Columbofilia

Cuprins

Introducere

Capitolul I – Generalități despre porumbei

1.1.Corpul porumbelului

1.2.Coloritul

1.3.Văzul

1.4.Auzul

1.5.Reproducerea și împerecherea porumbeilor

1.6.Năpârlirea

1.7.Cunoasterea sexelor

1.8.Perioada creșterii tineretului

1.9.Alimentația porumbeilor

1.10Apa

1.11.Bolile și tratamentele porumbeilor

1.12.Programul principalelor acțiuni profilactico- curative

în creșterea porumbeilor

Capitolul II – Crescatoria de porumbei

2.1. Descrierea crescătoriei

2.2. Efectivul de porumbei

2.3. Aplicarea inelelor matricole

2.4. Dezinfectia adăpostului

2.5. Anul columbofil − calendar columbofil

Capitolul III – Concursul cu porumbeii voiajori

3.1. Desfășurarea concursurilor de zbor

3.2. Criteriile de selecție​ a porumbeilor

3.3.Pregătirea pentru concurs

3.4.Antrenamentele

3.5. Hranirea si tratarea in mod natural in timpul concursurilor

3.6. Pierderile porumbeilor de zbor și evitarea pierderilor

Bibliografie

Introducere

Columbofilia

În afara faptului că este o mare pasiune este și o adevărată știință. A fi columbofil nu înseamnă să deții un număr mare de porumbei, ci a fi columbofil înseamnă a cunoaște păsările, a le cunoaște nevoile, comportamentul și modul lor de viață. Această artă a zborului, este un sport frumos și captivant, dar și foarte complex. Pentru că un porumbel să poată zbura în concursuri, ba mai mult pentru a obține performante este necesară multă răbdare, muncă, de mult timp petrecut în preajma lor, dar și de cunoaștere. Porumbei au nevoie de o îngrijire și de o atenție specială, acordată încă din primele zile de viață. Îngrijirea făcând referire la mediul în care trăiesc, la alimentație, la antrenamente, reproducție și la programul zilnic stabilit. Porumbelul are un simț extraordinar de orientare, fiind capabil să se întoarcă acasă de la distanțe de peste 2500 km. Cercetătorii spun că porumbelul în drumul lui spre casa se ghidează după soare sau după câmpul electromagnetic al pământului. Țara columbofiliei este Belgia, acolo existând cel mai mare număr de columbofili și cele mai bune rase de porumbei.

Capitolul I

Generalități despre porumbei

1.1.Corpul porumbelului

Figura 1. Porumbelul Rudy 175 (Franta)

Porumbelul comun are o deschidere a aripilor de 60-70 cm și o lungime de 30-35 cm, iar înălțimea poate atinge 10-14 cm. Un porumbel adult poate cântări până la 500 g. Porumbeii sunt niște păsări remarcabile, în special datorită vigorii și rezistenței lor, aceștia putând zbura ore în șir la viteze considerabile.

Corpul porumbelului (figura 1) are formă fusiformă, aerodinamică și este acoperit cu un înveliș ușor de pene, fulgi și puf. Penele au rădăcina înfiptă în piele, iar fulgii sunt mai scurți, cu axa mai flexibilă și acoperă corpul în întregime.

Porumbelul are un cap relativ mic, rotund, mobil și în partea anterioară se găsește ciocul, format din maxilare alungite, fără dinți și acoperite cu un strat cornos (figura 2). Zborul porumbelului este înlesnit de oasele subțiri și pline cu aer, numite și oase pneumatice. Porumbelul respiră prin plămâni, care sunt în legătura cu cei 9 saci aerieni de la care pornesc ramificații până la oase.

Figura 2.Porumbelul Gladiator (Belgia)

Capul porumbelului este de mărime mijlocie, are fruntea largă puțin ridicată, privit de la vârful ciocului până la ceafă, acesta prezintă o linie convexă, nefiind depășită de nicio adâncitură sau colț.

Ciocul este ușor îndreptat în jos, cu cele două mandibule închise perfect, iar umflăturile de la baza ciocului sunt bine divizate, ușor alungite, cu suprafața albă și netedă.

Ochii sunt așezați deasupra prelungirii liniei de închidere a mandibulelor, aproape de creștetul capului. Irisul este de culoare galben-portocaliu și este format din trei zone:

1. O zonă îngustă în jurul pupilei de culoare vânata sau neagră, întreruptă său continua numită " inel de valoare ".

2. O zonă fin granulata, mai largă, aceasta fiind zona de contractare a mușchilor ciliari ai ochiului care dilată pupila.

3. O zonă formată dintr-un câmp circular de culoare galben – portocaliu intens, această zonă fiind delimitată de zona mijlocie printr-un inel roșu.

Gâtul este potrivit ca lungime, îngroșat treptat spre extremitatea inferioară și mai subțire la extremitatea superioară; bărbia este scobită în linii ovale, suptă și fără membrane; pieptul este larg, bombat, puternic dezvoltat, are o musculatură pectorală puternică; osul pieptului nu este proeminent, este ușor arcuit și lung; spinarea este strâmtata mult spre coadă; abdomenul este îngust, plin și puțin dezvoltat.

Aripile sunt strâns lipite de corp, cu remige lungi, elastice, rotunjite la capete, lungi purtate deasupra cozii, vârfurile aripilor neatingându-le; coada este plată, purtată strâns, formată din 12 rectrice și are direcție orizontală(figura 3); picioarele sunt mijlocii ca mărime, puternice, cu degete drepte puternice iar culoarea ghearelor este în corelație cu cea a remigelor; penajul este moale, mătăsos, fin și bogat prezentând diferite nuanțe.

Figura 3.Porumbelul Neptunus 804 (Franta)

1.2.Coloritul

Sunt cunoscute până la 28 de culori de porumbei, iar penele de la nivelul gâtului pot avea culori irizate. Atât femelele, cât și masculii adulți au aspect asemănător, însă penajul de la gulerul masculilor este mai irizat decât la femele. Porumbeii complet albi sunt de regulă albinoși, și au în general, ochii roșii din cauza absenței oricărui tip de pigment, ceea ce noi vedem cu ochiul liber ca fiind vascularizația retinei. Acești porumbei sunt adesea eliberați în timpul ceremoniilor ca un simbol al păcii și al dragostei.

Porumbeii au mai multe tipuri de pene, printre care așa numitele pene filoplume, asemănătoare cu părul și care pot avea funcții senzoriale, precum detectarea atingerii sau schimbările de presiune atmosferică.

1.3.Văzul

Porumbeii adulți au de regulă ochii portocalii sau roșii. Puii care nu au mai mult de 6-8 luni au ochii căprui deschis sau căprui spre gri. Porumbeii au o vedere extraordinar de bună. Asemeni oamenilor, aceștia pot detecta culorile, dar ei pot vedea însă și lumina ultravioletă, ca parte din spectrul de lumină pe care noi nu îl putem percepe.

Porumbeii sunt uneori folosiți în misiuni de căutare și salvare, tocmai datorită vederii lor excepționale.

1.4.Auzul

Urechile porumbelului sunt dispuse pe ambele părți ale capului și reprezintă doar o deschidere către canalul auditiv. Nu există un înveliș protector pentru urechi, decât penele mici care sunt dispuse deasupra acestei deschizături. Porumbeii pot auzi sunete la frecvențe mult mai joase decât noi, auzind astfel vântul bătând printre clădiri sau munți, furtuni la depărtare, valurile mărilor și oceanelor, până și sunetele venite din vulcanii îndepărtați. Auzul lor extrem de fin poate explica motivul pentru care porumbeii își iau uneori zborul aparent fără nici un motiv.

1.5.Reproducerea și împerecherea porumbeilor

Porumbeii trebuie să fie în prealabil separați, pe boxe pe timpul anotimpului rece pentru a fi împerecheați cu ușurință, se pot separa pe o perioadă scurtă sau pe o perioadă lungă de timp (figura 4). Porumbeii se țin separati în perioada ianuarie – sfârșitul lui februarie, uneori pana pe dată de 15 martie, în funcție de condițiile meteorologice anuale.

Figura 4. Imperecherea

Condițiile atmosferice din fiecare an se afla în directă legătură cu perioada propice împerecherii, eclozionarii și creșterii unor noi generații de pui.

Odată ce vremea începe să se încălzească, la începutul perioadei reproductive, porumbeii încep să aibă manifestări specific legate de dorința de a forma perechi, ei își aleg boxa de reproductie și își cheamă femela la cuib.

După construirea perechilor are loc cuplarea propriu zisa, iar după aproximativ 10 zile de la împerechere, femela va depune ouă; o porumbiță depune două ouă, primul ou este depus seara între orele 16:00-18:00, iar cel de-al doilea ou este depus după aproximativ 44 de ore, cam la două zile diferența, dar în intervalul 13:00-15:00.

În funcție de temperatura din crescătorie și temperaturile exterioare, eclozarea puilor are loc după 17 – 18 zile de la clocit, ouăle fiind clocite de ambii părinți, masculul ziua între orele 10:00 – 16:00, iar femela restul zilei și pe toată perioada nopții.

O pereche de porumbei în mod normal se pregătește să depună următoarea serie de ouă înainte ca puii din prima serie să fi părăsit cuibul. Din momentul în care femela a depus următoarea serie de ouă aceasta renunța să hrănească puii, sarcina revenindu-i în totalitate masculului.

Durata ecloziunii puilor din ou este de aproximativ o zi, puiul sparge cu ciocul membrana camerei de aer, iar după aceea coaja oului. Puii sunt acoperiți cu puf embrionar de culoare galbenă, dar după 6-8 zile începe să fie înlocuit cu fulgi. Primele pene le apar puilor pe spate, apoi pe abdomen, iar ultimele care apar sunt cele din aripi și coada, după 10 zile. Puii de porumbel sunt hrăniți în prima săptămână de viață cu” lapte de porumbel “(o pastă lăptoasă foarte hrănitoare), timp de două săptămâni, puii primesc drept hrană grăunte semidigerabile din gușa părinților, iar după cele două săptămâni încep să primească grăunte înmuiate în apă. Puii sunt hrăniți de 6-7 ori pe zi în funcție de instinctul matern/patern al părinților, ei la ieșirea din ou au 20-25 grame iar după primele trei săptămâni de viață ajung la greutatea de 200-300 grame. După 10 zile aceștia trebuie inelați, iar după 30-35 de zile părăsesc cuibul începând să se hrănească singuri.

1.6.Năpârlirea

Năpârlirea reprezintă schimbarea periodică a penelor, penele fiecărui porumbel au o anumită perioadă de viață, odată ajunse la maturitate hrănirea penelor încetează.La anumite intervale de timp penele cad crescând altele, modul de desfășurare al acestui proces fiziologic reprezintă echilibrul dintre funcțiile sistemelor și aparatelor, demonstrând potențialul de regenerare al organismului. Puful proaspăt căzut dimineața în adăpost reprezintă un indiciu de sănătate, dar nu în cantități foarte mari pentru că atunci este un semn de lipsa de formă a efectivului de porumbei. Aceasta se derulează intro anumită ordine, o până va cădea dup ace până de lângă ea, care a căzut înainte, a crescut la jumătate din lungimea ei normală, începând să cadă din rândurile interne către cele externe.

La adulți, năpârlirea începe în luna ianuarie, primele pene care cad sunt cele din jurul ciocului, iar apoi prin luna martie-aprilie se premenesc cele de pe cap, spate, gât, iar apoi cele de pe capacele aripilor.

Penele din vârful aripi se numesc remige principale, ele fiind pene lungi în număr de 10. Remiga numărul 1 începe de la încheietura antebrațului, iar ultima este cea din vârful aripi, remiga cu numărul 10. Numerotarea de la articulația antebrațului oasele vârfului aripi cu numărul 1 până la a 12-a până a articulației antebrațului cu brațul reprezintă remigele secundare.

Schimbarea primelor remige începe în lunile aprilie-mai, în cea de a 10-a zi a celei de a 2-a clociri, dar poate întârzia până în luna iulie

Năpârlirea puilor de porumbei

La pui, năpârlirea începe la vârsta de 6-7 săptămâni, Durând 5-6 luni pui născuți pe timp de vară năpârlesc doar parțial, remigele și rectricele năpârlind în anul următor, iar în anul ecloziuni pui târzii nu năpârlesc.

Marea năpârlire

Reprezintă schimbarea tuturor penelor de acoperire, declanșându-se la începutul toamnei, la căderea celei de a 5-a remige primară, aceasta durează până la sfârșitul luni noiembrie.Pe timpul mari năpârliri, crescătorii vor avea grijă să le asigure o hrană cât mai bogată în substanțe nutritive și să nu oblige porumbei la zbor.

Năpârlirea fulgilor

Ca și penele propriu zise, și fulgi năpârlesc în fiecare an, doar că înlocuirea se face lent începând din toamnă până în primăvara viitoare.

Factorul care oprește năpârlirea fulgilor este depunerea ouălelor, de aceea nu trebuie făcute împerecherile primăvara prea devreme, trebuind înainte de toate încheierea năpârliri fulgilor. Foliculi se închid, apoi se deschid an de an, potrivit unui program oarecum, acesta arătând derularea năpârlirii fiecărei categorii de pene în lini mari.

Există și excepții, de exemplu dacă o până este smulsă accidental, va fi înlocuită cu altă imediat, adică foliculul intra în funcțiune făcând să crească altă pană. Hormonii secretați de anumite glande endocrine ca și de substanțe cu acțiune endocrină reprezintă influenta desfășurări năpârliri.

În timpul clociri năpârlirea se derulează obișnuit deoarece este perioada de repaus sexual, iar în ultimele zile ale clociri ca și în primele zile a ieșiri puilor din ou, năpârlirea încetează. Acțiunea luminii, scăderea bruscă a temperaturii în adăpost, calitatea necorespunzătoare a hranei, toți acești factori de mediu influențează derularea năpârliri, încetinind ritmul procesului de năpârlire, reducând calitatea penelor noi.

Calitatea noilor pene

Condiția fizică a porumbeilor și sănătatea acestora este reprezentată de calitatea noului penaj. Pentru a ne da seama de vitalitatea resurselor de recuperarea a organismului trebuie să observăm dacă porumbelul are un penaj lucios, de culoare vie, mătăsos, iar dacă penele sunt lipsite de luciu, aspre, uscate, demonstrează starea precară de sănătate a porumbelului. Aceste pene uneori indica existența unei boli din trecut sau chiar din prezent. Există și accidente de năpârlire atunci când penele sunt cu alte defecte, aceste defecte ale porumbeilor din efectiv, care apar în număr mai mare este din cauza faptului că aceștia nu au o hrănire bine echilibrată, săracă în substanțe nutritive, sau au o infecție parazitara ori microbiana.

1.7.Cunoasterea sexelor

Sexul porumbelului are in columbofilie o importanță deosebită, din ouăle depuse de porumbiță de regulă se nasc o femelă și un mascul dar sunt cazuri când se nasc doi masculi sau două femele.Un exemplar care va fi lipsit de orice facultate de reproducere este exemplarul neutru acesta fiind excepțional. Uneori acest exemplar este un bun zburator, dar cel mai indicat este să fie sacrificat. Sexul porumbeilor nu se deosebește doar prin organizarea lor de reproducere ci și prin organizarea structurilor lor care este diferită sau mai bine zis prin însușirile exterioare: greutate, talie, daca organismul va avea mai mulți hidrați decât consuma se va obține pui de sex feminin.

Potasiul și acidul fosforic vor mări procentul femeilor iar excesul de calciu și azot va naște un procent mai mare de masculi, masculi se vor naște și atunci când părinții sunt epuizați sau surmenați din concursuri.

Masculul are formă mai ascuțită este mai dezvoltată, capul mai mare ,fruntea mai largă , nările sunt mai rotunjite , mai accentuate. Ciocul masculului este mai scurt , are pene brune sau negre pe diferite pene, gâtul este mai gros, aripile mai dezvoltate , pieptul mai larg , sternul mai proeminent(figura 5). Femelele sunt mai grațioase având capul proporționat , ciocul mai lung și mai subțire , membrele mai fine , pieptul fiind destul de dezvoltat , bazinul este de o mărime specială dovedind adaptarea perfectă pentru a crea ouă, aceasta având-o din natură(figura 6).

Figura 5.Mascul din Franta Figura 6.Femela din Belgia

1.8.Perioada creșterii tineretului

Este perioada în care porumbeii adulți trebuie să aibă o alimentație variată și completă cu săruri minerale și vitamine, porumbeii adulți în această perioadă nu trebuie să fie angajați în zboruri lungi.

Este bine să reproducem numai din porumbei dedicați lotului de matca, iar dacă îi angajăm la zboruri trebuie să obținem numai o serie, sau două serii de pui (figura 7), deoarece se găsesc în perioada antrenamentelor. După aceea urmează perioada separării puilor (figura8), un moment important al columbiculturii. Puii sunt luați și duși în voliera tineretului, dupa ce creșterea lor a decurs normal, adică în ziua a -23-a și a -25- a.(figura 9) Voliera trebuie să fie prevăzută cu odihnitoare tip rafturi pentru a izola tinerii între ei și pentru a nu le deforma sternul, separarea aceasta are avantaje pentru porumbeii maturi, cât și pentru cei tineri, puii zboară prin voliera precum niște copii jucăuși, învață să mănânce, chiar să se adape în voie. Ei pot fi eliberați din voliera după necesitate, acesta fiind un mare avantaj, în perioada zborului, măturii au nevoie de un antrenament care se face în fiecare dimineață. De aceea se separă și puii pentru că ar fi antrenați prematur în zboruri grele pentru capacitatea lor și s-ar pierde pui foarte valoroși.

Fig. 7.Tineret de 3 zile Fig.8.Tineret de 15 zile Fig.9.Tineret de 25 zile

Zborul de dimineață se face timp de 15-20 de minute, iar apoi sunt chemați pentru mâncare și sunt eliberați puii aceștia fiind lăsați liberi în tot cursul dimineții deoarece ei au nevoie de mult soare și aer. Către amiază, se închid puii și din nou se eliberează adulții pentru zborul de prânz.

Către sfârșitul lunii august, când zborurile cu porumbeii adulți sunt terminate, boxele se vor închide, iar ei sunt în plină năpârlire, rolurile se inversează, puii fiind eliberați, zborurile puilor durează 15-30 de minute sau chiar mai mult, iar adulții sunt închiși în volieră.

1.9.Alimentația porumbeilor

Alimentația porumbeilor trebuie să fie bogată în substanțe minerale, vitamine, substante nutritive în funcție de necesarul organismului,dar se adauga si grit rosu (figura 11) . Pentru a răspunde cât mai complet unui organism în creștere și dezvoltare sau unui organism care să fie capabil să producă energia necesară zborului, este util să se știe cum trebuie alcătuită o rație de hrană.

O rație bine echilibrată, în principiu trebuie să cuprindă 45-50 % grăunte cereale, 8-10% semințe oleaginoase, în funcție de nevoile organismului într-o perioadă dată, se stabilește rația și alegerea grăunțelor cele mai potrivite, acestea făcându-se cu mult discernământ.

Grăuntele de cereale au cam 70% hidrați de carbon (glucide) 8-12% substanțe proteice, 2-8% lipide, puține substanțe minerale 1-5%, cantități apreciabile de vitamine (vitamina E și B), dar sunt sărace în caroten, excepție făcând porumbul galben(figura 10).

Figura 10.Graunte de cereale Figura 11.Grit rosu

Grâul trebuie dat cu multă chibzuința deoarece este bogat în hidrați de carbon, favorizând îngrășarea și totodată sterilitatea masculilor. Porumbul este cereala apreciată, fiind un furaj cu mare putere energetic, este bogat în proteine și glucide, are și o cantitate de caroten. Porumbul ridică digestibilitatea rației și mărește pofta de mâncare, dar administrat în cantități mari, acesta duce la îngrășare, porumbul preferat de porumbei este cel cu bob mic.

Ovăzul, un furaj care nu prea le place porumbeilor, dar care este bogat în feruginoase, se asimilează ușor contribuind la formarea unor pene de calitate, netede. Ovăzul este bine să se dea porumbeilor iarnă, adică în perioada de așteptare a viitorului sezon sportiv, întărind musculatura zburătorilor, fiind un tonifiant al sistemului nervos și al sângelui, în perioada ouatului ar fi bine să fie redus, având un efect de frânare a ouatului.

Orzul se administrează porumbeilor obosiți după concursuri, după gonirea la cuib. Orzul și ovăzul în amestec este o hrană foarte bună pentru lunile ianuarie și februarie, dar nu este atât de bună în hrana tineretului pentru că vârfurile boabelor sunt ascuțite și pot produce răni pe traiectul digestiv. Tot orzul este eficace în oprirea fermentațiilor intestinale și în calmarea stomacului.

Leguminoasele sunt bogate în substanțe proteice 22-25% protein, 50-53% substanțe neazotate, 1-2% lipide și 4-5% celuloză, poate intra în rație în proporție de 15-20% deoarece are digestibilitate ridicată.

Leguminoasele au acțiune favorabilă asupra dezvoltării organismului deoarece sunt bogate în substanțe minerale, mărind rezistenta la eforturi, reducând oboseala.

O altă leguminoasa este măzărichea care acționează asupra sistemului nervos. Introducerea acesteia în rație, se face treptat, cantitățile majorându-se săptămânal, deoarece introduse fără pregătirea tubului digestive produc tulburări intestinale, fecalele devenind vâscoase.

Măzărichea nu este recomandată în hrana porumbeilor tineri deoarece uneori produce congestii intestinale. Sarea fiind bogată în proteine, nu este recomandată în hrana porumbeilor pentru că poate produce șchiopătari. Oleaginoasele sunt bogate în lipide și proteine, floarea soarelui și răpită fiind cele mai indicate în hrănirea porumbilor. Semințele de oleaginoase sunt recomandate în timpul năpârliri conferind penelor luciu, având o acțiune de stimulare a creșterii penelor, ele dându-se în amestec, aceste semințe de oleaginoase măresc procentul de fecundație și ecloziune și stimulează ouatul. Nu se dau în proporție mare, mai ales vara deoarece pot produce anumite tulburări cum ar fi: congestia ficatului, febră, indispoziție.

În perioada năpârlirii floarea soarelui se administrează în proporție de 5-6 % semințele de cânepă le plac foarte mult porumbeilor acestea fiind bogate în substanțe proteice săruri minerale și lipide.

1.10Apa

Apa contribuie la formarea celulelor, la dizolvarea substanțelor solubile, la diverse procese chimice, care au loc în organism, la eliminarea unei mari cantități din substanțele de dezasimilație.

Lipsa apei afectează foarte mult porumbeii , cauzând chiar întârzierea depunerii ouălelor.

Apa pusă la dispoziția porumbeilor trebuie să fie curată și schimbată zilnic.

În hrănirea porumbeilor trebuie să avem grijă de anumite aspecte. Unul dintre acestea ar fi faptul că, adesea, părinții își neglijează puii, care rămân flămânzi. De aceea, este necesară să îi hranim noi, însă doar după ce se întunecă, deoarece, în caz contrar, a doua zi părinții îl vor hrăni și mai puțin.

De asemnea, porumbeii sunt capricioși atunci când vine vorba de mâncare. Preferă unele grăunțe mai mult decât altele, motiv pentru care, pentru a ne asigura că primesc o alimentație echilibrată, grăunțele vor fi separate și le vor fi date în ordinea inversă a preferințelor lor.

De la masa păsărilor nu trebuie să lipsească pietricelele, care sunt absolut necesare măcinării boabelor în pipotă.

Porumbeii trebuie hrăniți de 2 ori iarna și de 3 ori vara, cu respectarea unui orar strict, deoarece sucul gastric se formează periodic, acomodându-se la acest orar, iar în cazul nerespectării lui, mâncarea va fi eliminată în mare parte nedigerată. Cantitatea zilnică de mancare necesară unui porumbel este 1/10 din greutatea sa corporală.

Cea mai simplă formă de hrănire este cea cu granule prefabricate. Acestea pot înlocui complet celelalte tipuri de hrană, sau pot fi combinate cu aceasta: 2/3 grăunțe, 1/3 granule. În funcție de calitatea granulelor prefabricate, acestea pot să conțină sau nu cantitatea necesară din fiecare substanță nutritivă. Atunci când o substanță nu se găsește în proporția necesară zilnic, ea va trebui oferită prin suplimente nutritive. De aceea, este recomandată cumpărarea unor granule de calitate, care să nu necesite suplimente.

Principalele săruri minerale necesare dezvoltării porumbeilor, alimentele în care acestea se găsesc și rolul lor în funcționarea organismului

Tabel nr.1

Cinci posibile variante de alcătuire a hranei zilnice în funcție de perioada anului

sau stadiul în care se află porumbeii

Tabel nr. 2

1.11.Bolile și tratamentele porumbeilor

 Coccidioza nu este o boală gravă. Porumbei au un organism cu un număr de coccidii care pot declanșa boala sub influența anumitor factori​, dar nu îi afectează vizibil. Aceasta poate fi ținută în frâu prin păstrarea unei crescătorii uscate, un mare inamic fiind umezeala.

 Simptome:

 Slăbiri, penajmat, zbârlit, somnolenta porumbeilor, diaree, slăbire, sete exagerată a acestora, întârzierea ouatului la femele.

 Se recomanda curățenia grătarelor a podelei și alte măsuri de igienă în crescătorie​

 Tratament:

 Medicamentație: coccistop, amprol-plus.

 Ornitoza- este cauzată de chlamydia și este o boală infecțioasă. Dacă boala apare la păsările tinere, poate cauza pierderi însemnate.

 Porumbeii se infectează ingerând hrana sau apă infectată sau inspirând praf infectat cu agentul patogen.

 Simptome:

 Sete exagerată, lipsa performanțelor în concursuri, lipsa poftei de mâncare, la unele păsări apare ruperea pleoapelor, închiderea ochilor, conjunctivită, sensibilitatea la lumină, înfundarea norilor, strănutul, scărpinarea la cap (figura 12).

Figura 12. Manifestarea Ornitozei

 Tratament: tetraciclina, baytril, enrafloxacina.

 Tricomonoza

 Este întâlnită și sub denumirea de trichamonosa sau mălai ce este cea mai răspândită boală la porumbei.

 Simptome:

– Ezitarea de a zbura

– Depuneri galbene pe cioc și gât de aici venind denumirea de mălai

– Penaj zbârlit

– Scăderea în greutate, lipsa de energie

– Înghițit repetat, se poate observa după ce păsările vin de la antrenament.

 Tricomonoza este prezentă la porumbei în aproape tot timpul vieții această boală se poate vedea rareori la păsările mature.

 O creștere a numărului de tricomonaze, este provocată de stres, boala afectând porumbelul acesta arătând zgribulit, slăbește încetând să se mai hrănească iar dacă nu este tratat la timp, acesta moare.

Unii crescători tratează puii de această boală imediat după înțărcare deoarece sunt mult mai afectați decât porumbei mături. Păsările nu trebuie ținute dacă nu pot rămâne sănătoase la un nivel minim de stres. În timpul hrănirii, păsările mature introduc puilor cantități mici de tricomonade, astfel acestora le crește imunitatea treptat.

Tricomonoza are mai multe forme: cea mai întâlnită forma este cea faringeala, porumbei prezintă depuneri galbene în gât, aceste depuneri îngreunează respirația și hrănirea lor. O altă formă este forma ombilicala, această formă se transmite în corpul puilor la nivelul abdomenului de la cuibul infectat. Forma pe organe este întâlnită în cazurile cele mai severe, tricomonoza afectând organele interne, această formă este găsită deseori în ficat și duce la disfuncționalitatea ficatului.

Tratament:

O substanță folosită în tratamentul tricomonozei este ronidazolul, precum și alte medicamente cum ar fi: Tricoplus, BS, Flagelstop, Columboviofort.

Microplasma

Simptome: scăderea instinctului de zbor, lăcrimarea ochilor, conjunctivita înroșită, respirație îngreunată.

Această boală se transmite prin salivă sau particule de praf infectate din aer și prin strănut.Se recomandă 5 zile de tratament cu antibiotic, apoi 5 zile cu administrare de probiotice (entrobac) în apă porumbeilor.Se mai recomanda tratamente cu produse combinate eficiente împotriva mai multor boli.

Salmonella

Transmiterea salmonellei are loc prin dispersarea în aer a materiilor fecale uscate infectate dar cel mai mult prin reproducere.

Simptome: afecțiuni ale articulațiilor (șchiopătat), ouă nefecundate, diaree, disfuncții ale sistemului nervos.

Terapie: se recomandă tratament cu antibiotice 10 zile cel puțin, apoi probiotice în apă porumbeilor. După cele 10 zile se poate vaccina efectivul cu Columbovac Paratyphus.Se recomandă de asemenea tratament cu produse combinate eficient împotriva mai multor boli.

În cazul Profilaxiei se recomandă 5 zile de tratament cu antibiotice, administrare de probiotice în apă și multivitamine.De asemenea se recomandă administrarea de preparate cu reacție chimică acidă în apă de băut a porumbeilor.Ca și exemplu avem: Paramyxosil, oțet de mere cu miere, ulei de usturoi

Oțetul de mere cu miere

Oțetul de Mere cu Miere are rolul de a asigura menținerea stării generale de sănătate, de a menține aciditatea mediului intern al organismului, de a reface rezerva de minerale a corpului deoarece conține toate elementele din măr și miere. Oțetul de mere cu miere nu este toxic, este un bun diuretic și un bun calmant, este recomandat contra tricomonozei, pentru a accelera arderile de grăsime, pentru oboseala și intoxicații. Oțetul de Mere cu Miere se prepară astfel: la un litru de oțet de mere se adaugă 0,5 kg de miere. Acest produs se administrează porumbeilor de două ori pe săptămână, aplicându-se 6 ml de oțet de mere cu miere la 1 litru de apă

Principalele medicamente folosite în tratarea bolilor:

În cazul coccidiozei se aplică un mililitru de sulfacoccirom la un litru de apă, un mililitru de suflacoccidin la un litru de apă sau dacă avem sulfacoccidin comprimate administrăm un comprimat unui singur porumbel.

Acest tratament se administrează numai cu vitamina K3, se pune un mililitru la un litru de apă având rol antihemoragic, se dau 3 zile apoi se face pauză 2 zile după care se administrează iară 3 zile.

În cazul tricomonozei se aplică un plic flagelstop la 2,5 litri de apă, enteroguard un sfert de comprimat pentru un porumbel, flagyl uman 7 mililitri la un litru de apă, columboviofort un comprimat pentru un porumbel, acest tratament se administrează 5 zile la rând.

Paramixoviroza este o boală netratabilă.

În lunile ianuarie și februarie se face un vaccin subcutanat pentru a proteja porumbeii de această boală. Vaccinul aplicat este vaccinul columbovac care se face în ceafă subcutanat (0,25 mililitrii/porumbel)(figura 13). Un alt vaccine aplicat este paramixo nobilis, acesta se face în ceafă subcutanat (0,25 mililitrii/porumbel).

Figura 13.Vaccinarea impotriva paramixovirozei

Pentru a putea face recepția cu vaccinul (adică a putea deveni imuni la boală înaintea administrări vaccinului), trebuie că porumbeii să prezinte o stare de sănătate perfectă. După administrarea acestui vaccin se pune în 2 litri apă o aspirină pentru evitarea nodulilor care pot apărea la locul vaccinării.

Deftero variolă

În cazul acestei boli se utilizează ca și vaccin, vaccinul columbodiu, acest vaccin se face prin tamponare (se smulg 6 fulgi din pulpa piciorului, iar cu o bucate de vată se tamponează vaccinul, dacă locul se înroșește înseamnă că vaccinul a devenit receptiv, adică porumbelul a devenit imun la boală

1.12.Programul principalelor acțiuni profilactico- curative în creșterea porumbeilor

Tabel nr. 3

Reguli:

Pentru depistarea eventualelor stări de boală, se face un examen complet de laborator. Examenele sunt: parazitologice, bacteriologice, serologice, micologice.

Tratamentele cu antibiotice vor fi efectuate după realizarea unei antibiograme care va indica antibioticul cel mai potrivit.

După efectuarea unui tratament cu antibiotice pentru refacerea florei intestinale este obligatoriu să administrăm un complex de vitamina B iar dacă este cazul aplicăm tondigest, amestec de extract din plante, o linguriță la 2 litri de apă.

Cu 4 săptămâni înaintea începerii zborurilor, porumbeii sunt tratați contra coccidiozei și tricomonozei.

Cu două săptămâni înaintea deschiderii sezonului de zbor porumbeii vor fi tratați împotriva paraziților intestinali.

Toate păsările trebuie să fie vaccinate până la sfârșitul lunii februarie.

Când începe sezonul de zbor porumbeii trebuie tratați contra paraziților externi.

Apa de băut a porumbeilor se schimbă de două ori pe zi.

Capitolul II

Crescatoria de porumbei

2.1. Efectivul de porumbei

S-au luat in calcul anii 2012 , 2013 , 2014 , si un efectiv total de 600 de porumbei

din cadrul crescatoriei .

Efectivul de porumbei din anul 2012 a fost de 120 de porumbei dintre care 60 de porumbei au participat la concursuri iar restul au fost folositi pentru matca, in anul 2013 efectivul a fost de 200 de porumbei dintre care 90 au participat la concursuri iar restul au fost folositi pentru matca , iar in anul 2014 efectivul a fost de 350 de porumbei dintre care 130 au participat la concursuri iar restul au fost folositi pentru reproducere. In acest an (2015) efectivul total , pana in acest moment este de 600 de porumbei .

Serii de inele ale porumbeilor din anii 2012 , 2013, 2014

Tabel nr.5

2.2. Descrierea crescătoriei

Porumbăria este situată la 4 km fata de Titu si 36 de km fata de Targoviste, cu fața către sud-est permițând pătrunderea razelor de soare în interiorul ei pe tot parcursul zilei, (figura 14). Pardoseala este din scânduri, pereții sunt construiți din OSB, iar acoperișul din tablă. Compartimentele sunt despărțite prin pereți de plasă, ieșirea este făcută prin fereastra de zbor prevăzută cu scândura de zbor așezată pe partea însorită cu o cușca de prindere și o ușă automată mare servind drept voliera pentru baia de soare atunci când porumbeii nu sunt liberi.

 Crescătoria este amplasată la o înălțime fata de sol pentru a împiedica umezeala din pământ să nu pătrundă în adăpost iar animale de pradă să nu poată intra la porumbei.

Figura 14.Adapostul porumbeilor

 Stâlpi sunt din lemn, fundamentul de beton este de 40-50 centimetri, distanța dintre stâlpi este de 2 metri, acestea fiind infiniți în beton pentru a asigura stabilitatea. Să săpat un șanț de 25 centimetri lățime 50 centimetri adâncime, perimetrul fiind de 2,80×6,00 metri, stâlpi fiind băgați în beton astfel încât afară a rămas 50 de centimetri deasupra solului.

 Podeaua

 Pe stâlpi sau fixat două grinzi orizontale cu grosimea de 10×15 centimetri și lungimea de 6,25 metri, acestea sunt prinse de stâlpi cu cleme metalice alcătuind bază pentru adăpost, iar pe suprafața care rezultă sunt puse scânduri îmbinate una în cealaltă pentru a avea o mai bună închidere.

 Pereții laterali

 În construcția pereților exteriori sau folosit stinghii de 5×5 centimetri, pentru pereții din spate au fost necesare 11 stinghii cu lungimea de 2 metri, fiind montate în unghi drept perfect orizontal fata de grinzile cu lungimea de 6,25 metri. La peretele frontal s-a procedat la fel dar din cauza înclinări acoperișului stinghiile pentru acest perete vor avea lungimea de 2,30 metri, această închinare se ia în calcul atunci când se fac măsurătorile pentru pereții laterali. Sau fixat apoi scândurile pereților exteriori, sau instalat ramele pentru geamuri și găurile de zbor pe peretele frontal acestea fiind realizate din același fel de scânduri care s au folosit și pentru acoperiș, rama uși s-a montat tot pe unul din pereții frontali.

Acoperișul

 Pereții exteriori fiind montați și bine fixați sau montat deasupra grinzii de 10×10 centimetri, acestea fiind prinse de ramele pereților. Acestea depășesc pereții cu 40 de centimetri în fata și 25 centimetri în spate, iar peste ele sau bătut scânduri care depășesc pereții laterali cu 20 de centimetri, iar peste acoperiș a fost pusă tabla. S-a montat o streașină pe partea din spate a crescătoriei pentru apa de ploaie aceasta fiind curățata periodic (figura 15).

Figura 15. Acoperisul crescatoriei

Pereții interiori

 Sunt căptușiți pe dinăuntru cu placaj pentru a asigura o bună izolare, acești pereți au fost dați cu vopsea. Adăpostul este împărțit în 5 compartimente: un compartiment pentru matca, un compartiment pentru pui și 3 compartimente pentru zburători. Ușa este amplasată pe un părete lateral spre partea din spate care dă în culoarul de serviciu. Dimensiunea compartimentelor este de 3×3 metri, iar culoarul are lățimea de un metru și lungime de 10 metri.

 Deschizăturile pentru intrarea porumbeilor

 Sunt deschizături dreptunghiulare în perete dotate cu scânduri de zbor atât în exterior cât și în interior, porumbeii aterizează pe aceste scânduri intrând în adăpost iar cât sunt mai mari pe partea exterioară cu atât ei intră mai repede în adăpost.

Celulele de cuibărit

 Acestea reprezintă cel mai important spațiu pentru fiecare pereche reproducătoare în parte, ele trebuie să fie mari pentru a permite ca ambele păsări să stea înăuntru comod .

 Mărimea acestor celule de cuibărit trebuie să permită amplasarea a doua cuiburi, dar între ele existând un perete despărțitor. Ele sunt amplasate pe perete pentru al acoperi în întregime, la o înălțime de 30 centimetri începând primul rând de celule de cuibărit, partea din fata a celulelor de cuibărit este făcută din șipci de lemn. Desfășurarea împerecheri se va realiza închizând fiecare pereche în celulă, având o provizie suficientă de hrană.

 Cuiburile

 Acestea sunt niște farfurii cu diametrul de 22 centimetri, sunt realizate astfel încât să nu se răstoarne atunci când păsările se așează cu picioarele pe marginea lor și sunt confecționate din ipsos (figura 16).

  Figura 16. Cuibul porumbeilor

Odihnitorile

 Atât perechile, cât și păsările tinere sau cele care nu reproduc trebuie să aibă odihnitoare, adică să aibă unde să se așeze (figura 17). Acestea sunt indicate pentru ca porumbeii care stau unul deasupra celuilalt să nu se murdărească cu excremente, deoarece acestea vor cădea pe scânduri și apoi pe podea și astfel li se vor murdări penele.

Figura 17.Odihnitorile porumbeilor

Recipientele pentru hrană și apă

Recipientul pentru apa este construit astfel încât porumbeii să nu poată intra cu picioarele în apă, adăpătorile de plastic care constau dintr- o parte inferioară și o parte superioară conținând deschizături prin care porumbeii își bagă capul pentru a putea bea, aceasta adăpătoare este pusă pe un sport de 10-12 centimetri înălțime evitând ca murdăria și excrementele să intre înăuntru. Recipientele pentru hrană se numesc hrănitoare și acestea sunt din tabla galvanizată cu lungimea de 150 centimetri, pereți înalți de 5 centimetri, având o buză îndoită spre interior pentru ca aceștia să nu poată împrăștia hrană. Hrănitoarele au deasupra unui grilaj protectiv de sârmă, acesta are distanta de 4 centimetri între barele sale, aceștia putând întinde capul printre ele fără a murdări hrana cu picioarele, exista și recipiente speciale de plastic folosite atunci când sunt distribuite porumbeilor amestecuri sau pietricele (figura 18).​

Figura 18. Recipientele de hrana si apa si gratarele din lemn

Grătare din lemn

Sunt fixate stinghii din lemn de 2 centimetri, cu spații de 2 centimetri între ele, pe o ramă solidă peste întreaga suprafață a adăpostului la 10-20 centimetri, porumbeii stau foarte bine pe aceste grătare, rama se poate scoate pentru curățare, excrementele ajungând pe podea și trebuind îndepărtate periodic (figura 18).

Voliera

Aceasta protejează porumbeii de pericole extreme precum: pisici, șobolani, păsări de pradă. Este realizată din plasa cu ochiuri mici pentru a nu permite intrarea altor animale înăuntru, aceasta este amplasată spre sud pentru ca porumbeii să beneficieze de lumina soarelui, voliera nu trebuie așezată cu fața în direcția de unde vin ploile.

Umiditatea în adăpost

Când vine vorba de adăpostul porumbeilor, un lucru foarte important este umiditatea​, pentru că adăpostul să nu devină umed, trebuie să se urmărească umiditatea adăpostului periodic. În general umezeala poate apărea atât în zonele cu umiditate redusă, cât și în cele cu umiditate crescută. Aerul cald este săturat cu vapori de apă în zonele calde, umezeala fiind controlată când aerul este uscat și cald, se poate face atunci când ventilația și numărul porumbeilor sunt optime. Aerul nu poate transporta multă umiditate în zonele reci, iar adăposturile care conțin multe păsări pentru nivelul lor de ventilație vor deveni umede, iar umezeala din aer se va condensa pe suprafețele din interior și din cauza excrementelor nu se poarte evapora.

Exista 3 tipuri de climat:

1. Zile reci și nopți reci,

Aerul persistent și rece nu poate transporta prea multă umiditate, iar excrementele dacă nu sunt îndepărtate, vor rămâne umede întreaga zi. Când adăpostul nu este ventilat corespunzător aerul expirat de porumbei se va condensa pe tavan și pereți, de aceea trebuie curățate zilnic excrementele, trebuie realizată închiderea suficientă a adăpostului, aceasta va deveni caldă datorită căldurii pe care o degajă corpul păsărilor, aerul cald ridicandu -se trebuie să aibă posibilitatea să iasă prin găurile de ventilație sau prin găurile din acoperiș în zonele extrem de friguroase este necesar să încălzim adăposturile dar fără a se crea un mediu cu climat de seră.

2. Zile calde și nopțile reci

În timpul zilei, căldura degajată de păsări împreună cu căldura degajată de soare vor crea un climat umed închis, în acest caz adăpostul trebuie să aibă niște găuri de aerisire pe tot parcursul zilei. Dacă afară bate vântul adăpostul este ventilat mult mai bine și nu este nevoie să deschidem alte elemente detașabile și glisante pentru a avea un schimb de aer optim, dacă adăpostul este situat în zona de coastă, lângă apă, apa reține căldura și continuă să o evapore și în serile mai reci de aceea trebuie să avem o grijă deosebită. Aceste adăposturi trebuie închise noaptea, porumbeii se pot încălzi și nu vor dormi în umezeala.

3. Zile calde și nopți calde

Adăposturile trebuie să fie tot timpul deschise, deoarece temperatura este foarte ridicată, prin evaporarea umezelii din sacii de aer, porumbei se răcoresc, dacă adăpostul nu este bine ventilat se creează un mediu foarte umed și sufocant, fiind foarte cald o mare cantitate de umezeală se pierdere din corpul porumbeilor. Iar o umiditate persistenta îi face pe porumbei să devină vulnerabili la boli .

2.3. Aplicarea inelelor matricole

Aplicarea inelelor matricole punctul de plecare în creștere sistematică a porumbeilor reprezintă marcarea porumbeilor prin aplicarea de inele. Inelul matricol reprezintă semnul distinctiv care ajuta la recunoașterea cu precizie a unui anumit porumbel ajuta la stabilirea identității lui adică la individualizare.

 Aceasta individualizare a fiecărui porumbel este necesară în munca de selecție pentru a cunoaște performanțele proprii a ascendenței din care provine și a descendenților săi, numai așa se poate aprecia cu precizie valoarea de ameliorare a porumbelului. Efectivul trebuie urmărit atâta timp cât este menținut în crescătorie, astfel urmărim atât aptitudinile sale de zbor cât și rezultatele de reproducător.

 Pentru a putea individualiza porumbeii se folosesc inele închise confecționate din tablă de aluminiu flexibilă, inele închis se aplică puiului de porumbel la vârsta de circa o săptămână, dacă se depășește această vârstă articulațiile degetelor se dezvolta iar inelarea nu se mai pot efectua​. Inelul se introduce de obicei pe piciorul drept al porumbelului întinzându-se cele trei degete anterioare ale piciorului peste care se trage inelul, iar apoi se trece și peste degetul dinapoi, inelul rămânând pe tot timpul vieții pe piciorul porumbelului. Inscripția de pe inel conține inițialele țării, anul inelarii și numărul genealogic al porumbelului.

2.4. Dezinfectia adăpostului (Figura 19)

Pentru realizarea unei dezinfecții corespunzătoare trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:

– Se închid sistemele de alimentare cu hrană și apa din adăpost

– Se scot din adăpost toți porumbeii și toate obiectele mobile

– Se îndepărtează prin periere sau vacuumare toată murdăria de pe ferestre, stâlpi, căi de access au de pe oricare alte zone pe care materialul organic s-a depus.

– Se scoate tot gunoiul rezultat afară

– Se curată toată suprafața adăpostului cu soluție cu detergent prin spălare fie manual fie cu utilaje specific

– Imediat după curățenie se efectuează dezinfecția, soluția dezinfectantă folosită este BICLOSOL, aceasta se aplică prin stropire cca. 100 litri la 500 m2, se folosesc 3-4 tablete la 10 litri de apă.

– Se dezinfectează cu soluție BICLOSOL și obiectele scoase afară din adăpost în vederea
– După 24 de ore de la dezinfecție adăpostul se poate utilize

Figura 19. Dezinfectarea odihnitorilor

Altă metodă mai puțin costisitoare de dezinfecție a adăpostului este aceea cu clor, când temperatura aerului urca peste 20 de grade, primăvara sau vară trebuie dezinfectate voliera, cotețul inclusiv boxele. Pentru aceasta dezinfecție se folosește o pompă care se umple cu 10 litrii apă iar în această apă se pun 4-5 tablete de clor, se așteaptă 10 minute până se topesc tabletele după care se stropește cotețul, voliera și boxele, după o oră porumbeii pot intra în adăpost la locurile lor.

Pentru dezinfecția adăpostului se mai folosesc și alte produse cum ar fi: NEGUVON sau CLOROFOS dar și unele produse naturale care conțin probiotice așa numitele “bacterii bune”, din categoria produselor naturale face parte AVIBAC CLEANER și AVIBAC STABILIZATOR. Odată cu folosirea lor obținem un mediu mai sănătos pentru porumbeii noștri, și se cunoaște faptul că prima condiție a performanței este o crescătorie sănătoasă. Aceste produse se administrează astfel: 30-100 ml soluție AVIBAC CLEANER la 1 litru de apă, spălându-se cu această soluție crescătoria de două ori pe an, iar în cazul soluției AVIBAC STABILIZATOR se aplică 100 ml amestecată cu atâta apă încât să ajungă să pulverizăm o suprafață de 50 m2 din crescătorie, această soluție se pulverizează de 2 ori pe săptămână și prezintă un avantaj foarte important, acela că poate fi pulverizata direct cu porumbeii înăuntru fără ca aceștia să prezinte anumite stări negative.

Igiena în crescătorii are o importanță deosebită în prevenirea bolilor, microclimatul optim fiind elementul cel mai important alături de factorul nutrițional, putem vorbi aici despre schimbul de aer, o ventilație eficienta, dar cel mai important eliminarea curenților de aer, păstrarea unui microclimat nepoluat, fără dioxid de carbon (fumul) evitându-se aprinderea focului în apropierea crescătoriilor și fumatul în crescătorie, fără hidrogen sulfurat, fără amoniac.

2.5. Anul columbofil − calendar columbofil

Tabel nr.4

Capitolul III

Concursul cu porumbeii voiajori

Pentru a putea concura , fiecare columbofil trebuie sa aiba o echipa de porumbei pe care trebuie sa ii inregistreze intr-o fisa de concurs si cu care trebuie sa se prezinte la clubul local in fiecare weekend pentru a fi identificati prin inelele lor unice.Pentru a putea fi imbarcati in masina de transport care ii va duce la locul de lansare porumbeii trebuie sa aiba introdus peste inel un manson de cauciuc pe care sunt trecute toate numerele de inregistrare.

Porumbeii sunt lansati in ziua concursului daca vremea este favorabila de catre delegatii lansatori iar dupa lansare ei incep cu cateva ture pentru a se orienta dupa care fiecare porumbel in functie de pregatirea sa se indreapta catre casa lui , ajungand intr-un timp foarte scurt porumbeii cei mai buni .Atunci cand un porumbel a ajuns acasa , columbofilul este obligat sa ia clema de la piciorul porumbelului si sa o introduca intr-un ceas digital sigilat, pentru a putea inregistra pe o banda timpul exact la care a ajuns porumbelul.

Concursurile se desfășoară pe  distanțe mici, medii și mari, incepand de la 100 de kilometri până la peste 1500 de kilometri, etapele de concurs au loc  de primăvara până toamna, iar in functie de rezultatele obținute de porumbei la finalul sezonului competițional sunt prezentate doua clasamente: cel al crescătorilor și cel al porumbeilor.

Cele doua clasamente sunt realizate pentru urmatoarele categorii:

  Categoria I VITEZA- este o categorie de distanta cuprinsă între 100- 350 kilometri. Pentru a realiza norma, un porumbel trebuie să claseze 5 etape pe această distanță, etapele trebuind să însumeze distanta de minim 750 kilometri parcurși într-un sezon competițional. Categoria viteza palmares poate fi realizată în doi ani competiționali, această viteză însemnând punctajul realizat de un porumbel în 10 etape și minim 1500 de kilometri clasați.

Categoria a II-a DEMIFOND–​ desemnează categoria de distanta cuprinsă între 300- 600 kilometri, un porumbel trebuie să obțină un punctaj de 4 etape cu parcurgerea a minim 1400 kilometri într-un an pentru a realiza norma, pentru a se realiza categoria demifond palmares trebuie ca punctajul realizat de un porumbel să fie de 8 etape și să prezinte minim 2800 kilometri.

Categoria a III-a FOND- desemnează distanțe de peste 500 de kilometri, punctajul pe care trebuie să îl obțină un porumbel consta în 3 etape, distanța totală parcursă trebuind să fie de minim 1650 kilometri într-un an, pentru a se realiza categoria fond palmares sunt necesare 6 etape și minim 3300 kilometri.

Categoria a IV-a GENERAL- această categorie se organizează anual și trebuie ca un porumbel să realizeze punctaj în 5 etape cu parcurgerea a minim 1500 kilometri, astfel: o etapă viteza, două etape demifond și două etape fond. Pentru a se realiza categoria palmares porumbelul trebuie se traseze 11 etape cu parcurgerea am minim 3.000 de kilometri, astfel: 3- 5 etape la categoria viteza, 2- 6 etape la categoria demifond și 1- 3 etape cu distanta pește 500 kilometri. Concursurile de porumbei maturi se încheie toamna iar după aceea încep concursurile de tineret, adică porumbeii născuți în primăvara anului curent. Porumbeii cumpărați special pentru concursuri care au avut rezultate foarte bune nu vor avea neapărat numai urmași la fel de buni ca și ei, de exemplu 2 porumbei cu rezultate medii pot da naștere unui porumbel care să aibă rezultate foarte bune deoarece dacă toți porumbeii cu rezultate foarte bune ar avea numai pui la fel ca ei concursurile ar fi fost de mult dominate de cei ce dispun de porumbei cu rezultate foarte bune, însă nu se întâmplă întotdeauna acest lucru.

3.1. Desfășurarea concursurilor de zbor

1. Înscrierea porumbeilor în concursuri

 Pentru a putea participa la concursuri  organizate  crescătorii  trebuie să fie membrii columbofili, să se regăsească în tabelul cu membri columbofili ai clubului și să fie cu toate obligațiile ​ achitate către club și UCPR. După această etapă se întocmesc listele cu porumbeii ce urmează să participe la concursuri în sezonul competițional, aceste liste se preda comitetului sportiv local până la data de 15 aprilie. Dacă un crescător angajează porumbei netrecuți pe lista de start vor fi sancționați cu anularea rezultatelor de la etapa respectivă.

Fisa colectivă cronometrata de tip UCPR  semnată de participant trebuie să conțină data concursului, numele clubului, numele și adresa exactă a crescătoriei columbofilului, seria porumbelului, seria ceasului, seria de pe cleme, sexul porumbelului, localitatea de lansare a porumbeilor, corecția de ceas, ștampila și semnătura membrilor din comisia de clemare. la toate categoriile de distanta  primii 5 porumbei de pe prima fisa de cronometrare formează echipa columbofilului care va fii subliniata și vor puncta la toate categoriile, prin însumarea punctelor de penalitate a doi porumbei (cei mai buni clasați din 5). 

2. Clemarea și îmbarcarea porumbeilor

Clemarea si imbarcarea lor are loc intr-un centru stabilit si intr-o anumita perioada de timp.

La un centru de clemare si imbarcare trebuie sa participle un numar minim de 20 de columbofili si un numar minim de 20 de ceasuri de cronometrare pentru toate categoriile.Doar datorita unor conditii meteorologice nefavorabile si a unor evenimente neprevazute se poate amana imbarcarea porumbeilor.

Comisia de clemare si imbarcare trebuie sa fie compusa din minim trei membrii columbofili iar in functie de anumite necesitati pot participa mai multe comisii de clemare si imbarcare. Din momentul in care crescatorul si-a predat porumbeii comisiei de clemare si imbarcare ,acesta nu mai are acces la porumbeii lui si daca nu tine cont de acest lucru va fi sanctionat cu anularea rezultatelor la etapa respectiva. Imbarcarea porumbeilor poate avea loc doar daca porumbeii sunt inelati si doar daca inelele sunt omologate, se interzice imbarcarea porumbeilor care prezinta inele taiate, largite , falsificate sau a acelora care sunt neclemati sau bolnavi iar nerespectarea acestor prevederi va duce la anularea rezultatelor columbofilului la concursul respective.

După terminarea operațiunilor de clemare și îmbarcare a porumbeilor, comisia tehnică sportivă trebuie sa intocmeasca un dosar care trebuie sa contina: un exemplar al fiselor de cronometrare, așezate în ordinea cluburilor participante stampilate și semnate ; diagrama mijlocului auto de transport porumbei semnată și ștampilată ; procesul verbal de lansare care se va completa la majoritatea rubricilor, inclusiv evidentă pe cluburi a porumbeilor angajați, semnată și ștampilată corespunzător de organizator, la concursurile din străinătate în dosar se mai introduce și un certificat sanitar – veterinar care va însoți mijlocul de transport al porumbeilor la locul de lansare.

3. Reglarea, sigilarea și pornirea ceasurilor de cronometrare

​ Columbofilii care dețin ceasuri de cronometrare conform modelelor aprobate de CNS trebuie să fie în perfectă stare de funcționare, cu bandă de hârtie, tușiere de calitate și tuburi mici pentru a introduce clemele de concurs. Orice ceas de cronometrare trebuie să aibă trecut pe o etichetă la exterior numele și prenumele proprietarului. Abaterea acceptată de la ora exactă în plus sau minus este de 6 minute pentru fiecare 24 de ore de funcționare a ceasului mecanic și de 30 de secunde în cazul ceasurilor electronice. Sigilarea ceasurilor se face indiferent de felul concursului, la centru și în perioada de clemare și îmbarcare a porumbeilor.

Pe banda de cronometrare la începutul ei, obligatoriu se consemnează:

1. Concursul și data lansării;

2. Numele și prenumele columbofilului ce va introduce clema în ceas;

3. Seria ceasului, dacă un ceas nu imprima seria pe bandă, aceasta va fi trecută la cererea columbofilului, de către comisia de sigilare a ceasurilor;

4. Comisia de sigilare formată din trei persoane cu nume, prenume și semnătura proprie;

5. O ștampilă.

Posesorii de ceasuri electronice voi fi prezenți doar la desigilarea și controlul final pentru fiecare concurs fiind cuprinși în procesele verbale respective, dar nu mai târziu de anunțarea și marcarea controlului final la ceasurile mecanice, în situația în care un ceas mecanic sau electronic nu este prezent la ora stabilită pentru desigilare, obligatoriu se va anula. Posesorii ceasurilor electronice înainte de prima îmbarcare pentru concurs vor veni cu porumbeii cipati iar înainte de îmbarcare vor scoate un listing cu seriile porumbeilor și a cipurilor electronice cuplate. Acest listing obligatoriu va fi scos după orice modificare făcută în ceasul electronic cât și atunci când o cere conducerea clubului pentru control, orice neconcordanță duce la anularea concursului. Fișa ceasurilor electronice care nu corespunde din punct de vedere " control ceasul atomic" adică nu arata ora ceasului atomic citită, va fi anulată. Este obligatoriu să se menționeze seria ceasului să se semneze și să se ștampileze banda de concurs la ambele capete , de comisiile de sigilare și desigilare a ceasurilor, semnăturile vor fi însoțite de numele și prenumele fiecărui membru din comisie​.

După terminarea operațiunilor de clemare, îmbarcare, sigilare a mașinii cu porumbei și a ceasurilor, atât stampila clubului organizatoric, clește de sigilat cât și cheia de autorizare și evaluare a ceasurilor electronice se vor depune în spații închise, pe care se aplică prin lipire o bandă semnată de președintele sau responsabilul tehnic sportiv. Acestea se vor elibera la sfârșitul concursului sau în cazul avizărilor de lansări de porumbei de pe teritoriul județului, delegații observatori pot folosi stampile ale cluburilor, iar dacă în timpul efectuării marcajului inițial un ceas nu pornește, bandă se anulează.

4. Transportul porumbeilor la locurile de lansare

Transportul porumbeilor clemati se face numai cu mijloacele specializate de transport obligatoriu sigilate după îmbarcare, iar în diagrama mașini se va specifica numărul de porumbei pe boxe, obligatoriu mijloacele de transport la toate concursurile trebuie să aibă montate GPS pentru localizare cu posibilitatea urmăririi prin internet a poziției mașinii la orice oră. Boxele trebuie să fie prevăzute cu sisteme de adăpare și alimentare din exterior său interior și să aibă o înălțime interioară de cel puțin 22,5 centimetri, boxele trebuie să fie numerotate vizibil, în funcție de tipul constructiv al mijlocului de transport mai sunt necesare: o scară mobilă de acces, bidoane și jgheaburi pentru apă, saci cu mâncare, o mătură și un făraș. PorumbeiI trebuie să fi asigurațI cu hrană și apă pentru ca în cazurile în care lansarea nu se poate efectua la data stabilită din motive obiective ca de exemplu defecțiune la mașină, vremea total nefavorabila, să se poată amâna lansarea. În această situație delegatul lansator este obligat să informeze telefonic conducerea clubului organizator iar aceasta să aducă situația de fapt la cunoștința columbofililor participanți, este interzis cu desăvârșire că delegatul lansator să ia decizia de lansare fără acordul conducerii organizatorului.

După îmbarcarea porumbeilor fiecare boxă sau set de boxe va fi sigilată de către organizator, după această acțiune delegatul lansator trebuie să preia de la organizatori dosarul ce conține:

1. Procesul verbal de lansare

2. Un exemplar al diagramei mașinii

3. Un exemplu al fișelor de cronometrare colectivă a porumbeilor îmbarcați

4. Numărul de telefon al delegatului observator din localitatea de lansare a porumbeilor, numele și prenumele acestuia precum și adresa lui.

În timpul transportului delegatul observator va trebui să acorde toată atenția porumbeilor atât pe drum cât și la sosirea la locul de lansare adică se acordă hrana, apă, parcare la umbră în liniște și aer liber iar lansatorii vor deține un ceas regret la ora oficială, un telefon mobil și un aparat foto sau o cameră video.

​ 5. Lansarea porumbeilor

Pentru că lansarea porumbeilor să ​aibe loc trebuie ca delegatul observator să verifice dacă toți porumbeii posedă inele și cleme de concurs și dacă n r de porumbei din boxe corespunde cu nr trecut pe diagrama, după aceasta verificare se rup sigiliile se scot lacătele ușilor și la semnalul delegatului lansator care privește spre ceas se eliberează toți porumbeii. Toate acestea acțiuni privind verificarea și lansarea porumbeilor vor fi filmate sau fotografiate și în termen de 10 zile aceste filme vor fi trimise secretariatului uniunii unde se vor arhivă și vor fi folosite ca probe în caz de contestație. Atunci când delegatul observator nu sosește la lansare din diferite motive confirmarea lansării va fi data telefonic de către președintele CNS, care va informa imediat înscris despre aceasta lansare. se acceptă într-un sezon maxim un caz de acest tip.

6. Constatarea porumbeilor

Această constatare are loc numai la crescătoriile columbofililor, unde porumbeii cu cleme de cauciuc vor fi constatați în ceasuri mecanice în ordinea sosirii în crescătorie, fiecare porumbel care a participat la concurs trebuie să fi constatat separat. Porumbeii care au cleme magnetice vor fi înregistrați electronic prin trapa de la intrare în voliera în memoria ceasului, iar acei columbofili care nu posedă ceas constatator introduc clemele de concurs în ceasurile celor cu care s-au înțeles. Dacă ceasul prezintă defecțiuni sau are deja introduse cleme de concurs se poate rupe sigiliul și deschide iar clemele se pot introduce pe rând în alt ceas.

Crescătorii care au mai mulți porumbei sosiți în prima zi de concurs îi vor anunța​ numai pe primii doi marcați. Ne anunțarea telefonică a primilor doi porumbei sosiți conduce la anularea rezultatelor primilor doi porumbei la acest concurs și se vor anunța numai porumbeii sosiți în prima zi de concurs. Constatările sunt efectuate la secundă, dacă constatare normală a unui porumbel nu lăsa nici o imprimare pe bandă acest porumbel va fi clasat cu o secundă înaintea constatări următoare.

7. Desigilarea ceasurilor

Locul de desigilare trebuie să fie același cu locul de parcare al porumbeilor cu respectarea obligatorie a prezenței unui număr de 20 columbofili și 20 de ceasuri la toate concursurile. Deținătorul unui ceas trebuie să verifice întotdeauna dacă ceasului este într-o stare bună iar dacă din diferite motive columbofilul nu se prezintă cu ceasul la ora controlului final respectivul ceas va fi adus la locul și data clemarii porumbeilor în concursul următor când îl va prezenta comisiei pentru verificare. După ultimul concurs banda ceasului va fi atașată fișei de cronometrare corespunzătoare iar în caz contrar se anulează rezultatele anului respectiv la columbofilul în cauză. O bandă de cronometrare trebuie să conțină următoarele elemente:

– Numele, prenumele , semnătura membrilor comisiei de sigilare și desigilare a ceasurilor însoțită de ștampila cluburilor

– Numărul și anul de fabricație al inelului de concurs al porumbelului

– Ziua , ora , minutul și secundă corespunzătoare fiecărei marcări

– Corecția de timp în secunde cu semnul plus sau minus

8. Corecțiile de timp a ceasurilor​

Corecțiile de timp atât pentru rămânerea în urmă a ceasului cât și pentru avansuri de ora oficială se calculează astfel:

– Se stabilesc diferențele de timp în secunde între ora oficială și controlul final marcat de fiecare ceas. Aceste diferențe reprezintă corecția totală pentru fiecare cronometru.

– Se calculează corecția pentru o oră de funcționare de la pornirea ceasului împărțind corecția totală la numărul întreg de ore dintre controlul final și cel inițial

– Se calculează corecția inițială corespunzătoare fiecărui cronometru până la ora marcări primului porumbel sosit în concurs

– În funcție de durata aproximativă între marcările primului și ultimului porumbel și de mărimea corecției pentru o oră, o jumătate de oră sau un sfert de oră se aplică corecția definitivă care va apărea pentru fiecare porumbel atât în fișele de cronometrare cât și într-o coloană a clasamentului porumbeilor.

Diferența maximă admisă pentru un cronometru la marcarea de control final fata de ora oficială este de 6 minute pentru fiecare 24 de ore pentru ceasurile mecanice fie de 30 de secunde pentru ceasurile electronice.

Ceasul BENZING M1

BENZING M1 este componenta principală în timpul unui concurs, el este folosit atat pentru înregistrarea și imbarcarea porumbeilor cat si pentru evaluarea și eliberarea acestora pentru un nou concurs.

Ceasul BENZING M1 functioneaza atat in sistem de constatare – meniu crescator cat si in sistem de inregistrare – sistem club.

Porumbeii sunt înregistrați la club după seria inelelor. Ca optiune planul de zboruri se poate încărca în memoria ceasului BENZING M1. Pentru a începe un concurs porumbeii trebuie imbarcati. Crescătorii pot lua ceasul BENZING M1 acasa unde pot înregistra porumbeii sosiți.

Evaluarea sosirilor are loc la club. Crescătorul sterge informațiile despre concurs pentru a

putea imbarca porumbeii la o alta intrecere.

Inregistrarea

Inregistrarea porumbeilor si cuplarea acestora cu senzorii electronici se face prin intermediul software-lui de Club si ulterior aceste date sunt salvate in memoria ceasului

BENZING M1. Porumbeii pot fi inregistrati in memoria ceasului BENZING M1 si cuplarea cu senzorii electronici se poate face la club prin intermediul Antenei de Club CAN, ca alternativa la prima optiune.

Antrenamentul

Daca se incepe un antrenament, toti porumbeii inregistrati sunt imbarcati pentru acest

antrenament, cu exceptia porumbeilor imbarcati la concursuri si cu exceptia porumbeilor

nominati la pariuri.

Imbarcarea

Inainte de introducerea porumbeilor in custile mijlocului de transport acestia trebuie

imbarcati pentru concursul respectiv. Modificari privind datele porumbeilor imbarcati pot fi facute doar dupa ce concursul a fost inchis. La imbarcare numarul secret al imbarcarii este salvat in senzor cat si in memoria ceasului M1. Cand se evalueaza sosirile numarul secret este comparat cu cel memorat in senzor iar rezultatul este afisat in fisa de evaluare. Astfel sunt excluse tentativele de manipulare a rezultatelor concursului.

Sosirea porumbeilor de la concurs (Constatarea)

Cand ceasul BENZING M1 este conectat la antena de constatare a porumbeilor si la sursa

de alimentare, dupa ce imbarcarea a fost facuta, dispozitivul este pregatit sa inregistreze

porumbeii. Cand un porumbel aterizeaza pe antenna , seria acestuia si codul secret sunt citite si inregistrate in ceasul M1 impreuna cu timpul exact al sosirii. Lista cu porumbeii sositi sau cu porumbeii care nu au sosit inca poate fi vizualizata pe ecranul ceasului in orice moment.

Inregistrarea Distantei

Prin introducerea distantei si a orei de lansare ceasul BENZING M1 este capabil sa calculeze viteza medie de zbor pentru fiecare porumbel.

Aceasta viteza este afisata pe ecran si scade cu fiecare minut care trece de la ora lansarii. Este afisata pe ecran si in lista cu porumbeii sositi care se tipareste.

Pentru a opri afisarea vitezei trebuie introdusa distanta de zbor = 0 km.

​ 3.2. Criteriile de selecție​ a porumbeilor

Un porumbel este apreciat după caracterele sale vizibile, după valoarea lui individuală, după fenotip, sau ținând seama de valoarea ascendenților săi. Caracterele ascendenților părinți bunici străbunici sunt trecute în pedigreu.

Selecția pe baza fenotipului

 Cu ocazia acestei selecții după fenotip ne putem orienta asupra exemplarelor cu sănătate perfectă și mare vitalitate eliminând indivizi neviabili și bolnăvicioși.

 Selecția pe baza originii

 O apreciere a eredității se pot baza exteriorul și performanțele medii ale semi fraților sau semi surorilor sale care pot fi mai exactă decât aprecierea bazată pe bunici săi. Dacă dorim să avem o imagine fidelă a genotipului moștenit al unui porumbel trebuie să apreciem frați buni câți frați au șansa să indice mai bine genotipul chiar decât părinți

 Selecția pe baza descendenței

 Cea mai sigură apreciere a genotipului celor doi părinți se poate face după urmașii lor.

 Un mijloc eficace pentru ameliorarea raselor este selecția după urmași​. Aceasta este facilitata de faptul că generațiile se succed la intervale scurte iar un porumbel poate fi menținut în crescătorie pentru prăsila timp de 5-6 ani. 

În concluzie pedigreu este de mare ajutor pentru crescători deoarece își poate face o imagine despre posibilitățile genetice ale păsărilor de baza rămânând performanțele proprii. Pentru caracterele slab ereditare este necesară selecția după rude. Dar de asemenea selecția după rude este necesară și pentru caracterele pe care le manifestă numai un singur sex și în selecțiile care trebuie efectuate când animalele sunt prea tinere pentru a demonstra clar prin aspectul sau performanțele proprii valoarea lor individuală.

Detalierea formei porumbelului perfect ( selectia bazata pe forma corpului)

Capul – trebuie să fie proporționat cu corpul, convex, rotunjit sau ușor teșit pe creștet. El trebuie să reflecte negreșit rasa. Aspectul capului trebuie să formeze un ansamblu armonios cu restul corpului, care va trebui să prezinte și el caracterele rasei.

Ochii – nu trebuie sa aiba pupile ovale, ci trebuie sa aiba pupile rotunde

Pleoapele – trebuie sa fie putin dezvoltate

Ciocul – trebuie să fie bine proporționat ca mărime cu capul și corpul și trebuie să se închidă perfect.

Pieptul – larg si ieșit spre înainte.

Spatele – trebuie sa fie bogat in fulgi , usor bombat , neted si sa se ingusteze spre coada.

Aripile – trebuie să fie bine lipite de corp. Umerii pot fi plasați sus sau jos față de trunchi dar degajați. Lungimea să fie proportională cu corpul.

Picioarele – nu trebuie sa fie foarte apropiate , sunt de preferat cele paralele

De asemenea trebuie să fie proporționale cu corpul.

Penajul – trebuie să fie bine lipit de corp, stralucitor și pudrat, bogat și mătăsos pe tot corpul.

Osatura – carena sternală trebuie să fie solidă și suficient de lungă și bine așezată în musculatura pieptului. Nu trebuie să fie turtită sau strâmbă, sub forma de "S". Oasele pubisului (furca) trebuie să fie bine dezvoltate și cât mai apropiate. Ele trebuie să se apropie de carenă cât mai mult posibil și nu trebuie să se întindă peste arcul imaginar alcătuit de carenă.

Acestea sunt doar câteva considerente generale, iar o detaliere mai exactă nu este posibilă deoarece fiecare rasă are caracteristicile proprii legate de penaj și de structura corpului.

3.3.Pregătirea pentru concurs

Porumbeii isi incep zborurile in luna mai si le sfarsesc in luna septembrie . Pentru a avea porumbei cat mai pregatiti crescatorii trebuie sa isi lase porumbeii sa zboare zilnic, chiar de doua ori pe zi . Atunci cand crescatorii trebuie sa isi selecteze porumbeii care vor face parte dintr-un stol trebuie sa tina cont de anumite reguli si anume : nu trebuie amestecati cu puii sau cu porumbeii care stau pe oua deoarece acestia tind sa-si termine zborul mai repede pentru a ajunge acasa la cuib. Pentru a avea o eficienta cat mai buna de zbor a stolului crescatorii trebuie sa isi obisnuiasca porumbeii sa zboare in fiecare zi la aceeasi ora. Daca un porumbel nu se incadreaza frumos in stolul de porumbei sau daca acesta abandoneaza mai repede stolul decat ceilalti va fi exclus din antrenamente si chiar din concursuri.

Un porumbel este pregatit pentru concurs atunci cand prezinta un penaj dens si complet, de aceea trebuie sa se tina seama de caderea remigelor si de schimbarile penajului deoarece participarea la concurs a unui porumbel cu pene lipsa duce la scaderea performantelor .Trebuie sa se ia in considerare anumite momente din viata porumbeilor pentru a se evita problema lipsei penajului si anume: imperecherea trebuie sa aiba loc cu aproximativ 120 de zile inainte de participarea la concurs ; separarea maculului de femela o determina pe aceasta sa depuna oua la un interval de 9 până la 12 zile dupa care va dura 18 zile pana când puiul va ieși din ou . In functie de specie la diferite intervale de timp se vor schimba remigele , de aceea trebuie facute anumite calcule inainte de a da spre imperechere porumbeii .

3.4.Antrenamentele

Porumbeii au nevoie de antrenament inainte de a concura cu alti porumbei pentru a fi intr-o forma mai buna si pentru a se obisnui sa zboare astfel încât ziua concursului să fie doar o altă zi de zbor.

Inainte de a începe un antrenament în forță, porumbeii trebuie lăsați să zboare liber aproximativ 3 săptămâni.

Pentru a prezenta performante si la urmatorul zbor , antrenamentul nu trebuie să obosească foarte tare porumbeii, ei trebuie ca inaintea fiecarei runde de zbor sa fie pregatiti si odihniti . La început pot fi intercalate zile de odihna între zboruri , un exemplu ar putea fi ca porumbeii să zboare luni, miercuri și vineri sau marți, joi și sâmbătă. După două săptămâni se va putea observa ca porumbeii au atins înalțimea dorită în zbor.

Dacă porumbeii sunt intr-o forma buna , și nu sunt epuizați, se poate crește timpul de zbor sau chiar și frecvența zborurilor. Luând exemplul anterior, de la zilele de antrenament de marți, joi și sâmbătă, se poate trece la zboruri în zilele de marți, miercuri, vineri și sâmbătă. Insa, cu o săptămână înainte de concurs, porumbeii trebuie să fie odihniți și doritori să zboare. De aceea, antrenamentul trebuie să fie mai ușor, porumbeii antrenanduse doar in doua zile din sămptămâna premergătoare concursului.

Crescatorii trebuie sa tina cont și de conditiile meteorologice atunci când doresc să antreneze porumbeii. Ei nu trebuie să zboare dacă este ploaie, ceață sau vânt intens. În astfel de condiții porumbeii pot întampina dificultăți în a se menține la un anumit nivel deoarece curenții de aer îi pot urca brusc sau îi pot deplasa la mari depărtări de adăpost, uneori chiar la 20-30 de km.

Pentru a se obisnui cu locul in care vor creste si pentru a cunoaste imprejurimile , porumbeii tineri vor fi lasati sa zboare dupa placul lor si dupa o perioada de doua saptamani se va observa ca porumbeii s-au obisnuit si astfel crescatorul ii va putea lasa sa zboare in fiecare zi timp de 40 -50 de zile dupa care vor putea sa intre in compartimentul porumbeilor de zbor.

Desfasurarea unui antrenament

Inainte de inceperea zborurilor, in primavara ,porumbeilor trebuie sa li se administreze hrana dietetica pentru a nu le permite sa se ingrase deoarece ar ingreuna zborul. Hrana dietetica este constituita dintr-un amestec de porumb , grau, orz si orzoaica , fiecare componentă reprezentând o pătrime din produsul final.

La inceputul perioadei de zbor crescatorii isi vor lasa porumbeii sa zboare liber in jurul crescatoriei trei-patru saptamani iar pe durata primelor zboruri pentru a ajuta la scaderea febrei musculare ce poate aparea dupa un timp mare de repaus li se vor administra in apa de baut(intr-un litru ) doua comprimate de aspirina si o lingura de miere .

Dupa cele patru saptamani de zbor durata antrenamentelor creste de la 10-15 minute pana la 2 ore de doua ori pe zi si anume dimineata si seara .Dupa aceasta etapa de zbor in jurul crescatoriei se trece la antrenamentele de la distanta , acestea consa in transportarea porumbeilor la o anumita distanta de crescatorie si lansarea acestora pentru a se intoarce la cuib.

Daca unii crescatori nu detin masini proprii pentru a transporta porumbeii ei pot apela la cluburile locale care pun la dispozitie masini pentru transportul porumbeilor in perioada antrenamentelor. Distanta de inceput pentru antrenamente este de 10-15 km si creste progresiv cu cate 15 km in fiecare zi de antrenament ajungand pana la distanta de 100 km . Daca se doreste ca puii de porumbel sa-si dezvolte capacitatea de orientare si sa gandeasca mai mult alegandu-si singur directia de zbor trebuie ca lansarile sa fie facute individual si astfel ei vor deveni din ce in ce mai buni si vor sti sa se desprinda de stol si sa-si urmeze calea catre adapost in timpul concursurilor.

3.5. Hranirea si tratarea in mod natural in timpul concursurilor

Unii crescatori isi hranesc si isi trateaza porumbeii in timpul concursurilor cu medicamente iar altii cu produse naturiste . Daca porumbeilor li se administreaza medicamente in mod constant acestia vor avea o imunitate artificiala si pot ceda in orice moment ,daca unii crescatori administreaza unele energizante porumbeilor pentru a le spori dorinta de zbor acestia vor fi scosi din concurs si nu vor mai avea dreptul sa participe la alte etape ale concursului pe o perioada indelungata de timp in functie de fiecare regulament.

Tratamentele naturiste sunt cu atât mai bune în primul an de viață al porumbeilor pentru a se forma o imunitate naturală cât mai ridicată, iar în primele patru luni de viață porumbeii ar trebui să primească o hrană bogată în proteine, cum ar fi mazarea. Acest tip de hrană este considerat a fi cel mai bun pentru dezvoltarea lor. Există mai multe produse naturale pe care crescătorii le folosesc pentru hrănirea și tratarea porumbeilor în timpul concursurilor. Printre acestea se numără usturoiul, drojdia de bere, oțetul de mere și mierea de albine.

Practica dovedește că atât mierea cât și usturoiul, reprezintă un izvor natural pentru reglarea metabolismului porumbeilor. De asemenea are valoare însemnata în tratarea bolilor produse de bacterii și ajută la recuperarea porumbeilor după efortul depus la concursuri și la recuperarea după tratamente îndelungate cu medicamente sintetice. Acestea ajută mult digestia. Usturoiul este un antibiotic natural protejând porumbeii de virusuri și de parazitoza intestinală cunoscută sub numele de viermișori.

Cam o căpățână de usturoi, se poate administra în apa de băut a porumbeilor după ce a stat la macerat o săptămână într-un litru de apă. Se poate adăuga și miere, după care se mai lasă 3 zile la macerat. Există de asemenea ulei de usturoi care nu se pune în apă, ci în mâncarea porumbeilor împreună cu drojdia de bere pentru a se recupera după effort .

Drojdia de bere, pulbere sau solidă, fiind bogată în complexul de vitamine B ajută la producerea substanțelor răspunzătoare de funcțiile hepatice, cardiace și circulatorii. Este foarte bine a fi folosită în timpul concursurilor, dar și înaintea acestora deoarece mărește rezistența la oboseală, favorizează activitatea musculară și ușurează eliminarea toxinelor. Pentru admistrare, se pune un cub de drojdie de bere din comerț în 2 kg de mâncare pentru porumbei..

Oțetul de mere previne salmonella și tricomonaza. În cazul salmonellei, acidul acetic din oțetul de mere omoară bacteriile din intestine ce provoacă această bacterie. În cazul tricomonazei, oțetul scade PH-ul din intestine sub valoarea de 5.5, iar tricomonaza nu se mai poate dezvolta. Pentru administrare, se amestecă 20 ml de oțet de mere cu 2 litri de apă. Acest amestec se da alternativ din două în două zile.

Mierea îmbunătățește ritmul cardiac, favorizând circulația sanguină din artere. Mai îmbunătățește de asemenea fixarea calciului în oase. Mierea se dă porumbeilor înainte și după cursă pentru a le spori energia. Pentru administrare, se amestecă o lingură de miere la doi litri de apă. Acest amestec se dă porumbeilor de două ori pe săptămână. Trebuie totuși o atenție sporită la miere, căci depășirea dozei poate să provoace diaree. La administrarea de miere, se poate adăuga și puțin suc de lămâie, căci acidul ascorbic crește rezistența la boli.

Pe lângă alimente, este necesar ca adăpostul porumbeilor să fie aerisit și uscat, pentru a nu se dezvolta bacterii în încăperile unde porumbeii petrec cel mai mult timp, iar pentru a avea porumbei puternici și sănătoși, selecția este cea mai importantă. Trebuie să renunțăm la porumbeii care sunt mereu slăbiți și fără dorință de zbor. Importantă este și pregatirea și antrenarea porumbeilor. Daca un porumbel nu este antrenat, îi va fi greu să își revină dupa concurs. Ei nu trebuie îndopați cu medicamente și vitamine, căci un porumbel puternic și bine întreținut își va reveni și fără tratamentele sintetice. Totuși, în momentul în care porumbeii devin bolnavi, soluția indicată este să folosim medicamentele pentru tratarea lor.

3.6. Pierderile porumbeilor de zbor și evitarea pierderilor

Mulți columbofili se întreabă de ce porumbeii lor, chiar campioni, se pierd în zbor și nu se mai întorc la adăpost.

Un prim motiv de dispariție a porumbeilor este vremea. Vânturile cu forță mare ii pot duce cu ele chiar și pe porumbeii puternici. Curenții de aer pot impinge porumbeii la o înalțime mare de până la 1500 m în sus.

Un alt motiv pentru dispariția porumbeilor este acela că se pot întalni cu alte stoluri de porumbei. De asemenea, pentru porumbeii care zboară în stoluri și nu au aceeași intensitate în zbor, porumbeii slabi se pot pierde. Cu atât mai mult cu cât stolul întreg zboară împotriva vântului, porumbeii slabi când nu reușesc să țină pasul, se vor lăsa duși de vânt în direcția opusă de zbor a întregului stol, căci așa vor zbura mai ușor și mai lejer. Cu ei se mai pot rupe și alți porumbei și duși de curent, la momentul când vor dori să se întoarca, le va fi foarte greu, ei ajungând în zone prea îndepartate.

O manifestare de rea voință care poate face ca porumbeii să nu revină acasă este braconajul. Porumbeii pe care îi lăsăm să zboare pot fi prinși de oameni care îi țin închiși în ciuda faptului că au inele la picioare care dovedesc existența unui stăpân. Acesta este de fapt un furt al porumbeilor fie pentru comercializarea lor, fie pentru consumul propriu.

Pentru a evita pierderea porumbeilor trebuie în primul rând să nu lăsăm porumbeii să zboare dacă vremea nu este prielnica zborului. Cu atât mai mult trebuie să fim atenți la prima ieșire din adăpost după terminarea iernii. Dupa o iarnă întreagă de stat înăuntru, porumbeii nu sunt antrenați și s-au dezobișnuit să zboare, iar un efort prea mare din prima zi ar putea să-i doboare. Deci să ne alegem cu grijă prima zi a anului în care ei vor zbura. Bineînțeles, acest lucru este valabil și în restul zilelor de zbor, dacă condițiile atmosferice nu sunt prielnice, cel mai bine este amânarea zborului din ziua respectivă.

Trebuie să avem grijă să nu obosim excesiv porumbeii, pentru că atunci cand vor întalni un curent de aer, ei sa îl poată birui. În acest sens, porumbeii trebuie să aibă zile de odihnă între zboruri, iar porumbeii care au pui, trebuie lăsați să îi crească, deoarece acest lucru implica un efort în plus. Puii, trebuie de asemenea menajați, și nu trebuie incluși prea repede în zborul porumbeilor maturi. Ei trebuie să-și întarească singuri puterile și abia după aceea vor putea ține pasul cu porumbeii maturi din stol.

Rapitoarele porumbeilor

Uliul denumit in Muntenia “erete” si “cobet”. In Moldova, este denumit “coroiul” si “harau”, iar in Transilvania “bodiu”. In Bucuresti este denumit “porumbar” si “gainar”.In zborurile pe care porumbeii le efectueaza (antrenamente sau concursuri) pot fi atacati fulgerator de marii stapani ai cerului. Ei brazdeaza vazduhul permanent in unele regiuni de deal, munte si zone impadurite. Este imposibil de a impiedica pagubele produse de acestia. Ei se hranesc deseori cu fazani, potarnichi, iepuri si in special cu porumbeii nostri.

Uliul numit si uliul gainilor sau uliul porumbar se intalneste in Europa Asia si in nordul Africi.La noi in tara aceasta rapitoare se gaseste in toate regiunile tarii, este cea mai periculoasa si cea mai feroce rapitoare. Lungimea aripilor este de aproape un metru,masculul are o lungime de 49-55 cm si o greutate de 650-850 g,iar femela de 60-68 cm si are 1000-1250 g.Cuibareste in coroana copacilor inalti,prin aprilie-mai.Vaneaza zilnic,cam la aceasi ora.

Soimul calator este si el un mare dusman al porumbeiilor,insa din fericire vine destul de rar la noi in tara . Lungimea masculului este de 40-42 cm,iar femelele au o lungime de 50-55cm si se se hraneste numai cu pasari zburatoare ,

Soimul dunarean este asemanator cu soimul calator,dar cu o talie mai mai mare si de culoare mai galbuie.El este intalnit in sudul Europei,prin Asia Centrala pana in China.In Romania se intalneste peste tot cu exceptia Carpatilor dar mai fregvent in padurile Dunarii si in Delta. Este o pasare migratoare,vine la noi in tara in februarie-martie si pleaca prin noiembrie,cuiburile si le face in copacii inalti.Soimul dunarean este unul dintre cei mai mari rapitori,avand o indrazneala care o intrece si pe cea a uliului.Masculul are o lungime de 45-50 cm iar femela 50-59cm.

Modul de a vana al acestor trei pasari rapitoare este diferit

   Uliul porumbar apare brusc de dupa case,pomi, sau tufisuri,atacand vijelios porumbeii aflati in zona, porumbeii cuprinsi de panica isi iau zborul cautand sa scape,ridicandu-se tot mai sus in vazduh.Uliul urmareste stolul iar cand observa ca un porumbel s-a departat de stol il ataca.Dupa datele stintifice ale Institutului Ornitologic al Academiei de Stiinte din Bulgaria,acesta pasare rapitoare atinge uneori si viteza in picaj de 360 km/ora

   Soimul calator are alt stil de a ataca,el mai intai observa stolul dintr-un loc de panda,apoi se ridica si ataca vijelios in zbor.Stolul de porumbei la atacul soimului isi continua zborul cautand sa-si gaseasca scaparea in inaltime.Soimul ataca de sus venind in picaj cu o viteza extraordinara.Stolul daca este obisnuit si porumbeii au experinte anterioare,isi continua zborul in formatie stransa pana in ultima clipa.Abia cand soimul aproape ca atinge stolul acesta se desface lasand parca loc liber de trecere soimului,continundu-si aparent zborul netulburat.Trebuie mentionat  ca soimul calator este o pasare mandra si daca atacul sau esuaza nu-l mai repeta ci se indeparteaza parca consemnat cu ideea infrangerii.

     Soimul dunarean nu are nici un fel de complex.Ataca numai in aer dar stie  foarte bine sa starnesca la zbor porumbeii ascunsi de pe acoperisuri.Nu urmareste porumbeii ci incearca sa le taie directia zborului.In zbor soimii ii deosebim de uliu datorita aripilor lungi,inguste si ascutite iar coada este lunga si subtire pe cand aripile uliului sunt scurte si late.

Bibliografie

Bonatiu F. – “Farmecul columbofiliei “ , Editura Ceres ,Bucuresti ,1996.

Bonatiu F. – “ Rasele de porumbei din Romania” , Editura Ceres ,Bucuresti, 1985.

http://porumbei-agrement.net

Enciclopedia porumbeilor

Revista “ Sputnik”, NR.2 – martie 1999

Revista “Sputnik”, NR. 3- mai 2001

Revista “Sputnik”, NR. 4 – aprilie 2003

Revista “ Sportul Columbofil “, NR. 3 – decembrie 1996