Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie aparatului afectat

Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie aparatului afectat

Coloana vertebrala este cea mai importanta componenta a aparatului locomotor, fiind intr-o stransa legatura cu celelalte segmente. Este asezata pe linia mediano-posteriara a trunchiului, alcatuita din 33-34 de segmente osoase numite vertebre. Chiar daca este o structura rezistenta, articulatiile intervertebrale ii ofera o buna flexibilitate.

Vertebra adevarata este formata dintr-o parte anterioara numita corp, o parte posterioara numita arc, apofiza spinoasa, apofizele transverse si apofizele articulare. (fig. 1). Corpul vertebral este mai voluminos, cu forma unui segment de cilindru. Se situeaza in partea anterioara a vertebrei, prezentand doua fete orizontale (una superioara si una inferioara) si o circumferinta. Arcul vertebral are in component doi pediculi vertebrali si doua lamele, pediculii vertebrali legand arcul vertebral de corpul vertebrei. Apofiza spinoasaeste o proeminenta osoasa.

Coloana vertebrala se imparte in 4 regiuni:

Regiunea cervicala, este formata din 7 vertebre adevarate (fig. 2) ce raspund gatului, cu dimensiuni reduse fata de celelalte segmente vertebrale.

Prima vertebra cu numele de Atlas (C 1), impreuna cu osul occipital, formeaza articulatia atlanto-occipitala (diartroza bicondiliana, C 0 – C 1), articulatie cu o mobilitate de 10 grade in flexie si 25 de grade in extensie. Restul miscarilor sunt franate de ligamente.

A doua vertebra se numeste Axis, cu o forma tipic celor cervicale, diferenta este facuta de o formatiune osoasa numita “dinte”, aflata pe suprafata superioara corpului. El patrunde in partea anterioara a inelului atlasului.

Neexistand un disc intervertebral intre atlas si axis, legatura este facuta de doua articulatii clasice, ele asigurand o mobilitate permanenta. Prima articulatie este intre arcul anterior al atlasului si fata anterioara a dintelui. Cea de-a doua este realizata intre ligamentul transvers al atlasului si fata posterioara a dintelui. (Fig. 3).

La nivelul acestui segment cervical superior se realizeaza 40-45% din rotatia axiala cervicala totala. Studiile clinice ne demonstraza ca aici se pot executa rotatii de 45 de grade in orice directie.

Restul vertebrelor de la C3 la C7 sunt adevarate. Particularitati mai intalnim, spre exemplu la cervicala 6, in regiunea carotidei, intalnim un tubercul anterior al procesului transvers mai proeminent, sub numele de tuberculul Chassaignac. Acest tubercul se poate palpa.

Continuam cu cea de-a 7 vertebra cervical ace are un process spinos lung, la fel ca si la C6, acest lucru ajuta in anatomia topografica medicala. (Fig. 4).

Regiunea toracalala: 12 vertebre; (fig. 3)

Regiunea toracala este deosebit de importanta deoarece de toate cele 12 vertebre se articuleaza cele 12 coaste. Dupa cum se stie coastele sunt un scut pentru importantele organe ale acestei regiuni.

Arhitectura primei vertebre prezinta un corp cu apofize unciforme

Regiunea lombara; 5 vertebre; (fig. 4)

Regiunea sacrococcigiana: 9-10 vertebre. (fig. 4)