Codul DE Conduită A Funcționarilor Publici

UNIVERSITATEA ,,BABEȘ-BOLYAI CLUJ NAPOCA”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, ADMINISTRATIVE ȘI ALE COMUNICĂRII

DEPARTAMENTUL DE ADMNISTRAȚIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC

LUCRARE DE LICENȚĂ

Profesor coordonator:

lect.univ.dr. SIMONA CLAUDIA CREȚA

Absolvent:

CANDALE PERSIDA-RODICA

BISTRIȚA

2016

UNIVERSITATEA ,,BABEȘ-BOLYAI CLUJ NAPOCA”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, ADMINISTRATIVE ȘI ALE COMUNICĂRII

DEPARTAMENTUL DE ADMNISTRAȚIE ȘI MANAGEMENT PUBLIC

CODUL DE CONDUITĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI

Profesor coordonator:

lect.univ.dr. SIMONA CLAUDIA

Absolvent:

CANDALE PERSIDA-RODICA

BISTRIȚA,

2016

Cuprins

Introducere

Dacă ar fi să întrebăm câteva persoane ce este un comportament etic, cu siguranță am primi multiple răspunsuri. Este și normal să primim mai multe definiții deoarece percepția despre un concept diferă de la persoană la persoană. Încă din cele mai vechi timpuri au existat legi și coduri de conduită, chiar dacă, acestea nu erau scrise totdeauna, erau transmise din generație în generație prin viu grai. În administrația publică, de cele mai multe ori, legăm termenul de etică de codurile de etică sau codurile de conduită. Codul de conduită este un instrument de învățare pentru funcționarii publici.

De ce aceste coduri de conduită ? De-a lungul anilor s-a încercat prin mai multe metode combaterea corupției în sectorul public, cele mai multe dintre acestea dând roade. O metodă care s-a dovedit a fi utilă a fost introducerea prin lege a Codului de conduită a funcționarilor publici. Prin acest cod de conduită se urmărește creșterea profesionalismului funcționarilor publici. Este foarte important ca funcționarii să dea dovadă de profesionalism și de un comportament etic în luarea deciziilor. Funcționarii trebuie să știe, în primul rând, cum să se ferească de activități care ar putea avea caracter neetic. Apoi, se încearcă ca oficialii publici să fie pedepsiți pe baza faptului că încalcă această lege.

Obiectivul principal al acestei lucrări este să vedem cât este de important codul de conduită pentru funcționarii publici. Din acest obiectiv avem câteva obiective secundare: cunoașterea normelor codului de conduită de către funcționarii publici și respectarea normelor de conduită; care sunt urmările pozitive care reies din respectarea acestor norme; importanța funcționarului public desemnat pentru consiliere etică.

În lucrarea de față am încercat să măsor importanța Codului de conduită pentru funcționarii publici. Dacă codul de conduită este cunoscut și respectat, funcționarii publici nu vor avea probleme în oferirea unor servicii de calitate către cetățeni. În primul capitol am prezentat termenul de etică, precum și legătura acestuia cu administrația publică și corupția. Mi s-a părut relevant să prezint cauzele, formele și metodele de combatere a corupției, doarece unul dintre instrumentele de combatere a corupției este chiar codul de conduită.

În capitolul 2 am prezentat codul de conduită din România (legea 7/2004), cu pricipiile si normele aferente. Vom vedea că toate țările Uniunii Europene dispun de un asemenea cod ce conduită, sau Declarație a valorilor, ca în cazul Franței. De asemenea, am încercat să găsesc similitudini și diferențe între codul de conduită din România și alte două țări membre ale Uniunii Europene.

Capitolul 3 prezintă date statistice cu privire la codul de conduită a funcționarilor publici, precum și analiza cercetării realizate de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

În fine, în capitolul 4 avem rezultatele la cercetarea realizată în cadrul Primăriei Năsăud, județul Bistrița-Năsăud. Prin chestionarul aplicat funcționarilor publici din această instituție am reușit să răspund la unele întrebări cu privire la codul de conduită a funcționarilor publici.

În tot tot acest demers științific, am beneficiat de sprijinul celei care mi-a fost îndrumător, lect.univ.dr. Simona Claudia Creța, care mi-a oferit suport prin sfaturile privind orientarea demersului metodologic și interpretativ al acestei lucrări, motiv pentru care îi adresez calde mulțumiri. Nu în ultimul rând, țin să mulțumesc părinților mei care mi-au fost alături necondiționat.

CAPITOLUL 1

Etica și corupția în administrația publică

1.1 Funcționarii publici și etica în administrația publică

Tot auzim vorbindu-se de etică și comportament etic în administrația publică și ne întrebăm în ce măsură întâlnim etica în administrația publică. Un comportament neetic este atunci când funcționarii își neglijează îndatoririle, folosesc necorespunzător resursele organizației și mai ales, practică fenomenul corupției. Fiecare organizație are stabilite niște norme de etică după care funcționarii se pot ghida în luarea deciziilor. Una dintre abordările eticii este cea a responsabilității (Radu et.al, 2013). Funcționarii publici sunt cei care trebuie să urmărească interesul public, al cetățeanul. Codurile de conduită au fost create pentru a asigura un nivel ridicat de profesionalism și corectitudine în cadrul profesiei. În sectorul public este, de asemenea, important să existe integritate. Integritatea este asemănătoare cu termenul de comportament etic și se referă la acel comportament care este ,,concordant cu valorile morale, standardele, normele și regulile relevante” (Păunescu, 2008:105). Funcționarii publici și oficialii aleși trebuie să pună pe primul loc interesul public pentru a câștiga încrederea cetățenilor. Aceștia din urmă trebuie să fie capabili să câștige încrederea cetățenilor, să dea dovadă de înțelegere și transparență în luarea deciziilor.

2.1. Corupția în sectorul public

Definițiile corupției pot fi clasificate în trei categorii: definiții bazate pe legalitate, definiții bazate pe interesul public și definiții bazate pe opinia publică (Nicolae, 2007:33). Astfel, definițiile bazate pe legalitate afirmă că o persoană este coruptă doar atunci când încalcă regulile și normele formale. Definițiile bazate pe interesul public sunt foarte greu de explicat, deoarece există probleme în definirea interesului public. Ceea ce pentru un cetățean este important și consideră că este de interes public poate să nu îi intereseze pe restul cetățenilor. Acest set de definiții afirmă că o persoană este coruptă atunci când faptele acestuia primează interesului public și este încălcată responsabilitatea față de cetățean. Al treilea set de definiții, cel bazat pe opinia publică, spune că dacă majoritatea cetăților consideră un act corupt, înseamnă că așa este. Totodată pot apărea probleme cu acest set de definiții deoarece percepția cetățenilor asupra corupției diferă și cei mai mulți nu sunt destul de informați sau documentați cu privire la acest subiect (Nicolae).

Cum spuneam mai sus, când există reguli cu privire la comportamentul pe care trebuie să îl aibă indivizii, vor fi considerați corupți dacă încalcă aceste reguli și norme. În completarea acestora vine un alt set de definiții, cele bazate spre îndatorirea publică sau a ,,îndatorirea celui care lucrează într-o funcție publică (Radu:60). Al doilea set de definiții se referă la faptul că un individ este corupt atunci când comportamentul este deviant de la îndatoririle oficiale cu scopul de a obține câștiguri personale.

Corupția este foarte greu de definit. Foarte mulți cercetători au studiat acest fenomen și au venit cu propriile definiții ale corupției. Banca Mondială dă o definiție simplă pentru corupție, și anume ‚‚folosira abuzivă a funcției oficiale în vederea unui câstig personal” (World Bank). Sintagma ,,funcție oficială” se referă la o funcție publică, nicidecum nu se referă la domeniul privat. Corupția există și în domeniul privat, cu efecte negative asupra societății, dar este de cele mai multe ori asociată cu domeniul public. Cetățenii sunt mai mult interesați care este comportamentul celor care se află în cadrul aparatului administrativ, nu vom întâlni niciodată un cetățean care să fie îngrijorat de un caz de corupție dintr-o companie privată, atâta timp cât nu îl afectează în mod direct. Privind în sectorul public și văzând nereguli, cetățeanul va fi foarte interesat ca cei vinovați să fie pedepsiți.

1.3 Cauzele corupției

O primă cauză pentru apariția corupției este legată de birocrație. În zilele noastre activitatea administrației publice se realizează prin prea multe reguli și reglementări, care oferă un oarecare monopol în ceea ce privește acordarea de avize, certificate ș.a. Oficialii publici pot refuza să dea acordul în rezolvarea unor probleme și atunci apare corupția. Aceștia se folosesc de puterea publică și acordă avize sau alte acte, în schimbul unor foloase necuvenite.

Lipsa transparenței decizionale este, de asemenea, o cauză a corupției. Regulile și legile sunt adeseori ambigue, greu de interpretat și de foarte multe ori acestea nu sunt la îndemâna cetățeanului (lipsa publicării acestora). Pe de altă parte funcționarii publici nu sunt destul de pregătiți în interpretarea legilor și se produc confuzii în ceea ce privesc deciziile.

Corupția poate afecta cheltuielile publice. Deseori, decidenții au un mare grad de libertate în ceea ce privesc proiectele de investiții publice și din această cauză nivelul corupției crește. Proiectele sunt gândite în așa fel încât decidenții să poată alege grupurile care vor executa acele proiecte, grupuri asociate cu decidenții, iar beneficiile să fie pentru ambele părți.

O altă cauză care duce la apariția corupției este legată de sistemul de penalizare a celor care săvărșesc fapte de corupție. Pedepsele date celor care au săvărșit acte de corupție sunt prea mici și cei care încă nu au fost prinși nu au motive de temere, se gândesc că nu vor fi prinși, iar dacă vor fi prinși pedeapsa nu este mare.

În ultimul rând, salariile mici din administrația publică influențează apariția corupției. Persoanele care dețin o funcție publică consideră că salariul oferit de stat este prea mic și tind să obțină alte câștiguri prin metode ilicite. Cercetătorii consideră că o creștere a salariilor din domeniul public ar reduce nivelul corupției (IMF).

Cauzele și factorii care determină apariția fenomenului de corupție sunt multiple. Cauzele prezentate mai sus sunt doar câteva din ele, lista poate continua. Am ales să prezint succint această clasă de cauze deoarece sunt cauzele pe care le întâlnim în administrația publică. În paragrafele de mai sus vedem că apare foarte mult termenul ,,public”, am afirmat și în introducere că suntem mai mult interesați de corupția din sectorul public. Cei care dețin o funcție publică trebuie să cunoască aceste cauze pentru a evita ca ele să devină fapte.

1.4 Forme ale corupției

Organizația Transparency International (Coaliția Globală Împotriva Corupției) propune o clasificare a corupției în felul următor, după sfera de cuprindere: marea corupție și mica corupție. Marea corupție ,,constă în faptele comise la nivelurile înalte de guvernare care denaturează politicile adoptate sau funcționarea corectă a nivelului central, permițând liderilor să beneficieze de bunurile publice”. Mica corupție se referă la ,,abuzurile de zi cu zi ale funcționarilor publici în relația acestora cu cetățenii, care adesea încearcă să acceseze bunuri sau servicii de bază în locuri precum spitale, școli, departamente de poliție și alte agenții/instituții”. Să nu ne înșelăm, mica corupție poate fi la fel de periculoasă ca și marea corupție deoarece începând cu fapte mici, cei care practică acest tip de corupție ajung să o practice la nivel înalt mai târziu.

Corupția sistemică. Acest tip de corupție îl întâlnim în organizațiile în care cei care practică fapte de corupție sunt protejați, iar cei care sunt corecți pot fi chiar sancțioanți pentru că nu procedează la fel. Aceste organizații au reguli formale, etice, dau sunt de cele mai multe ori încălcate de practicile corupte.(citare?)

Corupția în acord cu legea. Corupția înpotriva legii. Primul tip de corupție nu înseamnî neapărat că legea este încălcată, ci est folosită incorect pentru a obține unele avantaje. Corupția împotriva legii încalcă clar normele și legile unui stat.

1.5 Faptele de corupție

În Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal avem: infracțiuni de corupție și infracțiuni de serviciu. (Legea 286:210-226), pe care doar le voi enumera. Infracțiunile de corupție sunt următoarele: luarea de mită; darea de mită; traficul de influență; cumpărarea de influență; fapte săvărșite de către membrii instanțelor de arbitraj sau în legătură cu aceștia; fapte săvărșite de către funcționari străini sau în legătură cu aceștia ( Art. 289-294). Totodată, Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție mai prezintă o categorie de fapte de corupție, și anume infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție și sunt considerate infracțiuni dacă sunt săvârșite în scopul obținerii de bani, bunuri, foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altcineva (Art.10)

Infracțiunile de serviciu sunt considerate faptele săvârșite direct de către funcționarii publici în relațiile cu alți funcționari sau cetățeni; acestea sunt: delapidarea; purtarea abuzivă; abuzul în serviciu; neglijența în serviciu; folosirea abuzivă a funcției în scop sexual; uzurparea funcției; conflictul de interese; violarea secretului corespondenței; divulgarea informațiilor secrete de stat; divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublicate; neglijență în păstrarea informațiilor; obținere ilegală de fonduri; deturnare de fonduri; infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane (Art. 295 – 308).

1.6 Indicele de percepție a corupției

Indicele de percepție al corupției (IPC) este un indice realizat pe baza datelor unor sondaje de opinie și anchete realizate de către experți și oameni de afaceri efectuate de instituții independente cu renume. În indexul care măsoară anual nivelul de percepție a corupției în sectorul public al fiecărei țări punctajele sunt cuprinse între 0 și 100, 100 reprezentând integritate maximă (corupție zero) și 0 (zero) reprezentând nivelul maxim al corupției. Aceste studii sunt realizate de către Organizația Transparency International.

În anul 2015, România a obținut un scor îngrijorător, și anume 46 de puncte, ocupând locul 26 din cele 28 de țări ale Uniunii Europene și locul 58 la nivel global (https://www.transparency.org/cpi2015/#map-container).

Guvernul a adoptat noi măsuri cu privire la corupție, cum ar fi Hotârârea Guvernului nr. 215 din 20 martie 2012 privind aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe perioada 2012-2015 a Inventarului măsurilor preventive anticorupție și a indicatorilor de evaluare, precum și a Planului național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale anticorupție 2012-2015. Aceste măsuri s-au dovedit a fi benefice, dar tot suntem departe de a menține sub control acest fenomen. O altă strategie anticorupție este în curs de adoptare, care vine în completarea celei pe anii 2012-2015.

În tabelul de mai jos avem IPC-ul din anul 2005 până în 2014. Putem observa că în ultimul deceniu România a început să se redreseze la acest capitol, totuși problema persistând în prezent.

Tabelul 1. Indicele de percepție a corupției în România în perioada 2005-2013 – adaptare după Transparency International Corruption Perception Index

Sursa: http://www.transparency.org/research/cpi/cpi_2008/0/

1.7 Barometrul Global al Corupției

Pe de cealaltă parte avem Barometrul Global al Corupției (BGC). BGC realizează sondaje de opinie cu privire la percepția asupra corupție în rândul cetățenilor, precum si experiențele personale ale indivizilor în legătură cu acest fenomen.

Astfel, în anul 2013 27% din populație considera că nivelul corupției din ultimii doi ani a rămas la fel, 21% au raspuns că a crescut puțin și 43% consideră că nivelul a crescut foarte mult.

La întrebarea cât de eficiente sunt măsurile guvernului împotriva corupției populația a răspuns astfel: 11% au răspuns că sunt eficiente; 29% au răspuns că sunt nici eficiente nici ineficiente; 39% măsurile sunt ineficiente și un procent de 19% a răspuns că măsurile sunt foarte ineficiente. Din aceste răspunsuri ne putem da seama că doar un procent de 11% mai are încredere în deciziile care se iau pentru lupta împotriva fenomenului corupției. Cei mai mulți și-au pierdut încrederea și cred că statul nu poate face nimic în privința acestei probleme (http://www.transparency.org/gcb2013/country/?country=romania).

Mai mult, cetățenii consideră că instituțiile cele mai afectate de corupție sunt: partidele politice (76%); parlamentul/legislativul (68%); sistemul judiciar (58%); poliția (54%) și oficialii publici și funcționari publici (50%). Instituțile militare sunt considerate ca fiind cel mai puțin afectate de corupție.

Este foarte trist că partidele politice și legislativul țării sunt considerate ca fiind cele mai corupte instituții. Parlamentul ar trebui să fie cel mai ,,curat” organism din țară, deoarece prin el se emit legile țării. Legea Codului de conduită a funcționarilor publici a fost emisă chiar de către Parlament și ei sunt cei care o respect cel mai puțin. În prezentarea cauzelor corupției spuneam că salariile mici și birocrația sunt cauze importante ale apariției corupției. Unele persoane preferă să dea mită personalului din administrația public pentru a se asigura că probleme le sunt rezolvate la timp.

Figura 1. Nivelul corupției în 2011

Sursa: Barometrul Global al Corupției: Evoluția României în perioada 2005-2010 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf

Dacă privim în raportul realizat de Transparency International în perioada 2005-2010 respondenți au alte păreri. Astfel, 87% dintre români consideră că nivelul corupției a crescut în ultimii trei ani, 11% apreciază că a rămas la fel și doar un procent de 2% consideră că nivelul corupției a scăzut în ultimii trei ani. Vedem diferențele de percepție de la an la an. Dacă în 2011 o foarte mare din cetătețeni credeau că nivelul corupției a crescut, în 2013 doar 43% consideră că nivelul corupției a crescut.

Ceea ce este îngrijorător cu privire la țara noastră sunt răspunsurile la întrebarea dacă, în ultimele 12 luni, personal sau cineva apropiat lor, au dat mită următoarelor servicii: 27% au răspuns că au dat mită pentru serviciile medicale; 13% instituțiilor judiciare; 7% au recunoscut că au dat mită persoanelor din cadrul serviciilor educative; 11% pentru serviciile de teren; 9% au dat mită piliției (https://www.transparency.org/gcb2013/country/?country=romania).

După cum știm, în România serviciile medicale din unele spitale sunt destul de precare și cetățenii sunt adesea înclinați să dea mită pentru a se asigură că primesc servicii de calitate. Deși aproape, dacă nu toate, aceste organizații dispun de un cod de conduită, acesta parcă nici nu există. Normele din codurile de conduită au fost scrise pentru a-i învăța pe cei care oferă servicii cetățenilor. Exact instituțiile judiciare, care ar trebui să vegheze la punerea în aplicare a legilor sunt corupte. Mai jos voi prezenta câteva metode de luptă împotriva corupției. Dacă acestea sunt corect aplicate și respectate, nivelul corupției ar putea să scadă în țara noastră.

Așadar, Indicele de Percepție al Corupției și Barometrul Global al Corrupției măsoară nivelul corupției din două puncte de vedere diferite și se analizează foarte bine acest fenomen.

1.8 Metode de luptă împotriva corupției

Ca și metode de luptă împotriva corupției am ales o clasificare realizată de Mora, Țiclău, Balica în cartea ,,Studiul administrației publice” (2012:196-200).

1.8.1 Îmbunătățirea stimulentelor pozitive

Unii autori propun ca metodă de luptă împotriva corupției creșterea salariilor, a recompenselor, a bonusurilor pentru angajații din instituțiile publice pentru ca aceștia să nu fie tentați să apeleze la fapte de corupție. Este o metodă foarte bună, deoarece de cele mai multe ori persoanele aleg să practice corupția din motive financiare.

1.8.2 Creșterea sancțiunilor pentru corupție

De foarte multe ori cei care săvărșesc acte de corupție sunt foarte puțin probabil să fie prinși în fapt, riscul este foarte mic. De aceea, se propune ca pedepsele să fie mai mari pentru accea care sunt prinși, în acest mod se descurajează pe viitor săvârșirea acestui act, atât pentru cel prins, cât și pentru cei care doresc să îl practice.

1.8.3 Limitarea monopolurilor

Faptul că statul deține monopolul asupra unor servicii de interes public îi oferă o putere de decizie foarte mare. Ar trebui ca cetățenii să poată alege între bunurile și serviciile oferite și acest lucru se poate realiza prin parteneriatul public privat, externalizarea unor servicii ș.a.

1.8.4 Creșterea transparenței

Pentru ca statul să nu abuzeze de puterea pe care o are cetățeanul trebuie să fie informat cu privire la normele și legile adoptate. În acest mod riscul de a fi observat este mai ridicat și nu se vor mai comite acte de corupție. În acest sens avem Legea nr.52 din 21 ianuarie 2003 privind transparența decizională în administrația publică. Legea are ca scop: să sporească gradul de responsabilitate a administrației publice față de cetățean, ca beneficiar al deciziei administrative; să stimuleze participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative și în procesul de elaborare a actelor normative; să sporească gradul de transparență la nivelul întregii administrații publice (Art. 1, al. 2). Din primul articol al legii înțelegem că administrația este responsabilă față de cetățenea în ceea ce privește luarea deciziilor și totodată cetățeanul să aibă dreptul să își exprime părerea cu privire la deciziile care se iau pentru comunitatea din care fac parte.

Apoi, mai avem Legea 544/2001 prinvind liberul acces la informații de interes public, exceptând cele care nu pot fi publicate (sunt cu caracter personal) sau cele care vizează siguranța națională, ș.a. În acest mod cetățenii au dreptul să fie informați.

1.8.5 Avertizorii de integritate

Termenul de whistleblowing vine din limba engleză și de referă la acțiunea de a dezvălui neglijări sau abuzuri în cadrul activității care amenință interesul public, integritatea, reputația unei organizații, organism guvernamental sau companie. Această acțiune poate fi realizată de către un angajat, angajator sau o persoană externă (The Anti-Corruption Plain Language Guide p.45). În România, această practică este reglementată de Legea nr. 571 din 14 decembrie 2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii.

Totodată crearea unor organisme speciale precum Departamentul Național Anticoruție și Agenția Națională pentru Integritate sunt tot măsuri prin care cei care sunt suspectați pentru fapte de corupție să fie prinși și pedepsiți.

1.8.6 Codurile de conduită etică

O măsură foarte importantă, poate cea mai importantă, de luptă împotriva corupției a fost crearea unor coduri de conduită etică în organizații.

La Convenția Națiunilor Unite Împotriva Corupției din anul 2004 s-a decis ca fiecare stat membru al Națiunulor Unite să ia unele decizii cu privire la sectorul public, în special se face referire la corupția din sectorul public. Astfel pentru a lupta împotriva corupției , fiecare stat membru trebuie să promoveze integritatea, onestitatea și responsabilitatea în rândul oficialilor publici. În special, fiecare stat trebuie să aplice în cadrul instituților publice coduri sau norme de conduită pentru o performanță corectă, onorabilă și corespunzătoare a funcționarilor publici (art.9).

Organizația Transparency International definește codul de conduită ca fiind o ,,declarație de principii și valori care stabilește un set de așteptări și standarde pentru modul în care o organizație, organism guvernamental, firmă sau grupuri afiliate se va comporta, inclusiv nivelurile minime de conformitate și acțiunile disciplinare pentru organizarea personalul și voluntarii acesteia”. Rolul acestor coduri este acela de a se asigura că angajații dau dovadă de corectitudine și profesionalism în cadrul organizației în care profesează, în munca pe care o prestează în cadrul instituțiilor. Aceste coduri de conduită încearcă să anticipeze și să prevină unele comportamente negative care, ulterior, vor duce la cazuri de corupție (OECD:5). Mai mult, codurile încearcă să învețe angajații cum să se comporte etic în situațiile cu care se confruntă zi de zi.

CAPITOLUL 2

Codul de Conduită a funcționarilor publici

Înainte de a discuta despre codul de conduită al funcționarilor publici din România, aș dori să prezint situația țărilor Uniunii Europene în ceea ce privește acest subiect. Trebuie să menționez că datele sunt din anul 2006 și între timp s-au produs modificări. Totuși, deși unele tări nu aveau în 2006 o reglementare legală privind etica din administrația publică, în prezent acestea există. Putem observa din cele amintite în tabel că majoriatea țărilor Uniunii Europene dispun de un cod de conduită al funcționarilor publici. Alte țări au fie carte, fie declarații ale valorilor (Tabelul 2).

2.1 Statutul funcționarului public

Înainte de a avea un cod de Conduită a Funcționarilor Publici, funcționarii publici se ghidau și erau sancționați pe baza Legii 188 din 1999 privind statutul funcționarului public.

Articolul 1 al legii statuează că se urmărește un serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cetățenilor, precum și al autorităților și instituțiilor publice (art.1 al.(2), Legea 188). Articolul 2 prezintă funcția publică și cea de funcționar public, persoana numită într-o funcție publică.

În articolul 3 legea 188 avem principiile care stau la baza exercitării funcției publice:

legalitate, imparțialitate și obiectivitate;

transparență;

eficiență și eficacitate;

responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;

orientare către cetățean;

stabilitate în exercitarea funcției publice;

subordonare ierarhică. (art. 3, Legea 188)

Legea prezintă drepturile și obligațiile pe care le au funcționarii publici (Legea 188, cap. IV secțiunile I și II) dintre care amintim: dreptul la opinie; dreptul la asociere sindicală, îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională și civică prevăzute de lege;  este interzis să facă parte din partide politice, este interzis să ocupe funcții de conducere în structurile sau organele de conducere, alese sau numite, ale partidelor politice; este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alții, în considerarea funcției lor publice, daruri sau alte avantaje; au obligația să respecte regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților; etc.

2.2 Codul de conduită a funcționarilor publici din România

Am prezentat mai sus legea privind funcția publică, legea anterioară cu privire la regulile de comportament a funcționarilor publici, precum și modul de sancționare a acestora în caz de abateri.

În țara noastră, în 2004, a fost adoptată Legea privind Codul de conduită a funcționarilor publici. Astfel, a fost prima lege care reglementa normele de conduită profesională a funcționarilor publici. Art. 1 al. 2 al prezentei legi stipulează că normele de conduită sunt obligatorii pentru toate persoanele care ocupă o funcție publică, în cadrul instituțiilor și autorităților administrației publice centrale și locale, precum și a autorităților administrative autonome.

Obiectivul acestui cod de conduită este de a crește calitatea serviciilor publice, buna administrare a interesului public, eliminarea birocrației și a faptelor de corupție în domeniul public (Art. 2). Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) are rolul de a coordona, monitoriza și controla, aplicarea normelor codului de conduită (Art. 20, al. 1, Legea 7).

Pricipiile generale ale codului de conduită sunt următoarele: supremația Constituției și a legii; prioritatea interesului public; asigurarea egalității de tratament a cetățenilor în fața autorităților și instituțiilor publice; profesionalism; imparțialitate și independență; integritate morală, libertatea gândirii și a exprimării; cinstea și corectitudinea; deschiderea și transparența (Art. 3, Legea 7).

Normele generale de conduită profesională a funcționarilor publici: asigurarea unui serviciu public de calitate; loialitatea față de Constituție și lege; loialitatea față de autoritățile și instituțiile publice; libertatea opiniilor; activitatea publică; activitatea politică; folosirea imaginii proprii; cadrul relațiilor în exercitarea funcției publice; conduita în cadrul relațiilor internaționale; interdicția privind primirea cadourilor, serviciilor și avantajelor; participarea la luarea deciziilor; obiectivitate în evaluare; folosirea prerogativelor de putere publică; utilizarea resurselor publice; limitarea participării la achiziții, concesionări sau închirieri (Art. 5-19, Legea 7).

2.3 Obligațiile etice

Dwight Waldo a identificat 12 obligații etice pe care trebuie să le aibă funcționarii publici. Aceste obligații sunt (O’Leary, apud Dwight Waldo):

Obligația față de Constituție

Obligația față de lege

Obligație față de țară/națiune

Obligația față de democrație

Obligația față de norme organizaționale/birocratice

Obligația față de profesie/profesionalism

Obligația față de familie și prieteni

Obligația față de propria persoană

Obligația față de grupuri/comunitatea locală

Obligația față de interesul public/bunăstarea generală

Obligația față de umanitate/lume

Obligația față de o religie/ideologie

De cele mai multe ori aceste obligații se suprapun, iar funcționarul public este pus în situația de a alege. Aceste obligații sunt foarte greu de respectat de către cei din administrația publică deoarece intră în contradictoriu una cu cealaltă și este greu să le punem într-o ordine. În administrația publică se vorbește de interesul public, binele comun și acest lucru înseamnă ca cetățeanul este pe primul loc, ceea ce ne face să credem că celelalte obligații ar decurge din aceasta.

2.4 Consilierul de etică

Prin republicarea legii 7/2004 în anul 2007, apare funcția de consilier de etică pentru ca dispozițiile codului de conduită să fie aplicate și respectate. Se numește un funcționar public de către conducătorii autorităților sau instituțiilor, de regulă, din cadrul biroului de resurse umane. Consilierul de etică este un intermediar între instituția în care profesiază și Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Acesta are atribuțiile următoare (Art. 21 al. 2): acordă consultanță și asistență funcționarilor publici; monitorizează aplicarea prevederilor codului de conduită a funcționarilor publici în cadrul autorității sau instituției publice din care face parte, precum și întocmirea de rapoarte trimestriale privind respectarea normelor de conduită de către funcționarii publici din cadrul respectivei autorități sau instituții publice.

Așadar, consilierul de etică trebuie să fie însăși o persoană cu un comportament etic, să dea dovadă de profesionalism și să ajute cu adevărat funcționarii în luarea deciziilor. Multe instituții nu au numiți consilieri de etică din motive financiare sau pur și simplu nu consideră importantă această funcție.

Principalele motive pentru care funcționarii primesc consiliere etică se axează pe următoarele probleme (ANFP, 2014):

Libertatea opiniilor;

Folosirea imaginii proprii;

Obligațiile funcționarilor publici privind obiectivitate în evaluare;

Comportament neadecvat în relația cu colegii;

Asigurarea unui serviciu public de calitatea;

Consiliere în vederea respectării regimului juridic al incompatibilităților și al conflictelor de interese;

Întrebuințarea unor expresii jignitoare;

Utilizarea neconformă a resurselor instituției.

2.5 Comparație România – Italia – Croația cu privire la codul de conduită

Pentru a vedea cum se prezintă și alte state în ceea ce privesc normele de conduită, am ales ca țări Italia, pentru că a fost printre primele țări din Uniunea Europeană care a adoptat un cod de etică și Croația pentru că este cel mai nou membru al Uniunii Europene.

În prezent, Italia dispune de un Cod de conduită pentru angajații din structurile guvernamentale. Primul cod de conduită adoptat a fost cel din 1994 urmând mai multe republicări a acestuia. Termenul de angajați publici folosit în codul de conduită include: funcționarii publici, structurile militare, poliția, magistrații și membrii Oficiului Consultativ Juridic de Stat (art.1).

Republica Croația dispune de un Cod de etică pentru funcționarii publici adoptat în 2011 prin Ordonanța de Guvern. Înainte de acest cod de etică funcționarii publici se ghidau după Legea Funcționarilor Publici, oarecum similară cu Legea 188/199 din România privind statutul funcționarilor publici.

Principiile codului de conduită din Italia sunt: loialitatea față de Constituție; supunerea față de lege și urmărirea interesului public; norme cu privire la conflictul de interese; protejarea imaginii administrației publice; protejarea informației/secretelor de serviciu; principiul subsidiarității (apropierea de cetățean), ș.a (Art.2).

În Croația avem următoarele principii: respectarea integrității și demnitatea cetățenilor și a funcționarilor publici; pretecția imaginii proprie, cît și a serviciului public; conduita în cadrul aparițiilor publice; interzicerea acceptării de câștiguri financiare sau alte câștiguri și evitarea conflictului de interese (Art. 6-9). Între principiile codului de conduită din Italia și cele din țara noastră observăm o similitudine, care se datorează, probabil, faptului că sistemul administrativ român se aseamănă cu cel italian și cu cel francez.

Alte câteva norme din codul de conduită italian sunt: norme cu privire la primirea de cadouri sau alte beneficii; dreptul de apartenență la asociații și alte organizații, cu condiția să nu afecteze imaginea instituției și să nu forțeze alti funcționari să facă parte din acea instituție; transparență (declarații de avere și de interese); imparțialitate; dreptul la opinie, etc (Art. 3,4,5,8). Mare parte din aceste norme se regăsesc și în codul de conduită al funcționarilor din România.

În Croația, normele codului etic par mai mult niște sfaturi pentru funcționarii publici. Articolul 12 stipulează că funcționarii trebuie să dea dovadă de stimă reciprocă în relația cu ceilalți funcționari, sa aibă încredere unul în altul, să coopereze, să aibă răbdare, politețe. Chiar articolul 2 al prezentului cod ne spune că funcțioanrii publici vor aplica normele și pricipiile în relația cu colegii și cu publicul; în atitudinea cu privire la muncă și în relația cu structurile guvernamentale în care își desfășoară activitatea (art.2 )

O diferență între România și Italia în ceea ce privește codul de conduită este că în Italia nu se precizează în cod de existența unui consilier de etică. În schimb, în Croația, avem un Comisar de etică (art.15), care este ales dintre funcționarii publici din cadrul instituției/autorițății, dacă instituția este mare se vor alege mai multi comisari de etică, în România ar fi echivalentul consilierilor de etică. Tot în Croația avem Comisia de etică, care este o structură independentă responsabilă cu promovarea principiilor etice în serviciul public. Membii acestei comisii sunt numiți de către guvern pe un mandat de 4 ani. Am putea spune că această comisie se aseamănă cu instituția Avocatul Poporului din România, deoarece, se ocupă cu soluționarea problemelor cetățenilor în raport cu administrația publică.

În România, dispozițiile finale ale Legii codului de conduită aduc în discuție și sancțiunile primite dacă normele codului sunt încălcate. În Italia, cât și în Croația nu se precizează nimic cu privire la aceasta.

După studierea celor trei coduri de conduită, respectiv de etică, am putut să observ că nu exstă diferențe foarte mari între acestea, ci mai degrabă am observat similitudini. În unele state normele pot fi mai severe, în altele pot fi mai simple, mai mult ca niște sfaturi. Aceste norme se adoptă și în funcție de cultura unei țări, adică dacă sistemul administrativ al unei țări este considerat corupt, probabil codul de conduită al administrației publice va fi unul mai stufos, rigid, cu sancțiuni drastice.

2.6 Avantaje ale conduitei profesioniste a funcționarilor publici

ANFP a realizat un Manual de proceduri pentru implementarea codului de conduită. Acest manual își propune să învețe funcționarii publici cum să se poarte în unele situații, precum și care trebuie să fie comportamentul acestora în raport cu cetățenii, colegii și instituția în care lucrează.

La finalul acestui manual sunt prezentate unele avantaje ale conduitei profesioniste a funcționarilor publici. Astfel, potrivit manualului, printr-un comportament profesionist poate crește calitatea serviciilor oferite către cetățeni, crește încrederea cetățenilor în instituțiile publice, scade gradul de corupție în cadrul instituțiilor, ș.a.

Din cele prezentate, codul de conduită nu se referă numai la combaterea corupției din instituțiile publice, ci la comportamentul pe care trebuie să îl aibă un funcționar public pentru a nu se ajunge la cazuri de corupție. Prevederile Legii 7/2004 propun o serie de sfaturi pentru funcționarii publici. Dacă funcționarii publici cunosc și respectă aceste prevederi nu vor avea probleme în menținerea unui comportament etic.

Astfel, codurile de conduită sunt niste instrumente care promovează comportamente etice și descurajează practicile neetice. Totodată, conducătorii autorităților și instituțiilor au obligații cu privire la implementarea codului de conduită, și anume, să se asigure că aceste coduri sunt respectate, iar cei care nu le respectă să fie sancționați corespunzător.

CAPITOLUL 3

Date statistice privind Codul de conduită a funcționarilor publici

3.1 Sondaj de opinie realizat de ANFP

În anul 2012 Agenția Națională a Funcționarilor Publici a realizat un sondaj de opinie în cadrul unor autorități și instituții publice din România. Sondajul a fost realizat pe un eșantion de 580 de autorități și instituții ale administrației publice centrale, teritoriale și locale, ceea ce reprezintă un procent de 13% din totatul autorităților și instituțiilor publice la nivel național. Scopul pentru care s-a realizat acest sondaj a fost acela de a vedea gradul de cunoaștere și respectare a prevederilor Legii 7/2004 de către funcționarii publici. Totodată, s-a dorit să se cunoască și care este activitatea efectivă a funcționarului public desemnat ca și consilier de etică. Au fost formulate 2 chestionare: primul a fost pentru funcționarii publici de execuție si de conducere și al doilea chestionar s-a adresat funcționarilor publici desemnați pentru consiliere etică.

Au fost completate 1576 de chestionare , dintre care 678 au fost funcționari de conducere și 898 au fost funcționari de execuție. Putem observa că numărul funcționarilor de execuție este mult mai mare decât a celor de conducere, fapt ce se poate vedea în orice instituție publică din țară.

În cele ce urmează o să prezint pe scurt câteva dintre răspunsurile la întrebările din chestionar oferite de funcționarii publici de execuție și de conducere.

Din figura de mai jos putem vedea că cele mai multe situații de încălcare a normelor de conduit au avut loc în relația cu colegii din instituție, apoi în relația cu cetățenii.

Figura 2. Situații de nerespectare a normelor de conduită cu care s-au confruntat f.p.

Sursa:http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/Raport%20privind%20analiza%20informatiilor%20extrase%20din%20chestionarele%20de%20evaluare.pdf

Funcționarii au mai fost întrebați cui s-au adresat dacă s-au confruntat cu situații de încălcare a normelor de conduită. Dintre aceștia, 4% s-a adresat altor colegi, 81% s-au adresat consilierului de etică, 52% superiorului ierarhic sau conducătorului instituției și un procent de 2% s-au adresat altor persoane.

Întrebați cum consideră că sunt normele codului de conduită profesională a funcționarilor publici răspunsurile au fost în felul următor: clare 68%, cuprinzătoare 37%, insuficiente 8%, și un procent de 4% au răspuns că sunt ambigue. Așadar, putem observa că nu toți funcționarii înteleg normele codului de conduită, deci, nu le pot respecta.

Ultima întrebare a chestionarului solicita funcționarilor să ofere măsuri care să contribuie la îmbunătățirea conduitei profesionale a funcționarilor publici.

Figura 3. Măsuri care ar contribui la îmbunătățirea conduitei profesionale a f.p.

Sursa:http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/Raport%20privind%20analiza%20informatiilor%20extrase%20din%20chestionarele%20de%20evaluare.pdf

Din răspunsurile primite cele mai relevante sunt: 60% consideră că ar trebui să existe instruire cu privire la normele de conduită, 49% spun că a trebui să existe prevederi exprese privind protecția funcționarilor publici în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar 46% consideră că ar trebui să existe o relaționare permanentă cu funcționarul public desemnat pentru consiliere etică. Într-un procent de 24% consideră că ar trebui să existe prevederi exprese privind obligațiile funcționarilor de conducere față de cei de execuție.

La întrebarea dacă activitatea consilierului de etică ar trebui îmbunătățită o mare majoritatea a funcționarilor publici ar răspuns afirmativ (70%), și au oferit exemple: 65% consideră că ar trebui să se creeze proceduri referitoare la activitatea de consiliere etic; 38% au răspuns că ar trebui reglementată funcția de ,,consilier etic” ca funcție de sine stătătoare; 38% au răspuns că activitatea consilierului de etică s-ar putea îmbunătăți prin reglementarea detaliată a activităților de consiliere etică și de monitorizare a normelor de conduită. În procente mai mici au fost răspunsuri ca: introducerea noțiunii de consilier etic și a unor activități specifice (25%); prin stabiliarea unor atribuții de a monitoriza vulnerabilitățile la corupție în activitatea funcționarilor publici (25%).

3.2. Activitatea funcționarului public desemnat pentru consiliere etică

În cele ce urmează voi prezenta răspunsurile la întrebările similare pentru funcționarii de execuție și funcționarii de conducere, de această dată din perspectiva funcționarilor publici desemnați pentru consiliere etică.

Astfel, la întrebarea cu privire la încălcări ale normelor codului de conduită întâlnite, 81% dintre consilierii de etică au răspuns negativ și 19% au răspuns pozitiv. Dintre cei care au răspuns pozitiv 63% au răspuns că în relația cu colegii au întâlnit situații de încălcare a normelor de conduită, un procent foarte apropiat cu procentul răspunsurilor date de funcționarii publici. Totodată, 53% din situații au avut loc în relațiile cu superiorul ierarhic.

Consilierii de etică consider ca normele de conduită sunt: 54% sunt clare, 43% cuprinzătoare, 18% insuficiente și 10% consideră că sunt ambigue. Obsevăm că majoritatea consideră normele codului de conduită ca fiind utile și clare, concise.

Figura 4. Calitatea normelor de conduită în opinia consilierilor de etică

Sursa:http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/Raport%20privind%20analiza%20informatiilor%20extrase%20din%20chestionarele%20de%20evaluare.pdf

O mare majoritate de 86% dintre consilierii de etică consideră că activitatea consilierului de etică ar trebui îmbunătățită și 14% au spus că activitatea nu trebuie îmbunătățită. Trebuie să ținem cont că aceste răspunsuri sunt din perspectiva unor consilieri de etică. Legea specifică ceea ce trebuie să facă și cum să procedeze consilierul de etică în situații. Totuși, aceștia consider ca ar putea face mai mult decât propune legea cu privire la activitatea de consiliere etică.

Tot consilierii de etică consider că ar trebui să existe instruire cu privire la normele de conduită, precum și o relaționare cu funcționarul desemnat pentru consiliere etică. De asemenea, ar trebui să existe prevederi pentru protecția funcționarilor în exercitarea atribuțiilor.

Figura 5. Măsuri care ar contribui la îmbunătățirea conduitei profesionale a f.p Sursa:http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/Raport%20privind%20analiza%20informatiilor%20extrase%20din%20chestionarele%20de%20evaluare.pdf

Putem vedea că funcționarii trebuie să dispună de instruire în ceea ce privește normele de conduită, deși, mai mult de 50% au spus că normele sunt clare. Probabil, normele sunt clare, dar funcționarii nu știu să le aplice, sau trebuie instruire pentru a putea și mai bine înțelese. Totodată,

3.3 Cauzele nerespectării Codului de conduită

Încă din anul 2004, anul întrării în vigoare a Codului de conduită, principalele cauze a nerespectării codului, potrivit rapoartelor ANFP (2005-2014), au fost:

absențe repetate de la serviciu;

necunoașterea modificărilor legislative intervenite;

lipsă de profesionalism;

nerespectarea programului normal de lucru;

comportament agresiv;

nerespectarea procedurilor operațiunilor operaționale

influența problemelor personale asupra activității profesionale;

comportament și atitudine neadecvate în relațiile cu colegii/beneficiarii de servicii publice;

nerespectarea atribuțiilor din fișa postului;

însușirea unor sume de bani;

neglijența funcționarilor publici în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Aceste cauze sunt îngrijorătoare, deoarece vedem funcționari care nu își îndeplinesc corect sarciniile de lucru, nu dau dovadă de profesionalism. Tocmai din cauza acestor funcționari se pierde încrederea cetățenilor în administrația publică. Funcționarii publici uită adesea că trebuie să fie la dispoziția cetățenilor, să îi trateze ca pe niște clienți, potrivit Noului Management Public.

Anual, ANFP întocmește rapoarte privind managementul funcției publice și al funcționarilor publici. Un capitol este dedicat informațiilor cu privire la monitorizarea și evaluarea respectării prevederilor Codului de conduită al funcționarilor publici, a regimului incompatibilităților și a regimului conflictului de interese.

În anul 2005 s-au înregistrat 332 de cazuri de încălcare a Codului de conduită; în anul 2006 au fost 281 de cazuri; iar în 2007 au fost primate de către ANFP 356 de sesizări de încălcare a Codului de conduită. Din anul 2008, post apariției funcției de consilier de etică, cazurile de nerespectare a normelor a scăzut, iar funcționarii publici au primit consiliere etică. În anul 2011, semestrul I, vom putea observa că numărul cererilor pentru consiliere etică a crescut, în 2014 ajungându-se la 1337 de funcționari publici care au primit consiliere etică.

Faptul că numărul de sesizări a scăzut, ne face să credem că acest cod de conduită începe să fie înțeles și respectat. Funcționarul public desemnat pentru consiliere etică trebuie să fie capabil să ajute funcționarii publici în dilemele etice cu care se confruntă la locul de muncă, să fie un profesor pentru aceștia.

CAPITOLUL 4

Sondaj de opinie cu privire la importanța normelor de conduită

În urma datelor pe care le-am adunat cu privire la acest subiect am ajuns să îmi pun o serie de întrebări. Răspunsul la aceste întrebări le-am primit în urma sondajului de opinie realizat în cadrul Primăriei Orașului Năsăud, județul Bistrița-Năsăud. Am ales să efectuez sondajul de opinie în această organizație tocmai pentru faptul că nu dispune de un cod de conduită propriu, cum dispun alte instituții mai mari sau care dispun de mai multe resurse financiare. Totodată, nu există un funcționar public desemnat pentru consiliere etică. Această primărie are un Regulament de Organizare și Funcționare în care sunt specificate atribuțiile fiecărui birou/department, precum și sancțiunile aplicate acelor care încalcă regulamentul. Bineînțeles, acest regulament este realizat pe baza unor legi, dintre care amintim Legea 7/2004 și Legea 188/1999.

Întrebările de cercetare au fost următoarele:

Cât de cunoscute sunt normele codului de conduită?

Sunt importante aceste norme pentru funcționarii publici?

Ce rol are consilierul de etică într-o instituție?

Sunt sancționați cei care încalcă normele codului de conduită?

Cum ar putea fi îmbunătățită conduita funcționarilor publici?

Pe baza acestor întrebări, am construit chestionarul, pe care, ulterior l-am aplicat în instituția în cauză.

4.1 Rezultatele cercetării

Am aplicat chestionarul pe 40 de persoane. Dintre aceștea 37 au fost funcționari publici de execuție, un funcționar public de conducere și o persoană personal contractual. Funcționarii de execuție, normal, sunt mai mulți la număr decât cei de conducere și sunt mai deschiși în relația cu cetățenii.

În ceea ce privește sexul respondenților, din cei chestionați 29 au fost femei și 11 au fost bărbați. Probabil acest fapt de datorează faptului că în administrația publică o mare majoritate sunt femei. Nu e de mirare faptul că funcționarul de conducere este de genul masculine, barbații sunt cunoscuți a fi în poziții de conducere.

Funcționarii cu vârste cuprinse între 26 și 55 de ani au fost în număr de 34, doar 6 funcționari sunt cu vârsta peste 55 de ani.

Figura 2

Figura 3

BIBLIOGRAFIE

Burcea, Cătălina, Manual de proceduri penru implementarea Codului de conduită, 2006, Editat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici

Comparative Study on the Public Service Ethics of the EU Member States, A report from the Human Resources Working Group, EUPAN 2006, http://vm.fi/documents/10623/307711/Comparative_Study_on_the_Public_Service_Ethics_of_the_EU_Member_States_publication+131206.pdf/524e908b-5388-4d1c-9199-59b4f3e567a9 p.13 (4.04.2016)

Code of conduct (definition), Glossary, Transparency International accesibil la https://www.transparency.org/glossary/term/code_of_conduct

International Monetary Fund (IMF), Corruption around the world: Causes, Consequences, Scope, and Cures prepared by Vito Tanzi, May 1998, pp.10-20 accesibil online la https://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/wp9863.pdf (9.11.2015)

Nicolae, Radu, Corupția și politicile anticorupție, Iași:Polirom, 2010, p. 33

Mora, Cristina M., Țiclău Tudor C. , Balica Dan O., ,,Studiul Administrației Publice”, Editura Accent, 2012, Cluj-Napoca pp.196-200

O’Leary, Rosemary , Guerrilla Employees: Should Managers Nurture, Tolerate, or Terminate Them?, Maxwell School of Syracuse University, PAR, 2010 p.11 on-line la adresa http://www.thecyberhood.net/documents/papers/oleary.pdf (10.04.2016)

Public Employment in European Union Member States, Madrid 2010 on-line http://www.dgaep.gov.pt/upload/RI_estudos%20Presid%C3%AAncias/Public_Employment_EUMS.pdf (5.04.2016)

Rapoarte privind managementul funcției publice și a funcționarului public în perioada 2005-2014 http://www.anfp.gov.ro/continut/Rapoarte (4.04.2016)

Raport privind analiza informațiilor extrase din chestionarele de evaluare a implementării normelor de conduită profesională a funcționarilor publici, prevăzute de Legea nr. 7/2004, ANFP, ianuarie 2013, accesibil on-line la http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/Raport%20privind%20analiza%20informatiilor%20extrase%20din%20chestionarele%20de%20evaluare.pdf (22.11.2015)

Stuart C. Gilman, Ph.D., ETHICS CODES AND CODES OF CONDUCT AS TOOLS FOR PROMOTING AN ETHICAL AND PROFESSIONAL PUBLIC SERVICE: Comparative Successes and Lessons, Prepared for the PREM, the World Bank, Washington, DC, Winter 2005 accesibil on-line la http://www.oecd.org/mena/governance/35521418.pdf (20.11.2015)

Transparency International, The Anti-Corruption Plain Language Guide, 2009 p.45 accesibil online la https://www.transparency.de/fileadmin/pdfs/Themen/Wirtschaft/TI_Plain_Language_Guide_280709.pdf

Transparency International – What is corruption. How do we define corruption – accesibil online la http://www.transparency.org/what-is-corruption/#define (9.11.2015)

Transparency International Global Corruption Barometer 2013 http://www.transparency.org/gcb2013/country/?country=romania (10.11.2015)

Transparency International : Evoluția României în perioada 2005-2010 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2010/GraphandTables_ro.pdf (10.11.2015)

United Nations Office on Drugs and Crime Vienna, United Nations Convention Against Corruption, United Nations, New York, 2004, disponibil on-line la https://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/Publications/Convention/08-50026_E.pdf. (20.11.2015)

World Bank (WB1), ,,Helping Countries Combat Corruption: The Role of the World Bank” accesibil online la http://www1.worldbank.org/publicsector/anticorrupt/corruptn/cor02.htm (26.10.2015)

Surse legislative

Codul de etică pentru funcționarii publici Republica Croația, accesibil la adresa http://www.sabor.hr/fgs.axd?id=17898 (10.04.2016)

Codul de conduită pentru structurile administrative din Italia, on-line la adresa http://www.oecd.org/mena/governance/35526972.pdf (09.04.2016)

Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare (publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009)

Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003 privind transparența decizională a administrației publice (publicată în Monitorul Oficial nr. 70 din 3 februarie 2003)

Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001privind liberul acces la informații de interes public, publicată în Monitorul Oficial nr. 663 din 23 octombrie 2001

Legea nr. 571 din 14 decembrie 2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 1214 din 17 decembrie 2004

Legea nr. 7 din 18 februarie 2004 republicată privind Codul de conduită a funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial nr. 525 din 2 august 2007

Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 republicata privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999

Legea nr. 78 din 2000 actualizată pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

ANEXA 1

Tabelul 2. Declarațiile valorilor sau codurilor etice în funcție de țară și CE, 2006 – adaptare după Timo Moilanen și Ari Salminen

Sursa:http://vm.fi/documents/10623/307711/Comparative_Study_on_the_Public_Service_Ethics_of_the_EU_Member_States_publication+131206.pdf/524e908b-5388-4d1c-9199-59b4f3e567a9

http://www.dgaep.gov.pt/upload/RI_estudos%20Presid%C3%AAncias/Public_Employment_EUMS.pdf

ANEXA 2

CHESTIONAR CU PRIVIRE LA CUNOAȘTEREA ȘI RESPECTAREA NORMELOR CODULUI DE CONDUITĂ

1. De cât timp știți de existența unui cod de conduită a funcționarilor publici? (Legea 7/2004)

De când a apărut

De câțiva ani (2-3 ani)

Am aflat recent (anul acesta)

Nu știu de existența acestuia

2. Cum ați aflat de existența codului de conduită?

1. Ne-a fost prezentat în instituție în cadrul unei ședințe

2. Funcționari de la Biroul de resurse umane ne-au dat o copie a legii

3. Altă sursă:……………………………………………………………………………….

3. Precizați măsura în care cunoașteți normele codului de conduită (încercuiți cifra):

4. Vă rog să evaluați importanța următoarelor norme de conduită (1 cel mai puțin important – 5 cel mai important):

5. Normele de conduită se potrivesc cu specificul instituției:

6. Cât de mulțumit(ă) sunteți de conținutul acestor norme?

7. În instituția în care lucrați, v-ați confruntat cu situații în care normele de conduită profesională a funcționarilor publici nu au fost respectate?

Nu

Da. Precizați în ce situație:

□În relația cu colegii din instituție

□În relația cu reprezentanți ai unor instituții de stat

□În relația cu superiorul ierarhic

□În relația cu cetățenii

□În relația cu reprezentanții ai unor organizații private

□Altele: ………………………………………………………………………………………………………….

8. Cunoașteți situații în cadrul instituției în care au fost sancționați funcționari publici pentru încălcarea normelor de conduită?

Nu

Da

9. Considerați că aceste sancțiuni au fost aplicate corect, pe măsura faptelor?

1. Sigur nu

2. Probabil că nu

3. Nu știu

4. Probabil că da

5. Cu siguranță da

10. Considerați necesară desemnarea unui funcționar public pentru consiliere etică?

1. Nu

2. Da

3. Nu știu/ Nu răspund

11. Dar un funcționar desemnat pentru monitorizarea respectarii normelor de conduită?

1. Nu

2. Da

3. Nu știu/ Nu răspund

12. În ce măsură considerați că activitatea funcționarilor ar fi influențată dacă ar fi numit un consilier de etică în instituție?

13. Ce calități considerați ar trebui să aibă funcționarul desemnat pentru consiliere etică?

1. Responsabilitate 2. Obiectivitate 3. Empatie 4. Să inspire încredere 5. Impartialiatate

14. Ce măsuri considerați că ar contribui la îmbunătățirea conduitei profesionale/etice a funcționarilor publici?

Sancționarea disciplinară în cazurile de nerespectare a normelor de conduită

Instruire privind normele de conduită

Adoptarea unui cod de conduită propriu/specific instituției

Creșterea transparenței în deciziile luate de către funcționari

Existența unui funcționar desemnat pentru consiliere etică în cadrul insitituției

Feed-back (răspuns) din partea cetățenilor cu privire la serviciile oferite de către administratia publică

15. Funcția dumneavoastră:

Funcționar public de execuție

Funcționar public de conducere

Personal contractual

16. Sexul dumneavoastră:

Masculin 2. Feminin

17. Vârsta d-voastră

18. Starea civilă

19. Vă rog să specificați dacă aveți copii.

Nu

Da

Nu răspund

20. Nivelul de studii

21. Profilul ocupațional:

…………………………………………………………………………………………………

22. Vechimea la locul de muncă