Cercetari Privind Parametrii Tehnico Economici In Ferma de Vaci de Lapte Agrointer Tiganesti

INTRODUCERE

Creșterea animalelor pe teritoriul României a fost și va fi o activitate de primă însemnătate în asigurarea bunurilor agroalimentare necesare pentru hrana populației, pentru industria alimentară prelucrătoare, ca și pentru participarea la schimburile comerciale internationale. Condițiile naturale, de sol și climă, deosebit de favorabile, o îndelungată tradiție, dar și calitatea cercetării științifice și a învățământului zootehnic de toate gradele, reprezintă factori importanți care stau la temelia dezvoltării zootehniei, creșterii performanței și competivității. Din cauza neajunsurilor unor evenimente nedorite, cum au fost războaiele, crizele economice, unele calamități naturale sau chiar unele erori ale strategiei în dezvoltarea economiei, au fot perioade mai scurte sau mai lungi de timp când s-au înregistrat diminuări ale efectivelor de animale și scăderi ale producțiilor acestora, însă de fiecare dată au urmat perioade de redresare.

În România s-au crescut și se cresc aproape toate speciile de animale de fermă. Dintre toate acestea creșterea bovinelor reprezintă o ramură de producție a agriculturii de o importanță deosebită, deoarece furnizează cel mai mare volum de produse animaliere necesare omului, respectiv cea mai mare cotă de materie primă pentru industria alimentară.

În ultimii ani s-a observat o intensificare a participării României la schimburile internaționale, astfel încât aria de exploatare a creșterii bovinelor se extinde treptat pentru a deservi cantități cât mai mari, solicitate atât de piața internă, cât și de cea externă.

Bovinele valorifică foarte bine și transformă substanțele nutritive din furaje în lapte (50%) și în carne (20%), valorificând eficient pajiștile naturale, produsele secundare din agricultură și reziduurile industriale.

Importanța economică a bovinelor rezultă din caracterul, volumul și valoarea produselor pe care le furnizează, astfel bovinele asigură circa 95% din producția totală de lapte pe plan mondial, 38% din producția de carne, 90% din producția de piei și 75% din totalul gunoiului de grajd.

În același timp creșterea bovinelor are și o semnificație socială deoarece un animal din această specie poate să asigure necesarul de consum de carne și lapte pentru 6,15 locuitori/an. Produsele furnizate de bovine au o valoare biologică ridicată, participând cu 45% în cazul laptelui, respectiv 38% în cazul cărnii, în necesarul de proteină al omului.

Datorită rolului social și ponderii economice în raport cu alte categorii de activități, exploatarea bovinelor este considerată ramura principală a zootehniei mondiale.

Ca volum, creșterea bovinelor deține peste 50% din structura efectivelor de animale domestice exprimate în unități vită mare la nivel mondial.

Când ne referim la exploatarea bovinelor, primul produs la care ne vom referi este laptele. Laptele este un aliment foarte important, datorită compoziției chimice complexe, valorii biologice și gradului ridicat de digestibilitate. El conține peste 100 de substanțe necesare organismului uman: toți cei 20 de aminoacizi, 10 acizi grași, 25 de vitamine și 45 de elemente minerale. Este un produs de mare importanță socio-economică, indispensabil pentru dezvoltarea fizică și intelectuală a individului, precum și pentru menținerea stării de sănătate a populației. Dincolo de asigurarea dezvoltării și creșterii armonioase a mamiferelor, laptele este un antidot perfect pentru adulții care desfășoară activități lucrative în mediu toxic. Consumul regulat de lapte permite organismului să elimine toate deșeurile toxice care s-ar fi putut depozita în organismul uman în timpul orelor de expunere în mediu toxic.

Exprimat în calorii, valoarea nutritive a unui litru de lapte este echivalentă cu:

400 g carne de porc;

750 g carne de vițel;

7-8 ouă;

500 g pește.

“Vaca de lapte” reprezintă o categorie importantă în cadrul bovinelor, aceasta fiind considerată o uzină vie care transformă furajele, în special cele fibroase și grosiere, în produse animaliere cu valoare nutritivă deosebită pentru alimentație.

Producțiile mari de lapte ce se obțin astăzi de la taurine sunt rezultatul muncii omului care s-a străduit de-a lungul generațiilor să perfecționeze rasele de taurine. Dacă rasele primitive produc și astăzi 500-600 litri de lapte într-o lactație, există rase care produc în medie 8000 litri lapte pe lactație.

În prezent și în perspectivă, ca urmare a ritmului de creștere a populației umane și preferințelor crescânde față de produsele alimentare de origine animală, scopul principal în creșterea bovinelor este sporirea continuă și susținută a producțiilor de lapte și carne.

CAPITOLUL I

STUDIUL PRIVIND SITUAȚIA PRODUCȚIEI DE LAPTE DE VACĂ LA NIVEL NAȚIONAL ȘI MONDIAL ÎN PERIOADA 2011-2013

1.1. DATE PRIVIND PRODUCȚIA DE LAPTE PE PLAN MONDIAL ÎN PERIOADA 2011-2013

Există aproximativ 150 milioane de ferme în lume care se ocupă cu producția de lapte. În majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, laptele este produs de micii fermieri ca o sursă importantă de venit.

În ultimele decenii, țările în curs de dezvoltare și-au mărit producția de lapte. Această mărire este mai degrabă rezultatul unei creșteri a efectivului de animale decât a creșterii producției pe cap de animal. În multe din aceste țări producția de lape este constrânsă de calitatea proastă a furajelor, boli, acces limitat la anumite servicii (ex. sănătate, informații), precum și de potențialul genetic scăzut al animalelor producătoare de lapte. Spre deosebire de țările dezvoltate, foarte multe dintre țările în curs de dezvoltare au un climat umed cu temperaturi ridicate, ceea ce este nefavorabil pentru producția laptelui.

Unele din aceste țări au o lungă tradiție în producția de lapte, iar laptele și produsele derivate au un rol important in hrănirea populațiilor respective. Alte țări au înregistrat producții semnificative de lapte doar în ultimii ani. Cele mai multe din țările în curs de dezvoltare sunt situate în zona mediteraneană și Orientul Apropiat, India, zonele de savană din vestul Africii, zonele muntoase din estul Africii și unele părți din America Centrală și de Sud. Țările fără o lungă tradiție în producția de lapte sunt situatein sudul Asiei (inclusiv China) și regiunile tropicale cu umiditate și temperaturi ridicate.

În ultimele trei decenii, producția de lapte la nivel mondial a crescut cu mai mult de 50%, de la 482 milioane de tone în 1982 la 762 milioane de tone în 2012.

India este țara cea mai mare producătoare de lapte din lume (16%), urmată de Statele Unite ale Americii, China, Pakistan si Brazilia.

Din anii 1970, cea mai mare expansiune în producția laptelui a fost în sudul Asiei, care este lider în creșterea producției de lapte la nivelul țărilor în curs de dezvoltare.

Peste 6 miliarde de oameni consumă lapte și produse derivate din lapte, majoritatea locuind în țările în curs de dezvoltare. De la începutul anilor 1960, consumul de lapte pe cap de locuitor în țările în curs de dezvoltare a crescut aproape dublu. Totuși, consumul de lapte a crescut mai încet decât alte produse animale. Consumul de carne s-a triplet iar cel de ouă a crescut de cinci ori.

Consumul de lapte pe cap de locuitor este:

ridicat (peste 150 kg/cap/an) în Argentina, Armenia, Australia, Costa Rica, Europa, Israel, Kirghistan, America de Nord și Pakistan;

mediu (între 30 și 150 kg/cap/an) în India, Iran, Japonia, Kenya, Mexic, Mongolia, Noua Zeelandă, Africa de Nord și de Sud, majoritatea Orientului Apropiat și cele mai multe țări din America Latină și Caraibe;

scăzut (sub 30 kg/cap/an) în Vietnam, Senegal, majoritatea Africii Centrale și majoritatea Asiei de Sud și de Est.

În sudul Asiei se așteaptă o creștere de 125% a consumului de lapte și produse derivate, până în anul 2030.

Țările cu cel mai mare surplus de lapte sunt Noua Zeelandă, Statele Unite ale Americii, Germania, Franța, Australia și Irlanda, iar țările cu cel mai mare deficit sunt China, Italia, Federația Rusă, Mexic, Algeria și Indonezia.

Fig.1. Țările cele mai mari exportatoare și importatoare de lapte din lume

Este de așteptat ca Asia să înregistreze cea mai mare creștere a producției de lapte, mai ales în India, cea mai mare producătoare a lumii. Creșterea efectivelor de animale precum și îmbunătățirea productivității sunt principalele motive ale expansiunii Indiei. De asemenea, o creștere mare a producției de lapte se așteaptă să se înregistreze în China, Pakistan și Turcia, încurajată de cererea mare de pe piață. Republica Coreea își revine încet după epidemia de febră aftoasă din 2011, care a impus sacrificarea a 8% din efectivele de animale producătoare de lapte, aducând dupa sine și o scădere a producției de lapte. În Africa e anticipată o creștere moderată a producției, datorită condițiilor generale de vreme favorabile, cu precădere în Algeria, Maroc și Uganda, unde politica guvernului de a sprijini dezvoltarea producției de lapte și capacității de procesare contribuie la această creștere.

Creșteri ale producției au loc și în Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Paraguay și Uruguay, datorită investițiilor în tehnologie nouă și îmbunătățirii geneticii animalelor. În Argentina se așteaptă o scădere a producției ca urmare a diminuării cererii de animale și limitarea exportului.

În Uniunea Europeană producția de lapte de la un an la altul e relativ constantă.

În Federația Rusă au avut loc scăderi în ultima perioadă, din cauza limitării importului de furaje. În Oceania prețurile ridicate ale produselor derivate din lapte pe piața internațională, fapt asociat cu o profitabilitate ridicată, au stimulat sectorul producției de lapte.

Fig.2. Harta mondială a producției de lapte

Din producția totala de lapte la nivel mondial, specia cu cea mai mare producție este reprezentată de taurine (85%), fiind urmată de bubaline, caprine și ovine. (fig.3)

Fig.3. Producția de lapte la nivel mondial pe specii în anul 2013

Situația producției de lapte de vacă la nivel mondial în perioada 2011-2013 se prezintă astfel:

2011 – 653,885 milioane tone (Europa 210,289 milioane tone, America de Nord 97,415 milioane tone, America de Sud și Centrală 81,649 milioane tone, Asia 104,831 milioane tone, Africa 32,307 milioane tone, Oceania 26,509 milioane tone);

2012 – 667,968 milioane tone (Europa 211,613 milioane tone, America de Nord 99,429 milioane tone, America de Sud și Centrală 82,043 milioane tone, Asia 110,079 milioane tone, Africa 33,793 milioane tone, Oceania 28,680 milioane tone);

2013 – 671,246 milioane tone (Europa 212,215 milioane tone, America de Nord 99,665 milioane tone, America de Sud și Centrală 85,562 milioane tone, Asia 112,905 milioane tone, Africa 34,793 milioane tone, Oceania 28,475 milioane tone).

Tab.

Grafic

Statele Unite ale Americii se situează pe primul loc în ceea ce privește producția de lapte de vacă, având un procent de 14,6% din producția mondială, cu o producție medie de 91 milioane de tone în anul 2012, și o creștere de 2,1% comparativ cu 2011.

India este a doua mare producătoare de lapte de vacă, cu un procent de 8,7% din producția mondială. Marea Britanie se situează pe locul 10. De asemenea în cele mai mari 10 producătoare de lapte de vacă se găsesc Noua Zeelandă și Turcia, cu un procent mare de creștere de la un an la altul.

1.2. DATE PRIVIND PRODUCȚIA DE LAPTE PE PLAN NAȚIONAL

Deși România este a șaptea țară din Uniunea Europeană ca populație și deține cele mai multe exploatații agricole dintre toate statele membre, sectorul laptelui românesc produce mai puțin decât alte țări semnificativ mai mici dar mai dezvoltate, precum Danemarca, Belgia, Portugalia sau Lituania.

Cantitatea de lapte colectat de unitățile de procesare de la fermierii români în primul trimestru al al anului 2014, respectiv 216.000 tone, reprezintă doar 0,8% din cantitatea totală de lapte colectat în Uniunea Europeană în aceeași perioadă. Astfel, deși s-a înregistrat o creștere de 12,5% față de aceeași perioadă a anului precedent, România se numără printre cele mai slabe 10 țări europene din acest punct de vedere.

În Uniunea Europeană șapte țări colectează 76% din cantitatea totală de lapte de vacă. Germania rămâne cel mai mare producător de lapte din Uniunea Europeană, cu o cantitate de 7,79 milioane de tone de lapte colectat în primele trei luni ale anului 2014. Pe următoarele locuri se află Franța (6,7 milioane de tone), Danemarca (3,65 milioane de tone), Olanda (3,14 milioane de tone), Italia (2,49 milioane de tone), Polonia (2,4 milioane de tone) și Spania (1,49 milioane de tone). În perioada menționată cele șapte țări au colectat în total 27,6 milioane de tone de lapte crud de vacă.

Cantitățile de lapte crud preluate de centrele de colectare a laptelui sunt în strânsă corelație cu producțiile de la nivelul fermelor sau a exploatațiilor de animale producătoare de lapte.

În România sunt 111.998 exploatații care realizează producție de lapte de vacă, cele mai numeroase fiind cele cu 1-3 capete, acestea reprezentând peste 90% din numărul total. Numărul fermelor profesionale care livrează laptele direct la procesare este de 1.464.

În anul 2011 cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare a fost de 892.115 tone, cu un conținut mediu de grăsime de 3,75% și un conținut mediu de proteine de 3,25%.

În anul 2012, comparativ cu anul precedent, cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare a scăzut cu 13.638 tone (-1,5%). Cantitatea de lapte de vacă colectat de unitățile procesatoare a fost de 883.710 tone, având un conținut mediu de grăsime de 3,77% și un conținut mediu de proteine de 3,24%.. Producția a scăzut la laptele de consum cu 11.475 tone (-5,2%) și unt cu 162 tone (-1,7%). Creșteri ale producției în anul 2012 comparativ cu anul precedent pot fi menționate la brânzeturi cu 4.596 tone (+7,4%), lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut și altele) cu 6.011 tone (+4,1%) și smântână de consum cu 431 tone (+0,9%).

În anul 2013, comparativ cu anul 2012, cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare a scăzut cu 8784 tone (-1,0%). Cantitatea de lapte de vacă colectat de unitățile procesatoare a fost de 879.070 tone, cu un conținut mediu de grasime de 3,78% și un conținut mediu de preoteine de 3,25%.. Producția a crescut la smântâna de consum cu 5.730 tone (+12,0%), lapte acidulat cu 12.758 tone (+8,3%), unt cu 516 tone (+5,6%), lapte de consum cu 11.401 tone (+5,5%) și brânzeturi cu 2.781 tone (+4,1%). Aceste creșteri ale producției s-au datorat, în special, creșterii cantității de lapte brut importat, de la 59.267 tone în anul 2012 la 96.240 tone în anul 2013 (+62,4%).

Cantitatea colectată de lapte de vacă de către unitățile procesatoare în anul 2014 a crescut cu 112.994 tone față de anul 2013 (+12,8%), iar producția pozitivă s-a consemnat la categoriile lapte de consum (+32.926 tone, +15%), smântână de consum (+6.010 tone, +11,2%), unt (+792 tone, +8,1%), brânzeturi (+3.971 tone, +5,6%), lapte acidulat – iaurt, iaurt de băut și altele (+5.973, +3,6%). Pe de altă parte, cantitatea de lapte brut importat a scăzut de la 96.105 tone, în anul 2013, la 76.723 tone, în anul 2014, reprezentând o scădere de 20,2%. Cantitatea de lapte de vacă colectat de unitățile procesatoare în anul 2014 este de 995.375 tone, având un conținut mediu de grăsime de 3,77% și un conținut mediu de proteine de 3,25%.

Datele comparative ale Institutului Național de Statistică între luna decembrie 2014 și decembrie 2013 relevă că unitățle procesatoare au colectat de la exploatații agricole și centre de colectare o cantitate de lapte de vacă cu 1.765 tone mai mare, înregistrându-se o creștere de 2,6%.

Eliminarea cotei de lapte în anul 2015 (mecanismul de regularizare a producției de lapte la nivelul Uniunii Europene) ar putea afecta puternic producția de lapte din România, fiind preconizată o scădere drastică a acesteia.

CAPITOLUL II

SCOPUL LUCRĂRII, MATERIALUL CERCETAT ȘI METODA DE LUCRU

2.1. SCOPUL LUCRĂRII

Scopul lucrării este acela de a cerceta parametrii tehnico-economici în ferma de vaci de lapte AGROINTER ȚIGĂNEȘTI.

În primul rând s-a urmărit verificarea condițiilor de creștere, aceste având implicații majore în expimarea potențialului genetic al animalelor.

S-a realizat un studiu asupra tehnologiei de întreținere, de hrănire, de adăpare și de muls.

De asemenea, a fost analizată producția de lape atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ.

S-au studiat parametrii de reproducție ai vacilor de vaci de lapte din ferma AGROINTER (fecunditate, natalitate, precocitatea caracterizată prin vârsta primei fătări, precum și ritmicitatea indicilor de procucție, service-period-ul, calving-interval-ul).

În final s-a făcut o analiză a indicatorilor economici (cheltuieli, venituri) pentru a putea aprecia dacă activitatea fermei (creșterea vacilor de lapte) este profitabilă.

2.2. MATERIALUL CERCETAT

Studiul s-a făcut la fața locului în ferma S.C. AGROINTER ȚIGĂNEȘTI.

Pentru realiăarea acestei lucrări s-au utilizat informații referitoare la origine, hrănire, întreținere asupra celor două rase aflate în fermă, Monbeliard și Holstein.

Creșterea animalelor s-a făcut în rasă curată de 100%. S-a procedat la însămânțări artificiale cu material seminal obținut de la tauri cu o valoare genetică ridicată, cu pedigree recunoscut și fără infuzii cu alte rase.

Efectivul de vaci din fermă în luna octombrie 2014:

Cercetările privind tehnologia folosită s-au realizat prin observarea proceselor tehnologice de întreținere, hrănire și muls din cadrul fermei.

Analiza indicatorilor de reproducție ai vacilor de lapte din cadrul celor doua rase s-a efectuat pe baza datelor din registrul fermei AGROINTER.

Pentru analiza duratei totală lactației, cantitatea și calitatea laptelui obținut de la efectivul de vaci de lapte studiat, s-au folosit buletine de analize.

Rezultatele economice pe fermă au fost calculate pe baza documentelor contabile oficiale.

2.3. METODA DE LUCRU

Datele obținute au fost prelucrate prin metodele clasice de prelucrare statistică.

Pentru realizarea calculelor sistemico-matematice s-au folosit următoarele metode de calcul:

Media Aritmetică:

Aceasta reprezintă o estimare a valorii centrale a populației, în jurul căreia fluctuează valorile variabile studiate notate cu X.

Media aritmetică se notează cu X.

Varianța:

Se obține împărțind suma pătratelor, ∑ X2, prin numărul gradelor de libertate, GL:

Gradele de libertate indică numărul valorilor independente între ele, mai exact, acea valoare care poate fi dedusă din cunoașterea celorlalte valori.

Coeficientul de variabilitate:

Pentru a putea compara variabilitatea a două probe cu unități diferite, se folosește deviația standard relativă sau coeficientul de variabilitate, pe care îl vom nota cu V.

Eroarea Mediei:

Se calculează cu ajutorul următoarei formule:

Rezultatele obținute au fost înregistrate în tabele, ținând cont de specificul temei analizate și succesiunea lactațiilor.

CAPITOLUL 3

DATE MONOGRAFICE PRIVIND FERMA AGROINTER ȚIGĂNEȘTI

3.1. SCURT ISTORIC

Ferma poartă denumirea de S.C. AGROINTER ȚIGĂNEȘTI și este situată la o distanță de aproximativ 2 km de drumul național 51. Distanța față de cea mai apropiata gospodărie este de cca 1.1 km.

Ferma a fost înființată în anul 1988 și populată în anul 1989 cu un nucleu de juninci importate din canada, din rasa Holstein Canadian.

A aparținut statului și a funcționat după revoluție în condiții precare până în anul 1993, când efectivul s-a decimat, ferma desființându-se.

În anul 2006, societatea S.C. AGROINTER S.R.L. din Țigănești a achiziționat ferma de la fosta Bancă a Religiilor.

În luna martie a anului 2007 ferma a fost populată cu un număr de 386 juninci importate din Franța, din care 263 capete juninci din rasa Montbeliarde și 123 capete din rasa Holstein.

3.2. ORGANIZAREA UNITĂȚII ZOOTEHNICE

Ferma are o suprafață de 4.2 ha, învecinându-se cu terenuri agricole aparținând S.C. AGROINTER și consiliului local.

În momentul de față are o activitate mixtă (cultura cerealelor și creșterea bovinelor), producând atât produse de origine animală (lapte și carne în viu) cât și produse agricole (grâu, rapiță).

Ferma are un număr de 21 angajați, după cum urmează:

1 inginer zootehnist;

1 medic veterinar;

1 inginer mecanic;

1 operator de însămânțări artificiale;

17 angajați necalificați.

CAPITOLUL IV

STUDIUL TEHNOLOGIEI DE CREȘTERE A VACILOR DIN FERMA AGROINTER ȚIGĂNEȘTI

4.1.STUDIUL TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE APLICATĂ LA VACILE DIN FERMA AGROINTER ȚIGĂNEȘTI

Hrănirea vițeilor în perioada de alăptare – reprezintă o importanță deosebită deoarece în primele săptămâni de viață vițeii sunt sensibili, înregistrându-se pierderi prin mortalitate și îmbolnăviri. Prevenirea acestor pierderi se face prin asigurarea unor condiții optime de desfășurare a fătării: o temperatură corespunzătoare a mediului unde are loc fătarea, uscarea vițelului nou-născut prin frecare cu paie sau cârpe curate, dezinfecția ombilicului cu tinctură de iod, evitarea expunerii la curenți de aer și la umiditate prea mare a aerului din grajd.

Cea mai importantă etapă în hrănirea vițelului nou-născut este reprezentată de administrarea colostrului. Colostrul are culoare gălbuie, fiind bogat în săruri minerale și substanțe proteice. Acesta ajută la eliminarea meconiului care se găsește în partea terminală a tubului digestiv al vițelului, fiind ușor digerabil și având o acțiune laxativă. Vițelul este dat să sugă colostru în prima oră de viață, dar nu mai târziu de 3-4 ore după fătare, știindu-se că numai în această perioadă mucoasa digestivă a stomacului vițelului este capabilă sa absoarbă complet anticorpii colostrali. Fără acești anticorpi vițelul nu va avea rezistența naturală la diferite infecții microbiene, fiind predispus la îmbolnăviri.

Vițeii sunt lăsați împreună cu vacile-mame o perioadă de 1-7 zile, după care, începând cu a doua săptămână, se hrănesc și cu un substituent de lapte. Amestecul respectiv (175 g lapte integral și 175 g lapte praf/litru) se încălzește la 40 grade Celsius, ajungând printr-o conductă de la recipientul în care s-a realizat la viței (tetina instalației de alăptare).

De asemenea, începând cu a treia zi de la fătare, vițeilor li se administrează și furaje celulozice astfel:

fân de foarte bună calitate (trifoi și lucernă) cu multă frunză, așezat într-un grătar plasat la nivelul corpului vițelului;

furaje concentrate achiziționate de la un producător specializat;

un nucleu proteico-vitamino-mineral.

Începând cu a doua zi de la fătare se administrează obligatoriu și apă, pentru favorizarea digestiei din rumen.

Hrănirea vițeilor după înțărcare – de la 3 la 6 luni vițelul se consideră înțărcat. În această perioadă trebuie asigurată o viteză de creștere fiziologică normală, la limita superioară a potențialului genetic productiv al vițeilor.

După înțărcare, hrănire tineretului femel se face cu aceleași nutrețuri din perioada de la sfarșitul înțărcării (nutrețul concentrat specific acestei categorii de vârstă, la care se adaugă premix vitamino-mineral în proporție de 20-25% din rația de concentrate). De asemenea se administrează și masă verde sau fân la grajd.

La vârsta de 9 luni se introduc în rație cantități mici de nutreț însilozat sau rădăcinoase. (1-1,5 kg).

Vițelele de 12-15 luni sunt hrănite cu aceleași nutrețuri cu care au fost obișnuite anterior, în perioada 3-12 luni, până în momentul introducerii la reproducție. Cantitatea de masă verde necesară pentu tineretul în vârstă de 12-15 luni este de 20-25 kg/cap/zi.

Hrănirea vițelelor în pregătire pentru montă – în ferma AGROINTER vițelele se dau la montă la vârsta de 15-16 luni.

Cu câteva zile înainte de montă se scot din hrana lor furajele suculente, cu aciditate mare. Ca și la celelalte categorii, adăparea se asigură cu adăpatori automate cu nivel constant.

Hrănirea vacilor în lactație – la această categorie de animale se calculează necesarul de substanțe nutritive ținându-se cont de greutatea animalului și de producția de lapte.

În ferma AGROINTER, atât pe timp de iarnă cât și pe timp de vară, se folosește pentru hrana vacilor lactante un amestec unic (porumb murat în faza de lapte ceară, fân lucernă, nutrețuri concentrate), acesta fiind administrat în grajd, cu remorca tehnologică, de două ori pe zi.

Cantitatea de furaj administrată unei vaci este de 35 kg pe cap și zi, din care:

20 kg porumb murat în faza lapte ceară;

4 kg fân de lucernă;

1 kg paie;

10 kg nutreț concentrat.

Nutrețul concentrat este reprezentat din grâu, porumb, ovăz, șrot soia, șrot rapiță, tărâțe de grâu, fosfat dicalcic.

Structura rației:

Fibroase – 14,25%;

Suculente – 57,15%;

Concentrate – 28,6%.

Necesarul de substanțe nutritive se poate calcula și în funcție de conținutul de proteină și grăsime din lapte.

Tabelul

Se acordă o atenție deosebită rației administrate vacilor de lapte aflate în ultima parte a gestației (ultimele 3 luni).

Tabelul

Având în vedere că durata lactației este de 305 zile și repausul mamar este de 60 zile, întervalul dintre fătări de 365 zile este împărțit în 3 perioade din punct de vedere fiziologic și nutrițional.

Perioada I.

Această primă perioadă mai este numită și perioada de mobilizare a rezervelor corporale.

În această perioadă vaca pierde în greutate, indiferent de modul de hrănire, începând imediat după fătare și încheindu-se la 2-3 săptămâni după ce s-a atins vârful lactației. Are o durată care depinde de nivelul productiv al vacii, fiind în medie de 10 săptămâni. În această perioadă este caracteristic un apetit ridicat, precum și cerințe nutriționale maxime și pierderi în greutate. În mod normal pierderile în greutate sund te aproximativ 0,5 kg/zi, dar uneori se poate ajunge și la 1 kg pe zi.

Rația administrată conține furaje de cea mai buna calitate, cu palatabilitate foarte bună și echilibrată din punct de vedere al conținutului energo-proteic și vitamino-mineral. În rație sunt incluse fânuri de cea mai bună calitate, nutrețuri însilozate cu un conținut ridicat de substanță uscată și cu valoare energetică ridicată (porumb murat în faza lapte ceară, cu 30-35% S.U.). De asemenea se poate folosi și semifân cu 45% – 55% conținut în substanță uscată.

Nutrețurile concentrate sunt valorificate cel mai bine în această perioadă, ele putând să acopere 50-60% din conținutul în substanță uscată a rației. Când se administrează cantități mai de concentrate, acestea trebuie administrate în rație treptat, în mai multe tainuri, iar la un tain nu trebuie sa se administreze mai mult de 2-2,5 kg.

Necesarul de proteină poate fi ușor acoperit daca se administrează suficient fân și semifân iar amestecul de concentrate conține și șroturi.

De asemenea, asigurarea necesarului de calciu și Fosfor este foarte importantă. Chiar dacă în această perioadă nu se poate asigura o cantitate suficientă de Calciu, trebuie ca diferența dintre necesar și cât se asigură să fie cât mai mică. Se include în rație un premix mineral, dar și fân de lucernă de cea mai bună calitate, care constituie principala sursă de săruri minerale, în special de Calciu și oligoelemente, toate fiind ușor asimilabile.

Perioada a II-a

În această perioadă animalele recâștigă greutatea pierdută în primele 10 săptămâni de lactație.

Perioada a II-a începe imediat după ce vacile au încetat să scadă în greutate și durează până în a 30-a săptămână de lactație.

În a 30-a săptămână de lactație vacile se află în luna a 5-a de gestație, când apetitul este maxim iar producție de lapte este în continuă scădere, ajungând la 2/3 din producția maximă. La sfârșitul acestei perioade greutatea pierdută în prima parte a gestației trebuie sa fie refăcută. De aceea, atunci când se calculează necesarul de nutrienți, pe lângă cerințele de substanțe nutritive necesare întreținerii funcțiilor vitale și pentru producția de lapte, trebuie să se țină cont și ne necesarul pentru creșterea în greutate.

Între săptămâna a 10-a și a 20-a de lactație cerințele pentru creșterea în greutate sunt mai mici, dar între săptămânile a 20-a și a 30-a acestea cresc ajungând la 500 g spor de greștere în greutate/zi.

Perioada a III-a

Este cuprinsă între săptămâna a 30-a de lactație (luna a 5-a de gestație) și înțărcare.

Acestei perioade îi este caracteristică scăderea accentuată a producției de lapte. Acum se refac majoritatea rezervelor pentru lactația următoare, apetitul menținându-se ridicat iar necesarul de nutrienți pentru devoltarea fătului fiind destul de scăzut.

Se utilizează cantități mari de nutrețuri de volum, transformarea substanțelor nutritive în grăsime corporală de depozit făcându-se cu eficiență ridicată, vaca aflându-se în lactație. De asemenea, în această perioadă există pericolul supraîngrășării. Creșterea în greutate nu trebuie să depășească 500-700 grame/zi.

În cazul în care vaca nu rămâne gestantă la timp, se urmărește ca sporul în greutate până la următoarea montă să fie cât mai mic, astfel încât creșterea totală să nu fie mai mare de 8-10% din greutatea normală a vacii.

Hrănirea vacilor în perioada de pregătire pentru montă – vacile în pregătire pentru montă se află în plină producție, aflandu-se de obicei în vârful curbei de lactație.

De aceea cerințele nutritive ale vacilor sunt foarte mari și sunt furajate cu nutrețuri lactogene,cu un aport ridicat proteic.

Rația este formată din nutrețuri de foarte bună calitate și suculente în cantități maxime pentru a stimula producție de lapte.

Uneori, vara se administrează masă verde cosită și administrată la grajd. De asemenea, se adaugă în rație și nutrețuri concentrate preparate în fermă cu adaos de premixuri vitamino-minerale, pentru echilibrarea vitamino-minerală a rației.

Pentru pregatirea animalelor din fermă pentru montă se iau o serie de măsuri:

-lotizarea vacilor în pregătire pentru montă;

-scoaterea din rație a borhoturilor acide și reducerea la jumătate a nutrețurilor însilozate;

-creșterea cantităților de fân, nutrețuri concentrate, premixuri vitamino-minerale administrate.

Se adaugă brichete de sare pentru lins în adăposturi pentru asigurarea necesarului de sare al vacilor.

În această perioadă un rol important îl are mișcarea în aer liber a vacilor și vițelelor în pregătire pentru montă, existând în fermă o construcție special realizată în acest scop.

Hrănirea vacilor în perioada de gestație și pregătirea pentru fătare – pregătirea vacilor pentru fătare începe la sfârșitul lunii a 5-a de gestație.

Hrănirea vacilor din această categorie se face ținîndu-se cont de următoarele aspecte:

în această perioadă vacile se găsesc în a doua jumătate a lactației, în plină producție, impunându-se asigurarea nutrienților necesari acestei producții;

se asigură obligatoriu toate substanțele nutritive necesare creșterii și dezvoltării fătului, care în ultimele 3 luni de gestație realizează aproximativ 80% din greutatea pe care o va avea la fătare.

Vacile lactante se înțarcă spre sfârșitul lunii a 7-a.

Pentru o vacă gestantă cu o greutate corporală medie (500 kg), se asigură o rație asemănătoare cu cea a unei vaci cu o producție medie de lapte de 10-12 litri/zi.

Pentru producerea unui litru de lapte, o vacă are nevoie zilnic de circa 2,5-3,5 g Calciu și de 2-3 grame Fosfor, de aceea fiind necesar ca în rația vacilor gestante să intre 70-80 g Calciu și 30-40 g Fosfor. Raportul Calciu/Fosfor trebuie să fie de 2:1. Acest necesar se asigură prin brichetele de sare administrate în grajd.

Hrănirea junincilor aflate în ultimele 2-3 luni de gestație se face respectându-se aceleași principii ca și pentru vacile adulte.

Pe toată durata lactației, vacile și junincile au apă la discreție, fiin asigurată prin adăpători automate, la o temperatură de 8-12 grade Celsius. Se evită consumul de apă foarte rece sau înghețată, care poate provoca avorturi sau diaree.

Cu 20 zile înainte de fătare se scot din rație furajele suculente.

În ferma AGROINTER ȚIGĂNEȘTI, unei vaci în pregătire pentru fătare, cu a greutate de 600 kg și o producție de 13 kg lapte/zi, i se administrează un ametec format din:

-fân de lucernă;

-semifân de orz;

-porumb murat în faza lapte ceară;

-grâu;

-orz;

-șrot de soia;

-șrot de rapiță.

După fătare, aceeași vacă, având o producție de 30 kg lapte/zi, este hrănită cu un amestec format din:

-fân de lucernă;

-paie de orz;

-semifân de lucenă;

-porumb murat în faza lapte ceară;

-grâu;

-tărâțe de grâu;

-șrot de floarea soarelui;

-șrot de soia.

Nivelul consumului de substanță uscată la vacile de lapte este stabilită folosindu-se următoarele relații:

Kg S.U. / animal/ zi = 0,02 G.V. + 0,33 P.L. (pentru rații mixte în perioada de iarnă)

Kg S.U. / animal/ zi = 0,014 G.V. + 0,30 P.L. (pentru rații mixte în perioada de vară)

unde: -G.V. – greutatea vie;

-P.L. – producția de lapte (kg).

Iarna fânurile se dau în cantități de 3-7 kg / animal / zi, dar pot ajunge și la cantități de 15 kg.

La vacile cu producție mică de lapte (sub 15 kg lapte/zi), o treime din totalul de fân poate fi înlocuit cu nutrețuri grosiere (paie). În ceea ce privește nutrețurile suculente, acestea sunt reprezentate de porumbul murat în faza lapte ceară, care poate fi introdus în rație în cantități de 20-25 kg / animal / zi.

4.2.ANALIZA TEHNOLOGIEI DE ÎNTREȚINERE A VACILOR DE LAPTE ÎN FERMA AGROINTER ȚIGĂNEȘTI

În ferma AGROINTER vacile de lapte sunt întreținute în stabulație liberă, în adăposturi semideschise. Animalele au acces permanent la furaj, la apă, sare, loc de odihnă și loc de mișcare, fiindu-le asigurat confortul la un nivel optim.

Această variantă de întreținere a fost concepută în S.U.A. (1960), după care s-a extins în Europa și în alte țări cu zootehnie dezvoltată.

În adăpost sunt amenajate trei zone funcționale:

zona de odihnă – proiectată din punct de vedere tehnologic cu cușete individuale;

zona de furajare – amplasată în partea opusă zonei de odihnă;

zona de mișcare – situată central, între zona de odihnă și cea de furajare; această zonă trebuie să fie suficient de largă (minim 3 metri), astfel încât să se asigure circulația facilă a vacilor și să se evite incomodarea animalelor aflate în zona de furajare.

Adăpostul pentru întreținerea vacilor în stabulație liberă oferă animalelor următoarele facilități:

vacile au acces liber la spațiul de mișcare din adăpost;

odihna se face în cușete individuale;

contenția în vedeerea unor controale și tratamente se face cu ușurință;

animalele se pot mișca liber atât în timpul zilei cât și în timpul nopții;

defecatul și urinatul se fac în afara suprafeței de odihnă.

Adăposturile au fost modernizate special pentru acest tip de exploatare asigurându-se, printre altele, și un volum adecvat de aer. Schimbul de aer în adăposturi se face atât natural cât și mecanic, acestea fiind dotate cu ventilatoare de mare capacitate, folosite cu precădere pe timp de vară, la temperaturi de 36-38 grade Celsius, când în interiorul adăposturilor se menține o temperatură de 26-28 grade celsius