Comparatie Intre Orele de Ed Fizica In Mediul Rural Si Cel Urban

=== ef050b6f55a0c2a8be50ae811b962da37bd0e6d6_528477_1 ===

Studiu de caz

Nivelul superior al sportului în societatea de astăzi impune și necesită programe de management în sport conturate recent în managementul internațional și adaptate posibilităților, condițiilor și necesităților românești.

Extinderea bazei de cunoaștere și cercetare, constituirea propriei identități în condițiile utilizării tehnologiei altor țări întrucât participarea în sport diferă mult de la o țară la altași cultivarea sensibilității față de tendința crescândă a populației din afară sportului de a se orienta spre acest domeniu reprezintă câteva din obiectivele de îndeplinit prin intermediul managementului organizațiilor sportive.

Managementul sportului este necesar în cluburile sportive în sportul activ, în managementul și administrația bazelor sportive și în sportul profesionist care joacă un rol din ce în ce mai mare ca formă de divertisment, unde este atrasă mas-media, prin concentrația mare de spectatori, consumatori ai produsului numit sport.

Managementul în sport are un rol foarte important, în condițiile în care sportul reprezintă azi o sursă de venit care atrage diversele piețe, stimulând industria și ajutând la dezvoltarea economico-teritorială.

De asemenea, sportul, ca formă de divertisment ce atrage mas-media, imprimă asupra societății efecte economice benefice.

Se desprinde concluzia că în toate aspectele ce vizează participarea în sport în mod direct (sportul pentru consum, cu impact asupra sănătății) sau indirect (dezvoltarea industriilor și a piețelor de desfacere, a comerțului exterior, organizarea evenimentelor sportive și întreținerea infrastructurilor administrative), managementul sportului este o condiție necesară și foarte importantă pentru reușită acestor activități.

Din analiza ultimilor ani se poate observa:

pierderea unui număr important de antrenori și tehnicieni valoroși, provocată de plecarea în străinătate pentru angajamente financiare mult mai avantajoase;

inexistența unei aparaturi competitive pentru pregătirea sportivilor;

lipsa de resurse financiare privind proiectele de reabilitare a bazei materiale, a activității de educație fizică și sport, la standardele impuse de regulamentele competiționale. Acest fapt a determinat următoarele: a) imposibilitatea ca România să organizeze competiții oficiale europene sau mondiale la ramuri de sport în care dețin poziții fruntașe în ierarhia mondială; b) imposibilitatea asigurării de utilități de cazare și alimentație pentru sportivii din activitatea sportivă internă care să beneficieze de servicii și prețuri minime sau preferențiale (la nivelul baremurilor stabilite prin lege și acte normative);

scăderea numărului bazelor sportive pentru practicarea unor ramuri sportive ce au un impact mare asupra potențialului biomotric al populației și a stării generale de sănătate (înot, patinaj, ș.a.);

existența unui număr insuficient de săli pentru practicarea educației fizice și sportului școlar, în special în mediul rural.

Obiectivele studiului

Această cercetare și-a propus ca obiectiv realizarea unei diagnoze a sistemului de management din sportul românesc care să evidențieze problemele din sistemul național de educație fizică și sport precum și cunoașterea opiniei conducătorilor de structuri sportive legate de activitatea din domeniu.

Caracteristicile cercetării

Cercetarea a fost realizată de către autor la nivelul județului Maramureș, la nivelul municipiului Baia Mare în perioada 1 mai – 12 iunie 2017.

Metodele și tehnicile de cercetare

Informațiile necesare cercetării s-au obținut prin observație directă, discuții de grup, observație indirectă și ancheta pilot.

Observarea indirectă

Observarea statistică

Pentru obținerea informațiilor legate de structurile sportive existente pe raza județului Maramureș am folosit datele statistice cuprinse în Anuarul sportului 2011 editat de Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului precum și date de la Direcția pentru Sport Maramureș. Aceste date sunt cuprinse în tabelul 1.

Tabelul 1

Structurile sportive cu certificat de identitate sportivă (L.69/2000) din județul Maramureș

Sursa: MECTS – Anuarul sportului 2010

S-a recurs la acest tip de anchetă pe un număr de 8 persoane ceea ce reprezintă 40% din eșantionul stabilit.

Ancheta cuprinde în marea majoritate întrebări deschise. Acestea au fost:

1) Considerați că aveți vocație pentru munca pe care o faceți?

2) Care este profesia dumneavoastră de bază?

3) Considerați că sportul este un domeniu atractiv pentru cei ce doresc un loc de muncă?

4) Organizația dumneavoastră dispune de suficient personal angajat?

5) Managerul unei organizații sportive este responsabil de aplicarea metodelor și tehnicilor de organizare a muncii?

6) După părerea dumneavoastră un conducător sportiv are nevoie în activitatea sa de o cultură managerială?

7) Enumerați câteva din mijloacele la care recurgeți dumneavoastră pentru creșterea nivelului de cunoștințe în domeniul managementului?

8) Activitatea de formare a resurselor umane implică o responsabilitate din partea managerului?

9) Credeți că prin creșterea nivelului de pregătire a resurselor umane din sport se obține o creștere a nivelului exigențelor la locul de muncă?

10) Considerați că baza materială a organizației dumneavoastră sportive asigură condiții optime de pregătire?

Rezultatele cercetării

Ancheta a condus la următoarele rezultate:

profesia de bază a multor manageri sportivi este una din afara acestui domeniu;

motivația celor mai mulți dintre cei ce activează în sport este legată de atracția și avantajele vieții sportive în plan biologic și social dar și de dorința de continuare/extindere a unei experiențe anterioare;

sistemul național de educație fizică și sport se confruntă cu numeroase probleme, multe dintre ele provenite din mediul intern – ce țin de educația fizică școlară: un dezinteres al elevilor pentru practicarea sportului, diminuarea calității procesului didactic; neobiectivitatea aprecierii elevilor, dezinteresul școlii pentru condițiile de pregătire și dezvoltare a bazei materiale specifice; un interes redus al profesorilor pentru pregătirea elevilor; o slabă orientare a elevilor de profesionalizare în sport; o colaborare redusă a școlii cu organizațiile sportive;

preocuparea de participare la actul sportiv cunoaște disproporții majore în rândul diferitelor categorii sociale – interesul mediu al elevilor și studenților în contradicție cu dezinteresul major al șomerilor, angajaților și pensionarilor;

reprezentare mediocră a unităților sportive la nivel local;

diminuarea rezultatelor sportive a sportivilor de performanță are cauze obiective mai ales în privința condițiilor diferite de pregătire în comparație cu cele occidentale;

slaba dezvoltare a infrastructurii sportului face ca numărul persoanelor ce lucrează în domeniu să fie foarte mic față de potențialul pe care sportul ar putea să-l aibă;

structurile sportive din România ar trebui să încerce să valorifice mai mult conlucrarea cu voluntarii și să pună în valoare experiența lor;

la nivel organizațional există un management defectuos datorat unei subculturi manageriale;

schimbărilor majore la nivel structural în sistemul sportiv național și imixtiunea politicului în sport creează probleme de percepție și adaptare a managerilor sportivi care sunt lipsiți de reacție în generarea de idei de scoatere din criza de identitate a sportului și dezvoltare a unei strategii pe termen mediu și lung;

subfinanțarea sportului din partea statului se răsfrânge și asupra organizațiilor sportive care afectează, pe de o parte, activitatea de pregătire dar și starea de satisfacție profesională și materială a managerilor sportivi, pe de altă parte;

managerii sportivi se implică des în organizarea, participarea și vizionarea evenimentelor sportive practicând moderat sportul și promovându-l în rândul celorlalți, dar sunt mai puțin interesați de creșterea nivelul de cunoștințe în management și alte domenii conexe ceea ce poate justifica incapacitatea de rezolvare a unor probleme;

sistemul de comunicare și colaborare în sistemul național sportiv este defectuos iar informatizarea este privită cu reticență de către manageri;

managerii din sportul românesc sunt pasionați de munca lor și pentru atingerea performanțelor dorite un număr mare ar accepta oferte de lucru în alte țări.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Sinteza cercetărilor efectuate permite tragerea unor concluzii care impun și o serie de propuneri.

Concluzii:

Din anchetele realizate de noi au rezultat o serie de deficiențe ale sistemului sportiv din România. O serie de deficiențe sunt legate de viziunea neintegratoare a conducătorilor sportivi cu privire la sistemul de management asupra abordării pragmatice și eficiente a sportului prin prisma subsistemelor sale și a interacțiunilor dintre acestea.

Nivelul redus de dezvoltare a sistemului național sportiv este cauzat de un management defectuos, de o subcultură managerială în domeniu. Se observă un număr redus al resurselor umane ocupate în sport și o ineficiență a managerilor sportivi. Incertitudinea și deficitul de idei au făcut ca numeroasele probleme să nu-și găsească rezolvări utile, rapide și eficiente. Sportul a fost promovat în România îndeosebi pentru tineri, iar calendarul acestuia integrator-formator a fost eludat în privința promovării sportului și pentru alte categorii, cum ar fi vârstnicii al căror număr este în creștere și care, neangrenați, pot deveni o categorie defavorizată. Aceste aspecte ale subsistemului resurse umane, pe fondul unui mediu neatractiv și neofertant, au condus la o migrare a specialiștilor către medii mai ofertante în care realizarea profesională și performanțele se sprijină pe un suport mai elaborat și mai performant.

În ceea ce privește organizarea, se observă deficiențe manageriale legate de procesele organizatorice, structurile și relațiile dintre structurile sportive și o capacitate redusă de a rezolva un comportament organizațional orientat spre performanță. Scăderea numărului de baze sportive pentru anumite ramuri sportive are impact mare asupra potențialului biomotric al populației și al stării generale de sănătate, ca de altfel, și numărul insuficient de săli de sport în școli, în special în mediul rural, au făcut ca în sistemul național de educație fizică și sport să se realizeze o restrângere a activității, în loc să se creeze noi locuri de muncă. Deși sportul românesc ocupă locuri fruntașe la nivel mondial, la mai multe discipline sportive, în România nu au fost organizate suficiente competiții majore care să stimuleze industria sportului și industriile conexe. Problemele sistemului organizatoric se datorează și subfinanțării sistemului sportiv național care, cu bugete cuprinse între 0,049-0,092% din PIB, în ultimii patru ani, a fost lipsit de mijloace reale de a-și crea o infrastructură modernă. Programele și strategiile naționale de reorganizare și dezvoltare a sistemului sportiv internațional au rămas nerealizabile, iar obiectivele lor au devenit un lung șir de neîmpliniri.

În cadrul sistemului sportiv din România se observă o reticență a managerilor față de marketing care este insuficient adoptat și aplicat. Acest lucru creează prejudicii în ceea ce privește promovarea sportului în rândul maselor, a activităților sportive și a imaginii anumitor structuri sportive, discipline sportive sau sportivi valoroși. Inutilizarea sa privează pe managerii sportivi de o cunoaștere a cerințelor sociale față de sport și de imposibilitatea de a adopta decizii, strategii și programe, adaptate cerințelor pieței sportului, a căror finalitate să vizeze beneficii financiare și materiale de pe urma serviciilor sportive sau a altor activități sportive.

Subsistemul informațional managerial nu dispune de condiții optime procesului informațional pentru a răspunde dinamicii mari a fluxului de informații din mediul intern și extern, ceea ce face ca analiza datelor să fie ineficientă sub aspectul unității de timp alocate. Aceste deficiențe informaționale provoacă distorsiuni și redundanțe cu efecte negative asupra performanțelor managementului structurilor sportive.

În cadrul sistemului de management sportiv se observă lacune ale subsistemului decizional, date de dificultatea majoră a managerilor sportivi de a adopta decizii de orientare a procesului de management către obținerea unei eficiențe economice a activităților sportive și a utilității lor sociale și o capacitate redusă de soluționare creativă a problemelor actuale ale sportului.

Managementul actualelor structuri sportive nu mai poate fi conceput fără utilizarea unor metode și tehnici științifice care să permită cunoașterea și aplicarea eficientă a legilor economice obiective, utilizarea eficientă și rațională a resurselor, stimularea și utilizarea creativității personalului salariat și a managerilor, aprecierea corectă a rezultatelor obținute, optimizarea procesului decizional și a tuturor funcțiilor managementului, integrarea dimensiunilor tehnice, economice, social-politice și umane ale structurilor sportive. Determinarea impactului managementului asupra dezvoltării sportului în România trebuie să fie abordat cu ajutorul metodelor matematice, a tratărilor cibernetice (sistemice).

Propuneri:

Pentru a răspunde cerințelor actuale de promovare și dezvoltare, sportul necesită, în condițiile dinamismului și diversității vieții socio-economice, o viziune cuprinzătoare a proceselor și elementelor ce interacționează în timp și spațiu printr-o abordare sistemică care să asigure un mecanism integru de funcționare. În aceste condiții, conducătorii sportivi trebuie să-și însușească faptul că sistemul de management sportiv din România prin subsistemele sale (decizional, organizatoric, informațional și resurse umane) devine un ansamblu al proceselor și relațiilor de management din sport, care prin interacțiunea lor conduc la obținerea unei eficiențe cât mai mari.

Pentru rezolvarea problemelor subsistemului resurse umane se impune inițierea unui proces reformator bazat pe scientificare care va conduce la obținerea de performanțe superioare. Procesul de remodelare necesită un program de profesionalizare a managementului, care să vizeze dezvoltarea capacităților manageriale generale și funcționale, cu un impact direct în îmbunătățirea performanțelor sportive.

Profesionalizarea managementului reprezintă o soluție în vederea dezvoltării instituționale a sportului, generând o revitalizare a capacității acestora de a oferi servicii de calitate superioară tuturor celor ce doresc o implicare în actul sportiv. De asemenea, pentru asigurarea de resurse umane în sport este necesară extinderea procesului de învățământ în domeniul educației fizice și sportului, ca premisă importantă de menținere a unui viu interes de formare în sport și prin sport, care să răspundă cerințelor sociale din punct de vedere al alternativei profesionale. Totodată, se impune valorificarea maximă a potențialului economic a resurselor umane și crearea de condiții de integrare în sfera muncii voluntare a unui număr cât mai mare de peroane, inclusiv vârstnici, pentru a obține o utilizare mai mare a potențialului uman. Strategia de dezvoltare a sportului în România trebuie să sufere schimbări importante conceptuale prin adoptarea unui concept sociocentric și mai apoi antropocentric.

În cadrul sistemului sportiv, organizarea trebuie să fie un proces continuu de adaptare a structurilor la exigențele mediului, urmărindu-se utilizarea eficientă a resurselor umane, materiale și financiare, pentru a răspunde obiectivelor sportului prin angrenarea tuturor factorilor implicați.

Pentru ca managementul structurilor sportive să fie mai eficient este necesar ca acestea să adopte marketingul. Extinderea utilizării marketingului în sportul românesc se impune cu stringență la momentul actual fiindcă, prin intermediul său, se va îmbunătăți caracterul prospectiv al organizațiilor sportive, va permite cunoașterea evoluției pieței sportive și a potențialului propriu în raport cu aceasta, generând o viteză de reacție mai mare în a lua decizii oportune în vederea obținerii succesului. Utilizarea practicilor de management cu cele de marketing va face ca sportul românesc să cunoască o dezvoltare planificată, bazată pe coerență și precizie în a asigura omogenitate, continuitate și longevitate performanțelor sportive și economice ale structurilor sportive. Promovarea la nivel național a sport-turismului are perspective reale de creare de noi locuri de muncă. De asemenea, va determina o diversificare a profesiilor și va avea influențe pozitive în atenuarea șomajului. Sport-turismul poate stimula consumul de servicii și produse cu efect pozitiv în antrenarea producției, în dezvoltarea altor sectoare sau domenii economice, contribuind la o diversificare a structurii economice

La momentul actual, perfecționarea sistemului informațional managerial sportiv este impetuos necesară dar și extrem de dificilă, în privința organizării și funcționarii, datorită diversității de surse și mijloace, de afluxul uriaș de date ce necesită o analiză mai lungă (ca durată) sau greoaie dacă nu sunt folosite mijloace moderne hardware și software. În sistemul sportiv românesc, subsistemul informațional managerial necesită eforturi consistente în rezolvarea deficiențelor informaționale și informatice pentru eliminarea sau ameliorarea distorsiunilor, a redundanțelor sau supraîncărcării circuitelor informaționale. Perfecționarea subsistemului informațional managerial sportiv impune, în toate fazele sale (concepere, elaborare și proiectare), utilizarea unor principii cum ar fi: principiul subordonării, principiul corelării, principiul excepțiilor, principiul eficienței, principiul unității metodologice și/sau principiul analizei gradului de îndeplinire a sistemului informațional. Aplicarea și utilizarea lor corectă, metodică și metodologică poate conduce la o raționalizare a subsistemului informatic, ceea ce va permite managerilor sportivi să facă față ritmului accelerat al informațiilor și al informării pentru folosirea celor mai eficiente metode și tehnici manageriale.

În România, elaborarea unor decizii raționale necesită prognosticarea performanțelor așteptate, iar modelele ar putea asigura un mijloc pentru acestea, utilizarea lor constituind o metodă științifică de fundamentare a deciziilor. Utilizarea modelării matematice ar putea genera o creștere a încrederii în alternativele adoptate și ar facilita posibilitatea optimizării deciziilor. După cum se știe, procesul decizional în organizațiile sportive este un proces creativ, de elaborare de idei noi și valoroase. Pentru aceasta, cadrele de conducere trebuie să caute noi metode sau moduri de abordare a problemelor și, în același timp, să întreprindă acțiuni în vederea folosirii metodelor creative pentru impulsionarea creativității. Pentru soluționarea problemelor cu care se confruntă sportul românesc se impune formarea unui nucleu de generatori de idei care să găsească soluții la problemele stringente ale sportului, precum și o îmbunătățire a sistemelor de comunicare care să crească viteza de răspândire a produselor intelectuale în domeniu.

Metodele de conducere trebuie să urmărească utilizarea eficientă a mijloacelor și instrumentelor de muncă, creșterea eficienței activității sportive, realizarea obiectivelor și soluționarea echitabilă a problemelor umane, afirmarea personalității salariaților, creșterea gradului de integrare a lor în organizația sportivă și creșterea satisfacției în muncă. Folosirea managementului creativității în sport va determina o serie de efecte, schimbări rapide și profunde în domeniul sportului. Este impetuos necesar ca managerii din sportul românesc să conștientizeze faptul că managementul contribuie la abordarea sistemică a eficienței prin conturarea unui sistem de indicatori de evaluare a acesteia. În acest sens, prin tratarea sistemică și modelarea matematică propusă de noi se poate determina eficiența managerială în sport. Utilizarea metodelor cibernetice și matematice necesită o bază de date statistice principial nouă. În acest context se cere o perfecționare a statisticii sportive din țară. De asemenea, modelul matematic propus de noi în vederea determinării eficienței managementului în sport ar putea reprezenta un nou suport în elaborarea metodologiei sportive cu impact direct în obținerea unor performanțe mai bune.

=== ef050b6f55a0c2a8be50ae811b962da37bd0e6d6_528582_1 ===

BIBLIOGRAFIA

Andronescu, A., Managementul public, Editura Economică, București, 1999

Cândea, R., Cândea, D., Comunicarea managerială, Editura Expert, București, 1996.

Certo, C., Samuel, Managementul modern, Editura Teora, București, 2000.

Constantin, D., Ionașcu, S., Managementul organizației, Editura Cartea Universitară, București,

Jaradat, M., – Management general, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2007

Lăzărescu, A., Management în sport, Editura Fundației România de Mâine, București, 1999.

Nicolescu O., Verboncu I. Management, Economistul. Bucuresti, 1995,

Purdea D., Macra Oșorhean M. – Managementul resurselor umane, Editura Risporint, Cluj-Napoca, 2006.

Tipa L., Budevici A., Manolachi V. Strategii si management strategic în organizatiile sportive si antrenament, Chisinau, 2000

Todan, I., Roibu, T., Management si legislatie in educatie fizica si sport, Bucuresti, Ed. Printech, 1997

Voicu, A. V., – Managementul organizațiilor și activităților sportive”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 1998.