Cercetarea Omorului Pasional

=== 18e462c2fbfc326f27b2bb38d08e9214fc3304b9_153396_1 ===

CERCETAREA OMORULUI PASIONAL

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI A OMORULUI CALIFICAT – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

CAPITOLUL 2. PARTICULARITĂȚILE INVESTIGĂRII OMORULUI PASIONAL

2.1 Cercetarea statică a locului în care s-a comis omorul pasional

2.2 Conservarea câmpului infracțional in faza statică

2.3 Procesul de examinare al victimei omorului pasional. Constatarea decesului

CAPITOLUL 3. CERCETAREA INFRACȚIUNII DE OMOR PASIONAL – FUNCȚE DE MIJLOCUL SUPRIMĂRII VICTIMEI

3.1 Infracțiunea de omor pasional comisă cu diverse arme albe, corpuri contondente

3.2 Omorul pasional produs prin asfixia victimei

3.2.1 Spânzurarea

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Este cunoscut faptul că un omor pasional este comis în cadrul unui context emoțional deosebit, în marea majoritate a cazurilor acesta presupunând ulterior identificarea unui comportament ce îl deranjează în mod special pe autorul acestuia. În situația în care omorul este comis de către partenerul de viață al victimei, se constată faptul că fapta poate fi declanșată de o așa numită „temporară nebunie”, existând și cazuri în care specialiștii apreciază că acesta se constituie într-un mecanism de apărare în raport cu victima.

Demn de menționat este faptul că infracțiunea de omor pasional nu se regăsește menționată în materia dreptului penal, ea fiind sporadic abordată în cadrul literaturii de specialitate și frecvent uzitată în mass-media ultimilor ani, în demersul jurnalistic de a atrage atenția publicului.

Omorul pasional constă în uciderea unei persoane, din motive pasionale sau pe fondul unor elemente ale ce intră în sfera pasionalului, în cadrul legii penale a României infracțiunea, în formă generală, regăsindu-se în conținutul articolului 188 al Codului Penal.

În ceea ce privește obiectul juridic al omorului pasional, acesta se regăsește în cadrul relațiilor sociale ce privesc dreptul oricărei persoane la viață, conform valorilor fundamentale ce sunt prevăzute și apărate de către legea fundamentală a României.

Demn de menționat este faptul că actuala lege penală, spre deosebire de vechea lege penală, a reușit să introducă o infracțiune distinctă omorului, mai precis cea a uciderii la cererea victimei, așa cum aceasta este prevăzută în conținutul articolului 190 al Codului Penal al României, în anterioara lege penală aceasta fiind încadrată la categoria omorului calificat ca urmare a neputinței victimei de a se apăra.

Obiectul material al acestei infracțiuni se constituie din corpul victimei omorului pasional, în vreme ce subiectul activ poate fi reprezentat de către orice persoană fizică ce are un context emoțional deosebit în raport cu victima, participația penală implicând nu doar instigarea și complicitatea, ci și autoratul.

În cadrul laturii obiective a acestei infracțiuni se regăsește elementul material (incluzând acțiunea autorului ori inacțiunea acestuia), urmarea imediată a faptei (constând în decesul victimei, acesta putând surveni instantaneu ori ulterior comiterii acțiunii/inacțiunii), ca și raportul de cauzalitate, acesta existând chiar și în situația intervenției, din momentul producerii rezultatului, altor factori, fie aceștia anteriori, posteriori ori concomitent.

În ceea ce privește latura subiectivă a acestei infracțiuni, acesta presupune vinovăția autorului, percepută sub forma unei intenții directe ori a unei intenții indirecte, decesul din culpă al victimei atrăgând după sine o încadrarea acestei fapte în categoria infracțiunii uciderii de culpă, așa cum aceasta este menționată și prevăzută în Codul Penal. Iar în cadrul laturii obiective se remarcă presupunerea vinovăției făptuitorului fie sub forma intenției directe, fie sub forma intenției indirecte. Decesul victimei din culpă va atrage după sine și o încadrare a faptei în cadrul infracțiunii uciderii din culpă, aspect sub prisma căruia nu importă cauza comiterii omorului ori scopul acestuia, aceste elemente fiind luate în considerare cu ocazia individualizării pedepsei aplicate autorului omorului.

În ciuda acestui aspect, legiuitorul a aprecia că anumite scopuri ori mobile pot să atragă încadrarea faptei ca omor calificat, așa cum acesta este prevăzut în conținutul articolului 189 al Codului Penal al României.

CAPITOLUL 1. CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI A OMORULUI CALIFICAT – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

În cadrul activității de cercetare la fața locului a infracțiunii de omor calificat sunt încadrate și diversele acțiuni ce au un rol determinant în cadrul realizării scopului oricărui proces penal. În cadrul accepțiunii aferente legii procesuale penale, prin cercetare la fața locului se înțelege procedeul prin care sunt facilitate administrarea unor mijloace de probă sau identificarea acestora.

Cercetarea la fața locului în cazul infracțiunii de omor pasional se reprezintă în orice activitate de tip procedural, ca și de tactică criminalistică prin intermediul căreia se reușește o percepere nemijlocită și cât mai corectă a locului în cadrul căruia a fost săvârșită o anumită faptul de natură penală, incluzând :

Căutarea mijloacelor de probă

Identificarea mijloacelor de probă

Prelevarea mijloacelor de probă

Fixarea mijloacelor de probă

Ridicarea mijloacelor de probă

Examinarea mijloacelor de probă

Precizarea poziției tuturor mijloacelor de probă

Precizarea stării în care se găsesc toate aceste mijloace de probă

În ceea ce privește expresia „la fața locului” se impun a fi făcute câteva precizări, legea procesual penală neprecizând în mod explicit sensul acesteia, dar definind expresia „locul săvârșirii unei infracțiuni”. Astfel, prin „locul săvârșirii unei infracțiuni” se reprezintă locul în care s-a derulat o anumită activitate infracțională (fie în tot, fie în parte), ca și locul în cadrul căruia s-a produs un rezultat al activității infracționale, respectiv locul/locurile în care au fost descoperite urme ale activității infracționale ori în cadrul căruia au fost extinse urmările activității infracționale.

În acest context, în cadrul noțiunii „locul săvârșirii faptei” sunt incluse :

Porțiunile de teren ori încăperile în cadrul cărora a fost săvârșită o infracțiune în mod concret

Diversele porțiuni de teren învecinate și în cadrul cărora au fost desfășurate diverse acțiuni infracționale anterioare (pregătitoare)

O anumită porțiune de teren ori de încăpere în cadrul căruia au fost identificate diverse rezultate ale infracțiuni ce este cercetată

Căile de acces specifice locului săvârșirii unei fapte penale

Căile de îndepărtare, specifice locului săvârșirii unei fapte penale

Explicitând și luând exemplul unui omor pasional ce a fost comis cu o armă de foc, în cadrul locului faptei sunt incluse:

Locul în care glonțul a surprins respectiva victimă

Locul de unde s-a realizat tragerea glonțului

Locul în care a fost descoperit cadavrul victimei

Diversele porțiuni de teren din cadrul tuturor acestor locuri/puncte anterior menționate, în situația identificării în cadrul acestora a diverselor urme privind fapta penală săvârșită, în speță omorul pasional

Se impune a fi remarcat și faptul că în cele mai multe cazuri toate aceste locuri sunt destul de apropiate unul de celălalt, ele constituind un spațiu de tip omogen. Există însă și situații în care între aceste locuri se semnalează o distanță destul de mare.

Rezumând, în domeniul scopului dedicat cercetării la fața locului în cazul unui omor pasional, ce se deduce din cadrul conținutului noțiunii, se remarcă:

Prin intermediul cercetării la fața locului este permisă examinarea de tip criminalistic

Prin intermediul cercetării la fața locului se reușește căutarea, prelevarea, fixarea, ridicarea, ca și interpretarea diverselor urme și mijloace materiale de probă, incluzând și fixarea acestor urme și mijloace materiale de probă prin prisma procesuală

Toate rezultatele ce sunt obținute în cadrul procesului de examinare al locului în care a fost comis omorul pasional reprezintă baza elaborării diverselor versiuni ale urmăririi penale în ceea ce privește natura infracțiunii, suspecții, condițiile diverse de timp și loc, precum și scopul respectivei activități infracționale

Prin intermediul cercetării la fața locului se reușește identificarea cauzelor ce au determinat și/sau favorizat comiterea omorului pasional, a condițiilor determinante/favorizante ale acestei infracțiuni, ca și a împrejurărilor ce au determinat sau favorizat comiterea respectivei infracțiuni

În ceea ce privește importanța ce este dedicată acestui act procedural, ea se regăsește în conținutul prevederilor legislative, ce menționează că cercetarea la fața locului în cazul omorului pasional este realizată ori de câte ori se impun:

Diverse constatări ce privesc situația locului în care a fost săvârșită o infracțiune

Descoperirea urmelor infracțiunii și fixarea acestora

Identificarea pozițiilor diverselor mijloace de probe

Identificarea stării diverselor mijloace de probă

Identificarea împrejurărilor în care a fost comis omorul pasional

În plus, în domeniul importanței cercetării la fața locului se remarcă percepția nemijlocită conferită organului de cercetare penală în ceea ce privesc:

Diversele împrejurări specifice acțiunii făptuitorului unei activități infracționale

Diversele obiecte care au fost utilizate în cadrul comiterii omorului pasional

Obiectele atinse de făptuitor în cadrul câmpului infracțional

Căile de acces ale făptuitorului în cadrul locului în care a fost comis omorul pasional

Căile prin care făptuitorul a părăsit locul în care a fost comis omorul pasional

Atât în cadrul literaturii de specialitate, cât și în cadrul practicii judiciare, cercetarea la fața locului reprezintă nu doar condiția de bază în cadrul complexului proces de investigare criminalistică a diverselor activități infracționale, ci și „punctul zero” al acestuia.

Nu de puține ori, cercetarea la fața locului s-a dovedit a fi singura modalitate prin care s-a reușit obținerea diverselor probe în cadrul fazei inițiale a investigării unei activități infracționale, aceasta fiind de altfel o activitate deosebit de complexă ce este derulată de diverse organe de cercetare penală.

În cadrul fazei urmăririi penale, cercetarea la fața locului a omorului pasional se dispune prin intermediul unei rezoluții ce este motivată de către organul de cercetare penală, de cele mai multe ori după ce s-a luat decizia începerii urmării penale.

Această cercetare se derulează în prezența diverșilor martori asistenți, exceptând situația în care nu este posibil acest lucru. De regulă, când este necesar, cercetarea la fața locului se derulează în prezența părților, când eventuala participare a acestora, prin citare legală, nu este de natură a împiedica derulare în condiții optime a realizării cercetării.

Pentru a se reuși garantarea exercitării dreptului la apărare a unui învinuit ori inculpat ce a fost reținut ori arestat sub acuzația comiterii unei anumite activități infracționale, legiuitorul a conferit posibilitatea prezenței acestuia în cadrul cercetării la fața locului.

În situația în care acesta nu are posibilitatea să fie adus la cercetarea la fața locului, organul de urmărire penală îi impune în vedere învinuitului/inculpatului dreptul reprezentării, la cerere fiindu-i asigurată acestuia și reprezentarea. În plus, orice apărător al învinuitului ori inculpatului este îndreptățit prin lege să asiste la realizarea diverselor acte de urmărire penală, inclusiv la cercetarea realizată la fața locului. Demn de menționat este faptul că în lipsa apărătorului învinuitului/inculpatului, nu se împiedică în nici un fel realizarea actelor de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât acesta a fost înștiințat cu privire la data, respectiv ora de realizare a respectivului act de urmărire penală.

În cadrul fazei de judecată, se remarcă dispunerea realizării cercetării la fața locului a omorului pasional de către instanță, prin intermediul unei încheierii, ulterior declanșării începerii cercetării judecătorești. Conform legii, instanțele de judecată au capacitatea realizării în anumite situații a cercetării la fața locului, prin citarea părților și implicit prezența la fața locului a procurorului, în situația în care participarea la judecată a acestuia este obligatorie.

Se impune semnalarea unor potențiale aspecte de tip diferențial între procedura dedicată realizării cercetării la fața locului de către diverselor organe de urmărire penală și procedura cercetării la fața locului realizată de instanța de judecată, respectiv:

În cazul organelor de cercetare penală, părțile sunt încunoștințate, în vreme ce în situația realizării cercetării la fața locului de către instanța de judecată acestea sunt citate

În cadrul cercetării la fața locului, realizată de către instanța de judecată, se impune participarea obligatorie a procurorului (în situația în care este obligatorie participarea acestuia la judecată), spre deosebire de cercetarea la fața locului realizată de diversele organe de cercetare penală, în cadrul căreia prezența procurorului nu este obligatorie în toate situațiile

În vederea derulării în cele mai bune condiții a activității de cercetare la fața locului, organele judiciare ce realizează această activitate de cercetare pot să interzică diverselor persoane ce se află la locul realizării cercetării ori care vin din acesta, comunicarea de orice fel (comunicarea între ele, ca și comunicarea cu alte persoane), ca și părăsirea de către acestea a locului cercetării, înaintea finalizării activității de cercetarea locului faptei. Dispoziția legislativă are în vedere faptul că anumite discuții ale unor persoane ce se află prezenta la locul derulării cercetării la fața locului ar putea influența, în diverse moduri, nu doar derularea cercetării la fața locului, ci și potențialii martori prezenți la aceasta.

Cercetarea locului în care a fost săvârșit un omor pasional reprezintă acțiunea imediat următoare a declanșării urmării penale, aceasta impunându-se a se realiza deîndată și intr-un mod complex, datorită faptului că o eventuală repetare a acesteia, chiar dacă ar fi posibilă, nu ar mai genera rezultate deosebite pentru acțiunea penală.

Demn de semnalat este faptul că această cercetare a locului faptei se impune a fi realizată în toate situațiile în care se impun realizarea diverselor constatări ce au în vedere situația respectivului loc al faptei. Astfel, cercetarea locului în care a fost săvârșit un omor pasional se realizează un scop dublu, respectiv :

În vederea unei cunoașteri nemijlocite a „ambianței” specifice infracțiunii ce este cercetată ori în cursul judecății

În vederea descoperirii urmelor și mijloacelor infracțiunii, ca și pentru fixarea și ulterioara ridicare a acestora, cu identificarea tuturor împrejurărilor în care a fost comis omorul pasional și ulterioara identificare și reținere a autorului/autorilor acesteia

Cercetarea locului în care a fost săvârșit un omor pasional este inclusă în cadrul activităților inițiale derulate în scurt timp de la momentul înștiințării comiterii unei infracțiuni, în practică întâlnindu-se și situații în care această cercetare este realizată cu întârziere, din mai multe considerente, respectiv :

O infracțiune nu a fost descoperită imediat după comiterea acesteia, ci după un anumit timp

În cazul descoperirii infracțiunii în timp util comiterii acesteia, locul principal al comiterii acesteia a fost identificat ca fiind altul, nu cel real

În eventualitatea în care cercetarea locului în care a fost săvârșit un omor pasional nu este realizată imediat, ci cu o anumită întârziere (din varii motive), se impune luarea în considerare a tuturor potențialelor modificări ce ar fi putut să intervină, în perioada dintre momentul comiterii infracțiunii și momentul declanșării cercetării locului faptei, asupra diverselor urme ale infracțiunii.

În situația în care aceste potențiale urme mai pot fi identificate la fața locului, cu ocazia cercetării locului în care a fost comis un omor pasional, se impune de asemenea ca interpretarea acestora să se realizează avându-se în vedere toate potențialele modificări/transformări survenite în perioada dintre momentul comiterii infracțiunii și momentul declanșării cercetării locului faptei.

În cadrul oricărei cercetări a locului în care a fost comis un omor pasional, trebuie să fie avute în vedere mai multe reguli tactice (care au un caracter general), ce sunt aplicabile pe întreaga durată a cercetării, în așa fel încât să se realizeze atingerea obiectivelor avute în vedere, respectiv:

1. Cercetarea locului în care a fost săvârșit un omor pasional trebuie să se realizeze în regim de urgență – în situația oricărei întârzieri putându-se constata:

Apariția riscurilor de distrugere a diverselor părți din cadrul urmelor comiterii infracțiunii

Modificarea pozițiilor relative a unor obiecte considerate ca fiind importante în cadrul procesului de cunoaștere a omorului pasional

Diversele modificări ce pot să survină la locul comiterii unei fapte penale pot fi datorate fie condițiilor atmosferice diverse (în situația în care urmele activității infracționale au fost formate într-un loc deschis), fie unor activități de tip intenționat ori ne-intenționat al diverselor persoane ce intră în acel loc. În cadrul infracțiunilor de omor, o întârziere a realizării cercetării locului de comitere a acestora se poate constata o distrugere a diverselor urme principale ale infracțiunii, cum ar fi:

O dispariție a petelor de sânge

Dispariția obiectelor utilizate în comiterea infracțiunii

Dispariția unor obiecte ce au aparținut făptuitorului, prin intermediul cărora acesta ar fi putut fi identificat

În situația în care cercetarea locului în care a fost comis un omor pasional se realizează pe perioada nopții, se impune continuarea acesteia și în ziua următoare, fie chiar și în situația în care pe perioada nopții s-a beneficiat de o lumină suficientă. În acest fel se evită posibilitatea omiterii identificării unor urme în zona infracțională.

2. Cercetarea locului în care a fost săvârșit un omor pasional trebuie să se realizeze în mod obiectiv – se impune o nelimitare a diverselor activități de cercetare, ce nu trebuie să ia în considerare numai anumite versiuni, în detrimentul neglijării altora, ceea ce ar putea determina o abandonare a unor potențiale urme ale respectivei infracțiuni.

În ceea ce privește fixarea rezultatelor obținute în urma cercetării la fața locului, aceasta se va realiza în cadrul unui proces verbal, cu respectarea ordinii de derulare a respectivei cercetări, inclusiv a ordinii descoperirii urmelor comiterii omorului pasional

3. Cercetarea locului în care a fost comis un omor pasional trebuie să se realizeze cu maximă atenție și minuțiozitate, fără a se neglija nici un amănunt ori detaliu prin intermediul căruia ulterior se poate reuși o înlănțuire cauzală a comiterii acestei fapte infracționale

4. Cercetarea locului în care a fost comis un omor pasional se impune a fi realizată într-un mod organizat, avându-se la bază un plan anume, în așa fel ca diversele acțiuni ce se derulează în acest scop să nu se stânjenească în mod reciproc.

Încă din faza inițială a cercetării la fața locului se impune ca organul de cercetare penală să schițeze un plan, având în vedere:

Extinderea locului în care a fost comis omorul pasional

Extinderea faptei penale

Primele versiuni desprinse din cadrul relatărilor potențialilor martori

Natura dominantă a diverselor urme ce pot să fie ridicate

Informațiile privind eventualele modificări ce au survenit la locul producerii omorului pasional, a naturii acestora, a scopului ce a stat la baza acestor modificări, ca și a persoanelor ce au determinat realizarea acestor modificări la locul faptei

Demn de semnalat este faptul că în cadrul organizării cercetării locului în care a fost comis un omor pasional se disting două faze, cu derularea dinspre general spre particular, respectiv de la cercetarea locului faptei în ansamblu, la cercetarea în mod detaliat a locului faptei, ca și a diverselor obiecte descoperite în interiorul acestuia. În situația în care locul faptei unui omor pasional este reprezentat de o încăpere (sau de mai multe încăperi), în stabilirea aspectului general de ansamblu se are în vedere ușa de la intrarea în încăpere/încăperi, prin care se privește locul comiterii omorului pasional.

În situația în care locul comiterii omorului pasional este unul deschis, înaintea demarării procesului cercetării acestuia se are în vedere înconjurarea acestui loc, în vederea determinării dimensiunilor acestuia, ca și a diverselor sale caracteristici. În cadrul acestei faze dedicate aprecierii la modul general a locului comiterii infracțiunii, se impune realizarea diverselor fotografii de ansamblu, în vederea încadrării imaginii reprezentative a locului comiterii omorului pasional în cadrul mediului înconjurător existent.

Întreaga activitate dedicată cercetării locului în care a fost comis un omor pasional este descrisă de către diverse organe de urmărire penală ce conduc respectiva cercetare în cadrul unui proces verbal, acestuia putându-i-se anexa diverse schițe, fotografii, desene, etc. De altfel, procesul verbal este considerat a fi mijlocul procedural principal de fixarea tuturor elementelor constatate în cadrul cercetării la fața locului de organele judiciare.

Procesul verbal se poate întocmi la finalul întregii activități de cercetare la fața locului comiterii omorului pasional sau în mod gradual, pe măsură ce este realizată respectiva cercetare. Oricare ar fi opțiunea aleasă de către organele judiciare, la întocmirea procesului verbal trebuie să se aibă în vedere faptul că acesta reprezintă sinteza tuturor activităților ce au fost derulate la fața locului comiterii omorului pasional de către toate persoanele ce au luat parte la această cercetare, ce include:

Redarea, în mod amănunțit, a tuturor elementelor ce au fost descoperite cu ocazia derulării cercetării la fața locului

Redarea, în mod amănunțit, a diverselor activități derulate în cadrul activităților de identificarea probelor, fixarea probelor, ridicarea probelor, conservarea probelor

Procesul verbal constituie, de altfel, și dovada derulării întregi activități de cercetare la fața locului a omorului pasional, el fiind unicul mijloc de probă ce rezultă din cadrul cercetării locului comiterii omorului.

Toate mențiunile ce sunt incluse în cadrul procesului verbal trebuie să reflecte nu doar caracterul complet al cercetării locului comiterii omorului pasional, ci și a caracterului obiectiv, motiv pentru care se recomandă utilizarea unor formulări clare, concise, precise, prin care să rezulte includerea tuturor amănuntelor constatate (fără omiterea niciunui element ce ar putea fi util în cadrul procesului de stabilirea modului de comitere a omorului pasional, ca și a autorilor acesteia), cu evitarea unor expresii ambigue ori echivoce, ce ar putea determina apariția unor confuzii ori generarea unor diverse interpretări. Se impune astfel utilizarea unei terminologii care să fie conformă cu normele dreptului procesual penal, avându-se în vedere specificitatea cercetării respective.

Prin prisma formei, ca și a cuprinsului unui proces verbal încheiat în cadrul cercetării la fața locului comiterii unui omor pasional, se remarcă:

Data încheierii procesului verbal, cu precizarea locului în care s-a realizat acesta

Numele, prenumele, ca și calitatea persoanei ce a încheiat procesul verbal

O descriere cât mai amănunțită a tuturor elementelor ce au fost constatate la locul comiterii omorului pasional

O descriere cât mai amănunțită a tuturor măsurilor ce au fost luate la locul comiterii omorului pasional

Numele, prenumele, ca și ocupațiile, respectiv adresele tuturor persoanelor menționate în cadrul respectivului proces verbal, cu menționarea diverselor obiecții, respectiv explicații ale acestora

Diversele mențiuni ce sunt menționate de lege în situația cazurilor speciale

În cadrul procesului verbal încheiat la fața locului comiterii unei infracțiuni se remarcă:

Partea introductivă – cunoscută și drept preambul, în care se prezintă partea ce a fost cercetată, data comiterii faptei, ca și locul făcându-se mențiunea orei la care s-a început cercetarea, delimitarea locului faptei, ca și prezentarea explicită a organelor de cercetare penală

Partea descriptivă – include derularea cercetării, metodele ce au fost aplicate, mijloacele ce au fost utilizate, ca și urmele ce au fost identificate, cu mijloacele și metodele de fixare/ambalarea diverselor probe materiale. Se impune a se menționa de asemenea și numărul fotografiilor ce au fost realizate, cu reprezentarea fiecăreia dintre acestea, ca și a schițelor, respectiv desenelor ce au fost realizate

Partea finală – include ora finalizării cercetării la fața locului, cu menționarea modului în care s-a derulat aceasta, fiecare pagină a procesului verbal fiind semnată de organele de cercetare penală, ca și de martorii asistenți, respectiv de persoanele ce privesc procesul penal

CAPITOLUL 2. PARTICULARITĂȚILE INVESTIGĂRII OMORULUI PASIONAL

În domeniul dedicat rolului pe care diversele investigații criminalistice îl au în cadrul acțiunii complexe de soluționarea omorului pasional, se remarcă diversele mijloace și metode de natură tehnico-științifică pe care criminalistica le conferă diverselor organe judiciare pentru:

Descoperirea urmelor omorului pasional

Fixarea urmelor omorului pasional

Ridicarea urmelor omorului pasional

Examinarea diverselor urme ale omorului pasional

Identificarea autorului respectivului omor pasional

Identificarea, când este cazul, a victimei omorului pasional

Prin intermediul diverselor reguli tactice privind efectuarea tuturor actelor incluse în urmărirea penală, ca și prin intermediul metodologiei de cercetare a unei morți violente, se reușește strângerea diverselor probe ce sunt necesare în vederea stabilirii adevărului în cazul comiterii unui omor pasional.

În domeniul investigării omorului pasional, ce presupune o moarte violentă, se remarcă particularizarea cercetării, în raport cu alte cercetări în materie penală, datorită specificității acesteia, ce implică :

Stabilirea cauzei decesului victimei

Stabilirea naturii decesului victimei

Stabilirea circumstanțelor dedicate timpului în care s-a comis fapta de omor pasional

Stabilirea circumstanțelor de mod în care s-a comis omorul pasional

Identificarea potențialelor mijloace ori a instrumentelor cu care s-a comis respectivul omor pasional

Identificarea autorului omorului pasional

Identificarea potențialilor participanți/martori la comiterea omorului pasional

Precizarea mobilului care a stat la baza comiterii omorului pasional

Precizarea scopului respectivului omor pasional

Cercetarea locului comiterii unui omor pasional, respectiv cercetarea la fața locului, prin prisma diverselor investigații criminalistice, implică două faze, respectiv :

Cercetarea statică a locului infracțiunii

Cercetarea dinamică a locului infracțiunii

2.1 Cercetarea statică a locului în care s-a comis omorul pasional

În această fază, denumită faza statică, respectiv stadiul dedicat cercetării generale a locului în care a fost comis omorul pasional, se are în vedere examinarea cât mai atentă a locului în care s-a realizat acesta, atât la modul general, cât și în zonele ce sunt considerate a fi cele mai importante, cu mențiunea că nu trebuie să se producă nici un fel de modificări la nivelul acestora, respectiv nu se ating ori mișcă obiectele din locurile în care acestea sunt poziționate.

De asemenea, tot în această fază se are în vedere o fixare a poziției principalelor obiecte, a poziției victimei (în situația în care se impune), a ansamblului locului, scopul principal urmărit fiind acela al formării imaginii privind natura faptei ce a fost comisă, momentul comiterii omorului pasional, ca și modul în care acesta s-a derulat.

În faza statică a cercetării la fața locului a omorului pasional se are în vedere aspectul general al locului în care a fost comis omorul pasional, ca și diversele poziții relative sesizate între potențialele urme și obiecte, ca și între acestea și căile de acces. În această fază:

Sunt măsurate distanțele specifice între diversele obiecte ale respectivei infracțiuni

Sunt măsurate distanțele specifice între diversele urme ale infracțiunii de omor pasional

Sunt realizate fotografiile – schițe

Sunt fotografiate principalele obiecte identificate la fața locului

Sunt realizate diverse măsurători fotografice de tip tridimensional

În situația în care la fața locului este identificat și un cadavru, se va trece la realizarea diverselor fotografii în vederea:

Redării poziției specifice corpului acestuia

Redării stării în care se găsește îmbrăcămintea cadavrului

Redării potențialelor leziuni vizibile în momentul descoperirii cadavrului

Redării distanței dintre cadavru față de obiectele din imediata sa apropiere

Redării raportului de poziție dintre cadavru și obiectele ce se află în apropierea acestuia

Cadavrul nu este mutat din loc, el fiind fotografiat exact în starea și în poziția în care a fost descoperit, fără a se realiza nici un fel de modificare. Respectiv, cadavrul este fotografiat cu aparatul poziționat deasupra sa, în plan paralel, permițându-se fixarea imaginii complete a cadavrului, după care se va trece la realizarea fotografierii acestuia din părțile laterale (așa numitele fotografii încrucișate), încercându-se a se evita fotografierea cadavrului dinspre picioare și dinspre cap, poziții ce pot determina, datorită perspectivelor, deformări deranjante.

În situația în care nu se reușește acest lucru, se recomandă ca executarea acestor fotografii să se realizeze de la distanțe un pic mai mari, aparatul de fotografiat fiind mult mai ridicat. În ceea ce privesc sursele de lumină, în vederea înlăturării umbrelor, se recomandă dispunerea frontală și laterală.

Pe lângă toate acestea, avându-se în vedere specificul stării de fapt, de mai impun diverse reguli la fața locului, cum ar fi :

În cazul cadavrelor ce sunt dezmembrate, se impune fotografierea acestora în două etape, respectiv în prima etapă sunt fotografiate părțile din cadavru, în locurile, respectiv în pozițiile identificate, urmând ca în etapa a doua să fie fotografiat cadavrul „refăcut”; respectiv cu toate părțile dezmembrate alăturate

În cazul cadavrelor ce au fost înecate de agresor, se impune fotografierea acestora atât în apă (exact așa cum acestea au fost identificate), cât și după scoaterea acestora din apă, în acest fel evitându-se apariția diverselor neplăceri generate de procesul de putrefacție, ce se manifestă cu precădere în cazul unor temperaturi ridicate

În cadrul cadavrelor ce au fost spânzurate de către agresor, ca și a cadavrelor aflate în poziția „șezând” se impune fotografierea acestora din față, ca și din spate, respectiv din laterale. În cazul victimei spânzurate de agresor, se impune acordarea unei atenții speciale nodului, ca și șanțului de spânzurare

În cazul cadavrelor ce au fost carbonizate de agresor, se impune în faza inițială o fotografiere a acestora în starea în care au fost descoperite. Ulterior, aceste cadavre sunt poziționate pe o suprafață de culoare albă (ce poate fi un cearceaf ori o coală mare de hârtie) în vederea obținerii unui contrast suficient, în prezența unei lumini deosebit de puternice

În cazul cadavrelor ce au fost înghețate de agresor, se impune de asemenea, în faza inițială, fotografierea acestora în starea în care au fost descoperite, ulterior realizându-se și fotografii ale cadavrului după dezghețarea acestuia la temperatura camerei

Ulterior reușirii fixării aspectului general al victimei prin intermediul fotografiilor, avându-se în vedere poziția acesteia în raport cu obiectele înconjurătoare, se va trece la fotografierea diverselor detalii, precum :

Leziunile vizibile pe corpul victimei

Diversele urme ale omorului pasional ce au rămas pe îmbrăcămintea victimei

Pete de sânge, bălți de sânge

Potențiale urme de otrăvire

Potențiale arsuri, etc

În situația leziunilor ce sunt provocate de diversele arme de foc, dacă se constată că au fost generate atât orificii de intrare, cât și orificii de ieșire, se impune fotografierea acestor urme în succesiune imediată.

În ceea ce privesc măsurătorile tridimensionale, acestea pot fi realizate prin utilizarea planșetelor speciale, cu ajutorul aparatelor cu două obiective, ca și prin intermediul fotografiilor ce sunt realizate în mod ocazional, procedee aplicabile de către specialiștii în fotografie ai diverselor organe judiciare.

În ceea ce privește cercetarea locului comiterii omorului pasional, aceasta se poate realiza dinspre centrul locului faptei spre marginea acestuia, ca și pornind de la principalul obiect (de cele mai multe ori cadavrul ori focarul izbucnirii incendiului, etc). În situația spațiilor închise, cercetarea locului comiterii omorului pasional se poate realiza de-a lungul pereților acestor spații, în cazul spațiilor deschise optându-se pentru porțiunile de teren ce sunt bine delimitate, fie dinspre centru înspre margine, fie în sens invers.

Demn de semnalat este faptul că în această fază se impune identificarea diverselor aspecte de tip general, respectiv:

Momentul în care s-a derulat omorul pasional

Modul de derulare al omorului pasional

De asemenea, se impune a fi remarcat faptul că nu se permite fumatul pe perioada cercetării locului comiterii omorului pasional, în cazuri speciale putându-se delimita un loc special dedicat fumatului. În plus, rezultatele cercetării, respectiv ale diverselor identificări în teren nu sunt comunicate/comentate cu ton ridicat, în acest fel evitându-se influențarea potențialilor martori aflați în zonă. În ceea ce privește cercetarea locului în care s-a comis omorul pasional, aceasta va demara cu diversele măsuri pregătitoare ce sunt dispuse de către magistratul procuror ce se află la conducerea respectivei echipe de cercetare.

2.2 Conservarea câmpului infracțional in faza statică

Pentru a se realiza conservarea câmpului infracțional, se impun diverse operațiuni specifice, cum ar fi :

Dispunerea măsurilor privind conservarea întregului câmp infracțional – se impun în vederea evitării potențialelor acțiuni de tip distructiv ale unor persoane prezente în zona supusă cercetării (persoanele curioase sau amatorii de senzații tare) și care pot modifica substanțial în mod extrem de rapid aspectul locului cercetării, în paralel cu eventuala distrugere a urmelor respectivei infracțiuni. Dacă nu se impune (respectiv dacă nu este cazul salvării victimei ori a înlăturării unui pericol imediat), se interzice atingerea ori modificarea poziției diverselor obiecte descoperite în zona supusă cercetării.

Întreaga echipă a organului de urmărire penală nu trebuie să modifice absolut nimic din aspectul locului faptei în starea inițială, ea deplasându-se dus-întors, pe direcție unică în cadrul locului faptei, cu notarea aspectelor generale, ca și a formei, respectiv poziției obiectelor remarcate pe parcursul cercetării, respectiv a urmelor descoperite cu această ocazie. De asemenea, se impune a se avea în vedere o delimitare clară a perimetrului dedicat scenei comiterii omorului pasional, în acest fel prevenindu-se o potențială încercare a respectivului autor/autori ai infracțiunii de a șterge/compromite urmele comiterii infracțiunii. Această măsură are și rolul de a preveni potențialele acțiuni ale unor „infractori obiectivi”, cum ar fi condițiile meteo, deosebit de nefaste în cazul în care respectiva infracțiune a fost comisă în spațiu deschis

O limitare a accesului persoanelor în zona supusă cercetării – se realizează în limitele strictului necesar. În faza inițială, în zona cercetată se impune pătrunderea numai a șefului echipei criminalistice, ce poate să fie însoțit de medicul legist sau de un ajutor, ca și procurorul. Dacă se impune, în zonă poate fi inclus și un câine de urmărire, ulterior permițându-se accesul și restului membrilor echipei.

O atenție specială este acordată mulțimii persoanelor curioase, ce trebuie să fie menținută pe întreaga perioadă a cercetării faptei la distanță de zona cercetată, în acest fel evitându-se distrugerea diverselor urme ale infracțiunii. Nu trebuie excluși din vedere potențialii martori ce ar putea fi identificați în cadrul mulțimii persoanelor curioase. În situația în care, în zona în care a fost comis omorul pasional, anterior sosirii organelor de cercetare penală, au circulat diverse persoane, acestora, ca și persoanelor care au transportat victima ori care au intervenit în stoparea potențialelor efecte ale infracțiuni, se impune prelevarea impresiunilor picioarelor și a mâinilor, ulterior realizându-se diferențierea acestora de urmele descoperite la locul cercetării.

O limitare a contactului terțelor persoane cu diversele obiecte identificate în câmpul infracțional – în special în situația unui omor pasional, se remarcă pe lângă echipa de cercetare și prezența unor jurnaliști ce deseori pătrund primii în zona infracțiunii, fără a respecta regulile impuse în cadrul unei cercetări la fața locului, generând noi urme, atingând obiectele din câmpul infracțional ori chiar modificându-le poziția.

2.3 Procesul de examinare al victimei omorului pasional. Constatarea decesului

Atât examinarea victimei unui omor pasional, cât și constatarea decesului acesteia se realizează de către un medic legist, numai în prezența procurorului de caz. Acesta trebuie să stabilească dacă respectiva victimă se mai găsește sau nu în viață, în vederea acordării primului ajutor, respectiv transportarea acesteia în regim de urgență la cel mai apropiat spital.

În ceea ce privește constatarea decesului, acesta este realizat de către medicul legist pe baza diagnosticului ce are la bază diversele semne cadaverice descoperite pe victimă, ce sunt specifice în cazul instalării decesului biologic și confirmate ulterior, cu ocazia realizării examenului necroptic. Înaintea examinării victimei, se impune ca respectivul cadavru să fie menținut în poziția în care a fost descoperit, realizându-se fotografierea acestuia, conform tehnicilor anterior prezentate.

Pe perioada fotografierii, se recomandă includerea în imagini și a unei rigle gradate, care va permite o ghidare mult mai bună asupra diverselor relații metrice, ca și a utilizării unui aparat stereoscopic. Demn de remarcat este faptul că fotografiile în culori sunt mult mai pretențioase, ele putând determina variații deosebite în cadrul redării culorilor, atât prin prisma surselor de lumină, cât și prin cea a momentului (orei) la care se realizează respectivele fotografii.

Toate rezultatele ce sunt obținute cu prilejul examinării victimei unui omor pasional sunt consemnate în cadrul procesului verbal, ele fiind și fixate prin intermediul fotografierii, examinarea victimei derulându-se similar cu cercetarea locului în care s-a comis respectivul omor pasional. În cadrul fazei statice a examinării victimei se va avea în vedere :

Determinarea locului în care victima a fost descoperită

Determinarea amplasării acesteia în raport cu diversele urme și obiecte descoperite în jurul victimei – cum ar fi vegetația, elementele de construcție diverse, unele mobile, etc.

Determinarea distanței victimei până la urmele și obiectele descoperite în jurul său

Examinarea detaliată a îmbrăcămintei victimei

Descrierea detaliată a leziunilor traumatice sesizate pe corpul acesteia

Descrierea modului de producere al acestor leziuni traumatice pe corpul victimei

Enumerarea diverselor detalii generale privind sexul victimei, greutatea, talia acesteia, culoarea ochilor, a părului, forma feței, forma nasului, forma dentară, forma urechilor, eventualele cicatrice sau tatuaje remarcate, etc

Determinarea poziției corpului victimei în ansamblul – respectiv pe spate, victima e cu fața în jos, victima e lateral (în decubit lateral, în decubit ventral sau în decubit dorsal)

Determinarea poziției membrelor victimei (membre extinse, membre îndoite, etc.), ca și a poziției capului victimei (cap dat spre spate sau întors spre o parte)

În cadrul fazei dinamice a examinării victimei omorului pasional se va avea în vedere :

Examinarea îmbrăcămintei, ca și încălțămintei victimei – cu analizarea diverselor caracteristici privind culoarea acestora, croiala, gradul uzurii, materialele din care acestea au fost confecționate, eventualele accesorii. Demn de menționat este faptul că se impune precizarea lipsei unor părți din acestea (pantofi, sandale, cizme, fustă, pantaloni, bluză, etc.), prezența unor rupturi la nivelul acestora, ca și absența obiectelor ce pot lăsa urme asupra cadavrului – precum absența ceasului de la mână ori absența verighetei/inelului de pe deget.

Se impune cercetarea cu maximă atenție a fiecărui buzunar, cu indicarea exactă atât a conținutului acestora, cât și a poziției (respectiv poziție normală ori anormală – buzunar scos în afară total ori parțial), cu menționarea eventualelor urme de murdărie ori a petelor descoperite

Examinarea corpului victimei – se realizează avându-se în vedere diverse elemente generale precum:

Condiția fizică a victimei

Eventualele semne particulare constatate

Culoarea pielii

Gradul adipozității

Natura semnelor cadaverice

Eventualele leziuni ce sunt vizibile – cu precizarea formei acestora, ca și a dimensiunii, respectiv a poziției pe care o ocupă pe corpul victimei

Diverse urme și resturi materiale – sânge ori resturi biologice, praf, noroi, zăpadă, etc

În plus, se va avea în vedere și examinarea leziunilor constatate pe corpul victimei omorului pasional, în vederea identificării diverselor instrumente ce le-ar fi putut produce. Se impune a se aminti faptul că victima nu va fi dezbrăcată, acest demers urmând a se realiza de către medicul legist, cu ocazia examinării victimei la I.M.L. Înainte ca victima să fie ridicată din locul în care a fost descoperită, se va avea în vedere conturarea cu cretă a locului ocupat de aceasta, cu indicarea poziției membrelor în raport cu corpul victimei.

O examinare a câmpului infracțional – este realizată pentru ca respectivul anchetator, prezent la locul faptei, să reușească să își formeze o imagine generală a locului comiterii infracțiunii de omor pasional, motiv pentru care este obligatoriu ca în câmpul infracțional să intre doar procurorul, însoțit de medicul legist. În acest fel se reușește evitarea la maxim a posibilității distrugerii potențialelor urme, ca și a modificării poziției pe care diversele obiecte le au în jurul victimei – urmele poziționale, ce au un rol esențial în cadrul procesului de clarificare a modului în care a fost comisă respectiva infracțiune.

Avându-se în vedere diverse particularități ale locului comiterii infracțiunii (respectiv drum public, loc public, locuință, farmacie, magazin, etc.) organele judiciare sunt obligate să fixeze întregul „tablou” al comiterii faptei (respectiv imaginea acestuia) prin:

Identificarea stării ușilor/ferestrelor

Identificarea poziției ușilor/ferestrelor

Identificarea stări/poziției eventualului mobilier, respectiv a eventualelor obiecte din preajma victimei

Identificarea stări/poziției în care sunt descoperite eventualele urme

Măsurarea cu exactitate a distanței existente între obiectele principale descoperite la locul faptei

Măsurarea cu exactitate a distanței existente între obiectele principale descoperite la locul faptei și alte urme ori căi de acces

În vederea identificării momentului în care s-a produs respectiva infracțiune de omor pasional, se va avea în vedere care este starea unor potențiale resturi de mâncare identificate la fața locului, a felului în care se află îmbrăcămintea respectivei victime (ori a autorului faptei), respectiv dacă acestea prezintă sau nu urme de ploaie/zăpadă, etc.

De asemenea, o atenție deosebită este acordată ceasului victimei, respectiv dacă acesta este spart și oprit, momentul ar putea indica ora la care a fost comisă respectiva infracțiune. În situația în care locul în care s-a comis omorul pasional este un loc deschis, oricare ar fi metoda ce a fost aleasă pentru derularea respectivei cercetări, respectivul loc/teren urmează să fie împărțit în mai multe parcele, de dimensiuni egale aproximativ, avându-se în vedere diversele diferențieri naturale existente la fața locului.

În situația în care locul în care a fost comis omorul pasional se află în cadrul unei încăperi, după ce s-a cercetat punctul zero, respectiv punctul în care au fost identificate cele mai multe urme importante, se are în vedere o cercetare a pereților, cu alegerea unui sens (dreapta sau stânga) și cercetarea ferestrelor, a ușilor, ca și a obiectelor ce sunt atârnate eventuale pe pereți ori poziționate în imediata apropiere a acestora.

Se va trece apoi la cercetarea pardoselii, a terenului, ca și a diverselor obiecte regăsite în încăperea respectivă, un accent deosebit punându-se pe locurile în care au fost identificate urmele respectivei infracțiuni, avându-se în vedere atât natura acesteia, cât și natura respectivelor obiecte.

De regulă, în situația în care locul în care s-a comis o infracțiune nu este unul extins în mod deosebit, iar principalele urme ale infracțiunii se află poziționate într-un singur loc, respectiv în locul în care se află victima (cadavrul acesteia), cercetarea va începe dinspre centru înspre periferie.

În situația în care pe o suprafață mare sunt răspândite urme ce au o importanță egală pentru respectiva cercetare ori în situația în care locul în care s-a comis fapta este foarte mare, ca și în situația în care, în cercetare, este acordată o atenție deosebită căilor de acces, respectiva cercetare a locului faptei se va începe dintr-una dintre respectivele extremități ale acestuia.

Identificarea unor potențiale modificări ce au survenit în cadrul câmpului infracțional – în vederea identificării cu rapiditate a unor potențiale modificări ce au survenit în cadrul locului comiterii infracțiunii, este recomandat apelarea la ajutorului unui eventual martor care fie a asistat la comiterea infracțiunii, fie cunoaște destul de vine locul comiterii acesteia.

Astfel, prin intermediul coroborării rezultatelor ce sunt obținute din cadrul acestor investigații inițiale, cu diversele elemente ce se pot deduce din cadrul schimbărilor survenite asupra aspectului normal al respectivului loc al comiterii infracțiunii, ca și cu consecințele directe ale respectivei infracțiuni, se pot obține diverse date deosebit de importante privind natura infracțiunii, momentul în care aceasta a fost săvârșită, împrejurările comiterii omorului pasional și chiar autorul acesteia.

În ceea ce privește autorul omorului pasional, poate fi stabilit, prin mijloace diverse, dacă respectivul era sau nu familiarizat cu locul comiterii infracțiunii, ca și dacă acesta a acționat de unul singur sau dacă a fost ajutat și de alți complici.

Demn de semnalat este faptul că orice fel de schimbare, ce poate fi provocată uneori accidental de persoanele ce uneori pătrund la locul comiterii omorului pasional, poate determina diverse concluzii eronate privind împrejurările în care respectiva infracțiuni a fost comisă. De asemenea, în cazul în care în zona supusă cercetării omorului pasional, vor pătrunde mai multe persoane decât este necesare, se pot ulterior semnala numeroase dificultăți în domeniul exploatării potențialelor urme olfactive existente.

Selecția martorilor asistenți – în vederea realizării cercetării la locul comiterii infracțiunii de omor pasional – Prin martori asistenți se înțeleg acele persoane ce iau parte la realizarea actelor procedurale. Conform legislației, unele acte de tip procedural nu pot fi realizate/validate de către respectivul organ competent decât numai în prezența acestora martori asistenți.

Martorii asistenți semnează procesul verbal ce este întocmit la fața locului, ei putând să fie chemați în fața instanțelor de judecată în vederea depunerii mărturiei privind modul de realizare al actului procedural la care au participat, ca și privind realitatea diverselor informații ce au fost cosemnate în cadrul respectivului proces verbal.

Spre deosebire de ceilalți martori (respectiv martorii propriu-ziși), martorii asistenți nu cunosc nici un fel de date ce privesc fapta ori împrejurarea de fapt ce a precedat, a însoțit sau a succedat comiterea respectivei infracțiuni, ei putând să facă declarații doar privind constatările, ca și modul în care a fost realizat actul procedural la care au participat. Astfel, declarațiile acestor martori reprezintă mijloace de probă în cadrul activității procesuale, respectiv nu mijloace de probă în vederea soluționării respectivei cauze de omor pasional. Prin această prismă, toate declarațiile ce aparțin martorilor asistenți nu pot fi incluse în cadrul mijloacelor de probă ce sunt prevăzute în mod expres de legislație.

În vederea obținerii calității de martor asistent, se impun îndeplinirea, în mod cumulativ, a unor condiții clar stabilite de legislație, respectiv:

O capacitate deplină de exercițiu

Nici un fel de interes în cadrul cauzei ce reprezintă obiectul respectivei investigații

Nu face parte din cadrul aceleiași unități cu organele de cercetare penală ce realizează respectivul act procedural.

În plus, organele de cercetare penală au obligația de a constata și :

Necesitatea îndeplinirii respectivului act procedural, ce nu se poate realizat decât numai în prezența unor martori asistenți

Posibilitatea prezenței martorilor asistenți, avându-se în vedere că numărul acestor martori trebuie să fie de minim doi

În ceea ce privește consemnarea activității, aceasta se realizează în cadrul cuprinsului respectivului proces verbal, în care sunt incluse toate rezultatele ce au fost obținute ca urmare a realizării actelor procedurale, respectiv a cercetării locului comiterii unei infracțiuni, respectiv:

Consemnarea numelui, a prenumelui, a vârstei, a profesiei, a locului de muncă, a adresei, ca și consemnarea altor acte de identitate

Dacă nu s-a reușit determinarea prezenței martorilor asistenței, în cadrul procesului verbal se vor menționa cauzele care au stat la baza acestui fapt

Se impune a fi făcută mențiunea, atât privind diversele mijloace de probă ce au fost descoperite, ca și diversele alte constatări ce au fost făcute cu ocazia cercetării locului infracțiunii, că toate acestea au fost semnalate, ca și arătate respectivilor martori asistenți

La finalul actului se menționează dacă respectivii martori asistenți au realizat diverse observații, ca și natura acestor observații, atât privind modul de realizare a actului procedural, cât și privind informațiile ce au fost incluse în cuprinsul respectivului act constatator

În situația în care martorii constatatori nu vor să semneze respectivul proces verbal ori nu au capacitatea să facă acest demers, aceste aspecte trebuie să fie menționate în cadrul procesului verbal

Obținerea diverselor date privind victima, respectiva faptă de omor pasional, ca și martorii ce au diverse informații legate de faptă și de potențialii autori ai acesteia – se au în vedere în special martorii oculari, martori ce se impun a fi audiați încă din faza inițială a realizării cercetării locului comiterii infracțiunii. În acest fel, potențialii martori, ce au perceput în mod direct anumitele fapte infracționale, au în memorie diversele date care pot să fie redate organelor judiciare cu exactitate, acestea nefiind alterate de anumiți factori obiectivi ori subiectivi

Demn de menționat este faptul că cele mai importante informații în vederea elucidării cazului de omor pasional sunt furnizate de către victimă, motiv pentru care regula metodologică dedicată investigării în special a omuciderilor se derulează în sensul faptă – făptuitor.

O importanță deosebită o are identificarea respectivei victime, moment din car se poate începe identificarea cercului potențialilor suspecți, precum și încadrarea faptei, avându-se în vedere calitatea subiectului de tip pasiv al respectivei infracțiuni. O sursă importantă în domeniul furnizării datelor ce vor duce la identificarea ucigașului pasional este reprezentată de cunoașterea victimei, sub diverse aspecte.

În acest sens, se remarcă importanța deosebită ce este reprezentată de examinarea cadavrului victimei, examinare realizată de medicul prezent la fața locului, împreună cu procurorul ori cu expertul criminalist, prin intermediul acesteia reușindu-se obținerea unor informații deosebite în vederea :

Identificării cauzei decesului, ca și a naturii acestuia

Identificării diverselor leziuni pe corpul victimei

Identificării potențialelor urme determinate de o luptă a victimei cu agresorul său

Identificării posibilității de autolezare a victimei

Identificării unei corespondențe între locul descoperirii victimei și locul în care s-a produs infracțiunea

Identificarea momentului și a modului în care s-a comis respectiva infracțiune

CAPITOLUL 3. CERCETAREA INFRACȚIUNII DE OMOR PASIONAL – FUNCȚE DE MIJLOCUL SUPRIMĂRII VICTIMEI

În vederea clarificării privind diverselor împrejurări ce vizează mijloacele, ca și procedeele ce au fost utilizate de către autorul unui omor pasional pentru a suprima viața victimei sale, se impune ca încă din faza inițială a derulării cercetării la fața locului comiterii respectivului omor pasional să se aibă în vedere specificul diverselor leziuni ce au fost produse de către agenții vulneranți.

3.1 Infracțiunea de omor pasional comisă cu diverse arme albe, corpuri contondente

Prin definiție, prin arme albe se înțeleg diversele obiecte mecanice ce au o lamă de tip strălucitor și care, în funcție de modul de reflectare la nivelul plăgii, pot determina diverse leziuni ce se clasifică în :

1.Leziuni ce sunt produse de arme albe – obiecte tăioase – pot fi identificate în orice regiune la nivelul corpului victimei, lungimea acestora fiind determinată de distanța pe care o parcurge lama respectivului obiect tăios (armă albă) pe suprafața respectivului corp. În ceea ce privesc marginile acestor plăgi, ele sunt netede, cu un aspect de tip liniar, de tip semi-circular ori în unghiuri, adâncimea leziunilor depinzând atât de rezistența țesutului victimei, cât și de forța cu care a fost aplicată respectiva lovitură.

În ceea ce privește lungimea acestor plăgi, aceasta variază nu numai prin prisma marginii lamei tăietoare, ci mai ales prin prisma producerii agresiunii, respectiv prin intermediul :

Presiunii pe care o exercită lama la nivelul pielii victimei

Alunecării lamei pe pielea victimei – în acest caz se are în vedere amplitudinea respectivei alunecări

În ceea ce privește gravitatea plăgilor rezultate în urma contactului corpului cu aceste obiecte tăioase, acestea sunt variabile și depind de :

Forța cu care este acționat respectivul obiect tăios

Gradul ascuțirii marginii tăioase a acestui obiect/armă albă

Gradul de rezistență al țesuturilor victimei

Leziunile ce sunt produse

În domeniul profunzimii unei plăgi tăiate, se remarcă faptul că aceasta depinde în special de :

Gradul ascuțirii lamei respectivei arme albe

Forța cu care este aplicată lama pe corpul victimei

Gradul de înclinație al armei albe în raport cu tegumentele victimei

Gradul de rezistență al țesuturilor victimei

În cazul unei deces determinat de diverse plăgi tăiate, moartea se poate datora:

Unei hemoragii masive

Unei embolii gazoase – în cazul producerii unei secționări a vaselor mari din zona gâtului

Unei asfixii – în situația în care este secționată traheea

Unor diverse complicații de natură infecțioasă

În ceea ce privește locul comiterii unui omor pasional cu ajutorul armelor albe/obiecte tăioase, se remarcă diverse urme de sânge ce pot fi :

Urme împrăștiate – urme împroșcate – se remarcă în situația plăgilor arteriale

Urme sub forma unor bălți de sânge – se remarcă în situația plăgilor venoase

O atenție deosebită este acordată plăgilor arteriale de tip radial, ce se remarcă în cazul leziunilor de apărare ale victimei, provenite ca urmare agresiunii la care aceasta a fost supusă. Mai precis,în acest caz, se remarcă la rănile ce sunt constatate la victimă, în zonele dedicate regiunilor palmare, diversele caracteristici ale:

Plăgilor dedicate apărării ofensive – victima a avut intenția de a prinde în mâini cuțitul/arma albă a agresorului

Plăgilor de apărare defensivă – se remarcă în zonele dorsale ale mâinilor – victima are tendința de a-și acoperi cu mâinile, fața

2.Leziuni ce sunt produse de către obiecte înțepătoare/obiecte înțepător-tăioase – cuțite cu vârfuri ascuțite, foarfeci, baionete, ace, etc – aceste leziuni au diverse forme geometrice (respectiv cilindrice, hexagonale, triunghiulare), ele menținând relativ fidel respectiva formă pe care o au la nivelul tegumentelor victimei și producând, de cele mai multe ori, la nivelul organismului, diverse leziuni de tip penetrant.

Toate obiectele de tip înțepător-tăios, ce au tendința de a acționa în mod oblic, vor determina lungimea plăgii pe care o generează, în funcție de gradul înclinației. În situația în care aceste obiecte ajung să fie mișcate de către agresor în țesuturi, se remarcă faptul că lungimea respectivei plăgi depinde în mod direct de gradul respectivei deplasări.

În ceea ce privește lungimea plăgii determinate de aceste obiecte, ea este generată de gradul înclinației lamei obiectului, în raport cu suprafața pe care o penetrează, producându-se în mod practic o acțiune de perforare, ca și o acțiune de tăiere.

În ceea ce privește victima unor astfel de agresiuni, se impune precizarea caracterului vital ori post-mortal al diverselor plăgi constatate pe corpul acesteia, avându-se în vedere faptul că, de regulă, forma diverselor răni ce sunt produse după deces nu sunt diferite de rănile ce sunt produse pe perioada vieții victimei.

În ceea ce privește poziția victimei, ca și poziția agresorului în cazul unor astfel de agresiuni, se remarcă dificultatea identificării acestora, motiv pentru care se recomandă a se avea în vedere atât talia victimei, respectiv cea a agresorului, dar mai ales direcția în care s-a produs respectiva rănire.

În situația armelor albe, ce prezintă un singur tăiș, se remarcă pe partea netăioasă o anumită ruptură, cu unghiul respectivei plăgi apărând în formă rotunjită. De asemenea, în cazul unor arme albe/obiecte înțepător-tăietoare se pot remarca secțiuni în forme patrulatere ori triunghiulare, cu prezentarea a patru, respectiv trei lame tăioase. Astfel, se remarcă faptul că fiecare lamă va acționa într-o direcție, astfel că respectiva plagă ce va rezulta va avea un aspect de tip stelat, cu patru raze, respectiv cu trei raze, determinate de o retracție a țesuturilor înjunghiate. În situația în care un astfel de obiect va pătrunde în tegument în direcție oblică, se va remarcă o inegalitate la nivelul razelor plăgii ce se va genera.

3.Leziuni ce sunt produse de arme albe / obiecte de tip despicător – topor, sapă, bardă, etc – astfel de leziuni se remarcă sub forma unor plăci tăiate, respectiv plăci zdrobite – în situația în care respectiva lamă nu este suficient de bine ascuțită. Aceste obiecte au capacitatea de a produse diverse leziuni despicate, ce au caracterul:

La exterior – al rănilor tăiate, ce prezintă margini de tip neted, liniar

Marginal – în situația în care lama respectivului obiect nu este bine ascuțită – se remarcă răni de tip zdrobit, mici contuzii

În ceea ce privește lungimea rănii ce este despicată de acest tip de arme albe, ea este influențată atât de unghiul înclinării, cât și de lungimea lamei respective. De cele mai multe ori, se remarcă astfel de leziuni produse în special în zona capului victimelor, multe dintre acestea putându-se complica cu embolii gazoase ori cu infecții complicate.

În ceea ce privește gravitatea acestor plăci despicate, ea depinde de:

Profunzimea plăgilor

Posibilitățile de afectarea diverselor organe interne – mai ales a creierului

Posibilitățile de producere a unei hemoragii

Posibilitățile de producerea unor infecții

În domeniul identificării acestor arme albe, se remarcă relativitatea, procesul fiind determinat de diversele caracteristici ale obiectului cu care se realizează infracțiunea, respectiv de lungimea plăgii, ca și adâncimea acesteia.

În cazul leziunilor ce sunt determinate prin intermediul penetrării oaselor late ale victimei, se remarcă capacitatea identificării cu destul de mare precizie a lățimii caracteristice respectivului obiect vulnerant.

În domeniul identificării diverselor obiecte despicătoare, avându-se la bază diversele urme ce sunt lăsate (cel mai adesea la nivelul calotei craniene), se aprecia imposibilitatea acestora, datorată structurii de tip spongios a naturii osoase, ce nu permitea reținerea de către acesta a diverselor caracteristici ale profilului lamei obiectului.

În ciuda acestui aspect, în practică, s-a reușit identificarea unor obiecte despicătoare (în speță, secure), avându-se la bază diversele micro-striații ce au fost formate la nivelul oaselor calotei craniene.

3.2 Omorul pasional produs prin asfixia victimei

Trebuie menționat încă de la început că decesul violent, ce survine ca urmare a unei asfixii mecanice (în practica medicală fiind cunoscut termenul „anoxia acută tip ventilator”), reprezintă una dintre metodele destul de des întâlnite în cazul omuciderilor, cu toate problemele ce decurg din acestea, datorită diverselor moduri în care decesul se poate produce, respectiv prin spânzurare, prin strangulare, prin ocluzia căilor respiratorii, prin comprimarea de tip toraco-abdominală, dar și prin înecare.

În cazul unei victime asfixiate se remarcă cianoza extremității cefalice, ca și cianoza unghiilor, ce apare în momentul în care în 100 ml de sânge capilar se remarcă prezența a peste cinci grame de hemoglobină de tip nesaturat. Trebuie menționat faptul că intensitatea cianozei se mărește în situațiile în care are loc și o stază destul de pronunțată – cazul strangulării. În cazul asfixiilor mecanice, expertiza medico-legală urmărește :

Stabilirea faptului dacă decesul ca urmare a asfixiei mecanice

Forma de asfixie

Diversele particularități ale cazului

Asociere cu potențiale leziuni traumatice

3.2.1 Spânzurarea

Spânzurarea reprezintă forma asfixiei mecanice ce se realizarea printr-o compresiune a gâtului prin intermediul unui laț ce este acționat de greutatea corpului victimei. Aceste lațuri sunt realizate din materiale diverse, ele putând fi lațuri :

Dure – precum lanțul și sârma

Semi-moi – frânghiile, cablurile electrice, cordoanele din piele

Moi – eșarfe, fulare, fâșii din pânză

De asemenea, lațurile se clasifică în :

Lațuri fixe – lațuri înnodate – cercul format de acestea are perimetri fix, neputându-se micșora, la rândul lor fiind :

Lațuri închise – lațuri fixe ce determină cerc complet

Lațuri deschise – lațuri fixe ce generează fragmente dintr-un cerc – nu înconjoară gâtul complet

Lațuri culante – prin intermediul alunecării, cercul care se formează poate fi micșorat în mod progresiv

Un rol esențial este deținut de poziția nodului, ce poate să fie destul de variabilă, respectiv în situația în care nodul lațului este poziționat în zona regiunii occipitale, iar corpul suspendat în vid, el comprimând diversele formațiuni ale gâtului victimei, se vorbește despre spânzurarea atipică. Spânzurarea completă se produce în momentul în care corpul victimei atârnă fără nici un punct de sprijin sub el, în vreme ce spânzurarea incompletă este în situația în care corpul victimei este sprijinit – pe genunchi, pe călcâie ori are poziția orizontală.

Conform mecanismului de comprimarea gâtului, la o greutate de :

2 kg sunt comprimate venele jugulare

5 kg – sunt comprimare arterele carotide

15 kg – se comprimă traheea

25 kg – se comprimă arterele vertebrale – cazul spânzurărilor atipice, nodul lațului traumatic poziționat sub bărbie ori chiar cu lațul în gura victimei

Fiind considerată a fi un traumatism de tip cervico-laringo-traheal, spânzurarea produce diverse modificări locale, atât la nivel intern, cât și la nivel extern, „șanțul de spânzurare” fiind cel mai reprezentativ (Mina Minovici obișnuia să-l numească „stigmat caracteristic”). Acest șanț de spânzurare este amprenta lăsată de laț în zona gâtului, respectiv de tip denivelat, pergamentat, cu o culoare galben-violacee, ce menține, asemeni unui mulaj, nu doar forma, ci și structura și dimensiunile lațului. Acest șanț poate să lipsească (în cazul spânzurărilor produse cu ajutorul obiectelor moi) ori poate fi realizată și post-mortem, fără însă a determina reacții subjacente vitale.

În cazul șanțului, se are în vedere cercetarea poziției acestuia (de regulă a poziției superioare, poziționată peste cartilajul tiroid). Se remarcă faptul că acest șanț este mai accentuat în zona regiunii antero-laterale în cazul spânzurărilor tipice, el fiind întrerupt în zona nodului. În cazul spânzurărilor tipice, se remarcă nodul poziționat la spatele victimei, zonă în care șanțul se remarcă a fi întrerupt.

În cazul spânzurărilor atipice, se poate remarca prezența nodului și sub bărbia victimei (este de tip întrerupt), caz în care traheea este liberă, decesul producându-se tardiv, datorită comprimării arterelor vertebrale. Astfel, în aceste cazuri, spânzurarea se realizează în poziția gondolă, respectiv cu lațul legat nu doar de gât, ci și de picioare. În ceea ce privește capul victimei, se remarcă aplecarea spre partea opusă nodului, datorită apăsării maxime a lațului.

CONCLUZII

Cercetare la fața locului a unui omor pasional este considerată ca fiind una dintre acțiunile ce au un rol determinant în cadrul realizării scopului oricărui proces penal, prin ea înțelegându-se procedeul prin care este facilitată administrarea unor mijloace de probă, ca și identificarea acestora.

În cadrul cercetării la fața locului a infracțiunii omorului calificat sunt incluse toate activitățile de tip procedural, ca și activitățile de tactică criminalistică, prin intermediul cărora se realizează perceperea corectă și nemijlocită a locului în cadrul căruia a fost săvârșită o anumită faptul de natură penală.

În cadrul acesteia este inclusă căutarea mijloacelor de probă, identificarea mijloacelor de probă, cu prelevarea acestora, fixarea mijloacelor de probă, ridicarea acestor mijloace, examinarea ulterioară a mijloacelor de probă, precizarea pozițiilor ocupate de acestea.

Atât în cadrul literaturii de specialitate, cât și în cadrul practicii judiciare, cercetarea la fața locului reprezintă nu doar condiția de bază în cadrul complexului proces de investigare criminalistică a diverselor activități infracționale, ci și faza inițială a acestuia.

În practică, de cele mai multe ori, cercetarea la fața locului a omorului pasional s-a dovedit a fi singura modalitate prin care s-a reușit obținerea diverselor probe în cadrul fazei inițiale a investigării unei activități infracționale, aceasta fiind de altfel o activitate deosebit de complexă ce este derulată de diverse organe de cercetare penală.

În cadrul fazei urmăririi penale, cercetarea la fața locului se dispune prin intermediul unei rezoluții ce este motivată de către organul de cercetare penală, de cele mai multe ori după ce s-a luat decizia începerii urmării penale.

Cercetarea la fața locului se derulează în prezența diverșilor martori asistenți, exceptând situația în care nu este posibil acest lucru. De regulă, când este necesar, cercetarea la fața locului se derulează în prezența părților, când eventuala participare a acestora, prin citare legală, nu este de natură a împiedica derulare în condiții optime a realizării cercetării.

În vederea garantării exercitării dreptului la apărare a unui învinuit ori inculpat ce a fost reținut ori arestat sub acuzația comiterii unei anumite activități infracționale, legiuitorul a conferit posibilitatea prezenței acestuia în cadrul cercetării la fața locului. În situația în care acesta nu are posibilitatea să fie adus la cercetarea la fața locului, organul de urmărire penală îi impune în vedere învinuitului/inculpatului dreptul reprezentării, la cerere fiindu-i asigurată acestuia și reprezentarea.

Pentru buna derulare a activității de cercetare la fața locului, organele judiciare ce realizează această activitate de cercetare pot să interzică diverselor persoane ce se află la locul realizării cercetării ori care vin din acesta, comunicarea de orice fel (comunicarea între ele, ca și comunicarea cu alte persoane), ca și părăsirea de către acestea a locului cercetării, înaintea finalizării activității de cercetarea locului faptei.

Cercetarea locului în care a fost comis un omor pasional reprezintă acțiunea imediat următoare a declanșării urmării penale, aceasta impunându-se a se realiza deîndată și intr-un mod complex, datorită faptului că o eventuală repetare a acesteia, chiar dacă ar fi posibilă, nu ar mai genera rezultate deosebite pentru acțiunea penală.

Un act de justiție modern și eficient impune folosirea, pe scară din ce în ce mai largă, a celor mai avansate metode și mijloace tehnico-științifice, în activitatea de prevenire și combatere a infracțiunilor, precum și în lărgirea posibilităților de cercetare ale laboratoarelor criminalistice care influențează pozitiv finalitatea procesului penal.

Locul săvârșirii unui omor pasional este cel mai bogat în urme sau date referitoare la actul infracțional și la autorul acestuia. Astfel se poate explica de ce cercetarea la fața locului servește nu numai la descoperirea urmelor sau la surprinderea acelor împrejurări de natură să conducă la demascarea infractorului, ci și la cunoașterea nemijlocită de către procuror, apărător și instanța de judecată a locului respectiv.

În majoritatea cazurilor de omor pasional în care se efectuează cercetarea la fața locului, aceasta nu numai că oferă posibilitatea efectuării unor constatări referitoare la situația locului săvârșirii respectivei infracțiuni, ci furnizează date și elemente în legătură cu împrejurările ce au înlesnit sau favorizat, respectiv au permis infractorului comiterea omorului pasional.

BIBLIOGRAFIE

G.Achim, Criminalistica, Editura Z, 1996

Gheorghe Achim, Procedeele de fotografiere a cadavrelor, Criminalistică, Editura Z

Ion Anghelescu, et. all, Dicționar de criminalistică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984

G.Antoniu, C.Bulai, Gheorghe Chivulescu, Dicționar juridic penal, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976

C. Aionițoaie, Tactica cercetării la fața locului, în Curs de criminalistică, Academia de Poliție „Al. I. Cuza” , București, 1985, I.Argeșanu, Criminalistica și criminologia în acțiune, Editura Lumina Lex, București, 2001

V. Beliș, Medicină legală, Editura Juridică, ediția a IV-a, București, 2004

V. Bercheșan, Cercetarea penală, îndrumar complet de cercetare penală, Editura și tipografia ICAR, București, 2002

V. Bercheșan, Martorii asistenți, în Probele și mijloacele de probă, Editura Ministerului de Interne, București, 1994

V. Bercheșan, Mijloacele auxiliare de probă. Procedee de probațiune în cadrul cercetării penale, Editura și Tipografia „ICAR”, București, 2002

V. Bercheșan, C. Pletea, I. E.Sandu, Cercetarea la fața locului, în cadrul Tratatului de Tactică criminalistică, Editura „Carpați”, Craiova, 1992

V.Bercheșan, Martorii asistenți, Cercetarea penală – îndrumător complet de cercetare penală, Editura și Tipografia ICAR, București, 2002

C. Bulai et. all, Instituții de drept penal, Editura Trei, București, 2001

I. Gheorghiu Brădet, Infracțiuni contra vieții – Drept penal român, parte specială, volumul I, Editura Europa Nova, București, 1993

V. Dongoroz et. all, Explicații teoretice ale Codului de procedură penalăromân, vol.II, Parte specială, Editura Academiei Române, București, 1975

L. Lambert, Formulaire des officiers de police judiciere, Librairir generale de droit et jurisprudence, Paris, 1979

T. Medeanu, Crima și criminalul, geneza crimelor și descoperirea criminalilor, Editura Lumina Lex, București, 2002

I.Mircea, Criminalistica, Editura Lumina Lex, București, 2001

I. Mircea, Cercetarea la fața locului, în Criminalistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978

I.Mircea, Tratat de Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2002

I. Mircea, Procesul-verbal de cercetare la fața locului, în Criminalistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978

I.Morariu, Medicină legală, Editura medicală, București, 2001

I. Neagu, Tratat de procedură penală, Editura Pro, București, 1997

Ghe.Nistoreanu et all, Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății – Drept Penal, parte specială, Editura Continent XXI, București

Ghe. Scripcaru, Medicină legală, Editura Didactică și Pedagogică, București. 1993

Gheorghe Scripcaru, M.Terbancea, Problemele medico-legale ale morților violente – Patologie Medico-Legală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978

E. Stancu, Tratat de criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2002

E.Stancu, Cercetarea la fața locului, în cadrul Tratatului de Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2002

E. Stancu, Fixarea integrală și obiectivă a rezultatelor cercetării, în Tratat de Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2002

E.Stancu, Metodologia investigării infracțiunilor de omucidere, Tratat de Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2002

E.Stancu, Principalele probleme, obiect al probațiunii, care trebuie clarificate prin investigarea morții violente, Tratat de Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2002

E. Stancu, Mijloace tehnico-științifice folosite în cercetarea la fața locului, Tratat de Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2002

E. Stancu, Procedeele de fotografiere a cadavrelor,Tratat de Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2002

E. Stancu, Măsuri preliminare cercetării la fața locului, Tratat de Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2002

E. Stancu, Cercetarea în faza statică, Tratat de Criminalistică,Editura Universul Juridic, București, 2002

C. Suciu, Cercetarea omorului, Criminalistică, Editura Didactică și Pedagogică, București

C. Suciu, Criminalistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1963

C. Suciu, Cercetarea locului săvârșirii faptei, în Criminalistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972

C. Suciu – Cercetarea propriu-zisă a locului faptei, în Criminalistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972

C. Suciu, Acțiunile premergătoare cercetărilor propriu-zise, Criminalistică, Editura Didactică și Pedagogică, București

C.Suciu, Etapele cercetării locului săvârșirii faptei, Criminalistică, Editura Didactică și Pedagogică, București

E. Stancu, Reguli tactice ale cercetării la fața locului, Tratat de Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2002

Site-uri consultate :

http://www.mpublic.ro/jurisprudenta/publicatii/probe_genetice.pdf

http://www.mpublic.ro/ncpp.pdf