Clasificarea Arboretelor In Ocolul Silvic Vatici Dupa Gradul DE Influenta A Factorului Antropic

Diverse

Clasificarea Arboretelor In Ocolul Silvic Vatici Dupa Gradul DE Influenta A Factorului Antropic

Byadmin ianuarie 1, 2024

Clasificarea arboretelor în Ocolul Silvic Vatici după gradul de influență a factorului antropic

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. OBIECTUL ȘI CONDIȚII DE CERCETARE

1.1. Cadrul natural

1.2. Materiale și metode

CAPITOLUL 2. Gospodărirea din trecut a pădurilor

2.1. Istoricul Ocolului Silvic Vatici

2.2. Analiza modului de gospodărire a pădurilor din trecut

CAPITOLUL 3. Analiza EFICACITĂȚII Modului de gospodărire a ARBORETELOR

3.1. Caracteristica fondului de protecție și producție a aboretelor

3.2. Reglementarea procesului de bioproducție și bioprotecție forestieră

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Fondul forestier al Republicii Moldova cuprinde pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură forestieră, producție, ori administrație silvică, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice. Fondul forestier se întinde pe 394,4 mii ha, din care păduri 325,4 mii ha sau 9,6% din teritoriul țării.

Gruparea teritorială a pădurilor este foarte variată: centrul cu o pondere de 13,5%, nordul – 7,2%, iar sudul – 6,7%.

Cvercineele reprezintă speciile majoritare din fondul forestier, deținînd 46%, urmate de salcîm cu 31,8%, care a fost introdus în ultimii 40-50 ani. În unele situații a fost introdus în stațiuni proprii cvercinelor, fapt ce va impune măsuri de revenire la compoziții corespunzătoare tipurilor fundamentale de pădure[18,p.29].

Volumul total ar arborilor pe picior din fondul forestier se ridică la circa 35140 mii m3. volumul mediu la hectar pentru toate pădurile este în jur de 119m3/ha.

Structura și mărimea fondului forestier pe clase de vîrstă este dezechilibrată, predominînd pădurile tinere, cu vîrste pînă la 60 ani. Clasa medie de producție fiind de 2,3, iar consistența medie 0,7.

Stațiunea este unitatea fizico-geografică, un areal practic omogen cu caractere de ordin fizico-geografic, prin care se deosebește și de delimitează de alte areale înconjurătoare (ecotop+geotop) [7,p.12].

În ecosistemele naturale divers modificate de om cunoașterea îndeaproape a factorilor climatici și edafici ai stațiunii, a interrelațiilor lor cu comunitatea de plante, a factorilor de mediu, în scopul asigurării permanente a condițiilor optime de captare și înmagazinare a energiei și substanțelor mediului de către plante.

Consecința vitală a specificului ecologic al stațiunii se manifestă prin capacitatea ei de a întreține o anumită vegetație și prin nivelul productivității asigurat acestei vegetații. Cu alte cuvinte specificul ecologic asigură stațiunii un anumite specific de aptitudine pentru un anumit tip de vegetație și un anumit potențial stațional productiv, care se manifestă prin productivitatea comunității vegetale.

Specificul ecologic, aptitudinea fitocenotică și potențialul productiv sînt caractere fundamentale ale stațiunii. Aceste caractere trebuie să fie exprimate concis în însăți denumirea stațiunii respective [28,p.27] .

Gospodăria normală a fondului forestier impune, ca pe o sarcină, ca pe o sarcină permanentă de o importanță majoră, lărgirea și adîncirea cunoștințelor privitoare la totalitatea proceselor legate de existența și dezvoltarea pădurii.

Spre deosebire de dezvoltarea pădurii virgine care se ralizează numai sub influența factorilor naturali, cea a pădurii cultivate este puternic influențată de intervenția consecutivă a omului în viața arboretelor. Nevoia d a interveni în viața intimă a pădurii, pentru a o dirija într-o anumită direcție cerută de interesele social-economice a fost resimțită de om numai atunci, cînd producția arboretelor ușor accesibile a devenit insuficientă pentru satisfacere nevoilor lui, fapt care a determinat apariția relativ tîrzie a metodelor de îngrijire.

Silvicultura europeană, parte componentă a căreia este și silvicultura moldovenească, s-a dezvoltat pe o bază ecologică. Funcția protectoare a pădurii și-a dezvoltat multitudinea acțiunilor în concordanță cu necesitățile de producere care rezultă din însuși modul de organizare și funcționare a pădurii, precum și din satisfacerea anumitor necesități sociale.

Astfel, pornind de la înțelegerea pădurii ca ecosistem complex și unitar, format dintr-o gamă extrem de variată de elemente constitutive atît pe verticală, cît și pe orizontală, este necesar ca toate intervențiile silvotehnice ale acestui sistem, atît în cadrul lucărilor de îngrijire și conducere (tăieri secundare), cît și în aplicarea tratamentelor (tăieri de produse principale, să se facă în corespundere cu locul și rolul ﬁecărui element component al ecosistemului (arbori, arbuști, etc.) [5, p.15] .

Astăzi nu ne putem permite să vorbim despre pădure, despre dez

voltarea durabilă a sectorului forestier

doar de pe poziții naturaliste. Pădurea

ca ecosistem natural de maximă impor

tanță pentru Republica Moldova poate

ﬁ păstrată și se poate dezvolta doar ți

nîndu-se cont de complexitatea acestui

ecosistem, de rolul pădurii în existența

și dezvoltarea societății moldovenești,

de presiunea antropică crescîndă asu

pra pădurii și de capacitatea de auto-

adaptare a pădurilor la noile condiții de

viață în contextul schimbărilor climati

ce și dezvoltării – modernizării socie

tății moldovenești [26,p.100] .

Problema asigurării diversității și integrității ecosistemelor forestiere dobîndește o semnificație și importanță majore. Orice acțiune îndreptată în direcția îngustării acestei diversități reprezinta o lovitura data vieții, o perturbare a ecosistemului.

În contextul celor expuse mai sus scopul prezentei teze de master a constituit:

Cercetarea arboretelor naturale din ocolul silvic Vatici și elaborarea recomandărilor de gestionare durabilă în funcție de gradul de influență antropică.

Obiective vizate:

Analiza stării actuale și a modului de gospodărire;

Elaborarea recomandărilor de valorificare durabilă.

CAPITOLUL 1. OBIECTUL ȘI CONDIȚII DE CERCETARE

1.1.Cadrul natural

Obiectul prezentului studiu este Ocolul silvic Vatici, gospodărit de Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei, administrată de Agenția pentru Silvicultură „Moldsilva”. Sediul ocolului silvic se găsește în comuna Vatici, la distanța de 20 km de sediul Î.S. Orhei.

O.S. Vatici este situat pe teritoriul primăriilor: s. Clișova, s. Isacova, com. Puțintei, com. Ghetlova, com. Vatici, com. Morozeni, com. Mălăiești, com. Donici, com. Seliște – raionul Orhei și com. Codreanca raionul Strășeni.

Ocolul silvic se învecinează:

– la Nord cu Î.S. Telenești;

– la Est cu O.S. Seliște;

– la Sud cu O.S. Teleșeu;

– la Vest cu Î.S. Călărași și Î.S. Strășeni.

Fondul forestier gospodărit de O.S. Vatici este compus din 39 trupuri de pădure și pot fi urmărite în tabelul 1.1.

Cel mai mare trup de pădure este „Curchi”, care deține circa 36% din suprafața totală a ocolului silvic. Celelalte trupuri au suprafețe cuprinse în limitele de 0,7 ha și 1109,1 ha [19, p.57] .

Denumirea trupurilor și suprafețele pe care le dețin din ocolul silvic Vatici.

Tabelul 1.1.

Activitatea de gospodărire a fondului forestier din O.S. Vatici se desfășoară în cadrul a 3 brigăzi silvice și 14 cantoane silvice, prezentate în tabelul 1.2.

Această arondare, este corespunzătoare pentru asigurarea pazei fondului forestier și aplicării măsurilor silvotehnice propuse de amenajament [20, p.25] .

Distribuția pe brigăzi și cantoane.

Tabelul 1.2.

Teritoriul O.S. Vatici din punct de vedere al raionării geomorfologice aparține Podișului Central Moldovenesc ocupînd înălțimea codrilor. Pantele înălțimii codrilor se caracterizează printr-un relief vălurat, reprezentat prin creste înguste, văi adînci. O parte a ocolului silvic este reprezenat de platouri și lunci joase. Unitatea geomorfologică predominantă este versantul – 4509,8 ha sau 96%, urmează platoul – 135,2 ha (3%), fund de vale – 25,7 ha (1%), culme – 1,1 ha, colină – 1,0 ha și fund de lac – 0,7 ha.

Din punct de vedere altitudional teritoriul ocolului silvic se întinde între 39 m (u.a. 89H) și 310 m (u.a. 46B).

Expoziția generală determinată de relief și scurgerea apelor este parțial însorită, însorită și umbrită.

Predominantă este înclinarea de la ușor până la moderat înclinat (de până la 16o).

Relieful influențează atât răspândirea și însușirea solului (profunzime, intensitatea erodării ș.a.), cât și asupra proceselor de solificare, prezența vegetației forestiere, tipurilor de pădure și de stațiune.

Pentru studiul condițiilor staționale o importanță deosebită o are substratul geologic din care s-au format rocile mamă de sol [11, p.41].

În suprafața studiată principalele grupe de roci sub formă de depozite sunt:

a) Depozite eluvial-deluviale argilo-lutoase și lutoase, în platourile cumpenilor de apă și versanții acestora, sunt de culoare brun-gălbui mai rar brune care se împart după compoziția mecanică în argile ușoare (conținut mediu de argilă fină 27,19 și argilă fizică 54,40) și luturi grele (conținut mediu de argilă fină 35,02 și argilă fizică 49,47), sunt bogate în calciu (2,5%), sărurile în fosfor (0,2% P2 0,5). Conținutul de carbonat de calciu CaCO3 variază între 5,4 și 16,9%. Sunt roci afânate permeabile. Pe aceste roci s-au format solurile cenușii și cernoziomuri argiloiluviale, levigate, tipice.

b) Eluviile neogene nisipoase și nisipo-lutoase, care ocupă cumpenele de apă cele mai ridicate și se continuă puțin și pe versanții acestora. Aceste depozite sunt grăunțoase, afânate, de culoare albă și cenușie pală, uneori de culoare galbenă și brun-ruginie. Compoziția mecanică variază de la luto-nisipoasă până la nisipo-lutoasă, în care predomină fracțiunile de nisip cu participarea redusă a pulberilor de argilă. Pe aceste soluri se formează soluri cenușii și cenușii închise luto-argiloase și argilo-lutoase, uneori și cernoziomuri levigate luto-argiloase [9,p.34].

c) Depozite neogene argiloase-măloase originare după compoziția lor fizică și chimică se deosebesc brusc de nisipuri și nisipuri lutoase. Colorate în verde-măsliniu cu nuanță albastră. Pe fonul culorii de bază se văd petele albăstrii, formate în rezultatul gleizării. Compoziția mecanică a argilelor se caracterizează cu o cantitate de fracțiuni a argilo-coloidale, conținutul de nisip a acestor depozite este cel mai mic în comparație cu alte roci-mamă. În stare umedă aceste argile sunt vîscoase, lipicioase, impermeabile pentru apă, iar în stare uscată se cimentează puternic. Pe aceste depozite se formează soluri compacte de culori închise deformate de alunecări [15,p.34] .

d) În afară de substratele enumerate mai sus, dispersate în tot teritoriul ocolului se mai găsesc în procente ce variază între 0,2 și 1,2%, depozite eluvial deluviale, deluviu de pantă și de vîlcea, depozite eluviale-deluviale argilo-lutoase și lutoase așternute pe depozite neogene nisipoase și nisipo-lutoase, pe care de regulă s-au format cernoziomuri levigate deluvial, soluri cernoziomoide de fîneață și deasemenea a solurilor cenușii închise deluvionate.

Se constată mare varietate de roci moi, friabile, foarte vulnerabile la influiența agenților clinatici și antropici externi. În vederea protejării acestor terenuri se impune încadrarea lor integrală în grupa I de protecție cu rezervare deosebită a celor erodate și a celor cu pantă mai mare de 200 .

Rețeaua hidrografică de pe teritoriul Ocolului Silvic Vatici este formată din câteva pâraie, care întretaie teritoriul ocolului silvic de la Vest spre Est. În partea de Nord e râul Cula-afluient de dreapta al râului Răut și pîrîul Molovateț, și paralel cu el în partea centrală străbate teritoriul ocolului silvic pârâul Vatici, afluient de dreapta al râului Răut (care ocupă locul trei după mărimea și debitul de apă din Moldova) [19,p.38] .

Sursele principale de apă a acestor pîraie sunt apele din precipitații. Alimentarea din apele freatice este neconsiderabilă.

Asupra nivelului apelor freatice influențează următorii factori de bază: cantitatea de precipitații, caracterul rocilor relieful teritoriului. Apele freatice se află la o adâncimea deMolovateț, și paralel cu el în partea centrală străbate teritoriul ocolului silvic pârâul Vatici, afluient de dreapta al râului Răut (care ocupă locul trei după mărimea și debitul de apă din Moldova) [19,p.38] .

Sursele principale de apă a acestor pîraie sunt apele din precipitații. Alimentarea din apele freatice este neconsiderabilă.

Asupra nivelului apelor freatice influențează următorii factori de bază: cantitatea de precipitații, caracterul rocilor relieful teritoriului. Apele freatice se află la o adâncimea de 15-25 m și mai jos, din care cauză ele nu influiențează procesele de solificare. Pe aceste sectoare, sursa de bază de umiditate sunt precipitațiile atmosferice.

După raionarea geobotanică a Republicii Moldova (Gheideman G. S. 1964) teritoriul Ocolului Silvic Vatici aparține regiunii pădurilor de foioase. Climatul raionului este moderat-continental cu o iarnă caldă și o vară fierbinte de o durată îndelungată.

Caracteristicile factorilor meteorologici sunt evidențiale în baza datelor multianuale a punctului meteorologic din Orhei, iar cantitatea medie de precipitații ce cad pe teritoriul Ocolului Silvic Vatici în baza datelor punctului meteorologic Călărași [13,p.25] .

Conform acestor date temperatura medie anuală este de 9,00C, iar precipitațiile medii anuale de 510-525 mm. Temperatura pozitivă se menține timp de 9 luni. Cea mai rece temperatură a anului (-4.00C) este considerată luna ianuarie, iar cea mai caldă (21,00C) – luna iulie.

Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în iulie-august (400C), iar minimul absolut (-320C) în ianuarie-februarie.

Particularitățile caracteristice condițiilor climaterice a ocolului sunt abundența de căldură și lumină, perioada îndelungată de vegetație, dar cu instabilitatea anotimpului – scăderii bruște de temperatură, ploi abundente, secete, etc.

Factorul negativ climatic în unii ani este înghețul de toamnă timpurie și primăvară târzie. Primele înghețuri se înregistrează toamna în aer pe data de 16 octombrie și 29 septembrie la sol, iar cele târzii pe 18 aprilie în aer și pe 29 aprilie la sol. Numărul de zile fără înghețuri este de 180 zile. Însă, în unii ani înghețurile pot apărea mai devreme decât datele medii statistice [21,p.44].

Adâncimea medie de îngheț în timpul iernii constituie 35-40 cm, iar adâncimea maximă de îngheț este 70-75 cm. Înghețul solului se produce în mediu la sfârșitul lunii decembrie (27.XII), însă în unii ani poate varia cu o lună.

Dezghețul solului de obicei începe odată cu dezghețul zăpezii și are loc la mijlocul lunii martie (13.III). Factorul principal de formare a precipitațiilor este mișcarea ciclonică.

Din suma totală de precipitații în decursul anului precipitațiile solide sunt 8% (zăpadă), amestecate 11% (lapoviță, zăpadă umedă) și umede 81% (ploaie). Precipitațiile de vară fiind uneori de scurtă durată și abundente duc la apariția pe solurile neevoluate de pe pantele lipsite de vegetație forestieră a proceselor de eroziune (hârtoape, râpi, vâlcele).

O importanță practică o are umiditatea relativă a aerului. Valorile maximale (84%) a umidității relative a aerului sunt în luna decembrie, iar cele minime în aprilie-august (64%).

Factorii nefavorabili pentru zona dată în perioada de vară sunt secetele și vânturile uscate și fierbinți [20,p.39].

O importanță mare în perioada de iarnă o are stratul de zăpadă stabil. Data medie de apariție a stratului de zăpadă stabil e în prima decadă a lunii ianuarie. Valorile medii pe decadă a stratului de zăpadă a lunii ianuarie sunt de 20-25 cm. Distrugerea și topirea stratului de zăpadă decurge mai repede decât formarea lui. Data medie a ultimului strat de zăpadă se înregistrează la sfârșitul decadei a doua a lunii martie (19. III.).

Vânturile ce se formează sub influența centrelor bazice, se caracterizează prin predominarea a două direcții: a vântului Nord-Vest și Sud-Vest).

În general, se poate menționa, că pe teritoriul studiat climatul este favorabil pentru dezvoltarea vegetației forestiere de amestec, a foioaselor cu bază de gorun și stejar. Aceasta se dovedește prin prezența arboretelor naturale, cît și a celor artificiale (plantații) cu specii de bază de gorun, stejar, frasin și tei de o clasă de producție relativ ridicată [10,p.47].

Studierea solului este absolut necesară pentru cunoașterea stațiunilor și stabilirea unor măsuri de gestionare judicioasă a lor în gospodărirea pădurilor.

În consecință productivitatea vegetației este în funcție de condițiile favorabile de sol, de măsura în care arborii își pot dezvolta sistemul de rădăcini în volumul fiziologic al solului.

În vederea asimilării și descrierii solurilor au fost preluate datele prezentate de amenajamentul anterior Tabelul 1.3.

.

Complexul geologic al teritoriului a determinat evoluția următoarelor soluri.

Tipuri de sol.

Tabelul 1.3.

Se constată că molisolurile sunt cele mai răspândite ocupând o suprafață de 4511,3 ha (98%).

Caracteristicile solurilor identificate și descrierea lor este următoarea:

Solurile cenușii (79%) sunt soluri caracteristici pentru păduri de stejar situate în condiții climatice în care temperaturile sunt mai coborâte și precipitațiile mai multe, formate pe depozite predominant argiloase, lutoase și nisipoase. S-au identificat pe 28% din suprafață sunt formate pe depozite argilo-lutoase și lutoase, cu nisipuri fine și alternante ale acestora, cu conținut frecvent de carbonați de calciu în orizonturile de la bază. Au o succesiune a orizonturilor de tipul Am-Ame-Bt-c [24, p.61].

Orizontul Am cu mull este de culoare cenușiu închis până la brun foarte închis cu grosimea 10-30 cm. După acest orizont urmează orizontul Ame cu caracter mixt de orizont humifer Am și de orizont de eluviere a argilei și de acumulare reziduală de nisip fin și de pulberi de cuarț pe fețele unităților structurale. Orizontul B are o culoare brună sau brun gălbuie închis argilizat evident moderat compact la compact cu structură scurt prismatică. Pe fețele structurate are pelicule fine argilo-humice de culori mai închise decât solul din unitățile structurale. Orizontul C se află la adâncimi de 120-150 cm. Indicele de diferențiere textuală (argilă B / argila A), este de 1,02-1,38. Analizele de laborator indică o migrare concomitentă a argilei și a oxizilor de fier din orizontul A în orizontul Bt (migrare mecanică).

În aceste soluri se formează acizi huminici cenușii, acizi fulvici și săruri de calciu, în prima fază producându-se saturația acizilor huminici cenușii în cationi de calciu și precipitarea lor [14,p.47].

Datorită faptului că acești cationi de calciu eliberați din substanțele organice în timpul descompunerii lor nu sunt în cantități mari, acizii fulvici rămân parțial ne neutralizați. Aceștia sunt antrenați de apă de infiltrație în orizontul subiacent orizontului A și provoacă acidificarea soluției și migrarea argilei din acest orizont. Cu cât orizontul Am este mai bogat în acizi huminici nou formați cu atât mai mult soluția sărăcește în cationi de calciu care sunt absorbiți de acizii huminici din orizontul A. Astfel acizii fulvici legați de apă de infiltrație din partea superioară a orizontului Am bogat în humus contribuie la acidificarea soluției în orizontul subiacent Ame și favorizează astfel migrarea argilei din acest orizont. Migrarea argilei și a oxizilor de fier aderenți se face cu preferință de pe fețele unităților structurale. Pe fețele unităților structurale din orizontul Ame se cumulează rezidual nisipul fin de cuarț și pulberile albicioase. Argila și humusul migrate din partea inferioară a orizontului Ame se depune sub formă de pelicule de culoare mai închisă pe fețele structurale ale orizontului Bt [11,p.53] .

Solurile cenușii deschise (57%) au orizontul Ame mai clar, mai sărac în humus și substanțe nutritive mai debazeficate și mai acide. Solurile cenușii închise au orizontul Ame mai slab exprimat , mai bogat în humus, substanțe nutritive mai puțin acide. Solurile cenușii deschise sunt soluri puternic la moderat acide (pH=4,66-6,27), slab la moderat humifere (0,99-3,82%), moderate la puternic săturate în baze (69,59-89,7%), mediocru la normal aprovizionate cu azot (0,086-0,165%), slab la mijlociu aprovizionat cu fosfor mobil (2,59-11,39%). Textura de regulă este luto-argiloasă-marnoasă bine structurată în Bt.

Solurile cenușii închise (22%) sunt soluri slab acide moderat acide, mai rar puternic acide (pH=4,49-5,88), moderat la foarte intens humifere(2,28-4,18%) moderat la puternic saturat în baze (74,92-90,77%), atât în A cât și în Bt, normal la foarte bine aprovizionat cu azot (0,119-0,218%), divers aprovizionat cu fosfor mobil (2,59-11,39%), textură de regulă luto-argiloasă, bine structurate în Bt.

În porțiunile de teren joase acolo unde apa din precipitații stagnează o perioadă mai lungă de timp se observă pete ca urmare a proceselor de pseudogleizare.

Cernoziomurile argiloiluviale (13%) apar pe versanți puțin înclinați, însoriți și platouri pe roci formate din depozite argilo-lutoase și lutoase, uneori nisipuri și roci calcaroase. Ocupă 246,9 ha din suprafața acoperită cu pădure și destinată împăduririi. Cernoziomurile argiloiluviale s-au format în general pe roci sau depozite loessoide, pe luturi și calcare. Datorită climatului ceva mai umed alterarea și levigarea sunt mai pronunțate formându-se în partea superioară argilă în procente mai ridicate levigarea spălând carbonatul de calciu de la suprafață, pe adâncimi ce depășesc frecvent 1m, însoțită și de o debazeficare ușoară a complexului absorbitor [18,p.25] .

Bioacumularea și humificarea fiind foarte intense a determinat formarea unui orizont A molic închis la culoare bine structurat. Cernoziomurile au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Am-Bt-C, groase și bine diferențiate. Am este de obicei peste 50 cm grosime închis la culoare. Orizontul argilic Bt este de 20-30 cm de culoare mai deschisă, brun cenușiu. Sunt soluri bogate în humus (3-6% în Am), în azot, în baze, cu intensă activitate microbiologică.

Orizontul C începe la adâncime de peste 125 cm. În orizontul Bt apar pelicule fine de argilă pe fețele elementelor structurale. Sunt soluri moderat acide (pH-5,22-5,34), moderat la intens humifere (2,17-2,82%), puternic saturate în baze (77,49-93,56), sub mediu la normal aprovizionat cu azot, slab aprovizionate cu fosfor mobil și textură de regulă lutoasă argiloasă și marnoasă cu indice de diferențiere de textură 1,1-1,4.

Structura este glomerulară mică-medie, bine dezvoltată în orizontul Am. Sunt soluri foarte active microbiologic, bine aprovizionate cu substanțe nutritive. De regulă cernoziomurile argiloiluviale beneficiază ca urmare a unei evapotranspirații mai reduse, de un spor de umiditate, vegetația realizând în aceste condiții productivități mijlociu-superioare [8,p.59] .

Cernoziomurile tipice (5%) prezintă următoarea succesiune de orizonturi de profil: Am-Ac-C sau Cca. Orizontul Am este mai gros de 25-35 cm și are o culoare închisă.

Orizontul de tranziție A/C este gros de 20-25 cm și are o culoare brun-gălbuie sau gălbuie-brună. Pe întreg profilul apar numeroase neo-formații biogene, caprolite, cervotocine, culcușuri sau lăcașuri de larve, etc.

Neo-formațiunile reziduale de carbonat de calciu apar numai în partea inferioară a orizontului Am sau A/C. Textura cernoziomurilor tipice este ne diferențiată pe profil, de obicei mijlocie (lutoasă). Structura este glomerulară medie, bine dezvoltată în Am și moderat dezvoltată în orizontul AC. Cernoziomurile tipice sunt soluri afânate, permeabile, au o bună capacitate pentru apă și aer și se lucrează ușor. Sunt soluri bogate în humus, conținând între 3-6% humus în orizontul Am și având rezervă de adâncime de 50 cm, de 160-200 t/ha. Activitatea microbiologică este foarte intensă și sunt bine aprovizionate cu substanțe minerale. Cernoziomurile sunt solurile cele mai fertile răspândite în țara noastră. Singurul factor limitativ al fertilității cernoziomurilor îl constituie deficitul de umiditate în perioada de vară [25,p.29] .

Cernoziomurile cambice (1%) apar pe loessuri sau depozite loessoide, sau pe luturi, argile și unele roci dure. Au următoare succesiune de orizonturi de profil Am-Bv-c (Cca). Orizontul A molic (Am) este de culoare brun închisă, negricioasă și este gros de 40-50 cm (uneori și peste 50 cm). Orizontul B cambic (Bv) este gros de 30-60cm, este închis la culoare cel puțin în partea superioară. Orizontul Cca este de culoare brun-gălbuie, gros de 40-50 cm și apare de regulă între 80-120cm după care urmează materialul parental C. În general la cernoziomurile cambice orizontul Bv este mai subțire sau de grosime egală cu Am [12,p.62] .

Textura este de obicei mijlocie lutoasă sau argiloasă, foarte ușor diferențiat pe profil. Structura este glomerulară mică și medie bine dezvoltată în orizontul Am. Datorită texturii și mai ales a structurii restul proprietăților fizice, fito-mecanice, hidro-fizice și de aerație sunt bune. Cernoziomurile cambice sunt bogate în humus, ele conținând între 3-5% humus în orizontul Am și dispune de o rezervă pe adâncimea de 50 cm. Gradul de saturație în baze depășește valoarea de 85%, iar pH-ul variază între 6,5-7,0, deci solurile au reacție slab acidă la neutră.

Activitatea microbiologică și aprovizionarea cu substanțe minerale sunt favorabile. Cernoziomurile cambice sunt soluri fertile, singurul factorul limitativ fiind regimul de umiditate [16,p.25] .

Solurile aluviale apar în luncile rar și scurt inundabile sau ieșite de sub influența revărsărilor de ape (lunca râului Prut) și au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-C.

Orizontul Ao este de regulă gros (40-50 cm), cu stratificații puțin evidente de culoare brună cenușie, cu texturi și compoziții diverse, cu structură glomerular grăunțoasă, bine aprovizionat cu apă. Sunt soluri fertile care pot menține arborete de plopi și salcie , stejărete și șleauri de luncă.

Solurile erodate (2%) sunt solurile rezultate ca urmare a proceselor de eroziune, astfel încât orizonturile rămase nu permit asemănarea și încadrarea într-un anumit tip de sol. Erodisolurile se încadrează în clase de eroziune de cel mult moderat, datorită în principal apei din precipitații, care uneori a erodat complet orizontul A. Terenurile cu soluri erodate nu au fost terenuri forestiere, au fost terenuri agricole care prin erodare au devenit inapte folosințelor agricole. . Pe aceste soluri se întâlnesc arborete de productivități mediu-inferioară, de obicei salcâmete.

Caracterizarea și descrierea tipurilor de stațiune din O.S. Vatici s-a făcut conform metodologiei indicate de normele privind constituirea stațiunilor și a Îndrumarului pentru amenajarea pădurilor, având ca bază lucrările de soluri și stațiuni de la amenajările precedente completate cu cele de la amenajarea actuală.

Factorii pedogenetici determinanți, privind separarea stațiunilor în teritoriul studiat, sunt în ordinea importanței descrescânde următorii: forma de relief, expoziția, înclinarea, poziția pe versant, solul, textura și grosimea orizontului cu humus și gradul de saturație în baze [7,p.28].

Materiale și metode

Actualmente, în practica silvică sunt cunoscute trei metode principale de intervenție artificială, care se aplică cu scopul sporirii capacității de protecție și producție a pădurilor degradate, slab productive, derivate, brăcuite și necorespunzătoare stațional. Aceste metode sunt: substituirea, ameliorarea și refacerea [1,p.21].

La efectuarea cercetărilor s-a depistat lipsa clasificărilor menționate și s-a propus clasificarea lui A. Palancean, ca bază servind clasificarea lui V. Leandru, cu modificările care sunt necesare în legătură cu numeroasele situații care au apărut în funcție de intensitatea influenței omului și folosirii pe suprafețe mari a unui număr semnificativ de specii exotice

Păduri virgine și cvasivergine la noi nu sunt, toate sunt gospodărite care pot fi împărțite în 2 tipuri: Arborete naturale – N și arborete artificiale – A.

Arboretele naturale gospodărite în funcție de intensitatea schimbărilor în compoziție și structură, a metodei de regenerare și prezența speciei/speciilor principale sunt divizate în următoarele categorii:

Fundamental generativ (FG) – cu compoziție și structură specifică neatinse regenerate pe cale naturală din sămînță (regim de codru) produce arborete sănătoase și rezistente cu proprietăți ereditare valoroase. Cea mai mare productivitate ecoprotectivă și economică.

Fundamental vegetativ (FV) – se deosebește prin regenerarea vegetativă din lăstari și drajoni (regim de crîng), rezistență scăzută, funcțiile ecoprotective și productive sunt semnificativ mai reduse.

Degradat generativ (DG) – arborete cu exemplare din specia/speciile principale provenită din sămînță, dar care prin acțiunea omului (extragerea unui număr de exemplare valoroase, pășunat etc.) desimea și calitatea arboretului scad consecutiv cu productivitatea și funcțiile ecoprotective.

Degradat vegetativ (DV) – arboret cu specia/speciile principală provenită vegetativ, cu o consistență redusă, foarte vulnerabil la condițiile ecologice schimbătoare [25,p.17].

Parțial derivat cu specii de amestec indigene (PDI) – este simțitor schimbată compoziția în favoarea speciilor de amestec, dar este prezentată și specia principală.

Parțial derivat cu specii invadatoare exotice (PDE) – se deosebește prin instalarea în arboretul rărit a speciilor invădătoare exotice, specia principală este prezentă.

Total derivat cu specii de amestec indigene (PDI) – intervenția și mai puternică și nechibzuită duce la transformarea totală a compoziției arboretului, dispariția totală a speciei/speciilor principale: sunt formate în exclusivitate din speciile de amestec (cărpinișuri, teișuri, acerete etc.) [43,p.38].

Artificial din specii exotice, temporar (AET) – pure sau amestecate, care sunt adecvate tipului de stațiune, slab productive, și cu un potențial ecoprotector redus (o bună parte din salcîmete cu un grad avansat de uscare).

Artificial din specii indigene și exotice, permanent (AIEP) – posedă o rezistență bună la condițiile ecologice și o productivitate sporită. Speciile indigene pot fi rolul principal ori secundar formînd arboretele cu ciclu lung de producție.

Artificial din specii indigene și exotice, temporare (AIET) – amestecuri din specii indigene și exotice care nu corespund totalmente condițiilor ecologice, ori formate din speciile diferit potențial de rezistență ecologică, slab productive [30,p.42].

CAPITOLUL 2. Gospodărirea din trecut a pădurilor

2.1. Istoricul Ocolului Silvic Vatici

Preocupări practice privind amenajarea pădurilor dintre râurile Prut și Nistru, potrivit datelor din arhivă, datează încă din 1861, când s-a întocmit primul amenajament de către comisiile topometrice ale Marelui Stat Major al Imperiului Rus. Până în 1918, amenajamentele se făceau de către echipe speciale de amenajiști taxatori după normele elaborate de către o comisie permanentă de pe lângă Departamentul Pădurilor din Petrograd. În pădurile de atunci se aplicau în exclusivitate tăieri de crâng simplu, practicate în benzi alterne, cu ciclu de 20-40 ani și numai în anumite cazuri se aplica tratamentul tăierilor succesive cu ciclu de 80-100 ani [39,p.37].

În anii 1946-47, pădurile Moldovei au fost amenajate într-un sistem unitar, de către specialiștii Institutului din Lvov. În anii 1948-50 au fost amenajate și pădurile colhozurilor și sovhozurilor. Au urmat apoi reamenajările din anii 1957-1965, 1975 și 1985 executate de către Institutul de proiectare silvice „Lesproiect” din Kiev.

Ocolul Silvic Vatici fost organizat în anul 1961, concomitent cu organizarea gospodăriei. In anul 1965 s-a executat amenajarea pădurilor de către specialiștii de la Institutul de Proiectări Silvice din Kiev ‘’Lesproiect‘’.

Au urmat apoi amenajările în anii 1975 și 1985. Pe parcursul unei perioade de amenajare din anul 1975 până în anul 1985 au fost transmise din fondul forestier 881,4 ha și incluse în fond forestier 1270,3 ha.

Majoritatea terenurilor, ce s-au inclus în fondul forestier, reprezintă suprafețe afectate de eroziune și alunecări, care au fost preluate de la diverse unități agricole din zonă [35,p.112].

Deoarece, în prezent, majoritatea pădurilor cu vârste mai mari de 40 de ani sunt provenite din lăstari, putem concluziona că, în urmă cu 40-50 de ani arboretele au fost gospodărite în regimul crâng. Arboretele cu vârste mai mici de 40 de ani, sunt provenite din plantații, de unde reiese că, începând din 1955 cea mai mare parte a arboretelor au fost instalate prin plantații.

La amenajarea din 1985 s-au folosit fotograme la scara 1:12000 pentru toată suprafața ocolului. Ca tratamente s-au folosit numai tăierile rase, cu toate că amenajamentul prevede și tăieri progresive. S-au împădurit în această perioadă, în general, terenurile degradate, în cea mai mare parte cu salcâm.

Din situația prezentată în amenajamentul din 1985 din cele 383,7 ha de culturi, 87% aveau reușita definitivă, adică aveau încheiată starea de masiv, 6% aveau reușita parțială, care necesitau completări, având consistențe între 0,3 și 0.6 , iar 6% culturi total compromise pe o suprafață de 23,8 ha [19,p.78].

La amenajarea din 1985 s-au folosit, pentru stabilirea subparcelelor și a altor elemente taxatorice, fotograme alb-negru și color la scara 1:12000 din 1984. Ca bază cartografică s-au folosit planurile de la Oficiul de Cadastru, la scara 1:10000 și planșete silvice.

Subparcelele s-au indendificat pe teren, cu care s-a definitivat și descrierea parcelară. La calculul volumelor s-au folosit tabele de producție simplificate, elaborate de Catedra de Amenajare din Ucraina. Pădurile ocolului au fost încadrate in următoarele categorii funcționale:

păduri parc – 863,0 ha;

păduri, zone verzi, în care se organizează procesul de producție – 4577,0 ha;

benzi de pădure pentru protecția drumurilor-158,0 ha;

alte păduri pentru protecția mediului – 462,0 ha [18,p.48].

În conformitate cu regulamentele în vigoare la data respectivă, s-au constituit secții de gospodărire în funcție de speciile principale ale arboretelor. Pentru gorun și stejar s-au constituit două secții de gospodărire:

-secția gorunului și stejarului de productivitate înaltă, care include arboretele cu gorun și stejar, ca specii principale provenite din sămânță, cu clase de producție I, II, III sau cele provenite din lăstari, cu clase de producție I și II;

-secția cvercineelor de productivitate scăzută, care cuprinde arboretele de bază cu gorun și stejar provenite din sămânță cu clasele de producție IV și V sau provenite din lăstari cu clasele de producție III, IV și V.

S-au constituit secții de gospodărire separate pentru următoarele specii: frasin, salcâm, carpen, paltin, ulm, mesteacăn, glădiță, plop, tei, molid, nuc și o serie de arbuști [22,p.39].

Pentru aceste secții s-au stabilit vârstele exploatabilității și incadrarea pe categorii de vârstă a arboretelor tinere, de vârstă mijloce și bătrâne.

Categoria arboretelor bătrâne poate fi asimilată cu arboretele exploatabile.

Arboretele exploatabile ocupau în anul 1985 – 444,5 ha cu un volum de 99670 m3 ceea ce constituie 8% după suprafață și 10% din volumul total lemnos.

S-a continuat procesul de conversiune de la codru a arboretelor, prin împădurirea suprafețelor tăiate ras.

Ca tratamente s-au aplicat numai tăieri rase, deși amenajamentul propunea și tăieri cvasigrădinărite. Planul de produse principale elaborat în 1985 cuprindea în total o suprafață de 201,5 ha cu 47280 m3 , adică o posibilitate de 4730 m3 pe an.

Împăduririle s-au efecutat pe 73,1 ha, nivelul de realizare al planificărilor fiind de 32%. Pregătirea solului s-a realizat mecanizat prin arături în rânduri (benzi) la distanțe de 2-6 m între ele, și cu distanța pe rând între puieți de 0,7 m. Schemele de împădurire au fost alese cu specia folosită. În cadrul suprafețelor tăiate ras, pe intervalele între rânduri s-au regenerat din lăstari speciile de amestec (FR,TE,JU,CA,PA, etc.), obținându-se astfel arborete regenerate mixt (artificial și natural). Ca specii de împădurire, în cadrul terenurilor degradate, afectate de eroziune și alunecări, s-a folosit salcâmul și plopul [37,p.29].

Analizând amănunțit fiecare unitate amenajistică în parte, în care s-au executat lucrări de împădurire concluzionăm următoarele :

– culturi total compromise pe teritoriul Ocolului Silvic Vatici nu s-au înregistrat ;

– culturile cu reușită parțială care necesită competări, având consistențe între 0,3 și 0,7 ocupă o suprafață de 64,9 ha (u.a 7E; 20D; 28C; N; O; P; 35A; 36C; 43B; 43I; 66F; 110F; 119E; 125E; 125N;)

– culturile reușite, în care se vor aplica lucrări de îngrijire a culturilor sau degăjări și chiar curățiri ocupă o suprafață de 23,2 ha (u.a. 8B; 13D; 47E; 60C; 61K; 63G; 74D; 92D;)

Raportând aceste cifre la totalul de 88,1 ha împădurite în decursul perioadei 1986-1995, se constată că: 74% au reușita parțială și 26% au reușită definitivă [5,p.23].

2.2. Analiza modului de gospodărire a pădurilor din trecut

Făcând o analiză a realizărilor la lucrările de îngrijire comparativ cu planificările definim că datorită aplicării judicioase a degajărilor, s-a ajuns la depășirea planificării cu 8%. Aceasta se explică prin faptul că în perioada respectivă în unele arborete degajările au fost executate în timp de doi ani, în timp ce periodicitatea planificată a fost de 3 ani

La curățiri realizările constituite 72% după suprafață și 145% după volum. Adică nu toate arboretele incluse în planul decenal au fost parcurse cu curățiri, iar care au fost parcurse, au fost însoțite de intensități de intervenție destul de mari de la 4,2 m3/ha planificat, la 8,4 m3/ha realizat [31,p.44].

Intensitățile mari ale intervențiilor se explică prin faptul că prin curățiri se acționează asupra speciilor de amestec, reprezentate prin lăstari între rândurile plantate. Datorită regenerării din lăstari, pe suprafețele între rânduri se obțin desimi foarte mari, ceea ce face, ca volumul extras să fie destul de mare.

La rărituri realizările constituie 60% după suprafață și 108% după volum, Dacă specialiștii amenajiști din Kiev, au planificat un volum mediu de extras la hectar de 18,4 m3/ha, în urma lucrărilor efectuate de către personalul ocolului silvic s-au extras 33,0 m3/ha, ceea ce cu 79% depășesc planificările.

Realizările la tăierile de igină depășesc planificările de 16,6 ori după suprafață și de 5,6 ori după volum. Extragerea la timp a arborilor uscați care servesc ca sursă de dezvoltare a dăunătorilor și bolilor provocate de ciuperci păstrează o stare de vegetație activă și constituirea unor arborete sănătoase și rezistente.

Transportul materialului lemnos s-a făcut pe drumuri publice sau pe drumuri de exploatare agricolă, care se consideră, că asigură în bune condiții, accesibilitatea în fondului forestier. Pentru operațiile de adunat și scos s-au folosit drumurile de pământ [36,p.18].

Nu au fost prevăzute în amenajament și nici nu s-au executat noi construcții.

La amenajarea din 1995 s-a stabilit suprafața totală a ocolului silvic de 6072,7 ha. La lucrările de amenajare s-au folosit materialele de la amenajarea din 1985: planurile la scara 1:10000, harta arboretelor, harta solurilor, harta trupurilor de pădure și alte hărți.

Întreaga suprafață a fost încadrată în grupa I funcțională „Păduri cu funcții prioritare de protecție” și diferențiată în următoarele categorii funcționale:

1. Păduri cu funcții de protecție a terenurilor și a solurilor:

-1.2 E, plantațiile forestiere executate pe terenuri degradate (T.II) – 503,5 ha;

2. Păduri cu funcții de recreare:

-1.4.A , păduri parc și alte păduri de recreare de intensitate funcțională ridicată, (T II) – 791,0 ha;

1.4.B, păduri situate în jurul orașelor, comunelor, precum și în perimetrul construibil al acestora (T III) – 4296,9 ha;

– 1.4.I, benzi de pădure situate de-a lungul șoselelor turistice (T II) – 364,2 ha;

5. Păduri de interes științific și de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier:

-1.5.H, păduri stabilite ca rezervații de semințe pentru producerea de semințe și conservarea genofondului forestier (T II) – 42,4 ha.

Au fost constituite 3 subunități de gospodărire:

S.U.P.M – Păduri supuse regimului de conservare deosebită – 1658,7 ha;

S.U.P.A – Codru regulat, sortimente obișnuite – 4296,9 ha;

S.U.P.K – Rezervații de semințe – 42,4 ha;

Pe categorii de vârstă (clase de vârstă), arboretele ocolului silvic se prezentau astfel: clasa I – 688,1 ha (11%); clasa II – 928,6 ha (15%); clasa III – 2669,9 ha (45%); clasa IV – 601,0 ha (10%).

Conform amenajamentului trecut compoziția arboretelor era 38GO 15FR 13TE 11CA9ST7SC1JU1DR4DT1DM [18,p.90].

Pe categorii de consistență arboretele se prezentau astfel: 95% cu consistența peste 0,6, 5% cu consistența 0,4-0,6 (consistența medie fiind de 0,78). Clasa de producție medie constituia– 2,7.

Suprafața totală propusă de parcurs cu lucrări de recoltarea a produselor principale a fost de 126,2 ha, cu colectarea volumului lemnos de 13655 m3.

Ca tratamente au fost planificate tratamentul tăierilor progresive, tăieri rase și tăieri în crâng de jos, urmate de ajutorarea regenerării naturale [20,p.58].

Majoritatea subparcelelor propuse a fi parcurse cu tăieri progresive s-au parcurs cu tăieri succesive, nu s-a intervenit în u.a. 34A, 16E, 43A, 115C și 115F. În afara planului de recoltare a produselor principale s-a intervenit în u.a. 7D, 7C. Tratamentul tăierilor progresive s-a efectuat pe o suprafață de 42,4 ha sau 52% și s-a recoltat un volum lemnos de 961 m3 sau 15% din volumul planificat, indicele mediu la ha fiind de 23 m3. Arboretele regenerate pe acestă cale reprezintă arborete provenite din sămânță unde se efectuează lucrări de îngrijire a semințișului.

Cu tăieri în crîng de jos s-a propus a se parcurge 29,3 ha, lucrarea a fost efectuată pe 22,5 ha, ceea ce constituie 77%, s-a extras un volum de 2250 m3 (53%), indicele mediu la ha fiind de 100 m3 față de 145 m3/ha planificat. În afara planului propus s-a intervenit în u.a. 28F, 33A, 11L, 35K.

Tăierile rase s-au prevăzut pe o suprafață de 15,9 ha, s-au efectuat pe 19,7 ha (124%) și s-a extras un volum lemnos de 2589 m3 (91%), adică 131 m3/ha față de 178 mc/ha planificat. În afara planului de amenajament s-a intervenit în u.a. 1A.

În urma analizei realizărilor la tăierile de îngrijire și conducere a arboretelor pe parcursul perioadei 1996-2007 s-a constatat:

– suprafața parcursă cu degajări, față de cea planificată, este de 8,9 ori mai mare (252,9 ha), lucrarea fiind aplicată și în unele suprafețe primite în fondul forestier parcurse cu tăieri de conservare, în u.a. parcurse adăugător cu tăieri rase, cît și în u.a. parcurse cu tăieri progresive și succesive [33,p.78].

În urma degajărilor au fost realizate mai multe obiective:

dirijarea competiției intraspecifice prin ținerea în frîu a lăstarilor;

dirijarea competiției interspecifice;

ameliorarea compoziției și a desimii arboretului;

crearea condițiilor favorabile de creștere, etc.

Consistența în arboretele în care s-a aplicat s-a menținut nu mai jos de 0,8.

Suprafața parcursă cu curățirii este de 193,2 ha sau 148%, în urma aplicării lucrării s-au extras 1317 m3 masă lemnoasă, adică 6,8 m3/ha, depășire explicată prin efectuarea lucrării arboretele primite în fond forestier. Judicios aplicate ele au ameliorat compoziția arboretelor, s-au extras exemplarele vătămate și uscate fiind ameliorată calitatea arboretului. Consistența nu a fost redusă mai jos de 0,8.

Suprafața parcursă cu rărituri este de 551,0 ha, ce constituie 65%, s-a extras un volum de 16388 mc, indicele de recoltare fiind 30 m3/ha față de 21 m3/ha planificat; , fiind parcurse cu tăieri arboretele planificate în planul lucrărilor de îngrijire, totuși unele arborete fiind excluse din acesta. Materialul lemnos s-a valorificat în cea mai mare parte ca lemn de foc, o mică parte avînd utilizări industriale. Consistența în arboretele în care s-au aplicat rărituri nu s-a coborît mai jos de 0,7.

Suprafața parcursă cu tăieri de igienă este 747,1 ha (52%) și s-a extras un volum de 16338 m3 (557%). Lucrarea a avut un caracter extensiv, s-a urmărit menținerea unei stări fitosanitare corespunzătoare [29,p.58].

Culturile silvice create în perioada dată sunt provenite din plantații, avînd specia de bază stejarul, salcîmul, și plopul. Au fost folosite pe lîngă speciile de bază speciile de amestec și secundare. Nu întotdeauna au fost respectate compozițiile țel de regenerare. Lucrările de îngrijire au constat în mobilizarea solului, descopleșirea puieților, revizuiri.

Schemele de împădurire au fost 3,0 x 0,7m, 2,5 x 0,7m, 3 x 4m.

Cauzele stării nesatisfăcătoare a culturilor silvice au fost:

deficitul de umiditate a solurilor în timpul de vară, clima uscată a teritoriului;

neefectuarea la timp a lucrărilor de îngrijire a culturilor silvice (mobilizarea solului, completările), ca rezultat culturile sunt înțelenite, lâncezite, cu consistențe variabile, cu poieni și goluri;

neintroducerea la timp a speciilor de amestec.

Analizând gospodărirea fondului forestier al O.S. Vatici putem concluziona următoarele aspecte generale [17,p.44].

Tăierile de produse principale s-au executat în arborete naturale, cît și în salcâmete sub formă de tăieri în crâng. Tratamentele aplicate au fost: tratamentul tăierilor succesive, tratamentul tăierilor progresive, tratamentul tăierilor rase și crângul simplu. Tratamentul tăierilor progresive s-a efectuat pe o suprafață de 42,4 ha sau 52% și s-a recoltat un volum lemnos de 961 m3 sau 15% din volumul planificat, indicele mediu la ha fiind de 23 m3.

Tratamentul tăierilor succesive s-a aplicat pe o suprafață efectivă de 15,1 ha și s-a extras un volum de masă lemnoasă de 1063 m3, ce constituie 70 m3/ha. Arboretele regenerate în cadrul acestor două tratamente reprezintă arborete echiene și relativ echiene din specii de bază (stejar, gorun) provenite din sămânță unde se efectuează lucrări de îngrijire a semințișului [38,p.27].

Tăierile rase s-au prevăzut pe o suprafață de 15,9 ha, s-au efectuat pe 19,7 ha (124%) și s-a extras un volum lemnos de 2589 m3 (91%), adică 131 m3/ha față de 178 m3/ha planificat. În afara planului de amenajament s-a intervenit în u.a. 1A. Suprafețele exploatate au fost parcurse cu lucrări de reîmpădurire conform compoziției țel propuse.

Cu tăieri în crâng de jos s-a propus a se parcurge 29,3 ha, lucrarea a fost efectuată pe 22,5 ha, ceea ce constituie 77%, s-a extras un volum de 2250 m3 (53%), indicele mediu la ha fiind de 100 m3 față de 145 m3/ha planificat. În afara planului propus s-a intervenit în u.a. 28F, 33A, 11L, 35K.

Tăierile de conservare au avut ca scop menținerea funcției de protecție atribuite pentru fiecare arboret, ele fiind aplicate în arborete naturale cât și în salcâmete ajunse la vârsta când nivelul mediu de protecție începe să scadă.

Astfel, în arboretele naturale lucrările de conservare au avut ca scop regenerarea sub masiv uniformă din sămânță cu specii de bază, aplicându-se lucrări de ajutorare a regenerării naturale și îngrijirea semințișului.

În salcâmete tăierile de conservare au presupus exploatarea printr-o unică intervenție în suprafețe mici, de până la 1ha, ulterior efectuându-se provocarea drajonării. Tăierile de conservare s-au realizat pe o suprafață totală de 229,5 ha (310% față de planificări) cu extragerea a 16136 m3 (186% față de planificări) masă lemnoasă, cu un indice de recoltare de 70 m3/ha [23,p.87].

Surplusul cantitativ se lămurește prin efectuarea tăierilor de conservare pe suprafețe întinse din cadrul trupurilor de pădure primite în fond forestier (salcâmete).

Lucrările de îngrijire și conducere s-au executat la un nivel satisfăcător. În urma analizei realizărilor la tăierile de îngrijire și conducere a arboretelor pe parcursul perioadei 1996-2007 s-a constatat:

– suprafața parcursă cu degajări, față de cea planificată, este de 8,9 ori mai mare (252,9 ha), lucrarea fiind aplicată și în unele suprafețe primite în fondul forestier parcurse cu tăieri de conservare, în u.a. parcurse adăugător cu tăieri rase, cît și în u.a. parcurse cu tăieri progresive și succesive. Consistența în arboretele în care s-a aplicat s-a menținut nu mai jos de 0,8.

– suprafața parcursă cu curățirii este de 193,2 ha sau 148%, în urma aplicării lucrării s-au extras 1317 m3 masă lemnoasă, adică 6,8 m3/ha, depășire explicată prin efectuarea lucrării arboretele primite în fond forestier [24,p.65].

– suprafața parcursă cu rărituri este de 551,0 ha, ce constituie 65%, s-a extras un volum de 16388 mc, indicele de recoltare fiind 30 m3/ha față de 21 m3/ha planificat; , fiind parcurse cu tăieri arboretele planificate în planul lucrărilor de îngrijire, totuși unele arborete fiind excluse din acesta. Consistența în arboretele în care s-au aplicat rărituri nu s-a coborât mai jos de 0,7.

suprafața parcursă cu tăieri de igienă este 747,1 ha (52%) și s-a extras un volum de 16338 m3 (557%). Lucrarea a avut un caracter extensiv, s-a urmărit menținerea unei stări fitosanitare corespunzătoare.

În perioada analizată lucrări de împădurire s-au efectuat pe o suprafață totală de 158,0 ha. S-au utilizat preponderent stejarul și salcâmul. Nu întotdeauna au fost respectate compozițiile țel de regenerare. Situația culturilor silvice este următoarea: culturi cu reușită definitivă – 50,3 ha; culturi cu reușită parțială 102,9 ha și care necesită completări și îngrijirea culturilor; 4,8 ha sunt trecute la pierderi. 53,8 ha sunt culturi silvice trecute în stare de masiv[41,p.65].

Completări s-au efectuat pe o suprafață totală de 62,2 ha (75% din planificări) folosindu-se preponderent stejarul, salcâmul și arțarul tătăresc.

Datorită regimului crâng, practicat cu ani în urmă, în prezent majoritatea arboretelor naturale sunt din lăstari de a 3-a și a 4-a generație. Peste 10-20 ani acestea vor fi toate exploatabile, iată de ce ocolul silvic trebuie să înceapă lucrările de regenerare în arboretele de stejar, cu consistențe variabile cu ochiuri, mici goluri. Consistența arboretelor a avut de suferit în urma tăierilor de igienă extensive în arboretele afectate de chiciură care datorită rupturilor de coroană sunt clasate ca slabproductive și necesită lucrări de reconstrucție ecologică.

Este necesară îmbunătățirea situației culturilor silvice deja existente, aplicarea lucrărilor de completare, îngrijire a culturilor, introducerea speciilor corespunzătoare stațiunii și incluse în compoziția-țel de regenerare, revenirea cu lucrările enumerate de câte ori este necesar pe aceeași suprafață, paza culturilor create împotriva pășunatului, etc [44,p.63].

Se remarcă faptul că în culturile silvice de stejar nu sunt introduse la timp speciile de amestec: paltinul, frasinul, teiul, ca rezultat stejăretele devin pure.

Putem concluziona gospodărirea pădurilor din O.S. Vatici pe perioada 1996 – 2007 cu unele devieri față de planificările propuse de amenajamentele silvice din mai multe motive: gospodărirea incorectă din trecut, calamități naturale, greșeli comise de personal în efectuarea lucrărilor și prin nerespectarea prevederilor amenajamentelor silvice, insuficiența suportului financiar și tehnic, etc.

Pentru perioada următoare de implementare a amenajamentului este necesar depunerea efortului pentru realizarea planurilor fixate. La aplicarea lucrărilor de recoltare a produselor principale, atenție deosebită trebuie atrasă tăierilor progresive și succesive.

Pentru lucrările speciale de conservare este necesar parcurgerea întregii suprafețe și astfel, asigurarea efectului special de protecție pe care aceste arborete îl îndeplinesc [4,p.28].

Lucrările de conducere a arboretelor sunt indicate a se efectua în toate cazurile când aceasta este cerut de starea arboretului, însă consistența să nu fie redusă sub 0,8.

Tăierile de igienă sunt indicate în restul arboretelor, obiectivul lor trebuie să rămână menținerea unei stări fotosanitare corespunzătoare prin extragerea arborilor uscați, rupți, atacați de dăunători, etc.

O atenție deosebită se recomandă a se atrage lucrărilor de regenerare, datorită faptului efectuării lor calitativ nesatisfăcătoar. Este indicat respectarea compozițiilor – țel de regenerare fixate. Împădurirea suprafețelor parcurse cu substituiri și refaceri trebuie să se asigure obligatoriu. Totodată este necesar amplificarea lucrării și în terenurile goale din cuprinsul pădurii. Materialul folosit la împăduriri trebuie să fie de proveniență locală și să corespundă condițiilor staționale [40,p.57].

Este foarte important păstrarea caracterului natural fundamental de pădure, regenerarea din sămânță cu specii principale a suprafețelor supuse procesului de exploatare-regenerare, efectuarea tuturor lucrărilor silvotehnice de specialiști silvici bine instruiți și calificați, etc.

Pe viitor se recomandă efectuarea la nivel calitativ înalt a lucrărilor de amenajare și o respectare adecvată a prevederilor amenajamentelor silvice, urmărind astfel executarea principiului continuității arboretelor în timp și în spațiu, gospodărirea silvică fiind orientată în direcția creșterii eficacității pădurii și a optimului său ecologic [46,p.68].

CAPITOLUL 3. Analiza EFICACITĂȚII Modului de gospodărire a ARBORETELOR

3.1. Caracteristica fondului de protecție și producție a arboretelor.

Obiectivele economice și sociale stabilite pentru pădurile ocolului silvic, se definesc în raport cu cerințele generale și locale ale societății față de produsele și serviciile oferite de pădure. Satisfacerea acestor cerințe se realizează impunând pădurilor sarcini diferențiate atât pentru asigurarea unor efecte de protecție, cât și producerea de masă lemnoasă și a altor produse specifice pădurii.

Recoltarea masei lemnoase și a altor produse trebuie făcute astfel încât să nu fie afectată buna gospodărire a pădurilor și funcțiilor de protecție [6,p.17].

La definirea obiectivelor silviculturii se impune a fi luate în considerare particularitățile pădurilor și starea lor.

Satisfacerea cerințelor generațiilor actuale, dar și viitoarelor generații pe plan ecologic, economic și social în spiritul principiilor dezvoltării durabile a pădurilor, presupune armonizarea acestor cerințe de fiecare dată cu potențialul pădurilor, respectiv cu capacitatea lor de a răspunde solicitărilor multiple, sarcină care îi revine amenajamentului.

În acest context, în condițiile creșterii cerințelor societății față de calitatea vieții și ținând seamă de starea și evoluția mediului ambiant, obiectivul ecologic al gospodăririi pădurilor devine prioritar și vizează:

conservarea biodiversității pădurilor și asigurarea stabilității acestora;

protejarea și împădurirea terenurilor cu eroziune în adâncime și a celor cu înclinare mai mare de 20o cu substrat friabil, reabilitarea terenurilor degradate prin eroziuni și alunecări;

ocrotirea și extinderea fondului forestier prin împădurirea de noi suprafețe;

ameliorarea ambianței umane (recrearea, agrementul, ameliorarea sănătății) prin conservarea pădurilor din jurul localităților, taberelor de odihnă pentru copii și a celor situate de-a lungul căilor de comunicare (drumurilor publice de interes deosebit și căilor ferate);

gestionarea diferențiată a pădurilor (în regim de ocrotire și regim special de conservare);

gestionarea diferențiată a fiecărui arboret în raport cu stațiunea, structura și starea lui, cu luarea în considerare a funcțiilor atribuite;

reconstrucția arboretelor degradate ecologic;

efectuarea lucrărilor de ameliorare a consistenței, compoziției și calității în arboretele tinere cu consistențe variabile;

promovarea speciilor cu creștere lentă, dar longevive, autohtone, capabile să formeze păduri durabile cum sunt cvercineele, frasinul, teiul, paltinul, cireșul, carpenul și alte foioase tari valoroase;

crearea de arborete optim structurate (amestecate, etajate, pluriene, etc.) de mare vitalitate, rezistente la adversități, productive și de înaltă calitate, respectiv arborete polifuncționale cu țeluri multiple (ecologice, economice, sociale și culturale);

protejarea pădurilor împotriva acțiunilor umane dereglatoare (tăieri ilicite, pășunat etc.) evitând poluarea și tehnologiile silvice antiecologice (tăieri rase, extragerea integrală a biomasei lemnoase, etc.) [3,p.26].

Producția de lemn, ca obiectiv economic nu poate fi neglijată, dar numai o parte din păduri vor putea asigura recolte de masă lemnoasă ca produs principal. Pentru acestea se stabilesc țeluri de producție în secundar, în măsura în care nu sunt afectate cele de protecție prioritare.

Obiectivele de producție sunt:

valorificarea masei lemnoase obținute prin lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, prin cele de reconstrucție ecologică și conservare, inclusiv din arboretele situate pe terenurile degradate, în mărimea posibilității stabilite prin amenajament cu respectarea strictă a principiului continuității, cu luarea în continuare a cerințelor privind menținerea și ameliorarea continuă a condițiilor de mediu;

valorificare rațională a resurselor silvice în afara lemnului;

Obiectivele precizate anterior definesc rolul multiplu al pădurilor de plan ecologic, social și economic [48,p.44].

1. Păduri cu funcții de protecție a terenurilor și a solurilor:

1.2 E – plantațiile forestiere executate pe terenuri degradate (T.II)-892,0 ha, inclusiv cu clasă de regenerare 950,6 ha (21%);

1.2 L – păduri situate pe terenuri cu substraturi litologice foarte vulnerabile la eroziune și alunecare cu pante până la 20° (T.III) – 42,9 ha, inclusiv cu clasă de regenerare 43,9 ha (1%);

2. Păduri cu funcții de recreare:

1.4.A – păduri parc și alte păduri de recreare de intensitate funcțională ridicată, (T II) – 792,4 ha, inclusiv cu clasă de regenerare 792,4 ha (17%);

1.4.B – păduri situate în jurul orașelor, comunelor, precum și în perimetrul construibil al acestora (T III) – 2412,8 ha, inclusiv cu clasă de regenerare 2430,3 ha (52%);

1.4.I – benzi de pădure situate de-a lungul șoselelor turistice (T II) – 353,5 ha, inclusiv cu clasă de regenerare 358,6 ha (8%);

3. Păduri de interes științific și de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier:

1.5.H – păduri stabilite ca rezervații de semințe pentru producerea de semințe și conservarea genofondului forestier (T II) – 40,4 ha, inclusiv cu clasă de regenerare 40,4 ha (1%) [45,p.75].

Se menționează că încadrarea funcțională s-a făcut și la amenajările anterioare.

Încadrarea arboretelor pe tipuri de categorii funcționale s-a făcut în raport cu funcția prioritară. Lucrările de cartare și zonare funcțională presupun încadrarea funcțională a fiecărui arboret în parte. Ele se execută cu prilejul lucrărilor de amenajare. Cartarea se definitivează în cadrul conferinței a doua de amenajare.

Pentru fiecare arboret în parte se identifică funcția prioritară și celelalte funcții subordonate, funcția prioritară fiind cea încadrată în cel mai înalt tip de categorie funcțională.

Tipul de categorie funcțională T II cuprinde categoriile funcționale atribuite arboretelor care îndeplinesc funcții speciale de protecție de o deosebită importanță (antierozională, hidrologică, socială, climatică, științifică). Arboretele respective se gospodăresc în regim special de conservare, care permite menținerea și ameliorarea însușirilor eco-productive ale arboretelor existente, inclusiv regenerarea lor. În cele deteriorate ecologic incapabile să îndeplinească funcțiile de protecție atribuite se pot efectua lucrări de reconstrucție ecologică. Astfel de arborete pot îndeplini însă, concomitent mai multe funcții de protecție [50,p.66].

Tipul de categorie funcțională T III cuprinde categoriile funcționale care îndeplinesc funcții speciale de protecție prioritare. În secundar, pentru arboretele respective se stabilesc și țeluri de producție care se pot realiza în condițiile aplicării unor tratamente intensive, de tipul tratamentului tăierilor cvasigrădinărite și tratamentului tăierilor progresive cu perioadă lungă de regenerare.

În concluzie, pentru toate arboretele O.S. Vatici, obiectivul prioritar este cel ecologic și social, iar pentru cele încadrate în tipul funcțional T.III, în secundat se stabilește și țeluri de producție (economice).

Unitatea de gospodărire reprezintă o subdiviziune a unității de producție și protecție sau a unei unități speciale de protecție cât mai omogenă sub raport ecologic , silvicultural și funcțional, în care este necesar și justificat să se aplice un regim de gospodărire diferit de cel al celorlalte porțiuni de păduri. Constituirea subunităților s-a făcut la avizarea temei de proiectare și la conferința I de amenajare [47,p.38].

Subunitățile de gospodărire s-au constituit după criteriile :

Stabilirea unor țeluri de protecție, care necesită gospodărirea lor aparte;

Alegerea unor regimuri de gospodărire diferite: codru regulat, crâng, etc.;

Conservarea pădurilor pentru care nu este admisă sau posibilă recoltarea de masă lemnoasă;

Adoptarea unor țeluri de producție diferite (lemn pentru furnire, pentru celuloză, etc).

Sistemul de constituire a subunităților de gospodărire permite diferențierea mult mai analitică a măsurilor de gospodărire de aplicat în raport cu caracteristicile funcționale și ecologice ale arboretelor din unitatea de amenajat. Este evident, că lucrările de conservare și lucrările de reconstrucție ecologică preconizate se vor aplica diferențiat în cazul stejăretelor, al salcâmetelor, etc [49,p.33].

Pentru O.S. Vatici s-au constituit trei subunități de protecție care sunt prezentate pe unități amenajistice.

Subunitatea de gospodărire (SUP) de tip „M” – „Păduri supuse regimului de conservare deosebită” cu suprafața de 2037,9 ha (45%), cuprinde arboretele din tipul de categorie funcțională T II și categoriile funcționale 2E, 4A și 4I.

Subunitatea de gospodărire (SUP) de tip „A” – „Codru regulat, sortimente obișnuite”, păduri de protecție și producție cu o suprafață de 2455,7 ha (54% ), cuprinde arboretele din tipul de categorie funcțională T III și categoriile funcționale 2L și 4B.

Subunitatea de gospodărire (SUP) de tip „K” – „Rezervații de semințe”, cuprinde arboretele din tipul de categorie funcțională T II și categoria funcțională 5H.

Satisfacerea multiplelor funcții atribuite arboretelor luate individual și ale pădurii în ansamblul ei, presupune ca acestea să aibă o anumită structură. Optimizarea acestora trebuie făcută cu luarea în considerare a ansamblului tuturor funcțiilor atribuite.

Structura optimă spre care trebuie îndrumate arboretele și pădurea în ansamblul său, este posibil de realizat prin bazele de amenajare: regimul, compoziția-țel, tratamentul, exploatabilitatea și ciclul . Acestea determină caracteristici ale modului general de gospodărire al fiecărui arboret în parte, referitoare la modul de regenerare al arborilor, natura, proporția și modul lor de grupare, pe specii, tipul și forma de structură verticală, dimensiunile arborilor și repartiția acestora pe categorii dimensionale, ș.a [2,p.17].

Ca urmare, modele optime de luat în considerare sunt: structurile de tip natural: pluriene și relativ pluriene, caracteristice fiecărui ecosistem, cu adaptări locale corespunzătoare.

Atât compoziția pădurilor Ocolului silvic Vatici, cât și funcțiile pe care acestea le îndeplinesc, impun aplicarea cu precădere a regimului codru cu regenerare din sămânță. Pentru cvercinee până în prezent trecerea la codru s-a făcut prin tăieri rase. Erau vizate deopotrivă atât arboretele necorespunzătoare, cât și cele capabile să se regenereze din sămânță [33,p.40].

Datorită condițiilor staționale favorabile, deși provin din lăstari, arboretele ocolului silvic sunt capabile să se regenereze din sămânță, prin aplicarea tratamentelor specifice codrului, și lucrări de conversiune prin îmbătrânire. Arboretele necorespunzătoare vor fi incluse în aceste unități, urmând ca trecerea lor la codru să se facă treptat prin lucrări de reconstrucție ecologică și aplicarea tratamentelor intensive propuse, din care nu trebuie să lipsească ajutorarea regenerării naturale, semănături sub masiv, etc.

Menținerea și conducerea arboretelor din lăstari la vârste înaintate, este posibilă în condițiile în care în compoziția arboretelor participă un amestec bogat de specii (frasin, tei, carpen, jugastru, paltin, cireș, ș.a). În arboretele tinere din lăstari, se pot promova prin lucrări de îngrijire exemplarele din sămânță și cele valoroase din lăstari, pentru ca acestea să fie conduse la vârste înaintate fiind capabile să fructifice.

Avantajele regimului codru sunt bine cunoscute, nu numai din punct de vedere al stabilității ecologice pe care o conferă arboretelor și eficacității sub raportul funcțiilor de protecție, dar și din punct de vedere economic, prin producerea unor sortimente superioare de masă lemnoasă.

Rămân însă a fi conduse în regimul crâng salcâmetele din terenurile degradate, care se pretează la regenerarea din lăstari și drajoni, prin sistemul de înrădăcinare bogat îndeplinesc în condiții satisfăcătoare funcția prioritară antierozională și celelalte funcții speciale de protecție (hidrologică, climatică, socială) [22,p.62].

De asemenea salcâmetele de prima și a doua generație, din stațiunile cvercineelor, vor fi gospodărite în regimul crâng, urmând ca ulterior să se realizeze reconstrucția ecologică.

Arboretele din cadrul O.S. Vatici se încadrează în cadrul etajelor fito-climatice:

FD2 – etajul deluros de cvercete cu gorun și șleauri de deal (3739,1 ha);

FD1 – etajul deluros de cvercete cu stejar și amestecuri (877,1 ha).

Tipurile de stațiune identificate și definite în cadrul ocolului silvic sunt prezentate pe etaje de vegetație și categorii de bonitate.

Analizând comparativ potențialul stațional cu productivitatea arboretelor se remarcă următoarele: 93% stațiuni sunt de bonitate superioară/mijlocie sau 4280,1 ha, dintre ele 48,3 ha sunt clasă de regenerare [1, p.20] .

Din cele 4231,8 ha acoperite cu păduri – 778,5 ha sunt arborete natural fundamentale de productivitate superioară și 949,6 ha – mijlocie, 904,1 ha (21%) sunt parțial derivate (Ps și Pm), 96,9 ha (2%) sunt total derivate de productivitate superioară și 159,5 ha (4%)– total derivate de productivitate mijlocie, 360,2 ha (9%) – artificiale de productivitate superioară și mijlocie, deci în total 3248,8 ha sunt de productivitate superioară și mijlocie, adică 78%; celelalte arborete sunt: natural fundamental subproductive – 183,8 ha (4%), total derivate de productivitate inferioară – 48,5 ha (1%), 1,0 ha parțial derivat de productivitate inferioară, 734,3 ha (17%) sunt artificiale de productivitate inferioară și 15,4 ha sunt tinere nedefinite.

Putem constata că bonitatea superioară/mijlocie a stațiunilor se valorifică în prezent într-o proporție de 78%.

Stațiunile de bonitate inferioară reprezintă 336,1 ha (7%), dintre care 33,9 ha sunt clasă de regenerare, deci 302,2 ha sunt acoperite cu păduri, prezentând după cum urmează: 0,4 ha – total derivate de productivitate inferioară, 301,8 ha arborete artificiale de productivitate inferioară [23, p.16].

Tipuri de stațiune.

Tabelul 3.1.

Măsurile silviculturale ce se vor aplica pe viitor trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

condițiile staționale sunt adecvate executării împăduririlor cu specii de bază;

tratamentele ce se vor aplica să vizeze în primul rând regenerarea numai din sămânță a arboretelor, iar tehnologia aplicării lor să evite înțelenirea solului și declanșarea procesului de eroziune;

arboretele parțial derivate să fie readuse la tipul natural.

Cum a mai fost menționat anterior stațiunile de bonitate superioară reprezintă 35%, mijlocie – 57% și inferioară – 8%, însă din tabelul de mai sus se observă că în prezent arborete de productivitate superioară există în proporție de 28%, mijlocie de 46% și inferioară de 24%, 2% reprezintă terenurile goale.

O suprafață considerabilă a stațiunilor cu bonitate superioară și mijlocie este ocupată cu arborete de productivitate inferioară. În majoritatea din aceste cazuri sunt necesare lucrări de reconstrucție ecologică [3,p.7] .

Ponderea cea mai mare o dețin arboretele natural-fundamentale – 37%, urmate de cele artificiale – 30%.

Terenurile lipsite de pădure ocupă suprafața de 139,5 ha, din care cele destinate împăduririi constituie 82,2 ha, iar 57,3 ha sunt terenuri afectate gospodăririi silvice.

În raport cu tipul natural de pădure se constată că 1728,1 ha (37%) din arborete sunt natural fundamentale, 4% sunt arborete subproductive, 905,1 ha sunt arborete parțial derivate și 305,3 ha– total derivate (7%). Suprafața de 15,4 ha reprezintă arborete tinere nedefinite.

Se remarcă procentul ridicat al arboretelor artificiale care de regulă sunt salcâmete ce pe viitor vor fi înlocuite cu stejar și alte specii de proveniență locală: cireș, frasin, paltin, tei, arțar, etc. O importanță deosebită trebuie de atras terenurilor ce necesită a fi împădurite [17,p.42] .

Tipuri de pădure.

Tabelul 3.2.

Fondul de protecție și producție este constituit din 4534,0 ha păduri, toate încadrate în grupa I funcțională – păduri cu funcții speciale de protecție: din care 2455,7 ha (54%) sunt supuse organizării procesului de producție, 2037,9 ha (45%) – regimului de conservare deosebită și 40,4 ha (1%) sunt constituite ca rezervații surse de sămânță [6,p.19] .

Structura și mărimea fondului de protecție și producție este redată în capitolul 16 pe grupe funcționale, clase de vârstă, clase de producție și specii. De asemenea este prezentată repartizarea suprafețelor pe categorii de consistență, clase de producție medii, creșteri curente, mărimea și calitatea fondului, vârstele medii pe specii, ș.a.

Structura sub aspectul claselor de vârstă pe ocolul silvic pe grupe funcționale și subunități de gospodărire se prezintă astfel:

În raport cu ciclul de producție de 110 ani în care clasa de vârstă normală este 446,5 ha (clasele I-a, II-a, III-a, IV-a de 446,5 ha și ultima a V-a și jumătate – 669,7 ha), structura SUP A pe clase de vârstă este dezechilibrată, cu excedent în clasa IV-a, și deficit în restul claselor.

La suprafața totală a fondului de protecție și producție volumul lemnos este de 824436 m3 (181 m3/ha) cu o creștere anuală 4,7 m3. Vârsta medie a arboretelor este 55 ani, cu consistența medie 0,79 și clasa de producție medie 3,4 [15,p.40].

La nivelul Ocolului silvic Vatici arboretele se caracterizează prin următorii indici:

productivitatea arboretelor este superioară – 29% , mijlocie – 47% și inferioară – 24%;

pe categorii de consistență: 93% din arborete au consistența cuprinsă între 0,7-1,0, 6% au consistența cuprinsă între 0,4-0,6 și cu consistența mai joasă de 0,4 avem arborete pe 1% din suprafața arboretelor pe ocolul silvic;

după proveniență: 80% din arborete sunt din lăstari, 19% din plantații și 1% din sămânță;

după felul amestecului: 17% sunt arborete pure, 13% sunt în amestec între 50% și 80%, 70% în amestec sub 50%;

vitalitatea este normală în procent de 95 % și slabă 5%.

În ceea ce privește structura pe orizontală a arboretelor se constată că, raportat la suprafață, gorunul constituie specia dominantă a arboretelor din O.S. Vatici – 26%.

Stejarului (11%) este de proveniență din lăstari în procent de 74% și din plantații – 26%. Vegetează normal în amestec cu alte specii.

Realizează o consistența medie de 0,81, cu o clasă de producție medie de 2,9 și un volum mediu la hectar de 234 m3. În condițiile de areal și stațiune oferite, stejarul și gorunul sunt cele mai indicate specii care trebuie promovate în arboretele ocolului silvic, atât acolo unde se găsește în prezent, cât și în toate stațiunile în care a fost înlocuit cu alte specii.

Celelalte specii participante în cadrul arboretelor sunt: carpenul (14%), frasinul (12%), teiul (10%), nucul (1%), diverse rășinoase (1%), diverse tari (7%), diverse moi (1%) [14, p.38].

Analizând structura pe verticală a arboretelor se constată următoarele: 41% din arborete au structură relativ plurienă, 35% – relativ echienă și 24% – echienă.

Pe viitor se impune ca prin măsurile gospodărești propuse în acest studiu și în cele ce vor urma, corect aplicate în practică să sporească procentul arboretelor relativ pluriene și să se realizeze chiar arborete pluriene.

Aceste măsuri constau în special din aplicarea tratamentelor intensive (tăieri succesive, progresive), lucrărilor de conservare corespunzătoare și tăierilor de îngrijire (îndeosebi degajări, curățiri) cu caracter selectiv, ce vor duce treptat la realizarea unor arborete multietajate, astfel încât procentul arboretelor echiene și relativ echiene să se reducă cât mai considerabil [16,p.68].

Din datele prezentate se constată, că structura fondului de protecție și producție are următoarele aspecte generale:

– repartizarea neechilibrată pe clase de vârstă;

– o compoziție neadecvată în raport cu condițiile oferite de stațiunile forestiere;

– realizarea insuficientă a potențialului oferit de stațiunile forestiere;

– productivitatea și consistența redusă a arboretelor;

– atât structura orizontală, cât și cea verticală a arboretelor permit transformarea în structuri optime normale care să satisfacă în bune condiții funcțiile atribuite arboretelor.

Arboretele din O.S. Vatici au o stare de vegetație normală, fapt reflectat de vitalitatea lor normală (95%) și 5% de vitalitate slabă datorită în general terenurilor degradate, cu condiții staționale nefavorabile.

Suprafețele afectate de alunecări, eroziune în adâncime și suprafață sunt în general terenurile degradate, fostele terenuri agricole [11,p.23] .

O influență nefavorabilă asupra stării de vegetație a arboretelor o are și proveniența din lăstari la a 3-a și a 4-a generație a stejarului și gorunului, care reprezintă evidente fenomene de epuizare a cioatelor și tulpini nesănătoase.

Eroziunea în suprafață se întinde pe 634,3 ha (14% din suprafața totală), dintre care: 471,5 ha cu eroziune slabă, 136,8 ha – moderată, 25,3 ha – puternică și 0,7 ha – foarte puternică.

Eroziunea slabă în adâncime este evidențiată pe 1,9 ha.

Arbori uscați, doborâți, rupți s-au semnalat în arboretele afectate de chiciura din toamna anului 2000.

Un alt factor destabilizator care influențează negativ asuprea stării de vegetație sunt atacurile de dăunători. Acestea produc mari pagube materiale: diminuarea creșterii de masă lemnoasă, deprecierea calității lemnului, scăderea funcțiilor de protecție [24,p.36] .

În arboretele naturale, provenite din lăstari pot fi întâlniți arbori cu tulpini nesănătoase. În aceleași arborete specia cea mai afectată este cireșul.

Uneori factorul antropic-omul, prin extracții exagerate de masă lemnoasă, igienizările repetate, pășunat, tăieri ilicite conduce la degradarea treptată a arboretelor, micșorând astfel capacitatea lor de autoprotecție.

Condițiile staționale în O.S. Vatici sunt benefice pentru dezvoltarea vegetației forestiere și a pădurilor pe bază de gorun și stejar.

Arboretele natural fundamentale reprezintă 1728,1 ha sau 38% din toată suprafața acoperită cu păduri, arboretele natural fundamental subproductive cuprind 183,8 ha (4%). Ponderea arboretelor parțial derivate este de 905,1 ha (20%)din suprafața totală acoperită cu păduri. Suprafața de 305,3 ha (7%) este ocupată de arborete total derivate [13,p.15] .

Arboretele artificiale au fost create începând cu anii 40 ai secolului trecut. Dintre acestea o bună parte sunt plantații de frasin, salcâm, paltin, stejar, nuc, ulm, plop, diverse rășinoase, etc. Aceste arborete au o suprafață de 1396,3 ha sau reprezintă 31%.

Cât privește productivitatea arboretelor, ea se prezintă astfel: 1320,1 ha (28%) sunt de productivitate superioară, 2102,5 ha (46% din suprafața cu păduri)– mijlocie și inferioară – 1114,0 ha sau 24%, 15,4 ha sunt arborete tinere nedefinite.

Diferența ce se înregistrează între bonitatea stațiunii și productivitatea arboretelor se datorează elementelor de arboret provenite din lăstari (de generația III-a, IV-a), elemente ce au rezultat în urma unor tăieri repetate în crâng în stejărete. Aceleași tăieri cât, și igienizările repetate au dus la derivarea arboretelor de stejar și gorun, fiind eliminate de speciile secundare: carpen, jugastru, frasin, arțar.

O altă motivație ar fi slaba preocupare în gospodărirea unor arborete (neexecutarea la timp mai ales în primele stadii de dezvoltare a lucrărilor de îngrijire și completări), ceea ce a dus la apariția arboretelor slabproductive.

Se impune dirijarea acestor arborete prin lucrări de îngrijire spre o compoziție și sănătate corespunzătoare ori refacerea treptată a arboretelor ce nu mai pot fi conduse [21,p.45].

3.2. Reglementarea procesului de bioproducție și bioprotecție forestieră.

Unitatea de gospodărire reprezintă o subdiviziune a unității de producție și protecție sau a unei unități speciale de protecție cât mai omogenă sub raport ecologic , silvicultural și funcțional, în care este necesar și justificat să se aplice un regim de gospodărire diferit de cel al celorlalte porțiuni de păduri. Subunitățile de gospodărire s-au constituit după criteriile :

Stabilirea unor țeluri de protecție, care necesită gospodărirea lor aparte;

Alegerea unor regimuri de gospodărire diferite: codru regulat, crâng, etc.;

Conservarea pădurilor pentru care nu este admisă sau posibilă recoltarea de masă lemnoasă;

Adoptarea unor țeluri de producție diferite ( lemn pentru furnire, pentru celuloză, etc).

Sistemul de constituire a subunităților de gospodărire permite diferențierea mult mai analitică a măsurilor de gospodărire de aplicat în raport cu caracteristicile funcționale și ecologice ale arboretelor din unitatea de amenajat. Este evident, că lucrările de conservare și lucrările de reconstrucție ecologică preconizate se vor aplica diferențiat în cazul stejăretelor, al salcâmetelor, etc [18,p.67] .

Pentru O.S. Vatici s-au constituit trei subunități de protecție. Subunitatea de gospodărire (SUP) de tip „M” – „Păduri supuse regimului de conservare deosebită” cu suprafața de 2037,9 ha (45%), cuprinde arboretele din tipul de categorie funcțională T II și categoriile funcționale 2E, 4A și 4I.

Subunitatea de gospodărire (SUP) de tip „A” – „Codru regulat, sortimente obișnuite”, păduri de protecție și producție cu o suprafață de 2455,7 ha (54% ), cuprinde arboretele din tipul de categorie funcțională T III și categoriile funcționale 2L și 4B.

Subunitatea de gospodărire (SUP) de tip „K” – „Rezervații de semințe”, cuprinde arboretele din tipul de categorie funcțională T II și categoria funcțională 5H [3,p.35].

Satisfacerea multiplelor funcții atribuite arboretelor luate individual și ale pădurii în ansamblul ei, presupune ca acestea să aibă o anumită structură. Optimizarea acestora trebuie făcută cu luarea în considerare a ansamblului tuturor funcțiilor atribuite.

Structura optimă spre care trebuie îndrumate arboretele și pădurea în ansamblul său, este posibil de realizat prin bazele de amenajare: regimul, compoziția-țel, tratamentul, exploatabilitatea și ciclul. Acestea determină caracteristici ale modului general de gospodărire al fiecărui arboret în parte, referitoare la modul de regenerare al arborilor, natura, proporția și modul lor de grupare, pe specii, tipul și forma de structură verticală, dimensiunile arborilor și repartiția acestora pe categorii dimensionale, ș.a.

Ca urmare, modele optime de luat în considerare sunt: structurile de tip natural: pluriene și relativ pluriene, caracteristice fiecărui ecosistem, cu adaptări locale corespunzătoare [7,p.39].

Atât compoziția pădurilor Ocolului silvic Vatici, cât și funcțiile pe care acestea le îndeplinesc, impun aplicarea cu precădere a regimului codru cu regenerare din sămânță. Pentru cvercinee până în prezent trecerea la codru s-a făcut prin tăieri rase. Erau vizate deopotrivă atât arboretele necorespunzătoare, cât și cele capabile să se regenereze din sămânță.

Datorită condițiilor staționale favorabile, deși provin din lăstari, arboretele ocolului silvic sunt capabile să se regenereze din sămânță, prin aplicarea tratamentelor specifice codrului, și lucrări de conversiune prin îmbătrânire. Arboretele necorespunzătoare vor fi incluse în aceste unități, urmând ca trecerea lor la codru să se facă treptat prin lucrări de reconstrucție ecologică și aplicarea tratamentelor intensive propuse, din care nu trebuie să lipsească ajutorarea regenerării naturale, semănături sub masiv, etc.

Menținerea și conducerea arboretelor din lăstari la vârste înaintate, este posibilă în condițiile în care în compoziția arboretelor participă un amestec bogat de specii (frasin, tei, carpen, jugastru, paltin, cireș, ș.a). În arboretele tinere din lăstari, se pot promova prin lucrări de îngrijire exemplarele din sămânță și cele valoroase din lăstari, pentru ca acestea să fie conduse la vârste înaintate fiind capabile să fructifice [22,p.58].

Avantajele regimului codru sunt bine cunoscute, nu numai din punct de vedere al stabilității ecologice pe care o conferă arboretelor și eficacității sub raportul funcțiilor de protecție, dar și din punct de vedere economic, prin producerea unor sortimente superioare de masă lemnoasă. Rămân însă a fi conduse în regimul crâng salcâmetele din terenurile degradate, care se pretează la regenerarea din lăstari și drajoni, prin sistemul de înrădăcinare bogat îndeplinesc în condiții satisfăcătoare funcția prioritară antierozională și celelalte funcții speciale de protecție (hidrologică, climatică, socială). De asemenea salcâmetele de prima și a doua generație, din stațiunile cvercineelor, vor fi gospodărite în regimul crâng, urmând ca ulterior să se realizeze reconstrucția ecologică [10,p.57].

Ca bază de amenajare, compoziția-țel caracterizează structura unui arboret din punctul de vedere al amestecului de specii, proporției și modului lor de grupare. La stabilirea ei trebuie să se aibă în vedere îndeplinirea, în condiții optime, a diverselor funcții atribuite arboretelor.

Până la realizarea compoziției optime, care constituie țelul final (compoziția-țel), arboretele trec prin mai multe stadii de dezvoltare, pentru care se pot stabili compoziții-țel intermediare. În raport cu principalele momente de dezvoltare se pot defini următoarele compoziții-țel:

compoziția-țel de regenerare, stabilită pentru arboretele exploatabile;

compoziția-țel în momentul închiderii stării de masiv în arborete deja regenerate sau create artificial;

compoziția-țel la exploatabilitate, care se stabilește în funcție de posibilitățile modificării în direcția dorită a compoziției arboretelor existente;

compoziția-țel în terenurile destinate împăduririi, corespunde formulei de împădurire coordonată cu tipul de stațiune.

La stabilirea compoziției-țel a fiecărui arboret sau avut în vedere: compoziția corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure, condițiile staționale determinante, funcțiile social-economice atribuite, starea actuală a arboretului.

Aici trebuie să se realizeze combinații de specii în proporții adecvate sub raportul protecției solului, terenurilor, etc [25,p.53].

În funcție de intervențiile care se fac, la nivelul fiecărei subparcele, este redată compoziția-țel la exploatabilitate sau compoziția-țel la regenerare. Ea reprezintă cea mai favorabilă compoziție la care ajung arboretele la vârsta exploatabilității fizice în raport cu compoziția lor actuală și cu posibilitățile de modificare a ei prin intervențiile ce se fac în direcția compoziției optime [16,p.57].

Compoziția-țel pentru fiecare tip de pădure este dată în tabelul 3.3.

Compoziția-țel pe tip de pădure.

Tabelul 3.3.

Tratamentul fundamentează căile de detaliu ce trebuie urmate în gospodărirea unei păduri. În sens restrâns, prin tratament se înțelege modul special cum se face exploatarea și se asigură regenerarea unei păduri în cadrul aceluiași regim, în vederea atingerii unui anumit scop. În sens larg, tratamentul include întreg complexul de măsuri silvotehnice prin care o pădure este condusă de la întemeiere până la exploatare și regenerare, în conformitate cu țelurile fixate. Modelul structural stabilit pentru fiecare arboret este impus de funcțiile atribuite, iar realizarea lui devine țel de gospodărire și necesită alegerea și aplicarea unui anumit tratament [3,p.28].

Tratamentele ce se vor aplica în O.S. Vatici vor viza SUP A, arborete încadrate în tipul III funcțional:

a) tratamentele tăierilor succesive și progresive, pentru arboretele pe bază de cvercinee;

b) tratamentul tăierilor rase în parchete mici urmate de împăduriri pentru arboretele derivate, slab productive, arboretele de tip provizoriu;

c) tratamentul crângului simplu, urmate de ajutorarea regenerării naturale pentru arboretele de salcâm de generația I-a și a II-a;

Arboretele încadrate în tipul polifuncțional T. II (SUP M) se gospodăresc în regim special de conservare, fiind excluse de asemenea de la reglementarea procesului de producție în scopul asigurării permanenței pădurii și ameliorării potențialului lor ecoproductiv. Lucrările de conservare se caracterizează printr-o intensitate redusă a intervențiilor și pe cât posibil, o perioadă continuă de regenerare. Sunt situații când prin lucrările respective se urmărește numai îngrijirea nucleelor de regenerare, împădurirea golurilor existente, etc.

Metodologia de aplicare a acestor tratamente este prevăzută în „Normele tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor”.

Exploatabilitatea definește starea la care un arboret devine exploatabil în raport cu ansamblul funcțiilor de protecție pe care le îndeplinește și se exprimă prin vârsta exploatabilității [17,p.65].

Arboretele care îndeplinesc funcții speciale de protecție încadrate în tipul II se conduc până la vârsta exploatabilității fizice, considerată prag critic superior la care efectul mediu protector începe să scadă. În arboretele deteriorate ecologic, lucrările de reconstrucție pot începe mai devreme, în vederea sporirii capacității lor funcționale.

Pentru arboretele pentru care s-au stabilit funcții de protecție și producție încadrate în tipul polifuncțional III se adoptă exploatabilitatea de protecție, conform ordinului nr. 156-P din 15.07.2004 al A.S. „MoldSilva” [24, p. 9].

Vârstele provizorii ale exploatabilității de protecție pe specii și clase de producție pentru arboretele cu funcții speciale de protecție gospodărite în codru regulat pentru care se reglementează procesul de producție lemnoasă sunt prezentate în tabelul 3.4.

Vârstele provizorii ale exploatabilității de protecție pe specii și clase de producție.

Tabelul 3.4.

Ciclul ca bază principală de amenajare, determină mărimea și structura pădurii în ansamblu, în raport cu vârsta arboretelor componente. Luându-se în considerare formațiunile forestiere care compun pădurea, funcțiile social-economice atribuite arboretelor, vârsta medie a exploatabilității și posibilitatea de creștere a eficienței funcționale a arboretelor și pădurii în ansamblu, s-a adoptat pentru arboretele din SUP A ciclul de 110 ani.

Pentru arboretele supuse regimului de conservare deosebită (SUP M) nu se stabilește ciclul [5, p.47] .

Stabilirea vârstei medii a exploatabilității și a ciclului sunt redate în tabelul 18.2. Astfel, ciclul stabilit pentru întreaga subunitate de gospodărire A este de 100 ani, iar pentru aboretele naturale, parțial derivate, artificiale de productivitate superioară și mijlocie, ciclul este de 110 ani. Abaterile de la normal se justifică în raport cu particularitățile arboretelor din subunitatea de gospodărire:

arborete provenite din lăstari la a 3-a și a 4-a generație, subproductive;

doar 43% din subunitatea de gospodărire (SUP A) sunt cvercinee ce au vârste mari de exploatabilitate, în rest sunt specii cu vârste ale exploatabilității mai mici decât cea a stejarului (în special salcâmul).

Trebuie de menționat, că și din pădurile supuse regimului de conservare deosebită (SUP M, tipul II polifuncțional) va fi posibil de extras anumite cantități de masă lemnoasă. Aici însă, recoltarea masei lemnoase respective se face în cadrul lucrărilor de conservare cu respectarea restricțiilor ecologice, funcționale și silviculturale impuse. În cazul acestor păduri nu se reglementează procesul de bioproducție forestieră și ca atare nu se stabilește posibilitatea de produse principale [19,p.31].

Arboretele încadrate în tipul polifuncțional T. II se gospodăresc în regim de conservare deosebită, cu scop de a se asigura permanența pădurii și ameliorarea potențialului său ecoprotectiv. În arboretele gospodărite în regim de conservare deosebită, necorespunzătoare ecologic și funcțional, intervențiile trebuie să aibă un caracter de reconstrucție ecologică, urmând punerea de acord a structurii arboretelor deteriorate cu potențialul stațional și funcțiile speciale de protecție atribuite. Însă, majoritatea arboretelor au structuri mult îndepărtate de cele ale ecosistemelor naturale (în general plantațiile din terenurile degradate), dar îndeplinesc importante funcții antierozionale. Revenirea acestora la ecosistemele naturale nu este posibilă în acest moment, acestea fiind menținute în continuare încă câteva generații [16,p.38].

Arboretele vor fi regenerate:

1) printr-o singură tăiere cu recoltarea masei lemnoase integral în suprafețe de câte 1 ha, urmând ca regenerarea să se petreacă pe teren descoperit și să fie vegetativ naturală (lăstari, drajoni), aplicând lucrări de ajutorare a regenerării naturale (provocarea drajonării) – 271,1 ha – suprafață reală de parcurs cu tăieri, cu recoltarea unui volum de masă lemnoasă de 24155 m3, ceea ce constituie 89 m3/ha. Provocarea drajonării se va efectua pe 20% din suprafața u.a. și totalizează 54,6 ha. Cu aceste tăieri se vor parcurge următoarele unități amenajistice: 18B, 37A, 64A, 64D, 64N, 64O, 64P, 64W, 65A, 65C, 65D, 65G, 66B, 66D, 67B, 68A, 74B, 74E, 76D, 83A, 83D, 84E, 84I, 84L, 85E, 86A, 86B, 87C, 88B, 88C, 89A, 89C, 89D, 91C, 91G, 97A, 97B, 97C, 97D, 97E, 100A, 100C, 101B, 102A, 102D, 104D, 104E;

2) printr-o singură tăiere cu recoltarea masei lemnoase integral urmată de împăduriri în arboretele de tip provizoriu și slabproductive:

a) lucrări de substituire (regenerare artificială pe teren descoperit) – unitățile amenajistice: 37L, 89E, 91F, 103B cu o suprafață reală de parcurs de 10,4 ha, cu recoltarea a 213 m3, ce constituie 20 m3/ha. Lucrările de împădurire vor viza întreaga suprafață parcursă cu tăieri, prealabil fiind efectuată mobilizarea solului;

3) prin tăieri repetate cu rărirea neuniformă a pădurii, urmate de regenerarea sub masiv din sămânță. Se vor parcurge următoarele u.a.: 38A, 38C, 38D, 51D, 52C, 52F, 54C, 57A având o suprafață efectivă de 35,7 ha cu recoltarea a 6167 m3, ce constituie 172 m3/ha [2,p.56].

Totalizând putem afirma că suprafața reală de parcurs cu tăieri de conservare constituie 317,2 ha (361,6 ha constituie suprafața totală a tuturor subparcelelor incluse în „Planul tăierilor de conservare”), cu extragerea a 30466 m3 masă lemnoasă, indicele de recoltare fiind de 96 m3/ha.

În aceste arborete, precum și în toate celelalte arborete din tipul de categorie polifuncțională T. II, în care se impun lucrări de conservare, reconstrucție ecologică și de regenerare se recomandă să se tindă spre realizarea unei structuri normale pe clase de vârstă. Astfel, s-ar preveni pierderea capacității de protecție a arboretelor, neutilizarea integrală a bonității stațiunilor. Soluția constă în eșalonarea lucrărilor pe suprafețe aproximativ egale de la an la an, bineînțeles în dependență de starea arboretelor. Dar, pe parcurs, pot fi întâlnite și situații în care, din cauza uscărilor (chiciura, zăpada, vântul, etc) s-ar crea un dezechilibru în privința suprafețelor de parcurs anual. În acest caz, ocolul silvic poate exclude arborete de la tăierile de conservare planificate și a include astfel de arborete, afectate de factori destabilizatori pe parcursul aplicării amenajamentului actual, pentru a nu dezechilibra suprafețele anuale propuse. Acestea trebuie temeinic argumentate și justificate funcțional, silvicultural și ecologic, dar nu trebuie să devină un mijloc de recoltare a masei lemnoase [17,p.29] .

În cadrul O.S. Vatici în tipul polifuncțional T. II sunt incluse și SUP K – rezervații de semințe cu o suprafață de 40,4 ha (categoria funcțională 5H) în care amenajamentul a propus lucrări de igienă.

Îngrijirea pădurii se efectuează pe toată durată creșterii și dezvoltării arboretelor începând cu momentul întemeierii lor până în momentul procesului de exploatare-regenerare.

Măsurile culturale necesare pentru îngrijirea și conducerea arboretelor după realizarea stării de masiv sunt: degajările, curățirile, răriturile și tăierile de igienă.

Prin efectuarea lucrărilor de îngrijire se urmărește realizarea unor structuri corespunzătoare țelurilor de gospodărire propuse, aceste lucrări constituind o caracteristică definitorie a silviculturii intensive.

Cele mai importante obiective urmărite prin efectuarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor sunt:

păstrarea și ameliorarea stării de sănătate a arboretelor;

creșterea rezistenței la acțiunea agresivă a factorilor externi (biotici și abiotici);

creșterea productivității arboretelor și a pădurii în ansamblu, și îmbunătățirea calității lemnului produs;

mărirea efectelor de protecție și a calității factorilor de mediu (protecția solului și a apelor);

mărirea capacității de fructificație a arboretelor și ameliorarea condițiilor de regenerare.

Pentru fiecare arboret au fost stabilite obiective concrete în raport cu funcțiile atribuite și cu țelurile de gospodărire fixate prin amenajament [20,p.42].

Deoarece arboretele din acest ocol silvic sunt în totalitate încadrate în grupa I funcțională, o atenție deosebită se va acorda asigurării capacității de protecție.

Lucrările de îngrijire: degajări, curățiri, rărituri au fost propuse în toate arboretele care au necesitat lucrările respective, în funcție de stadiul de dezvoltare și consistență, pentru restul arboretelor neîncadrate în alte categorii de lucrări propunându-se tăieri de igienă.

Încă din etapa lucrărilor de teren s-a acordat o atenție deosebită zonării funcționale a arboretelor, fiind scoase în evidență funcțiile de protecție pe care trebuie să le îndeplinească fiecare arboret în parte [16,p.53].

Pentru realizarea funcțiilor atribuite arboretelor trebuie să li se aplice măsuri de gospodărire diferențiate. Tipul de categorie funcțională T. II cuprinde arboretele care îndeplinesc funcții speciale de protecție de o deosebită importanță ecologică și socială.

Arboretele respective se gospodăresc în regim special de conservare care permite menținerea și ameliorarea însușirilor ecoprotective ale arboretelor existente prin lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, inclusiv regenerarea lor. În cele deteriorate ecologic, incapabile să îndeplinească funcțiile de protecție atribuite, se pot efectua lucrări de reconstrucție ecologică.

În arboretele care necesită lucrări de reconstrucție, tăierile se concretizează în coridoare a căror lățime să nu depășească 1,5-2,0 înălțimi de arbore [6, p.15].

Pentru ca arboretele să-și exercite în bune condiții funcționale atribuite se vor lua măsuri de gospodărire adecvate, care vor avea în vedere:

menținerea și realizarea de arborete cu structuri cât mai apropiate de cele ale pădurii naturale;

realizarea și menținerea unei consistențe apropiată de cea plină;

introducerea unor specii care să mărească stabilitatea solului și să contribuie la îmbunătățirea condițiilor staționale;

prin tehnologiile de exploatare ce se vor aplica se va urmări să nu fie afectată calitatea solului.

Refacerea arboretelor slabproductive și substituirea arboretelor cu compoziții necorespunzătoare.

Din suprafața totală de 1527,8 ha a arboretelor slabproductive și provizorii se propun a se parcurge cu lucrări de reconstrucție ecologică 96,1 ha, după cum urmează:

A – unități amenajistice componente din SUP A cuprinse în „Planul decenal de recoltare a produselor principale”:

arborete artificiale de productivitate inferioară:

a) necorespunzătoare stațional care vor fi substituite prin aplicarea tăierilor rase în parchete mici urmate de împăduriri – 25C, 25F, 36Q, 36Z și 107B cu o suprafață totală de 3,0 ha;

b) necorespunzătoare stațional formate din salcâmete care vor fi parcurse cu tăieri de crâng simplu în vederea îmbunătățirii condițiilor lor de existență și care se vor menține încă o generație, apoi fiind supuse lucrărilor de reconstrucție ecologică prin substituire mai sus amintite – 25B, 77A, 77G, 95B și 95N cu o suprafață totală de 47,8 ha;

2) arborete total derivate de productivitate mijlocie: a) care se vor exploata în cadrul tratamentului tăierilor rase cu regenerare artificială conform compozițiilor fixate – 43I, 45F, 45H, 45L, 46E ce cumulează 21,8 ha; b) formate din SA și PL care vor fi parcurse cu tăieri de crâng simplu în vederea îmbunătățirii condițiilor lor de existență și care se vor menține încă o generație, apoi fiind supuse lucrărilor de reconstrucție ecologică – 59H cu o suprafață de 0,7 ha;

3) arborete total derivate de productivitate inferioară: a) care se vor exploata în cadrul tratamentului tăierilor rase cu regenerare artificială conform compozițiilor fixate – 11C, 14E, 15F, 36P, 36Y, 107I ce însumează 3,4 ha [17,p.44];

4) arborete natural fundamentale subproductive supuse reconstrucției ecologice prin refacere: a) adaptată la tratamentul tăierilor progresive, în care se va efectua extragerea subarboretului, îndepărtarea litierei, mobilizarea solului, îngrijirea semințișului utilizabil, lucrări de ajutorare a regenerării naturale – 7E și 16D cu o suprafață totală de 8,1 ha;

b) tăieri de crâng simplu în sălcete pentru îmbunătățirii condițiilor lor de existență: 13O, 14J, 15E și 96A totalizând 9,9 ha.

arborete total derivate de productivitate mijlocie în care se vor efectua lucrări de substituire prin tăieri repetate – 38A pe o suprafață de 4,1 ha (se va efectua: extragerea subarboretului, îndepărtarea litierei, mobilizarea solului și semănături artificiale sub masiv dacă va fi insuficient semințiș natural);

arborete total derivate de productivitate inferioară în care:

a) se vor efectua lucrări de substituire prin tăieri repetate – 57A pe o suprafață de 0,3 ha (se va efectua: extragerea subarboretului, îndepărtarea litierei, mobilizarea solului și semănături artificiale sub masiv dacă va fi insuficient semințiș natural);

b) se vor efectua lucrări de substituire printr-o unică tăiere urmate de împăduriri conform compoziției de regenerare – 103B pe o suprafață de 0,4 ha.

arborete total derivate de productivitate superioară în care se vor efectua lucrări de substituire prin tăieri repetate – 52F pe o suprafață de 0,4 ha (se va efectua: extragerea subarboretului, îndepărtarea litierei, mobilizarea solului și semănături artificiale sub masiv dacă va fi insuficient semințiș natural) [18,p.45] .

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În concluzie, condițiile staționale în O.S. Vatici sunt benefice pentru dezvoltarea vegetației forestiere și a pădurilor pe bază de gorun și stejar.

Arboretele natural fundamentale reprezintă 1728,1 ha sau 38% din toată suprafața acoperită cu păduri, arboretele natural fundamental subproductive cuprind 183,8 ha (4%). Ponderea arboretelor parțial derivate este de 905,1 ha (20%) din suprafața totală acoperită cu păduri. Suprafața de 305,3 ha (7%) este ocupată de arborete total derivate.

Arboretele artificiale au fost create începând cu anii 40 ai secolului trecut. Dintre acestea o bună parte sunt plantații de frasin, salcâm, paltin, stejar, nuc, ulm, plop, diverse rășinoase, etc. Aceste arborete au o suprafață de 1396,3 ha sau reprezintă 31%.

Cât privește productivitatea arboretelor, ea se prezintă astfel: 1320,1 ha (28%) sunt de productivitate superioară, 2102,5 ha (46% din suprafața cu păduri)– mijlocie și inferioară – 1114,0 ha sau 24%, 15,4 ha sunt arborete tinere nedefinite, observăm că o parte din arboretele incluse în tipul de pădure cu productivitate mijlocie și superioară au o productivitate inferioară.

Diferența ce se înregistrează între bonitatea stațiunii și productivitatea arboretelor se datorează elementelor de arboret provenite din lăstari (de generația III-a, IV-a), elemente ce au rezultat în urma unor tăieri repetate în crâng în stejărete. Aceleași tăieri cât, și igienizările repetate au dus la derivarea arboretelor de stejar și gorun, fiind eliminate de speciile secundare: carpen, jugastru, frasin, arțar.

O altă motivație ar fi slaba preocupare în gospodărirea unor arborete (neexecutarea la timp mai ales în primele stadii de dezvoltare a lucrărilor de îngrijire și completări), ceea ce a dus la apariția arboretelor slabproductive.

Se impune dirijarea acestor arborete prin lucrări de îngrijire spre o compoziție și sănătate corespunzătoare ori refacerea treptată a arboretelor ce nu mai pot fi conduse.

Plantațiile executate (arboretele artificiale) în majoritatea lor situate pe terenuri cu eroziune duc o existență nestabilă, au o productivitate mijlocie și inferioară, condițiile staționale fiind adesea din cele nefavorabile, se poate afirma că 347,8 ha din suprafața arboretelor incluse în planul de recoltare a produselor principale și în planul lucrărilor de conservare (498,2 ha) constituie obiectul lucrărilor de refacere sau substituire.

Din suprafața totală a fondului forestier, ponderea pădurilor reprezintă 97% (în 1995-98%), ceea ce indică o utilizare corespunzătoare a fondului forestier. Restul suprafeței este reprezentată: 2% le reprezintă terenurile destinate împăduririi, 1% – terenurile afectate gospodăriei silvice, terenurile neproductive și terenurile scoase temporar din fondul forestier (litigii). Până la sfârșitul perioadei de aplicare a acestui amenajament, prin împădurirea terenurilor goale, suprafața pădurilor va crește la 99%, utilizând astfel la maximum fondul forestier.

Mărimea fondului forestier a avut o evoluție descrescătoare, ca urmare a mișcărilor de suprafață (intrări, ieșiri), efectuate pe parcursul perioadei trecute.

Structura arboretelor pe clase de vârstă este dezechilibrată la momentul de față (I clasa de vârstă 16%; a II-a 18%; a III-a 10%; a IV-a 43%; a V-a 11%; a VI-a 2%), datorită tăierilor neuniforme de la o etapă la alta. Treptat, prin măsurile silviculturale ce se vor lua, îndeosebi prin organizarea producției și aplicarea tratamentelor propuse, situația pe clase de vârstă va tinde spre normalizare.

De la amenajarea precedentă și până în prezent consistența practic a rămas neschimbată (1995-0,78, acum 0,79). Prin aplicarea corespunzătoare a tuturor măsurilor de gospodărire (lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor, tăieri de regenerare și conservare, împăduriri, completări vizând îndeosebi îmbunătățirea compoziției și structurii verticale a arboretelor) se preconizează o creștere a consistenței de până la 0,82, iar pe viitor la 0,85.

În privința productivității, evoluția claselor de producție a fost descrescătoare (în 199-3,7, acum 3,4) datorită în principal faptului că s-au primit arborete de salcâm de o productivitate scăzută. Ca și în cazul consistenței, prin aceleași măsuri, vizând și promovarea speciilor de valoare care corespund condițiilor staționale se prevede o creștere a productivității până la 3,0.

Fondul lemnos total constituie 824436 m3 (la amenajarea precedentă 1168707), iar volumul lemnos la hectar este de 181 m3/ha, volum scăzut față de amenajarea anterioară (191 m3/ha) datorită cauzelor mai sus enumerate.

Se observă că a scăzut procentul de participare al gorunului și a crescut cel al salcâmului datorându-se includerii în Fond Forestier de Stat a suprafețelor mari de salcâm și a diminuării suprafețelor de stejărete și gorunete, o parte fiind cedate O.S. Teleșeu.

Pe viitor se impune ca procentul cvercineelor în amestec cu frasin, paltin, tei, cireș, jugastru, carpen să crească prin refacerea ecologică a arboretelor slabproductive și substituirea celor derivate, necorespunzătoare stațional, provizorii.

Un alt indicator calitativ îl reprezintă ponderea arboretelor naturale cu structuri relativ pluriene și pluriene. În prezent, arboretelor relativ pluriene le revine 41%, mai puțin relativ echiene – 35% și echiene – 24%. Prin executarea corectă a tratamentelor propuse, a lucrărilor de îngrijire și de conservare, treptat arboretele vor căpăta un aspect multietajat, sporind structura relativ plurienă, sporindu-se astfel atât productivitatea, cât și efectul protector al pădurilor

În privința modului de regenerare, indicator calitativ important, se precizează că majoritatea arboretelor sunt provenite din lăstari (80%), din plantații – 19% și din sămînță 1%.

În privința vitalității, ea este caracterizată prin 95% de vitalitate normală și 5% de vitalitate slabă. Vitalitatea slabă s-a identificat în arboretele din terenurile cu condiții staționale nefavorabile.

În raport cu măsurile de gospodărire aplicate și preconizate, evoluția stării pădurilor va fi pozitivă, atât din punct de vedere al amestecului speciilor, cât și al structurii verticale, fapt care determină sporirea productivității pădurii și-i conferă însușirile protectoare și efecte deosebite.

BIBLIOGRAFIE

Izvoare normative

Constituția Republicii Moldova: adoptată la 29 iulie 1994 cu modificări. Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 1 din 12.08.1994. http://lex.justice.md/index.php?action=view &view=doc&lang=1&id=311496

Codul Funciar al Republicii Moldova Nr. 828 din 25.12.1991. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 107 din 04.09.2001. http://lex.justice.md/index.php?action =view&view=doc&lang=1&id=31332

Codul silvic al Republicii Moldova Nr. 887 din 21.06.1996, Publicat în Monitorul Oficial Nr. 4-5 din 16.01.1997. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311740

Legea Republicii Moldova Nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecția mediului înconjurător. Publicat în Monitorul Parlamentului Nr. 10 din 01.10.1993. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311604

Legea Republicii Moldova Nr. 439-XII din 27.04.1995 privind regnul animal. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 62-63 din 09.11.1995. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=31166

Legea Republicii Moldova Nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor natural protejate de stat. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 66-6 din 16.07.1998. http://lex.justice.md/Index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311614

Legea Republicii Moldova Nr. 1041 din 15.06.2000 privind ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 141din 09.11.2000.http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312730

Legea Republicii Moldova Nr. 239 din 08.11.2007 privind regnul vegetal. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 40-41 din 26.02.2008. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang =1&id=327015

Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 350 din 12.06.2001 pentru aprobarea strategiei dezvoltării durabile a sectorului forestier din Republica Moldova. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 133 din 08.11.2001. http://lex.justice.mdindex.php?action=view&view=doc&lang=1&id=30 8876

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 106 din 27.02.1996 cu privire la măsurile de asigurare a ocrotirii pădurilor, perdelelor forestiere de protective și a altor plantații silvice. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 133 din 08.11.2001. http://lex.justice.md/index.php?action= view&view=doc&lang=1&id=308876

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 1008 din 30.10.1997 cu privire la clasificarea pădurilor pe grupe și categorii funcționale. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 082 din 11.12.1997. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=297074

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 740 din 17.06.2003 pentru aprobarea actelor normative vizînd gestionarea gospodăriei silvice. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 126-131 din 27.06.2003. http://lex.justice.md/index.php? action=view&view=doc&lang=1&id=295243

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 27 din 19.01.2004 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la autorizarea tăierilor în fondul forestier și vegetația forestieră din afara fondului forestier. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 19-21 din 30.01.2004.http://lex.justice. md/index.php?action=view&view=

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 187 din 20.02.2008 pentru aprobarea Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de recreere. Publicat în Monitorul Oficial Nr.42-44 din 29.02.2008.http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 136 din 10.02.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind licitațiile cu reducere și cu strigare. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 4144 din 24.02.2009 .http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=330824

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 150 din 02.03.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Agenției “Moldsilva”, structurii și efectivului-limită ale aparatului central al acesteia. Publicat în Monitorul Oficial Nr. 33 din 05.03.2010 .http://lex.justice.md/index.php

?action=view&view=doc&lang=1&id=333903

Ordinul Agenției “Moldsilva” Nr. 104-p din 19.05.2009 cu privire la crearea Comisiei de licitație și aprobarea Regulamentului privind licitațiile cu strigare și cu reducere.

Ordinul Agenției “Moldsilva” Nr. 72 din 28.04.2010 despre aprobarea normelor tehnice provizorii privind reglementarea modului și condițiile de folosire a pădurilor în scopuri de recreere.

Monografii, articole de specialitate

Amenajamentul ISS Orhei. Chișinău: ICAS, 2009. 218 p

Amenajamentul ocolului silvic Teleseu. Chișinău: ICAS, 2009. 257 p.

Capcelea A.. Dreptul ecologic. Chișinău: Știința, 2000. 270 p.

Chiriță C. Stațiuni forestiere. București: Academia R.S.R., 1997. 518 p.

Constantinescu N. Regenerarea arboretelor. București: Agro-Silvică, 1993. 479 p.

Cotorobai M., Zamfir P., Ursu V. Dreptul funciar. Chișinău: Cartier, 2003. 248 p.

Dediu I. I. Tratat de ecologie. Chișinău: Phoenix. 2007. 558 p.

Florescu I. Silvicultura. București: Editura didactică și pedagogică, 1991. 293 p.

Galupa D., Talmaci I., Șpitoc L. Studiu pentru Republica Moldova „Asigurarea durabilității pădurilor și mijloacelor de trai prin perfecționarea guvernării și controlului asupra tăierilor ilicite”. Chișinău: Centrul editorial al UASM, 2005. 116 p.

Galupa D., Talmaci I., Șpitoc L. Sectorul forestier din Republica Moldova – probleme, realizări, perspective. Chișinău: Centrul editorial al UASM, 2006. 27 p.

International Conference of Young Researchers. Chișinău: Nova-Prim, 2011. 128p.

Materialele simpozionului internațional „Dezvoltarea durabilă a sectorului forestier – noi obiective și priorități. Chișinău: Print-Caro, 2011. 212 p.

Mediul ambiant, Revistă științifică și de informare nr. 5. Chișinău: Ministerul Mediului, 2011. 48 p.

Milescu I., Simionescu A., Roșianu G. Cartea pădurarului. București: Grup Mușatinii, 2003. 625 p.

Palancean A., Comanici I. Dendrologie. Chișinău: Tipografia Centrală, 2009. 517 p.

Raport privind starea sectorului forestier din Republica Moldova. Chișinău: Agenția „Moldsilva”, 2011. 47 p.

Roșianu G. Impactul antropogen asupra naturii. Chișinău: Știința, 2001. 320p.

Starea mediului în Republica Moldova în 2007-2010. Chișinău: Nova Imprim, 2011. 192 p.

Studiul analitic privind consumul de masă lemnoasă în Republica Moldova. Chișinău: Agenția „Moldsilva”, 2011. 48 p.

Tîrziu D. Pedologie și stațiuni forestiere. : Universitatea Transilvania, 1996. 488 p.

Бобров Р. Все о национальных парках. Москва: 1987. 222 с.

Большаков Н. Рекреационное лесопользование. Сыктывкар: Типография Коми, 2006. 310 с.

Генсирук С., Нижник М., Возняк Р. Рекреационное использование лесов. Киев: Урожай, 1987. 284 c.

Онуфриенко Н., Мироник И., Аникеев Т. Временные рекомендации по рациональному ведению хозяйства и повышению устойчивости рекреационных лесов в Молдавской ССР. Бендеры: 1986. 24 c.

Site-uri web

http://www.ecosystema.ru/07referats/lesn_eco.htm

http://eco-ecologie.wikispaces.com/Ecosistemul+de+padure

http://moldsilva.gov.md/md/comunicate/2528/1/2797/

http://moldsilva.gov.md/md/fond/

http://moldsilva.gov.md/file/Proiecte/Norma-recreare%2027.04.2010.pdf

http://www.rosilva.ro/subcategorie.php?id=15&cat=6

http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/varval.asp?ma=GEO0501&ti=Fondul+funciar%2C+la+1+ianuarie%2C+20012011&path=../Database/RO/01%20GEO/GEO05/&lang=1