Clima Si Topoclima Municipiului Giurgiu

CLIMA ȘI TOPOCLIMA MUNICIPIULUI GIURGIU

CLIMA ȘI TOPOCLIMA MUNICIPIULUI GIURGIU

CUPRINS

INTRODUCERE

Istoricul cercetării și metodele de cercetare

Capitolul 1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ A MUNICIPIULUI GIURGIU ȘI LIMITELE ORAȘULUI

Capitolul 2. FACTORII GENETICI AI CLIMEI

2.1. Radiația solară

2. 2. Radiația difuză

2.3. Radiația efectivă

2.4. Bilanțul radiativ

2.5. Factorii climatogeni fizico-geografici

2.6. Factorii climatogeni antropici

Capitolul 3. CARACTERISTICILE PRINCIPALELOR ELEMENTE CLIMATICE

3.1. Temperatura aerului

3.2. Umezeala aerului

3.3. Durata de stralucire a Soarelui

3.4. Precipitațiile atmosferice

3.5. Vântul

3.5.1. Direcția vântului și calmul atmosferic

3.5.2.Viteza vântului

3.6. Fenomene atmosferice de risc

3.6.1. Ceața

3.6.2. Bruma

3.6.3. Poleiul și chiciura

3.6.4. Viscolul

Capitolul 4 .Topoclimate si microclimate

a) microclimatul bălților și lacurilor antropice

b) microclimatul de pădure

c) microclimatul câmpurilor cultivate din vestul și sud-estul orașului

Capitolul 5 .Degradarea mediului aerian

5.1.Sursele de poluare ale aerului

5.2.Consecințele poluării

5.3. Măsuri de prevenire și combatere a poluării

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Lucrarea de față, cu titlul “Clima și Topoclima Municipiului Giurgiu”, se încadrează în categoria studiilor de geografie fizică regională, cu accent pe modificările climatice care apar în timp și spațiu la nivelul unui oraș din România.

Pentru o mai bună realizare a lucrării am consultat lucrări din literatura de specialitate ce aparțin lui: Sterie Ciulache, Nicoleta Ionac, Lucian Badea, Petre Coteț, Grigore Posea și Octavian Berbecel, punând accent pe specialitatea din domeniul climatic și topoclimatic studiate de prezenții autori.

Lucrarea este structurată pe 5 capitole, în care am încercat să realizăm o caracterizare climatică și topoclimatică corespunzătoare, astfel:

Capitolul 1, se referă la poziția geografică a orașului Giurgiu, în cadrul României și județului cu același nume, limitele orașului și vecinătatea imediată a acestuia cu albia fluviului Dunărea, fiind cuprinse aici și caracateristicile fizico-geografice (relief, apă, soluri, vegetație ).

Capitolul 2, este atribuit factorilor genetici ai climei și anume: radiația solară directă, radiația difuză, radiația efectivă și bilanțul radiativ.

Capitolul 3, face referire la aspectul climatic al orașului și modificările ce apar în timp, în funcție de temperatura aerului, precipitații și fenomenele extreme întâlnite la Giurgiu.

Capitolul 4 este concentrat asupra topoclimatelor și microclimatelor orașului, evoluția sau schimbările ce apar la nivelul lor.

Capitolul 5, este atribuit degradării mediului aerian din cadrul orașului, sursele de poluare de aici și măsurile de prevenire si combatere a poluării la nivel de oraș.

În ceea ce privește modul de realizare al lucrării, pe lângă datele prelucrate din literatura de specialitate, am prelucrat o serie de date de la stația meteorologică Giurgiu, de la Consiliul Local al Municipiului Giurgiu, de la stația meteorologică din Bucureși (ANM ) și pe cele de la Ministerul Mediului, am folosit de asemenea și programul GIS pentru realizarea hărților și Excel pentru grafice și tabele.

Pe baza acestora am realizat un bogat material ce cuprinde tabele și grafice, dar și hărți. O altă metodă utilizată este cea de teren( practica de teren ), având în vedere faptul că sunt localnică, și am putut analiza anumite date din faza de teren, atât în timpul iernii cât și pe perioada de vară.

La elaborarea lucrării am primit tot sprijinul din partea Facultății de Geografie București, prin procurarea hărților și manualelor de specialitate, dar și o îndrumare corespunzătoare (atât faza de teren) din partea doamnei profesor universitar doctor Nicoleta Ionac și doamnei profesor asistent doctor Oprea Constantin Dana cărora le aduc mulțumiri pe această cale.

Capitolul 1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ A MUNICIPIULUI GIURGIU ȘI LIMITELE ORAȘULUI

Orașul Giurgiu, reședință a județului cu același nume, este situat în partea sudică a țării, în lunca Dunării, pe malul stâng al acestui fluviu, la o altitudine de 23-26 metri.

Este traversat de paralela de 45o 53’ latitudine nordică și meridianul de 25o 59’ longitudine estică. (fig.1 )

Este un oraș port fluviatil, punct de trecere a frontierei spre Bulgaria, având ca oraș de legătură portul fluviatil Ruse, iar din punct de vedere administrative reprezintă centrul municipal al întregului juteț.( fig.2 )

Se află la o distantă de 67 kilometri față de capital și deține o suprafață de 2153,7 hectare spațiu intravilan.

La 1 ianuarie 2012, orașul Giurgiu avea o populație de 81,623 locuitori, majoritatea români, la care se adaugă în jur de 2830 rromi și 12 bulgari.

Limitele orașului sunt date de albia Dunării în sud și sud-est, pe o lungime de 7,5 kilometri, la care se adaugă și canalele și gârlele ce fac legătura cu fluviul.

În partea de nord intră în contact cu sudul Câmpiei Burnazului ( terasa 1 ), iar la sud-vest, localitatea Slobozia ce aparține de municipiul Giurgiu.( fig.3 )

Figura nr. 1 Poziția geografică în cadrul României a orașului Giurgiu

Sursa: prelucrare GIS

Figura nr.2 Poziția geografică a orașului Giurgiu în cadrul județului

Sursa: prelucrare GIS și Paint

Figura nr.3 Municipiul Giurgiu și zonele învecinate

Sursa: Google și modificată în programul Paint

Stația meteorologică Giurgiu

Stația meteorologică sinoptică ia ființă la Giurgiu în anul 1951 în luna iulie, aceasta începând să funcționeze sinoptic cu data de 1 decembrie 1951, cauza fiind lipsa de imobil, telefon fix și mai ales a aparaturii.

Astfel până la data menționată mai sus aceasta a funcționat vizual.

Stația funcționează la această data sub conducerea lui Porojnieu Ion, în parallel cu această stație și cu mult timp înainte funcționând la Giurgiu o stație climatologică cu sediul la fabrica de zahăr încă din timpul primului război mondial, aceasta fiind condusă de Tănăsescu Sebastian.

Întrucât datele aveau goluri repetate în observații, ia ființă stația sinoptică pe Șoseaua București, în cadrul căreia observațiile erau făcute zilnic, acestea desemnând Unitatea militară de marina 03809 cu date despre viteza vântului și temperatură.

Stația meteorologică devine nereprezentativă prin construcții multiple, clădiri, case și sădirea de pomi și a lipsei de vizibilitate.

În 1963 stația meteorologică se mută cu platform reprezentativă în Șoseaua Sloboziei fiind amplasată pe următoarele coordinate geografice latitudinale 43o53’, longitudine 25o56’, altitudine 23,6 metri.

Stația funcționează cu aparatură nouă, executțnd observații climatologice, lucrări și deservire agrometeorologice.

Până în 1980 transmiterea datelor se face prin telefonul fix la Institutul de meteorologie și hidrologie București. Din 1980 transmiterea datelor se face prin stația radio-emisie la stația meteorologică Filaret.

În anul 2000 este adusă la stația meteorologică Giurgiu, stația automată, transmiterea datelor efectuându-se direct prin programul SIMIN la Administrația Națională de Meteorologie București.(Biroul stației meteorologice Giurgiu)

Sursa:arhivă personală,2014

Figura nr.4 Platforma meteorologică Giurgiu

Sursa:arhivă personală, 2014

Figura nr. 5 Platforma meteorologică Giurgiu

Figura nr.6 Platforma meteorologică Giurgiu

Sursa:arhivă personală

Figura nr. 7 Platforma meteorologică Giurgiu (Biroul stației )

Sursa:arhivă personală

CAPITOLUL 2 – FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Factorii genetici care determină particularitățile climatice ale orașului Giurgiu, ca de altfel pentru întreaga suprafață a României sunt:

– radiația solară

– radiația difuză

– radiația evectivă

– bilanțul radiativ

– factorii fizico-geografici

Condițiile fizico-geografice, relativ variate ale orașului cercetat, reflectă spatial conexiunile dintre forțele mecanice ale climei (pe de o parte) și celelalte elemente ale mediului, prioritară fiind valea Dunării, pe malul căreia este amplasat orașul-port fluviatil, Giurgiu, dar și influența construcțiilor (locuințe, instituții, zone industriale), la care se adaugă limita cu Câmpia Română din partea de vest a orașului.

Dată fiind vârsta recentă a reliefului văii Dunării (Holocen- Pleistocen) condițiile climatice în care aceasta s-a format și a evoluat, nu s-au modificat foarte mult în ultimii 50-100 de ani. În caracterizarea climatică pentru orașul Giurgiu, ne vom folosi de date climatice centralizate de la ANM-București, pentru perioadele 1892-1982, 1995-2010 și datele de la stația meteorologică Giurgiu pentru aceleași perioade și între perioada 1974-1980.

2.1 Radiația solară directă (insolația) reprezintă sursa principal de căldură.Din datele culese din literature de specialitate, reflect că pentru arealul cuprins în afara orașului, radiația solară însumează medii de 127,5 kcal/cm2/an (în zona portuară) față de 125,0 kcal/cm2/an (în zona de nord a orașului)

Tabel nr. Regimul anual al duratei de strălucire a Soarelui, la stația Giurgiu, în perioada 1971-1980.

Sursa:date ANM-București

Figura nr. Regimul anual al duratei de strălucire a Soarelui, la stația Giurgiu, în perioada 1971-1980.

Sursa:date ANM-București

Durata de strălucrire a Soarelui la Giurgiu cuprinde valori maxime în perioada de vară, începând din luna mai (240 de ore/ lună ), lunile iunie, iulie și august, când poate depași 250 de ore/lună datorită cerului senin și a formațiunilor noroase, în comparație cu perioada cuprinsă între noiembrie și sfârșitul lunii februarie, când cerul este acoperit de nori, predomină ceața iar soarele își face apariția pe cer doar în orele prânzului. În acest interval se însumează un total de 70 de ore/lună de zile senine (tabel nr și grafic nr ).

Valorile mari înregistrate în zona portuară se datorează suprafeței mari cu apă a Dunării, iar în interiorul orașului Giurgiu, radiația solară are valori cuprinse între 125-127 kcal/cm2/an datorită construcțiilor (locuințe sau instituții), dispunerii spațiilor verzi, a parcurilor și rețelei stradale.

Orașul Giurgiu are în cea mai mare parte blocuri cu 4 etaje (noi cu 10 etaje), iar restul clădirilor sunt de tip case cu curte interioară și spații verzi în interiorul curților. Acest aspect al orașului influențează valorile radiației solare directe, ce pot varia de la un an la altul în funcție de durata de strălucire a Soarelui, influența ceții și a platformei norilor.

Pe o suprafață perpendicular pe razele solare, gradientul de creștere a fluxului radiativ se înregistrează până la ora 9oo, iar cel de scădere după ora 15oo, cele mai mari valori fiind înregistrate între aceste ore (Neacșu și colaboratorii, 1974).

Pe suprafețele orizontale din orașul Giurgiu, vara în luna iulie se înregistrează în medie valori de 0,7 cal/cm2/min și iarna în luna decembrie, valori de 15 % din potențialul înregistrat în secțiunea perpendicular, atunci când cerul este senin, lipsit de precipitații sau de formaținii noroase (Geografia României, volumul I, L.Badea și colaboratorii, 1983).

2.2 Radiația difuză – acest factor climatic depinde de unghiul de înălțime al Soarelui deasupra orizontului, de capacitatea atmosferei și de nebulozitate.

În decursul unui an, valorile medii ale radiației solare difuze pot fi de 0,04-0,05 cal/cm2/min în diminețile de la sfârșitul iernii(sfârșitul lunii aprilie), valori de 0,50-0,60 cal/cm2/min, în amiezele zilelor de la sfârșitul primăverii și începutul verii (1 mai-1 iunie).

În zilele acoperite cu nori, deasupra orașului Giurgiu, radiația difuză are valorile cele mai reduse, în special în luna decembrie când la stratul de nori se mai adaugă și ceața frecventă (dimineța și seara) ,ceața favorizată de suprafața de apă a Dunării ce formează un culoar în jurul orașului (SE și SV).

Ca rezultat al raportului dintre radiația direct și cea difuză, amintim aici “Radiația reflectată”, care variază în funcție de albedoul suprafeței active și de caracteristicile fizice ale stratelor inferioare ale atmosferei.

Uneori, în zona portului Giurgiu, pot avea loc și inversiuni de temperature, astfel că spre sfârșitul toamnei se înregistrează valori reduse sub 0,10 cal/cm2/min., față de perioada de vară când valorile radiației reflectate ajung la 0,18-0,22 cal/cm2/min.

În timpul iernii, când persistă stratul de zăpadă valea Dunării( unde se află și orașul Giurgiu), valorile radiației reflectate pot înregistra până la 0,4-0,5 cal/cm2/min.

2.3 Radiația efectivă reprezintă diferența dintre radiația emisă de suprafața terestră (Ep) și cea emisă de atmosferă (Ea) , iar valorile acesteia depind de mai mulți parametrii: umiditatea aerului, nebulozitatea și tipul norilor ce se abat deasupra teritoriului orașului și în arealele limitrofe acestuia, având în vedere faptul că orașul Giurgiu este situate în culoarul de vale al Dunării și la intersecția dintre masele de aer est-continentale și cele vest-oceanice (este considerat o zonă de tranziție din punct de vedere climatic).

Pe timpul verii, la orele amiezii, valorile radiației efective pentru orașul Giurgiu, pot depași 0,18 cal/cm2/min în afara orașului și 0,20 cal/cm2/min în interiorul orașului (Regiunile climatice ale României, Octavian Bogdan,1982).

Atunci când cerul este acoperit de nori, pe timpul verii, radiația efectivă însumează doar 60-70 % din potențialul radiativ al zilelor senine, pentru ca în perioada de toamnă sa însumeze 30-40 % din aceste valori.

2.4 Bilanțul radiativ, este un factor climatic important, condiționat de caracteristicile fizice ale suprafeței active, ce determină atât potențialul energiei preluate, cât și cel al energiei cedate atmosferei de deasupra orașului, depinzând și de starea atmosferei( cea diurnă, lunară sau anotimpuală).

Pentru orașul Giurgiu, bilanțul radiativ este diferențiat datorită suprafeței active acoperite sau neacoperite cu iarbă sau asphalt, suprafeței lacurilor din jurul orașului și a apelor Dunării. Din datele preluate de la ANM- București și stația meteorologică Giurgiu, valoarea bilanțului radiativ este de 0,65-0,70 cal/cm2/min.

Cele mai mari valori, de până la 0,72 cal/cm2/min le întâlnim în perioada de vară și în special după amiaza, iar cele mai mici valori de până la 0,07 cal/cm2/min, le întâlnim în timpul iernii.

Am considerat să amintim aici despre dezvoltarea urbană a orașului Giurgiu, creșterea numerică a populației, dezvoltarea industrială și activitatea portuară, care în ultimii 50-100 de ani au contribuit la modificări vizibile ale climatului și factorilor climatici din zonă.

În cercetarea noastră de teren am consultat localnici ai orașului ce s-au stabilit aici înainte sau după cel de-al doilea război mondial și care ne-au confirmat lipsa perioadelor secetoase din oraș, a fenomenelor electrice distugătoare (grindină, furtuni și fenomene orajoase), deoarece, în acea perioadă perdeaua forestieră era situate la marginea orașului (în prezent se află la 2-3 km), nu existau clădiri pe vertical și nici aglomerația de tip urban care să nu permit circulația aerului în interiorul orașului.

2.5 Factorii fizico-geografici

Așa cum am prezentat în primul capitol al acestei lucrări, orașul Giurgiu este situate la limita dintre Lunca Dunării și Câmpia Burnazului (subunitate a Câmpiei Române), iar altitudinile sunt de 1-15 metri în sectorul de luncă și 15-30 metri în câmpia din nord al orașului.

Relieful este unul dintre factorii importanți ai climei care generează spatial climatic dintr-o anumită zonă, la care se adaugă vegetația, solurile și luciul apelor fluviului Dunărea.

Diferențele dintre apa Dunării și uscatul din oraș apar în evoluția temperaturilor aerului din cursul unui an, deplasarea maselor de aer pe orizontală, care în zona portuară au aspect de briză. Datorită altitudinilor sub 30 de metri din lunca Dunării, brizele care bat dinspre culoarul de apă al fluviului, sunt purtate și spre interiorul orașului acolo unde nu sunt blocate de clădiri, iar umezeala aerului se face resimșită mai mult în jurul orașului decât în localitățile situate la nord de acesta.

Figura nr. Dunărea în port la Giurgiu

Sursa: arhivă personală,2014

Vegetația este unul dintre factorii care generează la rândul său particularitățile climatice ale orașului Giurgiu, spațiile verzi din zona parcurilor și vegetația din curțile locuitorilor preia o mare parte din radiația solară direct, iar coronamentul copacilor pot prelua până la 10-20 % din cantitatea de precipitații care nu vor mai ajunge direct la sol.

Figura nr.8 Harta vegetației din Giurgiu

Sursa: prelucrare GIS

Efectul observant este cel de creștere a temperaturii aerului în oraș față de spațiile cultivate din zona extravilană.

Luciul apelor Dunării influențează la rândul său climatul din oraș, datorită proprietății fizice a apei de a capta o mare cantitate de radiație solară direct, urmarea fiind vizibilă în repartiția temperaturii aerului atât ziua cât și noaptea.

Un alt proces vizibil la nivelul apelor Dunării este cel al evapotranspirației mult mai mare față de uscat, ce generează curenți de aer descendenți deasupra albiei Dunării, curenți ce pot determina destrămarea norilor și apariția cerului senin (O. Berbecel și colaboratorii, 1978, Zonarea agroclimatică, I.N.M.H, București)

Pentru orașul Giurgiu, factorul pedologic (solul) este mai puțin important având în vedere că solurile cultivate sunt pe suprafețe reduse, excepție făcând cele din extravilan ce sunt cultivate cu cereale și nu influențează foarte mult climatul orașului.

Figura nr. 9 Solurile în municipiul Giurgiu

Sursa: prelucrare GIS

CAPITOLUL 3 – CARACTERIZARE CLIMATICĂ

Din punct de vedere climatic, orașul Giurgiu se încadrează la tipul de climă temperat-continental având ca subtip climatul de luncă din partea de sud.

În cadrul României, se încadrează la sectorul de provincie climatică cu caracter de tranziție (III), limitat de un topoclimat complex, așa cum reiese din harta regiunilor climatice și topoclimatele României ( O. Bogdan, Geografia României I, 1983).

Datorită poziției geografice în cadrul Luncii Dunării, climatul orașului Giurgiu reprezintă un mediu aparte față de climatul câmpiei de la nord, având ca particularități specific: umezeala mai mare din luncă, din jurul lacurilor antropice și al canalelor, a iazurilor sau a zonei portuare cu activitate navală.

Pe timpul iernii predomină stratul mai gros și uniform de zăpadă față de cel discontinuu de pe câmp, iar vara, uscaciunea accentuate apare la marginea orașului spre Câmpia Burnazului.

3.1 Temperatura aerului

Din datele climatice preluate de la stația meteorologică Giurgiu, reflect ca pentru orașul Giurgiu, temperature medie anuală este de 11,3o C și coboară până aproape de 10,5o în localitatea Ghimpați situată la 50 de kilometri de oraș, iar pentru orașul Alexandria situate în apropiere de Lunca Dunării, în județul Teleorman, temperatura medie anuală este de 10,9o C.

Tabel nr. Regimul anual al temperaturii medii a aerului, la stația Giurgiu, în perioada 1971-1980

Sursa: date ANM- București

Figura nr. Regimul anual al temperaturii medii a aerului, la stația Giurgiu, în perioada 1971-1980

Sursa: date ANM- București

În perioada 1971-1980, regimul anual al temperaturilor la stația meteorologică Giurgiu a înregistrat valori moderate, cu o medie de 22, 2o C pentru luna iulie și o medie pozitivă pentru luna ianuarie, de 1,9o C, luna cea mai rece fiind luna decembrie cu -0,5o C

( tabel nr și grafic nr ).

Tabel nr Regimul anual al temperaturii maxime a aerului, la stația Giurgiu, în perioada 1971-1980

Sursa: date ANM- București

Figura nr. Regimul anual al temperaturii maxime a aerului, la stația Giurgiu, în perioada 1971-1980

Sursa: date ANM- București

Această perioadă climatică de 9 ani, a fost declarată o perioadă în care nu s-au înregistrat secete prelungite și temperaturi extreme asemănătoare anilor 1982, 2008 sau 2010.

Cât privește maximele temperaturii lunare, pentru aceiași perioadă, cea mai mare valoare s-a înregistrat în luna iulie de 35,4o C și luna august de 34,7o C, iar lunile ianuarie și decembrie au fost destul de călduroase, cu o maxima de 11,9 o C în ianuarie și 12,1o C luna decembrie (tabel nr și grafic nr ).

Tabel nr. Regimul anual al temperaturii minime a aerului, la stația Giurgiu, în perioada 1971-1980

Sursa: date ANM- București

Figura nr. Regimul anual al temperaturii minime a aerului, la stația Giurgiu, în perioada 1971-1980

Sursa: date ANM- București

Cea mai scăzută temperature din perioada 1971-1980 a fost în luna ianuarie, cu o valoare de -15o C, urmată de februarie și martie tot cu minime înregistrate până la -10o C, respectiv -6o C în martie, dar și perioada de vară când cea mai scăzută temperatură a fost de 10o C în luna august și doar 1,9o C în luna octombrie ( tabel nr. și grafic nr )

Aici se face simțită clima specifică orașului și zonelor limitrofe, cu primavera răcoroase și toamne ploioase și reci, în care bruma apare la sfârșitul lunii septembrie însoțită de ceață pe valea Dunării, iar primavara este târzie cu dimineți reci și temperaturi crescute doar în timpul prânzului.

În anul 1982, la Giurgiu s-au înregistrat temperature maxime de 37,3o C, respectiv 36,0o C în lunile iulie și august, iar minimele au avut valori de -12o C, respective -8o C în lunile ianuarie și decembrie, cu media lunară cea mai ridicată în iulie de 24,5o C și media cea mai scăzută în luna ianuarie de -1o C(tabel nr și grafic nr ).

Tabelul nr. Date climatice privind temperatura aerului la stația Giurgiu (1982 )

Sursa: După datele meteorologice de la stația Giurgiu

Figura nr. Temperaturile minime la stația Giurgiu,anul 1982

Sursa: După datele meteorologice de la stația Giurgiu

Figura nr. Temperaturile maxime la stația Giurgiu,anul 1982

Sursa: După datele meteorologice de la stația Giurgiu

Fiugura nr. Temperaturile medii la stația Giurgiu,anul 1982

Sursa: După datele meteorologice de la stația Giurgiu

Figura nr. Temperaturile minime,maxime și medii la stația Giurgiu,anul 1982

Sursa: După datele meteorologice de la stația Giurgiu

Făcând o analiză a datelor climatice pentru perioadele 1999-2000 și 2010-2011, am observat că în zona orașului Giurgiu temperature aerului și-a modificat valorile atât în lunile de iarnă cât și în lunile de vară, față de 1982.

Astfel, în ianuarie 1982 temperatura minimă a fost de -12o C, iar în anul 2000 de -17,8o C, cu 5o C mai scăzută.

În luna august a anului 1982, temperature maximă a fost de 37,3o C, pentru ca în anul 2000 să ajungă la 39o C.

Cât privește temperaturile medii lunare, valorile au fost asemănătoare anului 1982, excepție făcând lunile ianuarie, februarie și decembrie. (tabel nr. și grafic nr.)

Tabelul nr. Date climatice privind temperatura aerului la stația Giurgiu (anul 2000 )

Sursa: După datele climatice ale stației meteorologice Giurgiu

Figura nr. Temperaturile minime la stația Giurgiu, în anul 2000

Sursa: După datele meteorologice de la stația Giurgiu

Figura nr. Temperaturile minime la stația Giurgiu, în anul 2000

Sursa: După datele meteorologice de la stația Giurgiu

Figura nr. Temperaturile medii la stația Giurgiu, în anul 2000

Sursa: După datele meteorologice de la stația Giurgiu

Figura nr. Temperaturile minime,maxime și medii la stația Giurgiu, în anul 2000

Sursa: După datele meteorologice de la stația Giurgiu

De remarcat, pentru această perioadă de 18 ani, este faptul că în lunile de iarnă s-au înregristrat valori pozitive cu mult peste media lunii respective, așa cum de altfel s-a înregistrat în majoritatea regiunilor din sudul României.

În luna februarie, anul 2000, temperature aerului la Giurgiu și București a ajuns la o maxima de 20o C, ceea ce a dus la topirea bruscă a zăpezilor și evoluția rapidă a vegetației (de timpuriu ), temperaturi positive ce au continuat cu mult peste media lunară și în lunile martie și aprilie.

În ultimii 100 de ani temperaturile extreme din orașul Giurgiu, dar și localitățile din apropierea orașului situate în zona de luncă a Dunării, au afectat atât orașul cât și culturile agricole din împrejurimi.

Astfel, în anul 1896, în data de 7 august temperature aerului a înregistrat o maxima de 42,8o C, orașul Giurgiu, 39,8o C în anii 1951,1952, luna august, în localitatea Greaca de lângă Giurgiu și 40,5o C în luna iulie 1928 la Mihai Bravu.( tabelul nr. )

Cât privește anii cei mai geroși, putem aminti 1942, cu temperaturi de -30,0o în luna ianuarie și -30,2o C în anul 1954, luna februarie pentru orașul Giurgiu, iar în localitățile apropiate, -39,2o C la Comana și -31,2o C la Mihai Bravu în anul 1942 în lunile ianuarie și februarie.

Tabelul nr. Valori ale temperaturilor extreme pentru lunile de vară la Giurgiu

Sursa: După datele de la stația meteorologică Giurgiu

Tabelul nr. Valori extreme ale temperaturilor minime înregistrate la Giurgiu

Sursa: După datele de la stația meteorologică Giurgiu

După cum se observă în datele din cele două tabele(tabelul și tabelul ), valorile climatice cu temperature absolute cu o anumită cicilicitate, făcându-se remarcați anii 1942, 1954, 2010, 2011, 2014 și 2015.

Orașul Giurgiu nu este singurul din zona de sud a României în care s-au înregistrat aceste valori și putem aminti aici, capitala României, orașul Zimnicea sau Alexandria, unde numai în ultimii cinci ani s-au înregistrat valori extreme ale temperaturii atât pe timpul iernii ( lunile ianuarie și februarie ).

3.2. Regimul vânturilor

Pentru orașul Giurgiu situat în Lunca Dunării sunt caracteristice vânturile orientate conform culoarului de vale creat de valea fluviului, ca de altfel pentru întreg sectorul de luncă cuprins între Defileul Dunării și Călărași.

În zona de defileu se dezvoltă cu o deosebită violență, un curent rece de descărcare (datorită reliefului montan), de tip Bora și denumit local Coșava ( Stoenescu, 1969).

De la periferia estică a defileului până la Călărași, culoar unde se află și orașul Giurgiu, curenții de aer își păstrează direcția generală din sectorul vestic în proporție de 10-15 %, fiind urmați de curenții de aer din partea de N și NE a României, curenți remarcați cu deosebire în perioada de iarnă.

Specific orașului Giurgiu este topoclimatul de luncă al Dunării cu veri călduroase și ierni mai blânde, fiind apărat de influența vantului rece ( Crivățul ) ce aduce în satele de la nord de oraș, numeroase viscole și geruri puternice, mult mai frecvente în oraș ( situate intr-o zonă de adăpost).

Viteza medie anuală a vânturilor primate pe mai multe direcții ( V, NE și E ) în orașul Giurgiu, se încadrează între valori de 2,2 m/s și 4,4 m/s.

La Giurgiu se constată canalizarea curenților în aer în lungul fluviului, cu frecvențe maxime de 20 % ale vânturilor din SV, 18 % pentru cele din NE, 10 % pentru SE și doar 9 % pentru cele din E.

Figura nr. Frecvența vânturilor pe direcții la stația Giurgiu

Sursa: date de la stația Giurgiu

Figura nr. Viteza vânturilor pe direcții la stația Giurgiu

Sursa: date de la stația Giurgiu

3.3. Regimul precipitațiilor

Pentru orașul Giurgiu media anuală a precipitațiilor atmosferice are o valoare de 530,0 mm, cu media lunară cea mai mare în luna iunie, de 80,4 mm și media lunară cea mai redusă în luna februarie de numai 30,0 mm.

Cele mai mari cantități de precipitații cad în semestrul cald al anului, în special perioada 15 aprilie-15 iunie, când masele de aer ce pătrund pe culoarul de vale al Dunării, li se adaugă și încălzirea suprafeței de apă a Dunării și aerului de deasupra acesteia, cu mult peste valorile de pe uscat.

Adesea, precipitațiile cad sub formă de averse, însoțite și de descărcări electrice sau vijelii.

Precipitațiile sub formă de zăpadă cad sprea a doua decadă a lunii noiembrie, iar ultimile zăpezi pot apărea chiar și înainte de 15 martie, în special în anii cu temperature scăzute, iar zăpada poate ajunge și la peste 15 centimetri grosime.

Iarna, în orașul Giurgiu stratul de zăpadă acumulat se topește mult mai repede decât cel din zonele limitrofe,acest aspect fiind datorat culoarului de vale al Dunării.

Din datele prelucrate de la stația meteorologică Giurgiu am observant că și aici, ca de altfel în întreaga țară, au existat în ultimii 50-100 de ani, căderi mari de precipitații pe o perioadă de 24 de ore, dar și în sezoanele în care se evidențiază că nu vor fi precipitații abundente.

Tabel nr. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice la stația Giurgiu în perioada 1971-1980

Sursa: date ANM-București

Figura nr. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice la stația Giurgiu în perioada 1971-1980

Sursa: date ANM-București

Din punct de vedere al precipitațiilor, analizate pe o perioadă de 9 ani, cele mai amri valori s-au înregistrat în luna mai, de 80,3 mm, luna august 70,5 mm, iar cele mai reduse în luna decembrie de numai 31,7mm (tabel nr și grafic nr ).

În această perioadă, cu precădere în anii 1974,1975, deasupra României au căzut cele mai mari precipitații care au provocat inundații dezastruoase în toate zonele în special în zona Câmpiei Române cu Valea Dunării.

În 1975 debitele fluviului Dunărea au deposit cotele admise, apa a ieșit din albie și a inundate majoritatea satelor din luncă, dar și casele existente la acea vreme în Giurgiu. După această viitură puternică au fost luate măsuri de îndiguire a malurilor Dunării cu scopul de a proteja localitățile dar și orașul Giurgiu unde apa viituri din 1975 a depășit un metru în caele oamenilor.

Anul 1949, în luna octombrie s-au înregistrat în decursul a 24 de ore, cele mai mari cantități de precipitații cu o valoare de 118,0mm/24 ore, iar în 1949, tot în luna octombrie o cantitate de 105,3 mm/24 ore.

Cât privește precipitațiile minime lunare, acestea au întregistrat valori de 7,3 mm în luna noiembrie, 1982 și 9,7 mm în luna septembrie 1918, iar în luna august 2010, s-au înregistrat 11,4 mm, acest an fiind considerat anul cu cea mai călduroasă vară, în special pentru sudul țării.

Făcând o comparație cu orașele situate în lunca Dunării (Zimnicea și Călărași) dar și cu Alexandria și Videle, se observă că aceleași valori ale precipitațiilor maxime căzute în 24 de ore și cele minime lunare, s-au înregistrat și la stațiile meteorologice de aici.(tabel nr. și graphic nr. )

Tabelul nr. Valori extreme ale precipitațiilor înregistrate la Giurgiu și orașele Alexandria și Videle (1907-2010)

Sursa: După datele de la stația meteorologică Giurgiu

Umiditatea relativ ridicată a aerului de deasupra orașului Giurgiu, cu o medie de 76 % / an, se datorează proceselor de evaporație de pe suprafețele de apă ale Dunării și lacurilor antropice sau celor de pe canale.

Vaporii de apă rezultați sunt difuzați prin intermediul brizelor deasupra orașului devenind astfel o sursă permanentă de umezire a aerului. Acesta este unul din factorii care face ca umiditatea relativă a aerului să nu aibă valori sub 50 % (table nr și graficul nr )

În anul 2000, cea mai mica valoare a precipitațiilor la Giurgiu s-a înregistrat în luna mai ( 9,5 centimetri/ lună) și cea mai mica valoare a umidității relative, în luna iunie de 58 %, minima temperaturii aerului a fost de 17,8 o C în luna ianuarie, iar maxima în luna iulie de 39,0o C.

Calculând valoarea amplitudinii termice (de 56,8o C), observăm că pentru anull 2000 este un an al extremelor pentru orașul Giurgiu.

Tabel nr.

Date climatice (2000 ) – Stația Giurgiu

Tabel nr. Regimul anual al umezelii aerului la stația Giurgiu în perioada 1971-1980

Sursa: date ANM-București

Grafic nr. Regimul anual al umezelii aerului la stația Giurgiu în perioada 1971-1980

Sursa: date ANM-București

Regimul anual al umezelii aerului a înregistrat valori constant în această perioadă, cele mai mici fiind în lunile de vară de 73 %, 74,2 % lunile mai și iunie și valori mari de 88,2 % și 90,7 % în lunile ianuarie și decembrie (tabel nr și grafic nr ).

3.4 Fenomene atmosferice de risc

Din punct de vedere climatic, pentru un anumit teritoriu, putem vorbi despre fenomene climatice deosebite ce apar în funcție de anotimp dar și de treapta de relief din zona respective.

În orașul Giurgiu sunt frecvente fenomene precum: ceața, bruma, chiciura, poleiul, dar și viscolul.

Producerea acestor fenomen este strâns legată de procesele advective și de cele radiative locale, sunt discontinue în timp și spațiu, dar sunt declarate ca fenomene dăunătoare pentru populație, traficul rutier și activitatea portuară, cum este cazul orașului port fluviatil- Giurgiu, de care ne-am ocupat în prezenta lucrare.

Viteza de apariție a fenomenelor atmosferice din această a doua categorie fiind inferioară celei a ciclonilor tropicali, tornadelor,trombelor etc.previzioniștii au un răgaz mai mare pentru avertizarea populației interesate, iar aceasta pentru adoptarea măsurilor de prevenire și de pregătire în vederea diminuării consecințelor nefaste.(Fenomene geografice de risc, Sterie Ciulache,Nicoleta Ionac,1995).

3.4.1 Ceața

Este formată din picături foarte mici de apă sau din cristale de gheață aflate în stratul de aer din vecinătatea suprafeței pământului.

În orașul Giurgiu, numărul zilelor cu ceață de pe parcursul unui an, este de 50-65 de zile, în special în lunile noiembrie ( 8-10 zile ), decembrie ( 10-12 zile), ianuarie ( 12-13 zile ) și februarie ( 6-7 zile).

Nu sunt excluse nici celelalte luni ale anului datorită apropierii orașului de apele Dunării deasupra cărora se formează acest fenomen.

Singurele luni în care ceața nu apare pot fi iulie și august, când nu se pot forma vapori de apă din care să reflecte ceața, datorită temperaturilor ridicate și lipsei unei evaporații puternice.

În interiorul orașului, datorită circulației rutiere și numărului mare de clădiri pe vertical, cease nu persistă la fel ca cea din afara orașului sau de pe malul Dunării.

3.4.2. Bruma

Reprezintă fenomenul întâlnit în luna octombrie sau cel mai târziu în luna noiembrie, se produce în orașul Giurgiu pe o perioadă de 28-32 de zile pe an.

Fiind o zonă urbană, în Giurgiu, fenomenul de brumă timpurie nu poate afecta culturile agricole, dar poate afecta plantele legumicole, vița de vie și pomii fructiferi din curțile oamenilor sau recoltele de porumb și soia din zona extravilană a orașului.

Numărul total al zilelor cu brumă din orașul Giurgiu, în perioada 1990-2000, a fost de 42,7 zile pe an așa cum reiese din tabelul nr.––––––

Tabelul nr. Bruma în orașul Giurgiu

Sursa: date de la stația Giurgiu

3.4.3. Chiciura și poleiul

Este un fenomen de iarnă cu consecințe nefavorabile pentru unele domenii de activitate. În funcție de condițiile meteorologice în care se formează chiciura, poate fi: moale(cristalină ori pufoasă) sau tare (granulară). .(Fenomene geografice de risc, Sterie Ciulache,Nicoleta Ionac,1995)

Sunt fenomene specific perioadei de iarnă, ce se produc în condiții atmosferice special. Atunci când un front de aer cald și umed trece peste suprafețe foarte reci, unde temperaturile sunt negative, se formează poleiul, iar frecvența acestuia în orașul Giurgiu înregistrează maxime de 10 zile pe an, cu cele mai multe ( 2-3 ) în luna decembrie.

Este un fenomen cu pericol pentru circulația rutieră, feroviară și navală, dar și pentru activitățile industrial din oraș, rețeaua de electricitate, cabluri, etc.

Chiciura apare la începutul iernii prin depuneri ale cristalelor de gheață peste tot în oraș ( pe copaci, clădiri, mașini ), iar în zilele în care este asociată și cu ceață, poate persista și 2-3 zile fără să se topească.

Este un fenomen ce durează maxim 12 zile pe an și se manifestă mai puternic la periferia orașului, acolo unde circulația nu este intense și nu poate fi diminuată de încălzirea aerului de deasupra solului ce se datorează aburilor din zona de canalizare a celor de la eșapamentul mașinilor, de la zonele industrial, etc.

3.4.4. Viscolul

Stratul de zăpadă are o distribuție discontinuă în cadrul orașului Giurgiu, așa cum se întâmplă și în alte orașe din lunca Dunării, ceea ce se datorează perioadelor scurte cu zăpadă ( 40,5 zile pe an), curenților de aer din culoarul de vale și frecvenței vânturilor de est mult mai reduse față de alte orașe, cum ar fi București unde Crivățul este frecvent.

Cele mai puternice viscole s-au înregistrat în anii 1954 ( 3-5 februarie ), 1956 (11-14 februarie ), 1986 (3-5 februarie ), 1999 ( 10-12 ianuarie ), 2013 ( ianuarie și februarie ).

Viscolul este un fenomen mai rar întâlnit în orașul Giurgiu, apare ca o continuare a vânturilor puternice ce se abat dinspre Bărăgan, dar cu intensitate mai redusă. Zăpada troienită apare rar în partea central a orașului și poate persista 1-2 zile, iar grosimea stratului de zăpadă în limitele normale ajunge la 8-10 centimetri.

Cel mai gros strat de zăpadă viscolită a fost depus în anul 1954 și a ajuns la aproximativ 1,02 metri la periferia orașului și în jur de 86 de centimetri în partea central, la o viteză a vântului de 25-26 de metri pe secundă.

Dezvoltarea industrială a orașului, construcțiile de clădiri pe vertical cu 4-5 etaje și densitatea locuințelor la curte din ultimii 50 de ani, reprezintă unul dintre motivele pentru care curenții de aer puternici însoțiți de ninsori abundente nu mai pot afecta orașul Giurgiu ca în trecut.

Ca o concluzie a parametrilor climatici specifici orașului Giurgiu situate într-o zonă cu climat de luncă, putem aminti:

temperatură medie anuală de 10-11o C

medie a lunii ianuarie <_ -3, -4o C

medie a lunii iulie de 22-23o C

amplitudine termică ≥ 25o C

precipitații medii anuale/mm, de 450-500 mm/an

un număr de 35-45 de zile cu zăpadă pe an

zile cu îngheț în număr de 70-80 de zile pe an

zile cu cer senin în număr de 80-85 de zile pe an

vânturi dominante sunt cele sud-vestice precum Austrul și cele sud-estice și estice Crivățulîn timpul iernii, dirijate de valea Dunării

fenomene meteorologice deosebite în care bruma se face cea mai simțită și anume 30 de zile pe an și ceața 7-8 luni pe an

Din datele statistice privind climatul orașului, acesta se face remarcat printr-un cliamat de adăpost oferit de valea Dunării, climat bland cu primavera scurte și calde, veri secetoase și ierni mai blânde.

Capitolul 4. Topoclimate și Microclimate

Noțiunea de “topoclimat”, provine din limba greacă și se traduce prin “climă locală” (Topoclimatologie și microclimatologie, S.Ciulache, 1971).

Putem aminti acest termen și pentru orașul Giurgiu deoarece spațiul local al orașului are o suprafață redusă, iar din studiul climatic realizat pentru acesta, am considerat că există și o climă locală, un climat urban ce delimitează orașul de zonele învecinate prin anumite trăsături climatice specific.

Topoclimatul s-a format în timp datorită dezvoltării industrial a orașului, a spațiilor locuibile, a rețelei stradale, altitudinii reliefului și cel mai important, apropierea de Dunăre și construcțiile de lacuri antropice și canale.

Topoclima reprezintă variațiile elementelor meteorologice din cadrul diferitelor comlexe fizico-geografice și economico-geografice relativ omogene, determinate de structura și caracterul suprafeței active-subiacente ( S.Ciulache, 1971).

Desfășurarea traseului Dunării pe 9o longitudine între localitatea Baziaș șivărsarea în Deltă( vest-est), în interiorul cărora fluviul exercită un rol major în particularizarea caracteristicilor topoclimatice, a permis marelui geograf Emm. de Martonne (1902) să denumească climatul de tip danubian pe fondul climatului temperat continental.

Influențele locale ale structurii suprafeței active din valea Dunării, imprimă pe fondul acestui climat danubian, diferite nuanțe topoclimatice, amintind aici:

Zona digurilor antropice.

Nivelele de terasă și fruntea câmpului limitrof de la marginea orașului.

Morfohidrometria specifică luncii și bălților de la vest de oraș ( Geografia României, vol. V).

Discutând despre regimul elementelor meteorologice, despre poziția geografică a orașului în apropierea albiei a unui fluviu european, care îl străbate pe o lungime de 7,5 kilometri, impactul suprafeței apei asupra aliniamentului local, ce păstrează o structură omogenă, putem vorbi aici și de o microclimă a orașului Giurgiu.

Microclima reprezintă un regim al elementelor meteorologice, characteristic unităților antropice și geografice. Pentru Giurgiu, din punct de vedere geomorfologic vorbim de o luncă aluvionară cu altitudini joase, deseori inundată de apele Dunării, dar puternic modificată antropic.

Microclimatul de luncă este omogen datorită lipsei unor versanți, a unei pante înclinate, a unor suprafețe de pădure sau a unor procese geomorfologice care să impună modificări însemnate.

Pentru zona de la marginea orașului, în special partea de sud cu ieșire la Dunăre, topoclimatul este tipic de luncă și vale, lipsesc spațiile mari, clădirile înalte și vegetația arbustivă. Acest tip de topoclimat are câteva caracteristici specific, multe dintre ele fiind amintite și la capitolul de caracterizare climatică a orașului Giurgiu:

Advecții relativ simultane ale maselor de aer.

Influențe ale vânturilor de S-V (Austrul ), ale celor locale specific văii Dunării (Băltărețul) și a celor de N-E și E ( Crivățul ).

Temperatura aerului prezintă contraste termice de la zi la noapte și de la vară la iarnă.

Perioade de secetă în lunile de vară ( iulie, august ) ce se pot prelungi și în luna septembrie, dar și în lunile de iarnă când precipitațiile sunt rare.

O amplitudine termică mare, de peste 25o C.

Lipsa unei vegetații arbustive care să păstreze umiditatea la sol. Datorită canalizării albiei Dunării, speciile hidrofile ( salcie, plop, salcâm, arin, etc ) au fost defrișate.

Suprafața activă ( aici vorbim despre luciul apei Dunării) se încălzește mult mai repede decât cea de uscat, dar se răcește treptat apărând diferențele de temperatură între luciul apei și adâncime. Atunci când aerul cald de deasupra văii Dunării impinge pe cel rece de jos, se produce ceața, un fenomen destul de frecvent pentru orașul Giurgiu, fenomen ce poate dura chiar și 5-6 zile consecutive. Exemplu: în luna decembrie 2013, începând cu data de 23 decembrie, ceața a persistat asupra orașului Giurgiu până la data de 28 decembrie, după care a revenit însoțită de fenomenul de chiciura în luna ianuarie 2014 și a durat 6 zile.

Fenomenele electrice ( tunete și fulgere ) sunt des întâlnite în această zonă, de obicei însoțite de precipitații sub formă de averse și chiar furtuni ce distrug arbori, dezvelesc case, rup firele electrice și întârzie circulația fluviatilă din port.

Microclima acestui sector al orașului poate fi împărțită în mai multe subtipuri, cum ar fi:

A) – microclimatul bălților și al lacurilor antropice, unde omul a intervenit.

Au fost realizate construcții de canale ( Cama și Smârda ) ce favorizează acumularea și stagnarea aerului rece și dens pe timpul nopții și în timpul iernii, favorizează creșterea amplitudinii termice diurne și anuale, evaporația este mai accentuate decât cea a uscatului din apropiere.

Tot aici, pe canalul Cama vegetația ierboasă și arbustivă favorizează umiditatea solurilor și asigură pe timpul verilor secetoase o temperature mai scăzută față de câmpurile cultivate din apropiere, având în vedere și faptul că este un canal navigabil.

La confluent cu Dunărea apele Camei sunt dirijate și spre Canalul Smârda,acesta fiind limita estică a orașului Giurgiu.

Microclimatul bălților și lacurilor determină în semestreul cald al anului inversiuni de temperatură în spatial topoclimatic de luncă, având drept consecință destrămarea sisitemelor noroase, o durată de strălucire a Soarelui de aproximativ 2200 ore, în comparație cu câmpurile limitrofe orașului unde se înregistrează 2000 de ore, durată de strălucire a Soarelui.

Comparativ cu centrul orașului unde umezeala relative a aerului este mai redusă, procesele de evaporație au în jur de 300-350 de mm în lunile mai-iunie, pe suprafața apei acestea depășesc 375 mm în aceiași perioadă, iar în cursul unui an se ajunge la valori de 675 mm.

Vaporii de apă sunt rezultați, sunt difuzați, prin intermediul brizelor deasupra uscatului din oraș, astfel că Dunărea reprezintă o sursă permanent de umezire a aerului ( Geografia văii Dunării, 1969 )

B)- microclimatul de pădure influențează mai puțin clima orașului Giurgiu, pădurea de amestec fiind situate la 1,2 kilometri distanță, la nord de acesta. Defrișările înregistrate dupa anul 1990 pe toată suprafața județului Giurgiu au afectat destul de mult localitățile și orașele din județ.

Sunt foste componente ale Codrilor Vlăsiei care acum 50-100 de nai au ocupat suprafețe destul de mari, iar în apropierea Dunării au fost defrișate destul de mult.

Perdeaua forestieră de la nord de oraș atenuează într-o măsură mica influențele N, NE ce se abat asupra orașului în special iarna, când pe câmpurile din apropiere se depunde zăpadă în straturi consistente, orașul fiind apărat de viscole și depuneri mari de zăpadă.

Transpirația puternică de la nivelul pădurii face ca între aceasta și oraș să existe o difetrență a vaporilor de apă, aerul să fie mai purificat și o mare parte din pulberile și suspensiile din oraș care sunt purtate de vânt să fie attenuate de coronamentul arborilor

( au înălțimi de 10-12 metri ).

La o analiză a temperaturilor între arealul cu pădure și cel aș orașului, există o diferență de 7-8o C, în timpul zilelor toride de vară, o radiație solară mai redusă față de cea din oraș și un grad mai mare de umiditate.

C)- microclimatul câmpurilor cultivate din vestul și sud-estul orașului, se diferențiază de asemenea prin modificarea cantității de radiație solară ce ajunge la suprafața solului. Există diferență între microclimatul lanurilor de porumb, unde aerul devine înăbușitor pe timpul verii și microclimatul câmpurilor cultivate cu cereale, diferență datorată densității plantelor/m2, frunzelor și tulpinii plantelor.

Pentru a discuta de microclimatul orașului considerăm că ar trebui amintit mai întâi tipul de topoclimat, acela de tip urban. Orașul Giurgiu este un oraș port fluviatil, reședință a județului Giurgiu ce a evoluat într-un timp îndelungat, mult mai lent decât alte orașe ale țării.

Legătura direct cu fluviul Dunărea și activitatea navală, legătura cu orașul Ruse

( Bulgaria ) și apropierea de capitala țării au dus la industrializare, la creșterea numărului de locuitori și densitatea mare a locuințelor.

Toate aceste activități antropice au modificat în timp topoclimatul orașului, iar în prezent pot fi observate diferențele de parametrii climatici dintre zona urbană central și cea periferică.

Orașul Giurgiu cu o suprafață de 2153,7 hectare ( partea intravilană ) și înconjurat de valea Dunării pe 7,5 kilometri, la care se adaugă o populație de 78.000 locuitori, este unul dintre orașele în care topoclimatul și microclimatele nu prezintă deosebiri majore de la o zonă funcțională la alta.

Un lucru important de remarcat este cel al pâlcului de pădure din “Zona Liberă” a orașului, parcul din zona central și spațiile verzi din oraș care pot atenua uscăciunea din peioada de secetă, pot capta o mai mare cantitate de umezeală în comparație cu zona clădirilor pe vertical unde se poate vorbi despre microclimatul central al orașului.

Aici este concentrată întreaga activitate culturală,educațională, aici se află piața centralăși sediile a mai multor instituții de bază. Centrul orașului Giurgiu, din punct de vedere climatic,

este zona cea mai adăpostită unde nu pătrund viscolele iarna, datorită densității locuințelor și instituțiilor, stratul de zăpadă este mai redus ( sub 8-10 centimetri ) în timpul iernii, având o rețea stradală îngustă, fără bulevarde mari destinate circulației rutiere.

Vara, centrul orașului Giurgiu primește 125-126 kcal/cm2, față de zonele limitrofe unde valorile radiației solare sunt sub 125 kcal/cm2. De la un an la altul durata de strlucire a Soarelui poate varia în funcție de stratul de nori de deasupra orașului, de perioadele cețoase și cele cu precipitații.

Pătrunderea vânturilor dominante în centrul orașului față de zona limitrofă, se face mai lent datorită barajului impus de înălțimile blocurilor cu 6, 8 sau 10 etaje, de densitatea clădirilor situate la curte cu garduri închise și culoarele înguste ale străzilor.

Vânturile de tip Băltărețul sau Suhveiul sunt vânturi locale care se resimt și în centrul orașului ca și la periferie, aducând secetă și uscăciune vara ( Suhveiul ) și ploi calde de toamnă ( Băltărețul ).

Din datele preluate de la stația meteorologică Giurgiu, privind componentele climatice care alcătuiesc topoclimatele și microclimatele orașului reies următoarele aspect:

O diferență de 0,5o-1o C între topoclimatul urban și cel de luncă situat la periferia orașului, în special în lunile extreme ( iulie-august și ianuarie-februarie ).

O viteză a vântului ce scade în intensitate de la periferie spre centrul orașului datorită construcțiilor de toate tipurile ce atenuează intensitatea acestuia.

Radiație solară mai mare în oraș față de wona periferică, acolo unde clădirile sunt expuse la soare mai multe ore pe zi.

Umiditate scăzută ( cu excepția spațiilor verzi ) datorită străzilor asfaltate și circulației rutiere.

Creșterea temperaturilor pe timpul zilei până în jurul orelor 15oo pe timpul verii după care scad treptat până spre orele dimineții

Pot exista diferențe ale cantităților de precipitații pe timpul verii când în zona topoclimatului de luncă să cadă averse cu ploi rapide de vară, iar în extremitatea nordică să nu cadă precipitații, norii fiind dirijați spre valea Dunării.

Din punct de vedere climatic, putem spune că orașului Giurgiu îi sunt caracteristice două tipuri de topoclimate- cel de luncă și cel urban, iar microclimatele ( de pădure, luncă, bălți sasu lacuri ) nu prezintă aspect care să delimiteze diferite zone ale orașului.

La Giurgiu nu putem discuta despre un microclimat al unei zone industrial deoarece singura activitate este situate în zona portuară, restul fiind desființate după anul 1990, iar în prezent sunt câteva societăți comerciale ce asigură partea industială a orașului.

Capitolul 5. Degradarea mediului aerian

5.1 Sursele de poluare ale aerului

Poziția geografică în sudul țării, la granița dintre România și Bulgaria, pe malul Dunării a făcut din orașul Giurgiu o importantă zonă de activitate navală, punct de frontier și un oraș sediu pentru întreg județul Giurgiu.

Din datele preluate de la Primăria locală, reiese că în ultimii 25 de ani, la o analiză a calității aerului rezultă o scădere a coeficientului general de poluare, în comparație cu perioada comunistă până în 1990.

Reducerile înregistrate nu sunt datorate numai aplicării normelor de măsuri de protecție a mediului, ci rezultatului înregistrat în toate sectoarele economice de la nivelul orașului.Sursele de poluare din prezent, în Giurgiu, sunt:

Uzina Termoelectrică S.A., cu funcționare pe bază de cărbuni în trei cazane de unde se scot emisii de NO și SO.

S.C. Verachim S.A. Giurgiu care lucrează cu hidrogen sulfurat.

Fabrica de textile Sunshine, funcționează pe bază de păcură.

Depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor menajere.

Emisiile de amoniac la instalațiile provenite de la dezmembrarea fostei societăți S.C Mandras (în prezent deființată).

Metale grele, cum ar fi plumbul provenit de la traficul rutier.

Utilizarea nerațională a îngrășemintelor chimice cu azot și fosfor pe terenurile agricole de la marginea orașului.

Poluarea fonică declanșată în zona centrală a orașului și în zona de trecere a frontierei prin zgomotele produse de mașini, lucrările la infrastructura orașului sau mașinile de mare tonaj ce trec granița încărcate cu marfă.

Inspectoratul de Protecție a Muncii Giurgiu, monitorizează în permanent aceste abateri ce pot duce la poluarea aerului din oraș, dar menționează ca în comparație cu alte orașe port din România, orașul Giurgiu nu este un oraș poluat și nu prezintă un pericol pentru populația locală sau pentru cei care tranzitează orașul.

4.2. Consecințele poluării

Aerul poluat reprezintă un risc pentru sănătatea populației dintr-un sat sau oraș, un risc pentru dezvoltarea normal a florei și faunei, pentru apa din pânza freatică și pentru soluri.

Circulația periodică a maselor de aer dinspre apă spre uscat, face ca la nivel de suprafață a orașului aerul poluat să fie dispersat în tot arealul orașului , iar în zilele uscate și fierbinți de vară, să se formeze ca o pâclă deasupra clădirilor și coronamentului arborilor.

O altă consecință nefavorabilă a poluării poate fi cea a solurilor pe care cad precipitațiile încărcate cu diferite substanțe preluate din aer, poluarea apelor din lacuri și canale cu rezidurile ce nu au fost depozitate corespunzător, reziduri ce provin de la societățile din oraș.

În perioada de primăvară, aerul din apropierea orașului devine poluat și capătă un miros specific, datorită ierbicidării plantelor de cultură, în special acolo unde acest procedeu este practicat de personae neautorizate.Curenții de aer ce bat dinspre NE spre oraș, aduc asupra acestuia mirosuri neplăcute ce pot persista 2-3 zile, în lunile mai și iunie când temperature aerului este în creștere.

Poluarea aerului pe baza emisiilor de CO2 de la coșurile de locuințe pe timpul iernii, reprezintă o poluare pentru Giurgiu. Din datele preluate de la primăria orașului reiese că în jur de 6124 locuințe la curte au propriul sistem de încălzire pe lemne și cărbuni, la care se mai adaugă și locuințele din orașul bulgăresc Ruse situat pe malul opus al Dunării. Iarna, când aerulrece stagnează deasupra orașului, este încărcat cu CO2, brizele de pe Dunăre transportă și pe cel dinspre Ruse, devenind de multe ori greu de respirat în anumite zone, iar în serile în care este senin, la apusul soarelui este de observant pâcla de fum de deasupra orașului.

Datorită traficului intens de mărfuri din portul Giurgiu, a legăturii directe cu capitala, dar și cu țara vecină, aerul de la transporturi prezintă o consecință însemnată pentru sănătatea populației din oraș, atât în perioadele reci de iarnă, dar mai ales vara când temperatura aerului depășește 20o C, iar precipitațiile sunt destul de rare.

4.3 Măsuri de prevenire și combatere

În acest capitol am prezentat datele cele mai importante privind sursele de poluare a aerului și consecințele poluării la nivelul orașului Giurgiu și teritoriului limitrof al acestuia.

Conform recomandărilor din Programul Integrat de Gestionare a Calității Aerului, la Giurgiu a fost realizat un Program de dezvoltare și management al calității aerului pentru zona de la granița româno-bulgară, din bazinul Dunării de Jos. Pe baza fondurilor europene au fost amplasate mai multe stații automate de monitorizare a calității aerului, printre care amintim:

GR 1- stație trafic- pe Șoseaua București-Giurgiu, la intrarea în orașul Giurgiu, cu scopul de a monitoriza fluența traficului și calitatea aerului din acest areal.

GR 2- stație de fond urban- amplasată într-o zonă unde nu se circulă intens și nici nu există spații industriale, mai exact în Parcul Elevilor din centrul orașului.

GR 3- este amplasată în curtea stației meteorologice Giurgiu, este o stație industrială, având în vedere că în apropiere se află centrala termoelecrică a orașului Giurgiu.

GR 4- stație de tip rural de nivel subregional, este amplasată dincolo de oraș, în localitatea Braniștea ( comuna Oinacu ) ce aparține de oraș, stație situate dincolo de arealul tuturor surselor de poluare.

De menționat aici (din datele Consiliului Local ) sunt emisii preluate de primele stații, emisii ce conțin:

Dioxid de sulf (SO 2 ).

Oxid de azot ( NO, NO2 ).

Monoxid de carbon ( CO2 ).

Compuși organici volatili ( COV ).

Pulberi în suspensie ( PM10,PM2 ).

Plumb (Pb )

În orașul Giurgiu, modelarea și evoluarea calității aerului se realizează pe baza celor patru stații amplasate în oraș, pe baza informațiilor prelucrate de la stația meteorologică și pe baza celor de la Consiliul Local.

Măsurile luate în ultimii 10 ani au fost benefice, iar calitatea aerului s-a îmbunătățit.

Pentru Uzina Termoelectică au fost implementate arzătoare specific care reduc emisiile de NO, iar acolo unde uzina funcționează pe păcură,la două dintre cazane s-a trecut la arderea cu gaze natural, mai puțin poluante.

Fabrica de textile Sunshine, care trecuse de la arderea cu păcură la cea pe gaze natural, a fost desființată în 2012, iar în prezent, ca măsuri preventive de a nu polua aerul și solul la instalația dezafectată, zona a fost împrejmuită cu gard, urmând ca spatial respective să fie curățat în totalitate.

La fabrica de cărămizi a fost instalat un sistem de injecțoe (de Ca Co3 ), în canalul de evacuare a fluxului de gaze de la cuptor. În anul 2010, societatea și-a înrerupt activitatea și a obținut aviz de la mediu pentru această întrerupere.

Locuințele oamenilor vor trece până în 2017, în totalitate la arderea cu gaze naturale, fiind înlocuite lemnele și cărbunii.

O altă măsură privind reducerea poluării la transporturi este cea a construirii unei șosele de centură pentru transportul de mărfuri cu TIR-ul și mașini grele și utilaje.

Promovarea GPL și trecerea la combustibili alternative.

În zona extravilană unde se aplică ierbicd la plante, acesta să fie aplicat confosrm normelor și de către personae specializate, fără a mai fi împrăștiat haotic pe câmpuri.În 2010, majoritatea terenurilor agricole au fost luate de societăți agricole (microferme).

Gunoaiele menajere au fost preluate de firmele de salubrizare și sortate catre o groapă special amenajată în afara orașului.

Una dintre probemele care rămâne și în prezent nerezolvată, o reprezintă plantarea unei perdele forestiere de-a lungul drumurilor principale, mai ales că orașul este situat la mare distanță de alte orașe precum Mihăilești sau Bolintin-Vale, drumurile de acces către oraș sunt drumuri județene, ce necesită plantarea unor arbori care să retina într-o oarecare măsură aerul poluat, să protejeze orașul de secetă sau de viscolele din timpul iernii.

Conform datelor de la Ministerul Mediului și Pădurilor, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, orașul Giurgiu, nu se încadrează în categoria orașelor mari industrial sau a celor de tip port fluviatil, în care gradul de poluare să depășească normele stabilite.

Concluzii

Orașul Giurgiu situat pe malul stâng al Dunării, la granița cu Bulgaria (sudul României ), este situate din punct de vedere climatic într-o zonă cu climat de luncă, ceea ce se datorează așezării sale în Lunca Dunării, la limita cu Câmpia Burnazului (sector al marii unități de relief- Câmpia Română).

Temperatura medie anuală a orașului nu depășește 11o C, dar este influențată de culoarul dunărean prin curenții de aer sud-vestici ce sunt centralizați pe Dunăre.

Media precipitațiilpr anuale este redusă, sub 500 mm, iar extremele privind temperatura și precipitațiile sunt asemănătoare, celor produse în întreg sudul țării.

Maxima precipitațiilor din ultimii 50-100 de ani s-a produs în luna octombrie ,anul 1949,iar minima în luna noiembrie, anul 1982 , cu maxima temperaturii în luna august ,anul 1896 și minima în luna ianuarie, anul 1954 .

Poziția geografică în sudul țării, într-o zonă joasă, sub 30 de metri altitudine și în apropierea unei suprafețe mari cu apă, face ca la Giurgiu, radiația solară să însumeze valori amri de 125-127 kcal/cm2, valori ce prezintă diferențe între zona limitrofă a orașului și partea centrală a acestuia unde întâlnim clădirile pe vertical, aglomerația urbană și spațiile industrial.

Datorită suprafeței reduse a orașului ( 3 526 km2 ), la nivelul lui se poate discuta de câteva tipuri de microcliamate, cum ar fi cel de luncă ( cu bălți și lacuri ), cel din zona portuară și microclimatul urban ce cuprinde partea centrală ( zona cea mai aglomerată ) cu rețea stradală îngustă, spații locuibile și un pâlc de pădure.

Microclimatul câmpurilor cultivate din afara orașului și microclimatul de pădure situate la distanță de Giurgiu aduc un plus de umiditate ce păstrează, constantă valoarea medie a temperaturilor anului, dar lipsa unei perdele forestiere fac posibilă pătrunderea câmpurilor de aer din N, NE, SE țării și a vânturilor dominante : Crivăț, Suhovei și Băltărețul.

Evoluția lentă a orașului a adus în timp modificări privind nivelul de poluare, datorită activităților industrial, a transporturilor, construcțiilor de locuințe și spații comerciale. Prin programele de măsuri privind gradul de poluare a aerului s-a reușit ca după anii 2010-2011 să se reducă vizibil emisiile de poluanți, să se păstreze nivelul în limite normale a acestor măsuri, astfel că orașul Giurgiu să nu fie încadrat în categoria orașelor poluate ale României.

Bibliografie

Badea L. și colaboratorii ( 1983 ), Geografia României, vol. I și V, Editura Academiei Române.

Berbecel O. și colaboratorii ( 1987 ), Zonarea agroclimatică, I.N.M.H. București.

Ciulache S. ( 1971 ), Topoclimatologie și Microclimatologie, Editura Universitară București.

Ciulache S., N Ionac ( 1995 ), Fenomene geografice de risc, Editura

Cotet P. ( 1976 ), Câmpia Română, Editura Ceres, București.

Posea Gr. ( 2004 ), Geografia fizică a României, Editura Fundației România de Mâine, vol. I și vol. II.

Stoenescu M., Tîștea D. ( 1962 ), Clima R.P.R, Institulul Meteorologic, București.

Ujvari I. ( 1972 ), Geografia apelor României, Editura Științifică București.

*** Agenția pentru Protecția Mediului Giurgiu, Raport de Monitorizare al Programului Integrat de Gestionare a Calității Aerului eografia apelor României, Editura Științifică București.

*** Atlasul României, Harta climatică ( 1986 ), Editura Universității București.

*** Enciclopedia Geografică a României, 1982.

***Plan de amenajare urbanistică al orașului Giurgiu, Primăria Municipiului Giurgiu, 2014.

*** Programul de Dezvoltare Durabilă a Municipiului Giurgiu ( 2007-2013 ).