Cariera Profesionala Si Impactul Asupra Vietii Familiei

=== 29c1acac971a418e94810e332e0d3a7024a4319f_350423_1 ===

INTRODUCERE

MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Acumulând un bogat tezaur de cultură și artă a cuvântului,folosit de marii gânditori și maeștrii ai vorbirii,timp de milenii,nu putem spune totuși că omul a învățat să conștientizeze tainele și focul intern al carierei profesionale.

În anii 1980,cerințele din domeniul social,care vizau eficiența și performanța,au impus adoptarea unor strategii în orice domeniu socio-economic.

Lucrarea CARIERA PROFESIONALĂ ȘI IMPACTUL ASUPRA VIEȚII FAMILIEI ,tratează o temă de actualitate , întrucât se știe că în toate societățile au existat și vor exista legături între membrii familiei și cariera profesionalăîn care aceștia se implică.

Relația între membrii unei familii presupune un mecanism deosebit , filtrat social ,având la bază statuarea comunicării în care se realizează un model de conduită .

Pornind de la necesitatea construirii unei paradigme ,lucrarea ,își propune să evidențieze principalele principii epistemologice implicate care stau la baza construirii unei familii.

MOTIVAREA TEMEI

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acesteia, studiind și literatura de specialitate, am dorit să scot în evidență rolul important pe care îl joacă familia atât pe plan individual cât și pe plan social atunci când fiecare membru al familiei se implică în carierele lor profesionale.

Modul de preluare al datelor, atât în partea teoretică cât și relatarea cazului, este concis iar constatările au prezentat contribuția personală, în vederea precizării unor noțiuni care stau la baza familiei.

Concluziilе ofеră o analiză succеptibilă și pеrtinеntă asupra subiectului ,ales .

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în anul 2016.

CAPITOLUL 1

FAMILIA CA FACTOR BIO-PSIHO-SOCIAL

1.1.Familia ca sistem

Pentru a aprofunda tema propusă în această lucrare , trebuie făcută o scurtă incursiune în tot ceea ce privește viața de familia, pentru a putea face o corelație între aceasta și cariera profesională dat fiind faptul că în ultimii ani tot mai mulți oameni , pun accent pe carieră ,lăsând viața de familie pe un plan secundar .

Familia a fost definită de Claude Levi-Strauss ca un grup,având la bază căsătoria,alcătuit din soț .soție și copii născuți în acest cadru,pe care îi unesc drepturi și obligații morale,juridice,economice și sociale.

Ei au obligații și aspirații comune și se ocupă de creșterea copiilor,cărora le asigură nu numai existența materială,ci și un climat favorabil afectiv și moral.

În societatea modernă ,familia este privită ca un nucleu social care influențează întreaga evoluție de viață a omului și își pune amprenta pe întreaga sa personalitate deoarece este o realitate cunoscută că familia pune bazele educației copilului .

În calitatea sa de ,,celulă,, de bază a societății,familia ocupă o poziție centrală în viața copilului,fiind de fapt primul mediu social în care acesta se manifestă ca ființă umană1.

Prin extensia termenului de sistem ,acesta se definește ca o grupare sau ca o organizare ierarhică de elemente,indiferent de natura lor,având o desfășurare spațio-temporală și implicând legături ( și interacțiuni) substanțiale,energetic și informaționale între elemente și într-o anumită măsură cu mediul ambiant.

Prin extensia termenului de sistem ,folosit cu mai largă popularitate pentru sistemele biologice sau sociale, se utilizează această denumire și atunci când se fac referiri la familie2.

Din momentul în care s-a organizat celula familială ,ea trece la rândul său prin anumite etape importante pentru evoluția ei din punct de vedere bio-psiho-social.

1.Sorin M.Rădulescu,Mircea Piticaru ,pg.32,2009

2.Carmen Ciofu,pg.128,2008

În anul 1995 Shaffer a rezumat evoluția familiei astfel :

●cuplu abia format dar fără existența copiilor;

●familia în care există copii sugari și antepreșcolari (1lună respectiv 2 ani);

●familia în care există copii preșcolari și școlari (3 -6 ani respectiv 7-14 ani );

●familia în care există adolescenți (12-18 ani ) ;

●familia ca sprijin moral, pentru copii care sunt la început de drum; ●familia care resimte golul lăsat de copii prin plecarea la studii;

●familii în care membrii de vârsta a treia își fac simțită prezența

De menționat că în fiecare din aceste perioade membrii familiei au roluri diferite pe care trebuie să și le asume cu mare responsabilitate.

Rolul familiei ,ca principal mediu de dezvoltare psihică a copilului, este foarte important mai cu seamă în etapele timpurii ale dezvoltării sale ( după cum menționează și P.Osterriet sau G.C. Parsons , în lucrările lor ).

Extrem de importante pentru acțiunile și stabilitatea familiei sunt relațiile de comunicare și interacțiunile membrilor ei.

Datorită responsabilității zilnice a interacțiunilor dintre membrii săi,familia exercită o influență puternică3.

Într-o familie în care domnește o atmosferă de stimă reciprocă, care manifestă stabilitate,iar membrii ei se declară satisfăcuți de rezultatele interacțiunilor ,copilul ocupă un loc central

Familia se impune ca factor cu cea mai puternică influență asupra copilului prin continuitate ,afectivitate și autoritate gradul ridicat al influențelor educative familial se datorează faptului că familia acționează de la început și în permanență cu forța exemplului viu și direct. Ea este ca un model uman complex,care se impune cu prioritate observației ,atenției și voinței copilului.

Într-un cuvânt educația constituie cea mai importantă funcție socială a familiei care începe din primele momente ale existenței copilului și continuă până la deplina lui maturitate5 .

3.Paula Constantinescu ,Tamara Dobrin,L.Gavriliu ,pg.126,2008

4.Raymond Boudon,pg.302,2011

5.Dr.I.Străchinaru,pg.27,2008

Afirmația Are sau nu are cei șapte ani de acasă nu vrea să exprime nimic altceva decât că aceste baze au fost bine sau greșit puse .

Atât ca grup social omogen,cât și ca instituție social-juridică fundamentală,familia reprezintă cadrul principal în interiorul căruia,prin intermediul procesului de socializare,indivizii își însușesc primele noțiuni cu privire la datorie,responsabilitate,interdicție,marcând dezvoltarea unei structuri generalizate a conștiinței morale și juridice5.

Mai mult decât oricare alți factori sociali și culturali,agenții socializatori care acționează în cadrul familiei contribuie la stimularea integrării sociale a copilului,la însușirea de către acesta a unui bogat repertoriu de roluri sociale,reglementat de interdicțiii,atitudini permisive,limite de toleranță.

Având o influență determinantă asupra formării copilului ca membru activ al societății,pe deplin conștient de drepturile și îndatoririle ce-i revin în această calitate,funcția socializatoare a familiei se realizează în patru situații specifice:

●situațiile de educație morală ,având la bază relațiile de autoritate prin intermediul cărora i se furnizează copilului regulile morale;

●situațiile de învățare cognitivă prin care copilului depinde de sistemul de cunoștințe,aptitudini și obișnuințe necesare conviețuirii în societate;

●situațiile ajungând invenția și imaginația,prin intermediul cărora se dezvoltă capacitățile creatoare și gândirea participativă;

● situațiile de comunicare psihologică care dezvoltă afectivitatea specific umană,având un rol deosebit de important în echilibrul moral și psihologic alcopilului6.

Majoritatea studiilor inteprinse au scos în evidență următoarele tendințe care caracterizează familia în societatea modernă:

Eliminarea sau diminuarea funcției economice a familiei și implicit,redistribuirea rolurilor între membri.Această tendință apare complementară cu o serie de schimbări în viața familială:

●Creșterea laturii de consum în defavoarea economiei casnice;

6.Raymond Boudoun ,334,2011

●Separarea locului de muncă de domiciliu;

●Înlăturarea dependenței economice a unuia dintre parteneri în raport cu celălalt;

●Modificarea diferenței între sexe în privința drepturilor și îndatoririlor;

●Determinarea valorii copilului în funcție de prestigiul profesional și nu de rolul familial;

Diminuarea funcției socializatoare a familiei și redistribuirea ei instituțiilor sociale cu rol formativ specializat (școală,mass-media).

Această tendință implică trecerea de la tipul afectiv de educație la tipul instrumental ,ceea ce atrage după sine o serie de modificări în formarea personalității și interiorizarea valorilor sociale:

●Reducerea comportamentului reproductiv al copiilor în raport cu cel al părinților

●Micșorarea rolului afectivității

●Extinderea universului de referință.

Absența relativ îndelungată a ambilor părinți din cămin,pentru îndeplinirea sarcinilor profesionale,împreună cu solicitărilor fizice și nervoase ale locului de muncă,au o influență negativă asupra educației copiilor,slăbind coeziunea tradițională a vieții de familie7.

Interacțiunile din cadrul familiei

Complexitatea relațiilor umane este incontestabilă întrucât nimeni nu poate ignora dificultățile care apar în comunicarea cu ceilalți în a înțelege și a se face înțeles

Într-o familie, această complexitate este accentuată de însăși faptul că din punct de vedere psihologic , trebuie să existe o relație de comunicare permanent.

În acest cadru,studierea relațiilor dintre două persoane,chiar dacă acestea sunt mama și copilul ,nu reflectă complexitatea interacțiunilor membrilor ei.

Influența mutuală a membrilor familiei este mai bine studiată acum și se cunosc mai multe datee despre această problemă. Măsurarea sau obiectivitatea interacțiunilor unui grup mai mare de două persoane devine extrem de dificilă8.

7.Sorin M.Rădulescu,Mircea Piticaru ,pg.48,2009

8.Raymond Boudon,pg.322,2011

Măsurarea sau obiectivitatea interacțiunilor unui grup mai mare de două persoane devine extrem de dificilă.Interacțiunea dintre părinți-fizică sau verbală-este modificată calitativ și cantitativ în prezența coplului ,prin acțiune directă sau indirectă .

Familiile dezorganizate au în mod caracteristic afectat tiparul de comunicare,iar echilibrul familiei este sever tulburat de existența conflictelor.

Alianțele,coalițiile dintre membrii familiei,ca și ostilitatea lor au un rol deosebit în direcționarea comunicării.

Se cunosc situații în care din diferite motive survin neânțelegeri,reproșuri,tensiuni între soți.În aceste condiții interacțiunile dintre părinți-copii au mai mult de suferit.

Pierderea unei legături semnificative în familie înlocuită de o relație restantă neadecvată stă la originea stresului psihosocial.

Balanța emoțională a individului poate fi înclinată nu numai de un șoc puternic,ci și de o serie de distrupții de mai mică intensitate ,care se repetă însă un timp mai îndelungat9.

Sunt cazuri când vulnerabilitatea la stres a unui membru din familie depinde de factori genetici și psihosociali (fracmentarea relației psiho-sociale ,având efect comunicarea deficitară și limitată),alienarea socială și personală.

Pierderea reală,mai mult decât cea simbolică,a ambilor părinți sau a unuia dintre ei ,survenită în timpul dezvoltării individului (oricând în timpul copilăriei) constituie un traumatism psihic sever,cu implicații imediate sau tardive asupra dezvoltării intrapsihice.

Chiar dacă părinții sunt pierduți la vârsta deplinei maturități,individul supradimensionează evenimentul,pe care îl investește ca valoare deosebită,mult mai mare decât o pierderecurentă. Uneori,unele stări depresive ale adultului se explică prin existența unui eveniment familial grav în copilărie,așa cum este moartea unuia dintre părinți.

Familiile cu relații disarmonice constituie și cadrul în care nu pot exista relații normale de comunicare între părinți și copii10.

Ca o formă de comunitate fundamentală în cadrul societății,familia condiționează îndeplinirea idealului uman caracteristic soccietății,contribuind la realizarea perspectivelor de viitor ale individului

9.Rodica Ciurea Codreanu,pg.45,2010

10.Mircea Piticaru,pg.65,2004

Gradul ridicat al eficienței influențelor familiale sunt datorate faptului că familia acționează de la început și în permență cu forța exemplului viu și direct.

Familia este un model complex,care se impune cu prioritateobservației,atenției și voințței.Modelul familial este cu atât mai imperios urmat ,cu cât se are în vedere vârstele.

Căldura afectivă care ar trebui să se găsească în fiecare familie este condiția fundamentală a construirii unui fond sănătos al psicului ,iar autoritatea,pe care în mod normal părinții și-o atribuie,pe care în mod normal părinții și-o capătă prin demnitate și exigență ete conduita cultivării respectului față de om și societate,sentiment.

Dar de multe ori influența mediului familial este condiționată de o serie de factori caracteristici,care depind de la caz la caz,dând notă specifică personalității copiilorexistenți într-o familie,ca reflectare a personalității părinților.

Atmosfera de familie,stilul de viață al acesteia,principiile și convingerile insipirate membrilor familiei de părinți ,adică de cei ce în mod firesc creează familia,preocupările lor,nivelul lor de cultură,pregătirea pegagogică și interesul pentru educația copiilor, corectitudinea în relațiile cu oamenii și atitudinea față de societate,toți acești factori creează o ambianță educativă,care va hotărâ coordonatele personalității copilului .

CAPITOLUL 2

DELIMITĂRI CONCEPTUALE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CARIERA PROFESIONALĂ

2.1.Conceptul de carieră.Caracteriare

John Arnold,într-un studio publicat recent (2011),enumeră nu mai puțin de opt definiții formulate conceptului de carieră în perioada anilor 1988-1994.

La acestea putem adăuga încă o mulțime de alte definiții răspândite înliteratura de specialitate .

Dintre definițiile existente în literature de specialitate mă voi opri doar asupra a trei care accentuează fiecare în parte un anumit aspect al carierei și care toate ,la un loc ,evident într-o anumită manieră sintetic-integrativă, furnizează o viziune completă și complex asupra realității pe care o avem în vedere .

Donald E.Super ,începând cu lucrările publicate în perioada anilor 50 și continuând cu cele apărute în deceniile următoare,contureayă o perspectivă interesantă de definire a carierei :,,O carieră este o succesiune de profesiuni,îndeletniciri și poyiții pe care le are o persoană în decursul perioadei active a vieții .Definiția carierei se poate extinde dincolo de limitele perioadei active de viață ,incluyând funcțiile prevocaționale și postvocaționale ,cum sunt cele de studenți (care se pregătesc pentru o muncă) și de pensionari ( având rolul de suplinitori la pensie),,.

Accentul cade pe durata carierei ,aceea întânyându-se practice de-a lungul vieții individului .Extinderea carierei dincolo de limitele vieții active a individului țintește spre corelarea carierei profesionale cu alte activități ale individului, cu însăși viața lui11.

Conceptul de carieră de viață este interesant ,dar riscă să fie mult prea general și nespecific;de aceea el trebuie îngustat la ceea ce desemnăm prin,,carieră profesională,,,adică la acel ansamblu de roluri profesionale pe care individual le obține și le ,,interpreteayă ,, de-a lungul vieții active.

11.Mihai Petru Craiovan-Introducere în sociopsihologia resurselor umane,ed.Universitară,pg.203,2013

Perlmutter și Hall (1992) defineau cariera ca :,,ansamblul ocupațiilor caracterizate prin instruire și experiență,în care o persoană accede la poyiții superioare care necesită mai multă responsabilitate și competență și care asigură un răspuns financiar crescut din partea organizației,, .

Garey Johns (2008) definește cariera ca : o succesiune evolutivă de activități profesionale și poziții profesionale pe care le atinge o persoană,ca și atitudinile ,cunoștințele și competențele dezvoltate de-a lungul timpului ,, .

Pornind de la o serie de alți autori ,Johns distinge două tipuri de carieră ,și anume cariera externă,concepută ca succesiune obiectivă de poziții ale unei persoane,și carieră internă ,care vizează interpretarea subiectivă pe care o dă individual exigențelor profesionale obiective.De fapt,termenii de carieră externă și carieră internă sunt impropriu folosiți.

În realitate ,este vorba despre aspectele obiective ale carierei și despre cele psihologice ,subiective.

De altfel, chiar autorii care utilizează terminologia de mai sus ,precizează că,atunci când vorbesc despre carieră externă ,au în vedere fie pozițiile profesionale deținute de indivizi ,fie factorii externi ( salariu , tip de muncă) implicați de o carieră,pe când termenul de carieră internă are în vedere modul de percepere și reprezentare a carierei de către individ .

Astfel încât am putea vorbi ,cel mult ,despre carieră obiectivă (concepută cu succesiunea pozițiilor ocupate de individ de-a lungul vieții profesionale) și despre carieră subiectivă ,percepută ( referitoare la modul cum filtrează și interpretează individual pozițiile parcurse, semnificația pe care le-o acordă).

În afara acestui fapt ,și din definiția lui Johns transpare o ușoară particularizare a carierei la organizațiile de tip birocratic .

Noțiunea de succesiune evolutivă ,și mai ales ,cuvântul atinge sugerează ascensiunea ca trăsătură distinct a carierei .

Acesta arată că elementele dundamentale ale carierei profesionale sunt:

●mișcarea profesională a individului de-a lungul timpului;

●interacțiunea factorilor individuali cu cei organizaționali ,reacțiile oamenilor la un post depinzând de potrivirea /nepotrivirea dintre conceptul de sine ocupațional și constrângerile conținute de postul respective;

Specificarea individului în sfera mediului ocupațional ,cariera fiind cea prin care omul capătă o identitate ocupațională.

Cariera oricărui individ reprezintă o suită de activități desfășurate în poziții profesionale ocupăte în decursul anilor ,pe baza aptitudinilor ,cunoștințelor și competențelor dezvoltate și a experienței câștigate12.

Conceptul de carieră a suferit modificări de-a lungul timpului ,ceea ce se înțelege astăzi prin acest termen este destul de diferit de noțiunea clasică .Cariera ,prin natura ei ,nu implică succesul sau eșecul ,avansarea lentă sau rapidă .Singurul în măsură să aprecieze dacă o carieră este un success sau un eșec este individul .

Totuși ,reflectarea propriei cariere în părerile altora este important atât pentru siguranța de sine, pentru confirmarea că drumul ales este bun ,cât și pentru motivare ,fiecare individ căutând simpatia altora13 .

O carieră se compune și din comporetamente și atitudini,adică din ceea ce o persoană face și resimte .Cariera comport aspect subiective și obiective.

Elementele subiective sunt valorile ,atitudinile ,personalitatea și motivațiile care setransformă pe măsură ce persoana evoluează ,iar cele obiective sunt activitățile și comportamentele ,selecțiile profesionale ,posturile ocupate .O analiză completă a carierei nu poate face abstracție de nici unul dintre aceste aspect.

De-a lungul timpului ,în funcție de curentele și conceptele de gândire ,au fost formulate mai multe definiții ale carierei:

●o succesiune de posture de-a lungul vieții ,în ordine crescătoare din punct de vedere al importanței și prestigiului;

●reprezintă o serie de roluri de-a lungul vieții,legate de experiență;

●cadrul didactic în care o persoană își percepe viața în întregul ei și interpretează semnificațiile diferitelor calități personale,acțiuni și lucruri care i s-au întâmplat.

12.Mihai Petru Craiovan-Introducere în sociopsihologia resurselor umane,ed.Universitară,pg.204,2010

13.A. Smith-Teoria sentimentelor morale

În principiu ,nu extistă o definițe unanim acceptată ,dar se poate concluziona:

Cariera este o succesiune evolutivă de activități profesionale și poziții profesionale bazate pe atitudinile ,cunoștințele și competențele dezvoltate de-a lungul timpului de fiecare individ în parte.Mulți indivizi fac o distincție clară între cariera obiectivă și cariera subiectivă .

Cariera obictivă este o succesiune de poziții în structurile ierarhice organizaționale,împreună cu funcțiile sociale .

Cariera subiectivă este cadrul dinamic în care fiecare individ își percepe căile de orientare și dezvoltare personal bazându-se pe calități ,competențe și experiențe personale.

2.2.Tipologia carierelor-elemente de structură și dezvoltare

Constituie tipul relative stabil al talentelor ,valorilor ,atitudinilor și activităților ocupaționale .

Managementul carierei implică foarte mulți factori care pot fi grupați pe câteva domenii de analiză:organizația,superiorul ,postul,propria persoană.

În funcție de starea acestor factori ,se poate lua decizia de perseverare în direcția actual ,în ipoteza că evoluția lor este ascendentă sau de reorientare , înainte ca amenințările potențiale detectate să se materializeze.

Tipuri de cariere .În literature de specialitate,teoria tipului de carieră a lui John Holland face parte din cele mai cunoscute și acceptate abordări științifice ale orientării profesionale .

1,tipul realist- are ca principal caracteristică predispoziția către domeniul ethnic ,mechanic ,fiind recunoscut prin abilități mai mult practice decât de natură cognitivă sau speculativă.

Tipul realist este recunoscut prin dexteritatea de manipulare a obiectelor și prefer un mediu de lucru ordonat și care nu necesită punerea în valoare a spiritului creative sau a spontaneității .

În general,în acest tipar se potrivesc persoane timide ,slab relaționate social și fără mari pretenții de pregătire sau calificare profesională.

Este un tip masculine, agresiv,materialist,stabil emoțional,conformist și lipsit de intuiție .Dispune de organizare motorize bună ,dar nu și de deprinderi concrete și de relaționare.Îi plac activitățile educaționale și sociale .

2.tipul convențional-este reprezentat de persoane ordonate ,practice și totodată conformist ,care se încadrează perfect într-un sistem de reguli sau norme prestabilite .Astfel de persoane sunt marcate de nevoia de a-și organiza cât mai riguros activitatea și de a supune rezultatele muncii lor sau a celorlalți unor proceduri de evaluare dure și eficiente.

Nu se remarcă prin imaginație, spontaneitate sau flexibilitate.

Prefer să lucreze într-un mediu professional ( stabil și lipsit de riscuri sau de provocări profesionale).Competitivitatea nu este punctul forte al tipului convențional.

Se descurcă bine în activități ce presupun procesări repetitive ,prescrise de procedure și algoritmi ,activități ce implică manipulări,ordonări ,sistematizări ale datelor ,cifrelor.

În ceea ce privește personalitatea lui ,acesta dispune de o structură verbal și comportamentală formal,conformistă.

Acordă valoare securității și dependenței .Este o persoană îngrijită,sociabilă ,conservatoire ,de obicei practică și eficientă .

Allege roluri de subordonat și îi displac activitățile nestructurate și artistice.

Activitățile potrivite-contabilitate,finanțe.

3.tipul social-este opusul celor două modele prezentate mai sus .Având o profundă orientare către mediul exterior ,tipul social este prietenos ,amabil, comunicativ,flexibil ,într-un cuvânt este un bun negociator .

Preferă activitățile bazate pe informare și pe colaborare cu alte persoane.Pentru dezvoltarea preocupărilor sale profesionale caută mai degrabă mediul de lucru informal,puțin ordonat sau sistematizat.

14.E.Fischbein,T.Herseni-Sociologia și viața,editura Nemira, București,2003

Nu agreează controlul și nici nu simte nevoia de a primi acorduri sau de a se proteja prin aprobări formale ,la fel cum nu suportă să fie dominat sau manipulate .

Preferă activitățile care presupun interacțiuni sociale frecvente ,diverse ,dar și uzură emoțională .

Este o persoană idealist ,altruistă .Dispune de deprinderi verbale și de relaționare ;sunt călduroși și grijulii cu alții .Activitățile potrivite:marketing,consiliere ,activități terapeutice.

4.tipul artistic-se caracterizează prin imaginație,fantezie creatoare, intuiție și putere de transfigurare a realității.

Acest tip tinde să confere elementelor material o nouă înfățișare ,punându-se într-o nouă relație pentru ca transfigurarea să capete semnificația dorită sau întrezărită de elși pentru ca această semnificație să poată fi comunicată semenilor săi.

Timpul artistic este în general emotive ,dezordonat ,lipsit de spirit practice și convenționalism .

Prefer activitățile ambigue și nesistematizate care cer crearea unor forme expressive de scriere și exprimare vizuală sau orală.

Sunt indivizi imaginativi ,intuitivi,independenți dar și dezordonați și nepractici.Preferă relaționarea personal indirect ,printr-o autoexprimare proprie mediului artistic.

Este sensibil,flexibil,introrectiv,submisiv,emotiv și nepractic.

5.tipul întreprinzător-manifestă predispoziții pentru acțiune și implicare în activitate,de introducere a noului și de invoire a cadsrului existent.Nevoia de independență și capacitatea de asumare a riscului constituie trăsăturile dominante în acest caz.

Întreprinzătorul este unul din cei mai interiorizați indivizi (introvertit),care își caută autonomia.

Totodată îi place să lucreze cu oamenii ,dar își concentrează toate forțele pentru a-l conduce și controla în scopul atingerii obiectivelor propuse.

Este un tip optimist în general, încrezător în forțele proprii și dornic să dețină puterea,ambițios dar și foarte impulsive.

Preferă acțiunea în locul gândirii,ahtiat după locurile de leader,motivat de putere și recunoaștere social.

Îi plac activitățile teoretice,bazate pe gândire abstract.Activitățile prefereate sunt cele ce presupun competențe de leader,de persuasiune,de relaționare interpersonal (mai superficial însă decât la tipul social).

6.tipul investigative-persoanele care fac parte din această categorie se caracterizează printr-o originalitate și independență,dar pot fi în același timp și impulsive.Preferă să se implice în activități care fac apel la cunoaștere și înțelegere,la finețea observației sau la capacitatea de analiză complexă a fenomenelor.

Din această cauză nu suportă activitățile stereotype ,monotome sau pe cele care nu prezintă un grad de noutate sau o complexitate aparte.Este bine orientat în sarcină ,gândește problemele,încearcă să înțeleagă cauzalitatea și interdependența lor.

Îi displac activitățile sociale persuasive ,reflexive.Preferă activitățile care implică și analizarea fenomenelor pentru a-și dezvolta cunoașterea și înțelegerea.Este complicat ,original și independent dar și dezordonat ,nepractic și impulsive.Activități potrivite- cercetare și dezvoltare,consultanță.

2.3.Ancore în carieră15

Ancorele fac referire la imaginea de sine a omului,la sinele său, așa cum acesta s-a elaborate și construit o dată cu aniversarea lui în practicarea carierei sale.

În imaginea de sine a persoanei întâlnim condensate și transfigurate motivele,valorile ,aspirațiile,credințele despre competențele și abilitățile proprii existenței sau dezvoltate în activitatea de muncă.

Mediile organizaționale, indifferent dacă sunt simple sau complexe,banale sau sophisticate,cu standard scăzute sau înalte ,oferă omului posibilitatea de a se raporta la sine și performanțele sale la cadrul valoric și cultural al organizației,facilitând autoevaluarea sau grăbind procesul de conștientizare a punctelor sale forte sau nevralgice.

Ancora carierei este , așadar ,un construct psihologic care sintetizează în sinele cele mai importante achiziții ale individului în plan atitudinal-valoric și comportamental la care acesta nu ar renunța în nici un chip.

15.Botez ,C. ,Manoli,M.&Pufan P.-Selecția și orientarea profesională,CDPT,Ministerul Muncii,București,1997

continuare