Comertul Electronic. Piata Online a Produselor Apicole

CUPRINS

Introducere – 1-2 pagini

PARTEA I – STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU

Capitolul 1. Comerțul electronic – aspecte generale – cca. 5-7 pagini

1.1. Internet-ul și World Wide Web-ul – scurt istoric

1.2. Comerțul electronic și afacerea electronică

1.3. Modele și aplicații de comerț electronic

1.4. Comerțul electronic versus comerțul tradițional

Capitolul 2. Site-ul web comercial – definire și caracteristici – cca. 7-10 pagini

2.1. Site-ul web – definire si tipuri

2.2. Caracteristicile și funcțiile site-ului web comercial

2.3. Site-ul web – instrument de promovare

2.4. Etapele conceperii și proiectării unui site web comercial

PARTEA a II-a – STUDIU DE CAZ

Capitolul 3. Piața online a produselor apicole – cca. 10-15 pagini

3.1. Caracteristici generale ale pieței apicole din România

3.2. Cerera și oferta de produse apicole și conexe în mediul online din România

3.2.1. Principalii actori din mediul online și oferta de produse apicole

3.2.1.1. Magazinele online

3.2.1.2. eMarketplaces

3.2.1.3. Site-urile de anunțuri

3.2.1.4. Site-urile informaționale

3.2.2. Comportamentul de cumpărare a produselor apicole din mediul online

3.2.3. Modalități de promovare online

3.3. Tendințe și perspective de dezvoltare a pieței apicole online

Capitolul 4. Conceperea, construirea și funcționarea unui site web în domeniul

apiculturii – cca. 15-20 pagini

4.1. Scopul și obiectivele site-ului

4.2. Stabilirea audientei si identificarea cerințelor/nevoilor potentialilor utilizatori

4.3. Determinarea informațiilor relevante si stabilirea modului de organizare a informatiei

4.4. Functionalitatile si aplicatiile necesare site-ului

4.5. Alegerea platformei pentru realizarea site-ului

4.6. Procesul de construire efectiva a site-ului

4.7. Instrumente de promovare și integrarea în media sociala

4.8. Verificarea integritatii si testarea site-ului

4.9. Probleme intervenite, riscuri posibile și rezultate asteptate

Concluzii și contribuții proprii – cca. 2-3 pagini

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Produsele de patiserie sunt produse fabricate conform unei tehnici similare celei de fabricare a aluatului de pâine. Astfel că, prin combinarea anumitor ingrediente (făină, ouă, unt, zahăr etc.) și lăsarea acestei paste nou formate la dospit, se obțin produse care sunt de obicei consumate, la micul dejun.

Printre aceste specialități se regăsește și croissantul – care în timp datorită aluatului pufos și aromei abundente de unt a devenit vedeta nelipsită a dejunului franțuzesc. Și dacă la început se regăsea doar în variantă simplă (cu unt), o dată cu trecerea timpului i s-au adăugat umpluturi și topping-uri diverse, de la simple creme de cacao la creme complexe ce au în compoziție ciocolată, fructe, semințe etc.

Lucrarea „Calitatea produselor alimentare procesate din perspectiva pieței. Studiu de caz: CROISSANTUL” a avut ca obiective principale:

prezentarea produsului

analizarea liderului pe piața croissantelor în România

stabilirea calității croissantului din perspectiva consumatorului

formularea concluziilor generale.

Îndeplinirea obiectivelor propuse a fost posibilă datorită resurselor științifice consultate și bunăvoinței domnului director tehnic Nicolae Huzum și a doamnei inginer laborant Alisa Sitaru de a furniza informațiile necesare elaborării prezentei lucrări.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, fiecare dintre acestea fiind la rândul lui structurat în patru subcapitole, dezvăluind noi aspecte și trăsături ale croissantului, și anume:

Capitolul 1. Croissantul – deliciul bucătăriei franțuzești

Capitolul 2. Chipita România S.R.L. – lider pe piața croissantului în România

Capitolul 3. Stabilirea calității croissantului prin analiză senzorială din perspectiva consumatorului

În Capitolul 1. „Croissantul – deliciul bucătăriei franțuzești” este prezentată evoluția produsului de-a lungul timpului, materiile prime și procesul tehnologic de obținere, ambalarea, etichetarea și depozitarea acestuia și evaluarea nutritivă pe care o deține.

În cel de-al doilea capitol „Chipita România S.R.L. – lider pe piața croissantului în România” este realizată o scurtă prezentare a companiei și a produselor comercializate de aceasta. Capitolul prezintă istoricul, misiunea, valorile și personalul companiei, mediul extern și intern al acesteia (analiza pieței, clienții, concurenții și resursele de care dispune), strategiile de dezvoltare folosite și se încheie cu expunerea sistemelor și standardelor de calitate aplicate produselor prezente în portofoliu.

Cercetarea realizată în Capitolul 3. „Stabilirea calității croissantului prin analiză senzorială din perspectiva consumatorului” constituie contribuția personală la această lucrare și a avut ca obiectiv general stabilirea și identificarea calității croissantului prin folosirea metodei analizei senzoriale, utilizând panelul de degustători.

În cadrul capitolului sunt prezentate metodele și materialele de lucru utilizate, rezultatele obținute în urma cercetării, precum și propuneri de îmbunătățire a calității produselor, toate acestea fiind marcate de amprenta personală în ceea ce privește originalitatea interpretării.

Informațiile obținute din interpretarea datelor furnizate de cercetarea realizată în capitolul 3, precum și cunoștințele acumulate în timpul consultării celor peste 45 de referințe bibliografice care au contribuit la redactarea primelor două capitole, au îndrumat la formularea concluziilor acestei lucrări.

PARTEA I – STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU

Capitolul 1. Comerțul electronic – aspecte generale

În cadrul acestui capitol am urmărit prezentarea aspectelor generale în ceea ce privește comerțul electronic. În acest sens, prin studierea literaturii de specialitate și consultarea diverselor materiale în care specialiștii din domeniu și-au expus părerea, am putut detalia subiecte precum: istoria Internet-ului și a World Wide Web-ului, diferențierea conceptelor de comerț electronic și afacere electronică, prezentarea pe scurt a modelelor și aplicațiilor folosite în comerțul electronic și nu în ultimul rând, o scurtă comparație între comerțul electronic și comerțul tradițional.

Internet-ul și World Wide Web-ul – scurt istoric

În termeni simpli, Internet-ul este o rețea de calculatoare interconectate la nivel mondial, accesibilă publicului larg. Aceste calculatoare interconectate funcționează prin transmiterea de date printr-un tip special de comutare de pachete, care este cunoscut sub numele de IP sau Protocol de Internet.

Internet-ul este o astfel de rețea uriașă compusă din mai multe rețele interconectate care unește utilizatori din mediul de afaceri, guvernamental, academic și chiar utilizatori ai unor rețele interne, oferindu-i astfel statutul și numele de „rețeaua tuturor rețelelor”. Prin urmare, toate aceste rețele permit Internet-ului să fie folosit pentru diverse funcții importante, printre care se numără o varietate de mijloace de comunicare cum ar fi: transferul de fișiere, chat-ul online și chiar distribuirea documentelor și a site-urilor web cu întreg mediul online (World Wide Web).

Adesea, cei doi termeni Internet și World Wide Web se prezintă ca fiind același lucru sau ca fiind sinonime. De fapt, există o diferență foarte semnificativă între cei doi, care trebuie să fie clară pentru a înțelege ambii termeni. Atât Internet-ul cât și World Wide Web au statutul de rețea doar că; Internet-ul este rețeaua compusă din mai multe calculatoare diferite conectate prin intermediul unor instrumente ce asigură legătura exactă dintre acestea, cum ar fi: firul de cupru, fibra optică sau chiar conexiunea wireless. Pe când, World Wide Web este o colecție de informații și documente interconectate la care utilizatorii au acces. Aceasta fiind legată de adresele URL ale site-urilor și hyperlink-uri. Prin urmare, World Wide Web este unul dintre serviciile oferite de imensa și complicata rețea a Internet-ului.

Internet-ul a luat naștere în anii ’60 sub numele de „ARPANET”, care este abrevierea pentru „Advanced Research Project Agency”. Inițial, ARPANET a fost un experiment prin care armata Statelor Unite ar fi putut menține legătura în cazul unui eventual atac nuclear. Cu timpul, ARPANET a devenit un experiment civil, conectând astfel serverele dintre universități cu scopul de a facilita studenților și tuturor celor interesați accesul la informațiile academice. În anii ’80 și ’90 când calculatoarele personale au devenit din ce în ce mai răspândite, Internet-ul a cunoscut o creștere exponențială datorită utilizatorilor din ce în ce mai mulți ce se conectau la uriașa rețea. Astăzi, Internet-ul s-a transformat într-o uriașă pânză de păianjen compusă din milioane de calculatoare personale, guvernamentale și comerciale, interconectate prin cabluri și semnale wireless.

Când unul sau mai multe dispozitive (de exemplu: calculatoare) sunt conectate, astfel încât să poată comunica, ele devin parte dintr-o rețea. Internet-ul este format dintr-o interconectare la nivel mondial a unor astfel de rețele, aparținând companiilor, guvernelor cât și persoanelor fizice, fiind astfel permis tuturor dispozitivelor conectate la aceste rețele să comunice între ele.

Pentru a putea comunica, computerele trebuie să fie în măsură să se înțeleagă reciproc. Pe Internet, comunicarea este posibilă întrucât toate dispozitivele folosesc același „limbaj” sau protocol (tip de program), și anume Internet Protocol (IP), o „piață unică”, fără bariere fizice, tehnice sau naționale. El formează baza pentru toate celelalte sisteme de comunicare pe Internet.

World Wide Web sau WWW se compune din toate site-urile publice conectate la Internet din întreaga lume, inclusiv dispozitivele client (cum ar fi calculatoarele sau telefoanele mobile) care accesează conținut web. Este, de asemenea, o colecție de documente electronice, ce poartă numele de pagină web. Aceasta poate conține text, grafică, sunet, video și conexiuni încorporate.

World Wide Web are la bază tehnologiile HTML (Hypertext Markup Language) – protocol cu ajutorul căruia se face legătura cu o parte a unui document sau cu un alt document prin scrierea unui cuvânt cheie cu caractere italice și subliniate. și HTTP (Hypertext Transfer Procol) – protocol pentru distribuirea informațiilor reprezentat prin hyperlink-uri ce fac legătura dintre serverele Internetului și calculatorul utilizatorului. Astfel că, prin aceste două tehnologii informația existentă în rețea este vizibilă, inteligibilă și accesibilă publicului.

Așadar, Internet-ul și World Wide Web-ul au modificat modul în care oamenii comunică, își desfășoară activitatea și felul cum își gestionează viața de zi cu zi și nu în cele din urmă, au produs schimbări majore în mediul de afaceri.

Comerțul electronic și afacerea electronică

Cu toate că majoritatea oamenilor folosesc e-commerce și e-business interschimbabil, aceste concepte au înțelesuri distincte. Afacerea electronică, denumită în mod obișnuit e-Business poate fi definită ca aplicarea tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) în susținerea tuturor activităților de afaceri. Comerțul constituie schimbul de produse și servicii între întreprinderi, grupuri și indivizi și aceste schimburi pot fi văzute ca fiind una din activitățile esențiale ale oricărei afaceri. Comerțul electronic se concentrează pe utilizarea tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor pentru a facilita accesul în ceea ce privesc activitățile externe și relațiile de afaceri cu persoane fizice, grupuri și alte întreprinderi.

E-commerce este o formă particulară de e-business. Metodele folosite de afacerea electronică permite companiilor să-și conecteze sistemele de prelucrare a datelor interne și externe mai eficient și mai flexibil, să colaboreze mai strâns cu furnizorii și partenerii, precum și posibilitatea de a satisface mai bine nevoile și așteptările clienților lor. În comparație cu comerțul electronic, termenul de afacere electronică este un termen mai generic, deoarece se referă nu numai la schimbul de informații cu privire la acțiunea de vânzare-cumpărare dar și la deservirea clienților și colaborarea cu partenerii de afaceri, distribuitorii și furnizorii.

Afacerea electronică cuprinde interacțiunile elaborate dintre partenerii business-to-business și activitățile de colaborare la nivelul aplicațiilor întreprinderii și proceselor de afaceri, care să permită partenerilor de afaceri să împărtășească informații de business detaliate, ceea ce va duce, la rândul său, la gestionarea și optimizarea proceselor între întreprinderi, cum ar fi managementul lanțului de aprovizionare. Mai exact, afacerea electronică permite companiilor să creeze o legătură mai eficientă și mai flexibilă a proceselor interne și externe, să lucreze mai îndeaproape cu furnizorii și să satisfacă mai bine nevoile și așteptările clienților săi.

În practică, afacerea electronică presupune mult mai mult ca e-commerce-ul. În timp ce e-business-ul se referă la o atenție strategică mai mare, cu accent pe funcțiile care apar atunci când sunt folosite capacitățile electronice, comerțul electronic reprezintă doar un subansamblu al strategiei generale de afacere electronică. E-commerce-ul caută să adauge fluxuri de venituri folosind World Wide Web sau Internet-ul pentru a construi și consolida relațiile cu clienții și partenerii și de asemenea, de a îmbunătății eficiența prin utilizarea strategiei ”empty vessel”, ce presupune ca ofertanții să-și facă simțită prezența prin ceea ce spun și oferă cu toate că nu au pregătirea și competențele necesare pentru a furniza cele mai bune informații sau servicii; fac ceea ce fac doar pentru a atrage atenția.

Comerțul electronic implică procese de afaceri, care acoperă întregul lanț valoric: achiziție electronică și managementul lanțului de aprovizionare, procesarea comenzilor pe cale electronică, manipularea serviciilor pentru clienți și cooperarea cu partenerii de afaceri. Standardele tehnice speciale pentru comerțul electronic facilitează schimbul de date între companii. Comerțul electronic poate fi realizat folosind Web-ul, Internet-ul, intranet, extranet, sau o combinație a acestora.

Practic comerțul electronic este procesul de cumpărare, transfer și schimbul de produse, servicii și/sau informații prin intermediul rețelelor de calculator, incluzând și internetul. Comerțul electronic de asemenea, poate fi benefic din mai multe perspective, inclusiv a proceselor de afaceri, servicii, învățare, colaborare, comunitate. Adesea acesta este confundat cu afacerea electronică.

O definiție mai cuprinzătoare a comerțului electronic este ”Transformarea proceselor unei organizații de a oferi valoare suplimentară clientului, prin aplicarea tehnologiilor, filosofiilor și paradigma de calcul a noii economii.”

Cu ajutorul comerțului electronic sunt îmbunătățite trei procese primare, și anume:

Procesele ce țin de producție, mai exact achiziții, comandarea și reaprovizionarea stocurilor, procesarea plăților; legături electronice cu furnizorii; și procesele costului de producție etc.

Procese ce țin de orientarea spre client, care includ eforturile de promovare și marketing, vânzare pe internet, preluarea comenzilor și realizarea plății de către clienți și suportul pentru clienți etc.

Procesele de management intern, care includ servicii destinate angajaților, instruire, schimbul de informații interne, video-conferințe și recrutare. Aplicațiile electronice au rolul de a îmbunătății fluxul de informații între departamentul de producție și cel de vânzări, lucru ce conduce la îmbunătățirea productivității forțelor de vânzare.

Afacerea electronică depășește cu mult comerțul electronic sau simpla cumpărare și vânzare prin internet, și pătrunde adânc în procesele și cultura unei organizații. Se creează un mediu de afaceri puternic în momentul în care compania conectează sistemele critice ale business-ului direct la clienți, angajați, furnizori și parteneri de afaceri, prin intermediul intranet-ului, extranet-ului, tehnologiei de comerț electronic, aplicații de colaborare și web.

Modele și aplicații de comerț electronic

Comerțul electronic nu este definit doar prin simplul act de vânzare a unui obiect sau serviciu pe World Wide Web. Este mult mai mult de atât, fiind incluse activități de comunicare între și în cadrul organizațiilor comerciale. Entitățile ce pot desfășura aceste activități (schimburi informaționale, realizarea actelor de vânzare-cumpărare etc.) sunt de trei feluri: întreprinderi, guverne și consumatori, astfel că în funcție de relația dintre ele se pot observa următoarele modele de comerț electronic :

B2B: Business-to-Business – website-ul ce urmărește modelul de afaceri B2B vinde produsul unui cumpărător intermediar care apoi vinde produsul clientului final. Un exemplu în acest sens este un comerciant cu ridicata care efectuează o comandă pe site-ul unei companii și după ce a primit marfa, vinde produsul clientului final, care achiziționează produsul din-un magazin en-gros.

B2C: Business-to-Consumer – acest tip de website vinde produsul direct către client. Astfel că, clientul vizualizează și studiază produsele organizației pe site-ul acesteia, se hotărăște asupra tipului de produs și cantității și lansează comanda. Site-ul procesează comanda, atenționează organizația și aceasta din urmă expediază produsul/bunul către client.

C2C: Consumer-to-consumer – modelul de afaceri Consumator-către-Consumator ajută consumatorii să vândă bunuri ca, proprietăți rezidențiale, autoturisme, obiecte de uz casnic etc sau să închirieze o cameră/casă doar prin simpla postare a unui anunț prin care anunță ceilalți consumatori de oferta sa. Site-ul folosit pentru această publicitate poate percepe sau nu o taxă pentru postarea și menținerea anunțului, în mediul online fiind o mulțime de oferte, ca de exemplu: olx, lajumatate.ro, tocmai.ro, okazii, Amazon, aliexpress.

C2B: Consumer-to-business – în acest model consumatorii utilizează Internet-ul pentru a-și vinde serviciile/bunurile organizațiilor pentru un preț stabilit de ei sau prin licitație. Un exemplu în acest sens este site-ul eBay sau Elance

P2P: Peer-to-Peer – În cadrul unei rețele P2P, elementele componente sunt sisteme informatice conectate între ele prin intermediul internetului. În această rețea fișierele pot fi partajate direct între sistemele din rețea, fără a fi nevoie de un server central, altfel spus, fiecare computer dintr-o rețea P2P devine un server de fișiere precum și un client.

B2E: Business-to-Employee – este un model de relație electronică în care compania/organizația oferă angajaților săi produse și/sau servicii adresate exclusiv lor. Acest portal de comunicare între organizație și angajat este adesea asemuit cu intranetul, numai că este mai mult de atât întrucât conținutul acestuia are ca focus dorințele angajaților.

E2E: Employee-to-Employee – este un model de rețea mai rar întâlnit, prin care angajații unei organizații comunică cu angajații firmelor partenere.

A2B, G2B, C2A, C2G, A2C, G2C, A2A, G2G – toate aceste modele ajută la menținerea și simplificarea comunicării și relaționării dintre administrați și organizație, guvern și organizație, consumator și administrație, consumator și guvern și nu în cele din urmă, între administrații sau între guverne.

Conform prezentării de mai sus, în viața reală cât și în viața virtuală modelele B2C și B2B sunt cele mai răspândite, astfel că, regulile lor sunt replicate, cu mici modificări și aplicate și în celelalte modele. Orientarea pieței electronice este atât spre consumator (modelul B2C), cât și spre companii-client (B2B). Iar asemănările dintre aceste două modele, aproape gemene, este aplicată în ambele sectoare (atât între companii, cât și față de consumatorul final, persoană fizică), oferind astfel, vânzare cu amănuntul consumatorilor cât și en-gros organizațiilor. Multe din companiile mari (ca de exemplu: Amazon, Emag, Telekom) pot fi luate ca exemplu pentru ambele modele de comerț electronic.

Indiferent de modelul de business adoptat și implicit de entitățile ce vor lua parte la aceste relații economice, comerțul electronic este susținut de aplicații specifice cu rolul de suport în realizarea operațiunilor ce urmează a fi realizate: vânzare directă sau la distanță a produselor și serviciilor organizației. În acest sens, cele mai importante aplicații de comerț electronic sunt:

E-shop (magazinul online) – firma își prezintă catalogul de produse și servicii prin Internet, cu posibilitatea achiziționării online a acestora

E-mall (magazinul universal electronic) – oferă un cadru comun pentru mai multe e-shop-uri.

E-procurement (achiziție publică electronică) – aceasta se aplică în cazul în care organismele guvernamentale sau instituțiile publice lansează apeluri pentru licitarea achiziționării de bunuri sau servicii.

E-auction (licitația electronică) – include mai mulți vânzări și poate fi utilizată atât pentru comerțul electronic B2b cât și pentru cel B2C, și chiar poate fi integrat în e-shop-urile obișnuite.

Comunitatea virtuală – este ilustrată forumul de discuții, grupul de discuții interactiv, lista de corespondență, canalul de comunicare directă/video conferințe, iar acestea sunt utile atât pentru comunitățile de afaceri cât și pentru petrecerea timpului liber.

Prestările de servicii electronice – în această categorie sunt incluse serviciile de: găzduire, design web, management, informații, prelucrare a datelor, consultanță, integrare a serviciilor de livrare, procesare a plăților online etc.

Brokerajul de informații – cei care dețineau baze de date consacrate au migrat către zona electronică oferind astfel arhive indexate pentru publicații periodice, brevete și informații de piață și literatură de specialitate.

Platformele de colaborare – oferă un set de instrumente și un mediu de informare pentru colaborarea între organizații, între acestea și colaboratorii externi și între experți ce acționează ca o întreprindere virtuală față de lumea exterioară.

Toate aceste, atât modele cât și aplicațiile care susțin și contribuie la funcționalitatea tipului de afacere electronică, lucrează împreună pentru a oferii beneficii tuturor agenților economici, fie ei organizație, distribuitor sau consumator final.

1.4. Comerțul electronic versus comerțul tradițional

În afacerile tradiționale, producătorii folosesc dealeri, distribuitori și comercianți care să-i reprezinte în tranzacțiile comerciale. Timp îndelungat, reprezentanții producătorilor au considerat că prezența fizică la punctul de vânzare joacă un rol foarte important. Prin urmare, au investit sume mari de bani pentru a obține magazine atractive, cu decor modern pentru a afișa produsele comercializate. Ca la scurt timp, să își facă apariția, cataloagele de produse, afacerile prin corespondență și vânzările prin telefon, care datorită nivelului de competitivitate tot mai crescut i-au împins să investească sume mai mari de bani necesare imprimării cataloagelor produselor și depozitarea mărfurilor. Toate acestea, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor consumatorilor independenți de poziționarea fizică a magazinului și a orelor de funcționare a acestuia.

Astăzi, datorită comerțului electronic, afacerile tradiționale observă uimiți posibilitatea maximizării profitului fără o investiție prea mare. Aceștia se văd obligați să accepte faptul că, astăzi consumatorul este capabil să obțină mult mai multe informații despre produse și furnizori și se va folosi de acest lucru pentru a găsi soluția cea mai confortabilă și benefică pentru el combinată cu cea mai bună valoare a prețurilor.

Pentru a înțelege mai bine acest lucru să luăm ca exemplu achiziționarea unui laptop. În comerțul tradițional această tranzacție este lungă și obositoare întrucât aceasta presupune: deplasarea cumpărătorului la un magazin local, intrarea în discuție cu unul dintre vânzători pentru a cere detalii despre produsele ce le deține magazinul, luarea unei hotărâri în ceea ce privesc specificațiile produsului dorit, luarea și procesarea comenzii de către vânzător, așteptarea sosirii în stoc a produsului personalizat (lucru ce poate dura de la câteva zile la săptămâni) și în final deplasarea din nou în incinta magazinului pentru a intra în posesia acestuia. În comparație cu situația prezentată mai sus, această tranzacție, prin intermediul comerțului electronic, va fi finalizată în câteva minute și la o distanță de câteva click-uri ce presupun: navigarea în magazinul online, aplicarea unor filtre pentru a afișa produsele cu caracteristicile dorite, plata acestuia într-un mediu securizat și în cele din urmă, așteptarea câtorva zile pentru a fi livrat.

Comerțul electronic poate oferii beneficii pe termen scurt și pe termen lung, atât comercianților cât și consumatorilor. În rândurile ce urmează se vor prezenta atât beneficiile cât și dezavantajele ce pot fi întâlnite la comercianți și consumatori.

Beneficiile comerțului electronic pentru consumatori:

Economie de timp – comerțul electronic oferă consumatorilor multă flexibilitate și control. Folosind Internet-ul, consumatorul poate achiziționa produse 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, 365 de zile pe an, eliminând astfel problemele de țin de trafic, loc liber de parcare, vreme, așteptarea la cozi interminabile și întârzieri.

Informații în timp real – această caracteristică oferă consumatorului informații în timp real și actualizate în ceea ce privește produsul/serviciul dorit prin intermediul aplicației web.

Confort – consumatorii pot accesa piața electronică (e-market) de oriunde, având libertate deplină pentru a se documenta cu privire la produsul ce urmează să-l achiziționeze. Astfel că, în momentul în care va lua decizia, aceasta va fi alegerea lui, fără nicio influență din partea agentului de vânzări.

Eficientizarea costurilor – consumatorii vor beneficia de achiziții mai convenabile și prețuri mai mici. Ceea ce în comerțul tradițional era numit costul vânzării (mai exact, cheltuielile cu angajații, depozitarea, magazinul și factura) în comerțul electronic acest lucru este omis, lucru ce va conduce la o scădere a costului de producție și livrare.

Compararea prețurilor – acesta este unul dintre cele mai importante beneficii oferite de comerțul electronic, mai exact permiterea consumatorilor într-un mod simplu și convenabil să compare prețurile agenților economici din locații diferite în doar câteva minute.

Plata electronică – Consumatorul nu va mai trebui să se îngrijoreze că nu dispune de destule lichidități pentru a achiziționa produsul dorit, comerțul electronic venind în ajutorul acestora prin procesarea electronică a plății, rapid și simplu.

Informații actualizate – consumatorul va avea la dispoziție cele mai recente și actualizate informații cu privire la orice produs sau serviciu, ba mai mult i se va oferi răspuns la orice întrebare cu privire la acestea.

Beneficiile comerțului electronic pentru comercianți:

Nu doar consumatorii dar și companiile sau organizațiile vor beneficia de avantajele oferite de comerțul electronic, dacă iau decizia să adere la acest mod de business.

Flexibilitate – prin adoptarea comerțului electronic multe întreprinderi au o mare flexibilitate în localizarea birourilor de vânzare cu amănuntul și a centrelor de prelucrare. Așa cum am menționat mai devreme, acestea nu vor fi nevoite să-și facă griji cu privire la locație, condiții meteo, accesul la locuri de parcare și căutarea unui spațiu de vânzare cu amănuntul scump.

Reduce decalajul concurenței – prin intermediul comerțului electronic costurile de marketing și publicitate sunt reduse. Atât companiile mari cât și cele mici vor avea șanse egale în ceea ce privește cota de piață și există posibilitatea ca cele mici să ajungă să dețină o cotă mai mare din piață ca cele mari.

Deschiderea unei noi piețe – pentru a avea acces la o nouă piață întreprinderile nu trebuie să investească sume mari în echipamente pentru a avea acces și a-și desfășura activitatea, un exemplu în acest sens este compania Amazon.com.

Reducerea costurilor – comerțul electronic reduce majoritatea costurilor de comunicare și marketing (inventar, costul cu angajații, costurile de achiziție, de procesare a comenzilor și costurile de tranzacție). De asemenea, întreprinderea va reduce o cantitate semnificativă de hârtie, deoarece toate aplicațiile, scrisorile și facturile sunt trimise și primite electronic, folosind e-mail-ul și tehnologia Internet.

Elimină dealerii – consumatorul va fi adevăratul client pentru afacerea electronică

Creșterea Vânzărilor – capacitatea de a ajunge la clienți indiferent de locație și moment, va crește baza de clienți, ceea ce va conduce la creșterea vânzărilor. Astfel că, împreună cu creșterea vânzărilor, veniturile întreprinderii se vor maximiza.

Și cum, nimic pe această lume nu poate oferi doar beneficii, și comerțul electronic pe lângă beneficiile menționate mai sus, are și dezavantaje, și aceste sunt:

Dezavantaje pentru consumatori:

Pierderea plăcerii de a face cumpărături – multe persoane se bucură să facă cumpărături acompaniați, acest lucru fiind adesea o bună modalitate de a socializa. Astfel că, atunci când cumpărătorii achiziționează produse sau servicii online, această plăcere este suprimată.

Probleme de confidențialitate și securitate – Confidențialitate este motivul numărul unu pentru care consumatorii tradiționali nu efectuează tranzacții online. De asemenea, mulți consumatori nu au încredere în confidențialitatea Internet-ului mai ales când vine vorba de fondurile disponibile pe card, autorizări nedorite în contul bancar și utilizarea informațiilor personale în cu totul alte scopuri față de cele pentru care au fost furnizate. În ceea ce privește securitatea site-urilor, aceasta este ultima grijă a internauților, întrucât în momentul în care doresc să efectueze o tranzacție online, o fac pe site-uri în care încredere și nu își fac probleme, pe când ceilalți factori sunt mult mai importanți ca securitatea.

Intangibilitatea produselor – există categorii de produse precum, îmbrăcăminte, parfum sau electrocasnice, care au funcții ce nu pot fi experimentate pe deplin în mediul online și astfel, consumatorii sunt îngrijorați de faptul că produsele comandate nu îndeplinesc așteptările.

Multe opțiuni – cu toate că au acces la un număr foarte mare de produse, consumatorii au resurse cognitive limitate și există riscul să nu poată înmagazina întregul volum de informații cu privire la aceste alternative. Astfel că, magazinele online pentru a facilita cumpărăturile online, vor trebui să aibă în vedere organizarea structurată a informațiilor.

Dezavantaje pentru comercianți:

Aspecte privind securitatea – în timp ce întreprinderile fac eforturi mari pentru a asigura siguranță atât pentru ei cât și pentru consumatorii care le vizitează magazinul virtual, există totuși oameni care pentru a obține anumite informații confidențiale vor folosi tehnici ilegale pentru a sparge firewall-ul acestora.

Probleme cu cărțile de credit – multe organizații din domeniul bancar vor lua partea consumatorului, în momentul în care există o dispută cu privire la banii extrași din cont, aceștia dorind și ei la rândul lor să-și păstreze clienții. Acest aspect dăunează afacerilor electronice, producând în unele cazuri pagube mari, mai ales când mărfurile au fost livrate cumpărătorului iar banca îi restituie suma plătită către comerciant.

Cheltuieli suplimentare și expertiză pentru infrastructura comerțului electronic – pentru a se asigura că afacerea electronică pornită funcționează corect, comercianții vor investii sume măricele. Astfel că, proprietarul unei afaceri electronice pentru a se asigura că tranzacțiile sunt gestionate în mod corespunzător și produsele sunt reprezentate într-un mod corect, va trebui să angajeze un profesionist, ce se va asigura că toate legăturile pe magazinul virtual funcționează perfect.

Nevoia unei logistici inverse extinse – infrastructura unei afaceri online trebuie să fie bine pusă la punct. Iar acest lucru va fi un alt cost pe care comerciantul va trebui să-i investească în afacerea sa, întrucât va trebui să asigure o manipulare corespunzătoare a tuturor aspectelor legate atât de cumpărare cât și de vânzare, mai ales cu consumatorii nemulțumiți care doresc mai mult decât o simplă restituire.

Întreținerea constantă a afacerii online – când o afacere i-a naștere în mediul online, aceasta trebuie să fie gata să facă modificării pentru a rămâne compatibilă în mediul în care a intrat. Astfel că, o dată cu tehnologia ce se schimbă aproape zilnic, comercianții vor fi nevoiți să fie la curent cu noile tendințe, în așa fel încât, sistemele ce susțin afacere să fie actualizate sau chiar schimbate pentru a evita eventuale probleme de compatibilitate. Iar acest lucru, de multe ori face comerciantul să aloce sume mari de bani.

În concluzie, datorită progreselor și îmbunătățirilor ce se fac în acest domeniu, în scurt timp comerțul electronic va fi adoptat de toate tipurile de afaceri și va fi factorul decisiv în tranzacțiile economice viitoare. Astfel că, este timpul ca fiecare întreprindere, fie mare sau mică, să adere la modelul comerțului electronic, pentru a fi nevoite să renunțe mai târziu la business-ul ce îl dețin.

Capitolul 2. Site-ul web comercial – definire și caracteristici

Întrucât în capitolul anterior a fost dezvoltată ideea de comerț electronic, cu istoria și componentele lui, în paginile ce urmează atenția va fi îndreptată spre componenta de bază a comerțului electronic și anume, site-ul web. Site-ul web așa cum vom descoperi în cuprinsul acestui capitol este de mai multe feluri dar ne vom opri asupra celui comercial. După care voi continua cu prezentarea caracteristicilor și a funcțiilor sale, voi continua cu folosirea site-ului ca instrument de promovare și nu în cele din urmă, voi enumera și descrie etapele conceperii și proiectării unui site web comercial.

2.1. Site-ul web – definire si tipuri

Consultând mai multe surse pentru a putea oferii o definiție completă și cuprinzătoare în ceea ce privește site-ul web, am ajuns la următoarele afirmații:

„Definirea site-urilor web este mai complicată ca oricând, datorită diversificării și dezvoltării resurselor și a tehnologiei. Site-ul web poate fi privit ca un ansamblu de pagini web, construite în raport cu o anumită structură predefinită și urmărind, ca obiective majore, crearea suportului pentru realizarea comunicării de marketing a organizației în spațiul virtual și/sau crearea platformei pentru desfășurarea comerțului electronic cu produsele și/sau serviciile organizației.”

Site-ul web reprezintă un set de pagini cu informații, accesat pe internet despre un anumit subiect, care a fost publicat de către o persoană, companie sau organizație, și care de cele mai multe ori conține imagini, video și sunet

Site-ul web poate fi accesat pe WWW, conține pagini pe subiecte diferite sau pagini web referitoare la o anumită companie iar aceste fișiere pot fi accesate prin intermediul unui browser. Fiecare site cu ajutorul adresei unice de localizare (URL) și acces la internet poate fi accesat cu ușurință. Pagina de deschidere a unui site web este numită Home page sau acasă și conține hyperlink-uri către alte pagini în cadrul aceluiași site sau ale altor site-uri. Un singur server web poate susține mai multe site-uri web și un singur site web poate locui pe servere web multiple, uneori chiar la mii de km distanță.

După cum se poate observa în definițiile prezentate mai sus, site-ul web reprezintă o colecție de pagini web ce conțin atât informații scrise cât și informații vizuale (imagini și filmulețe) și pot fi accesate prin intermediul World Wide Web. Aceste pagini pot fi stocate pe un singur server sau mai multe și pot fi elaborate și deținute atât de persoane fizice cât și organizații, dar cel mai important este felul în care poate fi accesat, mai exact datorită adresei URL, fiecare utilizator ce are această adresă se poate bucura de conținutul site-ului.

O dată ce am stabilit ce este un site web, în partea imediat următoare vor fi prezentate tipurile de site-uri web. Datorită nevoilor diferite pentru care aceste site-uri web iau naștere, fiecare dintre acestea iese în evidență prin scopul pentru care a fost conceput. Aceste tipuri sunt: comerciale, informaționale, de navigare, artistice, personale și distractive.

Site-urile comerciale. Sunt acele site-uri care au ca scop principal sprijinirea organizației în activitatea sa economică și se adresează unei audiențe variate alcătuită din: clienți curenți și potențiali, investitori curenți și potențiali, angajați potențiali și nu în ultimul rând, terțe părți precum, presa și competitorii. În cadrul unui astfel de site organizația oferă audienței anumite informații, care constituie scopul pentru care a fost creat și în același timp venind în întâmpinarea nevoilor acestora:

Distribuția de informații – cu ajutorul site-ului sunt prezentate informații despre produsele și serviciile pe care organizația le oferă;

Suport tehnic – sunt furnizate informații care vin în ajutorul clienților în ceea ce privește utilizarea corectă a produselor și serviciilor puse la dispoziție de organizație;

Relațiile cu investitorii – pentru a menține sau lega noi relații cu investitorii, organizația pune la dispoziție în cadrul site-ului informații cu privire la situația financiară curentă cât și oportunitățile pentru investiții;

Relații publice – organizația face public informații necesare și utile atât societății cât și presei;

Recrutare de personal – într-o secțiune a site-ului organizația face cunoscut publicului oportunitățile de angajare cât și alte informații de interes în această arie;

Comerț electronic – cu ajutorul unor aplicații, vizitatorii pot întreprinde acte comerciale online.

Așadar, prin intermediul acestui tip de site și toate informațiile furnizate, organizația urmărește obținerea unor venituri materiale ca urmare a tranzacțiilor ce se efectuează între ea și vizitatori.

Site-uri informaționale. Acestea au ca principal scop distribuirea informației, fără realizarea vreunei tranzacții comerciale, chiar dacă sunt bazate pe rațiuni comerciale. Audiența unui astfel de site nu poate fi identificată cu precizie întrucât depinde de tipul informațiilor furnizate; vizitatorii fiind cei interesați în obținerea și utilizarea informațiilor furnizate.

Prin intermediul acestor site-uri web organizațiile nonprofit, guvernul, instituțiile educaționale, grupările sociale, religioase sau politice ș.a. urmăresc să informeze utilizatorii cu privire la: activitatea pe care o întreprind, să prezinte știri și informări cu privire la evenimentele curente, să instruiască vizitatorii în anumite domenii (matematică, istorie, limba și literatură străină etc.) ș.a.m.d.

Site-urile informaționale pot fi identificate ușor atât după conținut cât și din adresa URL, prin folosirea unei anumite extensii, mai exact:

org – extensie folosită pentru site-ul informațional al organizației;

gov – extensie folosită pentru site-ul informațional guvernamental;

edu – extensie folosită pentru site-ul informațional al unei instituții educaționale;

ac – extensie folosită pentru site-ul informațional al unei instituții academice;

mil – extensie folosită pentru site-ul informațional al unei instituții militare.

Așa cum spuneam și mai sus, aceste site-uri sunt concepute pentru a transmite informații și pentru ca aceste informații să fie înțelese de utilizatori, cei ce realizează aceste site-uri vor acorda atenție sporită modului de expunere a informației și paleta de culori folosită astfel încât, recepționarea celor transmise se realizează cu ușurință.

Site-uri de navigare sau site-uri portal sunt acele site-uri ce sunt folosite drept instrument pentru a facilita navigarea pe Internet a utilizatorului. Acestea reprezintă punctul de pornire în navigarea online cât și în identificarea informațiilor necesare utilizatorului.

Așa cum este menționat mai sus, site-urile de navigare oferă un volum foarte mare de informații și principalul lor rol este asistarea utilizatorului în găsirea informațiilor căutate de către acesta. În acest sens utilizatorii au la dispoziție două tipuri de site-uri de navigare, și anume:

site-uri care la prima vedere par încărcate și în pagina de start au foarte multe link-uri și bannere publicitare, ca de exemplu: www.yahoo.com, www.aol.com, www.msn.com.

site-uri care în momentul accesării oferă o căsuță de căutare, astfel că utilizatorul poate căuta direct ce este interesat și nu mai este bombardat cu alte informații, ca de exemplu: www.google.com, www.bing.com.

În final folosirea unui site sau altul este datorată preferinței utilizatorului cât și de nivelul său de experiență, important fiind ca informația căutată să fie expusă corect, corespunzător și cât mai accesibil posibil.

Site-urile distractive – aceste site-uri au la bază site-ul comercial, mai exact comercializarea bunei dispoziții în rândul vizitatorilor săi dar fără să îndeplinească toate elementele caracteristice unui site cu adevărat comercial. În cadrul acestor site-uri utilizatorul are acces la: ferestre de chat, diferite jocuri pe care le poate testa, pot vizualiza filmulețe etc. Și pentru că numărul vizitatorilor este foarte mare, în cadrul acestor site-uri sunt afișate bannere publicitare, menite să crească vizibilitatea diferitelor produse și companii în rândul consumatorilor. La fel ca la celelalte tipuri de site-uri, pentru a-și atinge scopul pentru care au fost create, și anume stimularea bunei dispoziții, aceste pagini Web trebuie să fie deosebite, lucru posibil prin modul de prezentare a modului de navigare în cadrul site-ului, a textului și a paletei de culori folosite.

Site-urile artistice – sunt site-uri prin intermediul cărora individul/artistul din spatele lui dorește să inspire și/sau distreze vizitatorii, prin expunerea ideilor și lucrărilor într-un mod creativ, evitând de cele mai multe ori convenționalul și logica.

Site-urile personale – sunt similare cu cele artistice și sunt construite pentru a prezenta informații personale despre proprietarul acestuia. Acest tip de site poate lua forma unui blog și uneori poate fi un mijloc prin care potențialii angajatori au acces la informații despre acesta.

Cum menționam și la începutul subcapitolului, site-ul web, această colecție de pagini web, poate fi personificată în funcție de scopul pe care îl urmărește cel care decide să construiască un site web, fie el organizație, artist, utilizator Internet. În funcție de scopul dorit, imaginea proiectată în mediul online va fi fructificată în mod corespunzător sau nu.

2.2. Caracteristicile și funcțiile site-ului web comercial

În subcapitolul anterior am prezentat pe scurt ce înseamnă site-ul web și de câte tipuri este acesta, astfel că, în rândurile ce urmează voi prezenta caracteristicile și funcțiile unui singur tip de site și cel care este cel mai folosit în mediul economic, site-ul comercial.

Fie că organizația deține un site web sau are în plan dezvoltarea unuia în viitorul apropiat, este foarte important să se înțeleagă caracteristicile care pot face să se merite sau nu investiția. Astfel că, dacă organizația nu ține cont de câteva principii de bază, un site neatrăgător sau prost construit nu va face decât să dăuneze afacerii. Pentru a evita acest lucru în cele ce urmează voi prezenta componentele care conduc la realizarea unui site de succes, mai exact: aspect, conținut, funcționalitate, utilitatea site-ului, SEO (Search Engine Optimization).

Aspect

În ceea ce privește aspectul, un site trebuie să fie atrăgător, îngrijit și profesional, întrucât reflectă imaginea companiei, produsele și serviciile acesteia. Iar în unele cazuri acest site și informațiile furnizate prin intermediul lui pot fi primul și ultimul lucru prin care un potențial client i-a contact cu această companie.

Un site atractiv este mai mult decât probabil să genereze o impresie pozitivă și în același timp să păstreze vizitatorii activi și interesați de îndată ce au accesat site-ul. Cu cât companiile mari și mici continuă să populeze mediul online, cea mai mare provocare în susținerea afacerii este de a atrage și menține atenția utilizatorilor. Iar acest lucru se poate realiza dacă se ține cont de câteva principii ce au rol de îndrumare, și anume:

O bună utilizare a paletei de culori – când se alege cromatica site-ului web, este bine să se opteze pentru două sau trei culori primare care prin combinare creează o stare de spirit sau o armonie specifică afacerii. Aceste culori este bine să se îmbine armonios fără a exagera, întrucât prin încărcare există riscul să se distragă atenția de la ce este cu adevărat important și anume, conținutul scris.

Textul folosit este ușor de citit – cea mai ușor de citit combinație este textul negru pe un fundal alb, dar multe alte combinații de culori sunt acceptabile atâta timp cât contrastul este într-un interval apropiat celui de bază (negru pe alb). Este indicată folosirea unor fonturi ușor de citit și care pot fi recunoscute de majoritatea sistemelor informatice din ziua de azi, ținând cont de asemenea, și de audiența căruia i se adresează. În ceea ce privește mărimea caracterelor, este bine să se situeze în intervalul 10 și 12 puncte.

2.3. Site-ul web – instrument de promovare

2.4. Etapele conceperii și proiectării unui site web comercial

https://sites.google.com/site/gestiuneitsiteweb/Proiectare