Cheltuieli Publice, Corupție și Creștere Economică Studiu de Caz România

=== c6643b64bcd85a2d76902dca34526a9e28b39b49_513402_1 ===

Cuprins

Aspecte teoretice și metodologice privind cheltuielile publice, corupția și creșterea economică

Sistemul cheltuielilor publice – Analiza teoretică a creșterii cheltuielilor publice

Conținutul cheltuielilor publice, Criterii de grupare a cheltuielilor publice

Se spune despre cheltuielile publice că au la origine viziuni economice și sociale, cu ajutorul banilor și sunt un liant între stat și persoane fizice și juridice cu ajutorul resurselor financiare.

Aspectul economic al cheltuielilor publice se află în corelație cu efectul produs de acestea pe destinațiile lor. Unele cheltuieli prezintă un consum de produs intern brut și altele exprimă o avansare de produs intern brut(Iulian Văcărel, 2007, p.130).

În prezent, cheltuielile publice sunt diverse. Statul asigură finanțarea instiuțiilor publice și a mediul economic și social – printr-o continuă politică de modernizare a mediului.

Cheltuielile publice înglobeazăcheltuielile (Gh. Matei, M.Dracea, R.Dracea, N.Mitu,2007, p.57):formate din sumele constituite la nivelul bugetelor administrațiilor publice centrale;efectuate din fondurile constituite în bugetele administrațiilor publice locale;efectuate din intrările anuale de credite externe;realizate din fonduri externe nerambursabile constituite la nivelul organismelor internaționale (Iulian Văcărel, 2007,p.130).

Tabelul nr. 1.1.1.1 Clasificații cheltuieli publice

Sursa: Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007, p.57

Factorii care influențează creșterea cheltuielilor publice versus analiza teoretică a creșterii cheltuielilor publice

Prezentarea generală a factorilor care duc la creșterea cheltuielilor publice creionează o delimitare(Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007, p.60):factori demografici – creșterea populației și schimbarea aspectului acesteia pe vârste și pe categorii socio –profesionale;factori economici – dezvoltarea economiei și la modernizarea acesteia;factori sociali – importanți în creșterea venitului mediu pe locuitor;urbanizarea – creșterea cheltuielilor publice prin modernizarea orașelor;factori militari- războaiele influențează negativ aspectul economic și social;factori de ordin istoric, care apar printr-un mesaj de la un timp la alt timp a nevoilor de cheltuieli și împrumuturile publice;factori politici – creșterea rolului statului contemporan, și schimbarea configurației politice cu privire la funcțiile statului.

Analiza teoretică a creșterii cheltuielilor publice:

Modelul dezvoltării creșterii cheltuielilor publice versus viziunea luiR. A. Musgrave și W.W Rostow

R. A. Musgrave are următoarea teorie:În timp ce investițiile totale cresc, investițiile publice scad – ca proporție în PIB – în perioada de dezvoltare, odată ce economia ajunge în stadiul de maturitate(Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007,p.62).Opiniile lor – R. A. Musgrave și W.W Rostow – reprezintă ideei obținute după analiza multor economii în dezvoltare.

Legea lui Wagner sau partea PNB din sectorul public

Economistul german al sec. XIX, Adolf Wagner, dorea să explice partea PNB din sectorul public.

Legea lui Wagner – “lege a extinderii crescânde a activităților publice și în special ale statului”, spunea: “Cauzele interne ale extinderii activității statului și, în general, a activităților publice se pot deduce în parte din caracterul statului și comunei, stabilit prin experiență la popoarele civilizate aflate în progres, iar în parte ele rezultă inclusive din diferite fapte în care iese în evidență extinderea acelor activități”(Iulian Văcărel, 2007, p.135).

Teoria luiWagner are origini empirice, el a descoperit creșterea sectorului public în multe state europene, în SUA și în Japonia în timpul secolului XIX( J.C.Clark, 1970, p.45). Factorii care indică aceste mișcări în raportul dintre cheltuielile publice și PNB erau influențate de factori politici și economici.Wagner a remarcat- cu cât economia devine mai industrializată, cu atât natura relațiilor dintre piețele extinse și operatorii de pe aceste piețe va deveni mai importantă și mai complexă (Iulian Văcărel, 2007, p.135).

Studiul lui Peacock și Wiseman

Peacock și Wiseman versus – efectul de transfer, efectul de inspeție

Peacock și Wiseman au denumit – „efectul de transfer: în perioadele de criză cheltuielile private sunt transmise cheltuielilor publice.”(Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007, p.64).Efectul de transfer provine din tăria electoratului cu privire la aspectele sociale în timpul perioadei de transformare.

Teoria luiPeacock și Wiseman poate fi utilizată în momentul creșterii cheltuielilor publice și presiunii fiscale în perioada de criză economică, marcând creșterea presiunii fiscale în asemenea perioade(A.T. Peacock and J. A. Wiseman, 1961, p.68).

Viziunea lui Wolfelsperger, Ph. Delmas, M. Albert versus creștere cheltuielilor publice

Wolfelsperger, Ph. Delmas, M. Albert afirmă că în țările democratice, creșterea cheltuielilor publice păstrează o siguranță socială și păstrarea unui sistem politic și economic sănătos.

Ce spune literatura din domeniul finanțelor publice?

Literatura de specialitate dezvoltă teoriile privind creșterea cheltuielilor publice și progresia prevederilor obligatorii(Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007,p.64). Aceste aspecte privesc următoarele concepte: piața politică, birocrația, fenomenele de asimetrie și de iuzie financiară.

Abordarea teoretică a eficienței cheltuielilor publice

Viziuni teoretice privind eficiența cheltuielior publice

Ce înseamnă eficiența cheltuielilor publice?

Vorbim de trei elemente principale: economicitate, eficiență și eficacitate.Eficiența cheltuielilor se realizează în cele mai bune condiții ținând cont de faptul că este bună varianta mai puțin costisitoare, modernizarea pentru performanțe, mărirea utilității la consumator(Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007, p.60), previziunea este utilă(Tatiana Moșneanu,2002, p.150).

Eficiența poate avea și un concept economic, astfel:

Împărțirea activității economice între sectoarele piață și non –piață.

Împărțirea sectorului pieței între mecanismele specifice sectorului public și celui pivat.

Operarea sectorului public non – piață(Iulian Văcărel, 2007, p.174).

Viziunea economiștilor despre eficiență

Există două măsuri ale eficienței economice care sunt utilizate separat:

Eficiența alocativă a resurselor;

X – eficiența resurselor.

Eficiența alocativă a resurselor – Viziunea lui Pareto joacă rolul central

Se emit judecăți de valoare care se bazează pe(Tatiana Moșneanu,2002. p.151):

criteriul lui Pareto se bazează pe motive obiective,

judecățile de bază sunt acceptabile, necontroversate sau necunoscute(Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007, p.60).

Amintim patru judecăți de valoare(Iulian Văcărel,2007, Finanțe publice, p.174):

Preocuparea pentru bunăstarea tuturor indivizilor din societate.

Unii factori neeconomici afectând bunăstarea indivizilor pot fi ignorați.

Există un consumator complet și suveranitatea producătorului.

Schimbarea trebuie să conducă la creșterea bunăstării sociale(Tatiana Moșneanu,2002, p.150).

Pentru o economie de piață, atingerea teoriilor lui Pareto se batează pe următoarele condițiiprecum informația este importantă;indivizii își maximizează utilitatea lor;fără externalitate;buna competiție între cumpărător și între vânzător;(Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007, p.60), toți producătorii să -și maximizeze profitul(Tatiana Moșneanu,2002, p.150).

X – eficiența resurselor

Aspecte moderne privind eficiența cheltuielilor publice

Conform cercetării științifice actuale putem menționa următoarele aspecte(Tatiana Moșneanu, 2002, p.152):

Serviciile publice nu trebuie să fie furnizate întodeauna în mod gratuit.

Furnizarea publică de servicii publice înlocuită cu furnizarea privată.

Furnizarea serviciilor publice se realizează prin folosirea de cupoane sau bonuri valorice(Tatiana Moșneanu, 2002, p.152).

Costul social reprezintă toate costurile suportate de membrii unei comunități în urma organizării unei anume activități.Costul privat se bazează pe costurile plătite de agenții implicați în mod direct într-o anumită activitate(Tatiana Moșneanu, 2002, p.153).

Venitul social versus venitul privat

Venitul social reprezintă toate veniturile conform cărora beneficiază membrii unei societăți în urma organizării unei anumite activități(Tatiana Moșneanu,2002, p.153).

Venitul privat – veniturile agenților implicați în mod direct în desfășurarea unei activități(Iulian Văcărel, 2007, p.176).

Formula de bază este(Tatiana Moșneanu,2002, p.153):

Costuri, beneficii sociale = Costuri, beneficii private + Externalități

Analiza cost – beneficiu – metodă de evaluare a cheltuielilor publice pe baza criteriului eficienței

Concepte ale analizei cost – beneficiu

Orice proiect al unei investiții are nevoie de o analiză, chiar dacă investiția se face în sectorul public sau privat.Se spune că un proiect de investiții aduce un câștig din producție în fiecare an(J.Culis and Ph. Jones, p.129). Dacă investiția este realizată de o firmă privată, aceste venituri ar putea fi numite ca niște venituri adunate ca rezultat al investiției.

În sectorul public, beneficiile sunt mai complexe. Beneficiile constituite în fiecare an pot fi convertite în valorile prezente și apoi adăugate. Valoarea prezentată a acestor câștiguri obținute este (J.Culis and Ph. Jones, p.129):

în care:VP = valoarea prezentă a proiectului;r = rata de actualizare.

Analizele cash-flow-ului actualizat al investiției sunt renumite în afacerile economice. Se aplica formula (J.Culis and Ph. Jones, p.144).

în care:VPN= valoarea prezentă reală a proiectului;I0 = capitalul inițial investit;B- C = câștigurile obținute în fiecare din cei n ani ai proiectului.

Valoarea prezentă netă a unei investiții poate fi scrisă:

n

VPN = – I0 + ∑ (B– C)i

i= 1 (1+ r)i

Cheltuieli publice și creștere economică, Dovezile econometrice din Europa

Obiectivul principal al acestui studiu este de a evalua în mod empiric imactul cheltuielilor publice asupra creșterii economice pentru economiile din Europa de Sud-Est.

Teoria economică ar sugera, că în anumite ocazii, nivelurile mai scăzute ale cheltuielilor publice ar spori în timp ce creșterea economică, în alte ocazii, ar ridica nivelul cheltuielile publice. Studiile favorizează ambele abordări(Fölster, S. and M. Henrekson, 2001, p.455).

Principalul obiectiv al acestui studiu este de analiza literatura empirică cu complexitatea problemelor teoretice. Cercetările indică o relație negativă între cheltuielile publice și creșterea economică.

Knoop, a utilizat date de serii de timpși a constatat că reducerea dimensiunii cheltuielilor publice ar avea un impact negativ asupra creșterii și bunăstării economice(Knoop, T. A., 1999, p.108).

Estimările obținute de de Fölster și Henrekson atunci când realizează un studiu pe un eșantion de țări bogate – cheltuielile publice mari afectează negativ creșterea economică.

Într-un studiu empiric, Ghura, folosind datele de timp din seria grupată și secțiune transversală din țările din Africa Subsahariană, a produs dovezi care indică existența unei relații negative între consum și creșterea economică(Constantinos Alexio, 2009, p.16).

Barro, într-un studiu cu o secțiune transversală pe 98 de țări, pe o perioadă de 25 de ani, folosind ratele de creștere anuale medii a PIB pe cap de locuitor și raportul dintre consumul real și PIB-ul real, a ajuns la concluzia că relația dintre creșterea economică și consum este semnificativ negativă(Barro, R. J., 1991, p.407).Datele suplimentare au sugerat că ratele de creștere au fost pozitiv marcate de măsurile de stabilitate politică și au produs dovezi privind relația între consum și creștere economică. În plus, asocierea dintre investiții și volumul total de capital, a fost gândită pentru a condiționa în mod semnificativ creșterea economică(Barro, R. J., 1991, p.407).

Într-o încercare de a investiga relația dintre guvern și rata șomajului, Burton a utilizat o eroare structurală. Modelul de corecție pentru douăzeci de țări OECD, a constatat că măsura cheltuielilor totale ca procent din PIB, a jucat un rol esențial care afectează rata șomajului, adică șomajul crește. Dovezile suplimentare obținute folosind cheltuielile publice indică o semnificativă relație între transferuri, subvenții și șomaj, în timp ce rata cheltuielilor cu privire la bunuri și servicii s-a dovedit a fi nesemnificativă(Burton, A., 1999, p.4).

Pornind de la datele cumulate de serii de timp pe 113 țăti, Grier și Tullok au investigat aspectele empirice din domeniul economic. Printre alte rezultate, au descoperit că consumul este negativ asociat cu creșterea economică și represiunea politică este corelată negativ cu creșterea economică(Grier, K. B. and G. Tullock, 1989, p.76).

Datele serii de timp au fost utilizate și de Guseh, a arătat că influența politică are efecte asupra creșterii economice (Guseh, J. S., 1997, p.192).

Estimările suplimentare furnizate de Engen și Skinner pentru 107 țări, pe o perioadă de 15 ani, a sugerat o creștere echilibrată a bugetului prin cheltuielile publice și impozitarea reduce creșterea producției, în timp ce Carlstrom și Gokhale au raportat rezultate similare în conformitate cu creșterea cheltuielilor publice și o scădere pe termen lung(Engen, E. and J. Skinner, 1992, p.422).

Granger, Conte și Darrat au cercetat cauzele dintre creșterea reală din sectorul public și ratele de creștere economică pentru țările OECD. Un deosebit accent a fost pus pe feedbek-ul creșterii economice care rezultă din politica macroeconomică(Constantinos Alexio, 2009, p.34).

Spre deosebire de legătura negativă dintre cheltuielile publice și creșterea economică prin ideeile de mai sus, literatura de specialitate încearcă să echilibreze balanța sugerând că statul poate pune în aplicare politici consecvente, pentru a mări activitățile productive și a reduce activitățile neproductive(Constantinos Alexio, 2009, p.38).

Mai precis, Kelly, explorează efectele cheltuielilor publice asupra creșterii economice în 73 de țări, pe parcursul a 20 de ani, și a constatat o supraevaluare în literatura de specialitate. Dovezile obținute arată contribuția investițiilor publice și sociale la creșterea cheltuielilor publice.Mai mult, Alexiou, într-un studiu pentru făcut pentru economia greacă, după dezagregarea cheltuielilor guvernamentale, există rapoarte pe baza cărora există o asociere pozitivă între cheltuielile publice și creșterea economică și între creșterea cheltuielilor publice și creșterea PIB-ului(Kelly, T., 1997, p.84).

Rezultatele empirice între cheltuielile publice și creșterea economică sunt negative, atunci, PIB exprimat în procent este pozitiv atunci când este exprimat ca o variație anuală(Constantinos Alexio, 2009, p.41).

Într-o încercare de a captura posibile efecte eterogene inerente în cadrul regiunii studiate au fost utilizate două metode econometrice diferite. Deși modelul coeficienților aleatori s-a dovedit a fi preferabil, într-o mare măsură, ambele modele par a furniza estimări similare.

Având în vedere rezultatele obținute din toate tehnicile de estimare, cheltuielile privind formarea de capital par să fi în concordanță cu estimările cu semnul așteptat exercitând un impact pozitiv semnificativ asupra creșterii economice. Conform acestui aspect alte cheltuieli sociale, cum ar fi sănătatea, transferurile contribuie la productivitate și joacă un rol important în stabilirea cererii agregate, care este unul cheie în promovarea creșterii economice.

Atât cheltuielile private de investiții dar și deschiderea comercială sunt date statistice importante având semnul așteptat. Asistența privind dezvoltarea este, de asemenea, semnificativă, având efect asupra creșterii economice în regiune. Forța de muncă se dovedește a fi nesemnificativă statistic la toate modelele estimate. O astfel de constatare poate fi atribuită creșterii populației și este important de subliniat faptul că mobilitatea forței de muncă în economiile în tranziție rămâne extrem de scăzută, datorită în principal dustorsiunii pe piața locuințelor(Constantinos Alexio, 2009, p.41).

Observarea regiunii analizate descrie că politica economică pentru majoritatea economiilor din ESE, s-a bazat pe o serie de ani privind rata nominală de bază. Cu toate acestea, Alexiou șiAnastasiadis au remarcat că, deficite externe foarte mari – 9% din PIB și un boom al creditului coroborate cu rata de schimb în ceea ce privește euro, constituie un factor de risc cheie pentru perspectivele macroeconomice(Constantinos Alexio, 2009, p.56).În mod similar, riscul de credit a cursului de schimb constitue factor cheie de risc sistemic pentru sectorul financiar din cauza expunerii la valuta străină.

În plus, rate ridicate ale șomajului, moștenirile economiei de tranziție, baza de impozitare slabă legată de prezența unor economii neoficiale nu permit o libertate pentru politica fiscală. Deși situația în ceea ce privește impozitele s-a îmbunătățit, lipsa continuă de instrumente financiare și regimurile fixe de rate de schimb face ca atât politica fiscală cât și politica monetară să fie constrânsă în mod semnificativ(Alexiou, C. and Anastasiadis, G.,2008, p.67).

Reducerea cheltuielilor publice pentru îndeplinirea traiectoriilor fiscale indiferent de traiectoriile economiilor din regiune, a fost o prectică extrem de importantă în ESE. Această investigație este importantă în măsura în care sugerează noi dovezi despre cheltuielile publice, gândite ca un mecanist de promovare a creșterii economice și un mecanism pentru soluții sociale și economice, cum ar fi coeziunea socială, reducerea sărăciei, conflicte sociale, a inegalităților dintre venituri între diferite grupuri, regiuni(Constantinos Alexio, 2009, p.59).

Crearea unui mediu stabil alimentat de cheltuielile publice ar putea fi o opțiune pentru ca sistemele economice să se confrunte cu niveluri ridicate de creștere economică(Constantinos Alexio, 2009, p.56).

Prezentul studiu a explorat impactul unui șir de variabile gândit pentru creșterea economică folosind două abordări diferite econometrice, în șapte țări din regiunea ESE, pe o perioadă de 10 ani.

Aceste certifică, că cheltuielile publice privind formarea de capital, investițile private și deschiderea spre comerț, au toate un efect pozitiv asupra creșterii economice, în timp ce creșterea populației, se dovedește a fi nesemnificativă statistic(Alexiou, C. and Anastasiadis, G., 2008, p.67).

Implicațiile politice directe ale rezultatelor menționate mai sus au o importanță semnificativă în special pentru anumite regiuni, ca factori de decizie politică prin politicile economice și pentru a realiza un mediu adecvat favorabil pentru cheltuielile publice prin formarea de capital, investiții private și comerț(Alexiou, C. and Anastasiadis, G.,2008,p.67).

1.4. Impactul evaziunii fiscale asupra creșterii economice

Scopul acestei analize este modul în care politica fiscală influențează rata creșterii economice. Este cunoscut că impozitarea proporțională crește taxele și influnțează acumularea de capital. Acumularea de capital duce la salvarea tinerilor care câștigă un salariu în schimbul muncii lor. Persoanele tinere trebuie să beneficieze de tot capitalul instalat în economie în perioada următoare. Deci, creșterea impozitului pe venit reduce venitul disponibil al lucrătorilor și acumularea de capital devine mai lentă(Jordi Caballé, Judith Panadés,2000, p.45)..

Impozitarea afectează procesul de creștere economică, deoarece acestea generează resurse pentru a finanța alimentarea intrărilor de producție furnizate de către guvern. Aceste intrări iau forma unor bunuri publice, exemplu – drumuri, educație. Din moment ce firmele nu sunt percepute ca utilizatoare de bunuri publice, cheltuielile publice joacă un rol de externalitate pentru sectorul productiv. O astfel de externalitate poate fi un motor de creștere deoarece rezultă funcția de producție și o productivitate ridicată cu acumularea continuuă de capital(Jordi Caballé, Judith Panadés,2000, p.48).

Un sistem fiscal eficient trebuie să furnizeze stimulente contribuabililor pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale. Fără aceste stimulente nimeni nu ar plăti impozite în mod voluntar într-o economie competitivă(Jordi Caballé, Judith Panadés,2000, p.49).

Cele două instrumente complementare puse la dispoziția agenției de colectare fiscală cu scopul de a pune în aplicare legislația fiscală – sunt inspecțiile și amenzile aplicate evazioniștilor.

Vom analiza efectele schimbărilor prin caracterizarea parametrilor celor două instrumente de politică cu privire la rata de creștere economică. În acest scop, trebuie să se ia în considerare un model de echilibru dinamic, între salarii, ratele dobânzilor, ratele de economisire și consum – toate au o determinare endogenă(Jordi Caballé, Judith Panadés,2000, p.55).

Literatura de specialitate a acordat puțină atenție implicațiilor macroeconomice în evaziunea fiscală. Astfel, putem lua ca model generații care se suprapun cu producția. Într-o astfel de economie persoanele tinere obțin un venit acumulat de la diverse firme. Există o proporționalitate între impozitele declarate ale forței de muncă și impozitele colectate. Avem toate elementele necesare pentru a produce tensiune între veniturile guvernamentale și cheltuielile publice, deoarece taxele colectate vor descuraja economiile în timp ce cheltuielile publice vor crește productivitatea marginală a capitalului privat(Jordi Caballé, Judith Panadés,2000, p.53).

Sub-raportarea veniturilor este o activitate riscantă și ilegală. În cazul în care un contribuabil se sustrage, el trebuie să plătească o penalizare proporțională cu cuantumul taxelor sustrase. Încasările din penalitățile percepute pentru contribuabilii care sunt prinși cu sub-raportarea veniturilor sunt folosite pentru finanțarea capitalului public(Jordi Caballé, Judith Panadés,2000, p.55).

Combinația dintre taxa de penalizare, probabilitatea de audit, cota de impozitare, nu numai că determină valoarea veniturilor declarate, dar, de asemenea, veniturile din muncă vor fi utilizate pentru consum în perioada următoare. O astfel de situație determină capitalul privat din economie, care, împreună cu capitalul public determină evoluția variabilelor macroeconomice(Jordi Caballé, Judith Panadés,2000, p.65)

Din moment ce impozitul pe venit este mai mic înseamnă mai puțin pentru venitul disponibil al persoanelor fizice, investiții mai mici și rate mici de creștere. De asemenea, efectul net asupra creșterii va depinde de elasticitatea relativă a celor două tipuri de capital: capitalul public și capitalul privat(Jordi Caballé, Judith Panadés,2000, p.65).

Pot fi trei scenarii: evazioniști parțiali, evazioniști totali, contribuabilii onești. Caracterizăm efectele pe termen lung, parametrii fiscali – în cele trei scenarii anterioare și putem avea un rezultat comparativ față de productivitatea celor două tipuri de capital.

La evaziunea parțială, reduce cantitatea taxelor de colectare în timp ce resursele eliberate de către agenția de colectare a impozitelor pot fi alocate pentru a stimula creșterea serviciilor publice (Jordi Caballé, Judith Panadés,2000, p.65).

La evaziunea fiscală totală, există o politică de penalizare mare și depinde de modul în care capitalul public se raportează la capitalul privat.

1.5 Strategia națională anticorupție versus Direcția Națională Anticorupție

Cercetările realizate între instituțiile publice au condus la identificarea unor deficiențe care pot fi repere pentru perioada 2016-2020(http://www.isjcs.ro/strategii/Anexa-1_17062016.pdf):înlăturarea problemelor de management; consolidarea structurilor de prevenire, de control intern și audit; educația anticorupție este important; buna administrare a bunurilor sechestrate, a creanțelor provenite din infracțiuni, valorificarea bunurilor confiscate; prevenirea corupției în mediul politic; întărirea mediului de afaceri și a instituțiilor publice, cu ajutorul unui plan de integritate și aplicarea codului etic; lipsa consultanței pentru evaluarea măsurilor anticorupție preventive; lipsa procedurilor; teama angajaților de a raporta abaterile disciplinare și faptele de corupție; lipsa unei comunicări interne eficiente; salarizarea necorespunzătoare; lipsa unor resurse financiare și umane; lipsa de informare a cetățenilor cu privire la corupție

DNA este o structură de parchet care are ca scop combaterea corupției mari și medii. Este un instrument util în descoperirea, investigarea și aducerea în fața instanței a cazurilor de corupție. Activitatea sa sprijină realizarea unei societăți democratice și dezvoltarea valorilor europene(www.pna.ro/)

DNA a fost realizată după tiparul realizat de mai multe țări europene: Spania, Belgia, Norvegia, Croația.

Putem menționa că trebuie înlăturată și „corupția de ghișeu”, deoarece este un fenomen des întâlnit. „Corupția la toate nivelurile este puternică atunci când persoane corupte care au pârghii de putere și cred că sunt mai presus de lege, se cred de neatins și nu pot fi dovedite activitățile lor infracționale.” (www.pna.ro/).

Rezultatele gulerelor albe specializate în combaterea corupției au ca scop să descurajeze corupția la toate nivelurile.DNA este o structură independentă în raport cu instanțele judecătorești, cu parchetele, dar și în relațiile cu celelalte autorități publice(www.pna.ro/).

Locul Direcției Naționale Anticorupție în cadrul Ministerului Public

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Parchete de pe lângă curțile de apel

Parchete de pe lângă 12atural12

Parchete de pe lângă judecătorii

DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE

Structura 12atural
(cu sediul în București)

Structura teritorială
14 servicii
(cu sediul în orașele în care se găsesc curțile de apel, cu excepția Mun. București)

Figura nr. 1.5.2.1Locul Direcției Naționale Anticorupție în cadrul Ministerului Public

Sursa:www.pna.ro/

Activitățile și infracțiuni

Tabelul nr. 1.5.2.1Activitățile și infracțiuni

Sursa:www.pna.ro/

1.6 Corupția în România – Bilanț activitate

Inculpați trimiși în judecată în 2016

1.270 de inculpați pentru fapte de corupție la nivel înalt și mediu:3 miniștri, 6 senatori, 11 deputați, 47 primari, 16 magistrați, 21 de directori de companii naționale, 426 persoane trimise în judecată au ocupat funcții de conducere, control, demnități publice ori alte funcții importante(www.pna.ro/).

Identificarea fraudei și corupției în achiziții publice în 2016

341 de inculpați trimiși în judecată pentru infracțiuni de abuz în serviciu, peste 260 miloane de euro – prejudiciu indentificat – pentru fapte de abuz în serviciu(www.pna.ro/).

Abuzul în serviciu privind achizițiile publice

Prețuri supraevaluate(www.pna.ro/):

achiziții publice între 50% și 800%;

echipamente medicale între 50% și 60%.

Recuperarea produselor infracțiunii în 2016

măsuri asiguratorii de peste 667 milioane euro;

80 cereri de comisii rogatorii internaționale(www.pna.ro/).

Indisponibilizare(www.pna.ro/):

2 proprietăți în Franța – 3,5 milioane euro;

2 imobile în Spania – 500.000 euro.

Condamnați definitiv

879 inculpați definitiv în dosarele DNA(www.pna.ro/).

Calitatea activității în 2016

10,5 % din totalul persoanelor trimise în judecată sunt achitate(www.pna.ro/).

Confiscarea de produse infracționale prin hotărâri judecătorești definitive în 2016

Judecătorii au decis confiscarea și recuperarea de produse infracționale în sumă de peste 226.000.000 euro, dublu față de anul 2013(www.pna.ro/).

1.7 Costurile sociale și individuale ale corupției

Mita are denumiri diferite. Arabii și africanii îi spun bacșiș. Tranziția românească a înlocuit cuvântul bacșiș cu mult comentata – șpagă. În China, mita are numele de hongbao; în Kenya, kitu kidogo, iar în Mexico una mordida. Germanii îi spun Schimegeld, iar italienii bustarella. În America, mita este grease, iar britanicii o numesc – bribery(Dan Crăciun, 2005, p.45.)

Astăzi, practicile imorale, mai ales mita și corupția, presupune costuri de timp, bani și bunăstare socială, suportate de guverne și corporații dar și de către indivizi.Corupția influențează negativ evoluția unei țări, scade creșterea economică, alungă investitorii străini și redicționează în direcții greșite investițiile, împrumuturile și fondurile de ajutorare(Dan Crăciun, 2005, p.46).Globalizarea face ca economiile naționale și corporațiile să fie interdependente – corupția poate schimba piața mondială(Dan Crăciun, 2005, p.46).Corupția și administrația imorală nu apar numai țările în curs de dezvoltare, scandalurile de corupție se dezvoltă și în țări precum Franța, Japonia sau Statele Unite.

Hans-Ludwig Zackert, fost șef al Biroului Federal de Investigații Criminale din Germania, spunea: În pofida faptului că apărătorii guvernului susțin contrariul, corupția în serviciile publice nu este legată de numai câteva oi negre, ci se petrece cu o frecvență alarmantă în Germania.

A da mită înseamnă să promiți, să oferi sau să dai ceva cu scopul de a influența o oficialitate publică în realizarea îndatoririlor sale oficiale.

Corupția poate să influențeze calitatea bunurilor și serviciilor, atentând chiar la viața oamenilor. Distrugerea clădirilor în timpul unor cutremure de pământ s-a datorat nerespectării standardelor de siguranță de către constructori alături de oficialii corupți. Corupția afectează resursele bugetare ale unei țări și cheltuielile publice pentru sănătate, învățământ sau asigurări sociale, lovind în oamenii săraci(Dan Crăciun, 2005, p.55).

Mita mărește costul diferitelor proiecte, mita crește datoria externă a unei țări. Mita realizează un mediu de afaceri incert(Dan Crăciun, 2005, p.55).Corupția are și alte consecințe extreme. În unele state, mita și corupția distruge mediul. Tăierile de copaci au dus la mari dezastre ecologice, eroziunea solului, schimbări climatice(Dan Crăciun, 2005, p.57).

La baza situației de legitimare a corupției se află relativismul cultural – unele țări ale lumii susține mita și corupția ca practici economice obișnuite, sunt acceptate de toată lumea, inclusiv de investitorii străini(Dan Crăciun, 2005, p.58).

Henry-Claude de Bettignies, profesor la Stanford, ne oferă o schiță a celor mai bune argumente în sprijinul acceptării corupției, dar care nu este etică(Dan Crăciun, 2005, p.75):“Corupția este veche de când lumea, Refuzul de a da mită este o fixație occidental, Mita reprezintă un sistem paralel de distribuție. Toată lumea dă mită, Este modul tradițional de a face afaceri în această cultură, Nu am de ales. Dacă nu dau mită, îmi pierd slujba, Sumele nu sunt mari, E tot un fel de taxă sau impozit,În unele țări, spăgile sunt considerate cheltuieli fiscal deductibile, Mita intră în costurile unei tranzacții, Dacă firma mea nu dă, concurenții vor da mită, Concurenții au mai puține scrupule, iar produsele și serviciile lor sunt inferioare, În această țară mita e ca bacșișul la noi, Mita va permite companiei să se dezvolte, astfel încât vom putea crea noi locuri de muncă la noi acasă.”

1.8 Creștere și dezvoltare economică

1.8.1. Principalii factori care determină creșterea economică

Creșterea forței de muncă

Creșterea forței de muncă este marcată de(Philip Hardwick, 2005, p.57):

Sporul natural – rată a natalității este mai mare decât rata mortalității.

Migrația internațională – numărul de indivizi care se deplasează dintr-o țară în alta, fiind influențată de gradul de mobilitate internațională a forței de muncă.

Rata de ocupare – procentul din populația activă economic versus totalul populației.

Creșterea stocului de capital

O creștere a stocului de capital al unei țări prin investiții nete, va conduce la creșterea stocului de resurse productive și va duce la creșterea economică(Philip Hardwick, 2005, p.59)

Progresul tehnic

Progresul tehnic este neutru ori non-neutru, reprezintă o altă sursă posibilă de realizare a creșterii economice. El poate lua forma unor tehnologii, a unor echipamente îmbunătățite, invenții sau perfecționări profesionale – deci este un element care îmbunătățește calitatea stocului de capital sau a forței de muncă(Philip Hardwick, 2005, p.59)

1.8.2 Politici de creștere economică versus costuri și beneficii

Politicile monetare și fiscale pot fi utile în reorganizarea resurselor dinspre producția de bunuri de consum spre producția de bunuri de investiții. În ceea ce privește politica monetară, nivelul scăzut al ratelor dobânzii și o mai mare disponibilitate a creditelor pot ajuta firmele să investească mai mult și să-și mărească stocul de capital. Totuși, această politică nu are scopul de a reduce cheltuielile de consum(Philip Hardwick, 2005, p.67).

Beneficiile creșterii economice(Philip Hardwick, 2005, p.77):

Conduce la un nivel de trai dezvoltat. Creșterea economică conduce la o creștere a venitului real pe cap de locuitor.

Poate elimina sărăcia. Veniturile oamenilor săraci depind de ceea ce le oferă statul și astfel ei beneficiază mai puțin de creștere economică.

Poate redistribui venitul fără a înrăutăți situația cuiva. O creștere economică nu conduce la ameliorarea distribuției venitului.

Costurile creșterii economice(Philip Hardwick, 2005, p.87):

Creșterea presupune schimbări care pot atrage beneficii pentru unii și efecte negative pentru alții. Progresul tehnic creează noi locuri de muncă dar duce și la dispariția altor locuri de muncă.

Creșterea are un cost de oportunitate.

Creșterea continuă nu poate fi posibilă pe termen lung. Resursele sunt limitate.

Creșterea determină externalități negative.

1.8.3 Aspecte demografice privind dezvoltarea economică

Despre teoria malthusiană a populației

Principala presupunere făcută de Malthus se referă la faptul că între creșterea demografică și rezerva de hrană există o relație de interdependență(Philip Hardwick, 2005, p.57).

Împotriva teoriei malthusiene au fost formulate următoarele critici(Philip Hardwick, 2005, p.67):

ea micșorează impactul asupra dezvoltării economice, în general, și asupra industriei alimentare, în particular;

aspectele mediatizate excesiv în ultimii ani despre gradul ridicat de înfometare înregistat în câteva țări;

Malthus a considerat că o creștere demografică nu se poate realiza fără hrană și standard de viață.

Viziunea teoriei populației optime

Populația optimă a unei țări poate fi definită ca fiind acea populație pentru care, la un volum de capital și de resurse de pământ, precum și pentru un anumit nivel tehnologic, venitul pe cap de locuitor este maxim(Philip Hardwick, 2005, p.87)

În cazul unei țări în curs de dezvoltare, mărimea optimă a populației nu este fixă, ea se dezvoltă cu creșterea economicăPhilip Hardwick, 2005, p.47).

1.8.4 Rolul comerțului internațional în cadrul procesului de dezvoltare

Foarte multe SSD exportă produse cu grad mic de prelucrare, materii prime și unele produse finite. Prețul unor produse importate a crescut în același interval de timp. Astfel, deficitul comercial al multor SSD a crescut enorm, crescând și nivelul de interîndatorare și accentuându-se astfel sărăcia și șomajul(Philip Hardwick, 2005, p.57)

Există câțiva factori care au contribuit la scăderea veniturilor obținute din export(Philip Hardwick, 2005, p.57):

cotele, tarifele și reglementările non-tarifare din partea țărilor dezvoltate, aplicate importurilor provenite din SSD;

dezvoltarea în țările bogate a unor produse de substituție pentru cele exportate din SSD.

stimulente financiare, precum subvențiile și reducerile de taxe, pentru industriile exportatoare din țările dezvoltate, astfel încât exportul SSD a fost supus unei concurențe acerbe pe piața mondială;

pe unele piețe, prezența SSD s-a diminuat din cauza elasticității scăzute a cererii în funcție de venit pentru produsele cu prelucrare redusă.

CAPITOLUL 2 ANALIZA INDICATORILOR ÎN DINAMICĂ ȘI PE STRUCTURĂ PRIVIND CHELTUIELILE PUBLICE ȘI CREȘTEREA ECONOMICĂ

2.1. ANALIZA CHELTUIELILOR PUBLICE PE FUNCȚII ALE STATULUI

2.1.1. Introducere

Cheltuieli publice pentru acțiuni social-culturale

Satisfacerea nevoilor cu caracter social reprezintă un aspect important a politicii sociale a țărilor și se bazează pe folosirea pe scară largă a resurselor financiare publice în scopul îmbunătățirii condițiilor de viață ale populației, a calității vieții fiecărui individ

După cel de-al doilea război mondial, în America și în Europa a apărut o doctrină politică referitoare la sisteme de intervenție în direcția satisfacerii nevoilor fundamentale ale cătățenilor – cu denumirea de Welfare state -stat -providență.

“Statul – providență este reprezentat de modul de organizare a unei societăți care garantează membrilor un maxim de protecție social și securitate economică cu ajutorul unei redistribuiri a impozitelor și a contribuțiilor sociale”( Gilbert Orsoni, 1984, p.34)

Vorbim despre:

Cheltuieli publice pentru învățământ;

Cheltuieli publice pentru cultură, religie și acțiuni cu activitate sportivă și de tineret;

Cheltuieli publice pentru sănătate;

Cheltuieli publice pentru securitate socială;

Investițiile în resurse umane;

Concepte de bază despre dezvoltarea umană durabilă;

Cheltuieli publice pentru obiective și acțiuni economice, pentru protecția mediului și pentru cercetare-dezvoltare

Acestea sunt formate din:

Cheltuieli publice pentru industrie, transporturi, drumuri, servicii și dezvoltare publică și locuințe;

Cheltuieli publice pentru agricultură;

Cheltuieli publice pentru protecția mediului;

Cheltuieli publice pentru cercetare-dezvoltare.

Cheltuieli pentru servicii publice generale, ordine publică, siguranță națională și apărare.

În fiecare țară există instiuții publice chemate să asigure funcționarea în bune condițiuni a asministrației publice, care asigură ordinea publică internă, secutitatea civilă. Ele sunt un etalon la necesitățile publice de asigurare a structurilor și aparatului de stat care, contribuie la dezvoltarea economică, socială, la buna desfășurare a activităților în toate domeniile.

În România această categorie de cheltuieli este prezentată în bugetul de stat în două modele diferite:

cheltuieli cu autoritățile publice. Acestea sunt cheltuielile pentru administrația prezidențială, autorități legislative, autorități judecătorești, autorități executive și alte organe ale autorității publice;

cheltuieli cu ordinea publică și siguranța națională. În cadrul acestora se includ cheltuielile cu poliția, jandarmeria, paza și supravegherea frontierei, protecția și paza contra incendiilor, penitenciare, siguranța națională.

Reducerea deficitelor publice generale este de așteptat să continue. Deficitele fiscale globale se prognozează că vor scădea la -3,4% în UE și la -2,9% în zona euro în anul 2013. Ritmul consolidării în ceea ce privește bilanțurile bugetare structurale este de așteptat să fie mai lent decât în 2012.

Anii 2010, 2011, 2012

Total buget public național 2010- 195.898,2 mil.lei

Total buget public național 2011 -207.113,6 mi.lei

Total buget public național 2012 – 209.259,7 mil.lei

PIB 2010- 513.641 mil.lei

PIB 2011- 556.700 mil.lei

PIB 2012- 587.500 mil.lei

Tabelul 2.1.1Analiza cheltuielilor publice pe funcții ale statului 2010-2012

Sursa:www.mfinanțe.ro

Anii 2012, 2013, 2014

Total buget public național 2012 – 209.259,7 mil.lei

Total buget public național 2013 – 218.048,0 mil.lei

Total buget public național 2014 – 229.551,3mil.lei

PIB 2012- 587.500 mil.lei

PIB 2013- 625.617mil.lei

PIB 2014- 513.641 mil.lei

Tabelul 2.1.2Analiza cheltuielilor publice pe funcții ale statului 2012-2014

Sursa:www.mfinanțe.ro

Anii 2014, 2015, 2016

Total buget public național 2014 – 229.551,3mil.lei

Total buget public național 2015 -239.364 mil.lei

Total buget public național 2016 -251.955 mil.lei

PIB 2014- 513.641 mil.lei

PIB 2015- 709.700 mil.lei

PIB 2016- 748.600 mil.lei

2.2. INDICATORUL PRIVIND CORESPONDENȚA DINTRE CREȘTEREA CHELTUIELILOR PUBLICE ȘI CREȘTEREA PIB-2010-2016

2.2.1. Volumul cheltuielilor publice, în expresie nominală și reală, Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut

Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală îl notăm cu CPn. Prețurile curente sunt marcate de inflație, pentru determinarea efortului financiar real, cheltuielile publice se recalculează în prețuri constante, care înseamnă volumul cheltuielilor publice în expresie reală, CPr. Transformarea valorilor din prețuri curente în prețuri constante se realizează cu ajutorul indicelui PIB deflator, care măsoară modificarea nivelului general al prețurilor în anul considerat, 0 sau 1, față de anul de bază, pentru prețurile constant, notat cst( Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007, p.57).

Indicele PIB deflator este calculate conform relației( Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007, p.57):

IP0/cst = PIB0 / PIBcst x 100;IP1/cst = PIB1 / PIBcst x 100;în care:IP0/cst = indicele prețurile anului 0 față de anul cst;IP1/cst = indicele prețului anului 1 față de anul cst;

Anii 2010/2011

Tabelul 2.2.1.1 Indicele PIB- 2010-2016

Constatare:

Se constată o evoluție a Indicelui prețului față de anul de bază 2010.

Indicatorul care poate exprima o caracterizare a nivelului cheltuielilor publice și a dinamicii acestora în fiecare stat, într-o anumită perioadă, este ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut(Iulian Văcărel, 2007, p.135)

Calculul se efectuează pe baza relației(Iulian Văcărel, 2007, p.135):

CP PIB = CPn/ PIBn x 100;

în care:CP PIB = ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut;CPn = cheltuielile publice în expresie nominală- prețuri curente;PIBn = produsul intern brut în expresie nominală- prețuri curente.

Tabelul 2.2.1.2Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut2010-2016

2.2.2. Structura cheltuielilor publice

Analiza cheltuielilor publice ale unei țări poate fi efectuată din punct de vedere al structurii lor pe diferite categorii conform unui anumit criteriu de clasificare. Putem vorbi despre clasificația economică și cea funcțională.

În acest scop, este necesară stabilirea ponderii fiecărei categorii de cheltuieli publice în totalul acestora, pe baza relației:

gsCpi = Cpi / Cptx 100

în care:gsCpi = ponderea categoriei de cheltuieli publice i, în totalul cheltuielilor publice;Cpi = cheltuieli publice ale grupării i;Cpt = cheltuieli publice totale;i = 1…….n grupări de cheltuieli.

Cu ajutorul ponderilor gsCpi, se poate stabili în ce proporție au fost orientate resursele financiare ale statului spre anumite obiective: sociale, administrative, militare, economice.

PIB 2015 – 709.700 milioane lei;

PIB 2016 – 748.600 milioane lei.

Tabelul 2.1.2.1Structura cheltuielilor publice 2010-2016

2.2.3. Creșterea nominală și cea reală a cheltuielilor publice, Indicele creșterii cheltuielilor publice

Creșterea nominală rezultă din comparația cheltuielilor publice exprimate în prețuri curente, iar creșterea reală rezultă din comparația cheltuielilor exprimate în prețuri constante.

Ambele modalități de calcul exprimă creșterea în mărimi absolute, conform relațiilor(Iulian Văcărel, 2007, p.56):

ΔCnp1/0 = Cnp1 – Cnp0;

ΔCrp1/0 = Crp1 – Crp0;

în care:ΔCnp1/0 = creșterea nominală absolută a cheltuielilor publice, în perioada 1 față de perioada 0;Cnp1, Cnp0 = cheltuielile publice ale perioadei curente 1 și ale perioadei de bază 0, exprimate în prețuri curente;ΔCrp1/0 = creșterea reală absolută a cheltuielilor publice, în perioada 1 față de perioada 0;Crp1, Crp0 = cheltuielile publice ale perioadei curente 1 și ale perioadei de bază 0, exprimate în prețuri constante.

Tabelul 2.1.2.2 Creșterea nominală și cea reală a cheltuielilor publice 2010-1016

Indicele creșterii cheltuielilor publice, se calculează astfel(Iulian Văcărel, 2007, p.58):

Tabelul 2.1.2.3 Indicele creșterii cheltuielilor publice 2010-1016

2.2.4. Modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut, Modificarea nivelului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor

Calculul se efectuează astfel:

ΔCPPIB1/0 =CP1/PIB1 x 100 – CP0/PIB0x 100;

în care:ΔCPPIB1/0 = modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB, în perioada 1 față de 0.

Tabelul 2.1.2.4Modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut 2010-1016

Constatare:

Când ΔCPPIB1/0 < 1, aceasta exprimă tendința de restrângere a ponderii cheltuielilor publice în PIB în anii analizați.

Calculul se efectuează astfel(Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007, p.68):

ΔCPloc1/0 = CP/loc= CP/loc1 – CP/loc0;

în care:ΔCPloc1/0 = modificarea nivelului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe locuitor, în perioada 1 față de perioada 0.

Tabelul 2.1.2.5Modificarea nivelului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor2010-1016

Constatare:

Când ΔCPloc1/0< 1, aceasta exprimă tendința de restrângere al nivelului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe locuitor.

2.2.5. Modificarea structurii cheltuielilor publice

Calculul se efectuează astfel(Iulian Văcărel, 2007, p.135):

în care:ΔgsCPi1/0 = modificarea ponderii cheltuielilor publice ale grupării i în totalul cheltuielilor publice, în perioada 1 față de 0

Tabelul nr. 2.1.2.6 Modificarea structurii cheltuielilor publice- 2010-2016

Analiza:

Când ΔgsCPi1/0 < 1,

aceasta exprimă tendința de restrângere a modificării ponderii cheltuielilor publice ale grupării i în totalul cheltuielilor publice, în perioada 2011 față de 2010, fiind vorba de gruparea i – Cheltuieli publice pentru acțiuni social –culturale, Cheltuieli pentru servicii publice generale, ordine publică, siguranță națională și apărare

aceasta exprimă tendința de restrângere a modificării ponderii cheltuielilor publice ale grupării i în totalul cheltuielilor publice, în perioada 2013 față de 2012, fiind vorba de gruparea i – Cheltuieli publice pentru obiective și acțiuni economice, protecția mediului și pentru cercetare-dezvoltare.

Când ΔgsCPi1/0 = 1,

tendința rămâne aceeași la Cheltuieli publice pentru obiective și acțiuni economice, protecția mediului și pentru cercetare-dezvoltare , în perioada 2011 față de 2010.

tendința rămâne aceeași la Cheltuieli pentru servicii publice generale, ordine publică, siguranță națională și apărare, în perioada 2013 față de 2012.

Când ecp> 1, aceasta exprimă tendința de utilizare într-o mai mare măsură a modificării ponderii cheltuielilor publice ale grupării i în totalul cheltuielilor publice – Cheltuieli publice pentru acțiuni social –culturale, Cheltuieli publice pentru obiective și acțiuni economice, protecția mediului și pentru cercetare-dezvoltare, Cheltuieli pentru servicii publice generale, ordine publică, siguranță națională și apărare.

2.2.6. Indicatorul privind corespondența dintre creșterea cheltuielilor publice și creșterea produsului intern brut

Calculul se efectuează astfel (Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007,p.67):

în care:k = coeficientul de corespondență dintre creșterea cheltuielilor publice și creșterea PIB, în perioada 1 față de perioada 0;ICp1/0= indicele creșterii cheltuielilor publice, în perioada 1 față de perioada 0;I PIB1/10 = indicele creșterii produsului intern brut, în perioada 1 față de perioada 0.

Tabelul nr.2.2.6.1 Indicatorul privind corespondența dintre creșterea cheltuielilor publice și creșterea produsului intern brut-2010-2016

Analiza:

Când k < 1, aceasta exprimă tendința de restrângere a proporției corespondenței dintre creșterea cheltuielilor publice și creșterea PIB.

2.3. Elasticitatea cheltuielilor publice față de produsul intern brut – 2010-2016

Elasticitatea cheltuielilor publice măsoară amploarea reacției cheltuielilor publice la modificarea produsului intern brut.

Calculul se efectuează astfel(Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007, p.59):

în care:CP și ΔCP= cheltuieli publice și modificarea acestora în perioada analizată;PIB șiΔPIB = produsul intern și modificarea acestuia în perioada analizată;ecp = elasticitatea cheltuielilor publice, în perioada analizată 1 față de 0.

Când ecp> 1, aceasta exprimă tendința de utilizare într-o mai mare măsură a PIB, pentru finanțarea cheltuielilor publice. Cheltuielile publice sunt elastice la creștere PIB. Cândecp= 1, tendința rămâne aceeași. Când ecp< 1, aceasta exprimă tendința de restrângere a proporției cheltuielilor publice în PIB. Cheltuielile publice sunt inelastice față de PIB( Iulian Văcărel, 2007, p.137).

ΔPIB2011/2010= 43.059 lei; ΔPIB2012/2011=30.800 lei; ΔPIB2013/2012= 38.117 lei; ΔPIB2014/2013= 48.683 lei; ΔPIB2015/2014= 35.400 lei; ΔPIB2016/2015 = 38.900 lei.

Tabelul nr.2.26.2 Elasticitatea cheltuielilor publice față de produsul intern brut-2010-2016

Analiza elasticității cheltuielilor publice față de PIB:

Când ecp> 1, aceasta exprimă tendința de utilizare într-o mai mare măsură a PIB, pentru finanțarea cheltuielilor publice. Cheltuielile publice sunt elastice la creștere PIB.

Anii 2011/2012

ecp =1,67 lei

Când ecp< 1, aceasta exprimă tendința de restrângere a proporției cheltuielilor publice în PIB. Cheltuielile publice sunt inelastice față de PIB.

Anii 2010/2011; ecp =0,75 lei;

Anii 2012/2013; ecp =0,67 lei;

Anii 2013/2014; ecp =0,63 lei.

Anii 2014/2015; ecp =0,80 lei.

Când ecp = 1, tendința rămâne aceeași de utilizare a PIB, pentru finanțarea cheltuielilor publice.

Anii 2015 /2016; ecp = 1,00 lei.

2.4. Deficitul bugetar în perioada 2010-2016

Tabelul nr. 2.4.1 Deficit bugetar 2010-2015

Sursa:Guvernul României, Strategia fiscal bugetară

În anul 2013 cheltuielile bugetare au o pondere în PIB de 35,7%, pondere care se menține și în anul 2015.

Poziția bugetară consolidată 2013-2015 relectă o pondere a veniturilor bugetare de 33,6-33,9% din PIB comparativ cu cea aferentă perioadei 2010-2012 de 32,2 -33,1 din PIB, având în vedere evoluția activității economice.

Se remarcă eforturile pe linia consolidării deoarece țintele de deficit pe baze CASH și ESA 95 pe perioada 2013-2015 se situează sub 3% datorită acțiunilor susținute de colectare a impozitelor și taxelor și de limitarea cheltuielilor, dar și de necesitatea atingerii unor deficite structural mai mici decât cele efective.

În anul 2014 România a îndeplinit obiectivul bugetar pe termen mediu – MTO asumat, respectiv un deficit structural de cel mult 1% din PIB. În anii următori datorită compactului fiscal, deficitele bugetare maxime premise vor fi mult mai mici, și constrângerile bugetare impuse determină necesitatea îmbunătățirii eficienței cheltuielilor bugetare, în special cele legate de investițiile publice și achizițiile de bunuri și servicii.

Anul 2015 a fost de referință, respect ținta de deficit de sub 3% potrivit Tratatului de la Maastricht;

În ceea ce privește deficitul bugetul general consolidat, conform ESA 95, în anul 2011, acesta a fost de 5,5% din PIB, față de 5,2 cât a fost estimate în strategia anterioară 2013-2015.

CORUPȚIA ȘI CREȘTEREA ECONOMICĂ ÎN ROMÂNIA

3.1. CORUPȚIA ÎN ROMÂNIA

3.1.1 Aspecte privind corupția în literatura de specialitate

Autorii analizează corupția în mai multe țări din Europa de Est în perioada 2002 – 2005 și au ajuns la concluzia că în această perioadă, mita a scăzut în multe țări datorită eforturilor sistematice de combatere a corupției care includea revizuirea legislației, analiza riscurilor, auditul aleatoriu și aplicarea mai puternică a sancțiunilor(Anderson, H. James and Cheryl W. Gray, 2007, p.77).

Prin realizarea unui proiect privind facilitarea comerțului și transportului în Europa de Sud Est, condus de SUA, Banca Mondială, UE și opt guverne participante, autorii notează un impact pozitiv al cooperării internaționale pentru modernizarea procedurilor în cadrul acestora – toate acestea au condus la reducerea corupției(Anderson, H. James and Cheryl W. Gray, 2007, p.77). Se analizează sistemele moderne de control intern și audit din România, se construiesc astfel de sisteme la nivel național, dar sunt neglijate cele la nivel local. Ajutarea implementării sistemului la nivel local, oferă un cadru conceptual pentru Controlul intern și audit(Baltaci, Mustafa and Serdar Yilmaz, 2006, p,45).

Publicația – Keeping an Eye on Subnational Governments: Internal Control and Audit at Local Levels, The World Bank, pe lângă liniile directoare privind stabilirea sistemului, oferă, de asemenea, exemple de țări în care practicanții administrației publice pot considera utile aceste sisteme moderne de control intern și audit – pot servi ca o platformă privind aceste sisteme modern în administrația publică(Baltaci, Mustafa and Serdar Yilmaz, 2006, p,45).

Corupția în sistemul public este o problemă destul de complexă. O mare parte din literatura academică descrie problema și impactul acesteia asupra organizației, dar nu oferă soluții posibile. În lucrarea – Reforming Customs by measuring performance: a Cameroon case study, autorii prezintă formularea, implementarea și evaluarea utilizării contractelor de performanță între Directorul General al Vămilor și Ofițerii care au efectuat Controlul vamal (Cantens, Thomas, Gaël Raballand and Samson Bilangna, 2010, p.55).

Publicația – European Anti-Corruption Agencies: Protecting Community’s Financial Interests in a Knowledge-based, Innovative and Integrated Manner, este un raport privind dezvoltarea agențiilor europene anticorupție. Raportul prezintă procesul de constituire a agențiilor, diversele forme instituționale și mandatul și domeniul de aplicare al acțiunilor. Analizează succesul și eșecul acestor agenții. Raportul prezintă rezultatele obținute, problemele legate de corupție, strategiile agențiilor și gestionarea lor zilnică.

Acest raport este o viziune la nivel național, oferă experiență, recomandări și o imagine de ansamblu a agențiilor anticorupție (De Sousa, Luis ,2006, p.89).

3.1.2 Ce spun românii despre succesul în afaceri, legătura dintre afaceri și corupție

În România singura modalitate de a succes în afaceri este să ai relații politice – 48% respondenți români; 44% respondenți EU;servicii publice se obțin cel mai ușor prin relații și mită – 76% respondenți români; 64% respondenți EU;afacerile sunt grav afectate de corupție și favoritism– 79% respondenți români; 68% respondenți EU;legăturile dintre afaceri și politică conduc la…corupție– 89% respondenți români; 79% respondenți EU;

Fig nr.3.1.2.1 Ce spun românii despre succesul în afaceri, legătura dintre afaceri și corupție

Sursa: www.isjcs.ro/strategii/Anexa-1_17062016.pdf

Dacă ne referim la trei dimensiuni evaluate: oferirea de favoruri, cadouri sau bani, românii sunt destul de reticenți în a se exprima public pe această temă:11% dintre români nu doresc să spună că ar face vreo favoare, media europeană este de 2%;69% nu sunt de acord cu această conduită, media europeană este de 72%;20% sunt de acord cu aceste demersuri, media europeană este de 26%.

Fig.nr.3.1.2.2 Ce spun românii despre oferirea de favoruri, cadouri sau bani, românii

Sursa: www.isjcs.ro/strategii/Anexa-1_17062016.pdf

În anul 2016, România a început să progreseze, având cea mai mare creștere a scorului de integritate – 0,63 puncte, datorită unor procese de simplificare și digitizare a unor servicii publice.

Scorurile de integritate publică în anul 2016 în România:Indexul IIP – 3,23;Simplitate administrativă – 6,55;Comerț deschis – 3,68;Independența Justiției – 3,51;Audit – 1,28;Servicii de e-guvernare – 3,37;Utilizatori e-guvernare – 1,00;Schimbare IIP 2015 – 2014 – 0,63.

Fig.3.1.2.3Scorurile de integritate publică

Sursa: www.isjcs.ro/strategii/Anexa-1_17062016.pdf

Tabelul nr. 3.1.3.1 Indicele de percepție al corupției 2010-2016

Sursa: www.isjcs.ro/strategii/Anexa-1_17062016.pdf

Concluzie:

Factorii care au determinat comportamentul corupt au avut legătură cu actele de corupție, normele morale și normele personale ale indivizilor dar și beneficiile obținute în urma faptelor de coruție. Aceste beneficii includ satisfacția personală, o viață mai bună, câștigul financiar.

Riscul de a fi prins și puterea pedepsei nu au avut efectul dorit.

În cadrul studiului au fost puse și întrebări despre comportamentul ne-etic. Rezultatul arată că elementele care stau la baza corupției pot fi aceeași cu factorii care stau la baza lipsei de integritate

Măsurile luate în România pentru diminuarea corupției

Conform Strategiei naționale anticorupție 2016-2020, a fost adoptat un act legislativ cu scopul de a moderniza sistemul de feedback privind plățile informale, iar salariile personalului medical au fost majorate. Strategia antiorupție conține măsuri în domeniul sănătății – promovarea răspunderii și a transparenței procedurilor de recrutare a directorilor de spitale. Cu toate acestea, acțiunile de consolidare a asistenței medicale comunitare, a îngrijirii medicale în regim ambulatoriu și a sistemelor de orientare a pacienților sunt încă în stadiu incipient (https://ec.europa.eu/…/2017-european-semester-country-specific-recommendations-co).

Corupția persistă la toate nivelurile și este un obstacol în calea afacerilor. România a realizat progrese în acțiunile de reformare a sistemului judiciar pentru combaterea corupției la nivel înalt. Preocuparea de bază este pentru acțiunile cheie pentru garantarea durabilității și ireversibilității reformelor.

S-au înregistrat unele progrese de combatere a corupției în administrația locală, dar există dificultăți în punerea în aplicare efectivă a Strategiei naționale anticorupție adoptate în 2016.

Trebuie să se depună eforturi în ceea ce privește independența justiției în viața publică a României, prin reformarea codurilor penal și civil

România primește recomandări în domeniul reformei judiciare și a luptei împotriva corupției în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare (https://ec.europa.eu/…/2017-european-semester-country-specific-recommendations-co).

Putem discuta în continuare de următoarele măsuri (https://ec.europa.eu/…/2017-european-semester-country-specific-recommendations-co):

Asigurarea recomandării Consiliului pentru atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu;

Consolidarea politicilor de activare de pe piața muncii;

Favorizarea tratamentului ambulatoriu și combaterea plăților informale;

Adoptarea legislației care să asigure existența unui corp al funcționarilor publici profesionist și independent, recrutat pe baza unor criterii obiective;

Să consolideze ierarhizarea în funcție de priorități a proiectelor de investiții publice;

Punerea în aplicare în timp util a Strategiei naționale în domeniul achizițiilor publice.

3.2. Creștere economică

3.2.1 Model ce creștere economică

Tabelul nr.3.3.1.1 Principalii indicatori economici – Situația economică 2010-2016

Sursa :mfinante.ro

Fig.3.3.1.1 Principalii indicatori economici – Situația economică 2010-2016

3.3.2 Factorii care influențează creșterea economică: PIB nominal, PIB real

Tabelul 3.3.2.2 Creștere economică 2014 – 2016

Sursa :mfinante.ro

Dacă avem în vedere creșterea economică în perioada 2014-2016, este posibilă creșterea PIB, în medie, cu 2,5% anual.

Cererea internă este motorul acestei evoluții, cu o medie anuală de 3,0%. Formarea brută de capital fix se va accelera, datorită îmbunătățirii finanțării proiectelor de infrastructură prioritare, cu un ritm mediu anual de 6,7%.

Cheltuielile cu consumul privat se vor majora, în medie, cu 1,8% în condițiile creșterii veniturilor disponibile iar cheltuielile cu consumul guvernamental înregistrează ritmuri medii de circa 1,4% care vor ajuta

Tabelul 3.3.2.3Comerțul exterior și contul curent 2014-2016

Sursa :mfinante.ro

Nivelul deficitului de cont curent se va menține la valori de 6,4-6,9 miliarde euro, reprezentând în medie 4,2% din PIB. Pentru perioada 2014-2016, tendința de reducere a inflației va continua, manifestându-se atât la nivelul inflației anuale, cât și ca medie anuală. Consolidarea procesului de reducere a inflației va fi susținută prin menținerea conduitei ferme a politicii monetare, cât și a celorlalte componente ale mix-ului de politici economice.

Tabelul 3.3.2.4 Inflația 2014 – 2016

Sursa :mfinante.ro

Tabel 3.3.2.5Ritmul mediu anual de creștere a PIB-ului în perioada 2010 – 2015 (%)

Sursa: INS

Tabelul 3.3.2.6 Principalii indicatori macroeconomici 2012-2014

Sursa: INS

3.2.2 Variabile care influențează PIB în România

Am ales pentru exemplificare – Corelația dintre PIB și șomajul în România – metoda regresiei

Se utilizează metoda regresiei care constă în determinarea unei funcții y = f(x), care să corespundă tipului de legătură între două variabile.

y= a+bx.

Pentru derminarea parametrilor corespunzători acestei funcții se aplică metoda celor mai mici pătrate de minimizare a sumei.

Valoarea sa pozitivă sau negativă indică sensul în care se realizează corelația.

n

∑ (Yxi – Yi)2

i=1

an +b∑ xi= ∑ Yi

a∑xi +b ∑ xi2 = ∑ xi Yi

Tabelul 3.3.1 Corelația dintre PIB și șomaj

Sursa: http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2013/RRS_07_2013_a6ro.pdf

Rezultă o legătură de cauzalitate inversă. În urma calculelor efectuate s-au determinat valorile celor doi parametrii: a = 470,6923 și b = -3.6456. Funcția de regresie având următoarea formă: Y = 470,6923 – 3,6456X.

3.2.3 Evoluția ratei creșterii economice în literatura de specialitate

Evoluția ratei creșterii economice este un subiect puternic și dezbătut în literatura de specialitate. Cu toate acestea, această problemă este departe de a fi soluționată.

Unele dintre studii au constatat efectul pozitiv al globalizării asupra ratei creșterii economice prin alocarea eficientă a resurselor interne, dezvoltarea tehnologiei, îmbunătățirea productivității și mărirea capitalului(Berg A, Krueger AO,2003, p.105)

În anul 2006, Dreher a introdus un nou index pentru a demonstra evoluția ratei creșterii economice. Dimensiunile economice și sociale au un impact pozitiv asupra creșterii, în timp ce dimensiunea politică nu are nici un efect asupra creșterii economice.

Importanța rezultatelor lui Dreher este aprobată de Rao și Vadlamannati care examinează impactul ratei de creștere economică în mai multe state(Fischer S, 2003, p.93).

Efectul pozitiv al globalizării asupra creșterii economice este confirmat și de analiza limitelor extreme. Rezultatul a arătat că efectul pozitiv al globalizării asupra creșterii este mai mare decât efectul investițiilor asupra creșterii economice(Berg A, Krueger AO,2003, p.105).

O nouă școală de gândire, susținută de unii cercetători precum Alesina și Rodrik au fost rezervați în susținerea legăturii dintre creștere economică și globalizare.

Rodriguez și Rodrik au contestat puterea dolarului. Aceștia au menționat lipsa controlului pentru anumiți indicatori de creștere dar și indici de creștere cu privire la comerț. Warner a respins rezultatele lui Rodriguez și Rodrik și a folosit un nou indice de măsurare a restricțiilor comerciale. Warner a ignorant toate barierele din calea comerțului și a sugerat utilizarea tarifelor și cotelor de politică comercială pentru măsurarea restricțiilor comerciale din anumite țări (Fischer S, 2003, p.93).

Krugman nu a fost de accord cu argumentul că integrarea financiară internațională este un motor major al dezvoltării economice. El argumentează cu idea că capitalul nu este un factor important pentru creșterea economică, iar fluxurile mari de capital din țările bogate în cele sărace nu au avut loc niciodată. (Berg A, Krueger AO,2003, p.108).

Levine a fost mai optimist cu privire la impactul liberalizării financiare decât Krugman. El a ajuns la concluzia că pe baza teoriilor și dovezilor empirice, sistemul financiar intern are un efect important asupra creșterii economice prin creșterea productivității. Factorii care îmbunătățesc funcționarea piețelor financiare interne și a băncilor, cum ar fi integrarea financiară, pot stimuli îmbunătățirea alocării resurselor și pot stimuli creșterea economică(Fischer S, 2003, p.93).

Un efect liniar între globalizare și creștere economică – poate fi efectul politicilor complementare. Borensztein a investigat impactul investițiilor străine directe asupra creșterii economice într-un cadru transnațional prin dezvoltarea unui model de creștere endogenă pentru a examina rolul ISD în creșterea economică. El a constatat că investițiile străine directe poate crește rata creșterii economice. Rezultatele au arătat un puternic efect complementar între capitalul uman și investițiile străine directe pentru a spori creșterea economică. Tehnologia avansată adusă de ISD crește rata de creștere economică când țara are un nivel suficient de capital uman. În această situație investițiile străine directe sunt mai productive decât investițiile interne(Bhandari AK, Heshmati A, 2005, p.178).

Calderón și Poggio au examinat factorii structurali care pot avea un impact asupra efectului de creștere al deschiderii comerțului. Creșterea comerțului este condiționată de nivelul progresului, educația, inovația, infrastructura, instituțiile și cadrul de reglementare și dezvoltare financiară.

Cu toate acestea, revizuirea literaturii empirice indică faptul că impactul globalizării asupra creșterii economice este influențat de anumite tehnici econometrice. Majoritatea literaturii de specialitate se concentrează asupra efectului comerțului sau al volumului capitalului străin asupra creșterii economice (Bhandari AK, Heshmati A, 2005, p.178).

CONCLUZII

În anul 2016 PIB a crescut, comparativ cu anul 2015, cu 3,7%.

Produsul Intern Brut  – estimat pentru trimestrul IV 2016 a fost de 180.047,3 milioane lei prețuri curente, în creștere – în termeni reali – cu 1,1% față de trimestrul III 2016  și cu 3,8% față de trimestrul IV 2015 (http://ccir.ro/files/StareaMediuluiEconomic2015.pdf).

Tabelul 4.1Produsul Intern Brut Trimestrial, în anul 2016

Sursa: http://ccir.ro/files/StareaMediuluiEconomic2016.pdf

Fig. 4.1 Produsul Intern Brut Trimestrial, în anul 2015

Sursa: http://ccir.ro/files/StareaMediuluiEconomic2015.pdf

Din punctul de vedere al utilizării PIB, creșterea s-a datorat, în principal – cheltuielii pentru consum final al gospodăriilor populației și formarii brute de capital fix, consecință a creșterii volumului său. O contribuție negativă la creșterea PIB a avut-o exportul net, consecință a creșterii volumului exporturilor de bunuri și servicii și o creștere mai mare a volumui importurilor de bunuri și servicii.

Economia României a înregistrat, în 2016, o creștere de 2,8% față de anul precedent, conform celor mai recente date publicate de Institutul Național de Statistică (http://ccir.ro/files/StareaMediuluiEconomic2016.pdf).

Tabelul 4.2Produsul Intern Brut Trimestrial

Sursa: http://ccir.ro/files/StareaMediuluiEconomic2016.pdf

Fig. 2.3.1.2 3Produsul Intern Brut Trimestrial, în anul 2012,2013, 2014

Sursa: http://ccir.ro/files/StareaMediuluiEconomic2014.pdf

Modul de reglare a vieții economice se bazează pe importanța bugetului de stat ca instrument cu putere de lege, prin care se promovează politica economică promovată de Guvern. Prin analiza bugetului se poate acționa asupra economiei stimulând sau frânând o anumită activitate. Autoritățile publice pot acționa, în acest scop, prin intermediul cheltuielilor, veniturilor și soldului bugetar.

Procesul bugetar, pe baza conținutului, reprezintă totalitatea acțiunilor și măsurilor realizate de instituțiile abilitate ale statului în scopul determinării politicii financiare aplicate de stat. Se optează, în cadrul politicii economic – financiare, pentru un anumit volum și structură de bunuri și servicii publice – educație, sănătate, cultură, apărare, ordine publică, etc, distribuite prin rețeaua instituțiilor guvernamentale, autoritatea de stat este împuternicită, prin Constituția țării și sistemul de legi, să procedeze la punerea în mișcare a complexului mechanism de producer și distribuire a bunurilor și serviciilor necesare cetățenilor. Această abordare este confirmată de teoria și practica privind finanțele publice în țările cu economie de piață dezvoltată.

În statele democratice moderne, elaborarea, execuția și controlul bugetar sunt înfăptuite cu ajutorul elementelor de drept bugetar și pe baza principiilor contabilității publice – se asigură o balanță între puterea legislativă și cea executivă, conform legilor.

Legea bugetului de stat este determinată de aspectele politice, economice, și sociale specifice fiecărei perioade și de interesele grupurilor care exercită puterea politică.

Despre viziunea economică:

Latura economică a bugetului subliniază relațiile macroeconomice și caracteristica cu nivelul și tendința produsului intern brut. În teoria economică modernă, bugetul este considerat ca o variabilă principală în determinarea produsului intern brut și a modului folosirii resurselor.

Un anumit nivel al produsului intern brut și măsura în care aceasta este repartizat pentru realizarea brută de capital și consum determină nivelul indicatorilor bugetari și constitue baza evoluției favorabile a resurselor in viitor.

BIBLIOGRAFIE

Alexiou, C. and Anastasiadis, G., 2008, “FDI and Financial Restructuring in the SEE.” Working Paper, South Eastern European Research Centre, (SEERC), University of Sheffield

Anderson, H. James and Cheryl W. Gray,2007, “Policies and Corruption Outcomes” in Anticorruption in Transition 3. Who is Succeeding…and Why?, The World Bank

Baltaci, Mustafa and Serdar Yilmaz, 2006, Keeping an Eye on Subnational Governments: Internal Control and Audit at Local Levels, The World Bank.

Barro, R. J., 1991, “Economic Growth in a Cross-Section of Countries.” Quarterly Journal of Economics

Berg A, Krueger AO,2003, Trade, growth, and poverty: a selective survey. IMF Working Papers

Bhandari AK, Heshmati A,2005, Measurement of Globalization and its Variations among Countries, Regions and over Time. IZA Discussion Paper No.1578.

Burton, A., 1999, “The Effect of Government Size on the Unemployment Rate.” Public Choice

Cantens, Thomas, Gaël Raballand and Samson Bilangna (2010), “Reforming Customs by measuring performance: a Cameroon case study,” World Customs Journal 4, No. 2

Constantinos Alexio, Journal of Economic and Social Research, 2009, Government Spending and Economic Growth: Econometric Evidence from the South Eastern Europe (SEE)

Dan Crăciun, 2005, Etica în afaceri, Ed. ASE, București

De Sousa, Luis, 2006, “European Anti-Corruption Agencies: Protecting Community’s Financial Interests in a Knowledge-based, Innovative and Integrated Manner,” Final Report, OLAF, Lisbon.

Engen, E. and J. Skinner, 1992, “Fiscal Policy and Economic Growth.” National Bureau of Economic Research Working Paper

 Fischer S,2003, Globalization and its challenges. American Economic Review 

Fölster, S. and M. Henrekson, 1999, “Growth and the Public Sector: A Critique of the Critics.” European Journal of Political Economy

Fölster, S. and M. Henrekson, 2001, “Growth Effects of Government Expenditure and Taxation in Rich Countries.” European Economic Review

Iulian Văcărel, 2007, Finanțe publice. Ed. Didactică și pedagogică, București

Jordi Caballé, Judith Panadés, 2000, Tax Evasion and Economic Growth

Kelly, T., 1997, “Public Expenditures and Growth.” Journal of Development Studies

Knoop, T. A., 1999, “Growth, Welfare, and the Size of Government.” Journal of Economic Inquiry

Gh. Matei, M.Dracea, R. Dracea, N. Mitu, 2007, Finanțe publice. Teorie, grile, aplicatii, Editura Sitech, Craiova

Grier, K. B. and G. Tullock, 1989, “An Empirical Analysis of CrossNational Economic Growth.” Journal of Monetary Economics

Guseh, J. S.,1997, “Government Size and Economic Growth in Developing Countries: A Political-Economy Framework.” Journal of Macroeconomics

Philip Hardwick, 2005, , Introducere în Economia Politică Modernă, Ed.Polirom, București

Tatiana Moșneanu,2002, Finanțe Publice, Ed. Tribuna Economică, București

www.pna.ro/

http://www.isjcs.ro/strategii/Anexa-1_17062016.pdf

www.isjcs.ro/strategii/Anexa-1_17062016.pdf

http://ccir.ro/files/StareaMediuluiEconomic2015.pdf

(https://ec.europa.eu/…/2017-european-semester-country-specific-recommendations-co)