Ceaiul Verde Si Consumul de Cafeina

CUPRINS:

A. PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I. CAFEINA

I.1 DENUMIRE ȘI STRUCTURĂ CHIMICĂ

I.2 ISTORIC

I.3 SURSE DE CAFEINA ȘI CONȚINUT

I.4 MODUL DE FUNCȚIONARE AL CAFEINEI

I.5 TOLERANȚA LA CAFEINĂ

I.6 BENEFICIILE CONSUMUL DE CAFEINĂ

I.7 RISCURILE CONSUMULUI DE CAFEINĂ

CAPITOLUL II. CAFEAUA

II.1 ISTORIC

II.2 TIPURI DE CAFEA

II.3 MODALITĂȚI DE PREPARARE ȘI CONSUM

II.4 BENEFICIILE CONSUMULUI DE CAFEA

II.5 RISCURILE CONSUMULUI DE CAFEA

CAPITOLUL III. CEAIUL VERDE

III.1 ISTORIC

III.2 CEAIUL VERDE – CONȚINUT

III.3 BENEFICIILE CONSUMULUI DE CEAI VERDE

III.4 RISCURILE CONSUMULUI DE CEAI VERDE

B. PARTEA PERSONALĂ

CAPITOLUL I. MOTIVAȚIA ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

CAPITOLUL II. IPOTEZELE CERCETĂRII

CAPITOLUL III. METODE FOLOSITE

CAPITOLUL IV. MODUL DE CULEGERE A DATELOR

CAPITOLUL V. LOTUL DE STUDIU

CAPITOLUL VI. REZULTATE

CAPITOLUL VII. DISCUȚII

CAPITOLUL VIII. CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I. CAFEINA

I.1 DENUMIRE ȘI STRUCTURĂ CHIMICĂ

Cafeina, unul dintre cei mai vechi stimulenți naturali folosiți de către oameni, este un alcaloid care face parte din familia de compuși heterociclici ce mai sunt cunoscuți și sub numele de purine și un membru al unui grup de substanțe, care apar în mod natural, numite metilxantine.

Formula chimică a cafeinei este C8H10N4O2. Cafeina are o masă moleculara de 194,19 grame, este solubilă în apă și mulți solvenți organici și are un puct de topire de 238°Celsius.

Structura cafeinei constă dintr-un inel dublu care la exterior are o serie de substituenți, în centru fiind nucleul purinic [Fig I.1.].

Fig. I.1 Structura chimică a cafeinei

Cafeina în formă pură apare sub formă de cristale albe și se poate prepara prin extracția din surse natural sau prin sinteză din acid uric.

I.2 ISTORIC

Goethe i-a solicitat în anul 1820 farmacistului Friedlieb Ferdinand Rungef să izoleze cafeină pură din boabele de cafea. Un an mai târziu, independent de Runge, farmaciștii francezi

Pierre Joseph Pelletier, Joseph Bienaime Caventou si Pierre Robiquet au reușit de asemenea sa izoleze cafeina.

Cafeina a fost extrasă și din ceai în anul 1827, moment în care s-a crezut că acesta substanță este diferită de cafeina normală, denumindu-se astfel „teină”.

În anul 1832 Pfaff și Juntus von Liebig au descoperit formula chimică a cafeinei, în timp ce formula structurală va fi descopeită abia în anul 1895 de Hermann Emil Fischer.

I.3 SURSE DE CAFEINĂ ȘI CONȚINUT

Cafeina se găsește în mod natural în aproximativ 60 de specii de plante. Cele mai cunoscute surse de cafeină sunt: boabele de cafea, boabele de cacao, nucile kola și frunzele de ceai. Cafeina se mai adaugă și în unele băuturi răcoritoare, produse alimentare și medicamente.

Pentru adulții sănătoși, FDA a invocat consumul de cafeină de maxim 400 miligrame pe zi (aproximativ 4,5 cești) – ca fiind o cantitate care nu este asociată cu efecte secundare sau negative. FDA nu a stabilit și o cantitate valabilă în cazul copiilor, dar Academia Americană de Pediatrie descurajează consumul de cafeină sau alte stimulente în cazul acestora.

I.4 EFECTELE BIOLOGICE ALE CAFEINEI

Cafeina se fixeaza pe receptorii specifici de pe suprafata celulelor cerebrale, receptori destinați substantelor cu acțiune tranchilizantă (adenozina) si îi blochează.

Adenozina este o substanță chimică prezentă în toate celulele umane, care funcționează în creier ca un neurotransmițător inhibitor. Ea poate acționa ca un depresor al sistemului nervos central. În condiții normale, adenozina provoacă somnul și suprimă emoțiile prin încetinirea activității nervoase.

Astfel, prin ocuparea acestor poziții, cafeina va avea un efect mai puternic față de restul elementelor chimice, iar celulele cerebrale vor ramâne activate și vor avea o reacție crescută la stimuli.

În ciuda acestui mecanism, răspunsul la cafeină diferă foarte mult de la o persoană la alta. Astfel, în timp ce unele persoane pot bea până la 7 cafele/zi și răman calmi și dorm liniștiți toată noaptea, alte persoane care beau doar o ceașca de cafea pe zi pot fi „în priză” toată ziua.

Pe langă fenomenul de obișnuință, explicația constă în numarul diferit de receptori cerebrali. Fie sunt mulți lăsând loc și adenozinei și cafeinei, fie sunt mai puțini si mai sensibili la adenozină, aceasta reușind să ii ocupe prima și să-i blocheze, împiedicând acțiunea cafeinei.

Cafeina este un puternic stimulent al sistemului nervos central. La nivelul scoarței cerebrale, cafeina produce un flux mai rapid și mai limpede de idei. Datorită faptului ca aceasta reduce somnolența și oboseala, putem susține un efort intelectual prelungit. De asemnea și activitatea motorie este îmbunătățită.

Cafeina crește volumul respirator pe minut, astfel încât la consumarea unor cantități mari de cafeină, se constată o tahicardie netă datorată stimulării directe a miocardului. Uneori această stimulare poate deveni foarte intensă și poate să provoace tulburări ale ritmului cardiac. Putem întâlni aritmii la persoanele care utilizează în mod excesiv băuturile cu cafeină.

I.5 TOLERANȚA LA CAFEINĂ

Cafeina are cel mai puternic efect asupra creierului si mușchilor, ceea ce explică stimularea mentală observată imediat după consumarea unei băuturi ce conține cafeină.

Gradul de sensibilitate la cafeină al unei persoane este influențat de mai mulți factori, printre care:

Masa corporală: cu cât suntem mai slabi, cu atat cafeina ne va afecta mai repede;

Stresul: dacă suntem stresați, emoțional sau fizic, crește sensibilitatea la cafeină;

Istoria consumului: cu cât consumăm mai rar cafeină, cu atât suntem mai sensibili la efectele acesteia;

Medicația: efectele cafeinei se pot intensifica din cauza consumului unor medicamente (antibiotice, medicație pentru astm, etc).

I.6 BENEFICIILE CONSUMULUI DE CAFEINĂ

Autoritatea Europeana pentru Siguranța Alimentara (EFSA) spune ca dozele unice de cafeină de până la 200 mg și dozele zilnice de până la 400 mg nu ridică probleme de siguranță pentru adulții din Europa. Astfel, se confirmă faptul ca un consum moderat de cafeina de aproximativ 400 mg poate face parte dintr-o alimentație echilibrată.

Cercetările indică faptul că un consum moderat de cafeină pe parcursul vieții ar putea reduce riscul de afecțiuni neurodegenerative (precum declinul cognitiv corelat cu vârsta, boala Alzheimer și boala Parkinson), diabetul de tip 2 și o serie de boli hepatice, cum ar fi fibroza hepatică, ciroza, ficatul gras și hepatita.

I.7 RISCURILE CONSUMULUI DE CAFEINĂ

Consumul excesiv de cafeină poate duce la unele efecte negative, cum sunt: urinări frecvente, diaree, insomnie, anxietate, arsuri gastrointestinale și iritabilitate. Cantitatea de cafeină ce poate duce la aceste simptome variază de la persoană la persoană. Insomnia provocată de cafeină poate varia și de la o persoană la alta, însă în general efectele de întârziere ale somnului apar mai des la persoanele care nu consumă în mod regulat cafeină.

Gravidele trebuie să elimine consumul de cafeină pe parcursul sarcinii și chiar dacă este posibil femeile ar trebui să evite consumul de cafeină cu câteva săptamâni înainte de concepție.

CAPITOLUL II. CAFEAUA

II.1 ISTORIC

Primele plante de cafea au fost aduse pe coastele Mării Roșii din Africa. Cafeaua a fost considerată la început aliment, și nu băutură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea, le amestecau cu grăsime animală, obținând astfel o pastă ce o modelau sub formă de bile. Aceste bile erau consumate de războinicii tribului pentru a avea mai multă energie.

Prin anul 1000 etiopienii obțineau prin fermentare în apa a boabelor uscate un fel de vin din fructele de cafea.

Exista și doua legende ce explică descoperirea acestor boabe magice. Potrivit uneia dintre ele un crescător de capre din Etiopia, pe nume Khaldi, a observat să acestea deveneau mai agitate decât de obicei după ce consumau fructele roșii ale unui arbust. Curiozitatea l-a împins să guste și el aceste fructe după care a fost foarte încântat de efectul revigorant. Întregul incident a fost văzut și de niște călugări care la scurt timp după aceea au adunat fructele roșii, le-au fiert, iar lichidul amar, însă aromat, rezultat l-au folosit pentru a alunga oboseala din timpul slujbelor nocturne.

Potrivit celeilalte legende un călugăr musulman a fost condamnat de dușmanii săi să rătăcească prin deșert și astfel să moară de foame. În delirul său tânărul a auzit o voce care îi spunea să mănânce fructe dintr-un arbore de cafea din apropiere. Călugărul a încercat să înmoaie fructele în apă, însă nereușind, a băut doar lichidul rezultat. Acesta a interpretat supraviețuirea și energia sa ca pe un semn de la Dumnezeu și întorcându-se acasă a răspândit credința și rețeta acestei băuturi.

Începând cu secolul XVI cafeaua s-a răspândit în Orientul Mijlociu, mai exact în Persia și Turcia. În anul 1475 s-a deschis primul magazin de cafea la Constantinopol ce se numea Kiva Han.

Începand cu 1512 liderii islamici conservatori, datorită efectuelor stimulatoare ale cafelei, au interzis consumul acesteia de către musulmani.

Din Orientul Mijlociu cafeaua s-a răspândit în India, Indonezia și America, dar și în Italia prin schimburile comerciale dintre negustorii venețieni și cei din Africa de Nord si Egipt.

După 1600 cafea a fost acceptată pe scară largă datorită faptului că Papa Clement al VIII-lea a numit-o „băutură creștină”. În 1645 a fost deschisă și prima cafenea din Europa, la Veneția.

Comercianții care aduceau mărfuri din Turcia au adus și cafeaua în Marea Britanie. Până în 1675 existau 3000 de cafenele în întreaga Anglie.

Olanda a fost prima care a importat cafeaua a nivel industrial și au cultivat-o în coloniile lor din Java si Ceylon la sfârșitul secolului XVII.

În 1727 cafeaua ajunge în Brazilia unde începe să fie cultivată pe suprafețe din ce în ce mai mari. Astfel, în Brazilia cafeaua a devenit în scurt timp una din principalele resurse economice ale țării.

În America cafeaua a ajuns după anii 1700 datorită unui căpitan francez de infanterie ce a dus cu el o mică plantă în călătoria sa peste Atlantic. Cafeaua a fost proclamata în 1773 băutură națională în Statele Unite ale Americii, devenind totodata și băutura preferată la micul dejun.

La sfârsitul secolului al XIX-lea bobul de cafea își incheie circuitul său prin lume când semințele au fost introduse și în Kenya și Tanganika. Acestea au fost meleaguri ideale în timpul când multe culturi de cafea din lume au fost distruse de boli. Cafeaua ar fi putut să supraviețuiască numai pe pământurile acestor tări, însă piața s-a refacut și cafeaua s-a răspândit peste tot, cel mai recent în Australia.

II.2 SOIURI DE CAFEA

Arborele sau arbustul de cafea aparține familiei Rubiacee. De regula acesta crește doar în regiunile tropicale și subtropicale, unde ploile sunt abundente. Zona principală de cultură este situată la 22-24 grade latitudine nordică și sudică, arborele crescând la altitudini care se situează între 200 și 1200 m.

Arborele de cafea din specia Arabica, la vârsta de 6 ani, poate atinge o înalțime de circa 5-6 m, iar cel din specia Robusta poate atinge o înalțime de până la 10-15 m. Însă, culturile se mențin la o înălțime de 2,5-3 m pentru a crește producția de fructe și a ușura culesul acestora.

Primele recolte se obțin după patru ani de la plantare sau chiar mai târziu.

Arborele de cafea este tot timpul verde, are de obicei formă de con, cu ramuri flexibile si rădăcini superficiale. Perioada principală de înforire durează mai multe luni, însă florile sale se ofilesc dupa doar câteva ore. Florile sunt albe și cresc sub formă de circhine, emanând un parfum puternic, asemănător celui de iasomie. Ceea ce este caracteristic este faptul că în acelasi arbore se poat găsi ramuri cu flori, ramuri cu fructe verzi, în pârg sau coapte.

În lume se cunosc până la 80 de soiuri de cafea, dintre care se cultiva în scopuri industriale cafeaua: Arabica, Robusta, Liberica si Maragogype.

Cafeaua Arabica

Planta Coffea Arabica a fost descrisă și clasificată de către un suedez pe nume Carl von Linné în anul 1753. În descrierile și clasificările lui C. von Linné, planta de Coffea Arabica a fost numită cafea arabă.

Cafeaua Arabica [Fig. II.1] este cea mai apreciată și răspândita specie de cafea. Se obține din arborele coffea arabica și numără aproape 200 de specii. Multe varietăți au luat naștere fie prin adaptarea la soluri diferite, fie prin hibridare, cum ar fi: Blue mountain în Jamaica, Moka cu gust fructat, Bourbon apărut în Insulele Mauritius și altele. Aceasta se cultivă mai ales în America Latină, dar și în Africa. Este deosebit de apreciată pentru fructele sale de calitate superioară, de formă alungita și culoare verde-albăstruie.

Pentru o creștere bună cafeaua Arabica are nevoie de soluri bogate în minerale și o temperatură de aproximativ 20 grade Celsius.

Fig. II.1 Cafea Arabica

Cafeaua Robusta

Cafeaua Robusta a fost descoperită în timpul unor expediții în Uganda ale unor exploratori britanici, Richard Burton și John Speake, în anul 1862. În acele vremuri planta era folosită de membrii tribului Baganda pentru a efectua un ritual de fraternitate.

Specia Canephora a fost redescoperită în Congo în 1898 de către Emil Laurent. Multe soiuri de C. Canephora au fost aduse în insula Java, în jurul anului 1900, pentru a fi testate și pentru a se descoperi natura plantei.

La nivel mondial specia Canephora a fost în scopuri economice în jurul anului 1905. În 1910 plantele au înlocuit mai multe specii de C. Liberica și C. Arabica, care erau utilizate drept principalele culturi cultivate în Indonezia. Numele „Robusta” a fost desemnat mai târziu, când o companie belgiană a început să comercializeze cafeaua pe piață sub această denumire.

Cafeaua Robusta, spre deosebire de cafeaua arabica, se adaptează ușor climatului sever, fiind rezistentă la boli și dăunători. Boabele acestei specii de cafea sunt mici, având o formă neregulată și culoare maroniu – gălbuie.

Robusta se evidențiază printr-un gust tare, mai amar și mult mai pregnant decât cel al cafelei Arabica. Se utilizează foarte mult în producția de cafea solubilă, în gama de cafea espresso și în amestec cu Arabica pentru a sublinia aroma cafelei.

Cafeaua Liberica

Cafeaua Liberica este originară din Africa, pădurile din Liberia și Coasta de Fildeș. Acest tip de cafea are o creștere rapidă și o rezistentă sporită la boli. Se cultivă exclusiv în câmpiile subtropicale ale Africii și Americii de Sud, deoarece necesită o umiditatea foarte mare și o temperatura cuprinsă între 20-25 grade C pentru o bună dezvoltare. Necesită o perioadă mai lungă pentru a ajunge la maturitate până la 14 luni, fructele sale sunt mai rotunde și mai tari conținutul acestora în suc și zahăr fiind mai scăzut. Aceste motive duc la o cota pe piața globală nesemnificativă, reprezentând doar 1% din producția mondială de cafea.

Cafeaua Maragogype

Cafeaua Maragogype a fost descoperită în Brazilia find considerată o varietate a familiei Typica. Mai există și alte afirmații conform cărora acest tip de cafea este un hibrid între boabele Arabica și Liberica. Maragogype este cultivat îndeosebi în Mexic și Nicaragua și are gust slab și aciditate scăzută.

II.3 MODALITĂȚI DE PREPARARE ȘI CONSUM

Tipuri de prăjire

Cafeaua, pentru a ajunge în ceașcă, trebuie să treacă printr-o serie de procese de transformare. Prăjirea boabelor de cafea reprezintă un proces prin care gustul caracteristic, aroma și buchetul final al boabelor de cafea este foarte bine dezvoltat.

Procesul de prăjire al cafelei presupune introducerea boabelor verzi de cafea în cuptor pentru a fi încălzite. După circa 5-7 minute de încălzire mare parte din apa pe care acestea o conțin se evaporă, iar dupa 10-11 minute boabele capătă o culoare maronie, apărând totodată si uleiurile acestora. În aceasta fază a procesului, durata putând fi diferită în funcție de fiecare tip de cafea, se vor dezvolta toate aromele. După acest procedeu boabele de cafea vor fi puse într-o cuvă pentru răcirea lor.

Pentru fiecare nivel pe care îl atinge prajirea boabelor de cafea există mai multe denumiri; cele mai cunoscute sunt: french roast, italian roast și viennese blend.

French roast este cel mai intens grad de prăjire ce se folosește îndeosebi la soiurile de cafea ce cresc la altitudini înalte, ale căror boabe sunt de o duritate mai mare, fiind suficient de rezistente la acest tip de prăjire.

Italian roast reprezintă de asemenea un grad mai ridicat de prăjire fața de cel obișnuit. Tipurile de cafea prăjite in acest fel sunt cele mai potrivite pentru prepararea cafelei espresso.

Viennese blend este combinație obținută din 25% cafea French roast si 75% cafea prăjita în modul clasic. Acest amestec are drept scop echilibrarea gustului și aromelor cu tonurile profunde ale cafelei french roast.

Metode de preparare a cafelei

În momentul apariției și răspândirii cafelei exista o mașinărie de facut cafea, Cona, ce era încălzită de o lampă cu spirt. Bineînteles ca tehnologiile au evoluat, astăzi există o varietate foarte mare de metode de preparare. Printre cele mai cunoscute metode de preparare se numără: cafea facută la ibric, la „filtrul cu picături”, la percolator, la espressor și la cafetieră.

Tipuri de cafea

Pe lângă cafeaua naturala se mai cunosc și alte 2 tipuri de cafea ce se află printre preferințele oamenilor: cafeaua solubilă și cafeaua decafeinizată.

Datorită progresului tehnic la care a ajuns astăzi omenirea, precum și vieții noastre alarmante, s-au căutat soluții pentru a se realiza un produs mai ușor de folosit și cu aceleași proprietăți ale cafelei naturale.

Cafea solubilă este un derivat obținut din boabe de cafea zdrobite. Prima dată fost obținută în anul 1890 de către David Strang din Noua Zeelandă, cu ajutorul unui proces cu aer uscat. Cafeau a fost comercializată sub marca Strang.

De asemenea a mai fost obținută și în Japonia în anul 1910, de către chimistul Satori Kato. Primul proces modern de producere al cafelei instant a fost introdus de catre firma Nestlé în anul 1938.

Procesul de obținere a cafelei solubile presupune o infuzie a cafelei măcinate cu apă fierbinte, după care se aplică un proces de extracție a apei prin uscare. Aceasta se poate face fie înghețare, fie prin pulverizare în jet de aer fierbinte.

Tehnologia prin înghețare se mai numește și liofilizare sau sublimare. Aceasta constă în înghețarea soluției de cafea la – 40 °C, astfel căpătând un aspect de pudră cristalizată, după care se introduce în camere de vid pentru a se evapora apa treptat, efect ce face posibilă menținerea aromei cafelei.

Pulverizare în jet de aer fierbinte pesupune trecerea soluției de cafea printr-un jet de aer fierbinte, astfel încât aceasta să se concentreze si să se obțină pulberea fină de cafea solubilă.

Metoda pulverizării este mai accesibilă, însă se preferă metoda înghețării, deoarece produsul final este de o calitate mlt mai bună.

În anul 1903 în Germania, Ludwig Roselius, un comerciant de cafea, a realizat pentru prima dată procesul de decafeinizare al cafelei. Acesta a comercializat-o sub numele Kafee HAG, după firma sa Kaffee HAG (Kaffee Handels-Aktien-Gesellschaft), în majoritatea țărilor din Europa. În Franța era denumită Café Sanka și Sanka în S.U.A.

Pentru a extrage cafeina din cafea se folosesc trei metode:

Cu ajutorul unui solvent: înainte de a se introduce în solvent boabele de cafea sunt trecute printr-o baie cu aburi. Sunt folosite mai multe substanțe, printre care alcool, acetonă, clorură de metilen, acetat de etil, benzen.

Cu ajutorul dioxidului de carbon: metoda constă în folosirea dioxidului de carbon în formă lichidă pentru a extrage cafeina din boabele de cafea. Astfel se păstrează caracteristicile cafelei, însă este o metodă constisitoare.

Folosirea de „apă elvețienă”: metoda apei elvețiene a fost descoperită în 1930. Denumirea provine de la numele companiei elvețiene Swiss Water Decaffeinated Coffee Company ce a realizat întregul proces. Metodă constă în introducerea cafelei crude în apă fierbinte, însă astfel sunt eliminate și principalele substanțe conținute de cafea. În timp metoda s-a rafinat, utilizând apă saturată cu substanțele ce dau gustul cafelei în procesul de extracție a cafeinei, pentru a se putea păstra gustul originalal cafelei. În prezent aceasta metodă se mai foloseste doar în Canada unde există si singura astfel de instalație.

Conținutul în cafeină al boabelor de cafea decafeinizate variază între 0,02 și 0,05%. Cafeina astfel extrasă este utilizată în industria farmaceutică.

II.4 BENEFICIILE CONSUMULUI DE CAFEA

Substanțele nutritive conținute de boabele de cafea se pastreaza în bautura pe care majoritatea dintre noi o consumăm aproape zilnic. O cana de cafea conține: vitaminele B2, B5, B1, B3, acid folic, magneziu, potasiu, fosfor, antioxidanți. Cafeina din cafea acționeaza ca un stimulent al sistemului nervos central, alungând temporar somnolența și restabilind starea de alertă.

a. Funcția cognitivă

Funcțiile cognitive (timpul de reacție, rata de percepție a informațiilor) rămân stabile până la vârsta de arpoximativ 60 de ani, moment când acestea tind să încetinească, mai ales între 60 si 80 de ani. Unele studii (6) chiar sugerează că funcția creierului începe să se deterioreze mai devreme de 45 de ani. Cu toate acestea acest declin variază de la individ la individ.

Două studii realizate atât pe subiecți învarstă cât și pe subiecți mai tineri au realizat că un consum moderat de cafea îmbunătățește durata de atenție, performanțele psihomotorii și funcția cognitivă, precum și sentimentele de bunăstare la vârstnici. (7,8)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a ajuns la concluzia că 75mg de cafeină (cantitatea de cafea pe care o conține ceașcă normală) ajută la îmbunatățirea vigilenței și atenției. (11) Cafeaua poate îmbunătați starea de veghe în situații de alertă redusă sau lipsă de somn, în timp ce conducem noaptea (12), chiar și în timpul pauzelor dintre mese (13).

Într-un eșantion de persoane sub 40 de ani un studiu a constatat că consumul de cafea poate fi eficient pentru îmbunătățirea persormanțelor în cazul persoanelor ce suferă de probleme ale somnului datorate schimburilor de tură. (14)

Bolile cardiovasculare

De-a lungul timpului bolile cardiovasculare au fost asociate cu apariția afecțiunilor cardiovasculare, deoarece cafeaua este o sursă majoră de cafeină. Cafeaua este însă o importantă sursă de antioxidanți și alți compuși bioactivi cu posibile efecte benefice asupra sistemului cardiovascular.

Astfel, un studiu a a arătat că un consum pe termen lung de cafea nu crește riscul de incidență a hipertensiunii, ba mai mult, cafeaua este considerată un compus majos de creștere a presiunii sangvine, însă alți compusi din cafea pot contracara aceste efecte. (1)

Un alt studiu realizat de cercetătorii japonezi a concluzionat că o ceașcă de cafea pe zi poate reduce riscul de apariție a accidentului vascular cerebral. (2) Aceștia au monitorizat 83.269 de japonezi cu vârste între 45 și 74 de ani care zilnic beau la micul dejun ceai verde sau cafea. Fiecare participant a fost ținut sub observație aproximativ 13 ani și nici unul dintre ei nu suferea de cancer și boli cardiovasculare la începutul acestui studiu.

Cercetătorii au observat că riscul de AVC scade cu aproape 20% în cazul persoanelor care beau cel puțin o ceașcă de cafea zilnic, comparativ cu cele care nu au acest obicei.

Acest mecanism de protecție al cafelei nu este complet clarificat, însă unele ipoteze spun că cafeina inhibă acțiunea adenozinei la nivelul cardiovascular și cerebral. Adenozina afecteaza funcția de conducere a inimii, favorizând apariția aritminiilor, iar cafeaua ar putea oferi cardioprotecție prin atenuarea acestor efecte negative.

Vezica biliară

Consumul de cafea a fost corelat cu o incidență mai mica a calculilor biliari și a bolilor vezicii biliare. Astfel, un studiu a examinat legătura dintre consumul de cafea si colecistectomie pe un lot de 80,898 femei ce nu aveau în istoricul bolii pietre la nivelul vezicii biliare. Analizând datele cercetătorii au concluzionat că un cnsum moderat de cafea joacă un rol important în prevenția apariției pietrelor la nivelul vezicii biliare.

Datele colectate sugerează că un consum de cafea poate fi asociat cu un risc mai redus de a dezvolta boli ale vezicii biliare.

Astfel, trei studi mari sugerează că băutorii de cafea au un risc mai mic de a dezvolta calculi biliari, comparativ cu cei ce nu consumă cafea. Acest risc continuă să scadă pe măsură ce crește consumul de cafea. (22,23,24)

Boala Parkinson

Două meta-analize ce au inclus 20 (4), respectiv 26 (5) de studii au raportat că riscul global de dezvoltare a bolii Parkinson a scăzut cu 31%, respectiv 25%, la consumatorii de cafea față de cei ce nu consumă cafea.

Diabetul

Studiile pe diferite populații au arătat o asociere statistică semnificativă între consumul moderat de cafea si riscul redus de a dezvolta diabet de tip 2.

Astfel, dovezile sugerază că consumul a 3-4 cești de cafea/zi este asociat cu un risc de 25% mai mic de a dezvolta diabet zaharat de tip 2, în comparație cu un consum mai mic de 2 cești/zi sau deloc. (9,10)

Pe lângă aceasta, o meta-analiză a arătat o reducere cu 5-10% pentru fiecare ceașcă suplimentară de cafea, a riscului de a dezovolta diabet. (9)

Performanța sportivă

Efectele consumului de cagea asupra performanței sportive sunt, în esență, legate de cafeină. Cafeina are un efect de îmbunătățire a capacității de a lucra sau a face exerciții, deoarece ajută la creșterea nivelului de adrenalină si a fluxului sanguin de la nivelul inimii și mușchilor.

EFSA a a confirmat că un aport normal de cafea poate crește performanța sportivă. (15)

Efectele sunt mai evidente în cazul sporturilor de anduranță, cum este aerobicul, alergarea, ciclismul, canotajul. Studiile au arătat că la subiecții ce au ingerat cafea înainte și/sau în timpul exercițiilor fizice s-au înregistrat timpi mai buni pe distanțe prestabilite. (16)

Balanța hidrică

În conformitate cu cele mai recente cercetări, consumul de cafea nu duce la deshidratare. Studiile privind efectele cafelei și cafeinei asupra balanți hidrice au examinat atat subiecți în timpul exercițiilor fizice, cât și subiecți din populația generală.

Studiile au arătat că un consum de cafea de până la 5 cești/zi nu provoacă deshidratare. (17)

Alte studii sugerează că un consum moderat de cafea nu modifica apa totala din corpul nostru si distribuția acesteia (18). Ba mai mult a bea o varietate de băuturi ce conțin cafeină poate contribui la satisfacerea cerințelor organismului pentru fluide. (19) Spre exemplu, o ceașcă de cafea conține 98% apă.

Tractul gastrointestinal

Multe dintre problemele tractului gastrointestinal sunt declanșate de alimente și băuturi. Cu toate acestea nu există dovezi care să sugereze că consumul moderat de cafea este direct legat de un risc crescut de probleme gastro-intestinale.

Noi cercetări sugerează că nu există nici o asociere între consumul de cafea si cele patru tulburări majore gastro-intestinale (ulcerul gastric, ulcerul duodenal, esofagita de relux si boala de reflux).(20)

O meta-analiză recentă nu a găsit nici o dovadă conform căreia cafeaua duce la refluxul gastrp-esofagian sau agravează simptomele acestuia.(21

Ficatul

Dovezile epidemiologice sugerează că un consum moderat de cafea poate reduce riscul de a dezvolta o serie de boli hepatice, cum ar fi fibroza hepatică, ciroza, ficatul gras si hepatita C.

Există dovezi ce spun că consumul de cafea poate ajuta la reducerea riscului de a dezvolta cancer la ficat, iar riscul continuă să scadă pe măsură ce crește consumul de cafea. (25,26)

Consumul moderat de cafea poate fi asociat cu o progresie mai lentă a bolii hepatice.

Pacienții cu un consum mai mare de cafea au afișat o fibroză mai ușoară, în special în bolile hepatice alcoolice. (27)

Asocierea între consumul moderat de cafea și o rată mai lentă a fibrozei a fost observat, de asemenea, și la pacienții cu fibroză hepatică (28), ciroză (29), boli hepatice non-alcoolice (30,31,32,33) și hepatita C (34,35).

II.5 RISCURILE CONSUMULUI EXCESIV DE CAFEA

Efectele stimulatoare ale cafelei pot afecta tiparele de somn. Tulburările importante de somn secundare cafeinei apar mai frecvent la persoanele care nu o consuma regulat. La cei care consumă zilnic, poate apare în timp o oarecare toleranță la efectul de inhibiție a somnului.

Cu toate acestea, unele dovezi sugerează că există o asociere între aportul zilnic de cafeină, calitatea somnului și somnolența de peste zi. (36)

Dovezile științifice arată că aportul substanțial de diterpeni poate creste nivelul de colesterol. Conținutul de diterpeni al cafelei depinde de metoda de preparare. De exemplu, filtru de cafea de hârtie are proprietatea de a reține diterpeni. În contrast, cafeaua grecască și cafea turcească conțin niveluri mai ridicate ale acestor compuși. Cafea solubilă conține aproape oricare dintre compușii de creștere ai colesterolului, în timp ce espresso conține aproximativ jumătate din cantitatea pe care o conține cafeaua nefiltrata. Dipertenii și, într-o mai mică măsură, kahweol, ambele prezente în mod natural în uleiurile din cafea, potrivit unui studiu, sunt responsabili de ridicarea nivelurile serice atât a colesterolului total cât și LDL-colesterolului. (37)

Cei care nu își moderează consumul de cafea pot avea dificultăți în a-si atinge necesarul de minerale, chiar dacă aceștia consumă alimente bogate în minerale sau iau suplimente. Acest lucrur se explică prin modul în care cafeaua afectează absorbția fierului în stomac și capacitatea rinichilor de a reține calciul, zincul, magneziul și alte minerale importante.

Un alt risc a consumuui excesiv de cafea îl ridică acrilamida. Aceasta este o substanță cu un potential cancerigen foarte mare, ce se formeazp atunci când boabele de cafea sunt prăjite la temperaturi foarte mari. Cu cât acestea sunt mai închise la culoare, cu atât cantitatea de acrilamidă crește. Cafeaua s-a dovedit a fi una dintre cele mai importante surse de acrilamidă din dieta americanilor.

De asemenea, consumul excesiv de ceafea duce la eliberarea de hormoni, precum cortizol, adrenalina si noradrenalina. Acestea pot crește ritmul cardiac, tensiunea arterială și întreaga tensiune a corpului.

Cafeina din cafea este cunoscută pentru faptul că interferează cu metabolismul acidului gamma-aminobutiric. Acesta este un neurotransmițător implicat în reglarea nivelului de stres și a stării de spirit, însă atunci când cafeaua este consumată în exces, nivelurile ridicate de cafeină pot le afecta negativ.

Cafeaua reduce apetitul alimentar pentru scurte perioade de timp, posibil ulterior corecției hipoglicemiei reactive și ca efect al creșterii secreției de acid gastric. O cafea băută dimineața pe stomacul gol riscă să taie pofta de mancare.

Cafeaua poate interacționa și cu unele medicamente. Spre exemplu, antibioticele pe bază de chinolone luate împreună cu cafea, pot duce la efecte secundare extreme ale consumului de cafea, precum creșterea pulsului și tremur incontrolabil.

Estrogenul, medicamentele pentru tratarea astmului și medicamentele anti-anxietate pot avea aceleași efecte.

De asemenea, cei care consumă cafea și iau și anticoagulante pot experimenta sângerări, pentru că aceasta subțiază sângele.

Cafeaua mai are un efect de stimulare a secreției gastrice, reducând eficacitatea medicamentelor antiulceroase, dar în schimb poate crește acțiunea diureticelor.

Un consum excesiv de cafea poate afecta sarcina și buna creștere a fătului. De asemenea, în cazul consumului a mai mult de 3 cești de cafea pe zi, cafeina din acestea poate ajunge într-o mică măsură în lapte, iar în urma alăptării bebelușii se pot confrunta cu iritabilitate și insomnii.

CAPITOLUL III CEAIUL VERDE

III.1 ISTORIC

Ceaiul, după apă, este cea mai populară băutură din lume. Istoria ceaiului și rolul său important în cadrul multor culturi din întreaga lume sunt învăluite într-o bogată mitologie.

Primele atestări scrise despre ceai datează aproximativ din anul 3000 î.H., însă se consideră ca ceaiul era folosit cu mult timp înainte. Potrivit uneia dintre cele mai cunoscute legende despre ceai, împăratul Shen Nong considera că fierberea apei înainte de consum reprezenta cheia pentru menținerea unei sănătăți înfloritoare. Astfel, într-o zi pe când își fierbea apa în grădină, în ceainicul său a căzut o frunză dintr-o tufă aflată în apropiere. Împăratul a lăsat frunza să fiarbă alaturi de apă, după care a băut lichidul rezultat. Decoctul rezultat i-a plăcut foarte mult acestuia, ba mai mult el l-a declarat ca având o putere mult mai tămăduitoare decât apa simplă.

Potrivit altui mit despre originea ceaiului călugărul indian Bodhidharma în jurul anului 520 d.H. călătorea din India spre China. Pe parcurs acestuia i s-a oferit adăpost într-un templu dintr-o peșteră din munți. El a jurat că va sta treaz timp de nouă ani, însă a adormit numai după câțiva ani. Supărat pe slăbiciunea sa, când s-a trezit acesta și-a tăiat pleoapele și le-a aruncat pe pâmant. În acel loc a crescut o plantă de ceai. Călugării zen recomandau să se mestece frunzele sub formă de pleoapă ale plantei pentru a-și menține agerimea pe parcursul meditației. Legenda se pare că este simbolică, însă experții vor să sublinieze faptul că mestecarea frunzelor de ceai data înca de pe vremea când aceasta legendă a avut loc.

Prima referire lacultivarea ceaiului a apărut in 350 î.H. într-un dicționar chinez unde ceaiul era definit ca „o bautură făcută din frunze prin fierbere”. Unaltdicționr, Kuang Ya, scris în 500 d.H. descria ceaiul ca fiind o băutură plăcută.

Ceaiul se folosea în China Antică drept aliment, băutură, stimulator și medicament. Populațiile tribale comprimau calupuri de ceai cu ajutorul unor prese primitive cu bovine și le foloseau ca monedă în comerț.

În timpul dinastiei Tang (618-907d.H.) ceaiul a devenit popular datorită gustului său, dar și a calităților sale medicinale.

Au început să apară și ceainăriile ce atrăgeau artiștii vremii. Lu Yu (723-804 d.H.), unul dintre artiști, este autorul primului tratat despre ceai: Cha Jing (Obiceiurile ceaiului).

Aproximativ în acesiași perioada (648-749 d.H.), ceaiul a fost introdus și în Japonia de către un calugar budist, Gyoki.

În secolul al XIII-lea un preot Zen a creat Ceremonia ceaiului (Cha-no-yu).

Primii care au importat ceaiul în Europa au fost olandezii. Prima ladă de ceai a fost înregistrată într-un port european în 1606 în Amsterdam. Ceaiul a devenit o băutură populară printre olandezi, răspândindu-se apoi și în alte tări din vestul Europei.

În Statele Unite, în 1650, primii care au băut ceai au fost colonoștii olandezi din New Amsterdam (Actualul New York). Prin 1670, ceaiul era cunoscut și în Boston, dar a ajuns să fie disponibil tuturor abia 20 de ani mai târziu.

Până în 1720 ceaiul reprezenta unul dintre cele mai importante bunuri de comerț. Tot în această perioadă Anglia a început să măreasca taxele în colonii. Una dintre acestea a fost taxa pe ceai. Coloniștii s-au revoltat și au încep să importe ceai doar de la Olandezi. Tensiunile generate de aceste lucruri au avut ca efect final faimoasa "Partida de ceai de la Boston" [Fig. III.1] la 16 Decembrie 1773, eveniment ce a marcat începutul revoluției americane.

Fig. III.1 „Partida de ceai de la Boston”

Istoria bogată a ceaiului atesta faptul că acesta este o băutură extrordinară. Astazi cele mai importante tări producătoare de ceai sunt Argentina, Brazilia, China, Japonia, Indonezia, Kenya, Sri Lanka și Tanzania.

III.2 CEAIUL VERDE – CONȚINUT

Ceaiul verde este un ceai deschis la culoare, având o nuanță subtilă de verde sau galben-deschis. Culoarea verde vine în primul rând de la clorofila pe care acestea o conțin. După ce sunt culese, frunzele de ceai sunt ușor procesate pentru prevenira unor modificări ce ar putea surveni. Una dintre acesteași poate cea mai importantă este autooxidarea catalizată de enezimele naturale prezente în frunzele de ceai proaspăt culese. Dacă aceasta acțiune nu este împiedicată, oxidarea va transforma progresiv ceaiul verde în ceai oolong și apoi în ceai negru. Expunearea ușoară la aburi sau la căldură previne această oxidare și totodata conservă antioxidanții naturali ce se găsesc în frunze.

În ceaiul verde se găsesc cantități importante de polifenoli, antioxidanți ce ajută la prevenirea dar si la tratarea unor boli. Polifenolii includ epicatechina, epicatechina galat, epigalocatechina si epigalocatechina galat.

Polifenolii neoxidați din ceaiul verde sunt responsabili de astringența, suloarea subtilă și gustul dinstinct al ceaiului verde. Potențialul antioxidant al acestor polifenoli i-a uimit chiar si pe cercetătorii care au comparat epigalocatechina galat cu vitamina E, considerată „standardul de aur” al antioxidanților. Aceștia au concluzionat prin studiul lor că extractul de ceai verde conține de doua sute de ori puterea antioxidanta a vitaminei E. (I.12)

Ceaiul verde conține și cafeină, aceasta când chiar la baza reputației ceaiului ca fiind o băutură energizantă si revigorantă. Acest stimulator însă se găsește în ceai în cantități mici. Efecte similare cu cele ale cafeinei oferă si teobromina si teofilina, compuși prezenți în ceaiul verde.

În ceaiul verde se găsesc nu mai puțin de cinci sute de uleiuri aromatice ce contribuie la savoarea si aroma ceaiului. Acestea se acumulază în timpul creșterii frunzelor de ceai. Modificările din timpul procesării frunzelor de ceai contribuie la formarea unor uleiuri aromatice ce vor rămâne și în produsul finit.

Conținutul nutritiv al ceaiului poate varia în funcție de tipul de ceai, dar și de locul în care acesta a fost cultivat. O cească de ceai verde conține la fel de multă vitamina C cât o lamâie.

Alte vitamine care se găsesc în ceai în diferite cantități sunt: B2, D, K, si caroteniodele.

În ceaiul verde sunt prezente multe minerale, inclusiv cromul, calciul, magneziul, fierul, cuprul, zincul, molibdenul, sodiul, fosforul, stronțiul, cobaltul, nichelul si potasiul. De asemenea consumul de ceai poate fi și o sursă importantă de mangan, mineral ce este folosit de organism pentru digerarea proteinelor și pentru menținerea stării de sănătate a oaselor și tesuturilor conjunctive. Doar o ceașcă de ceai verde pe zi poate furniza necesarul zilnic de mangan. (I.19)

Conținutul de aminoacizi din ceaiul verde este de asemnea semnificativ. Astfel, în ceaiul verde găsim: acid aspartic, acid glutamic, glicină, serină, glutamină, tirozină, treonină, alanină, valină, leucină, izoleucină, fenil-alanină, arginină, histidină, triptofan, aspargină, prolină. Însă jumătate din nivelul total al aminoacizilor este alcătuit din teanină. Toți aminoazicii sunt implicați în formarea aromei ceaiului, însă teanina are reputația de a fi cel mai gustos compus al ceaiului verde. Teanina joacă de asemenea un rol important în biosinteza polifenolilor.

III.3 BENEFICIILE CONSUMULUI DE CEAI VERDE

Antioxidanții

Organisumul nostru depunde de multe vitamine și minerale ce acționează ca antioxidanți, lista acestor compuși fiind impresionant de lungă. Cea mai bună protecție împotriva radicalilor liberi vine din consumul de antioxidanți.

Un studiu ce a facut o comparație între activitatea antioxidanților din diferite legume (usturoi, broccoli, spanac, napi, ceapă, etc.), și activitatea antioxidanților din ceaiul verde și negru, s-a constat căceaiurile au o capacitate mai mare față de cea a legumelor de a stopa radicalii liberi. Observăm astfel destul de clar că ceaiul verde reprezintă un agent puternic în lupta cu radicalii liberi. (III. 2)

Flavonoidele reprezintă o sursă importantă de antioxidanți din dieta umană. (III.3) Prin cercetările profesoarei Rice-Evans s-a stabilit că flavonoidele conținute de ceaiul verde au o eficacitate mai mare ca antioxidanți decât aceiași cantitate din vitaminele C, E sau beta-caroten. Însă trebuie recizat că flavoniodele lucreaza în mod simultan cu vitaminele C și E. (III.7)

Un alt studiu asupra antioxidanților condus de proferoara Rice-Evans a evaluat capacitatea diferitelor extracte din ceai verde de a „salva” vitamina E de la oxidare. S-a emis ipoteza conform căruia polifenolii din ceaiul verde sunt prezenți în lichidul din jurul moleculelor de colesterol LDL și că ei opresc radicalii liberi înainte ca acestia să ajungă la colesterolul LDL si să îl afecteze. Astfel, prin acest mecanism s-a descoperit că atat epigalocatechina galat cât și epicatechina galat întârzie momentul în care vitamina E este forțată să se sacrifice pentru a preveni lezarea colesterolului LDL de radicalii liberi. Atfel se poate explica modul în care polifenolii din ceaiul verde reduc riscul de apariție a bolilor de inimă. (III.9)

Bolile cardiovasculare

Potrivit unui studiu reazliate relativ recent, 2006, pe un lot de 40530 de adulți japonezi s-a constata că probabilitatea ca aceia care au băut mai mult ceai verde sădecedeze din cauza bolii cardiovasculare a fost mai mică. Acest lot a fost urmărit timp de șapte ani. Astfel femeile care au băut peste 5 cești de ceai pe zi au prezentat un risc de deces din cauza bolilor cardiovasulare cu 31% mai mic, în timp ce bărbații au prezentat un riscu cu 22% mai mic. În plus, consumul de ceai verde a reus riscul atacurilor asociate trombilor, astfel, la femei ce consumau ceai riscul de deces din cauza acestor atacuri a fost mai mic cu 62%, iar la bărbați cu 42%. (VI.7)

La University of North Carolina School of Public Health cercetătorii au realizat o meta-analiză pentru a întelege ai bine rolul ceaiului în sănătatea inimii.

Studiile incluse în meta-analiză cercetau atât riscul de infarct, de atac cerebra, cât și de boală coronariana. Astfel, cercetătorii au stabilit că consumul a trei cești de ceai verde zilnic poate reduce apariția atât a atacului de cord. Cât si a bolilor coronariene cu nu mai puțin de trei treimi. (VI.8).

Un alt studiu ce s-a desfășurat pe o perioadă de șapte ani asupra femeilor americane, a adus dovezi suplimentare ale rolului pozitiv al ceaiului verde pentru inimă. Astfel studiul a concluzionat că riscul de evenimente vasculare importante, cum ar fi infarctul, atacul cerebral, sau sau deces din cauza bolilor cardiovasculare, a fost semnificativ mai scăzut la femeile ce au consumat cel puțin patru cești de ceai zilnic. (VI. 9)

Un studiu realizat pe 5910 femei cu vârsta de peste 40 ani din Japonia prin care s-au colectat informații privind istoricul medical și consumul de ceai verde, analizând aceste date, a concluzionat că atacul cerebral era mai puțin întâlnit la femeile care consumau mai mult ceai verde. În următorii patru ani s-a continuat colectarea datelor, date ce au arătat că noile cazuri de atac cerebral sau hemoragie cerebrală erau de două ori mai probabile la femeile ce consumau mai puțin de cinci cești de ceai verde pe zi. (VI 34)

Într-un spital din Beijing s-a relizat un experiment clinic pentru a examina posibilele beneficii ale polifenolilor din ceaiul verde administrați pacienților după ce au suferit un atac cerebral. În studiu au fost incluși 29 de bărbați si 11 femei. Timp de patru săptămâni acestora li s-au administrat doze zilnice de polifenoli extrași din ceaiul verde. La finalul experimentului s-au observat imbunătățiri semnificative la pacienți. 23% dintre ei erau în principiu vindecați, 47% dintre aceștia prezentau îmbunătățiri semnificative, iar 18% dintre ei au arătat unele progrese. (VI 35)

Colesterolul

Un grup de cercetători din cadrul Departamentului de agricultură al statelor Unite au realizat un studiu pentru a vedea influența ceaiului verde asupranivelului colesterolului Studiul a avut un lot de pacienți cu niveluri ale colesterolului ușor mărite. Acestora li s-a ajustat dieta și în plus au băut zilnic cinci cești de ceai verde timp de trei săptămâni. Astfel, combinația dintre schimbarea dietei și consumul de ceai verde a determinat o scădere a nivelului colesterolului LDL cu 11% si o scădere a colesterolului total cu 6,5%. (VI. 11)

Diabetul

Ceaiul verde, deși nu este tratament de primă linie pentru diabet, poate furniza diabeticilor unele beneficii dincolo de cele aduse de dietă si medicație. Studiile au dovedit că epicatechina a coborât nivelurile ridicate de zahăr din zângele animalelor diabetice. În plus și celulele beta ale acestor animale, care inițial erau inactive, au fost regenerat de de polifenoli și au revenit la activitatea lor normală. Alți cercetători au concluzionat prin studiile lor că epicatechina, p lângă susținerea secreției de insulină, acționează în organism cu proprietăți similare cu cele ale insulinei.

Așadar, cercetările pe animale sugerează că ceaiul verde are un efect în prevenierea diabetului. (VII 26)

Boala Alzheimer

Cum am mai precizat și anterior, ceaiul verde furnizează cantități importante de antioxidanți. Acest lucru însă pare să nu fie singurul mod prin care ceaiul verde duce la întârzierea debutului acestei boli. Unele cercetări arată ca atât ceaiul verde cât si cel negru blochează anumite enzime cerebrale care sunt legate de dezvoltarea bolii Alzheimer.

Prin testele de laborator s-a arătat că ceaiul inhibă activitatea substanțelor chimice din creier ce contribuie la crearea plăcilor de amiloid și a nodurilor neurofibrilare, probleme ce apar în boala Alzheimer.

Ceaiul nu este un tratament pentru vindecarea acestein boli, însă consumul lui contribuie la lupta împotriva dezvoltării acestei boli la o vârstă tânără. (VII 33)

Stresul și anxietatea

În ceai se găseste aminoacidul L-teanina, aminoacid ce nu contribuie doar la gustul unic al ceaiului, ci contracarează unele dintre efectele stimulante ale cafeinei inducând o stare de relaxare. Acest aminoacid interactionează cu receptorii din creier ce sunt asociați cu relaxarea. VII 35

Un studiu realizat pe studenții unei universități, a ajuns la concluzia conform căreia ingerarea de 200 miligrame de L-teanină a ameliorat anxietatea. Ba mai mult, după 40 de minute de la ingerarea acesta a mărit activitatea undelor cerebrale alfa, unde asociate cu relaxarea. VII 36

Sistemul digestiv

Metabolizarea carbohidraților este influențată de polifenolii din ceaiul verde în câteva moduri. Astfel, polifenolii inhibă funcția amilazei salivare, aceasta micșorând astfel absorbția glucozei derivate din carbohidrațiii complecși. De asemnea polifenolii inhibă zaharaza si glucozidaza, enzimele necesare digerării carbohidraților în intestinul subțire. În ultimul rând extractele de ceai verde modifică mecanismul de transport folosit pentru trecerea glucozei de bariera intestinală.

Toate aceste moduri prin care polifenolii interacționează cu metabolizarea carbohidraților duc la o reducere a absorbției acestora și implicit la un nivel mai scăzut de glucoză în sânge. Aceste lucruri pot fi benefice în czuri de diabet sau obezitate. (VIII 2)

Un alt studiu realizat cu ajutorul a 37 de voluntari a descoperit că ceaiul verde a mărit regularitatea mișcărilor intestinului. Astfel, dacă la ăînceputul studiului doar jumătate dintre voluntari au raportat mișcări regulate ale intestinului, numărul acestora a crescut până la 80% după 12 saptamâni de dietă suplimentată cu polifenoli din ceai verde. (VIII 8).

Studiile pe animale au arătat și ele că după ingerarea de ceai verde s-a imbunătățit digestia intestinală. (VIII 9)

Osteoporoza

Câteva studii au arătat că femeile care consumă ceai regulat prezintă o densitate mineral osoasă mai mare decât cele care nu consumă ceai. Se pare că flavonoidele din ceai pot influența masa osoasă, astfel consumu de ceai ar putea duce la o reducere a riscului de osteoporoză. (IX 2)

Cancerul mamar

Studiile de laborator privind legătura dintre cancerul mamar si ceaiul verde arată ca extractele de ceai verde și în special epigalocatechina galat inhibă creșterea celulelor carcerului mamar la șoareci. Acest lucru este realizat de extractele de ceai care interacționează cu agenții ce stimulează tumorile, cu hormonii și cu factorii de creștere, izolând astfel celulele canceroase. Epigalocatechina încetinește la rândul ei creșterea celulelor cancerului mamar. XI 4

Cancerul ovarian

În China s-a realizat un studiu caz-martor ce a comarat dietele a 254 de femei cu cancer ovarian si 652 de femei-martor. S-a constat că riscul de cancer ovarian a scăzut cu cât femeile consumau ceai verde mai frecvent. XI 10

Un alt studiu din Suedia a analizat dieta a peste 61000 de femei cu vârsta de peste 40 de ani. Acestea au fost urmărite timp de peste 15 ani. Astfel s-a concluzionat că fiecare suplimentare cu câte o ceașcă de ceai verde consumată zilnic exista o scădere cu 18% a riscului de dezvoltare de cancer ovarian. XI 11

Ceaiul verde și epigalocatechina în mod special par să inhibe creșterea cancerului ovarian prin inducerea morții celulelor canceroase. IX 12

Pielea

Pielea este protejată de lezarea provocată de radicalii liberi de către antioxidanți, inclusiv falvonoide. Falvonoidele sunt cunoscute pentru susținerea sănătății colagenului și elastinei și pentru menținerea elasticității lor. Suplimentarea dietei cu antioxidanți, cum sunt polifenolii din ceaiul verde, scade probabilitatea de apariție a ridurilor. IX 18

Cariile dentare

Polifenolii din ceaiul verde reduc riscul de apariție a cariilor dentare prin mărirea rezistenței dintelui la acțiunile bacteriilor cauzatoare de carii. Unii cercetători din cadrul Departamentului de Stomatologie Preventivă al Universității Kyushu din Japonia au ajuns la concluzia cnform cărei ceaiul verde administrat împreunăcu fluorura duce la un smalț al suprafeței dintelui mult mai rezistent la acizii produși de bacterii decât suprafața dintelui care rezultă atunci când este folosită doar fluorura. X 14

III.4 RISCURILE CONSUMULUI EXCESIV DE CEAI VERDE

Excesul de ceai verde poate provoca dezechilibre serioase în organism.

Efectele secundare nedorite ale consumului de ceai verde sunt asociate cu cafeina pe care o conține.

Consumatorii care sunt sensibili la cafeină ar putea suferi de tulburări ale somnului, hipertensiune, anxietate, iritabilitate, palpitații ale inimii, urinare frecventă, greață, pierderea poftei de mâncare, tremur și erupții cutanate.

De asemenea și ceaiul verde poate interacționa cu unele medicamente. Substanțele prezente în ceaiul verde interacționează cu anumiți compuși activi din medicamente, diminuând efectele acestora sau generând diferite efecte adverse

Ceaiul verde conține vitamina K și poate reduce efectul medicamentelor pentru fluidizarea sângelui, precum anticoagulantul warfarină.

Acțiunea adenozinei, medicament folosit pentru tulburări cardiace, poate fi încetinită de ceaiul verde.

Când este consumat alături de efedrine, ceaiul verde poate cauza simptome de agitație, tremurături, insomnie și pierderi în greutate.

Când este consumat împreună cu anumite medicamente ce se folosesc pentru tratarea depresiei, ceaiul verde poate produce o creștere mare a tensiunii arteriale numită criză hipertensivă.

Nu au fost efectuate studii în ceea ce privește efectele ceaiului verde asupra copiilor și de aceea este mai sigur să nu îl folosiți până după apariția unor date care să arate că nu este dăunător.

PARTEA PERSONALĂ

CAPITOLUL I. MOTIVAȚIA ȘI OBICTIVELE STUDIULUI

Efectul excitant pe care cafeaina îl are asupra organismului uman poate îmbunătați timpl nostru de reacție la orice stimul, ne tonifică organismul, poate îmunătați capacitatea de concentrare și poate reduce oboseala. Imediat după consum cafeina ese absorbită foarte repede de organism, efectele sale energizante începând în 15-30 minute și putând dura până la câteva ore.

În funcție de metabolismul și organismul fiecăruia, se pot manisfesta sensibilități diferite la cafeină, însă un consum moderat de cafeină va avea efecte benefice asupra organismului.

Reacția organismului la cafeină variază foarte mult de la individ la individ, în funcție de vârstă, greutate corporală și alți factori.

Autoritatea Europeană pentru siguranța alimentară (EFSA) consideră că adulții pot să consume în siguranță o doză unică de cafeină de până la 200mg (cca. 3mg per kg de greutate corporală) sau până la 400mg pe zi.

În cazul femeilor însărcinate și femeilor care alăptează, EFSA consideră 200mg pe zi drept un nivel sigur pentru fetus, indiferent de sursa cafeinei. Pentru copii și adolescenți, a fost considerat un nivel sigur de consum zilnic de 3mg per kg de greutate corporală.

Sursele de cafeină sunt variate, însă majoritatea dintre noi considerăm cafeaua și ceaiul verde o importantă sursă de cafeina la care facem apel ori de câte ori simțim nevoia de puțină energie să continuăm activitățile zilnice.

Consumul mondial de cafea a crescut cu o rata medie anuală de 1,9% în ultimii 50 ani, în timp ce ceaiul este considerat a doua băutură preferată a oamenilor, după apă.

Astfel, motivul alegerii acestei teme a fost existeța uni interes crescut în a observa cum și de ce este consumată cafeaua si ceaiul verde.

Motivul alegerii temei este întărit și prin multiplele beneficii pe care cafeina și implicit cafeaua și ceaiul verde le au asupra organismului nostru.

Obiectivul principal al studiului a fost observarea modului de alegere si consum al cafeinei, cafelei si ceaiului verde.

Obiectivele secundare ale studiului au fost observarea criteriilor de selecție, modul de selecție și rata de consum a cafelei și a ceaiului verde.

Am observat în prima parte a lucrării beneficiile multiple pe care aceste doua băuturi le aduc organisumului nostru daca sunt consumate, dar și riscurile care pot surveni unui consum excesiv.

Astfel, în cadrul studiului voi urmări și dacă subiecții implicați cunosc aceste beneficii, dar și riscurile pe care le implică consumul acestor băuturi.

CAPITOLUL II. IPOTEZELE CERCETĂRII

Pentru a realiza această cercetare am pornit de la diverse prezumții.

O primă ipoteză o ridică vârsta pacienților. În timp ce subiecții mai tineri consumă mai multă cafea, subiecții mai în vârstă consumă de regulă mai mut ceai.

O altă ipoteză ar fi cea conform căreia consumul de cafea este mai crescut la persoanele care lucreză și au un mediu de lucru solicitant, față de consumul la persoanele ce nu lucreză.

O altă ipoteză face referire la modul de consum al acestora și alegerile ingredientelor ce aduc un plus e savoare și gust acestor două băuturi.

CAPITOLUL III. METODE FOLOSITE

Culegerea datelor pentru realizarea cercetării a presupus realizarea unui chestionar, ce a cuprins 20 de întrebări. Întrebările fac referire la vârsta și la sexul pacineților, după care am realizat întrebări simple, pentru a putea fi pe întelesul tuturor respondenților. Întrebările au fost atât cu raspunsuri da sau nu, cât si cu diverse variante de răspuns.

După întrebările ce fac referire la anumite porții, cu care subiecții sunt obișnuiți, am notat referințe cu privire la cantitatea porției respective pentru o mai bună înțelegere și alegere a variantelor de răspuns.

CAPILOLUL IV. MODUL DE CULEGERE AL DATELOR

Culegerea datelor și selecția subiecților am realizat-o în mediul online.

Am oferit chestionarul în particular subiecților, oferindu-le de asemenea și ajutor în cazul în care interveneau probleme în completarea acestuia.

Culegerea datelor am realizat-o pe parcursul lunii mai 2016.

CAPITOLUL V. LOTUL DE SUBIECȚI

Pentru realizarea cercetării am realizat un lot de 152 de subiecți. Unul dintre criteriile de includere a fost vârsta, subiecții au vârsta începând cu 15 ani.

De asemenea, pentru a putea fi incluși în cadrul cercetării, subiecții trebuiau sa consume fie una dintre cele două băuturi, fie amandouă.

CAPITLUL VI. REZULTATE

Graficul numărul 1 reprezintă repartiția subiecților cercetării în funcție de sex. Putem observa o pondere mai mare a subiecțilot de sex feminin, respectiv 85, față de subiecți de sex masculin, respectiv 67.

Graficul 1. Sexul subiecților

În graficul numărul 2 sunt împărțiți subiecții în funcție de vârstă, vârsta minimă a subiecților investigați fiind de 15 de ani, în timp ce vârstă maximă este de peste 60 de ani.

După cum se poate observa în grafic, cea mai mare pondere o au subiecții cu vârste cuprinse între 19 si 25 de ani, respectiv 98, fiind urmați de cei cu vârste între 25 și 60 de an, respectiv 35. O pondere scăzută o au cei cuprinși între 17 și 19 ani, respectiv 15, în timp ce cea mai mică pondere o au cei cu vârste între 15 și 17 ani, respectiv 3, și cei cu vârsta de peste 60 de ani, respectiv 1.

Graficul 2. Vârsta subiecților

În graficul numărul 3 se principalele surse de cafeină. Subiecții au fost puși să aleagă care dintre băuturile acestea, respectiv cafea, ceai verde, energizante, băuturi carbogazoase și cacao, consideră ei că reprezintă o pricipală sursă de cafeină.

După cum se poate observa principala sursă de cafeină aleasă de subiecți este cafeaua, aleasă de 67 dintre subiecți. Acesta este urmată de ceai verde, cu 43 de subiecți, energizantele, cu 21 de subiecți, băuturile carbogazoase, cu 17 subiecți, și cea din urmă, cacaoa,cu 4 subiecți.

După cum se poate observa din grafic, subiecții aleg ca sursă de cafeină și energizantele sau băuturile carbogazoase. Acestea, pe langă acest coținut de cafeină ce poate varia (băuturile carbogazoase pot avea între 40 și 70 mg/porție, în timp ce energizantele pot ajunge la 80mg/porție), conțin o cantitate crescută de zaharuri și aditivi alimentari ce nu aduc beneficii organisului odata consumați. Consumul a două sau trei băuturi energizante conține între 120 mg și 180 mg de zahăr, de patru până la șase ori mai mult față de doza zilnică recomandată. Băuturile carbogazoase conțin între 30-40 de g pe porție (330ml), de asemenea o cantitate foarte mare.

Graficul 3. Principalele surse de cafeină

Din lotul de subiecți 132 consumă cafea, în timp de 20 nu consumă cafea. Datele se pot observa în graficul cu numărul 4.

Graficul 4. Consumul de cafea

În cadrul graficului cu numărul 5 se poate observa numărul de subiecți care consumă sau nu consumă ceai verde. Se poate observa o pondere mai mare a subiecților care consumă ceai verde, respectiv 89 subiecți, față de cea a subiecților care nu consumă ceai verde, respectiv 89.

Graficul 5. Consumul de ceai verde

Subiecții au fost întrebați câte cafele pe zi consumă (porția fiind stabilită la 40ml/cafea). Astfel, dintre subiecții care consumă cafea, cea mai mare parte dintre ei consumă o cafea/zi, respectiv 59 de subiecți, urmată de 2 cafele/zi, respectiv 43 de subiecți. Un număr destul de mare consumă 3 cafele pe/zi, respectiv 19 subiecți, și de asemenea un număr crescut dintre subiecți consumă mai mult de 3 cafele pe zi, respectiv 11 subiecți. Datele pot fi observate în graficul cu numărul 6.

Graficul 6. Consumul de cafea/zi

În ceea ce privește consumul de ceai verde, potrivit graficului cu numărul 7, 48 dintre subiecții care consumă ceai verde, aleg să sevrească un singur ceai pe zi, în timp ce 9 subiecți consumă 2 ceaiuri/zi, și câte 3 dintre pacienți aleg 3 sau mai mult de 3 ceaiuri pe zi. Porția a fost stabilită la 200 de ml/ceai.

Graficul 7. Consumul de ceai verde/zi

Pentru imbunătățirea gustului și pentru a mai diminua din gustul amar al cafelei, adesea adăugăm zahăr. Astfel, în graficul cu numărul 8 se poate observa cantitatea de zahăr pe care subiecții o adaugă într-o cafea. S-a stabilit ca și măsură lingurița, echivalentul a 15g de zahăr. Din grafic reiese că 41 de subiecți adaugo o linguriță de zahăr, 40 adaugă 2 lingurițe, 14 adaugă 3 lingurițe, mai mult de 3 lingurițe adaugă 4 dintre subiecți, în timp ce 33 dintre subiecți preferă cafeaua fără zahăr.

Graficul 8. Cantitatea de zahăr adăugată într-o cafea

Tot pentru a îmbunătăți gustul se mai adaugă în cafea lapte sau diverse ingrediente special concepute. Astfel, în graficul cu numărul 9 se pot observa preferintele subiecților. O mare parte dintre aceștia preferă cafeaua cu lapte, respectiv 69, urmată fiind de cafeaua simplă, 50. Printre celelalte ingrediente se numără coffee creamer, 3 subiecți preferăsă adauge acest ingredient în cafea și cate 5 subieți preferă să adauge frișcă sau coffeta.

Graficul 9. Ingrediente adăugate la cafea

De asemenea și în ceaiul verde se pot adăuga unele ingrediente pentru a imbunătați gustul acestuia. Astfel, în graficul cu numărul 10 se pot observa ce ingrediente adaugă subiecții în ceaiul verde. Se poate observa că majoritatea subiecților preferă ceaiul simplu, rescpectiv 25 dintre subiceți, fiind urmat de ceaiul cu miere, preferat de 18 dintre subiecți. La egalitate se află zahărul si lămâia, preferată de câte 10 subiecți.

Graficul 10. Ingrediente adăugate în ceaiul verde

În graficul cu numărul 10 se pot observa preferintele subiecților pentru tipurile de cafea existente pe piață. Astfel, 80 dintre subiecți preferă cafeaua naturală, aceștia sunt urmați de 30 de subiecți ce preferă pliculețele de 3în1, după care 17 subiecți preferă cafeaua solubilă și 5 dintre subiecți preferă cafeaua naturală.

Graficul 11. Tipul de cafea

Există mai multe moduri în care se poate prepara cafeaua. Subiecții au avut de ales între cefeaua la ibric, la espressor, la filtru sau alte metode. Din graficul cu numărul 12 reiese că majoritatea subiecților preferă cafeaua la ibric, respectiv 58, după care cafeaua la expressor, 38, cafeaua la filtru 32. Printre alte moduri de preparare al cafelei s-a numărat cafeaua de la tonomat.

Graficul 12. Modul de preparare al cafelei

Cafeaua servită la cafenea este un ritual pe care îl practicăm majoritatea dintre noi. Astfel, în graficul cu numărul 13 putem observa răspunsurile subiecților la întrebarea „Ce comandați dacă mergeți la cafenea?”. Printre altele s-au numărat cappucino, frappe, cafea cu diverse arome.

Graficul 13. „Ce comandați când mergeți la cafenea?”

Dependența de cafea este încă un subiect controversat. În graficul cu numărul 14 se poate observa cum se consideră subiecții, dependenți sau nu de cafea. Astfel, 72% dintre aceștia, respectiv 95, nu se consideră dependenți de cafea, în timp ce 28% dintre aceștia, respectiv 37 se considera dependenți.

Graficul 14. Dependența de cafea

Consumul de cafeină, implicit cafea și ceai verde, poate fi influențat și de locul de muncă. În graficul cu numărul 15 se poate observa cum își consideră subiecții care consumă cafea locul de muncă. 22 dintre subiecți nu lucrează, în timp ce 46 dintre ei își consideră locul de muncă stresant, 44 îl consideră liniștit și relaxant, 14 îl consideră obișnuit și doar 6 își consideră locul de muncă distractiv.

Graficul 15. Locul de muncă

Astfel, în graficul cu mumarul 16 se poate observa numărul de cafele consumate pe zi în raport cu un loc de muncă considerat a fi liniștit, în timp ce în graficul cu numărul 17 se poate observa numărul de cafele consumate pe zi în raport cu un loc de muncă considerat a fi stresant.

Graficul 16. Număr de cafele/zi vs. Loc de muncă liniștit

Graficul 17. Număr de cafele/zi vs. loc de muncă stresant

Astfel, din cele 2 grafice, graficul cu munărul 16 și graficul cu numărul 17, se poate observa cum mediul de lucru are o influență și asupra consumului de cafea pe zi, datele fiind sugestive.

Insomnia este considerată adesea ca fiind un efect advers al consumului de cafeină. Astfel, în graficele 18 si 19 se poate observa daca subiecții suferă de insomnie datorată consumului de cafea și de ceai verde.

Graficul 18. Insomnie datorată consumului de cafea

Graficul 19. Insomnie datorată consumului de ceai verde

După cum se poate observa, foarte puțini subiecți suferă de insomnie datorata fie consmului de cafea, respectiv 8%, fie consmului de ceai verde, respectiv 5%.

După cum am observat anterior există numeroase avantaje ale consmului de cafea și de ceai verde. În graficele 20 și 21 se poate observa care consideră subiecții a fi beneficiile consumului de cafea și ale consumului de ceai verde.

Graficul 20. Beneficiile consumului de cafea

Graficul 21. Beneficiile consmului de ceai verde

După cum se poate observa din grafice, principaul beneficiu al consmului de cafea ales de subiecți este creșterea puterii de concentrare, în timp ce al ceaiului verde este detoxifierea organismului. Pe ultimul loc se află ameliorarea stării de dispoziție în cazul cafelei, iar în cazul ceaiului verde înlăturarea oboselii.

Consumul în exces de cafea și ceai verde poate avea unele efecte adverse. Astfel, în graficele 22 și 23 se poate observa care consideră subiecții a fi principalele efecte adverse survenite unui consum excesiv de cafea sau ceai verde.

Graficul 22. Efectele adverse consmului excesiv de cafea

După cum se poate observa din graficul cu numărul 22 principalul efect advers datorat consmului excesiv de cafea, din considerentele subiecților, este starea de agitație, anxietatea și iritabilitatea.

Graficul 23. Efectele adverse consumului excesiv de ceai verde

După cum se poate observa din graficul cu numărul 23 principalul efect advers datorat consmului excesiv de ceai verde sunt tulburările de somn.

CAPITOLUL VII. DISCUȚII

Odată cu completarea chestionarului am obținut date semnificative despre subiecți, informații cu privire la vârstă și sex, consumul acestora de cafea și ceai verde, cât și informații despre modul si preferințele de consum, beneficii și riscuri referitoare la consumul principalelor surse de cafeină.

În funcție de sex, rezultatele obținute arată că ponderea este mai mare în rândul sexului feminin (graficul cu numărul 1), iar în funcție de vârstă cea mai mare parte dintre subiecți se încadrează între 19 și 25 de ani (graficul cu numărul 2).

Printre principalele surse de cafeină cunoscute de către subiecți locul fruntaș îl ocupă cafeaua, însă conform graficului cu numărul 3 se poate observa că un număr semnificativ de subiecți consideră ca sursă principală de cafeină energizantele și băuturile carbogazoase. Acestea două pot fi încadrate în vârful piramidei alimentare care reprezintă volumul cel mai mic al acesteia. Aceste două tipuri de băuturi conțin o cantitate crescută de zahăr și îndulcitori artificiali și nu dețin nici o proprietate nutritivă. Printre alte riscuri la care subiecții se supun consumând băuturi carbogazoase și energizante se numără creșterea în greutate și predispunearea la obezitate, creșterea riscului de apariție a diabetului zaharat, producerea sensibilității dinților și ulterior apariția cariilor dentare.

Dintre subiecții participanți la cercetare, un număr foarte mare consumă cafea, spre deosebire de numărul celor care nu consumă (graficul cu numărul 4), în timp ce raportul dintre cei care consumă sau nu ceai verde este invers (graficul cu numărul 5).

Consumul de cafea și de ceai verde pe zi a fost analizat pe baza porțiilor, care au fost stabilite la 40 ml pentru o cafea, respectiv 200 ml pentru un ceai verde. Astfel, se poate observa că majoritatea dintre subiecții analizați consumă cafea și ceai verde în limita porțiilor zilnice admise, o mică parte dintre acestia făcând exces, supunându-se ulterior riscurilor (graficul cu numărul 6 și 7).

Este bine cunosct faptul că în cafea se adaugă atât zahăr cât și alte ingrediente precum lapte sau frișcă pentru a mai ameliora gustul amar al cafelei. Astfel, deși unii dintre subiecți preferă cafeaua simplă, marea majoritate dintre ei aleg să adauge atat zahăr cât și alte ingrediente. Datele se pot observa în graficele cu numerele 8 și 9.

Zahărul poate interfera cu efectele stimulante ale cafelei. Astfel, consumul crescut de zahăr duce la o secreție galopantă a serotoninei, hormon respnsabil pentru starea de bine, însă mai apoi aceasta influentează nivelul de dopamină, ducând la depresie, anxietate și chiar tulburări de somn.

Cafeaua cu lapte este preferată de mai bine de jumătate dintre subiecții care consumă cafea. Deși unii consideră acest amestec indigest, în momentul în care adăgăm lapte în cafea se produce un fenomen interesant, respectiv taninurile din cafea, în mediul acid din stomac determină precipitarea proteinelor din lapte. Mai ușor spus laptele se "brânzește". Acest proces este natural și 100% fiziologic. Laptele, in aceasta forma semi-lichidă, stă în stomac 2-3 ore, stimulând senzația de sațietate.

Graficul cu numărul 10 arată ponderea prefeințelor consumului de ceai verde. Astfel, deși marea majoritatea a subiecților preferă ceaiul verde simplu, un număr crescut dintre aceștia îi adaugă miere. Mierea de albine, față de zahărul comercial are o deosebire esențială ce constă în conținutul ridicat de minerale, vitamine și enzime active. Însă, trebuie subliniat faptul că acești micronutrienți se distrug la temperaturi mai mare de 40 de grade Celsius, în special enzimele, dar și vitamina C sau B1, vitamine termolabile.

Există mai multe tipuri de cafea ce pot fi consumate. Conform graficului cu numărul 11, cei mai mulți dintre subiecți consumăcafea naturală, însă observăm că aproapte ¼ dintre subiecți preferă și variantele de „3în1”. Această inovație reprezintă un mod rapid de a-ți servi cafeaua, însă printre ingredintele conținute adesea se numără o cantitate crescută de îndulcitori, grăsimi saturate și alți aditivi alimentari ce nu aduc beneficii organismului.

Aproximativ ½ dintre subiecți atunci când merg la cafenea comandă o cafea lungă (graficul cu numărul 13). Cafeaua lungă este considerată a fi mai „slabă” și a avea mai multe beneficii pentru organism, însă lucrurile stau invers. Astfel, pentru a prepara o cafea lungă este nevoie de mai multă apă, apă ce trece mai mult timp prin aceiași cafea. Cafea supusă acestui proces, se arde mai tare, deoarece apa are în jurul a 120-130 grade Celsius, și se elimină mai multă cantitate de cafeină. Cafeaua espresso pare mai „tare”, însă, de fapt, aceasta este doar mai aromată, deoarece în cele aproximativ 30 de secunde, timpul care este necesar pentru prepararea unui espresso, se produce o extracție instantanee a uleiurilor esențiale din cafea.

Dependența de cafea este un subiect tot mai controversat. Desi cărțile de specialitate nu precizează existența acestui tip de dependență, din ce în ce mai multe persoane folosesc expresia, bazându-se pe propria experiență și pe experimentele făcute de ei sau de apropiații lor. Doar 28% dintre subiecții cercertării se consideră dependenți de cafea (graficul cu numărul 14).

Majoritatea subiecților își condieră locul de muncă fie stresant, fie liniștit și relaxant. Consumul de cafea poate fi influențat și de locul de muncă. Astfel, în graficele cu numerele 16 și 17, se poate analiza corelația dintre consumul de cafea/zi și modul în care subiecții își percep lcul de muncă. Datele sunt sugestive, astfel subiecții care își consideră locul de muncă relaxat au un consum de cafea în limite normale, în timp ce cei care își condieră locul de muncă stresant au tendința de a consuma o cantitate mai mare de cafea pe zi.

Insomnia se poate caracteriza prin dificultăți de adormire sau treziri repetate în timpul nopții. Ea poate fi simptomul secundar al unei indigestii, crize de astm sau hipoglicemie, consumului excesiv de alcool si cafeină sau folosirii unor medicamnte. În graficele 18 și 19 se pot observa procentele de subiecți care suferă de insomnie datorată consumului de cafea și ceai verde. Procentele sunt scăzute, respectiv 8% pentru cei care consumă cafea și 5% pentru cei care consumă ceai verde.

După cum am observat pe parcursul lucrării, consumul moderat de cafeină și implicit de cafea și ceai verde aduce beneficii organismului, în timp ce exesele ne pot supune unor riscuri.

În graficele cu numerele 20 și 21 se pot observa principalele beneficii, considerate de subiecți ale consumului de cafea și ceai verde. Dacă pentru cafea aceștia au ales puterea de concentrare ca fiind principalul beneficiu, pentru ceai verde subiecții consideră că principalul beneficiu este detoxifierea organismului.

În graficele cu numerele 22 și 23 se pot observa principalele efecte, considerate de subiecți, ale consmului excesiv de cafea și ceai verde. Astfel, dacă pentru cafea aceștia au ales anxietatea, agitația și iritabilitatea ca fiind principalul efect al consumului excesiv de cafea, pentru ceai verde, surprinzător, aceștia consideră tulburările de somn ca fiind principalul efect advers al unui consum excesiv, deși, după cum am observat anterior, o mică parte dintre subiecți se confruntă cu insomnii datorate consmului de cafeină.

VIII. CONCLUZII

Cafeina se găsește în mod natural în aproximativ 60 de specii de plante. Cele mai cunoscute surse de cafeină sunt: boabele de cafea, boabele de cacao, nucile kolo și frunzele de ceai.

Cafeina este o substanță naturală cu efecte stimulante. Aceasta, pe lângă creșterea presiunii arteriale, accelerarea ritmului cardiac și a tranzitului intestinal, are și un efect tonic asupra sistemului nervos central.

Consumată în exces aceastapoate avea și efecte negative, cum sunt: urinările frecvente, diareea, insomnia, anxietatea, arsuri gastrointestinale și iritabilitate.

Consumul moderat de cafea aduce beneficii numeroase organismului, printre care: îmbunătățirea funcției cognitive, reducerea riscului apariției unor afecțiuni cardiovasculare, afecțiuni ale vezicii biliare, a diabetului zaharat, afectiuni hepatice și imbunătățirea performanței sportive.

Consmul exesiv de cafea poate supune organismul unor riscuri, cum sunt: tulburările de somn, creșterea nivelului de colesterol, anxietate, iritabilitate, creșterea tensiunii arteriale, reducerea aptitului alimentar.

Consumul moderat de ceai verde aduce beneficii organismului. Astfel, ceaiul verde susține rezistența inimii în fața bolilor cardiovasculare, scade nivelul colesterolului, stimulează sistemul digestiv, combate stresul și anxietarea și poate preveni aparișia unor tipuri de cancere.

Principalele surse de cafeină cunoscute de subiecți sunt cafeua și ceaiul, însă un procent semnificativ consideră ca principală sursă de cafeină și energizantele sau băuturile carbogazoase.

Majoritatea dintre subiecții analizați consumă cafea și ceai verde în limita porțiilor zilnice admise, o mică parte dintre aceștia făcând exces, supunându-se ulterior riscurilor.

Un procent destul de mare dintre subiecți adaugă o cantitate crescuă de zahăr în cafea (2 lingurițe ~ 30g). Acest consum pe termen lung poate avea urmări semnifiative asupra organismului.

¼ dintre subiecții care consumă cafea preferă varianta comerciala de pliculețe „3în1”. Acestea pot avea un nivel crescut de zahăr, îndulcitori și grăsimi saturate, ce pot avea efecte nefavorabile asupra organismului.

Consumul de cafea este influențat și de locul de muncă. Un loc de muncă liniștit presupune un consum mediu de cafea, în timp ce un loc de muncă stresant crește nevoia de cafea a subiecților.

Subiecții cercetării nu suferă de insomnii datorate consumului de cafea sau ceai verde.

Principalul beneficiu al consumul de cafea, considerat de subiecți, este creșterea puterii de concentrare.

Principalul beneficiu al consumului de ceai verde, considerat de subiecți, este detoxifierea organismului.

Principalul efect advers al consmului în exces de cafea, considerat de subiecți, este iritabilitatea, anxietatea și agitația.

Principalul efect advers al consumului în exces de ceai verde, considerat de subiecți, este tulburarea somnului.

Consumul de cafeină aduce beneficii reale organismului, însă excesul poate supune oamenii unor riscuri. Cafeaua și ceaiul verde sunt două băuturi apreciate de marea majoritate a populației. Un consum moderat de cafea și ceai verde de asemenea aduce beneficii organismului, dar excesul poate influența apariția efectelor adverse. Este important ca să cunoaștem atât beneficiile, cât și riscurile la care ne supunem consumând produse ce conțin cafeină, pentru a putea face alegeri corespunzătoare și favorabile unui stil de viață sănătos.