Compartimentarea Interioara a Pensiunii Poiana Bucovat, Judetul Suceava
INTRODUCERE
Încă din cele mai vechi timpuri, omul a cunoscut nevoia de a construi. Chiar dacă la început dimensionarea construcțiilor avea un caracter empiric, nu a fost împiedicată păstrarea construcțiilor realizate încă din antichitate, până în zilele noastre.
În evul mediu se punea accent pe caracterul meșteșugăresc al meseriei de constructor, însă arta de a construi a progresat. O perioadă importantă pentru progresul acestei arte a fost Renașterea, atunci au fost puse bazele științelor legate de construcții. Dezvoltarea actuală privind tehnica modernă de construire nu ar fi fost posibilă fără implicarea promotorilor acestei științe: Leonardo da Vinci, Galilei, Newton, Hooke etc.
În România construcțiile au tradiții vechi, meșteri anonimi au ridicat cetățile de la Suceava, Neamț, Bran etc. precum și numeroase construcții laice și bisericești cum sunt mănăstirile din nordul Moldovei: Humor, Sucevița, Voroneț etc., acestea constituind monumente istorice unice.
Până la descoperirea betonului armat de către Joseph Monier în 1867, constructorii au utilizat ca materiale de construcție, în special lemnul, piatra naturală, cărămida și mai rar metalul. În domeniul betonului armat au adus un aport însemnat și o serie de constructori români: Anghel Saligny, Elie Radu, George Constantinescu și alții. (Adelaida Honțuș, 2005)
În ultimii ani au apărut o serie de mutații semnificative în domeniul construcțiilor în general și al clădirilor de locuit în special. Totodată a crescut importanța instalațiilor și a finisajelor, piața materialelor de construcții devenind deosebit de dinamică și de interesantă.
În percepția specialiștilor dar și a populației neinstruite, calitatea construcțiilor înseamnă încadrarea acestora în cerințele stabilite de normative și standarde pentru elementele de construcție componente ale clădirilor, accentul fiind pus pe structura de rezistență, încadrarea în normele PSI și uneori pe aspectul acestora. Pentru a atinge calitatea și funcționalitatea optimă sunt luate în considerare și elementele cu privire la sistematizarea pe verticală și orizontală, peisagistică, instalații și utilități.
Pentru construirea unei clădiri, beneficiarul trebuie să țină cont de o serie de legi și hotărâri guvernamentale dintre care amitim: Legea nr. 50/1991 cu privire la autorizarea executării construcțiilor; Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții; Legea nr. 137/1995 cu privire la protecția mediului; HGR nr. 531/1992 cu privire la realizarea unor măsuri de apărare civilă; HGR 728/1994 cu privire la certificarea calității produselor folosite în construcții. (www.dreptonline.ro)
Toate construcțiile trebuie să se încadreze armonios în mediul înconjurător, să fie rezistente și să aibă funcționalitate oprimă pentru beneficiar. În acest context se încadrează în special construcțiile turistice și agroturistice.
Structurile de primire turistică includ toate construcțiile și amenajările destinate prin proiectare și execuție, cazării sau servirii mesei pentru turiști împreună cu activitățile aferente.
Acestea pot fi:
structuri de primire turistică cu funcțiune de cazare (hoteluri, hosteluri, vile, cabane, sate de vacanță, pensiuni turistice, pensiuni agroturistice etc.)
structuri de primire turistică cu funcțiune de alimentație publică (restaurant, bar, pizzerie, fast-food, cofetărie etc.)
În prezent se acordă o atenție deosebită dezvoltării agroturismului, astfel se pot observa încercările unor întreprinzători de a-și transforma propria locuință în pensiune și de a construi în zone agro-silvice pensiuni sau minimoteluri. (Mitoiu C, 2001)
Agroturismul este prima etapă și cea mai ușor de realizat în vederea revigorării turismului românesc, concomitent cu creșterea calitativă a serviciilor în toate unitățile hoteliere și turistice. Pentru realizarea acestui concept, este nevoie de investiții și construcții agroturistice corespunzătoare.
Pentru construirea unei structuri de primire agroturistică, trebuie să se țină cont de următoarele criterii, acestea asigurând eficiență optimă proprietarului:
zona de amplasare (forme geografice din zonă, microclimat, situarea față de obiective turistice);
tipul de localitate în care este amplasată construcția;
posibilități de agrement în zonă;
situarea construcției cât mai departe de sursele de poluare din zonă
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII PRIVIND AMPLASAREA ȘI CONSTRUIREA PENSIUNILOR AGROTURISTICE
Turismul rural este un fenomen apărut de mult timp în țările europene fiind practicat fie spontan fie organizat. Ceea ce este nou, însă, se referă la dimensiunea fenomenului turistic în spațiul rural. Această expansiune este determinată de existența a două motivații pentru turismul rural: pe de o parte relansarea și dezvoltarea turismului rural iar pe de altă parte, de o formă de turism alternativă la turismul de masă tradițional.
Deși se desfășoară în spațiul rural, agroturismul și turismul rural sunt două concepte care se identifică până la un anumit nivel, au un numitor comun care scoate în evidență elementele de identitate, de incluziune, cât și elementele diferite care conduc la departajare și diferențiere.
Așadar, turismul rural este o formă de turism care se dsfășoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale și umane) ca și dotările și echipamentele turistice, inclusiv pensiuni și ferme agroturistice.
Utilizează diverse spații de cazare: hanuri și hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanță și îmbracă forme variate de sejur. Acesta constituie o alternativă la turismul tradițional, clasic, desfășurat în stațiuni și centre turistice, precum și la oferta turistică “standard„ – de tip industrial.
Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare și servirea mesei numai pensiunile turistice și pensiunile agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat și pitoresc, de atracțiile turistice naturale și de valorile cultural-istorice, de tradițiile și obiceiurile prezente în mediul rural.
Spațiul rural prin componentele sale satiface o paletă largă de motivații: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare și pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităților de loisir.
Prin aceasta, agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potențialul său agricol, turistic, uman și tehnico-economic.
Agroturismul prezintă unele trăsături care-l diferențiază de turismul tradițional standard:
consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esențiale sunt: calitatea pensiunii turistice/agroturistice și serviciilor de primire la fermieri, cunoașterea mediului natural, uman și cultural precum și originalitatea produselor turistice;
oferta turistică este autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa, organizată și condusă de fermieri, deci de oamenii satului;
este o activitate economică complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau o substituție a acesteia;
oferă populației cu venituri reduse posibilitatea de odihnă și reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanțe în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-educative și cu ospitalitate specifică;
nu necesită investiții foarte mari pentru amenajări de infrastructură și suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil;
Turismul rural românesc este una din ofertele care prin lansarea ”satului turistic” românesc pe piața națională dar mai ales pe cea mondială, ar putea crea produse turistice de calitate, cu specific național și local, diversificate, contribuind astfel la personalizarea produsului turistic românesc. În același timp, suntem conștienți că prin complexitatea sa, turismul va determina mutații în profil teritorial, contribuind la ridicarea economico-socială a unor regiuni rămase în urmă sau lipsite de resurse.
Aceste transformări se vor manifesta în sistematizarea, amenajarea , construcția de locuințe, modernizarea căilor de acces și a telecomunicațiilor, serviciilor publice, îmbogățind peisajul geografic românesc. (Aurel Călina, 2007)
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea, curba de popularitate a turismului rural a crescut de la an la an, urmărind îndeaproape implementarea confortului în mediul ambiental (funcționalitățile spațiului, apa, electricitatea, instalațiile sanitare, dotările electronice și electrotehnice și de uz casnic cotidian) cu toate dificultățile întâmpinate de acestea, dintre care costurile și înlocuirile nu sunt de neglijat. Pe aceeași linie se remarcă fatul că de mai bine de două decenii , în numeroase țări europene se generalizează dorința de revalorificare a identităților locale, salvându-se și repopulându-se arhitectura rurală, conservându-se și punându-se în valoare tot ceea ce este prețios și autentic. (Cucoaneș Daniela, 2003).
Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice având o capacitate de cazare de până la 10 camere , totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural și 20 de locuri în mediul urban funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură turiștilor servicii de cazare și masă.
Pensiunile agroturistice sunt pensiunile turistice care pot asigura servicii de cazare și masă cu specificația că o parte din alimentația turiștilor este asigurată din producție proprie.
Stresul citadin îi îndeamnă tot mai mult pe locuitorii marilor orașe să evadeze, pentru a regăsi frumusețea naturii și liniștea patriarhală. Grație unei structuri de relief aproape unice în lume – munte, deal, câmpie – oferta turistică este variată, din vârful Carpaților până pe plajele Mării Negre.
Fermele și pensiunile agroturistice răspândite pe întreg teritoriul țării practică un turism organizat, oamenii fiind recunoscuți pentru ospitalitatea lor. Fondate ca afaceri de familie, pensiunile s-au dovedit o atracție datorită aerului familial pe care îl dețin. Pensiunea presupune și o anumită conduită, precum și o relație mai apropiată între gazdă și oaspete.
Din punct de vedere arhitectural, o pensiune nu este foarte diferită de o locuință. În prezent se acordă o atenție sporită dezvoltării agroturismului, astfel că se observă deja niște încercări ale unor întreprinzători de a-și transforma propria locuință în pensiune turistică. Pentru acest pas este nevoie de cunoștințe în ceea ce privește documentarea necesară în domeniu și cu privire la zona respectivă astfel încât, toate condițiile necesare turistului să fie îndeplinite.
Construcțiile de locuit actuale se pot transforma în construcții turistice pe mai multe căi:
dacă are deja utilitățile necesare și suficiente, se pot modifica doar destinațiile camerelor cu noile dotări;
se pot realiza unele modificări interioare, inclusiv a pereților interiori, neportanți, astfel încât să fie asigurate utilitățile necesare pentru turiști;
se pot realiza modificări atât la interior cât și la exterior prin adăugiri de aripi noi;
se pot realiza construcții noi, celor existente dându-le alte destinații sau pot rămâne ca anexe ale noilor construcții cu rol turistic.
Este necesar să se realizeze niște construcții turistice care să asigure funcționarea optimă a tuturor utilităților necesare unui turism performant. Pentru aceasta trebuie îndeplinite următoarele criterii:
la cel mult două dormitoare trebuie să se asigure o baie, dar condiția turismului performant este ca fiecare cameră sau dormitor să aibă baie proprie;
serviciile de masă se realizează la parter sau subsol;
spațiul de servire a mesei trebuie să fie lângă bucătărie;
să se asigure spații pentru jocuri mecanice, biliard, etc., pentru zilele nefavorabile deplasărilor în exterior;
să se asigure un birou, spațiu, hol pentru recepție la parter;
să se asigure locuri de parcare;
pereții portanți pot fi modificați numai de către specialiști prin refacerea calculelor de stabilitate și rezistență la noul sistem structural;
se vor reamenaja și folosi la maximum, din punct de vedere turistic anexele gospodărești existente.
O grijă deosebită trebuie acordată curții, grădinii și peisajului înconjurător, astfel ca turistul să se simtă cu totul deosebit. Având în vedere că țara noastră dispune de o diversitate de forme de relief și că în majoritatea județelor țării s-au păstrat obiceiuri arhaice și activitățile meșteșugărești, tradiționalul poate fi etalat și reprezintă o soluție abordabilă peste tot și de succes. În acest context se pot realiza pensiuni și ferme agroturistice care pot fi frecventate de orice doritor, iubitor de natură, tradiție și liniște.
În ceea ce privește amplasarea unei pensiuni agroturistice, trebuie să se țină cont de câteva criterii:
Cadrul natural – costituie un element important în alegerea locului de amplasare a pensiunii și este reprezentat de: Unitatea de relief (munte, deal, depresiune, forme de relief atrăgătoare – stânci, chei, peșteri etc.); oglinzi de ape (mări, lacuri, râuri); ape minerale – sulfuroase, clorosodice, carbogazoase, termale, minerale etc. Climă (temperatură, precipitații, strat de zăpadă, domenii schiabile). Vegetația (păduri, rezervații naturale, monumente ale naturii, pajști). Fauna (specii cinegetice și piscicole, specii de interes științific).
Tipul de localitate – pentru determinarea tipului de localitate (adunată, răsfirată, izolată) se va avea în vedere, modul de alcătuire și distribuția gospodăriilor în teren, după cum este prezentat în registrul cadastral și în schița de sistematizare.
Poziția și accesibilitatea – se referă la starea drumurilor (îmbrăcăminte asfaltică, pietruire); poziția pensiunii față de drumurile europene, naționale, județene, comunale, forestiere; distanțele față de cele mai apropiate localități cu locuri de oprire a mijloacelor de transport, căi de comunicație.
Cadrul social și cultural – se referă la atracțiile cultural – istorice: etnografie și folclor (arhitectură, port popular, muzee etnografice, sărbători folclorice, festivaluri); monumente (istorice, de artă laică și religioasă, ruine de cetăți, castele, situri arhaice etc.)
Calitatea mediului – sunt preferate zonele fără surse de poluare a aerului, apei, solului, a florei și faunei. Pensiunile turistice și agroturistice trebuie amplasate în locuri ferite de surse de poluare (fabrici, uzine, mine) și de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea turiștilor.
În ceea ce privește construcția unei pensiuni agroturistice, aceasta trebuie să îndeplinească aceleași condiții tehnice cerute oricărui tip de construcție.
Factorii care determină concepția, alcătuirea și modul de execuție ale unei construcții sunt în general următorii:
Omul, care necesită anumite condiții fiziologico-igienice, precum : temperatură, umiditate, lumină, în vederea asigurării celor mai bune condiții de muncă și sănătate;
Activitatea omenească, pentru care este destinată construcția și ce determină cerințele funcționale sau procesul funcțional, adică modul de distribuire și de legătură pe orizontală și pe verticală a spațiilor și volumelor construcțiilor;
Natura, care exercită asupra construcțiilor acțiuni mecanice, fizice, chimice și biologice, variabile în funcție de amplasamentul construcțiilor, relief, seismicitate, climă, vânt etc.(Honțuș Adelaida, 2005)
Condițiile tehnice cerute construcțiilor sunt:
Durabilitatea
Este durata de funcționare normală a principalelor elemente de construcție, fără pierderea calităților necesare de exploatare. Aceasta poate fi: ridicată (gradul I), respectiv mai mare de 100 de ani; mijlocie (de gradul II), 50-100 de ani; normală (de gradul III), 20-50 de ani.
Durabilitatea se referă la: rezistența la îngheț-dezgheț a materialelor și elementelor de construcție; rezistența la umiditate; rezistența la acțiunea biologică a microorganismelor și rezistența la coroziune. Este asigurată prin folosirea de materiale rezistente la acțiunile mediului înconjurător (fum, gaze, lichide etc.) sau prin protecția materialelor insuficient de durabile cu materiale de protecție.
Rezistența la foc
Reprezintă capacitatea construcției de a rezista la solicitările termice și mecanice produse în timpul și din cauza incendiilor. Din punct de vedere al rezistenței la foc elementele de construcție depind direct de materialele din care se execută și se caracterizează prin gradul de combustibilitate și limita de rezistență la foc.
Combustibilitatea – capacitatea unui material sau element de construcție de a se aprinde și de a arde în continuare, contribuind la creșterea cantității de căldură dezvoltată de un incendiu. Din acest punct de vedere materialele pot fi: incombustibile (beton armat, zidăria), greu combustibile sau semicombustibile (metal protejat, lemn ignifugat sau tencuit) și combustibile ( lemnul, cartonul bitumat).
Limita de rezistență la foc – perioada de timp în care un element de construcție deși este supus acțiunii temperaturilor înalte, își păstrează stabilitatea și se poate opune propagării incendiilor.
Condițiile de rezistență și stabilitate a construcțiilor sub acțiunea solicitărilor se referă la: capacitatea portantă, deformații, fisurarea și oboseala elementelor de rezistență. În afara acestora trebuie respectate și condițiile de exploatare specifice fiecărei construcții (uzură, șoc etc.)
Condițiile fizice și igienice de exploatare sunt legate de factorii fizici exteriori sau interiori ai încăperilor: temperatura, viteza și umiditatea aerului, variațiile de temperatură, lumină etc.
Condițiile de ordin arhitectural-estetic asigură construcțiilor un aspect plăcut, cu o plastică și o compoziție arhitecturală corespunzătoare.
Condițiile economico-organizatorice se referă la: costul construcțiilor, modul de executare și posibilitățile de industrializare a construcțiilor, materiale folosite etc.
Criteriile de clasificare utilizate în construcții sunt: destinația, calitatea, structura de rezistență, gradul de rezistență la foc.
După destinație, construcțiile se împart în clădiri și construcții inginerești.
Clădirile sunt construcțiile care delimitează un spațiu închis, executate de regulă, la suprafața terenului, pentru adăpostirea oamenilor și animalelor, și a diferitelor activități de producție, social-culturale, de depozitare, etc.
Există diferite tipuri de clădiri:
clădiri civile ( clădiri de locuit, publice și administrative, social-culturale);
clădiri industriale (clădiri de producție – ateliere, uzine, și clădiri pentru deservirea producției – magazii, rezervoare, silozuri);
clădiri agrozootehnice (adăposturi pentru animale, construcții legumicole, clădiri pentru adăpostirea inventarului agricol).
Construcțiile inginerești includ toate celelalte tipuri de construcții care nu sunt cuprinse în categoria clădirilor: căi de comunicații, lucrări de artă pe căi de comunicații, construcții hidrotehnice, turnuri de televiziune, linii de transport al energiei electrice, conducte de gaze, etc.
Clasificarea după criteriul de calitate este determinată de durabilitatea și gradul de rezistență a principalelor elemente de construcție și de cerințele de exploatare referitoare la normele de suprafață, gradul de confort, etc. După acest criteriu clădirile și construcțiile inginerești se împart în trei clase de calitate după cum satisfac cerințe ridicate, medii sau obișnuite.
După structura de rezistență construcțiile sunt alcătuite din:
structuri cu pereți portanți, realizați din lemn, zidării diverse, beton armat, diafragme, sau beton prefabricat;
structuri cu schelet portant (cadre), realizat din beton armat monolit sau prefabricat sau schelet metalic;
structuri cu alcătuire mixtă, realizate din cadre și diafragme;
structuri speciale (cu arce, plăci curbe, subțiri, cu acoperișul suspendat pe cabluri).
Un rol important în construirea unei clădiri îl au terenul de fundare și fundația construcției.
Terenul de fundare este partea scoarței terestre supusă influenței încărcărilor date de construcții, transmise prin intermediul fundațiilor. Structurile care alcătuiesc terenul de fundare pot fi alcătuite din roci compacte (stâncoase sau semistâncoase) sau din roci dezagregate (pământurile).
Rocile compacte sunt roci masive sau cimentate cu rezistențe mari la compresiune. Rocile dezagregate sunt alcătuite din fragmente din roci minerale, rezultate din dezagregarea rocilor stâncoase, sub acțiunea agenților fizici, sau datorită alterării pe cale chimică.
Geotehnica definește pământurile ca fiind alcătuite din mai multe faze:
faza solidă, (particulele solide care formează scheletul mineral);
faza lichidă, (apa din golurile rămase între particule);
faza gazoasă, (aerul și gazele din pori).
Raportul dintre cele trei faze se poate modifica datorită încărcărilor transmise de construcții, straturilor de pământ de deasupra și variațiilor de temperatură.
Fundația este elementul de construcție, care se află în contact direct cu terenul bun de fundare și transmite acestuia toate încărcările care acționează construcția.
Pentru stabilirea tipului de fundație și a modului de fundare, sunt necesare determinări pentru cunoașterea caracteristicilor, identificării și clasificării pământurilor (granulozitate, compoziție mineralogică, plasticitate, permeabilitate), precum și a proprietăților mecanice ale acestora.
Rezolvarea problemei deformațiilor necesară determinării tasării fundației impune cunoașterea compresibilității pământului, iar rezolvarea problemelor de capacitate portantă necesară determinării siguranței pe care presiunea pe talpa fundației o oferă față de pericolul de pierdere a stabilității fundației, impune cunoașterea rezistenței la forfecare a terenului.
În acest scop sunt necesare determinări cu mijloace adecvate, efectuate în laborator și pe teren.
Fundațiile se clasifică în funcție de următoarele criterii:
După adâncimea de fundare:
fundații de suprafață, sau fundații directe;
fundații de adâncime sau indirecte (fundații pe piloți, chesoane, puțuri, coloane).
După modul de execuție față de nivelul apelor subterane:
fundații executate deasupra nivelului apei freatice (în uscat),
fundații executate sub nivelul apei freatice (în apă).
După materialele folosite:
fundații rigide (din piatră naturală, cărămidă, beton simplu sau ciclopian);
fundații elastice (din beton armat).
După forma lor în plan:
fundații izolate;
fundații continue sub ziduri sau sub stâlpi (tălpi continue);
fundații cu rețele de grinzi (tălpi încrucișate);
fundații pe radier general – placă continuă, sau placă cu grinzi.
După tehnologia de execuție:
fundații executate la fața locului, direct în groapa de fundație;
fundații prefabricate.
Tipul de fundație, adâncimile de fundare, presiunile pe teren, materialele pentru fundații se vor alege ținându-se cont de următoarele aspecte:
– condiții climatice;
– condiții de stabilitate generală a amplasamentului;
condiții hidrogeologice (ape subterane și de suprafață);
gradul de importanță al clădirii;
seismicitatea regiunii;
caracteristicile structurii de rezistență a construcției;
mărimea și uniformitatea în plan a încărcărilor transmise de construcție;
particularitățile funcționale ale construcției; (Leonte Corneliu, 2007)
1.1 Aspecte privind legislația care reglementează lucrările de construcții.
Dezvoltarea impetuoasă a turismului, inclusiv a agroturismului, a impus elaborarea unor norme juridice care reglementează condițiile, formele, teritoriile, relațiile, precum și alte aspecte care caracterizează această activitate. Aceste norme se constituie într-un pachet de legi, hotărâri, instrucțiuni etc., într-un număr mai mic sau mai mare, mai ample sau mai restrânse, cu influență mai mare sau mai redusă asupra activității turistice și cu un conținut specific fiecărei țări iar în cadrul acestora diferențiat pe zone, în funcție de factorii naturali, economici, de tradiție și efectul asupra celor care practică turismul (ofertanți și beneficiari).
În anul 1972, în baza Ordinului Ministerului Turismului nr. 297, Centrul de Cercetări pentru Promovarea Turismului Internațional selectează și introduce în circuit 118 localități rurale din România iar în anul 1973, prin Ordinul nr. 774 al aceluiași minister sunt declarate experimental 13 localități rurale: Bogdan Vodă, Fundata, Hălmagiu, Lerești, Murighiol, Rășinari, Rucăr, Sibiel, Sfântul Gheorghe, Șirnea, Tismana, Vatra Moldoviței și Văideni. Dar aceste acte normative n-au fost de bun augur pentru că în anul 1974 prin decretul 225 este interzisă cazarea turiștilor străini în locuințele persoanelor particulare, fapt care a însemnat nefuncționalitatea localităților agroturistice stabilite prin OMT nr. 774. Au mai rămas valabile doar unele sate în care ONT Carpați transporta turiști pentru a participa la diferite manifestări cultural-folclorice.
Abia în anul 1990 apare Hotărârea de Guvern nr. 438 privind înființarea Comisiei Zonei Montane, precum și Hotărârea de Guvern nr. 688 care stabilește atribuțiile acestei comisii. În anul 1993 comisia se reorganizează și atribuțiile ei sunt preluate de Federația Română pentru dezvoltare Montană. Ulterior, prin Ordonanța de Guvern nr. 62/1994 și Legea 145/1994 apar noi reglementări în domeniul practicării turismului în România.
Normele juridice de bază pentru practicarea agroturismului în țara noastră sunt reprezentate de Ordonanța guvernului nr. 63/1997, privind stabilirea unor facilități pentru dezvoltarea turismului rural și Legea nr. 187/1998, pentru aprobarea Ordonanței de guvern. Din conținutul lor rezultă că statul român sprijină persoanele fizice, asociațiile familiale și societățile comerciale care au ca obiect de activitate prestarea de servicii în pensiuni turistice și agroturistice.
Persoanele fizice, asociațiile familiale și societățile comerciale menționate beneficiază de următoarele înlesniri:
– comisiile locale pot pune la dispoziție terenuri necesare construirii, dezvoltării și exploatării de pensiuni turistice și agroturistice;
– acordarea de priorități pentru instalarea de linii de telecomunicații, racordarea la rețeaua electrică, de alimentare cu apă și canalizare, precum și la rețeaua de gaz metan;
– asistență tehnică de specialitate, sub toate formele de către Ministerul turismului;
– prezentarea gratuită de către Ministerul Turismului a efectelor pensiunilor turistice și agroturistice privind promovarea, prin birourile de informare turistică din țară și din străinătate;
– includerea în programele instituțiilor de învățământ cu profil turistic și agricol a problemelor specifice pensiunilor turistice și agroturistice, scutirea de la plata impozitului pe venit sau profit, pe o perioadă de 10 ani din momentul punerii în funcțiune a pensiunii turistice sau agroturistice;
– plata în tariful de uz casnic a consumurilor de energie electrică și gaz metan, respectiv a tarifelor pentru persoane fizice a serviciilor de telecomunicații utilizate de pensiunile turistice și agroturistice;
– arendarea de credite cu dobândă preferențială pe o perioadă de maximum 10 ani pentru dezvoltarea și modernizarea capacităților de cazare, dobânda reprezentând 50% din cea practicată pe piața bancară.
Potrivit acelorași norme juridice, pensiunile agroturistice sunt amplasate în mediul rural, cu o capacitate de cazare de până la 10 camere și maximum 30 locuri și care funcționează în locuințele cetățenilor sau în clădiri special construite pentru a asigura condiții de cazare și servirea mesei cu produse proprii din gospodăria agricolă. Pe lângă activitatea de cazare și servire a mesei, pensiunile turistice și agroturistice oferă turiștilor servicii de agrement, excursii, distracții, activități culturale și sportive etc.
Legea prevede, de asemenea, ca pensiunile turistice și agroturistice să-și mențină obiectul de activitate pe toată durata cât beneficiază de scutiri de impozite și celelalte facilități. În caz contrar, dacă activitatea este întreruptă pe o perioadă mai mică decât dublul perioadei de scutire, ele sunt obligate să verse la bugetul de stat sau la bugetele locale impozitul pe venit, respectiv profit, raportat la întreaga perioadă de scutire.
Pensiunile și fermele agroturistice, indiferent de amplasament se clasifică potrivit normelor aprobate prin Ordinul Ministrului turismului nr. 20 din aprilie 1995, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 101, din 25 mai 1995.
Acest ordin este completat cu Ordinul nr. 56 din 27 iunie 1995 pentru aprobarea Normelor metodologice și a criteriilor privind clasificarea pe margarete și categorii a structurilor de primire turistice, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 220 din 25.09. 1995.
În temeiul Hotărârii de Guvern nr. 77/1996, "stațiunea turistică este definită ca fiind „localitatea cu funcție turistică specificată, dotată cu resurse naturale și cu structuri necesare valorificării și practicării turismului” care îndeplinește anumite condiții privind cadrul și calitatea mediului, accesul în stațiune, utilități, structurile de primire turistice.
Începând cu anul 1997 prin Ordonanța Guvernului nr. 63/1997, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 226 din 30.08./1997 se stabilesc anumite facilități privind dezvoltarea turismului rural.
Conform acestei ordonanțe, persoanele fizice, asociațiile familiale și societățile comerciale care au ca obiect unic de activitate asigurarea de servicii turistice în pensiuni turistice și pensiuni agroturistice clasificate, beneficiază de anumite facilități acordate potrivit legii întreprinderilor mici și mijlocii și de anumite facilități cum ar fi: suprafețe de teren pentru construirea și dezvoltarea pensiunilor agroturistice, priorități la instalarea de linii de telecomunicații, asistență tehnică de specialitate, cuprinderea ofertei pensiunilor agroturistice în materialele de promovare turistică editate de Ministerul Turismului, scutirea de plata impozitului pe venit pe o perioadă de 10 ani, în situația în care capacitatea de cazare este de maximum 10 camere.
Pentru desfășurarea de activități de turism, o pensiune turistică trebuie să aibă următoarele utilități: alimentare cu apă, racord la rețeaua de canalizare sau canalizare în sistem propriu, alimentare cu energie electrică, sistem de încălzire (prin utilizarea de combustibil lichid, solid sau gaz metan), care să asigure temperatura în spațiile destinate cazării turiștilor, de cel puțin 18º C în sezonul rece, sistem de evacuare a deșeurilor menajere.
Dotările din camerele și grupurile sanitare destinate turiștilor trebuie puse în exclusivitate la dispoziția turiștilor. În interiorul acestor spații nu se admit lucruri personale ale proprietarului pensiunii (articole de îmbrăcăminte sau încălțăminte, bibelouri, alte obiecte personale care ar stânjeni turiștii).
Structura spațiilor de cazare poate fi compusă din: camere, garsoniere, apartamente, căsuțe. Camera trebuie să asigure turistului odihnă și posibilitatea de a desfășura diferite activități. De asemenea, în acest spațiu, turistul trebuie să-și depoziteze bagajul în condiții decente. (http://turism.gov.ro).
Categoria de clasificare a pensiunilor turistice este determinată de îndeplinirea în totalitate a criteriilor și de realizarea punctajului minim de încadrare la un anumit număr de margarete.
În ceea ce priveștee spațiul minim necesar – amplasarea pensiunii se realizeează pe un teren de minim 1.000 mp iar dimensiunile camerelor variază în funcție de numărul de margarete.
5 margarete: camere cu un loc – 16 m²; camere cu 2 locuri – 20 m².
4 margarete: camere cu un loc – 15 m²; camere cu 2 locuri – 18 m²; dormitorul din apartament – 18 m²; salonul din apartament – 18 m².
3 margarete: camere cu un loc – 10 m²; camere cu 2 locuri – 13 m²; camere cu 3 locuri – 17 m²; dormitorul din apartament – 13m²; salonul din apartament – 14 m².
2 margarete: camere cu un loc – 9 m²; camere cu 2 locuri – 12 m²; camere cu 3 locuri – 15 m²; dormitorul din apartament – 12 m²; salonul din apartament – 12 m².
1 margaretă: camere cu un loc – 8 m²; camere cu 2 locuri – 11 m²; camere cu 3 locuri – 13 m²; camere cu 4 locuri – 16 m²; dormitorul din apartament – 11 m²; salonul din apartament – 11m ². (http://www.ruralonline.ro)
Construcția unei pensiuni turistice presupune obținerea autorizațiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind regimul juridic al construcțiilor și Hotărârea Guvernului nr. 31/1996. Legea nr. 50/1991 cuprinde patru capitole cu privire la obținerea tuturor autorizațiilor necesare pentru construire. În urma acestei legi, proprietarii sunt informați că:
executarea unei construcții este permisă doar în urma obținerii unei autorizații de construire sau desființare;
autorizația de construire este un act al administrației publice locale care asigură aplicareaa unor măsuri prevăzute de lege în ceea ce privește amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor;
autorizația de construire se emite în cel mult 30 de zile de la înregistrarea cererii.
Documentația depusă în vederea obținerii autorizației de construire va cuprinde:
certificat de urbanism;
dovada titlului asupra terenului sau a construcțiilor;
proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții;
avizele și acordurile legale necesare stabilite prin certificatul de urbanism;
dovada privind achitarea taxelor legale.
În vederea obținerii autorizației pentru construire, proprietarii trebuie să îndeplinească toate condițiile impuse de această lege.
Un alt aspect foarte important este constituit de proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcție.
Acesta trebuie să coțină două părți: piese scrise – lista și semnăturile proiectanților, memoriu și piese desenate – planuri generale (încadrare în teritoriu, plan de situație , plan privind construcțiile subterane), planșe pe specialități (arhitectură, structură, instalații, dotări și instalații tehnologice).
1.2 Condiții de amplasare a pensiunilor agroturistice
La construcția unei pensiuni agroturistice trebuie să se țină cont de anumite condiții în ceea ce privește amplasarea acesteia:
a) existența și valabilitatea actelor de proprietate asupra terenului;
b) condițiile generale ce decurg din P.U.G. al localității:
regim de înălțime;
regim de aliniere stradală;
respectarea eventualelor restricții sau obiecțiuni.
c) condițiile de climă:
orientări oportune față de punctele cardinale;
considerarea vântului dominant;
problemele puse de ploi și zăpezi;
folosirea abilă a pantelor existente;
d) condițiile dictate de calitatea terenului:
întocmirea și respectarea prevederilor studiilor geologice;
evitarea zonelor supuse acțiunii viiturilor, avalanșelor sau alunecărilor de teren.
e) condițiile dictate de cerințele mediului înconjurător și de tradițiile locale;
f) condiții dictate de materialele ce se vor utiliza la construcția respectivă;
g) condiții cerute de beneficiar – funcționalitate, aspect și de racordare la noile facilități.
PARTEA a II-a CERCETĂRI PROPRII
CAPITOLUL 2. DATE MONOGRAFICE DESPRE PENSIUNEA POIANA BUCOVĂȚ, JUDEȚUL SUCEAVA
Orașul Suceava se numară printre cele mai vechi și mai importante așezări ale țării, în care a pulsat mereu și puternic o autentică viață românească. Capitală a statului feudal Moldova, orașul a dat patrimoniului național inestimabile valori materiale și spirituale, a înscris în istoria țării pagini glorioase, rămase durabil în conștiința neamului. Datorită rolului jucat ca fostă capitală a Moldovei, orașul Suceava apare ulterior menționat în numeroase izvoare documentare ale vremii.
Agroturismul în această zonă deține o pondere considerabilă. Acesta este concentrat în jurul zonelor Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Putna, Gura Humorului și în general în localitățile învecinate mănăstirilor.Turismul rural din județul Suceava se caracterizează prin mai mulți factori determinanți: dintre cei mai importanți factori am putea aminti calitatea peisajului natural și numeroasele obiective turistice de factură religioasă. La acestea se adaugă calitatea aerului și a apelor, mai ales a vestitelor izvoare cu apă minerală. Un element cheie este ospitalitatea oamenilor, această trăsătură fiind definitorie pentru bucovineni.
Datorită unui exces de spațiu în gospodăriile țărănești (mai ales în zona de munte a județului) există posibilitatea găzduirii turiștilor în gospodărie, acestora oferinduli-se camere aranjate și mobilate în stil bucovinean tradițional, cu elemente folclorice de o valoare deosebită. Demn de reținut este faptul că în cadrul gospodăriilor agroturistice sucevene, turiștii au ocazia să servească produse alimentare 100% naturale, fără aditivi, conservanți sau compuși chimici sintetici.
O caracteristică a agroturismului din județul Suceava este faptul că valorifică în întregime produsele realizate în gospodărie. Ceea ce este însă specific, este reprezentat de faptul că turistul are posibilitatea să servească din preparatele culinare și băuturile specifice zonei, unele dintre ele fiind unice. Mulți turiști se reîntorc pe aceste meleaguri tocmai pentru a se reîntâlni cu aceste produse. Au devenit, de asemenea, foarte cunoscute și apreciate curele de produse alimentare naturale și curele de plante medicinale. Un alt element de atracție pentru turismul rural este artizanatul, tradițiile și obiceiurile locale. (www.bucovinaturism.ro)
Istoria milenară a comunei Pârteștii de Jos, județul Suceava, cunoaște dovezi materiale ale existenței umane încă din perioada neolitică. În anul 1890, cu ocazia unor săpături făcute la piciorul dealului Runc, s-a descoperit la o adâncime de câțiva metri o lespede de piatră cu urme de cenușă, lespede pe care profesorul Alexandru Cozarchevici a considerat-o ca făcând parte din structura unei locuințe omenești din perioada preistorică.
Faptul că în zonă au existat așezări omenești încă din perioada neolitică este dovedit de săpăturile arheologice făcute la Cetățica de pe Vârvata, care face parte din teritoriul comunei Pârteștii de Jos. Totodată, pe teritoriul satelor vecine Cacica și Pârteștii de Sus, există dovezi materiale ce datează din perioada neoliticului dezvoltat aparținând culturii Cucuteni: topoare, unelte, ciocane de silex, etc.
În anul 1415 satul a avut doi proprietari: unul direct – Mănăstirea Humor și unul indirect, Oana Vornicul și urmașii lui. La 20 ianuarie 1456, voievodul Petru Aron dă un document de imunitate Mănăstirii Humor prin care scutește locuitorii din satul Pârtești și Seliștea lui Denis de orice obligație față de domnitor, cerându-le în schimb o totală ascultare față de mănăstire. Satul Pârtești a fost stăpânit de Mănăstirea Humor până în secolul al XVIII-lea.
Teritoriul comunei Pârteștii de Jos a cunoscut operațiunile militare ale celui de al doilea război mondial, locuitorii fiind evacuați spre Dorohoi și Botoșani, începând cu luna aprilie și până în septembrie 1944.
Evoluția satului românesc și schimbarea treptată a mentalităților au condus în timp la dezvoltarea acestei așezări și ridicarea standardelor de viață ale locuitorilor. Înlăturând ignoranța față de trecutul neamului românesc, istoria înscrie comuna Pârteștii de Jos în tezaurul de cultură și civilizație al Bucovinei.
Comuna Pîrteștii de Jos, aflată în județul Suceava este așezată din punct de vedere fizico-geografic în zona de contact a podișului Suceava cu Obcina Humorului, reunind două unități structurale și geomorfice deosebite. Este, deci așezată în Depresiunea Soloneț-Cacica, cu unele afinități carpatice. Are o suprafață de 5128 ha, fiind situată la 20 de km de orașul Gura Humorului și 35 km de municipiul Suceava.
Comuna Pîrteștii de Jos are în componența sa 4 sate: Deleni,Vîrfu Dealului,Vârvata și Pîrteștii de Jos (figura 2.1)
Figura 2.1 Harta județului Suceava
Sursa – www.google.ro
Comuna Pârteștii de Jos se delimitează mai clar pe baza elementelor fizico-geografice, având înfățișare de culoar depresionar cu orientarea generală vest-est, alungit pe Pârâul Soloneț și pe o serie de afluenți ai acestuia. Altitudinea comunei variază între 400 și 700 m, zonele interfluviale ating înălțimi între 450-500 m, cea mai mare fiind de 506 m în Piciorul Vulturului.
Dezvoltarea zonei deluroase este relevată de o serie de topice cum ar fi: Piciorul Mare, Runc, Dealul Veloaiei, Zamca (pe partea dreaptă a pârâului Soloneț), dealul Gherman și Dealul Trestiei (pe partea stângă). Între aceste zone se desfășoară o serie de bazine dintre care cel mai important este cel al Solonețului, cu orientare vest – est, apoi al Vîrvatei cu orientare sud – nord și al Prisăcuței cu aceeași orientare.
Climatul zonei este temperat – continental de nuanță scandinavă. Rețeaua hidrografică de suprafață este formată dintr-o serie de pâraie de dreapta și de stânga care se varsă în pârâul colector principal Soloneț. Energia reliefului dă posibilitatea apelor superficiale și torenților să producă eroziuni, alunecări de straturi și să dea naștere la numeroase izvoare cu apă rece.
Vegetația lemnoasă se caracteriează prin păduri de amestec ce acoperă peste 58% din suprafață, ocupând sudul, vestul și estul comunei. Solurile din Pârteștii de Jos sunt brun-podzolice de pădure. În partea stângă a pârâului Soloneț predomină solurile cenușii de pădure, pe valea pârâului apare sol humifer, datorită procesului de aluvionare.
Determinați de condițiile cadrului natural de sol, locuitorii comunei și-au orientat activitatea spre ceea ce le oferă zona, respectiv creșterea animalelor, tăierea și prelucrarea lemnului, cultura plantelor tehnice, a cerealelor ; ocupații la care, indiferent de procesul tehnic, nu au renunțat nici astăzi.
Pîrteștii de Jos este o comună cu activități preponderent agricole și silvice, agricultura materializându-se în acestă comună sub formă de producție agricolă vegetală, animală și mici centre de prelucrare primară a unor produse vegetale și animale pentru satisfacerea necesarului de consum propriu al populației, iar surplusurile sunt valorificate pe piața liberă țărănească.
În ceea ce privește demografia comunei, conform recensământului din anul 2011, populația comunei Pârteștii de Jos a înregistrat un număr de 2.778 de locuitori, majoritatea acestora fiind români cu un procent de 94.49 % și o minoritate de romi 3.96%. (www.comunapirtestiidejos.ro)
Datorită tuturor acestor caracteristici benefice ale zonei în ceea ce privește turismul și agroturismul, familia Guea a depus actele necesare obținerii autorizației de construire a unei pensiuni, astfel în anul 2005 au fost obținute toate actele necesare și s-au demarat lucrările de construcție, urmând ca în anul 2007 să fie deschisă Pensiunea – Restaurant Poiana Bucovăț (figura 2.2).
Figura.2.2 – Pensiunea Poiana Bucovăț
Sursă proprie
Pensiunea Poiana Bucovăț este situată la întretăierea drumurilor turistice dintre Mănăstirile Putna, Sucevița și Voroneț, într-un cadru natural deosebit, fiind împrejmuită de o pădure bogată în foioase și rășinoase (figura 2.3).
Figura 2.3. – Plan de încadrare în zonă (scara 1:5000)
Sursa – Dosarul de documente necesare construcției
Pensiunea are în dotare 14 camere mobilate modern, cu băi proprii, ce pot oferi cazare pentru cel puțin 28 de persoane în funcție de opțiunea clienților, plus 2 apartamente cu paturi duble și câte 2 băi incluse și un restaurant cu o capacitate de 60 de locuri.
În ceea ce privește exteriorul, aceasta deține un bazin cu păstrăv (figura 2.4), o microfermă, un bazin de înot, spațiu special amenajat pentru joacă și o terasă.
Figura 2.4 – Bazin cu păstrăvi
Sursă proprie
CAPITOLUL 3. MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU
3.1 Scopul cercetărilor
Lucrarea de față are drept scop studiul asupra structurii constructive a unei pensiuni agroturistice – Pensiunea Restaurant Poiana Bucovăț din județul Suceava.
Conceptul de structură constructivă are în vedere ansamblul de elemente structurale (stâlpi, pereți, planșee, etc.) care sunt aranjate astfel încât să asigure rezistența clădirii la diferiți factori de mediu, siguranța și integritatea acesteia.
Pentru conceperea unei structuri de rezistență este necesară îndeplinirea unor cerințe de ordin:
ingineresc – care se referă la rezistență, stabilitate și siguranță în exploatare;
arhitectural – referindu-se la respectarea destinației clădirii, arhitectura zonei în care se dorește construirea acesteia și prezentarea unui aspect estetic agreabil;
economic – minimizarea costurilor și asigurarea unei mentenanțe în timp.
În vederea îndeplinirii acestor condiții, trebuie luate în calcul aspectele cu privire la amplasarea clădirii, de aceea se evită zonele predispuse la avalanșe, viituri sau alunecări de teren. Datorită pantei mari a terenului pe care este construită pensiunea în cauză, Poiana Bucovăț, au fost necesare lucrări pentru realizarea unei platforme astfel încât să se poată amplasa fundațiile construcției și să fie asigurată orizontalitalitatea acestora.
3.2. Materialul luat în studiu
La abordarea temei proiectului a fost luată în studiu Pensiunea Poiana Bucovăț din județul Suceava, comuna Pârteștii de Jos, sat Vârfu Dealului.
În ceea privește suprastructura construcției, aceasta a fost proiectată pe cadre, cu umplerea pereților din BCA și lemn pentru mansardă. Regimul de înălțime este S+P+E+M (subsol, parter, etaj și mansardă). Planșeele au fost executate din beton armat iar cele de la mansardă din lemn, cu șarpantă din lemn și învelitoare cu onduline în două ape.
Infrastructura a fost realizată din fundații izolate sub stâlpi, materialul utilizat pentru acestea a fost beton B100 iar cota limită de îngheț fiind de 1,10 m.
Pentru umplutura de pământ s-a folosit pământ galben, în straturi de 15 – 20 de centimetri , gradul de compactare atins fiind de 95%.
3.3. Metode folosite
Principala metodă utilizată în cercetarea cu privire la structura constructivă a pensiunii Poiana Bucovăț a fost deplasarea la pensiune în vederea examinării, atât sub aspect constructiv și funcțional cât și modul în care s-au comportat în exploatare elementele de rezistență și de închidere, cum se folosește spațiul construcției și cum se asigură confortul și condițiile necesare unor servicii turistice de înaltă calitate. Totodată, pe lângă observații s-au efectuat și măsurători, fiind folosite și informațiile obținute de la proprietarul pensiunii.
Pentru ca cercetarea să fie cât mai completă, pe lângă metoda amintită mai sus, am examinat planurile de construcție și am făcut fotografii în vederea prezentării diferitelor aspecte pozitive și negative atât din punct de vedere constructiv cât și funcțional.
Un alt aspect important, examinat a fost starea fizică a elementelor de construcție în prezent dar și părerea turiștilor cu privire la serviciile prestate de unitate.
CAPITOLUL 4. ASPECTE PRIVIND STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ A PENSIUNII POIANA BUCOVĂȚ, JUDEȚUL SUCEAVA
4.1. Structura de rezistență
Structura de rezistență a unei construcții este alcătuită din elemente verticale (stâlpi și ziduri) dar și orizontale (planșee, grinzi). În rândul acestor elemente se mai înscriu fundația, șarpanta, planurile de cofraj și armare. Aceasta trebuie să facă față propriei greutăți, dar și forțelor seismice, intemperiilor și trepidațiilor.
Fundația este unul dintre cele mai importante elemente ale structurii de rezistență din cadrul unei construcții prin intermediul căreia se realizează încastrarea în pământ. Aceasta se află în contact direct cu terenul bun de fundare și transmite acestuia toate încărcăturile construcției.
Fundația este acea parte a construcției cu rolul de a prelua încărcările date de structura de rezistență prin intermediul pereților structurali și a stâlpilor cu scopul de a le transmite terenului de fundare astfel încât:
să nu depășească capacitatea portantă a terenului de fundare;
să nu se producă tasări pe care structura și funcționalitatea construcției să nu le admită;
tensiunile ce apar în fundație să nu depășească capacitatea de rezistență a materialului corpului de fundație.(Mihai Manole, 2001)
În cazul pensiunii luate în studiu s-au folosit fundații izolate sub stâlpi cu bloc din beton simplu și cuzinet din beton armat.
Planul general de al fundației este prezentat în Planșa nr. 1
Fundația notată cu F1 (figura 4.1.1), este alcătuită dintr-un bloc de fundație realizat din beton ciclopian, marca C6/7,5 având lungimea de 425 cm, lățimea de 215 cm și înălțimea de 65 cm.
Un alt element important din cadrul fundațiilor este cuzinetul care are rolul de a prelua și repartiza greutatea stâlpilor către blocul de fundare, cu dimensiunile de 125 cm lungime și 125 cm lățime, înălțimea este de 35 cm și este realizat din beton marca C8/10. În ceea ce privește armătura, s-au folosit bare din oțel marca OB 37, cu diametrul de 10 mm dispuse la 10 mm distanță între ele și cu lungimi de 130 cm.
În centrul cuzineților s-au fixat stâlpii, aceștia au lungimea și lățimea de 45 cm iar înălțimea de 145 cm, fiind armați longitudinal cu 8 bare de oțel marca PC 52 cu diametrul de 20 mm. Tot pentru armătura stâlpilor s-au utilizat și etrieri din oțel marca OB 37 cu diametrul de 8 mm și lungime de 170 cm. Distanța dintre centrii stâlpilor este de 170 cm.
Figura 4.1.1 – Fundația F1 a construcției
Sursa – Planul general al fundației Pensiunii Poiana Bucovăț
Fundațiile notate cu F1 și F2 (figura 4.1.2) au aceleași dimensiuni, lungimile de 400 cm și lățimile de 200 cm iar înălțimile de 60 cm. Blocul de fundație este realizat din beton ciclopian, marca C 4/5. Fiecare dintre aceste fundații are câte un cuzinet cu dimensiunile de 125 cm lungimea și lățimea iar înălțimea fiind de 30 cm. Aceștia sunt realizați din beton marca C 8/10 iar pentru armare s-au folosit bare din oțel marca OB 37, cu diametrul de 10 mm și lungimi de 130 cm.
Stâlpii fixați în centrul cuzineților au lungimea și lățimea egale cu 45 cm, armați longitudinal cu 8 bare din oțel marca PC 52 cu diametrul de 20 mm și lungimi de 145 cm. Etrierii sunt din oțel marca OB 37 cu diametrul de 8 mm, dispuși la distanțe de 10 cm între ei și au lungimi de 170 cm. Distanța dintre centrii stâlpilor este de 170 cm.
Figura 4.1.2 – Fundațiile F1, F2
Sursa – Planul general al fundației Pensiunii Poiana Bucovăț
Pentru următoarele fundații, notate cu F4 (figura 4.1.3) numărul acestora diferă față de precedentele. În cadrul fundației mari avem un număr de cinci fundații F4 cu dimensiuni mai reduse, de 135 cm lungimea și lățimea. Blocul fundației a fost realizat din beton marca C 4/5 iar înălțimea acestuia este de 40 cm.
Cuzinetul fundației este construit din beton marca C 8/10 cu lungimea și lățimea de 95 cm iar înălțimea de 30 cm. Pentru armătură s-a folosit oțel marca OB 37 cu diametru de 10 mm și lungimi de 105 cm.
Stâlpii au dimensiuni de 45/45 cm și înălțimi de 140 cm armați cu oțel marca PC 52 cu diametrul de 20 mm și etrieri din oțel marca OB 37 cu diametrul de 10 mm și lungimi de 170 cm.
Figura 4.1.3 – Fundația F4
Sursa – Planul general al fundației Pensiunii Poiana Bucovăț
Fundația notată cu F5 (figura 4.1.4) are blocul realizat din beton ciclopian, marca C 4/5 cu lungimea de 350 cm și lățimea de 175 cm cu o înălțime de 40 cm.
Fundația are doi cuzineți realizați din beton marca C 8/10 cu lungimea și lățimea de 115 cm iar înălțimea de 35 cm. Pentru armarea cuzineților s-au folosit bare de oțel marca OB 37 cu diametrul de 10 mm, dipuși la distanțe de 10 cm și cu lungimi de 125 cm.
Slâlpii, fixați în centru cuzineților, au lungimea și lățimea de 45 cm iar înălțimea de 145 cm. Pentru armarea acestora s-a utilizat 8 bare din oțel marca PC 52 cu diametrul de 20 mm și etrieri cu diametrul de 8 mm și lungimi de 170 cm.
Figura 4.1.4 – Fundația F5
Sursa – Planul general al fundației Pensiunii Poiana Bucovăț
Detaliile pentru fundațiile F1-F5 sunt prezentate în planșa nr. 2
Fundațiile notate cu F6 (figura 4.1.5) sunt în număr de două și au următoarele dimensiuni: lungimea și lățimea de 200 cm și înălțimea de 50 cm, realizate din beton marca C4/5.
Cuzineții acestor fundații sunt realizați din beton marca C 8/10, cu lungimea de 130 cm și lățimea de 120 cm iar înălțimea acestora este de 30 cm. Pentru armare s-au utilizat bare de oțel marca OB 37 cu diametrul de 10 mm și cu lungimi de 125 și 135 cm.
Stâlpii au lungimea și lățimea de 40 cm iar înălțimea de 140 cm, pentru armarea longitudinală a acestora s-a utilizat 8 bare din oțel marca PC 52 cu diametrul de 20 mm iar pentru armarea transversală, etrieri din oțel marca OB 37 cu diametrul de 8 mm și lungimi de 170 cm.
Figura 4.1.5 – Fundația F6
Sursa – Planul general al fundației Pensiunii Poiana Bucovăț
Fundațiile notate cu F7 și F8 sunt prezentate în figura 4.1.6 , pentru F7 blocul fundației a fost realizat din beton marca C 4/5, cu lungimea și lățimea de 180 cm iar înălțimea de 50 cm. În planul general de fundare al construcției luată în studiu avem 4 astfel de fundații. Pentru F8, blocul fundației este realizat din aceeași marcă de beton ca și fundația F7 diferind din punct de vedere dimensional, astfel lungimea și lățimea au 165 cm iar înălțimea de 50 cm.
Cuzineții ambelor fundații au fost construiți din beton marca C 8/10, cu lungimea de 130 cm și lățimea de 120 cm iar înălțimea acestora este de 30 cm. Pentru armare s-au utilizat bare de oțel marca OB 37 cu diametrul de 10 mm și cu lungimi de 125 și 135 cm.
Stâlpii au lungimea și lățimea de 40 cm iar înălțimea de 140 cm, pentru armarea longitudinală a acestora s-a utilizat 8 bare din oțel, marca PC 52 cu diametrul de 20 mm iar pentru armarea transversală, etrieri din oțel marca OB 37 cu diametrul de 8 mm și lungimi de 170 cm.
Figura 4.1.6 – Fundațiile F7 și F8
Sursa – Planul general al fundației Pensiunii Poiana Bucovăț
Fundațiile notate cu F9 (figura 4.1.7) sunt în număr de nouă și sunt realizate din beton ciclopian, marca C 4/5 și dimensiunile mai reduse în comparație cu dimensiunile celorlalte fundații. Astfel, acestea au lungimea și lățimea de 95 cm iar înălțimea de 50 cm.
Pentru cuzineții acestor fundații s-a folosit beton marca C 8/10, dimensiunile acestora sunt de 80 cm lungime și lățime, înălțimea fiind de 30 cm. Pentru armătură s-au folosit bare de oțel, marca OB 37 cu diametrul de 10 mm și lungimi de 85 cm.
Stâlpii au laturile de 30 cm și înălțimea de 110 cm, la armarea longitudinală s-au utilizat 4 bare din oțel, marca PC 52 cu diametrul de 12 mm pentru fiecare stâlp. Armarea transversală s-a realizat cu etrieri din oțel marca OB 37, cu diametrul de 8 mm și lungimi de 150 cm.
Figura 4.1.7 – Fundația F9
Sursa – Planul general al fundației Pensiunii Poiana Bucovăț
Centurile construcției au talpa de fundare realizată din beton marca C 4/5, cu lățimea de 60 cm și înălțimea de 50 cm. Din secțiunea prin fundație la peretele exterior (figura 4.1.8) se poate observa faptul că centura a fost realizată din beton marca C 6/7.5, este armată cu 4 bucăți de oțel, marca OB 37, diametrul 10 mm, lungimi de 32,00 cm și etrieri cu diametrul de 6 mm și lungimi de 100 cm dispuși la distanțe de 20 cm.
Pentru izolarea centurii s-a utilizat hidroizolație 2c + 3b (2 straturi carton asfaltat + 3 straturi carton bitumat).
Figura 4.1.8 – Secțiune prin fundație la peretele exterior
Sursa – Planul general al fundației Pensiunii Poiana Bucovăț
În ceea ce privește subsolul construcției, avem prezentate o secțiune prin peretele interior al subsolului și o secțiune prin peretele exterior al acestuia (figura 4.1.9)
Pentru peretele exterior (1) s-a folosit beton marca C 6/7.5 , armat cu 6 bucăți de oțel marca OB 37, cu diametrul de 10 mm și lungimea de 40,00 cm. Tot pentru armare s-au utilizate etrieri cu diametrul de 6 mm și lungimea de 120 cm dispuși la distanțe de 20 cm. Pentru izolarea pereților s-a utilizat hidroizolație 2c + 3b și un zid de protecție a acesteia de 7,5 cm.
Pereții interiori (2) ai subsolului sunt realizați din beton marca C 6/7.5, armați cu 6 bucăți de oțel marca OB 37, diametrul de 10 mm, lungimea de 15,00 cm și etrieri cu diametrul de 6 mm și lungimea de 120 cm. Planșeul turnat deasupra subsolului este realizat din beton armat.
Figura 4.1.9 – Secțiune în perete interior și perete exterior de subsol
Sursa – Planul general al fundației Pensiunii Poiana Bucovăț
Detaliile pentru fundațiile F6 – F9 sunt prezentate în planșa nr.3
Suprastructura clădirii cuprinde toate elementele constructive (verticale și orizontale) situate deasupra cotei ± 0,00, inclusiv acoperișul.
Elementele suprastructurii au rolul de crea spații necesare desfășurării proceselor funcționale, spațiul fiind delimitat în plan orizontal în încăperi de către pereți iar în plan vertical, pe niveluri, de către planșee. Elementele de rezistență ale suprastructurii sunt grinzile, stâlpii și planșeele.
În cadrul construcției luată în studiu, suprastructura a fost proiectată pe cadre, cu umplerea pereților din BCA iar la mansardă s-a utilizat lemn.
La structurile de rezistență pe cadre, încărcările și forțele seismice sunt preluate de un sistem structural alcătuit din stâlpi și grinzi din beton armat.
Acest tip de structură are numeroase avantaje, cum ar fi:
pereții de compartimentare se realizează din materiale ușoare;
timpul de execuție este scurt;
posibilitatea de a renunța în timp la oricare perete din locuință.
În ceea ce privește dezavantajele, tipul de structură pe cadre are un consum mare de beton și de fier, ceea ce duce la costuri mari. (www.aov-architecture.ro)
Stâlpii și grinzile sunt elemente de tipul barelor, verticale în cazul stâlpilor și orizontale sau înclinate în cazul grinzilor, care fac parte din structura de rezistență a clădirii. Aceste două tipuri de elemente se întâlnesc în general legate între ele și formează diferite structuri.
Stâlpii sunt elemente de construcție verticale, realizați din diferite materiale (beton armat, lemn, zidărie) care preiau sarcinile transmise de elementele de construcție orizonatale sau înclinate (grinzi, planșee) și le transmit fundațiilor.
Stâlpii din beton armat au un domeniu vast de utilizare fiind prezenți la aproape toate tipurile de structuri curente sau speciale din beton armat: se pot realiza prin turnarea betonului la fața locului (monolit) sau prin prefabricare. Stâlpii clădirilor civile și industriale realizați monolit au în general, secțiunea transversală de formă pătrată sau dreptunghiulară și mai rar în forma de T, I , circulară sau poligonală. (A. Șerban, 1981)
În cazul construcției luată în studiu, s-au construit stâlpi din beton armat monolit, cu secțiunea transversală de formă pătrată (figura 4.1.10) și etrieri draptunghiulari și în romb. În ceea ce privește dimensiunile acestora, sunt 10 stâlpi cu lungimea și lățimea de 45 cm care sunt construiți în centrul clădirii, 10 stâlpi cu lungimea de 50 cm și lățimea de 40 cm care asigură rezistența clădirii în zonele exterioare, doi stâlpi cu dimensiunile de 40×40 cm pentru susținerea scării laterale și 7 stâlpi de dimensiuni mai mici, 30 cm lungime și lățime care susțin terasa principală și totodată planșeul peste subsol .
La construirea stâlpilor care susțin terasa, dar și pentru o parte din stâlpii principali ai clădirii s-a utilizat zidărie din piatră brută.
Zidăriile de piatră brută se execută din piatră de forme neregulate, așa cum sunt extrase din carieră sau din albia râurilor. Pentru utilizare, acestea sunt cioplite cu ciocanul pentru a îndepărta pământul, părțile moi și colțurile ascuțite astfel încât să fie așezate mai bine în operă, îmbinarea făcându-se cu mortar (Adelaida Honțuș, 2005).
Figura 4.1.10 – Secțiuni transversale ale stâlpilor
Sursa – Planul general al fundației Pensiunii Poiana Bucovăț
Grinzile, alături de stâlpi intră în componența structurii de rezistență pe cadre, acestea sunt dispuse orizontal sau înclinat și pot fi realizate din diferite materiale (lemn, beton armat, metal) capabile să preia solicitarea de înconvoiere la care sunt supuse.
Grinzile din lemn, în funcție de modul de alcătuire sunt de mai multe tipuri: grinzi cu secțiune plină; grinzi continue; grinzi cu suburși, contrafise și subgrinzi; grinzi compuse pline și grinzi cu zăbrele. (A. Șerban, 1981)
În cazul construcției luată în studiu, s-au folosit grinzi din lemn cu secțiune plină pentru acoperișul terasei, cu dimensiuni de 14×14 cm fiind rezemate pe elementul suport.
Grinzile din beton armat pot fi utilizate sub formă monolită sau sub formă de elemente prefabricate. Pentru realizarea grinzilor din beton armat monolit, se îndeplinesc patru etape:
cofrarea;
armarea;
turnarea și compactarea betonului;
decofrarea. (http://www.robotics.ucv.ro/)
Pentru realizarea planșeelor în cazul construcției studiate, s-au folosit grinzi din beton armat monolit, cu diferite dimensiuni în funcție de dimensiunea stâlpilor pe care au fost rezemate, respectiv 40 și 45 cm.
Acoperișurile sunt elemente de construcție prevăzute la partea superioară a clădirilor, cu scopul de a le proteja împotriva intemperiilor. Alături de celelalte elemente de închidere, acoperișurile contribuie la realizarea unui microclimat propriu. Este compus din două elemente:
șarpanta (element de rezistență al acoperișului și parte componentă a structurii de rezistență a clădirii);
învelitoarea (element de protecție al acoperișului și formează un strat continuu, etanș la intemperii). (A. Șerban, 1981)
Șarpantele pot fi construite din diferite materiale (lemn, beton armat, metal), în cazul construcției defață s-a utilizat șarpantă din lemn alcătuită pe scaune.
Ancorarea șarpantei pe structura de rezistență s-a făcut prin intermediul unor bare de oțel cu diametrul de 6 mm, înglobate în momentul turnării betonului în planșeu și al căror mustăți au fost răsucite în jurul cosoroabei.
Materialele folosit pentru construcția șarpantei este lemnul de brad iar elementele care intră în structura acesteia sunt:
cosoroaba – 12×12 cm;
popi – 12×12 cm;
pană de coamă – 12×12 cm;
pană marginală – 12×12 cm;
contrafise – 8 mm diametru;
clești – 2x15x5 cm;
căpriori – 8×10 cm.
Execuția șarpantei s-a realizat prin respectarea planului și a detaliilor referitoare la aceasta din proiectul de construcție. Astfel, reazemul popilor pe planșeu s-a facut prin intermediul unei tălpi, prinse cu crampoane de oțel având diametrul de 8 mm, iar popii s-au fixat în acestea cu scoabe de 6 și respectiv 8 mm diametru.
Îmbinarea tuturor elementelor la pana de coamă s-a realizat cu ajutorul cuielor de 100 mm. Contrafisele cu diametrul 8 cm au fost montate prin chertarea popilor la 3 cm adâncime, începând la înălțimea de 90-120 cm sub clești și 90-120 cm lateral, pe pane.
Pentru racordarea coșului de fum la șarpantă s-au respectat anumite reguli în ceea ce privește distanța acestuia față de elementele inflamabile ale acoperișului, astfel între peretele coșului de fum și elementul inflamabil s-a realizat o izolație de azbest de 3 cm (figura 4.1.11) iar peretele din dreptul coșului și planșeul inflamabil a fost îngoșat de la 25 cm la 35 cm.
Un alt aspect foarte important l-au constituit și amplasarea sobelor în camere, între acestea și pereții camerelor s-a respectat o distanță de 30 cm pentru pereții neinflamabili și 50 cm față de pereții inflamabili (figura 4.1.12).
Figura 4.1.11 – Detaliu de îngroșare a pereților în dreptul planșeelor inflamabile
Sursa – Planul de detalii al coșului de fum al Pensiunii Poiana Bucovăț
Figura 4.1.12 – Detaliu de retragere a sobelor față de pereții camereleor
Sursa – Planul de detalii al coșului de fum al pensiunii Poaiana Bucovăț
Învelitoarea șarpantei utilizată în cazul defață este din onduline în două ape, iar pentru prinderea acesteia a fost executată o astereală din scândură cu grosimea de 2,5 cm. Apele pluviale se scurg în interiorul proprietății prin jgheaburi și burlane ajungând pe trotuar.
Informații cu privire la aceste aspecte se găsesc în planșa nr. 4 – Secțiunea AA
4.2 Elemente de închidere și compartimentare
Elementele nestructurale ale unei clădiri au rolul de a realiza confortul adecvat în spațiile construite, în conformitate cu specificul poceselor funcționale sau tehnologice. În funcție de rol, elementele nestructurale pot fi:
de compartimentare;
de închidere;
izolare;
etanșare și finisaj;
elemente de instalații.
Elementele de compartimentare (pereții de compartimentare) au rolul de a delimita pe orizontală spațiul construit în mod suplimentar față de compartimentarea realizată prin pereții structurali, respectiv compartimentarea în ansamblu în cazul în care elementele structurale verticale sunt stâlpi. Aceste elemente trebuie să fie cât mai ușoare deoarece greutatea lor este preluată de elementele de rezistență ale planșeelor și apoi transmisă elementelor structurale verticale.
Elementele nestructurale de închidere (sau pereții cu rol exclusiv de închidere) sunt destinați delimitării spațiului construit față de mediul exterior. (www.iicv.ro)
În cadrul elementelor de închidere și compartimentare intră pereții exteriori de închidere, pereții interiori de compartimentare, planșeele care compartimentează clădirea pe verticală și tâmplăria (uși , ferestre).
Pereții sunt elementele principale ale unei clădiri și au următoarele roluri:
Închid construcțiile spre exterior și le compartimentează în interior, asigurând izolare termică și fonică;
Pot fi elemente de rezistență preluând încărcările de la alte elemente de construcții (planșee, grinzi, șarpantă);
Constituie suportul diferitelor instalații și izolații speciale.
Zidurile ocupă într-o clădire un volum important și de aceea, în funcție de destinația lor trebuie alese materialele și procedeele de execuție cele mai eficiente.(Corneliu Leonte, 2007)
În cazul construcției luată în studiu, pereții exteriori au fost construiți din beton celular autoclavizat cu grosimea de 30 cm. Pereții din BCA fac parte din categoria pereților prefabricați și sunt neportanți, realizându-se prin dispunerea fâșiilor în poziție verticală sau orizontală.
Betonul celular autoclavizat este ușor de tăiat, astfel dimensiunile acestuia pot fi modificate în funcție de dimensiunile dorite.
Construcția deține 4 pereți exteriori, cel de la intrarea principală fiind realizat din zidărie de piatră brută. (figura 4.2.1)
Figura 4.2.1 – Fațada principală a pensiunii Poiana Bucovăț
Sursă proprie
În ceea ce privește compartimentarea construcției în cauză, pereții interiori ai acesteia au grosimea de 15 cm și au fost realizați din beton celular autoclavizat de dimensiuni mai mici față de cele ale pereților exteriori.
Spațiul interior al construcției este compartimentat vertical prin planșee, așezate fiecare la o anumită cotă. Planșeele sunt subsisteme structurale principale ale clădirii, ele îndeplinesc două categorii de roluri și anume: structurale și funcționale.
Din punct de vedere funcțional, planșeele compartimentează, separă și izolează clădirea.
În cazul construcției studiate, s-au utilizat planșee din beton armat monolit cu plăci și grinzi pe o singură direcție. (figura 4.2.2)
Figura 4.2.2 – Secțiune verticală în planșeu cu plăci și grinzi
Sursa – www.ctas.ro
Având în vedere că este o structură de tipul S+P+E+M, primul planșeu este cel de peste subsol, fiind situat la cota + 0.00 a construcției. Planșeul de deasupra parterului este stiuat la o cotă de + 3.20 m, iar înălțimea pereților parterului este de 2.90 m.
Cele două etaje au o compartimentare identică, planșeul primului etaj fiind situat la cota de +5.85 m, astfel avem o înălțime a etajului de 2,35 m iar planșeul celui de-al doilea etaj, care constituie și podeaua mansardei este situat la cota +8.35 m. Mansarda este contruită din lemn, având înălțimea interioară de aproximativ 2.10 m, cota de nivel la pana de coamă a construcției fiind de 11.10 m.
Tâmplăria se referă la elementele de construcție care se montează în golurile special lăsate la executarea pereților interiori și exteriori ai clădirilor, având rolul de a asigura iluminarea și ventilarea naturală a încăperilor, accesul în clădire, precum și legătura între încăperi. În cadrul acestor elemente se regăsesc ușile și ferestrele.
Ferestrele permit intrarea în încăperi a aerului și a luminii solare, totodată asigură posibilitatea de a urmări priveliștea exterioară și conferă siguranță și securitate.
Ferestrele se clasifică după trei criterii:
Metoda de deschidere – în interior, în exterior, în interior-exterior, cu deschidere prin glisare și prin pliere;
Materialul din care sunt făcute – lemn, oțel, aluminiu, PVC;
Dimensiuni.
Policlorura de vinil sau PVC este un polimer creat din etilenă (derivat din petrol) și clorură (derivat al sării), iar pentru a putea fi utilizat la scară industrială, acesta trebuie aditivat cu diferite microingrediente cum sunt: stabilizatorii termici, modificatorii de impact, stabilizatorii UV, dioxid de titan etc.
Acolo unde este necesar, PVC-ul se armează cu sârmă de oțel galvanizat pentru a se obține o rezistență de trei ori mai mare decât a aluminiului.
Geamurile pentru astfel de ferestre sunt realizate din foi de sticlă care, în funcție de rețeta de fabricație și prelucrare, are proprietăți optice și mecanice diferite. Cea mai răspândită este sticla transparentă, cu grosimea de 4 – 6 mm, care transmite lumina și permite o vedere clară. (Adelaida Honțuș, 2005)
Geamurile termopan (termoizolant) se referă la un ansamblu de două sau mai multe foi de sticlă separate printr-un spatiu umplut cu aer sau un gaz inert și închise ermetic.
În cazul pensiunii luate în studiu, s-au utilizat ferestre din PVC cu geam termopan, acestea au deschidere în interior și diferite dimensiuni, pornind de la 40 cm lățime și înălțime până la lungimi de 4.10 m și înălțimi de 1.15 m. (figura 4.2.3)
Figura 4.2.3 – Pensiunea Restaurant Poiana Bucovăț
Sursă proprie
Ușile, ca și ferestrele, pe lângă rolul funcțional pe care îl au în încăperi, reprezintă și elemente de decor. Forma și dimensiunile ușilor depind de rolul și poziția pe care acestea o au în clădire.
În general, la clădirile de locuit și cele social culturale, ușile au dimensiuni standardizate, cu lățimi cuprinse între 70 și 150 cm și înălțimi cuprinse între 190 și 250 cm. Sensul de deschidere al ușilor pivotante se alege în funcție de sensul normal al circulației.
Ușile se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:
După poziția pe care o au în construcție:
Interioare;
Exterioare;
După modul de deschidere:
Cu deschidere obișnuită pivotantă (se deschid spre stânga sau spre dreapta prin rotirea lor cu ¼ arc de cerc);
Batante (se deschid prin împingere sau tragere având oscilația de ½ arc de cerc);
Culisante sau pliante (se deschid lateral prin alunecarea de-a lungul pereților sau în interiorul acestora); (Adelaida Honțuș, 2005)
Ușile confecționate din PVC – termopane sunt cea mai bună soluție în alegerea tâmplăriei deoarece asigură cea mai sigură protecție fonică și termică. De asemenea au avantaje precum: întreținere și utilizare ușoară dar și costuri mici de achiziție.
În cazul pensiunii Poiana Bucovăț, s-au utilizat următoarele tipuri de uși:
Pentru exterior: – uși PVC – termopan pentru intrarea principală iar pentru intrările laterale și cea de la subsol, uși PVC pline.
Pentru interior: – uși PVC pline atât pentru camere cât și pentru băi (figura 4.2.4)
Figura 4.2.4 – Ușă baie
Sursă proprie
4.3 Instalații și utilități
În cadrul unei construcții, instalațiile sanitare, termice și electrice au un rol foarte important pentru buna desfășurare a activităților din cadrul clădirii în funcție de domeniul de activitate al acesteia.
Având în vedere faptul că spațiul luat în studiu este o structură de primire turistică, instalațiile și utilitățile din cadrul acesteia îndeplinesc o serie de reguli și criterii conform legislației cu privire la construcțiile turistice.
Instalțiile sanitare interioare din cadrul Pensiunii – Restaurant Poiana Bucovăț s-au proiectat în baza planurilor de arhitectură care cuprind dotarea cu obiecte sanitare a băilor și a bucătăriei.
Pentru conductele de distribuție a apei reci s-a utilizat țeavă multistrat și sunt montate prin pardoseală și pereți. Pentru evitarea formării condensului, conductele de apă rece și menajeră, prin pardoseli și pereți au fost izolate cu saltele de vată.
Conductele colectoare de canalizare menajeră au fost executate din țeavă PVC și montate în nișe și sub pardoseli.
Alimentarea cu apă potabilă s-a realizat prin racordarea la rețeaua de apă potabilă proprie existentă în cadrul complexului beneficiarului.
Canalizarea apelor uzate se face prin rețeaua de canalizare proprie care este racordată la fosa vidanjabilă. Conductele de canalizare au fost realizate din politub special pentru canalizări cu diametrul de 200 mm. (Memoriu tehnic – Instalații sanitare)
Instalațiile de încălzire s-au proiectat în vederea asigurării temperaturii interioare în conformitate cu STAS 1907/2/97. Sistemul de distribuție este bitubular orizontal, montat parțial în pardoseală.
Amplasarea corpurilor de încălzire s-a prevăzut la parapetul ferestrelor, pentru obținerea unei eficiențe termice maxime. Instalațiile de distribuție au fost efectuate din țeavă multistrat, iar caloriferele din corpuri de oțel.
Alimentarea cu agent termic este realizată de la centrala termică proprie, amplasată într-un spațiu special amenajat.
În ceea ce privește centrala termică a clădirii, pentru prepararea agentului termic se utilizează apă încălzită la temperaturi de 75-95 ºC cu ajutorul unui cazan care funcționează cu ajutorul combustibilului solid. Circulația agentului termic se face prin pompe montate pe conducte.(Memoriu tehnic – Instalații termice)
Distribuția energiei electrice la receptoare se realizează prin circuite monofazice, de la tablourile amplasate pe parter, etaje și mansardă (tablouri STAS). Tablourile de la interior sunt alimentate de la firida exterioară, care este amplasată pe peretele imobilului central. Toate circuitele, precum și coloanele de alimentare sunt protejate la scurt circuit, prin siguranțe automate montate în tablourile electrice de distribuție, respectiv în firida de branșament.
Instalațiile de iluminat și prizele imobilului sunt:
Corpuri de iluminat incandescente de tip aplică, în spațiile de circulație și acces din exterior și terasă; (figura 4.3.1)
Corpuri de iluminat de tip lustră la etaje și mansardă; (figura 4.3.2)
Corpuri de iluminat etanșe la centrala termică, băi și subsol;
Figura 4.3.1 – Corpuri de iluminat tip aplică
Sursă proprie
Figura 4.3.2 – Corpuri de iluminat tip lustră
Sursă proprie
Alimentarea cu energie electrică a corpurilor de iluminat se face prin circuite monofazice realizate prin conductori de cupru, de tip Fy, îngropat în tencuiala pereților și în șapa de egalizare, tensiunea de alimentare fiind de 220 V.
Pentru racordarea unor receptoare de uz casnic (frigider, mașină de spălat, aspirator) s-au prevăzut o serie de circuite separate monofazice:
Prize duble cu contact de protecție în camerele de locuit;
Prize bipolare simple cu contact protecție în hol, lângă ușa de la baie și în camere;
Instalațiile electrice au fost executate de personal calificat și atestat de S.C. Electrica S.A. (Memoriu tehnic – Instalații electrice interioare)
În vederea obținerii celor patru margarete, pensiunea a fost dotată cu toate instalațiile sanitare cerute în legislația cu privire la unitățile de primire turistică. Astfel fiecare cameră deține baie proprie, dotată cu duș, w.c. și chiuvetă; apartamentele cu două camere dețin două băi și două ieșiri către balcon; camerele au suprafețele minime stipulate în legislația cu privire la primirea numărului de margarete.
CAPITOLUL 5. ASPECTE PRIVIND COMPARTIMENTAREA INTERIOARĂ A PENSIUNII POIANA BUCOVĂȚ, JUDEȚUL SUCEAVA
Clădirile se compartimentează atât în plan veritical (pe înălțime) cât și în plan orizontal (pe același nivel).
Compartimentarea clădirilor în plan vertical, se referă la faptul că spațiul interior al unei clădiri este compartimentat pe înălțime prin planșee așezate fiecare la o anumită cotă.
Spațiul delimitat între două planșee consecutive se numește nivel, fiecărui nivel îi corespunde planșeul inferior și spațiul de deasupra acestuia până la planșeul superior. Clădirile pot avea mai multe niveluri, numărul acestora fiind determinat de funcția clădirii și de sistemul de rezidență ales. (Adelaida Honțuș, 2005)
Figura 5.1 – Compartimentarea unei clădiri pe înălțime
Sursa – Adelaida Honțuș, 2005
În cazul pensiunii luată în studiu, structura este de tip S+P+E+M (subsol-parter-etaj-mansardă).
Subsolul este nivelul situat sub cota terenului natural. Dacă planșeul superior este așezat deasupra acestei cote, la partea superioară a încăperilor subsolului sunt prevăzute ferestre pentru aerisire și iluminare.
Atunci când se prevăd de la început camere de locuit în subsol, acestea se ridică deasupra cotei terenului, rămânând îngropat în pământ circa un metru. În acest caz nivelul respectiv se numește demisol.
În ceea ce privește subsolul pensiunii luată în studiu, acesta are o suprafață de 69,39 m² și este situat la cota de nivel -3,05 m. Subsolul este compartimentat în 3 încăperi: casa scării; beci și adăpost de apărare civilă.
Accesul în subsol se realizează cu ajutorul unor scări, casa scării are o suprafață de 9,57 m² iar prin intermediul acesteia se poate face și accesul către beci și către adăpostul de apărare civilă.
Beciul deține cea mai mare suprafață din subsol, acesta având dimensiunea de 42,21 m² și este delimitat față de celelalte încăperi prin ziduri cu grosimea de 45 cm. Pentru a asigura iluminarea și aerisirea, beciul are două ferestre cu înălțimea de 0,6 m și lățimea de 1 m.
Adăposturile de apărare civilă sunt spații de protecție civilă special amenajate pentru situații specifice. Acestea sunt proiectate, executate și echipate potrivit normelor și instrucțiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și aprobate de Ministerul Administrației și Internelor. (www.infoinstitutii.ro)
Conform Legii protecției civile nr. 106/1996, proprietarii clădirilor în care se desfășoară activități turistice destinate cazării au obligația de a construi în subsol un adăpost de apărare civilă.
În cadrul pensiunii studiate, adăpostul de apărare civilă are dimensiunea de 17,61 m², accesul în interiorul acestuia se realizează din casa scării prin intermediul unei uși cu dimensiuni de 1 m lățime și 2 m înălțime. Pereții care separă adăpostul civil de celelalte încăperi au grosimea de 45 cm.
Informațiile au fost preluate din planșa nr. 5 – Plan de subsol
Parterul este nivelul situat la cota terenului sau puțin peste. În cazul pensiunii luată în studiu, parterul este întins pe o suprafață de aproximativ 140 m² și deține trei căi de acces către interior.
Acest nivel este compartimentat în plan vertical prin planșee din beton armat, distanța între planșeul de peste subsol și cel de peste parter fiind de aproximativ 3 m, iar în plan orizontal este compartimentat prin ziduri din BCA cu grosimea de 15 cm în interior și 45 cm zidurile de compartimentare către exterior. Compartimentarea se mai poate realiza și prin intermediul ușilor și ferestrelor.
Intrarea principală în pensiune este situată la nivelul planșeului de peste subsol, cota ±0,00. Pentru a se ajunge la ușile din PVC cu geam termopan care asigură intrarea principală în in interiorul pensiunii, se utilizează scările care duc către terasa restaurantului (figura 5.2) și totodată către intrarea principală a pensiunii.
Figura 5.2 – Terasa restaurantului Poiana Bucovăț
Sursa proprie
Pentru această intrare s-au folosit uși duble, cu deschidere către interior și cu dimensiuni de 1,80 m lungime și 2,70 m înălțime.
Suprafața cea mai mare din cadrul acestui nivel este ocupată de către restaurantul pensiunii, aproximativ 75 m² cu o capacitate de 60 de locuri (figura 5.3).
Figura 5.3 – Restaurant Poiana Bucovăț (vedere interioară)
Sursa proprie
Pentru delimitarea restaurantului de terasă s-au utilizat ferestre cu dimensiuni cuprinse între 1,15 – 4,10 m lungime și 2,20 m înălțime care asigură totodată iluminarea și aerisirea restaurantului (figura 5.4).
Figura 5.4 – Restaurant Poiana Bucovăț (stânga – perete din ferestre)
Sursă proprie
Din cadrul restaurantului se realizează accesul în bucătărie, aceasta fiind separată de restaurant prin ziduri din BCA cu dimensiuni de 15 cm si cu lambriuri din lemn. Accesul în bucătărie se realizează prin uși cu deschidere către interior, având dimensiuni de 2,10 m înălțime și 90 cm lățime. Bucătăria este compartimentată la rândul ei în trei încăperi, accesul făcându-se dintr-o încăpere în alta prin intermediul ușilor. Ferestrele bucătăriei sunt din PVC cu geam termopan, au deschidere către interior și dimensiuni cuprinse între 0,6 – 1,30 m înălțime și 0,6 – 1,8 m lungime.
O altă cale de acces către bucătărie este executată în spatele clădirii, cu ajutorul acesteia se realizează accesul personalului către hol, cămară, cameră frigorifică, bucătărie dar și către baia personalului care este dotată cu o cabină de duș, chiuvetă și w.c.
Cea de a 3-a cale de acces în interiorul pensiunii a fost proiectată și executată în lateralul clădirii, s-au utilizat uși duble pline din PVC cu deschidere către interior și dimensiuni de 2,10 m înălțime și 1,30 m lățime.
În interior, pe partea dreaptă a acestei căi de acces se află casa scării, aceasta având o suprafață de 14,30 m² iar ferestrele din cadrul acesteia au dimensiuni de 1/0,6 m. Lângă casa scării se află recepția, în cadrul căreia se găsește și un bar, ambele având o suprafață de aproximativ 20 m² (figura 5.5).
Figura 5.5 – Bar Poaiana Bucovăț
Sursă proprie
În stânga se află două băi, cea pentru femei este dotată cu o chiuvetă și un w.c fiind separată de baia pentru bărbați printr-un zid de 10 cm. Baia bărbaților este dotată cu o chiuvetă, w.c și pișoare individuale. Accesul se face prin uși din PVC pline, cu deschidere către interior și dimensiuni de 2,10 m înălțime și 0,7 m lățime (figura 5.6).
Figura 5.6 – Intrarea băii de la parter
Sursă proprie
Compartimentarea parterului este redată în planșa nr. 6 – Plan parter
Următoarele nivele din cadrul unei clădiri sunt etajele, acestea se situează desupra parterului. Clădirea luată în studiu, a fost proiectată inițial ca o structură de tip subsol-parter-etaj-mansardă, între timp proprietarul clădirii a cerut un plan de demolare a mansardei construind și un al doilea etaj înaintea acesteia. Primul etaj se află la cota +3.20 m iar cel de-al doilea la cota + 5.85 m.
În ceea ce privește compartimentarea celor două etaje, planurile au fost proiectate identic astfel: accesul de la parter către etajul 1 și de la etajul 1 către etajul 2 se realizează prin casa scării, fiind parcurse 18 trepte din marmură cu dimensiuni de 30 x 17 cm (figura 5.7).
Figura 5.7 – Casa scării
Sursa proprie
Din casa scării se realizează accesul într-un hol care străbate tot etajul, acesta are o suprafață de 20.30 m².
Figura 5.8 – Holul etajului
Sursă proprie
Accesul din casa scării către holul etajului 1 se realizează prin uși duble din PVC, cu deschidere către exterior, acestea având dimensiuni de 1,30 m lățime și 2,10 m înălțime.
Pe ambele părți ale holului sunt situate camerele (5.9; 5.11;). Compartimentarea interioară a etajelor s-a realizat prin ziduri din BCA cu dimensiuni de 15 cm, prin uși din PVC pline cu deschidere către interior și cu dimensiuni 0,9 m lățime și 2,10 m înălțime iar ca elemente de închidere către exterior și către balcon, ziduri din BCA cu dimensiuni de 30 cm și ferestre ale căror dimensiuni sunt cuprinse între 0,8 și 1 m lățime și 1,30 m înălțime. Ușile care asigură accesul către balcon au deschidere către interiorul camerei și se încadrează în dimensiuni de 0,8/2,20 m.
Figura 5.9 – Cameră dublă
Sursă proprie
Camerele situate în partea dreaptă a holului sunt în număr de 3, fiecare fiind dotată cu baie proprie (figura 5.10) și un hol la intrare. Din hol se realizează accesul în baie, ușile folosite au mărimi standard de 0,8m lățime și 2,20 m înălțime la toate băile, suprafața acestora fiind de 2,35 m² iar cea a holurilor de 3,33 m². În ceea ce privește suprafața camerelor, două dintre acestea au o suprafață de 13,59 m² iar cea din mijloc 13,75 m².
Camerele din partea stângă a holului respectă aceleași reguli de acces, astfel intrarea în camere făcându-se prin intermediul ușilor cu deschidere către interior, dimensiunile fiind standard ca și la celelalte camere. Holurile camerelor din această arie a clădirii au dimensiuni de 3,05 m² iar băile au dimensiuni de 3,87 m².
Figura 5.10 – Baie cu duș
Sursă proprie
În ceea ce privește dimensionarea camerelor, două dintre acestea au o suprafață de 12,07 m² iar cea din mijloc are o suprafață de 12,21 m².
Figura 5.11 – Apartament cu două camere
Sursă proprie
Toate camerele au ieșire la balcon, apartamentele cu două camere au băi separate pentru fiecare cameră dar și ieșire separată către balcon. Suprafața balconului este de 17,37 m².
Figura 5.12 – Vedere din balcon
Sursă proprie
Compartimentarea etajului este redată în planșa nr. 7 – Plan etaj
Deasupra ultimului etaj a fost executat acoperișul compus din șarpantă și învelitoare. Spațiul între ultimul planșeu al clădirii și învelitoare se numește pod. Dacă înălțimea podului este mare, se pot amenaja încăperi de locuit (figura 5.13) prevăzându-se ferestre în acoperișul clădirii, partea podului amenajată ca locuință se numește mansardă. (Adelaida Honțuș, 2005)
Figura 5.13 – Cameră mansardă
Sursa – www.poianabucovăț.ro
În cazul pensiunii luată în studiu, planșeul peste ultimul etaj este situat la cota + 8,35 m, înălțimea mansardei fiind de 2,75 m. Accesul la mansardă se face prin casa scării, intrarea în holul mansardei are loc pe o ușă dublă cu dimensiuni de 0,9 m lățime și 2,10 m înălțime.
Holul mansardei are o suprafață de 10,31 m², de-a lungul acestuia, atât pe partea stângă cât și pe partea dreaptă sunt situate camerele.
Mansarda este compartimentată în patru camere, fiecare dintre acestea având baie proprie și acces către balcon (figura 5.14).
Elementele de închidere și compartimentare utilizate pentru acest nivel sunt uși simple din PVC cu deschidere către interior cu dimensiuni de 0,9 m lățime și 2,10 m înălțime. Aceste uși sunt utilizate atât pentru intrarea în cameră cât și pentru accesul la baie și în balcon. Ferestrele utilizate au dimensiuni de 0,8 m și 1,30 m, acestea permițând aerisirea și iluminarea camerelor.
Cele două camere din partea stângă a holului au dimensiuni de 11,89 m² în timp ce camerele situate în dreapta holului au suprafețe de 12,11 m².
Băile camerelor au suprafețe de 3,71 m² și 4,05 m². Atât în partea stângă cât și în partea dreaptă a mansardei, se regăsește câte un balcon cu suprafața de 11,50 m².
Figura 5.14 – Cameră mansardă (ieșire către balcon)
Sursă proprie
Compartimentarea mansardei este redată în planșa nr. 8 – Plan mansardă
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Pe baza informațiilor obținute atât din literatura de specialitate cât și în urma studiului întreprins asupra structurii constructive a pensiunii Poiana Bucovăț, am deprins următoarele concluzii și vin cu o serie de recomandări.
În vederea asigurării rezistenței unei clădiri, un rol foarte important îl are alegerea terenului de fundare, astfel trebuie evitate zonele predispuse la avalanșe, viituri sau alunecări de teren. Pentru construirea pensiunii Poiana Bucovăț au fost necesare lucrări de realizare a unei platforme deoarece terenul este situat într-o pantă mare.
Elementele structurii de rezistență, atât cele verticale cât și cele orizontale au un rol foarte important în ceea ce privește rezistența clădirii în fața intemperiilor dar și rezistența acesteia în timp.
Tipul de structură ales poate avea atât efecte pozitive cât și efecte negative din punct de vedere economic. În cazul pensiunii strudiate, s-a ales utilizarea unei structuri de rezistență pe cadre, aceasta având consum mare de beton și fier, ducând la costuri mai mari.
Este necesară o atenție mare la alegerea materialelor de costrucție, acestea trebuie să fie de calitate superioară, oferind clădirii siguranță și longevitate. Pentru construirea pereților exteriori cât și a celor de compartimentare a pensiunii Poiana Bucovăț s-a utilizat beton celular autoclavizat, ceea ce a constituit atât un avantaj financiar, prețul acestui material fiind redus cât și un avantaj funcțional în cazul în care se dorește desființarea unui perete.
Un alt dezavantaj economic în cadrul construcției studiate a fost alegerea planșeelor din beton armat monolit, execuția, intreținerea și reparațiile acestuia având costuri mari.
Planul de construcție constituie o verigă foarte importantă în cadrul unei clădiri, în funcție de acesta clădirea prinde formă și asigură proprietarului siguranță. Însă dacă planul nu a fost executat cu rigurozitate, pot interveni probleme de ordin economic și funcțional. În cazul pensiunii Poiana Bucovăț, inițial a fost proiectat un plan pentru o structură de tip S+P+E+M, ulterior având loc demolarea mansardei și construirea celui de-al doilea etaj. Acest fapt a dus la pierderi financiare și de timp.
Trecând la aspecte legate de compartimentarea interioară a unei clădiri, în primul rând se ia în calcul suprafața construcției și se are în vedere asigurarea confortului pentru fiecare cameră. Astfel, pensiunea Poiana Bucovăț, din lipsă de spațiu nu poate acumula mai mult de patru margarete ceea ce constituie un dezavantaj pentru proprietar.
În urma acestui studiu, am acumulat informațiile necesare atât în ceea ce privește corectitudinea în construirea unei clădiri – în cazul acesta o structură de primire turistică și totodată modul în care proprietarii de pensiuni respecta legislația cu privire atât la construcție cât și în domeniul serviciilor turistice.
BIBLIOGRAFIE
1. Aurel C. , 2007. Agroturism și construcții gospodărești și amenajări și amenajări agroturistice. Editura Sitech, București
2. Cîndea M., Erdeli G. 2000. România – potențial turistic și turism, Editura Universității, București
3. Cocean P., 1997. Geografia turismului. Editura „Focul viu”, Cluj-Napoca
4. Comen T., 2006. Turism rural – ghid de bună practică pentru proprietarii de pensiuni
5. Comșa E., 1992. Construcții civile. Editura Tehnică, Cluj-Napoca
6. Dumitru M., 1998. Construcții civile. Editura Tehnică, București
7. Glăvan V., 2002. Agroturism și Ecoturism. Editura Alma Mater, Sibiu
8. Honțuș A.,2005. Construcții agroturistice. Editura Ceres, București
9. Leonte C., 2007. Suport de curs.
10.Leonte C., Leonte D., 2003. Elemente de construcții zootehnice și desen tehnic. Editura Alfa, Iași
11. Manoliu I.,1983. Fundații și procedee de fundare. E.D.P, București
12. Mitoiu C., 2001. Construcții în zone agrosilvice și turistice. Universitatea Bioterra, București
13. Peștișanu C., Voiculescu M., 1975. Construcții civile, industriale și agricole. Editura Didactic, București
14. http://www.aov-architecture.ro
15. http://www.bucovinaturism.ro
16. http://www.comunapartestiidejos.ro
17. http://www.dreptonline.ro
18. http://www.iicv.ro
19. http://www.infoinstitutii.ro
20. http://www.poianabucovat.ro
21. http://www.robotics.ucv.ro
22. http://ruralonline.ro
BIBLIOGRAFIE
1. Aurel C. , 2007. Agroturism și construcții gospodărești și amenajări și amenajări agroturistice. Editura Sitech, București
2. Cîndea M., Erdeli G. 2000. România – potențial turistic și turism, Editura Universității, București
3. Cocean P., 1997. Geografia turismului. Editura „Focul viu”, Cluj-Napoca
4. Comen T., 2006. Turism rural – ghid de bună practică pentru proprietarii de pensiuni
5. Comșa E., 1992. Construcții civile. Editura Tehnică, Cluj-Napoca
6. Dumitru M., 1998. Construcții civile. Editura Tehnică, București
7. Glăvan V., 2002. Agroturism și Ecoturism. Editura Alma Mater, Sibiu
8. Honțuș A.,2005. Construcții agroturistice. Editura Ceres, București
9. Leonte C., 2007. Suport de curs.
10.Leonte C., Leonte D., 2003. Elemente de construcții zootehnice și desen tehnic. Editura Alfa, Iași
11. Manoliu I.,1983. Fundații și procedee de fundare. E.D.P, București
12. Mitoiu C., 2001. Construcții în zone agrosilvice și turistice. Universitatea Bioterra, București
13. Peștișanu C., Voiculescu M., 1975. Construcții civile, industriale și agricole. Editura Didactic, București
14. http://www.aov-architecture.ro
15. http://www.bucovinaturism.ro
16. http://www.comunapartestiidejos.ro
17. http://www.dreptonline.ro
18. http://www.iicv.ro
19. http://www.infoinstitutii.ro
20. http://www.poianabucovat.ro
21. http://www.robotics.ucv.ro
22. http://ruralonline.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Compartimentarea Interioara a Pensiunii Poiana Bucovat, Judetul Suceava (ID: 111801)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.