Componenta Isterică din Fobia Socială la Vârsta Adolescenței

Universitatea „Tibiscus” din Timișoara

Facultatea de Psihologie

Master Psihoterapii și Psihologie Clinică

Lucrare de disertație

Coordonator științific : Conf. Univ. dr. Jurca Eugen

Candidat : Costea Delia Alexandra

Timișoara

2015

Universitatea ,,Tibiscus” din Timișoara

Facultatea de Psihologie

Master Psihoterapii și Psihologie Clinică

Componenta isterică din fobia socială la vârsta adolescenței,

în viziune analitic existențială

Coordonator științific : Conf. Univ. dr. Jurca Eugen

Candidat : Costea Delia Alexandra

Timișoara

2015

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………… 5

Capitolul 1 Fundamentare Teoretica

Analiza existențială și logoterapia ..…………………………………………………….…6

1.2 Anxietatea ……………………………………………………………………………………………………………9

1.3 Fobia Specifica ………………………………………………………………………………………………….. 10

1.4 Fobia sociala ………………………………………………………………………………………………….….. 11

1.4.1 Criterii de diagnostic…………………………………………………………………………………….….. 11

1.4.2 Elemente si tulburari asociate ……………………………………………………………………….….. 11

1.4.3 Psihogeneza fricii din punct de vedere al analizei tranzactionale …………………………. . 12

1.5 Socialul ………………………………………………………………………………………………………..…… 14

1.6. Componenta isterică din fobia socială………..………………………………………….. 16

1.6.1 Rusinea …………………………………………………………………………………………………….…… 19

1.7. Adolescența…………………………………………………………………………..…. 23

1.4.5 Prejudecati si stereotipuri …………………………………………………………………………….…. 23

Capitolul 2 Metodologia de cercetare

2.1.Scopul cercetării……………………………………………………………………….…. 28

2.2 Obiective …………………………………………………………………………………. 28

2.3 Ipoteze ……………………………………………………………………………………. 28

2.4 Prezentarea eșantionului …………………………………………………………….…. 28

2.5 Instrumentele cercetării ………………………………………………………………….. 29

Capitolul 3 Prelucrarea și interpretarea rezultatelor…………………………………………….… 30

Capitolul 4 Concluziile cercetării …………………………………………………………………………… 50

4.1 Concluziile cercetării…………………………………………….…………………..…. 50

4.2 Limitele cercetării …………………………………………….……………………..….. 50

4.3 Direcții de continuare/ dorecții viioare de cercetare………..…………………………… 51

4.4 Utilitate ………………………………………………………………………………………. 51

Anexe ……………………………………………………………………………………….. 52

1. Chestionar : Cat de tare mi se potriveste afiramtia(ceea ce simt in general)………………52

2. Chestionar T.D.P (tendinte dezadaptative ale personalitatii) ……………………………. 55

3. S.P.I.N. (the social phobia inventory self test) …………………………………………… 60

Bibliografie .……………………………………………………………………………………………………..…. 62

INTRODUCERE

Adolescența este o perioadă din viață în care totul pare posibil. E copilul care crește și privește cu admirație lumea adultului. Încearcă să impresioneze prin capacitățile sale, și pornește pe drumul spre cunoașterea de sine. Cu ajutorul familiei, școlii și echilibrul pe care aceștia îl crează, tânărul adult are porțile deschise pentru a se putea integra corect în societate.

Însă ce se întâmplă când unul dintre acești piloni pe care ar trebuie să se sprijine ,nu se găsește, sau oferă un dezechilibru? Aflat oricum într-o perioadă a schimbărilor interioare atât din punct de vedere fizic cât și psihologic, adolescentul dezvoltă o frică de situațile care îl pun în dificultate. Socialul acum nu mai reprezintă un sprijin , ci creează o frică, iar fobia socială, așa cum sugerează și numele se datorează acestui dezechilibru între adolescent și mediul său (societatea).

Punctul de plecare , a fost întrebarea : are educația o relevanță în accentuarea isteriei, a libertați și a responsabilități? Pentru aflarea răspunsului am analizat doua grupuri de adolescenți , care urmează cursurile unei scoli cu profil uman și profil real. Cele două profiluri oferă o viziune diferită asupa realității, iar în urma cercetării pe care am făcut-o procentele au fost prea mici pentru a evidenția o diferență semnificativă între acestea. Acesta neînsemnând cu nu a existat o diferență între cele două, care să susțină unele ipoteze pe care le-am formulat

În lucrarea de față se vorbește despre fobia socială și componenta isterică din cadrul acesteia din punct de vedere al analizei existențiale și logoterapiei. Pentru ca omul să poată trăi o viață împlinită , are nevoie de sens, iar acesta este propriu fiecăruia dintre noi. Trăind într-o societate există o legătură permanentă între persoană și ceilalți, care însă în cadrul fobiei sociale este ruptă, sau crează un dezechilibru major, care nu îi mai permit omului să-și îndeplinească rutina zilnică. Persoana cu fobie socială , trăiește o angoasă permanentă că ceva din exterior se poate întâmpla.

Situația socială care periclitează echilibrul persoanei a fost analizat pornind de la cela patru nevoi fundamentale pe care Frankl le-a definit : 1.POT SĂ FIU (așa) ? 2.DORESC SĂ TRAIESC (așa) ? 3.AM VOIE SĂ TRAIESC (așa) ? 4.TREBUIE /VREAU SĂ TRAIESC (așa) .

Capitolul 1 Fundamentare teoretica

Analiza existentiala si logoterapia

1.1 Cadru istoric al dezvoltarii analizei existentiale si logoterapiei

Viktor E. Frankl (1905-1997) este cunoscut ca „părintele ” analizei existențiale și logoterapiei, numită a treia școala a Vienei, prima fiind școala de psihanaliză a lui Freud și apoi cea de psihologie individuala a lui Adler. Înainte de a dezvolta logoterapia , Frankl trece prin cele două școli deja existente, lăsându-le în urma pentru ideea unei „ reumanizări a psihoterapiei”.

De la început logoterapia și analiza existențială au fost gândite pentru a se opune oricărei forme de reducționism, de schematizare și simplificare a imaginii omului. Frankl vorbește de o abordare inadecvată a psihologie în perioada respectivă și uitarea unui eveniment esențial și anume căutarea sensului existenței. Acest sens este diferit pentru fiecare persoană în parte și doar singur ,omul poate să dea un sens existenței sale .

„S-a elaborat expresia de psihologie abisală; dar oare unde rămâne psihologia înălțimilor – care să cuprindă nu numai voința de plăcere ci totodată și voința de sens, în câmpul ei vizual? Trebuie să ne întrebăm dacă nu a venit oare vremea să vedem și în cadrul psihoterapiei, existența umană nu doar în profunzimile ei ci și în înaltul ei – astfel încît să o putem aborda în mod conștient nu numai prin intermediul nivelului fizic ci și a celui psihic, incluzând din principiu domeniul spiritualului .Psihoterapia de până acum ne-a arătat prea puține despre realitatea spirituală a omului” (Frankl 1982, 14) . Așa a început Frankl să vorbească despre logoterapie , încă din ani 1920 . Treptat el începe să definească termenul de analiză existențială pe care o fundamentează într-un articol apărut în 1938. Critica formulată de Frankl, firește că nu provenea doar de la el. “Edmund Husserl a criticat psihologismul, iar Karl Jaspers s-a distanțat în repetate rânduri de el. De asemenea, Viktor von Weizsäcker a elaborat – probabil fără a avea cunoștință de Frankl – o „logoterapie” (Weizsäcker 1976, VI, 32; V, 100; 141). Martin Heidegger, Ludwig Binswanger, Jean-Paul Sartre iar mai târziu Medard Boss vorbesc despre analize existentiale .”(Lucrări de referință : Analiză existențială și logoterapie, Alfred Langle , pg 9)

Viktor E. Frankl denumește logoterapia ca o psihoterapie pornită dinspre spiritualitate, iar scopul ei este de a se alătura psihologiei abisului ca fiind o psihologie a înălțimii care include ,,din principiu și domeniul spiritual,, (1982b,14) . Precum “spiritul are nevoie de Sens – noosul de Logos, tot așa și maladiile noo-gene au nevoie de tratament logoterapeutic” (1982a,81). De aceea, logoteraia vrea “ să includă și logosul în psihoterapie”(1984,71). “Evidențierea sensului” însuși, nu este problema imediată a logoterapiei, ci datoria analizei existențiale (AE ). Dar analiza existentiala, depășind analiza simplă, devine ea însăși terapie, devenind de fapt “logoterapie”(ibid.) . Cele două concepte , analiză existențială și logoterapia sunt privite ca două fețe ale aceleiași monede,iar în esența lor , se raporteaza la același lucru.

Logoterapia poate fi înțeleasă ca o ,,medicină duhovnicească,, și are ca scop reumanizarea psihoterapiei, dar și a omului însuși raportat la terapie ca proces. O alta denumire poate fi ceea de nooterapie, care însa este puțin mai complicat de definit și înteles, având în vedere că noos-ul nu are nevoie de terapie, el fiind perfect. Acestă dimensiune a sufletului este mai putin accesibilă din punct de vedere al psihismnului. Modul de vedere simplificat al priviri omului ,raportat doar la o dimensiune materială exclude din principiu și limitează însuși analiza corecta din cadrul unui terapii. Reumanizarea terapiei despre care vorbește Frankl este exact aceea completare a omului privit acum ca și spirit nu doar ca materie, sau mai bine precizat , omul nu se definește doar prin instinct animal și ego, ci are o dimensiune atemporala. Se poate spune că logoterapia are ca misiune privirea omului dintr-o perspectiva a spiritualității, a promovarii valorilor și a vieții trăită în sens, cu libertate și responsabilitate.

În viziunea lui Frankl logoterapia și analiza existentială sunt distinse clar. În timp ce LT vorbește despre „necesitatea de a fi” (sens și valoare) AE vorbește despre ,,posibilitatea de a fi” (libertate și responsabilitate) . AE nu pornește de la spiritualitate ca LT ci se orintează înspre ea. “AE nu se rezumã a releva implicarea logos-ului într-un caz anume, ci merge mai departe, apelând la existență în sensul împlinirii posibilului” (1984,172).

“A exista înseamnă autodepãșire, opoziția fatã de sine prin care omul depãșește planul trupesc-sufletesc, intrând în spațiul spiritual pentru a ajunge la sine însuși. Existența se petrece în spiritualitate” (ibid). Existența umanã se caracterizează prin cei trei “existențiali: spiritualitate, libertate și responsabilitate. Acești trei existențiali nu sunt doar caracteristici, ci constitutivi existenței umane” (1959,672). Plecand de la aceste premise, AE poate fi privita ca o terapie care îl ajută pe om să traiască și să acționeze în acord cu sine însuși. Condițile pentru a exista se concretizează în patru motivatii fundamentale ale persoanei : POT SĂ FIU (așa) ? DORESC SĂ TRAIESC (așa) ? AM VOIE SĂ TRAIESC (așa) ? TREBUIE /VREAU SĂ TRAIESC (așa) ? Cele patru nevoi fundamentale sunt abordate în AT din perspectiva subiectului , a nevoilor și a resurselor de care acesta dispune.

1.2. Anxietatea

Înainte de a trece la subiectul pe care urmează să-l abordam ,acela al fobie sociale , este nevoie de o abordare a anxietății.

Landler (1979) definește anxietatea drept „o stare afectivă neplacută având calitățile subiective ale fricii, asociată cu sentimentul unui pericol, amenintarea fiind difuză , disproportionată în raport cu intensitatea emoției, sau aparent această amenintare lipseste”.

Langle (1992) vorbește despre frică ca fiind o periclitare fizică sau psihică în care omul își pierde stabilitatea, ordinea structurii sale și baza pentru „a putea fi” așa cum aceste aspecte motivaționale ale ființei sunt descrise în Analiza Existentială. Din punct de vedere genetic frica apare ca și o discordanță între capacitatea propiei persoane și incapacitatea lunii, care rezultă într-o situație în care omul se simte depășit. Tot acest proces se manifestă și la un nivel mai profund în care mentulul/psihicul acționează asupra fizicului(somatizare) provocând o serie de reacții, cum ar fi creșterea ritmului respirator, transpirație, stări de leșin, etc. “Deși se vorbește despre anxietate ca fiind o teamă fără obiect specific , subiecții intervievați au evidențiat faptul că frica lor era îndreptată spre ceva anume și aceea a lumii care este amenințătoare pentru ei. Prin urmare anxietatea care rezultă din această situatie este un raspuns normal la o interpretare eronată. “ (Holdevici 1996)

Din punct de vedere al analizei existențiale evoluțiia fricii provine din trei domenii genetice și poate fi descrisă ca fiind rezultatul unei starii fizico-psihice, socio-culturale, și existențiale a ființări omului in lume. Vorbind despre frică ca și rezultat al stării fizico-psihice fac referire la sistemul nervos complex pe care îl regăsim atât la oameni cât și la animale. Acest sistem le permit celor doi să supraviețuiască într-o lume în care se pune problema pericolul morții. Ea este o reacție normală la un stimul extern care tinde să agreseze și destabilizeze individul și nu îl ultimul rând și animalul. În contextul socio-cultural vorbim despre o ierarhie pe care societatea o impune, cum ar fi poziția de putere , lupta pentru teritorii și hrana, chiar și cea pentru perpetuarea speciei. Putem vorbi și despre frica care provine prin destabilizarea mediului în care trăim . Sociologul american David Riesmann (1987) catalogheaza frica omului modern al zilelor noastre, ca un locțiitor pentru orientare: „Dacă omul nu mai are țeluri clare de atins și nici un compas pentru găsirea acestora, atunci frica îl ajută să sesizeze cât de timpuriu, toate solicitările exterioare, sociale. El se afla într-o dispozitie permanenta de frică difuză și caută să se adapteze“. În relație cu alți oameni , individul își caută propria frică și reactionează în consecință pentru a o diminua. Frankl definește acest fenomen ca fiind anxietate anticipatorie , iar în esența ei aceasta produce exact evenimentele pe care individul încearcă să le evite. O a treia rădăcina a fricii se găsește în controversa spirituală o omului cu condițiile existenței sale. Frankl vorbește despre acestă frică ca fiind o frică de lipsă de sens. Existența umană fiind limitată în timp, omul simte nevoie sensului în fiecare clipa pe care o triește. O anticipație a neîndeplinirii acestui rol a sensului provoacă pe lângă anxietate și o stare de depresie.

„A recunoaște frica în sensul ei original, înseamna a-i întelege caracterul ei de semn și a îi putea vedea valoarea pe care o are pentru viata omului „(Alfred Langle) . Cand frica devine un fenomen patologic, aceasta distruge echilibrul individului și atrage atenția asupa unui singur aspect a existenței sale, neglijându-le pe celelalte, iar în urma acestui proces apare suferința.

1.3 Fobia Specifică

În cadrul DSM-ului IV găsim ca și definiție și criterii pentru fobia specific urmatoarele afirmații:

„a) Frică marcată și persistentă , excesivă si nejustificata, provocată de prezența sau anticiparea unui obiect sau situații specifice (de ex. Zbor, înalțimi, animale, admininstrarea unui injecții, vederea sângelui.)

b) Expunerea la stimulul fobiei provoacă aproape în mod constant un răspuns anxios, care imediat poate lua forma unui atac de panică circumscris situațional sau predispus situațional. c) Persona recunoaște că frica sa este nejustificată sau excesivă.

d) Situația (situașiile) fobică este evitată sau îndurată cu anxietate și/sau detresă imensă.

e) Evitarea, anticiparea anxioasă ori detresa în situația/țile temută/e interferează semnificativ cu rutina normală a persoanei, cu activitatea profesională (sau școlară) ori cu activitățile sau relațiile sociale, sau există o detresă marcată în legatură cu faptul de a avea fobii.”

1.4 Fobia socială

1.4.1 Criterii de diagnostic

În acelaș DSM IV găsim ca și criterii de diagnostic al fobiei sociale următoarele situații :” elementul esențial al fobiei sociale il constituie frica peristentă și marcată de situațiile sociale sau de performanța în care poate surveni o punere în dificultate(criteriul A). Expunerea la situația socială sau de performanță provoacă aproape în mod constant un răspuns anxios imediat (ceiteriul B). Dacă adulții și adolescenții recunosc că frica lor este excesivă sau nejustificată(criteriul C) acesta poate să nu fie cazul și la copii. Cel mai adesea situația socială sau de performanță este evitată, dar uneori îndurata cu teama (criteriul D) . Diagnosticul este adecvat numai dacă frica ,ori anticiparea anxioasa a întalnirii situației sociale sau de performanță interferează semnificativ cu rutina cotidiană a persoanei , cu funcționarea profesională sau socială ori dacă persoana este marcat detresată de faptul că are fobie .”

1.4.2 Elemente și tulburări asociate

Elementele asociate ale fobiei sociale includ, hipersensibilitatea la critică, evaluarea negativă sau rejectia, dificultatea de a se afirma , stima de sine scazută , sau sentimente de inferioritate.

Alfred Langle evidentiază două tipuri de frica: frica fundamentală și frica de frică, prima face referire la frica de a nu putea fi- a ramane fără suport, iar în acest context găsim o mulțime de situații care destabilizează echilibrul unei persoane și o duc pe aceasta pe un tărâm nou. Un exemplu ar fi pierderea unui loc de munca. Deși această situație nu este una fericită, ea poate deveni o adevarată dramă dacă persoana în cauză se identifică în totalitate cu job-ul pe care acum nu îl mai are. Această identificare provoacă un asemnea echilibru în structura internă și își pierde sensul pe care până atunci îl avea. Pe baza acestui dezechilibru se poate sturctura o fobie socială , care va aduce cu sine și stima de sine scazută, incertitudinea că nu își va mai găsi un alt loc de muncă ca și cel pe care l-a avut. Cea de-a doua frică, pe care în mod specific îl abordez în acest capitol este frica de frică, sau fobia, care apare ca anticipație la un eveniment deja trăit. Prinși în povestea unui eveniment traumatic , anticipăm că mereu există posibilitatea să se repete acelaș lucru. Prin afirmatia de mai sun, în niciun caz nu vreau să subestimez un eveniment traumatic, cu toate aceste în multe cazuri evenimentele care urmează sunt creeate de persoana în cauza. Instalându-se frica ,se decalnșează și o sensibilitate față de situațile asemănătoare celei care a dus la producerea traumei. Acesta este un proces normal, pe care omul l-a deprins de-a lungul existenței sale și ține de supraviețuire. Însă atunci când fiecare eveniment pe care îl trăim creaza în noi o îndoială, o frica , o detresă , se instaureaza un cerc vicios care pune în pericol propria noastră structură interioara. Această destabilizarea aparent minoră aduce cu sine incapacitatea de a mai acționa în situațile cotidiene.

1.4.3 Psihogeneza fricii din punct de vedere al analizei existențiale

Cele doua frici fundamentale despre care Langle vorbește se diferențiază prin faptul că frica fundamentală e încrederea pierdută de ce a putea fi în lume, iar frica de frică se produce din dezechilibrul creat de propia încercare de a reduce frica. Pentru cea din urmă individul în încercarea de a restabiliza echilibrul pierdut își caută un alt punct de sprijin , care la început diminueaza senzatția de frică, însa fiind un element exterior acesta din principiu este fragil și supus posibilități unui nou eșec. Astfel valoarea sprijinului se supraapreciază într-un mod patologic.

Se vorbește despre aceste două friici ca periclitând cele patru condiții existențiale pe care analiza existentială le propune în vederea unei vieții împlinite. În cele ce urmează voi enumera cele patru condiții existențiale și modul în care frica destabilizează structura individului.

„ Fragilitatea structurilor stabilizante – Frica fundamentală

Condițile de baza pentru o existență împlinită .

Stabilitatea în lume și nădejdea conferă acel „a putea fi” ; tulburarea duce la nesiguranță și expunere – frica fundamentală. De exemplu : frica flotantă, frica psihotică.

Atitudinea de autoapărare a individului – Frica de frică.

Condițile de bază pentru o existență împlinită

Valorii și relații(apropiate) conferă acea „dorință de viață”; tulburarea duce la periclitarea a ceea ce e important pentru trai . De exemplu: frica de catastrofe , fobiile , obsesile.

Condițile de bază pentru o viață împlinită

Delimitarea propriului de altul(străinul) „a fi tu însuți” (a-ți putea permite); tulburarea dulce la difuzarea identității prin lipsa luării de poziție , sau strâmtorarea prin delimitatrea prea riguroasă, producând pierderea insusității, perilcitarea insusității. De exemplu: claustofobia și sociofobia.

Condițile de bază pentru o viață împlinită

Transcenderea de sine spre o valoare „sens existențial” ; tulburarea duce la retragere, rezerva față de lume, schimb redus cu lumea pentru a se feri de ea, amenințarea prin vid existențial (Frankl) și nimicnicie. Viața amenintată prin lipsa de sens (rost). De exemplu: manii, dependențe.” (Alfred Langle)

Cele patru condiții de bază sunt interconectate, iar producerea dezechilibrului la unul dintre aceste nivele, fie el cât de mic, amenință întreaga structura a individului. Acel val de evenimente care se produc în lanț, fără a putea delimita sau denumi cauza principala. Frica fundamentală dupa Frankl duce la o „neîmplinire a ființării” , în care omul este într-o continuă amenințare , posibile situații viitoare care nu îi vor permite stabilității să se instaureze . Privarea de acestă stabilitatea fundamentală pune subiectul într-o continua alertă în ceea ce privește supraviețuirea propie la un nivel bazal, iar creearea acestei bucle de nesiguranță atacă încet toate celelalte structuri ale ființei. În ceea ce privește realțiile omului cu ceilalți și prin urmare cu lumea înconjurătoare , din punctul de vedere al celor două frici exemplificate mai sus, invdividul se poate simți devalorizat, iar această diminuarea a stimei de sine îl pune într-o poziție de inferioritate în care nevoile sale primare de realționare nu mai sunt satisfăcute. Prin pierderea valorilor, acesta se pune pe sine în situații în care încearca să-și diminueze propia frică, atribuind acestor evenimente sau persoane o încredere absolută. Neputând să modifice frica de la radăcina ei , cercul vicios care se creează duce spre o mai mare instabilitate, căci el depinde de un ritual ,in cazul obsesiilor fară de care acesta nu se poate manifesta pe sine. Incapacitatea de manifestare care este esențială pune persoana pe un piedestal spre care privirea sa se îndeapta într-un abis total. Acestă privire obstructionață asupra realității și limitată prin însăși natura ei, deschide porțile unor frustrări care se vor mainfiesta în fiecare acțiune întreprinsă de persoană.

Fenomenul natural al delimitării propriului de ceilalți duce la creearea identității personale și a capacității de susținere propie. Aceasta este o etapa importantă în descoperirea de sine și capacitatea de relaționare bună cu exteriorul. În cazul în care identitatea propie nu este construită sau este alterată, omul se pierde pe sine , care duce la o fluctuație de sentimente și trăiri improprii omului. În acest caz exteriorul este cel care decide ceea ce individul va trăi sau nu. Incapacitatea de a se stabiliza și de a gasi un echilibru în proprile acțiuni, face din persoana în cauză doar un simplu jucator care nu doar ca nu cunoaște regulile jocului, dar nici nu este capabil să le recunoască cand acestea se manifestă.

O ultima îndeplinirea este aceea a transcenderi de sine, spre sens și valoare. În acest context se vorbește despre libertatea individului de a face schimb cu lumea, de a trăi în ea, de a-și permite să traiască. Când însă există tulburari la nivelele anterioare, care sunt menționate mai sus, omul se retrage în sine, incapabil să relaționeze. Retragerea din spre lume, după cum Frankl spune duce spre un gol și nimicnicie a existenței.

1.5. Socialul

Elementul esențial al punerii unui diagnostic al fobiei sociale îl constituie frica persistentă și marcată de situațile sociale sau de performanța în care poate surveni o punere în dificultate. (DSM IV).

Înainte de a începe să vorbim despre ce înseamnă fobia socială este necesar să ne oprim la îsuși definiția cuvântului societate pe care o aflăm din Dicționarul explicativ al limbii române. Pornind de la latinescul socius care înseamnă asociere, unire, întovarășire a indivizillor, societatea este definită într-un context mai modern ca fiind:

„SOCIETÁTE,societăți,s. f.1.Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legați între ei prin anumite raporturi economice. Ansamblu unitar, sistem organizat de relații între oameni istoricește determinate, bazate pe relații economice și de schimb;p. ext.sistem social. Cerc limitat de oameni de prim rang (prin poziție socială, situație materială etc.).2.Asociație de persoane constituită într-un anumit scop (științific, literar, sportiv etc.).3.(Comerț) Asociație de oameni de afaceri alcătuită pe baza unor investiții de capital, în vederea obținerii unor beneficii comune. Societate în nume colectiv= asociație între un număr limitat de persoane, care întemeiază o întreprindere comercială sau industrială, depunând fiecare capital și contribuție în muncă și răspunzând solidar și nelimitat la obligațiile pe care și le-au asumat.Societate anonimă pe acțiuni= întreprindere industrială, comercială sau financiară, formată prin asociere de capital.4.Grup de oameni care petrec un anumit timp împreună; tovărășie, companie. Expr.n societate= între oameni, în lume. [Pr.:ci-e-] – Din fr.société,at.ocietas, -atis.”

În baza celor enunțate mai sus se stabilește faptul că fobia socială reprezintă frica unei persoane de a se manifesta în cadrul unei comunități. Această frică și totodată incapacitatea de exprimare de sine pe care persoana o resimte se evidentiază în cadrul analizei existențiale și logoterapiei sub cele patru motivații fundamenale ale persoanei. Pe parcursul procesului de maturizare persoana se definește ca individ separat de ceilalti. Copilul la o vârstă frageda nu are înca dezvoltată capacitatea de a se defini pe sine diferit de ceilalți. Aceasta o dobândește însa după vârsta de 3 ani. Odată acest proces însușit omul poate să vorbească despre sine ,despre ce gândește și care sunt dorințele și nevoile sale. Când aceasta însă nu este bine definită și conștientiazată , apare dependența de persoanele din jur. Copilul mic are nevoie de părinți pentru a se descurca în viață, însă adultul ajuns la vârsta maturității are capacitatea să își satisfacă singur proprile nevoi prin acțiunile pe care le ia și prin decizile sale. Echilibrul este dat de faptul că reușește să creeze o legătură reală între sine și ceilalți, iar dezechilibru și prin urmare puntea spre fobia sociala este tocmai ruptura care se instaurează la acest nivel. Nevoile fundamentale și personale ale omului, din diferite motive pe care însa le vom analiza mai tarziu, nu sunt satisfacute și acesta resimte legaturile sociale ca provocându-i o suferință sau fiind mereu în alerta că aceasta se va întampla.

Una dintre nevoile fundamentale pe care Frankl le dezvolta în cadrul logoterapiei este numită „a fi tu însuti- a-ți permite” . A-ți permite să fii tu însuți este strans legată de cunoașterea propie, care îți oferă susținerea să acționezi în cunoștiință de cauză și cel mai important în acord cu tine însuți. Lipsa valorilor sau a tradiționalului care în lumea moderna nu mai reprezintă un punct de stabilitate, creeaza un prim pas spre, sau cel putin o posibilitate de manifestare a pierderii identității. Această situație se regăseșete mai ales în rândul adolescenților, a căror nevoie de stabilitatea este mai mare, ei trecând deja printr-un proces de maturizare, decât la adultul care a depășit deja această perioadă.

În căutarea stabilități ,omul se află față în față cu sine. El este cel care trebuie să decida în libertate și responsabilitate ceea ce vrea să faca cu viața sa. El va fi singur în fața neantului care îi amenință existența, iar frica de acest lucru se poate dezvolta într-o permanenta dependență de persoanele care îl înconjoară. Făra vre-un sens sau un rost pe care omul trebuie să și-l găsească singur ,evenimentele care se vom petrece în viata lui ,vor instala o stare de anxieteate de care el în cele din urma va încerca să se apere. În acest punct va aparea frica de frică, despre care vorbea Alfred Langle. Înlocuind ,sau mai corect spus încercând să înlocuiască ,chiar să diminueze anxietatea pe care el o simte venind din partea socialului, omul se va adânci și mai mult într-un cerc vicios, din care nu va putea ieși decât dacă își va recunoaște proprile limite pe care el însuși și le-a impus. Acest joc permanent în cautarea unui pansament temporar pentu frica pe care o resimte, îl face să uite de frica primordială de care încerca să scape. Sub mormanul de sentimente care se creează , asteaptă , la fel ca un vulcan gata să erupă, nevoia fundamentală a omului de a fi. Disperarea neîmpliniri se poate manifesta violent, creeand teama că toti cei din jur vor să îi facă rău. Propria lui existență este amenințată, iar capacitatea sa de a relaționa este fragmentată pentru totdeauna.

Subiectul acest este unul foarte amplu, care are implicați mulți factori, însă în incercarea de a formula o concluzie aș vrea să menționez un aspect important și revelator în acelaș timp :

Într-un dialog purtat de doi greci, se surpinde o idee esențială, și anume aceea că lucrurile pur și simplu sunt, iar persoana este cea care dă o semnificație acestora.

1.6. Componenta isterică din fobia socială

Isteria reprezintă acea tulburare de comportament în care persoana solicită o atentie permanentă. Acea stare în care indiferent de circumstanțe vrea ca atenția să fie centrată asupra sa și cel mai important numai supra sa. Aceasta inventează un joc în care el este personajul principal și ceilalți nu există decât pentru a-i satisface nevoile. Toate acțiunile pe care le întreprinde o astfel de persoana au în componența lor dramatism și falsitate, căci va face tot ce îi stă în putință pentru a capta atenția pe care consideră că o merită.

Aceasta tulburare reprezintă în esența sa o ruptură între om și ceilalți. Între dorințele sale și manifestarea pe care acestea o capată în lumea. Poate unul dintre cele mai importate aspecte este nevoia de acceptare, care deși se manifestă într-un mod cu totul excesiv , aceasta există. Insuficienta cunoașterea a proprilor capacități împinge persoana la teatralism, căci neștiind cine este ,va adopta o masca pentru fiecare situație în care se află. În contextul prezentat mai sus , omul își pierde propria identitate și va fi doar o marionetă a circumstanțelor.

Nesatisfacerea nevoi fundamentale de a fi, pune persoana în situația de a nu găsi nici un sens și rost în viața sa , în afară de aceea de a-și satisface impulsurile de moment. Aceste din principiu fiind trecatoare vor lăsa în urmă un gol, care nu va fi umplut decât cu frustrări și resentimente față de exterior, căci ceilalții sunt de vină. Incapabil să se exprime și să controleze evenimentele din viața sa, persoana aflată într-o astfel de situație, va lega relații superficiale și multiple, fiind nestatornică ea însuși va vrea ca în jurul ei să fie mereu mișcare.

Acestă dorință se datorează și faptului că este superficială și chiar dacă e posibil ca în spatele acestor măști să existe o persoană capabilă de multă reflecție și profunzime, ea nu își va arăta aceasta latură. Se va închide în sine, iar discuțile sale vor fi pline de impresionism însă lipsite de detalii. Mișcarea continuă pe care am menționat-o mai devreme se datorează tocmai acestie superficialități.

În cadrul fobiei sociale această tulburare poate fi privită în foma sa manifestată sub două aspecte: extrovertitul, care va fi cel care printr-o atitudine excesiv de colorată a comportamentului va atrage atenția asupra sa, și la polul opus introvertitul, care și el va atrage atenția asupra sa, tocmai prin faptul că nu face nimic, el se ascunde în spatele muțeniei. Deși opuse ca mod de comportament , ele au aceași esență; incapacitatea de a lega o legatura între sine și social.

Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că în acest momentul numarul oamenilor este peste 7 miliarde, iar tendința de masificare îl face pe individ pasibil de a-și pierde identitatea. În acest context echilibrul pe care omul îl primește vine din educatie. O parte importantă este ambientul în care acesta s-a născut și felul în care părinți săi au interacționat cu el. Dacă în copilarile se traiește o traumă, stabilitatea pe care acesta o va manifesta mai tarziu vine tot din stabilitatea pe care o trăiește în raport cu mediu. Relațiile în acest caz sunt foarte importante, căci ele îi oferă la început copilului un start echilibrat sau nu în viață. Încă din perioada intrauterina suntem influențați de relația pe care mama o are cu noi. Acestă relație extrapolată provine și ea din tipare de comportament pe care la rândul ei le-a luat din societatea, din mediu în care a crescut, de la proprii săi părinți. Prin urmare acceptare după care tinde istericul este o nevoie fundamentală a omului . Dacă acestă nevoie de stabilitate nu este satisfacută, în nici o componentă a personalitati sale nu vom găsi echilibrul. În necunoștiință de cauza, pentru ca exact despre acesta este vorba, o necunoștiință a posibilităților de care el dispune pentru a puntea manifesta proprile nevoi și dorințe. Conștientizarea proprie lipsește la un individ isteric, nefiind capabil să se diferențieze de lume. El își găseste proprile tiparuri de comportament sau mai bine spus materialul de care are nevoie pentru rolurile pe care le joaca în societate. Nu contează dacă sunt bune sau rele , atâta timp cât în estență reușește să-i satisfacă motivația principală, aceea de a-și îndeplini dorințele.

Dezechilibrul provocat de poziția în care persoana nu își permite să fie, sau nu poate fi , îl duce pe om în situația de a fi rușinos. Rușine apărută tocmai din faptul că îi este peste mână a fie așa cum este de fapt. Frankl vorbește despre o ființare a ființei. Dorința de a fi,( stabilitatea și acceptarea) , este(sunt) mușamalizata(te) acum în spatele steriotipurilor pe care societatea le-a creat și implicit omul însuși. Limitarea pe care acestea le au nu îi permit persoanei care trăiește frica să se manifeste conform proprilor nevoi și dorințe.

Grupul ca să supraviețuiască are nevoie de un tipar, de predictibilitate, pentru ca toți membrii lui să-și aibă locul. Imprevizibilul aparține dorinței care stă ascunsă în fiecare dintre noi, dar ea nu este manifestată, căci astfel rupe echilibrul pe care membrii l-au obținut cu greu. El se supune unor reguli stricte, pe care nimeni nu are voie să le încalce, căci atunci rănește persoanele din grup, este infidel, indiferent de motivul care stă în spatele acțiunilor. Toți pentru unu, unul pentru toți este divizia grupului, căci el și-a dezvoltat o dinamica proprie, făcând parte din societate, lucrând cu uneltele ei, dar excluzând persoanele care nu fac parte din grup, ca își apere nucleu existenței. O altă deviză a lui este majoritatea decide, iar minoritatea indiferent de natura situației se supune sau este înlăturată din grup.

În contexul afirmatilor de mai sus ordinea socială a fost construită în jurul suferinței și rușinii. O persoană conștientă de proprile capacități , valori și motivații ,deși incomodată de acestă dinamică a masificării , își va croii propriul drum în viață, îi va da un sens acesteia fără să fie rănită de valul de evenimente care se întamplă în jurul său. Nicidecum ea nu se va sustrage de la responsabilitatea socială , ci va acționa cu responsabilitatea care îi revine ca facând parte dintr-o comunitatea. Ea își va cunoaște proprile îndatoriri și responsabilități, implicandu-se activ în cadrul comunității din care face parte. Dacă însă acest dezechilibru, această fobie socială dezarmonizează persoana, ea mai mereu se va sustrage de la responsabilitățile pe care le are și va responsabiliza o alta persoană sau grup în vederea satisfaceri proprilor sale nevoi.

Când ideea despre sine este mai mult o fantasmă și ea nu coincide cu realitatea , se creeaza un dezacord între acțiunile pe care vrea să le întreprindă și acțiunile pe care le întreprinde. Accesează o suprarealitate care se întampla însă numai la nivel intern, ea nefiind manifestată în lumea materială, ci doar în cea mentală. Povestea creeată este atât de vie , ca de exemplu, o persoana își dorește foarte mult să realizeze un proiect. Timp de câteva zile se gândeste care ar fi posibilitățile cu care efectiv poate să lucreze, chiar îl și realizează, o euforie o cuprinde. Se naște starea de invincibilitate și superioritate față de cei din jur. În realitate însă nici o acțiune nu a fost întreprinsă practic pentru realizarea acestui proiect. El nici măcar nu a fost verbalizat, totul rămânând la starea de idee. Pus în fața adevarului de catre falsa imagine pe care și-a creat-o, se simte atacat de căte socialul care se presupune că nu îl înțelege. Aceste atacuri nefondate pe o bază reală îl fac pe individ să se retraga din fața relaților sociale. Neconcordața între gând și fapt creează fobia socială, persoana fiind incapabilă de a se privi într-o manieră realistă conform cu capacitățile și resursele proprii. Această bucla creată ne readuce în ipostaza de a vorbi despre cele patru nevoi fundamentale ale omului pe care Frankl le-a definit: a fi/a exista,a plăcea, a putea/ a-mi permite să fiu(așa cum sunt), a avea un sens.

1.6.1 RUȘINEA

„Dacă doriți să aflați de ce nu am spus nimic, ar trebui să găsiți pur și simplu motivul care m-a obligat să pastrez tăcere. Împrejurările în care s-a produs evenimentul și reacțile anturajului sunt cooautorii acestei tăceri. Dacă o să vă povestesc ce mi s-a întamplat , nu o să mă credeși, o să râdeți de mine ținând partea agresorului o să-mi adresați întrebări deplasate sau și mai rău o sa vă fie milă de mine. Indiferent de reacția pe care o veți avea, ar fi de ajuns să vorbesc ca sa ma simt prost în fața priviri voastre. Așa că am să tac, protejându-mă și vă voi prezenta doar acea parte a întamplarii trăite de mine, cea pe care sunteți pregătiți să o suportați. Cealaltă parte, cea întunecată, va rămâne tăcută în adâncul personalitații mele. Acestă poveste făra cuvinte ne va tutela relația. „ (Boris Cyrulnik ,Mai bine mor decat sa spun, Editura Trei,2012)

Cu acest pasaj își începe cartea sa despre rușine Boris. L-am ales deoarece mi s-a parut relevat din doua aspecte. Primul se referă la imaginea pe care omul și-a creat-o despre anturajul său, importanța pe care le-a acordat-o și nu în cele din urmă capacitațile cu care i-a inzestit. Aici se crează stereotipurile și tiparele de gândire ale societății, însa tot aici creeăm și propria noastră limitare. Dacă una dintre acțiunile sau evenimentele pe care le-am trăit nu se încadrează între aceste tipare ,nu le vom verbaliza, de frica de a nu fi criticați și în consecință respinși. Un lucru importatnt de menționat este că noi înșine pe baza acestor seriotipuri nu putem accepta real și sincer evenimentele în cauza. Iar incapacitatea noastră creaza din start un loc unde vom depozita toate aceste lucruri. Un loc unde nimeni nu va avea acces, nici măcar noi, după o anumită perioada de timp, căci alte evenimente vor lua loc acestora, dar ele nu vor fi sterse, ci doar acoperite, amenințând mereu să se dezvaluie. Al doile lucru , este credibilitatea. Dezbracat , omul se supune ochilor critici a celor din jur. Acele priviri care îl vor nimici, îl vor deposeda și de ultima fărâmă de deminitate. Se va pierde pe sine sub privirile lor. Această angoasă creată îl pun în situația, așa cum preciza și Boris de a spune doar o parte din poveste. Acea care nu ii va face rău , care înca îi va mai permite să rămână cu stima de sine „intactă” . Apare întebarea : ce se va întâmpla cu partea întunecată? Va avea capacitatea să se decurce cu ea? Categoric nu, cel putin nu din această perspectiva. Căci acum a început procesul în care persoana va investi resursele sale pentru a menține sub tăcere acest eveniment. Una dintre nevoile sale fundamentale, aceea de „a putea fi” tocmai a fost dezechilibrata, iar el nu și-a permis sieși să fie așa cum este.

Sub privirele dominatoare ale mamei în primele luni din viață, bebelușul trăiește senzația de teamă. Acest prim contact cu lumea exterioara îl va face reținut, și mai apoi incapabil să se exprime pe sine din cauza fricii. Sunt multe situații în care datorită sentimentelor pe care le dezvoltă în copilărie și apoi acestea se înrădacinează în adolescență , adultul ajuns acum la o vârstă în care ar trebui să fie pe deplin liber și responsabil să nu îndeplinească nici una dintre aceste calități, iar în schimb să trăiască aceași senzație de teamă care în timp s-a transformat în fobie socială.

Cu totii simțim sentimentul de frică, furie, ne simțim în unele situații temători, rușinoși și incapabili să actionăm la înalțimea situației, într-o stare de luciditate, ci poate doar conduși de impuls în încercarea de a ne apăra de o situație în care riscăm să fim afectați. Diferența însă se face în momentul în care trauma pe care am trăit-o se transformă în anxietate anticipatorie și în fiecare moment al vietii noastre vom trăi cu frica că ceva rău este pe cale să ni se întample. Rutina noastră zilnică este incapabilă de a se mai desfășura sub aceste condișii. Devenim retrași, tăcuți, în cele mai multe cazuri despresivi, căci frica fundamentală o dată instalată este urmată de frica de frică, iar acest cerc vicios ne amenință întreg ansamblul psihologic. Prin creearea de dependențe sau mai bine spus de bărci de salvare persoana aflată într-o astfel de situație va creea dependențe în mediul său înconjurător, în relațile pe care le are și în tot ceea ce considera că îl va ajuta să restabilizeze echilibrul pierdut. Durerea resimțită într-un asftel de caz îi diminueaza considerent stima de sine , ajungand supus în fața oamenilor. Neîncrederea va spori din ce în ce mai mult , în baza celor prezentate mai sus. În aceasta situaȚie omul se va teme la fel de mult și de succes cât se temea până acum de eșec. Orice conversație, situație care îi va atinge un punct sensibil, va reprezenta un dezastru pentru el. Iminența și nimicnicia în fața morții, care până la urma va fi un eveniment inevitabil, reprezintă o adevarată catastrofă. Luând de mână neputința, aflat în fața retrospectivei vieții, el nu mai găsețte nici un sens în acțiunile sale.

Din punct de vedere analitic existențial aceasta formă a fricii nu rezultă din experimentarea directă a fragilității existenței , ci prin presupunerea unei posibile fragilități, care produce sentimente rele,neplăcute de frică. O atitudine de evitare a acestei frici nu face altceva decat să creeze alte dependențe pentru a asigura stabilitatea. Singura posibilitate de a înlătura această frica este de a o privi în față. O confruntare cu ea îi va permite individului să ajungă la rădăcina problemei și apoi să o dizolve. Această metoda va purta omul prin evenimente întunecate, il va pune față în față cu sine. În cadrul terapiei, terapeutul îsuși va constitui un punct de sprijin, căci va fi nevoie în permanență de crearea și găsirea unui sprijin prin care individul să își regăseasca stabilitatea. Căci în cele din urmă atitudinea însăți față de frica este cea care o alimentează și nu evenimentele în sine. Privind în față componentele care au dus la activarea frici, omul își restabilește încrederea în sine, ceea ce îi va reda echilibrul , și seninatatea.

Metoda terapeutica a dereflectării (Frankl,1983) presupune o abordare conștientă a sentimentelor de frică și înlăturare a fricii. Persoana este pusă în situația de a se orienta conștient spre sensul și valoarea reală a situației. Această metoda are ca scop de a da drum liber proceselor autonome și de a nu le bloca printr-o observare înfricoșată. Neajunsul acestei metode este o poziție de evitate a persoanei și accentuarea stării de fobie. Langle introduce găsirea poziției personale, înaintea dereflectării și găsirea lentă, pas cu pas a acesteia în fata situației fobice.

„Primul pas (Poziția înspre exterior) constă într-o observare atentă a declanșatorului de

frică („După ce cunoașteți pericolul? Ce se poate întâmpla în mod real?“).

Pasul al doilea (Poziția spre interior) permite aprecierea forțelor proprii (ex. „Ați putea să suportați numai de această dată, sitauația aceasta angoasantă?“).

Pasul al treilea (Poziția spre pozitiv) constă în orientarea spre pozitivul situației (ex: „ce vreau de fapt?“).” (Langle,1996)

A. Metode specifice:

1.Dereflectarea (Frankl)

Orientare conștientă spre sens și valori și departare de la observarea fricoasă a proceselor autonome.

2.Gasirea Pozitiei Personale (Längle)

Pas cu pas găsirea poziției personale față de situații înfricoșătoare

3.Intenția Paradoxa (Frankl)

A își dori sau a își propune situația producatoare de frică.

1.7. Adolescenta

Mulți autori numesc perioada adolescenței ca una a dramei, dar aceasta perioada de tranziție este o normalitate. Tocmai din faptul că face legatură între lumea copilăriei și cea a adultului. De la caz la caz, trecerea de la copilarie la maturitate , poate fi o perioada a împlinirii , a ideilor, a dezvoltării armonioase a adolescentului sau în caz contrar, dezvoltatea terenului pentru depresie din cauza traumatizărilor și dezamăgirilor. Diferența între cele două o face mediu. El este cel care în esență susține evoluția noului om. Echilibrul dat de relațiile familiale îl pot ajuta pe adolescent să creasca într-un mod armonios, sau dimpotrivă.

Atăt din punct de vedere fiziologic cât și psihologic adolescentul trece prin modificări evidente ale structurii sale. Instabilitatea și sensibilitatea își fac apariția pe fondul acestor. Ele sunt evidente din acest punct și în căutarea stabilității ,care ajunge iîn acest moment să fie o prioritate, se va uitat în jurul său după modele și sprijin în mediul familial și nu numai. Impactul pe care societatea o are este cu atât mai mare la această vârstă în care valorile încă nu sunt stabilite și definite. Constuirea personalității se bazează pe evenimentele și pe valorile care îl vor impresiona pe noul adult. Aflat între două tărâmuri , cel al copilariei care îi este atat de cunoscut și viitorul incert al adultului, îl pun în situația de a-și alege propiile valori și a definirii unui nou mod de a privi viața. Acestea în cele din urmă îi vor defini drumul pe care va merge și posibilele tipare în care va funcționa.

Frica socială care se crează în această perioadă este o normalitate, căci până acum el era îndrumat la fiecare pas, dar o dată instalata insecuritatea , privit ca adul de căte societate va fi considerat responsabil de alegerile pe care le face. Aceasta responsabilitatea va fi ca o corvoaăa pe spinarea unei persoane care nu va fi încheiat cu bine perioada adolescenței. Evenimentele îl vor suprasolicita, iar dezechilibrul creat favorizează apariția fobiei sociale.

1.7.1 Prejudecățile și tiparele de gândire

Oamenii de știință au adus în discuție măsura în care moștenirea noastră genetică(natura) și evenimentele din mediul nostru pe care le trăim (educația) determină comportamentul pe care îl avem. Moștenirea noastră genetică este o combinație de informații , o parte comună tuturor speciei noastre și o parte de instrucțiuni genetice primite de la părintii noștrii.

Evenimentele care se desfășoară în viața noastră și modul în care reacționăm creează tipare mentale, cu care individul alege să se identifice. În mare parte această identificare se face la un nivel subconștient. Rutina este cea care acționează, reprezentând o reacție automată a creierului. Chimismul dependenței, sau modul în care suntem obișnuiți să reacționăm preia toate tiparele pe care le găsește înrădăcinate în mintea noastră și le folosește în anumite evenimente din viață. Rutina, care face parte din viata noastră are o întâietatea mai mare , comparată cu prelucrarea de noi informații și punerea acestora în practică. Modul nostru obișnuit de a reacționa are ca substrat felul nostru de a gândi (pe care l-am preluat într-o mica sau mai mare măsură de la părinții noștri) care dă nuanța sau chiar defineste felul în care substanțele sunt eliberate de creier în organism. Circuitele nervoase se consolideaza într-o asemenea măsură încât la acțiunea unui singur stimul se declanșează o întreaga serie de evenimente, care sunt stocate ca amintiri. În această descriere un rol important îl are memoria , care stocheaza informațile acumulate și le transformă în tipare. La randul lor tiparele se extind asupra gândirii formând stereotipuri și prejudecăți în baza cărora persoana nu mai acționează prin libertatea de alegere, ci prin determinism. Acest determinism este împărțit în ceea ce ne place și ceea ce nu ne place, iar acest tip de gândire nu mai prelucrează informatii noi, ci le traduce deja pe baza steriotipurilor și prejudecăților existente prin prisma experiențelor trecute. Experiențele pot fi primite de la părinți, propriile reacții pe care aceștia le au și pe care copiilul la o vârsta mică , înca incapabil să-și defineasca proprile concepții le imită. Neocortexul caută șabloane , astfel încât el să poată să se pregătească pentru acțiunea ce va urma. Acesta este motivul pentru care șabloanele deja configurate nu mai sunt analizate ci ele acționează ca un prim impuls , o primă alegere. Doar că aceasta nu este chiar o alegere ci mai degrabă modul în care mintea functionează. Informatile noi sunt rapid scanate, daca reprezintă un pericol sau nu. Pericolul poate fi văzut ca și un disconfort , și nu ca ceva care ar pune însuși viața persoanei în pericol. Mintea își protejează propria natura, care nu contează daca acționează just sau nu, în favoarea sau defavoarea individului. Ea facea ceea ce a fost învațată prin repetiție, care nu mai implica nici un efort din partea noastra. Acesta nu este nu lucru rau, atunci cand vorbim despre mâncat, respirat, spălat pe dinți, mers, etc. Însă când aceste convingeri se înrădăcinează până în adâncul subconștientului nostru , nici justețea , nici liberul albitru nu își mai au loc. Trecutul este cel care conduce prezentul chiar dacă informatile pe care le primește sunt noi.

Acesta este tiparul despre care putem vorbi în cazul unei persoane care suferă de fobia socială. În primul rând ea va fi prizionera propriului său mod de a gândi,ceea ce îl face să fie ostaticul evenimentelor în care nu are nici o putere de decizie. Persoana nu va reusi să scape de această mască care a ajuns să fie el însuși decât dacă este sincer cu sine și își va pune întrebarea: este necesar să joc acest rol, acum , aici? Luând în considerare faptul ca nu trebuie să fim iubiți de toata lumea, găsirea sensului în actțunile noastre ne va ajuta să decidem ce și cât putem face , pe baza resurselor reale de care dispunem fiecare. Recunoașterea faptului că unele situații ne depășesc nu este un act de incompetență sau lașitate, pentru că omul nu este creat perfect, iar faptul că ai dreptul să mai greșești -atâta timp cât îți asumi consecințele- este un act de curaj. Acțiunile pe care le întreprinde se regăsesc în mediul său social, având urmări pe care nu le mai poate controla, de aceea este important ca masca să fie înlăturată, pentru ca adevarata ființă să preia controlul. Mediul înconjurător are o mare influență asupra noastră , iar analizarea acestuia este necesar pentru a știi care sunt lucrurile de care avem nevoie pentru o dezvoltare armonioasa, iar la polul opus, care ne distrug. Singurul mod în care putem scăpa de această frică socială este de a scăpa de ceea ce întrega viață ne-am chinuit să întreținem.

Este legitim să vorbim despre plăcere provenită din suferință. Dacă la suprafață se creează un oarecare disconfort creeat de o anume situație, el poate fi văzut dintr-un alt punct de vedere ca provocând plăcere. Această plăcere nu provoacă nici o fericire , ba chiar disconfort , ceea ce e paradoxal, și atunci de ce totuți persoana se lasă „torturat„? Plăcerea despre care vorbeam în rândurile de mai sus este dată de un strat mai profund al ființei noastre, acela în care găsim un sens pentru suferința produsă. Când această neplacere aduce beneficii, primează în fața disconfortului creat. Plecând de la ideea că omul selectează evenimentele în funcție de principiul îmi place-nu îmi place, beneficiile primite în urma evenimentului în cauză, încalcă chiar și această idee, pentru că disconfortul produs (sau suferința) este temporară , iar acest lucru îl face să fie suportabil ca durere măsurată în intensitate cu așteptarea ca atunci când evenimentul va lua sfârșit beneficiul adus va satisface dorința. Această satisfacere este cu atât mai așteptată cu cât persoana vede sacrificiul ca pe o metodă de a merita recompensa. Eu sunt dispus sa mă sacrific pentru tine (chiar dacă acest lucru imi face rau ) dacă si tu vei fi acolo de fiecare dată când o sa am nevoie, fără nici o scuza. Acest gen de relație este una deficitară, din care nu numai cele doua persoane au de suferit, pentru ca nu interactionează doar între ele și cercul se închide, informatia este transmisă de ambele părți mai departe , distorsionată, ceea ce va face ca pe viitor să creeze alte relații disfuncționale.

Persoana simte nevoia de a face parte dintr-o comunitate , iar recunoașterea socială este importantă pentru bagajul său emoțional . Adaugată și nevoie de a se simți util și că are un rost în acest amalgam social , va îndura suferință pentru satisfacerea acestor nevoi.

Contextul psihologic al unui adolescent trebuie să fie capabil să se adapteze la schimbarile de dispozitie, la ideile aparent irationale si faptele stanjenitoare. Modul în care părinții întamplină aceste evenimente și le rezolvă va fi folosit ca și model de căte adolescent, sau cel puțin ca și o predispoziție din care el va învața cum să trateze evenimentele viitoare și de ce să nu spunem chiar modul în care el va reactțona în evenimentele viitoare.

„Teama pe care o resimt membrii familiei are multe de a face cu tabuurile și regulile referioate la secrete, deși adulți pot spune că regulile sunt „măsuri de protecție pentru copii. Iar aici sesizăm un tabuu' pe care îl găsim bine dezvoltat în multe familii: mistica adultului. Aproape această regula este de obicei exprimată astfel :”ești prea mic să….” adică lumea adulților este prea complicată,prea infricoșătoate , prea mare, prea rea, prea plină de plăceri pentru tine, care esti încă un copil. „(Victoria Satir- Arta de a făuri oameni) . În acest context evenimentele pe care le trăiește adolescentul nu îi sunt explicate și frica de a actiona îl va imobiliza. Este o lume necunoscuta în care el va păși , iar frica de necunoscut reprezinta ,chiar și pentru adultul experimentat, o stare de anxietate.

În cadrul școlii, aceasta jucand un rol important în viața adolescentului,găsim rolul educatorului ca fiind unul autoritar, iar cel al copilului ,cel de supus. Replica „să faci asta pentru ca așa spun eu” sau „ să nu mai faci asta niciodată” fară a fi urmată și de o explicație oferită adolescentului , poate să fie o premisă viitoare în care apare retragerea . În fața unei situații în care se simte amenințat, el nu va mai fi o persoană activă, stima sa de sine scazând poate duce și la o prestație școalară scăzută . Aceasta nu este din faptul că adolescentul din punct de vedere mental are deficiențe ci frica provocată de aceste evenimente este atât de mare, încat acesta va percepe fiecare eveniment ca pe un posibil atac la persoana sa. Pe fondul acestor evenimente apare frica de social, frica de critică, rușinea. Facând parte dintr-un grup de alți adolescenți, acesta poate fi marginalizat , ceea ce pentru el va reprezenta o adevarata dramă. Viața în interiorul grupului școalar este „o adevarata bătălie” în care dacă este sa ne imaginăm o clasaăde 30 de copii în vârstă de 16 ani, vor încerca să atragă atenția și sustinerea persoanei aflată în spatele catedrei. Prin diverse poziții ei vor încerca să stabilească o relatie cu persoana pe care o văd ca fiind capabilă se le ofere o securitate. Jocul lor de supremație nu se limiteaza însă aici, căci există o dinamica propie a grupului, în care fiecare ocupă o pozitie. Atât timp cât exista o poziție în cadrul grupului adolescentul se simte acceptat. Izolarea față de membrii grupului , așa cum am evidențiat și mai sus îi creaza adolescentului presupunere în care ceva din ceea ce el face(și în consecință reprezintă , ca fiind o parte din el) este greșit, iar de aici până la izolarea în fața situație anxioase nu mai este decât un pas.

Această anticipație a anxietății de care Frankl vorbește este evidentă în cazul fobiei sociale la adolescenți. Frica de necunoscut este o reacție normală în fața vietți, căci instinctul de supraviețuire primează, însă ea devine cu adevarat o problemă atunci când aceasta frica îl pune pe adolescentul în cauză să fugă din fața viitoarelor evenimente sociale. Vulnerabilitatea este o realitate a vârsei adolescente , iar această cautare a sensului în care tânărul pornește nu va fi un drum ușor. Situațile relaționale pe care el le va crea pe parcursul acestui drum , au ca rol stabilirea predictibilității cu care relațile urmatoare vor fi abordate. Acestea nu prezintă un determinism , ci doar o posibilitate de manifestare.

Este incorect să abordam fobia sociala doar din analizarea acestei perioade fară să precizăm și despre familia în care acest adolescent crește. Până la urma ei sunt principalii educatori și modelele sale pe care le va urma în viață. În urma unor situații traumatizante pe care acesta le-a trait în familia sa, el va putea să ajungă să caute volorile din viață în afara mediului familial. Această ruptura provocata în mediul de origine va accentua dependențele pe care adolescentul le creeaza, iar relatțle pe care și le va stabili în noile grupuri ,la destramarea lor, vor aduce noi suferințe și frici, care vor accentua fobia socială. Acțiunile pe care fiecare membru al familie le va lua, vor avea efect asupra întregii structuri, caci ele sunt interconectate. De multe ori insa uitam acest aspect, fiind atât de preocupați de propria viată.

Capitolul 2

Metodologia de cercetare

Scopul cercetării

Cercetarea a fost realizată în vedere stabilirii existenței unui posibilități mai mare de libertate, responsabilitate și cel al componentei isterice din punct de vedere analitic existential asociat celor două moduri de educație, din domeniul real al școlarizării și cel uman.

2.2 Obiective cercetării

1. Stabilirea gradului de libertate la adolescenții care urmează cursurile unui profil real.

2. Aflarea gradului de responsabilitatea a adolescenților care urmează cursurile unui profil uman.

3. Determinarea laturii isterice în vederea accentului pe care aceasta o prezintă la adolescenții care urmează cursurile unui profil uman.

2.3 Ipotezele cercetării

1. Gradul de autonomie persoanală este mai ridicat la adolescenții care urmează cursurile în cadrul unei școli cu profil real.

2. Gradul de responsabilitate este mai accentuat la asolescenții care urmează cursurile unei școli cu profil uman.

3. Latura isterică este mai accentuată la adolescenții care urmează cursurile unei scoli cu profil uman.

2.4 Prezentarea eșantionului

Eșantionul pe care s-au aplicat testele are in evidență 70 de elevi, cu varstele cuprinse între 15 și 20 de ani.

2.5 Instrumentele cercetării

Instrumentele care s-au folosit în cadrul acestei testări sunt : SPIN (The social phobia inventory test) , acesta este un chestionar al căror itemi măsoara intensitatea fobiei sociale. T.D.P. 130 (Tendinte Dezadaptative ale personalitatii); chestionarul SP3-85 sau TDP conține 130 de itemi care fac referire la 13 tendințe de manifestare patologică a personalității. Scala Existențială : este un chestionar de autoapreciere pentru măsurarea competentelor personale și existențiale. Acestea se vor regăsi la Anexe.

Capitolul 3

Prelucrarea și interpretarea rezultatelor

În eșantionul de 70 de elevi, un singur test a fost semnalat ca invalid și exclus din interpretare.

În tabelele de mai jos am evidențiat fobia socială, măsurată după trei criterii. S-a folosit ca și instrument de analiză The Social Phobia Inventory Test.

Primul este în functie de sex. Doar 12 elevi s-au încadrat ca avand între 21-30 de puncte (puțin) , 6 elevi au un nivel moderat al fobiei sociale, și doar 2 elevi au o stare a fobiei sociale severe. 49 de elevi din cele doua categorii de sexe, au ca și scor între 0-20 de punct, ceea ce nu reprezintă nici un grad de fobie socială. În afară de cei doi elevi, care sunt unul de sex masculin, iar celalalt de sex feminin aratăt ca avand un grad sever de fobie socială; la celelalte două grade care sunt relevante, femelie au un procentaj mai mare de manifestare a fobiei sociale. În total au fost 15 elevi ca reprezentand grupul feminin și 42 de elevi ai grupului masculin.

Tabelul 3 si 4 este o reprezentație în procente a calculului fobiei sociale la cei 69 de elevi.

71% dintre elevi au avut un scor de 0-20 de puncte; ceea ce reprezintă o lipsă a fobiei sociale.

17,45 dintre elevi au avut un scor de 21-30 de punct; ceea ce reprezintă o ușoară apariție a fobiei sociale.

8,7% dintre elevi au avut un scor de 31-40 de punct; ceea ce reprezintă un grad moderat de fobie socială.

2,9% au avut un scor de 41-50 de puncte; ceea ce reprezintă un grad sever de fobie sociala.

Ipoteza 1: Gradul de autonoie persoanală este mai ridicat la adolescenții care urmează cursurile în cadrul unei școli cu profil real.

În cadrul tabelului 2 se evidențiază faptul că elevi care au urmat cursurile unui profil real au o mai mare libertate în decizie.

39,3% dintre elevi au un scor intre 44-55 de punct ;sigurantă în decizie/dominare.

35,7% dintre elevi au un scor intre 33-44 de puncte; claritate și evidență în decizie.

12,5% dintre elevi au un scor de 22-33 de puncte ;nesiguranță în decizie;

10,75 au un scor între 55-66 de puncte; aversiune față de orice fel de îngrădire și fermitate față de sine.

1,8% dintre elevi au un scor între 11-22 de puncte; indecizie.

Descriere: Libertatea reprezintă capacitatea de a descoperi în cotidian realele posibilități de acțiune, de a le ierarhiza corespunzator valorii lor iar în felul acesta de a ajunge la o decizie persoanală.

Capacitatea de decizie depinde de dat-urile subiective(precum energia,capacitatea de concentrare,capacitatea de a te delimita și de a susține ceea ce ți-e propriu) pe de o parte, iar pe de alta ,de a vedea posibilitațile de alegere și alternativele disponibile.

Claritatea deciziei rezultă din atitudinea față de condițile interne și externe(sentimentul evidenței pentru ceeea ce este posibil). Abia cu acest sentiment al evidenței poate omul judeca, alege liber și decide.

Daca acest lucru îl reusește în mod repetat, și fără prea mare efort apare și sentimentul de a fi liber.

Interpretare:

Un scor scăzut semnifică dificultați de decizie, incapacitatea de decizie, nesiguranță în decizie.

Atunci cand libertatea este impiedicată de a se manifesta ca o capacitatea personală,cum este cazul la valori scăzute, la originea acestui fapt pot fi cauze diverse. Anumite tulburari ale personalității respectiv anumite tulburari psihopatologice, conduc la probleme specific din perspectiva dimensiunii: libertate.

1. În forma de reacție anxioasă: se instalează o incapacitate în decizie de exemplu: frica de a nu greși; persoana nu are încredere în sine și preferă să fie executantul ordinelor altora decat să decidă singură.

2. Forma de reacție depresivă: incapacitatea de decizie este determinată aici de lipsa de energie.

3. Forma de reactie isterica oprită în evoluție: subiectul întrevede multe posibilitati , dar pentru că nu știe ce vrea, nu poate nici alege, de unde rezultă un sentiment de sfâșiere interioară.

4. Existențialitate diminuată: caracteristic pentru aceasta este o atitudine de viată pasivă, subiectul crede că decizile sale nu pot duce la nimic și nu pot schimba nimic. A lua decizi va fi resimțit ca lipsit de sens. De aici rezultă o atitudine de fond fatalistă: de exemplu în astfel de situații banii pot dobândi o funcție compensatorie pentru sentimentul de lipsă de libertate.

12,7% dintre elevii chestionați au un grad de nesiguranță în decizie,și doar 1,8% dintre aceștia sunt indeciși.

Odata cu creșterea valorii, crește claritatea și siguranța raționamentelor și a capacității de decizie. Cu cât valoarea va crește cu atât mai ușor vor fi descoperite posibilitățile de acțiune și vor fi luate deciziele.

35,7% dintre elevii chestionați au evidență și claritata în decizile pe care le iau.

39,3% dintre elevii chestionati au un grad ridicat de siguranță în decizie, cu tendințe spre dominare.

La valori extrem de înalte se instalează progresiv tendința spre un comportament critic și dominator care se însoțește de o adevarată repulsie față de orice formă de îngrădire exterioară și interioară. Acești oameni preferă să se abțină de la a stabili legături și a intra în relații prea strânse cu alții, ezită să dea răspunsuri personale, de cele mai multe ori din teama de a nu fi răniți. În acest cadru vorbim despre un procent de 10,7 % dintre elevii care au participat la testare.

Ipoteza cu numarul 2: Gradul de responsabilitatea este mai accentuat la asolescenții care urmează cursurile unei scoli cu probil uman.

Tabelul cu numarul 8 reprezintă o sintează generală a celor care au participat la testare și indică faptul că un procent de 50% dintre elevii au o abordare nepasatoare,disponibilitate moderata pentru sine,respectiv pentru propria activitate.

23,2% au un simț al datoriei, conțtinciozitate și autenticitate.

16,1% sunt reținuti în angajare față de ceee ce le este propriu.

Doar 10,7% dintre ei, acționeaza cosecvent și cu totală angajare,cu responsabilitate și o conștiință a datoriei.

În tabelul cu numărul 9 se evidențiază faptul că elevii care au urmat cursurile unui profil real au un grad mai mare de responsabilitate față de cei care au urmat cursurile unui profil uman, însă aceasta se referă doar la punctajul care evidentiază simțul datoriei, conștinciozitate și autenticitate, căci în actionarea consecventă și cu totală angajare, cu responsabilitate și o conștiință a datoriei, cele două grupuri de elevi au un scor egal.

Descriere:

Prin responsabilitate aici se înțelege disponibilitatea de a te putea angaja decis și prevazător sau doar din simtul datoriei fata de proprile sarcini si valori.

Activitatea este desfășurată cu conștientizarea angajării. Consecințele rezultate din acestea vor fi acompaniate de un sentiment de certitudine de a fi procedat corect. Conștiința datoriei poate prelucra funcții compensatorii.

Responsabilitatea constituie un temei pentru formarea unei valorii proprii stabile. În scorul testului se regăsește inclusiv capacitatea de a rezista (suporta).

Interpretare:

O valoare scazută semnifica o scazută asumare a responsabilității precum și un angajament deficitar, resprectiv inhibat. Viața subiectului se desfasoară aleator,aceasta persistând într-o atitudine de expectativă fiind mai mult un spectator al propriei existențe. Conștiinta datoriei nu este clar exprimată, dar in linii mari prezentă.

Se conturează faptul -ca și în cazul libertății- că anumite caracteristicii de personalitate,respectiv tulburari psihopatologice pot conduce la diverse probleme în domeniul asumării responsabilității.

Forma de reacție anxioasă: persista frica de a pași în viață, frica de posibile consecințe amenintătoare. Are nevoie de certitudini, linii directoare, susținere și facilității pentru a realiza ceva.

Forma de reacție depresivă : domină sentimentele de culpă precum și frica de vinovație și povara angajamentului.

Forma de reacție isterica blocată în evoluție: aici se instalează frica de a fi constrans prin obligații și îndatoriri. Aceasta duce nu de putine ori, la superficialitate și neseriozitate în comportament.

50% dintre elevii au un nivel de angajare scăzut și o atitudine nepăsatoare față de responsabilitățiile lor.

16,1% dintre elevii chestionați au obtinut un punctaj care cuprinde descrierilor de mai sus.

Odata cu creșterea valoriilor ,cresc fie prin propria responsabilitate, fie angajarea responsabilă, sau chiar ambele. Raporturile de viață devin mai frecvent angajate și se adoptă o conduita mai îndatoritoare și prevenitoare.

23% dintre elevii chestionați au un grad ridicat în fața responsabilității și îndatoriirilor din viață.

O valoare extrem de ridicată se realizeaza printr-o consecventă asumare de responsabilitate și acțiune autentică și/sau printr-o înalta conștiintă a datoriei;în orice caz predomină consecvență și autodisciplinarea.

Doar 10,7% dintre elevi au un grad ridicat de responsabilitate și asumare a datoriei respectiv consecvență si autodisciplină.

Valoarea de existențialitate reprezintă o masură pentru capacitatea de decizie și raportare responsabilă în lume.

Descriere:

Valoarea de existențialitate se alcătuiește din suma valorilor de la libertate și responsabilitate a testului :Scala Existențială. Aceasta descrie o caracteristica esențială a existenței umane și anume acea valoare de a se orienta în lume, de a ajunge la decizii și de a se lăsa, realmente și obligatoriu ,acceptat în lume. Indică capacitatea de relationare cu lumea exterioară, de a se descurca cu ea în acord cu sine însuși(autenticitate).

Descriere în raport cu trăire: disponibiliate și atenție permanent în activitate.

Interpretare:

O valoare scazută ne indică un mod de viata inhibat și marcat de dificultăți de decizie. Predomină: indecizia, nesiguranța în ceea ce privește locul “existențial” (locul meu în lume) ,lipsa de angajare, retragere, tendința de a se angaja din motive exterioare și fară a avea o chemare interioară.

Odata cu creșterea valorii, crește și capacitatea de decizie și de asumare a responsabilității. Viașa va fi mai împlinită devenind mai autentică sau va fi mai decisă în temeiul conștiinței unei datorii sau datorită impulsivității, ce se asociază cu o lipsă de angajare.(valoare responsabilitate scazută.)

La valorii extrem de ridicate se instalează o abordare clară și limpede a lumii. Printr-o bună orientare și siguranță în decizii se realizează o angajare realistă: izvorâtă dintr-un comportament atent și/sau marcat de conștiința datoriei.

Pasul existențial de iesire din sine și intrare în lume se va resimți ca autentic: se ajunge la o regasire de sine în propria activitate și decizii.

Cele doua tabele de mai sus, prezintă pe rand :gradul de existențialitate al persoanelor în funcție de profilul școlar, respectiv total ,cumulat în procente.

33,9% dintre elevii chestionați au o claritate în acțiune, însă aceasta este fie din sentimentul datoriei sau nepasării. În functie de profilul școlar sunt 11 la real,respectiv 8 la uman.

32,1% dintre elevii chestionați se regăsesc ca evidențiind o indecizie în acțiune.În funcție de profilul scolar sunt 11 elevi la real,respectiv 7 elevi la real.

21% dintre elevii chestionati ; practic nu-și trăiesc viata, “se pierd” și nu-și găsesc locul. În funcție de profilul școlar ,sunt 9 elevi la uman și 3 la real.

10,7% dintre elevii chestionați au o atitudine responsabilă cu capacitatea de a se impuse și opune. În cadrul acestui scor cele 6 persoane sunt împărțite egal între cele două grupuri ,apartinând profilului real și uman.

1,8% dintre elevii chestionati , duc un mod de viață indecis, determinat din afară. Există o singura persoană apartinând profilului real.

Nu se poate vorbi despre o exteriorizare a persoanei, fără să vorbim și de o interiorizare, pe care am sa o evidentiez în tabelele ce urmeaza, tot datorită Scalei Existențiale :

Valoarea de personalitate reprezintă o masură pentru dezvoltarea personalității din perspectiva deschiderii spre lume și a perceperii pe sine.

Descriere:

Această valoare este rezultatul sumei de autodistanțare și autotranscendere. Reprezintă accesibilitatea și abordabilitatea persoanei.

O valoare scăzută reflectă o închidere a persoanei. Aceasta este preocupată doar de sine însăși(trăiri psihice impovaratoare și de durată, probleme ,tulburari psihice) sau dezvoltarea raportării la sine nu s-a încheiat(imaturitate) sau este în curs o destructurare a personalității ce se însoțește de o săracie cognitivă și afectivă( de exemplu: toxicomanie cronicizată,psihoze cronice).

Odată cu creșterea valorii- “deschidere spre lume” și pentru relația cu sine sporește iar persoana va deveni mai ușor abordabilă, mai accesibilă.

Valori extrem de ridicate, indica o mare vulnerabilitate ce fac persoana să devina uneori mai sensibilă(fapt care nu întotdeauna este observabil din exterior). Predomină un stil impresionist de perceptie a realitatii, care reactionează puternic la senzații și viața exterioară.

58,9% dintre elevi au un scor care evidentiază faptul că sunt abordabili: 18 elevi sunt de la profilul uman si 15 de la real; pe cand doar 28,6% dintre ei au și o deschidere spre lume aceștia sunt 10 elevi de la profilul real și 6 de la profilul uman.

La poli opuși cu acelaș scor de 5,4 % o parte reprezintă o relationare saracă , 2 elevi corespund profilului real și doar 1 elev de la uman,respectiv o vulnerabilitate mascata, 1 elev aparține profilului real și 2 elevi de la uman.

Doar 1,8% dintre elevi au comulat un scor care evidentiaza închiderea în sine. Acest scor este reprezentat ca apartinant unui elev cu profilul real.

În graficele care urmează o sa prezint clasa de autodistanțare graficul 16 și graficul 17. transcendere ,, însă fără a mă opri să o interpretez.

Ipoteza cu numarul 3 : Latura isterică este mai accentuată la adolescenții care urmează cursurile unei școli cu profil uman.

Pentru a afla răspunsul la această ipotează am folosit chestionarul TDP 130.

Interpretare:

O cota de 10 puncte indică existența aproape certă a unui sindrom, iar cota peste media de 5 indică o tendință spre o anumită simptomatologie.

Am corelat punctele după cum urmează:

între 0-5 puncte cota minimă reprezentand lipsa sindromului

între 5-9 puncte: tendință spre simptomatologie

10 puncte: existența unui sindrom.

După cum relevă tabelele de mai sus, ipoteza nu se confirmă deoarece numarul celor care reprezintă o simptomatologie este mai scăzut în cazul elevilor de la profilul uman, iar procentul care reprezintă un sindrom este reprezentat de elevii profilului real.

67% dintre elevii chestionați au avut un punctaj între 0-5 puncte.

30,9% dintre elevii chestionați au avut un punctaj între 5-9 puncte,

și doar 1,5 % dintre ei au avut 10 punctd, ceea ce reprezintă un sindrom de isterie.

În cadrul aceluiași test ăasesc cele doua tabele importante în acest caz, și care evidențiază echilibrul emoțional el elevilor chestionați.

19.

Acest grafic evidențiază o concluzie a Scalei de existențialitate.

Valoarea globală:

Este expresia capacității de a se orienta , de a se descuca cu sine însuși și cu lumea. Ea ne oferă o indicație asupra capacității de a lua o atitudine față de ofertele și pretențile vieții. De a își putea cladi o viață plină de sens, întemeiată pe autenticitate. Acest mod de a-ți croi viața este orientat atât de simțul proprilor trebuințe cât și de provocarile situației.

Acest mod de viață presupune un accord între simțul propriilor trebuințe cât și de provocările situației pe de alta. În felul acesta cu o personalitate și o existențialitate în devenire omul va dobândi premise de a se putea afirma în viață prin intermediul dialogului cu lumea.

Interpretare:

O valoare scăzută indică o experiență neîmplinită. Aceasta de datorează atât închiderii persoanei cât și inhibiției și absenței unei participări angajate.

Odata cu creșterea valorilor avem de a face cu o deschidere, ce permite persoanei să recepteze întrebările și ofertele lumii.

La valori extrem de ridicate, sensibilitatea persoanei virează iar angajamentul dobândește un character dominant. Datorită acestui fapt, o valoare oprimă se situează sub valoarea extremă.

Capitolul 4

Concluziile cercetarii

Concluziile cercetării

Adolescența este o perioadă a vieții în care omul se caută pe sine. În încercarea de a își defini caracterul pornind spre maturitate și parăsind copilaria. Acest drum va fi presarat cu instabilitate și incertitudine, iar dacă uneori imaturitatea își va spune cuvantul ea nu reprezintă nici o certitudine că în perioada de tânăr adult acesta să nu își găseasc echilibrul.

Datorită proprilor resurse uni dintre adolescenți vor păți cu o mai mare încredere în această etapă, însă nu puțin mai speriați se vor retrage pentru a își putea permite să capete încredere și să înțeleagă în felul lor propriu lumea.

Scopul cercetării, care a fost acela de a realizata în vedere stabilirii existenșei unui posibilități mai mare de libertate, responsabilitate și cel al componentei isterice din punct de vedere analitic existențial asociat celor doua moduri de educație, din domeniul real al scolarizării și cel uman , a fost îndeplinit. Sprijiniți de statistica pe care am prezentat-o în capitolul 3, ne-a ajutat să demonstrăm cele 3 ipoteze pe care le-am afirmat.

Gradul de autonoie persoanala este mai ridicat la adolescenții care urmează cursurile în cadrul unei școli cu profil real. Această ipotează a fost confirmată.

Gradul de responsabilitatea este mai accentuat la asolescenții care urmează cursurile unei școli cu profil uman.S-a demonstarat doar partilal confirmarea ei.

Latura isterica este mai accentuată la adolescenții care urmează cursurile unei scoli cu profil uman. Ipoteaza nu a fost confirmată.

Un procent semnificativ din elevii care au participat la cercetare, 71% au avut un scor minim, aproape nul la Testul de Fobie Sociala.

Limitele cercetării

Limita cercetării este data de numărul mic al participantilor. Eșantionul a fost format din 70 de elevi, aleși după criteriul profilului scolar, însă reprezintă un procent mic pentru a putea fi luat ca și un punct de referință al adolescenților din Timișoara.

Elevii sunt proveniti toși de la același liceu, ceea ce reprezinta o alta limită.

Direcții de continuare/direcții viitoare de cercetare

Există posibilitatea extinderii cercetari la nivelul întregului județ, pentru a ne putea forma o ideea reală despre modul în care adolescenții se raportează la social. De asemenea este importantă și întreprinderea sau corelarea acesteia cu o altă cercetarea care să releve și modul în care mediul a avut impact asupra dezvoltarii adolescentilor.

Utilitate

Aceasta cercetare este importantă în încercarea de a stabili poziția adolescenților în legatură cu imaginea pe care o au despre societatea din care fac partea, dar nu în ultimul rand responsabilitatea și libertatea pe care o resimt și o manifestă.

ANEXA

CAT DE TARE MI SE POTRIVESTE AFIRMATIA

(CEEA CE SIMT IN GENERAL)

Profil școlar:

Uman

Real

Vârsta : ………

Sex :

Feminin

Masculin

Scala existențială este un chestionar de autoapreciere pentru măsurarea competențelor personale și existențiale. Nu există un răspuns greșit sau corect. Alegeți răspunsul cu care vă identificați cel mai mult. La sfârșitul fiecărui item , scrieți numărul răspunsului ales.

Vă mulțumesc!

Deseori mă întrerupt din activități importante deoarece efortul pe care trebuie să-l depun îl resimt ca neplăcut.

Mă simt vizat/ă personal de îndatoririle mele.

Pentru mine ceva are doar atunci importanta când corespunde propriilor mele dorințe.

În viața mea nu există nimic deosebit.

Cel mai mult îmi place să mă ocup de mine însumi, de grijile, dorințele, visele si spaimele mele.

De obicei sunt împrăștiat/ă.

Chiar daca am realizat multe ,sunt nemulțumit/ă, deoarece ar fi existat și lucruri mai importante de făcut.

Mă orientez întotdeauna după așteptările celorlalți.

Încerc să amân deciziile neplăcute, iar asta o fac fără a sta prea mult pe gânduri.

Mă las ușor distras/ă chiar și de la activitățile pe care le fac cu plăcere.

De fapt, în viața mea nu există nimic pentru care să doresc să mă angajez cu adevărat.

De multe ori nu înțeleg de ce eu trebuie să fac anumite lucruri.

După felul în care îmi trăiesc acum viața, cred că ea nu este bună de nimic.

Îmi este greu să înțeleg lucrurile în esență (semnificația) lor.

Mă descurc bine cu mine însumi.

Îmi rezerv prea puțin timp pentru ceea ce este important.

Niciodată nu îmi este clar de la prima vedere ceea ce pot face într-o anumită situație.

Lucrurile pe care le fac tot timpul, nu le fac pentru că aș vrea, ci pentru că trebuie.

Atunci când apar probleme, îmi pierd „capul” cu ușurință.

Deseori fac lucruri care la fel de bine puteau fi făcute mai târziu.

Sunt întotdeauna curios/ă de ceea ce îmi poate aduce o nouă zi.

Cel mai adesea mi se întâmplă să constat care sunt urmările deciziilor mele, doar după ce am început să acționez.

Atunci când trebuie să iau o decizie nu mă bazez pe ceea ce simt.

Chiar dacă doresc foarte mult să fac un lucru , nesiguranța începutului mă împiedică să îl pun în practică.

Niciodată nu îmi este limpede pentru ce sunt eu competent (care este rostul meu) .

În sinea mea mă simt liber.

Simt că viața m-a neîndreptățit ,deoarece dorințele mele nu s-au împlinit.

A vedea că nu am de ales este pentru mine o ușurare.

Există situații în care mă simt total neajutorat/ă.

În multe lucruri pe care le fac am sentimentul că mă pricep mult prea puțin.

De obicei nu știu ce este important într-o anumită situație.

Împlinirea propriilor dorințe este o prioritate pentru mine.

Îmi vine greu să mă pun în situația (pielea) altor oameni.

Ar fi mai bine dacă nu aș exista.

La urma urmei, multe lucruri cu care am de a face îmi sunt străine.

Prefer să-mi formez o părere proprie.

Mă simt chinuit/ă pentru că fac atât de multe lucruri în același timp.

Chiar și în probleme importante îmi lipsește energia de-a suporta până la capăt.

Fac multe lucruri pe care nu aș vrea deloc să le fac.

O situație devine doar atunci importantă pentru mine, când vine în împlinirea dorințelor mele.

Atunci când sunt bolnav/ă nu știu ce să fac cu timpul meu.

Rareori realizez că fiecare situație oferă mai multe posibilități de acțiune.

Găsesc că lumea în care trăiesc este cenușie.

Rareori se pune întrebarea ce vreau să fac pentru că de cele mai multe ori eu trebuie să fac ceva.

În viața mea nu este nimic cu adevărat frumos deoarece fiecare lucru pe care îl fac este o repetare și nu are o utilitate.

Lipsa mea de libertate interioară și dependență îmi creează probleme.

2. Chestionar T.D.P

(Tendințe dezadaptative ale personalității )

Profil școlar:

Uman

Real

Vârsta……..

Sex :

Feminin

Masculin

Chestionarul conține 130 de itemi care fac referire la 13 tendințe de manifestare patologică a personalității. Încercuiți răspunsul cu care vă identificați. Nu există răspunsuri greșite sau corecte.

Vă mulțumesc!

Ai greșit vreodată în viață? DA NU

În familia ta a suferit cineva de boli psihice(nervoase)? DA NU

Te aștepți ca în permanență să ți se întâmple o nenorocire? DA NU

Plângi cu ușurință? DA NU

Te entuziasmezi și te descurajezi ușor? DA NU

Îți place să-ți petreci timpul mai degrabă singur? DA NU

Sunt persoane care îți doresc răul? DA NU

Ești mai sensibil decât restul oamenilor? DA NU

Ai simțit nevoia să faci ceva rău? DA NU

O săptămână de vară este mai lungă decât o săptămâna de iarnă? DA NU

Te obișnuiești ușor cu o muncă desfășurată în condiții mai grele(muncă de teren, schimbul 3 ,frig, umezeală, etc.) ? DA NU

Treci cu ușurință de la supărare la bucurie? DA NU

Vei face tot ce îți stă în puteri pentru a fi apreciat în profesie? DA NU

Între cunoștințele tale există uni oameni care nu îți plac și îți sunt antipatici? DA NU

Părinți tăi obișnuiesc să consume mult alcool? DA NU

Îți este frică să privești în jos de pe un loc înalt? DA NU

Ești nefericit? DA NU

Starea ta sufletească se schimbă ușor chiar fără nici un motiv? DA NU

Legi prietenii cu greu? DA NU

Crezi că se pune ceva la cale împotriva ta? DA NU

Ai uneori senzația de „nod în gât” sau „lipsă de aer” ? DA NU

Te enervează foarte tare să fii întrerupt când povestești ceva? DA NU

„sapă” față de „a săpa” este ceea ce „cuțit” este față de „a ascuți” ? DA NU

Dacă sarcinile primite nu corespund părerilor tale reușești totuși să le execuți corect? DA NU

Ți-e teamă să nu te faci de râs față de oameni? DA NU

Crezi că la serviciu îți vei dezvolta însușirile pe care le ai? DA NU

Ți-a venit vreodată să înjuri? DA NU

Familia sau prietenii tăi ți-au atras atenția vreodată ca bei prea mult alcool? DA NU

Ești nefericit când te afli în încăperi închise(lift, magazii fără ferestre, camere mici, boxe, tunel, etc.)? DA NU

Tot timpul ai impresia că ai făcut ceva rău, ceea ce nu trebuia făcut? DA NU

Încerci să ascunzi faptul că nu ai încredere în tine? DA NU

Te simți singur chiar și atunci când ești într-un grup de prieteni? DA NU

Crezi că majoritatea oamenilor nu te înțeleg? DA NU

Ai în fața altora crize de plâns sau de râs pe care nu le poți stăpâni? DA NU

Te înfurii ușor? DA NU

Distanța în kilometrii este mai mare dacă o parcurgi pe jos, decât cu mașina? DA NU

Iei de la început o lucrare oricât de grea ar fi ea, dacă nu a ieșit așa cum trebuie? DA NU

Ești frământat deseori de îndoieli? DA NU

Ai intenția ca în timpul cât vei sta în serviciu, să obții calificativele cele mai bune? DA NU

Îți place mai mult să câștigi decât să pierzi? DA NU

Ai pe cineva în familie care s-a sinucis sau a încercat să se sinucidă? DA NU

Vă este frică să traversați spații largi, deschise?( piețe, intersecții mari , câmpii întinse, etc) DA NU

De obicei ești trist, supărat, amărât? DA NU

Îți pierzi ușor stăpânirea de sine în situații neprevăzute sau periculoase? DA NU

Ai impresia că ceva nu merge prea bine(nu este în regulă) în mintea ta? DA NU

Vi se fac des nedreptăți? DA NU

Ai avut vreodată crezi în timpul cărora deși erai conștient nu putea nici să vorbești, nici să te miști? DA NU

Ai simțit uneori nevoia să bați pe cineva? DA NU

Ionel s-a născut la doi ani după Petrică, este Petrică cu doi ani mai mic decât Ionel? DA NU

Primești cu ușurință și execuți imediat indicații(dispoziții cu care nu ești de acord)?DA NU

Te simți neliniștit în fața unor schimbări neașteptate, a unor situații noi? DA NU

Crezi că eșecurile și succesele profesionale te vor căli, dezvoltându-ți însușiri folositoare și pentru viață? DA NU

Ai mințit vreodată? DA NU

Ai avut o boală pentru care ai fost examinat de medicul de boli nervoase? DA NU

Grijile te împiedică câteodată să adormi? DA NU

Ești frământat câteodată de „gânduri negre”? DA NU

Spui uneori lucruri pe care le regreți? DA NU

În viață ți s-au întâmplat multe lucruri ciudate și neobișnuite? DA NU

Ai uneori impresia că ești supravegheat sau urmărit? DA NU

Ai avut vreodată perioade de timp în care ți-a amorțit sau paralizat o parte din corp fără nici un motiv? DA NU

Îți vine câteodată să strici și să sfărâmi tot? DA NU

Un kilogram de fân este mai ușor decât un kilogram de cuie? DA NU

Rămâi calm și liniștit în fața micilor necazuri din fiecare zi? DA NU

Te emoționezi când alții se uită la tine cum muncești? DA NU

Ești nemulțumit cu profesia pe care o îndeplinești? DA NU

Ai fost vreodată îndrăgostit? DA NU

Ai leșinat vreodată în urma unor lovituri la cap? DA NU

Te trezești vreodată din somn din cauza unor vise urâte și înspăimântătoare? DA NU

Te simți în unele momente inutil și fără rost? DA NU

Ești foarte sensibil la ironiile celorlalți? DA NU

Ai uneori impresia că lucrurile sunt neadevărate ca și cum ai visa? DA NU

Ai fost de multe ori pedepsit pe nedrept? DA NU

Ți s-a întâmplat ca o anumită perioadă de timp să nu mai vezi sau să nu mai auzi? DA NU

Ești foarte nervos? DA NU

Dacă 4 este jumătatea lui 8, atunci 8 este jumătatea lui 14? DA NU

Poți să te încadrezi într-un program chiar dacă nu ești de acord cu acesta? DA NU

Ești emoționat când trebuie să vorbești cu un șef mai mare? DA NU

Te gândești cu plăcere la clipa când familia îți va aprecia rezultatele profesionale? DA NU

Crezi că orice om simte nevoia să se laude din când în când? DA NU

Ai avut necazuri cu poliția( amenzi, sancțiuni, închisoare)? DA NU

Devii neliniștit și nu te simți bine când trebuie să pleci de acasă un timp? DA NU

Te descurajezi cu ușurință? DA NU

Când cineva te ceartă și țipă la tine te emoționezi și începi să trenuri? DA NU

Te supără dacă în jurul tău este multă lume? DA NU

Ești invidiat de multă lume? DA NU

Ți-ar plăcea să apari pe scenă? DA NU

Îți pierzi ușor răbdarea și te înfurii? DA NU

Dacă 10 oameni sapă un șanț in 10 zile, atunci 5 oameni vor săpa același șanț in 5 zile? DA NU

Poți lucra la fel de bine chiar dacă ești supărat sau necăjit? DA NU

Te emoționezi când afli lucruri neașteptate? DA NU

Încerci să aduci invenții, inovații în profesia ta(la serviciu)? DA NU

Râzi de o glumă grosolană? DA NU

Ți s-a spus vreodată că te scoli și mergi în timp ce dormi? DA NU

O schimbare neprevăzută a programului îți provoacă o stare de neliniște și de teamă?

DA NU

Viitorul tău ți se pare fără nici o speranță? DA NU

Îți este greu să-ți aduni gândurile și ideile când ai ceva urgent de făcut? DA NU

Felul cum te porți este considerat de unii de neînțeles? DA NU

Există persoane necunoscute care te privesc cu dușmănie și fără motiv îți vorbesc urât? DA NU

Consideri că viața ta este mult mai bogată în evenimente decât a celorlalți? DA NU

Te enervezi dacă nu obții imediat lucrurile pe care le vrei? DA NU

Dan are 12 țigări, dacă mai cumpără 3 și fumează 6, îi rămân 8? DA NU

Dacă ești jignit de cineva mai mare, poți să te stăpânești și să nu-i răspunzi la fel? DA NU

Ești emoționat când te afli în fața unei comisii? DA NU

Crezi că poți înfrunta toate greutățile inerente meseriei tale? DA NU

Te-ai înfuriat vreodată? DA NU

Ai fost vreodată eliminat sau exmatriculat din școală? DA NU

Îți este frică de insecte sau de animale mici(albine,țânțari,păianjeni, șoareci,etc.)?

DA NU

Ești de multe ori atât de necăjit încât nu poți face nimic? DA NU

Ai perioade de agitație încât să nu poți să stai liniștit în același loc? DA NU

Simți nevoia de singurătate sau de izolare? DA NU

Ești neînțeles chiar și de prietenii tăi cei mai buni? DA NU

Ți se întâmplă uneori să îți pierzi forța vocii sau să vorbești răgușit, fără să fii răgușit? DA NU

Te enervezi dacă alții glumesc pe seama ta ? DA NU

Ionel și Pavel sunt născuți în același an; dacă Pavel este născut la 26 decembrie iar Ionel la 17 ianuarie, Pavel este mai mare decât Ionel? DA NU

Îți recunoști cu ușurință greșeala? DA NU

Își vine greu să intri în vorbă cu o persoană de sex opus pe care nu o cunoști? DA NU

Ți-ar plăcea să înveți meserii noi? DA NU

Ai întârziat vreodată la întâlniri sau la serviciu? DA NU

Ai vrut sau ai încercat vreodată să te omori? DA NU

Ești neliniștit în timpul furtunilor? DA NU

Te simți foarte descurajat? DA NU

Îți este greu să te concentrezi asupra unui singur lucru? DA NU

Crezi că ai gânduri prin care te deosebești de ceilalți oameni? DA NU

Crezi că majoritatea oamenilor se bucură pe ascuns de necazurile tale? DA NU

Când vezi sânge sau auzi povestindu-se despre accidente tragice, ți se face rău?

DA NU

Când ești provocat răspunzi imediat făcând orice, indiferent de urmări? DA NU

Un turn trage un obuz mai departe noaptea decât ziua? DA NU

Îți vine ușor să recunoști că cineva îți este superior? DA NU

Ți se întâmplă să-ți dea lacrimile sau să simți un „nod în gât” când vezi o scenă emoționantă(de exemplu într-un film)? DA NU

Dorești să te afirmi și să te faci remarcat de către șefii pe care îi vei avea? DA NU

3. S.P.I.N.

(The social phobia inventory self test)

Profil școlar:

Uman

Real

Vârstă………

Sex:

Feminin

Masculin

Acesta este un chestionar al căror itemi măsoară intensitatea fobiei sociale. Nu există răspuns greșit sau corect. Completați în dreptul fiecărei întrebări cifra corespunzătoare răspunsului cu care vă identificați, referitor la sentimentele/trăirile pe care le-ați avut pe parcursul săptămânii trecute.

Vă mulțumesc!

Îmi este frică de persoanele cu autoritate.

Sunt deranjat de faptul că roșesc în fața oamenilor.

Petrecerile și evenimentele sociale mă sperie.

Evit să vorbesc cu persoanele pe care nu le cunosc.

Să fiu criticat/ă mă sperie foarte mult.

Frica de a mă face de rușine mă împiedică să fac anumite lucruri sau să vorbesc cu oamenii.

Faptul că transpir în fața oamenilor îmi cauzează stres.

Evit să merg la petreceri.

Evit activitățile în care ajung să fiu în centru atenției.

Să vorbesc cu străinii îmi provoacă stres.

Evit să țin discursuri.

Aș face orice ca să evit să fiu criticată.

Bătăile inimii mi se accelerează când sunt înconjurată de oamenii.

Îmi este frică să fac lucruri când cred că oamenii mă privesc.

Să mă fac de rușine sau să arăt stupid este una dintre cele mai mari frici ale mele.

Evit să vorbesc cu oricine se află într-o poziție de autoritate.

Faptul că tremur sau sunt agitată în fața altora îmi provoacă stres.

Bibilografie

Alfred Langle, Omul in cautarea stabilității, analiză existențială a fricii, In: Analiză Existențială Nr. 4, 1, 2005 (an VII), 55-64.

Alfred Langle, Analiza existențială și loloterapie, o precizare a termineilor, trad. Cristian Furnică.

Anca Munteanu,Psihologia copilului si a adolescentului,Ed Eurobit, Timisoara 2007.

Boris Cyrulnik, Mai bine mor decât să spun!, Ed. Trei, 2012.

Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 4th Edition, Text Revision, also known as DSM-IV-TR, a manual published by the American Psychiatric Association (APA).

Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan – Al. Rosetti" 1998.

Fromm Erich, A avea sau a fi?, trad.Octavian Cocoș, Ed. Trei, București, 2013

Idem, Arta de a fi, trad. Raluca Hurduc, Ed. Trei, București, 2013

Irvin D. Yalom, Minciuni pe canapea (roman), trad. Carmen Toader, Ed. Humanitas, București, 2013.

Irvin D. Yalom, Soluția Shopenhauer, trad. Ciprian Șulea, Ed, Vellant ,2010.

Idem, Psihoterapia existențială, trad. Bogdan Boghițoi, Ed. Trei, București, 2010

Idem, Selecție din opera unui maestru al terapiei și al povestirii, antol. de Ben Yalom, Ed.Trei, București, 2012

Joe Dispenza, Evolve your brain, The Science of Changing your minde,published under arrangement whit Healt Communication, Inc. Derfield Beach FL, USA, 2007.

Virginia Satir, Arta de a făuri oameni, Ed Trei, 2010.

Viktor, E. Frankl; Teoria si Terapia Nevrozelor, introducere in LT și AT. Ed. Trei, 1999.

Idem , The man’s search for meaning, Ed. Ebury Publishing, 2011.

Zeno Gozo, O incursiune in educația adulților, Ed Art Press, Timișoara 2009.