Centru Regional de Recalificare Profesionala In Oradea

Cuprins

Dicționar de termeni -5-

Listă de abrevieri -9-

Motto-uri -10-

Date generale -11-

4.1 Evoluția functională a orașului Oradea -11-

4.1.1 Evoluția functională a orașului Oradea (1945-1989) -11-

4.1.2 Evoluția functională a orașului Oradea (după 1989) -15-

4.2 Funcțiile orașului Oradea -16-

4.2.1 Funcția industrială -16-

4.2.1.1 Societățile comerciale din industrie -16-

4.2.1.2 Salariații din industrie -16-

4.2.1.3 Ramurile industriei -16-

4.2.1.3.1 Industria pielăriei și încălțămintei -16-

4.2.1.3.2 Industria alimentară -17-

4.2.1.3.3 Industria cauciucului și maselor plastice -17-

4.2.1.3.4 Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal -17-

4.2.1.3.5 Industria de prelucrare a lemnului și mobilei -17-

4.2.1.3.6 Industria textilă și a confecțiilor -17-

4.2.1.3.7 Industria produselor din minerale nemetalice -17-

4.2.1.3.8 Alte ramuri industriale -17-

4.2.2 Funcția comercială -17-

4.2.2.1 Realizări și eșecuri în anii economiei socialiste -17-

4.3 Arhitectură și urbanism -17-

Justificarea temei -18-

Obiectivul lucrării -18-

6.1 Rezultate urmărite -19-

Formare profesională -20-

7.1 Caracteristici -20-

7.2 Programe de inițiere -21-

7.3 Programe de calificare, recalificare -21-

7.4 Programe de perfecționare, specializare -21-

Pregătire teoretică -22-

Pregătire practică -23-

Funcțiuni -23-

Concluzie -23-

Bibliografie -24-

1. Dicționar de termeni . . .

Angajat: Persoană încadrată într-un loc de muncă.1

Angajator: cel care angajează.2

Calificare: Pregătire într-un anumit domeniu de activitate profesională ( atestată de obicei printr-un act oficial ); calificație.3

Competent: 1. Care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuția, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptățit.4

Funcție: Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu; Grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă.5

Furnizor: Persoană fizică sau juridică care furnizează, care procură ( diverse materiale ).6

Meserie: 1. Profesie sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meserie. 2. Școală de meserii = școală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificați. 3. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate, de specialitate, competent.7

Măiestrie: lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; uneltă, instrument, aparat ingenious.8

Persoană fizică: om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligați și care participă în această calitate la raporturile juridice civile.9

1 definirea termenului conform DEX `98, http://dexonline.ro/

2-9 ibidem

Persoană juridică: organizație instituție etc. care, având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect cu drepturi și cu obligații deosebit de persoanele fizice care intră în componența acestora.10

Practică: 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu…, a profesa. 2. A pune în aplicare, a folosi, a utilize, a întrebuința, a face, a executa, a afectua.11

Prelegere: Curs, lecție ținută într-o școală de grad superior; conferință publică ( aparținând unui ciclu ).12

Profesional: Care ține de o profesiune, legat de o profesiune13

Profesionalism: 1. Caracter professional al unei activități; profesionalitate. 2. Cuvânt cu character ethnic folosit într-o anumită profesiune.14

Recalificare: Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită.15

Specialist: 1. Persoană care cunoaște temeinic o dișciplină, o problem în domeniul căreia profesează. 2. Persoană special pregătită pentru a lucre într-un anumit domeniu; reprezentat al unei apecialități.16

Specialitate: Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesie. De specialitate = Care aparține unui domeniu special; Care este competent într-o anumită ramură de activitate.17

Ucenic: 1. Persoană ( tânără ) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. 2. Adept și continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; Începător într-o activitate, discipol.18

Competență profesională: este capacitatea de a realiza activitățile cerute la locuul de muncă la nivelul calitativ specificat în standardele ocupaționale.19

10 definirea termenului conform DEX `98, http://dexonline.ro/

11-18 ibidem

19 definirea termenului conform site-ului http://cursuricalificaregratuite.eu/ce-este-formarea-profesionala.php

Contractul de ucenicie la locul de muncă: este un contract individual de muncă de tip particular, pe de durată determinată, în temeiul caruia o persoană fizică, denumită ucenic, se obligă să se pregătească profesional și să muncească pentru și sub autoritatea unei persoane juridice sau fizice denumite ca și angajator care se obligă să-i asigure plata salariului și toate condițile necesare formarii profesionale.20

Formarea profesională a adulților: cuprinde formarea profesională inițială și formarea profesională continuă organizate prin alte forme decât cele specifice sistemului național de învățământ.21

Formarea profesională continuă: este ulterioară formării inițiale și asigură adulților fie dezvoltarea competențelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competențe.22

Formarea profesională inițială: asugură pregătirea necesară pentru dobândirea competențelor profesionale minime necesare pentru obținerea unui loc de muncă.23

Furnizorii de formare profesională: sunt persoane juridice cu drept public sau privat care pot presta servicii de formare profesională, cu respectarea standardelor de pregătire profesională a legislației în vigoare.24

Maistrul de ucenicie: persoană atestată, în condițiile Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, care coordonează formarea profesională a ucenicului.25

Ocupația: poate fi exprimată prin funție sau meserie, ea este aducatoare de venit în bani pe care o persoană în mod obișnuit o desfășoară într-o unitate economico-socială și care constituie pentru aceasta sursa de existență.26

Standardul ocupațional: documentul care precizează unitățile de competență și nivelul calitativ asociat rezultatelor activităților cuprinse într-o ocupație.27

Ucenicia la locul de muncă: formarea profesională realizată în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă.28

20 definirea termenului conform site-ului http://cursuricalificaregratuite.eu/ce-este-formarea-profesionala.php

20 -24 ibidem

25 definirea termenului în condițiile Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă

26-28 definirea termenului conform site-ului http://cursuricalificaregratuite.eu/ce-este-formarea-profesionala.php

3. Motto-uri

Motto 1: “Când meseria devine artă este una. Dar când arta devine meserie, este cu totul altceva.”

Tudor Mușetescu

Motto 2: “Alege-ți o meserie pe care să o iubești și nu vei lucre o zi în viața ta.”

Confucius

Motto 3: “Nu contează ce meserie ai, contează să fi cel mai bun.”

Abraham Lincoln

Motto 4: “Pentru a devein un om capabil și de succes în orice profesie, trei lucruri sunt necesare: natura, studiul și practica.”

Henry Ward Beecher

4. Date generale

Situat la 10 km de frontiera de vest a țării, Municipiul Oradea, reședință administrativă a judetului Bihor, ocupă o poziție central-europeană privilegiată constituind un important nod economic aflat la o distanță relativ apropiată de capitalele din regiune.

4.1 Evoluția functională a orașului Oradea

4.1.1 Evoluția funcțională a orașului Oradea (1945-1989)

În 1930 în Oradea existau 8179 de clădiri în cadrul cărora funcționau 20341 de gospodării. În anul 1918 suprafața teritorială a Oradiei este de 895 km2, în 1939 suprafața aproape ca s-a dublat ajungând la 1501 km2. În acea perioadă orașul Oradea era străbătut de 643 de străzi cu o lungime totală de 255 de km.

Între anii 1945 și 1989 viața culturală și economică a orașului se dezvoltă rapid, Oradea devenind un oraș cu funcțiuni complexe bine definite, în cadrul cărora un loc important il ocupă industria. După perioada anului 1945, s-au luat masuri pentru relansarea economică și refacerea mediului urban. S-au refacut clădirile distruse, s-au redeschis instituții publice, s-au reparat liniile de tramvai distruse în timp de război, s-au construit altele noi și s-a reparat podul Ferdinand.

În 1945, conform inventarierii facute de către Camera de Comerț și Industrie, în Oradea funcționau 102 firme. Acestea au fost naționalizate în 11 iulie 1948. Cele mai mari dintre acestea au fost Solidaritatea, Victoria, Interindustrial, Sinteza, Înfrățirea, etc. În 1948 s-a desființat Camera de Comerț și Industrie din Municipiul Oradea. În anul 1959 are loc un

nou val de naționalizări, care au avut drept țintă cooperativele meșteșugărești, când în proprietatea statului trec Cooperativa Munca Invalizilor, Cooperativa Lemn și Mobilă, Cooperativa Constructorul, Cooperativa Higiena, Cooperativa Cootex ( construită în anul 1945 ), Cooperativa Sîrrguința ( Fabrica de Încălțăminte și Artă ), Cooperativa 6 Martie, Cooperativa Casnică, etc.

2 Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

Ca urmare a dezvoltării continue a Municipiului Oradea, pe parcursului anilor 50, în oraș au apărut noi întreprinderi impulsionate de modelul sovietic: Trustul de Construcții Locale ( 1950 ), Întreprinderea de Confecții Oradea ( 1959 ), Întreprinderea comunală a orșului Oradea ( în 1950 transformată în Intreprinderea comunală 12 octombrie a orașului Oradea iar ulterior, în 1973 a fost comasată cu Întreprinderea de Locuințe și Construcții Oradea, cu Întreprinderile de Gospodărie Comunală și Locativă, cu Întreprinderea de Amenajări Tehnico-Sanitare ), Întreprinderea de Accesorii pentru Mijloacele de Transport ( care se mută pe platforma de vest în 1968 ). În anul 1970 a început construirea unei zone industriale în partea de vest a Oradiei. Ulterior au apărut noi intreprinderi: Întreprinderea de Lacuri și Vopsele Transilvania ( în 1969 fuzionează cu Sinteza ), Combinatul de Prelucrarea a Lemnului Oradea ( 1973 ), Întreprinderea de Materiale de Construcții ( 1971, care își deschide în 1972 o secție de betoane celulare autoclavizate ), Fabrica de Zahăr ( 1966 ), Fabrica de Mobilă ( 1966 ), Uzina de Alumină ( 1962 ), Centrala Electrică de Termoficare ( 1963 ) și Întreprinderea de Stat Avicola ( 1966 ).

Pe langă marile întreprinderi enumerate mai în sus, au apărut și cooperative meșteșurărești: Cooperativa Constructorul ( 1969 ), Cooperativa Arta Populară ( 1962 ), Cooperativa Prestarea ( 1952 ), etc.

În 1969 industria din Oradea participă cu o pondere de 1.7% la valoarea producției industriale a întregii țări. În cadrul producției industriale a orașului Oradea, cele mai importante ramuri sunt industria alimentară și industria ușoară care dețin ponderea de 2/3 din total. Unele dintre ramurile industriale dezvoltate în municipiul Oradea dețin ponderi însemnate din producția ramurilor respective la nivel național, cele mai însemnate dintre acestea sunt: industria de mașini și unelte ( 24% din total ), industria metalurgiei neferoase producătoare de alumină ( 100% ). Populația angajată în industrie din totalul populației active din 1966 reprezintă procentajul de 44%, iar în 1980 producția industrial a Oradiei reprezintă 65% din totalul producției pe județ.

2 Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

În 1951 s-a dat în folosință Centrul Sanitaro-Antiepidemic al Regiunii Crișana după care în 1973 se transform în Centrul Sanitar Antiepidemic. Din 1958 în municipiul Oradea funcționează Stația de Salvare ( care avea în dotare 10 mașini de salvare ). În 1963 s-a înființat Centrul de Recoltare a Sângelui iar în 1984 s-a dat în folosință Spitalului Județean.

Fiind în strânsă legătură cu avântul puternic al industriei se dezvoltă și funcția de transport. Începând cu 1967 Aeroportul din Oradea se modernizează.

Odată cu reîmpărțirea administrative-teritorială a României, în 1968, Oradea primește statutul de municipiu pentru a treia oară. Tot în anul 1968 s-a finalizat Spitalul de Copii și a intrat în funcțiune stația de epurare a orașului.

Funția culturală a municipiului Oradea cunoaște un nou avânt prin înființarea în 1963 a Institutului Pedagogic de 3 ani, care, după o întrerupere de 30 de ani se pun din nou bazele învățamântului superior. Oradea îndeplinind și funcția de municipiu reședință de județ îi crește importanța funcției administrative. În 1973 s-a dat în folosință Hotelul Dacia, Magazinul Crișul, Casa de Modă, Casa de Cultură și Sala Sporturilor.

În această perioadă, numărul de locuitori ai Municipiului Oradea cunoaște o creștere fără precedent. La recesământul din 1948 s-a înregistrat o populație de 82282 de locuitori, iar la recesământul de la sfârșitul acestei peioade ( 1992 ), populația orașului a ajuns la 222741 de locuitori. Acest fapt s-a datorat în principal politicilor vremii concretizate printr-un amplu process de strămutare a populației rurale din jurul Municipiului Oradea la oraș și respective un amplu process de industrializare.

O expansiune nemaiîntâlnită până atunci în istoria orșului se întâmplă pe teritoriul Municipiului Oradea. Din 1962, Cartierul Cantemir se extinde spre sud, orașul se extinde spre vest prin vechiul cartier Aluminei, iar în central orașului au loc lucrări de modernizare sau largiri de străzi.

2 Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

Orașul anexează în teritoriul sau suburbiile Seleuș în 1950 și Ep. Bihorului în 1956. În cartierele periferice lipsite până acum de facilități tehnico-edilitare se extind rețele de alimentare cu energie electrică, apă și canalizare.

În această perioadă au loc următoarele lucrări edilitare: Podul Ferdinand ( 1947-1948 ), Podul Dacia ( 1954-1955 ) și reconstrucția Podului Decebal ( 1983 ). Numărul total de srăzi trece de 700 având o lungime de peste 300 km.

În acea perioadă cartierele periferice aveau un character rural iar cartierele din zona centrală nu aveau un grad de uzură care ar fid us la demolarea lor. Datorită creșterii rapide a numărului de locuitori se impunea construția unor noi clădiri cu funțiune de locuit. A fost necesar ca noile construcții să fie amplasate în zonele periferice ( unde s-au făcut restructurări ) precum și pe terenurile virane din cartierele centrale. În 1956 s-au construit 200 de apartamente în zona podului Dacia, iar în 1960 încă 530. În 1966-1967 au mai fost construite încă 4000 de apartamente iar în 1971-1985, datorită creșterii de rapide a numărului de locuitori, în Oradea s-au finalizat 24000 de apartamente în cartierele Ioșia Nord, Nufărul, Cantemir, Rogerius.

În 1973 prin instalarea unei noi central s-au modernizat serviciile de telefonie automată interurbană.

În 1976-1980 s-au extins liniile de tramvai de la 31.5 km la 60.6 km, în 1981 s-au mai construit 2.4 km de cale ferată, în 1983 încă 2,4 km iar în 1984 încă 1,6 km.

Datorită numărului mare de creștere a populației și implicit de dezvolatre a orașului, după cel de-Al Doilea Război Mondial, a apărut conceptul de dezvoltare pe etape a orașului. În perioada anilor 1952-1958 apar primele schițe de dezvoltare teritorială, următoarele având să apară în 1960, 1970 și 1976.

2 Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

4.1.2 Evoluția funcțională a orașului Oradea (după 1989)

În urma evenimentelor din Decembrie 1989, schimbările politice și economice survenite au avut influențe.

În 2010, la o suprafață totală a orașului de 115.56 km2, numărul de străzi a crescut la 805 având o lungime totală de 396 km, dintre care doar 280 erau modernizate.

În peisajul orșului Oradea apare din nou în ceea ce privește activitățile socio-economice, după mai bine de 40 de ani, domeniul privat. Din acest punct de vedere, unul dintre cele mai reprezentative elemente este Spitalul Clinic Pelican (cel mai cunoscut furnizor privat de servicii medicale în România).

În peisajul urban al Municipiului Oradea, un alt nou element este aprația supermarketurilor dar și complexe comerciale de tip mall. Marile lanțuri de magazine au ales ca amplasare a supermarketurilor arealele periferice ale Oradiei (Selgros, BricoStore, Kaufland, Obi, Real, Metro, etc.) dar în acelaș timp și în oraș (Carrefour, Profi, etc.).

Tot ce se construiește în această perioadă cu funțiunea principală de locuire nu se compară ca și număr cu situația perioadei anterioare.

4.2 Funcțiile orașului Oradea

Regele Emeric emite în anul 1198 un act prin care întărește donația unei vămi făcută de regele Ladislau la sfârșitul secolului al XI-lea, ne arată prezența unei așezări (târg) cu funcții economice și sociale. Prezența vămii presupune existența de drumuri care având axe diferite s-au întâlnit la Oradea contribuind ladezvoltarea orașului.

Intersecția acestor axe (primul fiind de la vest la est iar al doilea fiind de la nord la sud) a creat orașului și funcția de loc de popas. Funcția de oraș-pod pentru transporturile rutiere ii se oferă orașului datorită așezării pe malurile Crișului Repede. În vremurile respective apropape toate schimburile de mărfuri (dintre regiunile situate de-a lungul

2 Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

drumurilor comerciale) se realizau prin intermediul Oradiei. Ca urmare a tendinței de a deveni centrul rețelei de transport și de a atrage căile de comunicație, liniile de cale ferată, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, devin un important nod feroviar. Astfel, în toate perioadele istorice, Oradea îndeplinește rolul unui centru polarizator al comerțului pe distanțe mari. Rolul unui nod al căilor de comunicație (rutiere și feroviare) pentru transportul de distanțe mici ii se conferă Municipiului Oradea datorită așezării sale la contactul dintre două regiuni geografice diferite(regiune muntoasă și regiune de câmpie).

Oradea a îndeplinit și o importantă funcție administrativă, în decursul perioadelor istorice, creându-și o zonă periurbană cu o întindere considerabilă.

Rolul de reședință episcopală, a impulsionat funcția culturală a orașului Oradea precum și funcția politico-administrativă dar fucția culturală devine tot mai complexă pe parcursul timpului.

Orașul a dobândit și funcție strategică odată cu construirea Cetății Oradea. În urma acțiunilor militare din secolul al XVII-lea importanța acestei funții a ieșit cel mai bine în evidență. Când Cetatea din Oradea își pierde importanța strategică la sfârșitul secolului al XVIII-lea la fel și orașul își pierde această funție specială.

Pe măsură ce orașul se dezvoltă, se dezvoltă și funcția industrială. Apariția și dezvoltarea meșteșugurilor și apoi a industriei au fost favorizate de materiile prime locale. Funcția industrială a orașului, apărută la începutul secolului al XIX-lea, are o pondere în creștere până la sfârșitul secolului al XX-lea cand începe să scadă.

Una dintre cele mai vechi funcții ale Municipiului oradea este funcția turistică datorată prezenței epelor termale în zonă.

2 Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

4.2.1 Funcția industrială

Dezvoltarea industriei în Oradea este influențată de mai mulți factori (forța de muncă, căile de comunicație,poziția spațială a orașului, materiile prime locale, legăturile comerciale, etc.). Datorită unei politici de industrializare dusă de vechiul regim comunist, până la sfârșitul secolului al XX-lea, orașul Oradea era unul dintre centrele urbane cu funcțiunii complexe în cadrul cărora cel mai important rol îl îndeplinea cel de industrie.

Marii coloși industriali a Municipiului Oradea, după evenimentele din Decembrie 1989, își incetează activitatea unul câte unul plasând funția industrială a orașului pe plan secund.

4.2.1.1 Societățile comerciale din industrie

În anul 210 în Municipiul Oradea activau 791 de societăți comerciale dintre care cele mai multe erau considerate societăți comerciale medii. Ponderea cea mai redusă era deținută de societățiile comerciale foarte mici și foarte mari.

4.2.1.2 Salariații din industrie

Industria Municipiului Oradea, în anul 1970, avea 40,60% din salariați și ponderea lor era din ce in ce mai mare. În 1990 numărul salariaților a ajuns la 60553 dinte care 50,87% erau din domeniul industriei. După această perioadă numărul salariaților din domeniul industriei este în scădere având în 2008 doar 32616 de salariați fiind 33.19% din numărul total. Această scădere s-a datorat închiderii marilor întreprinderi industriale. Deși au loc câteva creșteri și descreșteri, pană în 2001, tendința generală este de descreștere. Din 2001 până în 2005 descreșterea este din ce în ce mai lentă dar din 2005 până în 2008 există o ușoară creștere.

2http://listafirme.ro/, http://totalfirme.com/

4.2.1.3 Ramurile industriei

Schimbări mari în ceea ce privește profilul industrial al Municipiului Oradea s-au întâmplat în urma evenimentelor din 1989. Intrarea pe piața locală și națională a unor produse de import de o mai bună calitate au dus la închiderea unora dintre întreprinderile construite pe vremea comunismului. Noile societăți comerciale se folosesc de sediile, utilajele,angajați și uneori chiar și de clienții vechilor întreprinderi. Conform S.C. Borg Design S.R.L. cele mai reprezentative ramuri industriale au fost: industria alimentara cu 13,40%, industria produselor din metal cu 13,15 %, industria textilă cu 12,77%, industria pielăriei cu 11,50% și industria de prelucrare a lemnului cu 11,38%.

2 http://listafirme.ro/, http://totalfirme.com/

4.2.1.3.1 Industria pielăriei și încălțămintei

4.2.1.3.2 Industria alimentară

4.2.1.3.3 Industria cauciucului și maselor plastice

4.2.1.3.4 Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal

4.2.1.3.5 Industria de prelucrare a lemnului și mobilei

4.2.1.3.6 Industria textilă și a confecțiilor

4.2.1.3.7 Industria produselor din minerale nemetalice

4.2.1.3.8 Alte ramuri industriale

4.2.2 Funcția comercială

4.2.2.1 Realizări și eșecuri în anii economiei socialiste

4.3 Arhitectură și urbanism

5. Justificarea temei

În urma schimbărilor economice pe plan local afectate de tranziția prin care trece țara noastră, mediul angajator a devenit din ce în ce mai diversificat.

Din dorința de a asigura o bună creștere a componentelor profesionale persoanelor în căutarea unui loc de muncă și integrarea acestora pe piața forței de muncă am hotărât să dezvolt ideea unui centru de recalificare profesională care are ca scop: reintegrarea unei părția forței de muncă pe piața profesională; mărirea nivelului de pregătire ca răspuns al nevoilor reale de personal calificat ale agenților economici; mărirea șanselor de reintegrare profesională; stimularea forței de muncă; o bună dezvoltare și menținere a componentelor profesionale; ajustarea forței de muncă și cererii de muncă calificată; facilitarea unei încadrări în muncă aflată în concordanță cu tendințele forței de muncă; ridicarea nivelului competenței profesionale; stimularea ocupării forței de muncă;

Obiectivul lucrării

Scopul lucrării este de a stabili concluzii în urma cărora se va deduce compatibilitatea funcțiunii de centru regional de recalificare profesională în peisajul urban al Municipiului Oradea.

6.1 Rezultate urmărite

Se urmărește: o îmbunătățire a evaluării competențelor și în sistem formal și informal; o sporire a eficienței cursurilor de formare profesională; o dezvoltare a metodelor de învățare și predare; o mai bună creștere a investițiilor în resurse umane; sprijinirea categoriilor de forță de muncă defavorizate și facilitarea reintegrării în activitate; o limitare a proporțiilor șomajului de lungă durată; o sporire a șanselor de acces la locuri de muncă; o sporire a mobilității forței de muncă; o înzestrare a individului cu competențe necesare pentru o mai bună și mai activă participare în sfera vieții sociale

Formare profesională

Formarea profesională este o procedură prin care se poate asigura o creștere și o diversificare a competențelor profesionale. Acest lucru se poate realiza prin inițiere, calificare, recalificare, perfecționare și specializare. Conform prevederilor și procedurilor legislative aflate în vigoare, programele de formare profesională oferite în România trebuie să conțină două componente principale și anume pregătire teoretică și pregatire practică. În funție de tipul programului de formare și ce fel de politică aplică furnizorul, raportul dintre pregătirea practică și pregatirea teoretică poate varia, dar în general acesta este de 1/3 sau 2/3 din totalul orelor de curs. În acest sens se pot distinge trei tipuri de programe în formarea profesională: programe de inițiere, programe de calificare, programe de perfeționare.

Caracteristici

Formarea profesională este guvernată de urmatoarele principii: confidențialitate, operativitate, asigurarea unei șanse egale pe piața de muncă, legatitate, professionalism.

Principalele sub-activități sunt: identificare nevoii de foermare profesională; planificarea și evaluarea activității de formare profesională.

Programe de inițiere

Programele de inițiere reprezintă dobândirea competențelor specifice calificării conform pregătirii profesionale sau standardului ocupațional.

Programe de calificare, recalificare

Programele de calificare sau recalificare țin de pregătirea profesională care duce la o dobândire a unui ansamblu de competețe profesionale care permit persoanelor să desfășoare activități specifice unei ocupații. În funcție de complexitatea calificării și numarul de ore necesare, ele la rândul lor se împart în trei niveluri: calificare de nivel 1 cu 360 de ore din care 120 de ore sunt de teorie și 240 de ore sunt de practică; calificare de nivel 2 cu 720 de ore din care 240 de ore sunt de teorie și 480 de ore sunt de practică; calificare de nivel 3 cu 1080 de ore din care 360 de ore sunt de teorie și 720 de ore sunt de practică.

Programe de perfecționare, specializare

Programele de perfecționare sau specializare reprezintă pregătirea profesională care completează sau dezvoltă cunoștințele sau competețele profesionale ale unei persoane care are deja o calificare, dezvoltarea competețelor din cadrul aceleiaș calificări dar și dobândirea de competențe noi în cadrul aceleiaș arii ocupaționale sau a mai multor ocupații.

Pregătire teoretică

Pregătirea teoretică este partea procesului de formare care constă în strangerea și reținerea de către cei care participă a noțiunilor teoretice asociate ocupației studiate. În această etapă se definesc conceptele de bază a domeniului studiat, termenii uzuali, definițiile asociate, tehnica de execuție și proceduri de lucru.

În cadrul acestei etape, persoana care participă acumulează o serie de cunoștințe utile care țin de procesul tehnologic corespunzător calificării, etape necesare pentru desfășurarea activității, învață despre echipamentele, uneltele, sculele necesare, criteriile de calitate ce trebuie aplicate, materialele utilizate.

Elementele utilizate pentru pregătirea teoretică sunt: acte normative și legislative, dicționare, internet, publicații de specialitate, prezentări multimedia, manuale, cărți, prospecte, pliante, broșuri, schițe, planuri, planșe de lucru, suporturi de curs.

Pentru pregătirea teoretică se utilizează următoarele metode: analiza critică, exemplificarea, brainstorming-ul, prezentările, lucrul în echipă, discuțiile de grup, jocurile de rol, prelegerea.

Fig.1 Pregătire teoretică3

Fig.2 Pregătire practică4

3 http://npq.outwood.com/images/landscape-img-13.jpg

4 http://www.mastersineducationonline.net/oem/assets/vocational.jpg

Pregătire practică

Funcțiuni

Centrul propus are un regim de înălțime de P + 2, având pe latura nordică accesul principal, pe latura vestică un acces secundar, pe latura sud-vest un acces pentru personal, acces aprovizionare și evacuare în caz de incendiu, pe latura sud-est se află accesul personalului administrativ, colectarea și evacuarea deșeurilor și un acces pentru zona tehnică.

Circulația dintre parter și etaje este împărțită în două, o circulație verticală principală pe latura nordică a clădirii având șase ascensoare și o circulație verticală de servici pe latura sudică cu un ascensor de servici. Circulația verticală de servici poate fi folosită și pentru evacuare în caz de incendiu.

Personalul implicat în realizarea activității de formare profesională sunt: responsabilii de curs; formatorii pentru instruirea practică și teoretică; personalul angajat al furnizorilor de formare profesională; directorii executive.

Dotarea necesară pentru formarea profesională trebuie să conțină: mijloace audio-vizuale, instrumente, instalații, ateliere, echipamente de protecție, rechizite, materiale pentru activitatea practică, mobilier, materiale de studio, echipament de instruire, săli de curs.

11. Concluzie

Bibliografie

Ader Jean, Building implications of the multi-option school, , 1975

Amphon Pitanilabut, Guidelines for planning of facilities for tehnical and vocational education, , 1979

Marius I. Stupariu, Studiu de geografie urbană, Municipiul Oradea

Moore Deborah P., Guide for planning educational facilities, , 1969

Pearson Eric, School building and education change, , 1975

Ramona Paloș, Simona Sava, Dorel Ungureanu, Educația Adulților

Ritzen, Josef M., Judith B., Balderston, Methodology for planning technical education, with a case study of polytechnics in Bangladesh, New York, 1975

Unesco-UNDB Special Fund Component, Thonburi Technical Institute, report prepared for the Government of , , 1969

Unesco, Asian Centre of Educational Innovation foe Development, Centralized workshops in , Bankok 1975

Acte normative:

Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă

Legea nr. 1/2011 – Legea educației naționale

Pagini de internet:

http://cursuricalificaregratuite.eu/ce-este-formarea-profesionala.php

http://dexonline.ro/

http://listafirme.ro/

http://totalfirme.com/

Surse fotografice:

http://npq.outwood.com/images/landscape-img-13.jpg http://www.mastersineducationonline.net/oem/assets/vocational.jpg