Capacitatea Dministrativa In Republica Moldova

Introducere.

Deși în decursul ultimilor ani în Republica Moldova au fost întreprinse mai multe măsuri pentru a îndeplini cerințele Consiliului Europei în domeniul descentralizării și consolidării autonomiei locale, rezultate semnificative în vederea adaptării sistemului APL la standardele europene de administrație publică locală întârzie să se producă. Până în prezent, autoritățile locale activează într-un mediu excesiv de politizat, cu capacității administrative, care în acest moment sunt extrem de reduse, fapt care se reflectă în neproporționalitatea între atribuțiile legale și resursele financiare alocate pentru exercitarea lor. Cu toate acestea, capacitatea administrativă

este esențială prin evaluarea funcționării structurii și organizării autorităților administrației publice locale în vederea exercitării competențelor stabilite conform legislației în vigoare.

Capacitatea administrativă a administrației publice este unul dintre conceptele definitorii ale doctrinei europenizării și poate servi drept cadru teoretic pentru analiza fazei actuale a reformei administrației publice locale din Moldova. O reforma eficientă presupune în mod obligatoriu o mai bună capacitate a funcționarilor și angajaților sectorului public de a gestiona serviciile și a face să funcționeze mecanismul administrației publice locale.

Actualitatea temei: În contextul actualei reforme de descentralizare, precum și a constrângerilor bugetare severe cu care se confruntă Republica Moldova, considerăm drept imperativă evaluarea capacității administrative a unei colectivități locale.

Considerăm actual studiul activității unei administrații publice locale de nivelul I, dacă conștientizăm importanța care o are un consiliu local, importanță privită din perspectiva identificării nevoilor celor mai acute ale comunității administrate.

Un alt aspect pe care îl considerăm ca fiind actual este analiza situațiilor în care satisfacerea doleanțelor celor guvernați de către autoritățile locale trebuie să se realizeze în condițiile unui buget deficitar, situație prezentă în mai multe unități teritorial-administrative. Capacitatea de a depăși această situație sau de a persista în acest impas financiar este generată atât de copetențele administrative ale autorităților locale, cât și de participarea cetățenească în vederea suplinirii bugetului local, iar studierea acestui aspect ne va ajuta să determinăm punctele tari sau slabe ale activității autorităților publice locale.

Scopul și obiectivele: Scopul este evaluarea obiectivă a capacităților existente a autorităților administrației publice locale din unitatea administrativ-teritoriala Baurci-Molddoveni (organizatorică, de funcționare, management și interacționare), pentru a determina în ce măsură activitatea administrativă actuală corespunde satisfacerii interesului general al comunităților, elucidând câteva aspecte ce țin de cadrul legal de funcționare a administrației publice locale, atribuțiile legale ale acesteia, aspect care detarmină un anumit comportament atît din partea administranților cât și din partea celor administrați.

Pentru îndeplinirea scopului general, s-au stabilit următoarele obiective:

cercetarea sub aspect teoretic a conceptului de capacitate administrativă;

identificarea indicatorilor de evaluare a capacității administrative;

obținerea de date privitoare la starea capacității administrative a unității administrativ-teritoriale țintă prin aplicarea, pe teren, a instrumentelor specifice de investigare;

interpretarea și analiza datelor colectate și determinarea capacității administrative în domeniile stabilite pentru evaluare;

formularea de recomandări si concluzii pertinente pentru consolidarea capacităților administrative ale autorităților administrației publice locale.

Gradul de cercetare. Problematica capacității administrative a devenit un domeniu prioritar de preocupări științifice și practice ale cercetătorilor din domeniul administrației publice. În Republica Moldova cercetătorii de domeniu doar se apropie de conceperea problemei capacității administrative și importanța acesteia pentru sistemul administrației publice. Literatura de specialitate abordează doar unele aspecte ale problematicii capacității administrative, cum ar fi: elementele definitorii care caracterizează cel mai bine accepțiunea terminologică dată, resursele umane din cadrul administrației publice locale, resursele financiare și materiale ale administrației publice locale precum și procesul decizional.

Lucrări referitor la tema capacității administrative aparțin autorilor Simon, H., Lane, F., Lynn. Tangențial, problematica capacității administrative o regăsim în lucrări de referință ale cercetătorilor din spațiul românesc. Amintim în acest context pe Iovănaș, I., Iorgovan, A., Ticameș, E.

Studiile elaborate de autori din Republica Moldova pot fi clasificate în funcție de problematica abordată. Problematica finanțelor publice locale, perspectivele descentralizării fiscale, gestionarea patrimoniului public local, dezvoltarea economică locală este abordată de Manole, T., Ioniță, V., Secrieru, A., Câșlaru, A., Petroia, A., Furdui, V., Bacioi, L., Belecciu, L. Cadrul juridic al administrației publice locale, politici publice la nivel local, implicarea cetățenilor în soluționarea problemelor locale, principiile de organizare și funcționare a administrației publice locale, democrația locală, organizarea administrației publice locale, organizarea teritoriului sunt subiecte abordate de Orlov, M., Creangă, I., Belecciu, L., Cornea, S., Cornea, V., Popa, V., Sîmboteanu, A. Chivriga, A., Furdui, V. .

Cadrul cronologic. Limitele cronologice ale tezei sunt 2011-2015, perioada ultimului manadat de primar din comunitate. Acest interval de timp, credem că este suficient pentru a elucida activitatea autoritătilor locale, succesul cărora depinde de platforma electorală a acestora care este în strict interdependență cu orientarea politică.

Suport metodologic. Pe parcursul lucrării s-a încercat o îmbinare optimă pentru tematica studiată între cercetarea calitativă și cercetarea cantitativă . În ceea ce privește instrumentarul de lucru pentru culegerea și interpretarea datelor, cea mai des utilizată metodă de cercetare a fost metoda comparativă , pe care am utilizat-o atât în abordarea aspectelor teoretice, cât și pe parcursul cercetării empirice realizate. O altă metodă folosită este metoda constructivă, în sensul analizei unor concepte pentru a evidenția avantajele și limitele utilizării acestora în vederea menținerii sau renunțării la acestea. Cu precădere în primul capitolul I am folosit metoda observației neparticipative prin prezentarea diverselor aspecte teoretice, iar la finalul fiecărui capitol se poate constata faptul că am apelat și la metoda observației participative, prin desprinderea unor concluzii.

În ceea ce privește tehnicile și procedeele de cercetare utilizate, amintim: revizuirea literaturii de specialitate, folosirea unor surse de informare diverse, culegerea și prelucrarea datelor, sintetizarea aspectelor teoretice și a rezultatelor cercetării folosind grafica (tabele, figuri, grafice) și chestionarul. Această ultimă tehnică de cercetare am folosit-o pentru a ne realiza partea empirică a lucrării, chestionarele fiind astfel structurate încât să corespundă obiectivului general al prezentei lucrări și anume acela de a evalua obiectiv capacitățile existente ale autorităților administrației publice locale din unitatea administrativ-teritoriala Baurci-Moldoveni, pentru a determina în ce măsură activitatea administrativă actuală corespunde satisfacerii interesului general al comunității.

Referitor la metodologia de cercetare propusă considerăm utilă lectura științifică, analiza și sinteza, organizarea și sistematizarea informațiilor, abstracția științifică, analogia, corelarea, modelarea statistică, analiza comparativă a datelor, acestea fiind realizate atât în plan teoretic cât și practic .

Ipoteza de investigare. Drept ipoteză de investigare propunem următoarea teză – Descentralizarea administrativă și implicit a serviciilor publice, proces fundamentat pe principiul autonomiei locale, a favorizat diversificarea prestării de servicii publice la nivel local de către administrațiile locale ceea ce concordă cu principiul subsidisrității și implicit cu exercitarea puterii de stat. Rolul administrațiilor locale, în acest caz, este de a satisface necesitățile de ordin local, iar succesele înregistrate de către aceasta se datorează în mare parte abilităților de depistare a domeniilor prioritare și a capacității de canalizare efectivă a resurselor materiale.

Structura și conținutul tezei: Teza a fost structurată pe doua capitole organic legate între ele, incluzând cu titlu obligatoriu, și alte elemente structurale cum ar fi: introducerea, concluziile, bibliografia și anexele.În acest scop, în primul capitol – ,, Capacitatea administrativă – obiectiv prioritar al reformei administrației publice locale,, am prezentat o abordare a conceptului de capacitate administrativă din diferite perspective ilucidind indicatorii de măsurare a capacității administrative precum si modalitățile de eficientizare a acesteia.

Capitolul al doilea al tezei – “ Evaluarea capacității administrative a autorităților publice locale la nivelul unității administrativ-teritoriale Baurci –Moldoveni, raionul Cahul,, prezintă aplicabilitatea practică . Aspectele prezentate în lucrare ne permit să afirmăm că

Studiul de caz completează lucrarea cu suficiente elemente de factură aplicativă, care pot oferi o anumită imagine asupra a ceea ce are loc de fapt, în materie de capacitate administrativă, în cadrul respectivei entități. În acest capitol am realizat o cercetare empirică realizată pornind de la conceptele teoretice analizate anterior. În acest contex au fost abordate următoarele aspect evaluate:

Datele generale privind unitatea administrativ-teritorială .

Capacitatea de organizare, funcționare și de prestare a serviciilor administrative

Resursele umane din administrația publică locală

Managementul financiar

Calitatea procesului decizional

Capacitatea de planificare strategică și de atragere a investițiilor.

Organizarea și prestarea serviciilor publice la nivel local

Elaborarea politicilor publice în raport cu apectul demografic al localității

Acțiuni prioritare necesare pentru creșterea eficienței capacității autorităților administrației publice locale

Capitolul I: Capacitatea administrativă – obiectiv prioritar al reformei administrației publice locale.

I.I.Considerații generale privind capacitatea administrativa.

1.1.1 Definirea conceptului de capacitate administrativă.

Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale, conform Constituției Republicii Moldova din 29.07.1994, articolul 109, aliniatul 1, se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale elegibilității autorităților administrației publice locale și ale consultării cetățenilor în probleme de interes deosebit.

Prin urmare, un principiu fundamental care guvernează administrația publică locală și activitatea autorităților acesteia, reglementat atît de normele interne, cît și de normele internaționale este principiul autonomiei locale, conform căruia colectivităților locale li se oferă "libertatea de a guverna în propriile legi".

Constituția Republicii Moldova nu definește noțiunea de autonomie locală. Totuși, o definiție a conceptului de autonomie locală o găsim în Carta Europeană a autonomiei locale, precum și în Legea administrației publice locale nr. 436 din 28.12.2006 . Articolul 3 al Cartei definește conceptul de autonomie locală astfel: prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice. Principiul autonomiei locale are în vedere atît organizarea și funcționarea administrației publice locale, cît și gestionarea colectivităților pe care le reprezintă. Această organizare și funcționare a administrației publice locale, după cum ne convingem din prevederile Cărții Europene a autonomiei locale, articolul 3, paragraful I, pornește de la dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale, de a rezolva și gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și sub responsabilitatea lor, o parte importantă a treburilor publice, în folosul colectivităților locale pe care le reprezintă. Noțiunea de capacitate efectivă exprimă ideea că dreptul formal de a regla și administra anumite afaceri publice trebuie să fie însoțit de mijloace necesare pentru a-l practica în mod efectiv.

Conceptul de capacitate administrativă este unul extrem de contraversat, mai ales atunci cînd vine vorba de definirea acestuia. Nu exista o definitie unanim recunoscuta de specialistii în domeniu, diverse ”scoli” cu traditie – americana, anglo-saxona sau europeana – încercând să identifice elementele definitorii de baza, care să caracterizeze cel mai bine accepțiunea terminologiei. Pe baza literaturii de specialitate consultată, în vederea elaborării lucrării de față vor fi prezentate câteva definiții contemporane , pe care le vom analiza din diferite puncte de vedere.

Profesorul Ilie Iovănaș a fost cel care a formulat prima definiție științifică a capacității administrative. Este important de semnalat că majoritatea autorilor de specialitate din perioada actuală au îmbrățișat această definiție. Astfel, definiția științifică a capacității administrative, dată de profesorul Ilie Iovănaș, susține că "prin aceasta se înțelege posibilitatea de a participa ca subiect independent în raporturile de drept administrativ".

O altă definiție a capacității administrative este cea a lui Antonie Iorgovan. Acesta împărtășește concepția lui Ilie Iovănaș, însă cu unele completări. El susține că prin capacitate administrativă a organelor administrației publice înțelegem "aptitudinea organelor administrației publice de a fi subiect în raporturile juridice administrative reclamate de realizarea competențelor lor".

Într-o altă abordare, capacitatea administrativă reprezintă aptitudinea instituțiilor publice de a identifica obiective clare, institui priorități precise și a le implementa eficient. Aspecte tipice ale capacității administrative din punct de vedere al acestei abordări sunt calitatea funcționarilor publici, gradul de răspîndire a tehnologiilor informaționale în sectorul public, stilurile de interacțiune. Abordarea dată pornește de la ideea că activitatea administrației publice depinde în mod firesc de resursele umane ale acesteia, iar simpla prezență a unor resurse financiare și simpla contabilizare a cheltuielilor administrative nu vorbește despre calitatea realizării sarcinilor administrative.

Conform Legii privind descentralizarea administrativă, nr. 435 din 28.12.2006, art.11, capacitatea administartivă a colectivității locale presupune existența resurselor materiale, instituționale și financiare necesare pentru gestionarea și realizarea eficientă a competențelor ce îi revin. Mai mult, capacitatea administrativă este recunoscută ca fiind adecvată statutului legal al unei autorități publice locale atunci când cheltuielile administrative ale acesteia nu depășesc 30% din suma totală a veniturilor proprii.

Tot despre capacitate administrativă este vorba atunci când se propune constituirea unei unități administrativ-teritoriale noi, la care se adaugă și elemental demografic – numărul populației unității teritorial-administrative nu trebuie să fie mai mic de numărul minim stipulat în Legea privind organizarea administrativ-teritorială, adică 1500 de locuitori.

Din punct de vedere sociologic, prezența unor resurse financiare și simpla contabilizare a cheltuielilor administrative nu vorbește despre calitatea realizării sarcinilor administrative, din potrivă, capacitatea administrativă a colectivității locale este expresia aptitudinea instituției publice de a identifica obiective clare, de a institui priorități precise și a le implementa eficient, fapt care este determinat de variabile/indicatori ale capacității administrative a colectivității locale:

resursele umane din administrația public locală;

calitatea procesului decizional;

resursele financiare și strategiile bugetare adoptate de către autoritățile locale;

competența cetățenească și administrativă a cetățenilor.

Conform legislației naționale, capacitatea administrativă este recunoscută ca fiind adecvată statutului legal al unei autorități publice locale atunci cînd cheltuielile sale administrative nu depășesc 30% din suma totală a veniturilor proprii.

În legislatia româneasca, Legea cadru a descentralizarii 195/2006, definește capacitatea administrativă ca fiind ,, ansamblul resurselor materiale, institutionale si umane de care dispune o unitate administrativ-teritoriala precum si actiunile pe care le desfasoara aceasta pentru exercitarea competentelor exercitate prin lege.”

În final se mai arată: capacitatea administrativă se evaluează și se stabilește în condițiile legii. După cum se observă, în această definiție a capacității administrative se întîlnesc mai mulți termeni cu naturi diferite, economică, juridică și sociologică, iar resursele unității administrativ-teritoriale sunt puse pe o poziție de egalitate cu activitățile pe care aceasta le realizează, potrivit legii, ceea ce de la bun început se apreciază ca fiind neștiințific.

Cunoscutul expert în domeniu Tony Verheijen, autor a multor studii coordonate de Banca Mondială, consideră în lucrarea sa capacitatea administrativă fiind, de regulă, un "set de caracteristici relative la capitolul uman din sectorul public și la performanța și succesul implementării politicilor publice". Conceptul de “capacitate” subliniaza atenția ce trebuie dată dezvoltării strategiilor și competențelor care maximizează oportunitățile de implementare a politicilor publice.

Stephen Robbins, în lucrarea sa intitulată „ Fundamentele managementului”,suținea că „capacitatea administrativa este un proces de realizare eficientă a activității cu și prin alți oameni.”

Conform World Bank, pentru ca o instituție publică să aibă capacitate administrativă trebuie să îndeplinească satisfăcător 4 funcții de bază în atingerea obiectivele sale:

luarea deciziilor (planificare strategică și evaluare);

mobilizarea resurselor necesare (inclusiv financiare și de management);

comunicare și coordonare;

negociere și soluționarea conflictelor.

Aspecte tipice ale capacității administrative pot fi considerate:

calitatea funcționarilor publici;

capacitatea resurselor umane de a iniția, prelua și transpune legislația necesară;

caracteristici organizaționale;

identificarea, crearea și dezvoltarea structurilor instituției, mai adecvate îndeplinirii sarcinilor asumate;

gradul de utilizare a tehnologiei informației în structurile administrației;

relațiile din cadrul administrației;

juxtapunerea optimă între procesul decizional ierarhic administrativ și managementul organizațional, la nivelul instituțional sau inter-instituțional;

modul de interacțiune între administrație și mediul social, politic, economic și cultural.

După cum se poate observa din literatura de specialitate, o parte dintre specialiștii acestui domeniu definesc capacitatea administrativa din punct devedere științific în funcție de stabilirea și realizarea scopurilor sau obiectivelor, în timp ce alții situează acest domeniu pe o latură practică, prin utilizarea și coordonarea resurselor umane, tehnologice, financiare și informaționale sau chiar înfruntarea lui cu mediul extern.

Patricia W. Ingramham și Amy Kneedler Donahue, definesc de asemenea, capacitatea managerială ca fiind „abilitatea intrinsecă de a gestiona, dezvolta și coordona resursele financiare,materiale, umane, de timp, informaționale sau de altă natură, în vederea implementării politicilor și programelor.”

Revenind la notiunea de capacitate administrativa, au existat autori care au excelat in formularea unor teze aparent contrarii celor exprimate anterior, cum ar fi profesor Ilie Iovanas, potrivit caruia „capacitatea nu se identifica cu competenta organelor administrative, desi, practic, putem realiza daca o anumita formatiune colectiva are sau nu calitatea de subiect de drept administrativ numai cercetand competenta ei legala, stabilita de legea organica”. Autorul invoca, in sustinerea opiniei formulate, trei puncte de vedere, prin care este explicata diferenta dintre competenta si capacitate:

a) capacitatea este proprie numai organelor administrative, pe cand competenta au atat organele administratiei publice, cat si structurile lor organizatorice si functionale;

b) cu necesitate, capacitatea administrativa presupune posibilitatea de a actiona in nume propriu, iar competenta nu presupune o astfel de independenta;

c) atributiile, care formeaza categorii de competenta, pot fi delegate sau repartizate altor organe sau persoane, iar capacitatea nu poate fi transmisa altui subiect de drept.

Observam si noi ca teza sustinuta de profesorul Ilie Iovanas se opreste si expune aceeasi parere cu a celorlalti autori, in sensul capacitate – competenta, utilizand alti termeni, cum este cel de atributii. Astfel, devreme ce competenta este un ansamblu de atributii, care reprezinta investirea legala cu anumite prerogative, de cate ori ne aflam in prezenta unor asemenea atributii, mentionate in actele normative, indiferent pentru cine sunt fixate, ne gasim in prezenta competentei, fara a fi neaparat necesar, si in prezenta capacitatii, intrucat aceasta apare doar atunci cand atributiile sunt exercitate in nume propriu.

Capacitatea administrativă, înțeleasă ca abilitatea instituțiilor publice de a derula acțiuni eficace, eficiente și sustenabile în domeniul propriu de competență, poate fi analizată din următoarele puncte de vedere:

creșterea capacității resurselor umane de a iniția/prelua/transpune legislația necesară;

organizațional, reprezentând juxtapunerea optimă între procesul decizional ierarhic administrativ și managementul organizațional, la nivelul propriei instituții sau inter-instituțional;

al dezvoltării instituționale, în sensul identificării/creării/dezvoltării structurilor instituționale celor mai adecvate îndeplinirii sarcinilor asumate;

al interacțiunii cu mediul social, politic, economic, cultural.

În contextul lucrării de față, capacitatea administrativă include abilitatea administrației publice de a contribui la realizarea obiectivelor și de a îndeplini atribuțiile și responsabilitățile ce rezultă din prevederile legii. Această capacitate este un factor determinant pentru administrația publică, și, reprezintă, totodată, o condiție pentru a atinge un progres important în dezvoltarea socio-economică, țintă ce reprezintă una din obiectivele cheie ale administrației publice.

1.1.2. Indicatori de măsurare a capacițății administrative.

Crearea unei administrații publice locale moderne și eficiente, care să se apropie de cetățean și să-i asigure bunăstarea acestuia reprezintă una din prioritățile statului.

Capacitatea administrativă reprezintă totalitatea resurselor materiale, financiare, instituționale și umane de care dispune o unitate administrativ-teritorială, precum și acțiunile pe care le desfășoară aceasta pentru exercitarea competențelor stabilite prin lege. Dar, totodată, capacitatea administrativă, reprezintă abilitatea instituțiilor și autorităților publice de a derula acțiuni eficace, eficiente și sustenabile.

Se simte necesitatea întăririi capacității administrative a autorităților administrației publice locale, atît din punctul de vedere al structurilor instituționale, cît și acel al formulării politicilor și strategiilor, al redefinirii mecanismelor de implementare și monitorizare a acestora și nu în ultimul rînd al întăririi capacității de management în implementarea responsabilităților descentralizate.Pentru atingerea criteriului, și anume întărirea capacității administrative, este necesară definirea unui set de indicatori ce permit evaluarea capacității administrative.

Setul indicatorilor de evaluare a capacității administrative elaborat corect se caracterizează printr-un șir de trăsături distincte. Setul adecvat constă din indicatori care sunt:

Valizi. Ei măsoară ceea ce se subînțelege că evaluează – adică, un punctaj înalt al unui indicator într-adevăr reflectă existența dimensiunii sau calității reflectate.

Demni de încredere. Evaluarea este corectă și nu denotă variații majore datorate subiectivității sau utilizării de diferiți utilizatori.

Ușor de înțeles. Fiecare indicator are o semnificație clară și neechivocă.

Oportuni. Indicatorii pot fi calculați și distribuiți destul de repede pentru a fi utilizați de către autoritățile administrației publice.

Rezistenți la factorii contrari. Elaborarea unui indicator de evaluare a capacității administrave mărește importanța spectrului studiat. Uneori aceasta conduce la apariția consecințelor nedorite sau chiar la strategii concepute pentru a "bate sistemul administrativ". Cele mai bune seturi de indicatori de evaluare nu sunt influențați semnificativ de asemenea acțiuni, pentru că au fost elaborate cu atenție și pentru că de obicei ele includ mulți indicatori care abordează activitatea sub diferite aspecte și, prin urmare, nu se supun factorilor contrari.

Complexi. Setul de indicatori cuprinde cele mai importante dimensiuni ale activității. Unele fațete minore ale activității pot fi trecute cu vederea, dar principalele aspecte sunt incluse.

Non-excedentari. Preferînd indicatorii care se referă la un aspect unic, și nu pe cei care se referă la două aspecte, cele mai bune seturi de indicatori de evaluare a capacității administrative limitează supraîncărcarea cu informații a factorilor de decizie și utilizatorilor rapoartelor autorităților administrației publice. Fiecare indicator își are propria contribuție. Se iau în considerație costurile de colectare a datelor. Majoritatea aspectelor activității autorităților publice locale pot fi evaluate fie direct, fie prin mandat. Totuși, în unele cazuri, costurile evaluării pot depăși valoarea lor. Seturile bune de indicatori de evaluare vor include cele mai bune opțiuni dintre cele practic realizabile.

Axate asupra fațetelor activității care pot fi controlate. Fără a exclude trăsăturile importante, generale și posibil necontrolabile relevante pentru o funcție particulară, un set adecvat de indicatori de evaluare subliniază rezultatele sau fațetele activității care pot fi controlate prin politici sau acțiuni ale factorilor de decizie.

SIGMA a identificat principalii indicatori ai capacității administrative a administrației publice:

A. coordonarea și sistemul de elaborare a politicilor publice;

B. funcția publică;

C. managementul cheltuielilor publice și controlul financiar;

D. achiziții publice.

A. Capacitatea de coordonare și de elaborare a politicilor. Toate administrațile publice au nevoie de coordonare la nivel local cu scopul de a fi mai eficiente, de a avea mai puține conflicte și programe neeficiente și de a utiliza resursele publice limitate mai rațional pentru a atinge obiectivele politicilor lor. O bună coordonare ajută la elaborarea politicilor evitînd conflictul sau suprapunerea unora cu altele și asigură o mai bună implementare a deciziilor.

B. Funcția publică. Existența unei funcții publice profesioniste și neutre constituie o precondiție pentru succesul constituirii spațiului administrativ. În afara acestui motiv, funcția publică a fost identificată ca fiind una din ariile importante care necesită o atenție deosebită. Funcționarii publicii trebuie să facă subiectul unor principii legale care să le asigure stabilitatea profesională (recrutarea pe bază de merit, reglementarea sistemului de avansare în carieră) și imparțialitatea (prevederi legale care să interzică funcționarilor să fie implicați în decizii referitoare la probleme în care ei au un interes personal).

Un salariu adecvat, o schemă de salarizare bine reglementată, transparența și sancțiuni disciplinare împotriva mitei ajută la instaurarea unui regim care să evite corupția.

Indicatorii de bază în ceea ce privește funcția publică impun existența unor baze legale care să definească statutul, drepturile și obligațiile funcționarilor publici. Ei ar trebui să fie încadrați prin intermediul principiului legalității acțiunilor, responsabilitatea față de superiori în virtutea dreptului administrativ și prin introducerea unor mecanisme de răspundere. Imparțialitatea și integritatea funcționarilor publici ar trebui să fie garantată prin măsuri legale și sancțiuni disciplinare în caz de corupție și prin structuri salariale în mod legal.

Interdependența față de influența partidelor ar trebui să-i apere pe funcționarii publici. Un management eficient de personal și un control al angajaților presupun stabilirea unor sisteme administrative transversale pentru managementul personalului, practici de management motivațional, de control și de acces public la datele privind salariile angajaților.

Menținerea profesionalismului și stabilității funcționarilor publici solicită o selecție deschisă și competitivă bazată pe merit și criterii transparente, cît și condiții adecvate ale oportunităților de carieră.Pentru dezvoltarea capacităților administrative a autorităților administrației publice trebuie desemnat un personal adecvat, ceea ce presupune un înalt nivel de calificare și stabilitate în programe de training speciale pentru întreaga funcție publică.

Criteriile:

statutul legal al funcționarilor publici plus legalitatea, responsabilitatea și răspunderea funcționarilor publici;

imparțialitatea și integritatea funcționarilor publici;

eficiența și managementul funcționarilor publici și în controlul personalului;

profesionalismul, stabilitatea funcționarilor publici.

C. Managementul cheltuielilor publice și control financiar intern. Standardele în ceea ce privește managementul cheltuielilor publice reprezintă un interes deosebit. Aceasta, deoarece, aceste standarde garantează o administrare eficace în domeniul bugetar.

Potrivit indicatorilor, principiile legislației bugetare ar trebui să fie stipulate fie în Constituție, fie în Legea finanțelor publice și/sau în alte legi. Aceste prevederi trebuie să includă o definiție clară și ușor de înțeles a banului public și să identifice în mod clar diferitele instituții administrației publice și competențele acestora în domeniul dat.

De asemenea trebuie avute în vedere și următoarele aspecte:

o definire a relației dintre legislativ și executiv în materie bugetară la nivel local;

regulile și procedurile referitoare la relațiile fiscale;

prevederi referitoare la sfera de cuprindere a bugetului;

o bază legală pentru formularea și execuția bugetului;

rezolvarea echilibrului dintre puterea legislativă și executivă la nivel local.

În domeniu controlului financiar, sunt de observat preocupările speciale acordate controlului financiar în cazul în care sunt implicați banii publici. Indicatorii de bază în ceea ce privește controlul financiar solicită existența unei baze legale ușor de înțeles și coerente care să definească sistemul, principiile și metodologia de control financiar, cît și sistemele de control și management relevante. Un audit intern independent și eficace și un mecanism/sistem de inspecție ar trebui să prevină și să ia măsuri împotriva iregularităților financiare, incapacității de a acoperi pierderile.Trebuie evaluată de asemenea și capacitatea de a actualiza controlul financiar și de a asigura eficacitatea sistemelor puse în practică.

D. Achizițiile publice. Indicatorii de baza în evaluarea capacității administrative a autorităților administrației publice stabilesc, deasemenea, principiile pentru legislația în domeniul achizițiilor publice. Astfel, programul legislativ ar trebui sa includă stabilirea unei autorități a achizițiilor publice și autorități de luare a deciziilor la nivelul local.

Totodată, trebuie stabilite următoarele aspecte: o definire cît mai cuprinzătoare a entităților, sursele fondurilor publice și regulile privind modul de desfășurare a achizițiilor publice. În procesul legislativ ar mai trebui incluse și propuneri privind legislația secundară. Sunt necesare totodată sisteme eficace de recrutare și formare a personalului care să asigure o bună implementare a procedurilor de achiziții, inclusiv un control și proceduri de rezolvare a contestațiilor (plîngerilor). Capacitatea de a actualiza sistemul de achiziții publice trebuie să fie vizibilă.

Sistemele de achiziții publice trebuie să fie protejate împotriva risipei, abuzului, fraudei sau corupției. Există mai multe mecanisme care pot ajuta la anticiparea și prevenirea unor astfel de probleme precum:

– stabilirea unor prevederi în cadrul legislației referitoare la conflictul de interese;

– înregistrări (procese verbale) scrise privind procesul de achiziții, care să fie accesibile publicului;

– coduri de etică;

– sisteme de control intern sau al managementului.

Se solicită stabilirea procedurilor de remediere deschise, profesioniste și imparțiale care să sprijine formularea contestațiilor prin intermediul unor mecanisme eficiente și eficace și prin supervizarea procesului de achiziții. Ba chiar, este recomandat ca un plus față de cerințele stabilite prin indicatori să fie elaborate rapoarte detaliate privind achizițiile publice. Analizele privind cadrul legal și instituțional, cît și practicile utilizate trebuie să conțină și o listă a punctelor forte și a punctelor slabe, cît și recomandările care se impun în cazurile constate.

De obicei, datele despre activitatea administrației publice se obțin din diferite combinații ale următoarelor surse: arhive de documentare, registre, sondaje ale populației, evaluările observatorilor profesioniști și procesele de colectare a datelor special elaborate.

Indicatorii de performanță pot fi definiți ca orice ”informație care ajută un actor, individual sau colectiv, să conducă cursul unei acțiuni pentru atingerea unui obiectiv care să-i permită evalurea unui rezultat.”

Prin această definiție se oferă indicatorilor de performanță o valoare ridicată din perspectiva utilizării lor în cadrul sistemelor demăsurare a performanței , punându-se accentul pe capacitatea acestora de a oferi date, necesare în vederea evidențierii nivelului de performanțăatins de o organizație.

Asfel eficiența, eficacitatea, procesul de bugetare, calitatea sausatisfacția cetatenilor ar putea fi indicatorii de care ar trebui să țină continstituțiile publice în vederea implementării unui sistem de măsurare a performanței. Evident nu toți indicatorii furnizează date cuantificabile,sau exacte însă acestea au o importanță la nivelul construcției șiimplementării sistemelor de măsurare. Cu cât performanțele rămân constante în condițiile scăderii resurselor, a intrărilor, se poate afirma că respectiva organizație este una eficientă. În sectorul public însă eficiența nu are ovaloare pozitivă, deoarece din punct de vedere al bugetelor instituțiilor publice și al cheltuielilor efectuate de acestea, întotdeauna va exista olipsă a randamentului economic. Raportul intrări-ieșiri, are ca rezultat o valoare negativă, instituțiile publice fiind de cele mai multe ori obligatesă recurgă la împrumuturi, sau alte surse de finanțare pentru a-și asigura un buget cu care să-și poată îndeplini obiectivele.

Eficiența poate fi măsurată din acest punct de vedere, economic,însă în cazul efectelor sociale pe care le are aceasta, în cazul furnizării unor servicii publice, respectând acest criteriu, este necuantificabilă.Totuși aceste efecte pot fi estimate, mai ales dacă ținem cont de eficacitatea unei activități, luând astfel în considerare un obiectiv șianumite rezultate care nu au doar valențe economice. Eficacitatea este un proces prin care se încearcă să se realizeze rezultate pozitive, fiind definită mai exact ca o ”calitate de a produce efectul așteptat.” Astfel eficacitatea reprezintă un raport dintrerezultatul pe care o instituție publică îl obține ca urmare a desfășurăriiunei activități, și obiectivul pe care trebuie să îl îndeplinească cu acelrezultat. Așadar în cadrul activității de furnizare a unor servicii publice, putem afirma că un serviciu este eficace dacă obiectivul său reprezentat de satisfacerea nevoilor unui număr cât mai mare de cetățeni, a fostrealizat ținând cont și de raportul buget-costuri. Însă în cadrul acestui proces apar mai multe probleme legate de definirea obiectivelor și măsurarea, cuantificarea rezultatelor. Astfel este necesar ca obiectivul unei activități menite a fi eficace, să fie bine definit înainte să se demareze activitățile, iar rezultatele obținute să poată fi cuantificate sau cel puțin estimate. Procesul de bugetare ”corespunde unei programări de mijloace în raport cu obiectivele și urmărirea îndeplinirii acestora”.

Acest proces trebuie realizat anterior desfășurării activităților care vor duce laîndeplinirea obiectivelor. Astfel se încearcă realizarea unui plan care săconțină resursele necesare efectuării unei activități. Ca indicator pentru un sistem de măsurare a performanței, procesul bugetar trebuie săfurnizeze date legate de nivelul de resurse corespunzător desfășurăriiunei activități, astfel încât aceasta să producă rezultate optime. Acest fapt presupune îmbinarea proceselor de eficiență și eficacitate, și omonitorizare continuă a acestora. Prin monitorizarea și îmbinarea celor trei procese se realizează triunghiul performanței , având la bază procesul de bugetare, ca activitate menită să genereze eficiență și eficacitate.

Un alt indicator care dă o importanță ridicată în implementarea unui sistem de măsurare a performanței este calitatea serviciilor oferite de organizație. Acest indicator face posibilă măsurarea performanței întregii organizații, în perioade diferite, în funcție de clienții are beneficiază de serviciile oferite. Pentru instituțiile publice oferirea unui nivel ridicat de calitate, a unor servicii, are ca scop creșterea competitivității, însă cel mai important aspect consider că este creșterea încrederii cetățenilor în instituție, prin satisfacția oferită odată cu creșterea nivelului de calitate a serviciilor oferite.

Punctualitatea sau realizarea la termen al unor obiective, prin furnizarea unui serviciu public este un indicator care ține seama de capacitatea și seriozitatea unei instituții publice, în contactul avut cu cetățenii. Termenele de finalizare și îndeplinire a unor nevoi existente lanivelul unei comunități, tind să fie din ce în ce mai mari în special datorită lipsei resurselor materiale, bănești ale instituțiilor. Prelungirea acestora au un efect negativ asupra cetățenilor, prin scăderea încrederiiși satisfacției acestora față de instituție, dar și asupra instituțiilor deoarece se crează blocaje și aglomerări pe agenda publică, și în îndeplinirea activităților acesteia.

Cea mai simplă și solicitată sursă de informații pentru evaluarea capacității administrative este setul de documente deja menținut de autoritatea publică locală. Unitățile de măsură a volumului de lucru, condicile de reclamații și perioada de reacție pentru diferitele servicii sunt deseori înregistrate, chiar și de administrațiile publice cu practici modeste în ceea ce privește raportarea asupra activității. Aceste informații pot servi drept bază pentru elaborarea sistemului de evaluare a activității și uneori pot fi transformate în indicatori de nivel mai înalt. De exemplu, în funcție de gradul de precizie, datele referitor la volumul de muncă pot fi combinate cu informațiile despre cheltuieli pentru a obține un indicator de eficiență.

Sondajul de opinie în rîndul cetățenilor în general este un mecanism de legătură cu populația utilizat de autoritățile administrației publice locale. Această practică poate avea un impuls suplimentar datorită axării pe consumatori și pe popularitatea mișcării managementului general al calității.Sondajele, de obicei, tatonează percepțiile respondenților privind potrivirea serviciilor selectate, caracterul neajunsurilor percepute și măsura în care respondenții beneficiază de diferite servicii și facilități. Pentru ca un sondaj al populației în general să contribuie semnificativ la sistemul de evaluare a capacității administrației publice locale, sondajul trebuie sa fie efectuat cu suficientă rigoare științifică, pentru a oferi rezultate corecte.

Existența indicatorilor de evaluarea a capacității administrative a autorităților administrației publice nu va conduce neapărat la îmbunătățirea activității. Deși acțiunea de măsurare a rezultatelor unei activități atrage atenția asupra acestei funcții și astfel poate inspira eforturi mai mari și îmbunătățirea performanței, asemenea rezultate nu pot fi garantate. Evaluarea capacității administrative a autorităților administrației publice locale este doar un instrument. Dacă este gestionat corect, acest instrument poate identifica domeniile în care activitățile sunt îndeplinite calitativ și domeniile în care există deficiențe; el, totuși, nu poate reflecta cauzele în prima situație și nici remedia situația în cel de-al doilea caz. Pentru a obține explicații rezonabile și a identifica acțiunile de remediere a situației, se vor analiza în continuare activitățile respective.

1.1.3.Modalități de eficientizare a capacității administrative

Guvernul Republicii Moldova își propune să determine crearea unei administrații publice eficiente, responsabile, credibile, transparente și deschise în relația cu beneficiarii serviciilor sale (cetățenii și mediul de afaceri) și totodată, a unei administrații predictibile și stabile, capabilă să favorizeze și să susțină dezvoltarea socio-economică echilibrată la nivel național și local.

Pentru a se adapta și, implicit, pentru a răspunde cât mai eficient nevoilor actualului context socio-economic în care se află Republica Moldova, administrația publică trebuie să își concentreze esența misiunii sale clasice, de punere în aplicare a legii și de furnizare de servicii publice, spre o abordare modernă și inovatoare, axată pe facilitarea dezvoltării socio-economice a țării, prin intermediul unor servicii publice, investiții și reglementări de calitate.

În acest sens sunt necesare procese decizionale coerente, resurse umane competente și bine gestionate, un management eficient și transparent al cheltuielilor publice, o structură instituțional-administrativă adecvată, proceduri de funcționare clare, simple și predictibile, precum și o atitudine și cultură organizațională centrate pe promovarea interesului public.

O astfel de administrație trebuie să fie capabilă să utilizeze cât mai eficient resursele disponibile pentru a atinge rezultatele scontate, să se adapteze, să anticipeze și să răspundă prompt nevoilor din ce în ce mai diversificate ale societății, să fie accesibilă beneficiarilor și responsabilă în fața acestora. Doar o astfel de administrație va fi credibilă și capabilă să implementeze politici publice în interesul cetățenilor.

Unul dintre conceptele fundamentale ale veacului nostru este buna guvernare, idee complexă care subminează un număr mare de deziderate ale societății în genere și ale administrației publice ca principal motor al puterii executive în general. Aceste deziderate includ construcția unui mediu care să permită deplina realizare a individului pe plan social și uman, care să asigure protecția socială deplină a cetățenilor, precum și crearea instituțiilor capabile să răspundă prompt și eficient semnalelor și nevoilor societății.

Din această perspectivă, administrația publică este obligată să-și revizuiască întreaga arhitectură instituțională pentru a putea fi capabilă a face față provocărilor mediului social și să gestioneze procese administrative vizînd revizuirea profundă a structurilor și a stilului de lucru în administrația publică.

Componentele-cheie ale bunei guvernări sunt:

încrederea și previzibilitatea (principiul certitudinii legale);

deschiderea și transparența;

responsabilitatea financiară (evaluarea și justificarea publică a cheltuielilor);

eficiența și efectivitatea;

competența tehnică și managerială;

participarea cetățenească.

Aspectele indispensabile unei bune guvernări:

claritate privind rolul autorității executive și a autorităților contractante pentru prestarea unor servicii publice de calitate;

creșterea transparenței în sectorul public și consolidarea autorităților politice;

redefinirea rolurilor instituțiilor publice și apropierea practicilor manageriale;

dezvoltarea serviciului public (adoptarea legislației specifice funcționarilor publici; instituirea unui serviciu public de carieră; neutralitatea politică a funcționarilor publici; reforma sistemului de salarizare ș.a.);

aplicarea pe larg a tehnologiilor informaționale în sectorul public;

implementarea reformei administrației publice locale și regionale (tendințele generale în plan european sunt: sporirea dimensiunilor unităților administrativ-teritoriale, atît la nivelul de bază, cît și intermediar, sau cel puțin favorizarea cooperării inter-comunale și inter-regionale; lărgirea domeniului competențelor administrațiilor locale; creșterea mijloacelor comunităților locale și regionale).

Desigur, dezvoltarea de capacități administrative este un proces complex, care include o multitudine de măsuri interdependente. Deoarece capacitatea administrativă reprezintă totalitatea resurselor materiale, financiare, instituționale și umane de care dispune o unitate administrativ-teritorială, precum și acțiunile pe care le desfășoară aceasta pentru exercitarea competențelor stabilite prin lege, prioritar, ar trebui întreptinse măsuri în domeniul resurselor umane din cadrul instituțiilor administrației publice și în domeniul resurselor financiare privind întărirea capacității administrative.

În Republica Moldova o problemă ce nu poate fi neglijată este funcția publică. Analiza generală a corpului de funcționari publici din Republica Moldova scoate în evidență următoarele deficiențe principiale:

„ lipsa unui sistem integrat de formare profesională;

„ cadru instituțional și procedural neperformant;

„ motivare slabă;

„ absența unei recrutări transparente;

„ instabilitate în funcție și angajare politică.

O atare situație are repercusiuni asupra reformei per ansamblu și atrage după sine neîncrederea populației în funcționarii publici și în structurile administrative în care aceștia activează.În Republica Moldova întotdeauna a existat un deficit de statistici în privința funcționarilor publici. Care este vîrsta medie și numărul total al acestora, precum și separat pe fiecare din autoritățile publice, cîte funcții publice sunt de conducere și cîte de execuție, care este raportul femei/bărbați și în ce funcții activează aceștia, ce studii au și în ce domenii, cîți au studii postuniversitare, cîți au urmat cursuri de perfecționare profesională, cîți cunosc calculatorul și utilizează poșta electronică la serviciu, ce limbi străine cunosc, ce venituri au, sunt date care lipsesc și care pun în dificultate formularea unor opțiuni de politici publice în domeniul resurselor umane din serviciul public. Din perspectiva întăririi capacității administrative, aceste statistici sunt indispensabile determinării necesităților de instruire. Lipsa statisticilor se datorează parțial și faptului că nu există o autoritate administrativă specializată pe managementul resurselor umane în administrația publică, printre sarcinile căreia s-ar număra și dezvoltarea cadrului procedural al performanței în serviciul public: elaborarea fișei postului funcționarului public și definirea indicatorilor de performanță pentru exercitarea unei funcții publice.

Astfel, trebuie să fie elaborate caracteristicile-tip de calificare profesională a funcționarilor publici, care urmează a fi luate ca bază la elaborarea caracteristicilor de calificare și a instrucțiunilor de serviciu specifice, incluzînd particularități proprii structurii în care activează funcționarul public. Caracteristicile specifice de calificare profesională trebuie să fie aprobate, în limita competenței atribuite prin lege, de conducătorul ierarhic superior. Caracteristice-tip servesc drept bază pentru: formularea drepturilor, obligațiilor și responsabilităților funcționarilor publici; selectarea și plasarea în funcție precum și controlul privind corespunderea funcționarului cu cerințele față de specialitate și calificare; organizarea concursului public pentru suplinirea funcțiilor publice vacante și atestarea funcționarilor publici; formarea rezervei de cadre în serviciul public; elaborarea și perfecționarea programelor de instruire a funcționarilor publici.

Este necesară o nouă reglementare a statutului funcționarului public. Cu atît mai mult cu cît prevederile legii nu fac deosebiri esențiale între relațiile de muncă și raporturile de funcție publică, ceea ce reduce din prestigiul serviciului public.

În aprecierea capacității funcționarilor publici de a face față sarcinilor și imperativelor timpului, cuvîntul-cheie este profesionalismul, însoțit implicit de stabilitatea în funcție și neutralitatea politică. Spre deosebire de ultimele două care pot fi susținute și prin măsuri legislative, profesionalismul funcționarilor publici poate fi dezvoltat corespunzător doar prin implementarea unei strategii calculate de formare profesională.

Dezvoltarea unui sistem modern de training joacă un rol esențial în producerea schimbărilor administrative. O combinație reușită dintre introducerea în administrația publică a unor tineri înalt calificați la începuturile carierei și perfecționarea profesională a funcționarilor publici existenți poate fi un instrument important de reformă administrativă. Mai mult ca atît, cursurile de formare profesională ajută la formarea sentimentului de apartenență la sistemul administrației publice, evitîndu-se percepția că rezultatele activității funcționarului sunt relevante doar pentru instituția în care este angajat sau pentru domeniul sectorial de activitate.

În general, orice funcționar trebuie să posede:

cunoștințe în drept, politologe, economie, administrație publică, finanțe, management al resurselor umane, ecologie, ș.a.;

abilitatea de a se orienta liber în spațiul social-politic, de a selecta, analiza și generaliza informația astfel încît să nu se omită aspectele importante;

gîndire analitică, înțelegerea problemelor actuale de management, a tehnologiei activității administrative, capacitatea de a produce idei noi, soluții administrative și tehnologii sociale.

Pe lîngă aceasta, funcționarul trebuie să cunoască limba de stat la perfecție. Iar cei cărora caracterul funcției le solicită formarea și realizarea contactelor inter-statale, trebuie să cunoască limbile străine, atît la nivelul comunicării cotidiene, cît și limbajul profesional.

O altă componentă a strategiei trebuie să fie asimilarea de către funcționarii publici a tehnologiilor informaționale. Urmează ca aceasta să fie transpuse în programele de instruire a funcționarilor publici în domeniul tehnologiilor informaționale și de comunicații și al guvernării electronice.

Un compartiment aparte al strategiei de formare a funcționarilor trebuie să-l constituie aspectele eticii în serviciul public. Instruirea trebuie să includă sesiuni de formare a calităților personale indispensabile funcționarilor publici cum ar fi principialitatea și hotărîrea în respectarea legislației în vigoare, spiritul de inițiativă, amabilitatea, tactul și reținerea.

Este încurajată oficializarea legăturii dintre evaluarea performanței și promovarea și salarizarea funcționarilor publici deoarece un sistem modern de administrație publică este funcțional în condițiile în care salarizarea funcționarilor este la nivelul pregătirii și importanței muncii pe care o desfășoară. Se recomandă abandonarea practicilor actuale de avansare în funcție care au la bază promovarea odată cu îndeplinirea condițiilor de vechime în muncă. În acest fel este stimulat interesul specialiștilor calificați față de sectorul privat care are ca mijloc de sensibilizare acordarea de stimulente în dependență de efortul depus de angajat, măsurat prin rezultatele obținute, și de nivelul de pregătire inițial sau cel atins ca urmare a parcurgerii unor stagii de perfecționare profesională.

Implementarea măsurilor sus menționate poate contribui la formarea unui corp de funcționari neutri din punct de vedere politic, formați profesional în spiritul valorilor europene și a principiilor moderne de management public.

Se simte necesitatea modernizării serviciului de relații cu publicul prin: dreptul de acces la informație a plătitorilor, informații aduse la zi cu privire la operarea sistemului fiscal și la modulul în care li se stabilesc niveluri de impozit. De asemenea, plătitorii de impozite trebuie sa fie informați și cu privire la drepturile lor, mai ales la dreptul de apel; sunt necesare schimbări fundamentale în relațiile dintre funcționarii publici și politicieni, pe de o parte, și între funcționarii publici și cetățeni, pe de altă parte. Este necesar ca funcționarii publici să identifice drepturile-cheie ale contribuabililor care trebuie recunoscute și respectate, dacă un sistem fiscal din țară se vrea a fi echitabil și just. Această activitate se bazează pe recunoașterea unor noi tehnici manageriale orientate spre client.

Este nevoie de revăzut sistemul impozitelor și cel al taxelor locale, prevăzute de Codul fiscal nr. 1163 din 24.04.1997 și de Legea privind taxele locale nr.186-XIII din 19.07.1994. Cele 17 impozite și taxe locale sunt cam mult și după număr. Se recomandă reducerea lor, prin comasare.Pentru ca avantajele descentralizării și autonomiei financiare să se manifeste plenar, este necesară o mai mare flexibilitate decizională în managementul bugetar și fiscal la nivel local.

Pentru obținerea stabilității financiare, cheltuielile trebuie să fie ajustate cu posibilitățile reale ale economiei din teritoriul respectiv, aplicîndu-se un control rigid asupra utilizării finanțelor publice. În legătură cu aceasta, două riscuri majore trebuie evitate. În primul rînd, instituirea unui control mai rigid nu trebuie să însemne și impunerea unui sistem de relații de subordonare care ar putea afecta autonomia financiară locală. În al doilea rînd, ajustarea cheltuielilor bugetare la veniturile reale din teritoriu nu trebuie să afecteze posibilitățile de îndeplinire a misiunilor sociale și administrative ale organelor administrației publice locale.

Pentru promovarea unei politici fiscale eficiente, este necesar să fie creată baza informațională integrală în scopul coordonării acțiunilor de combatere a fraudelor financiare și evaziunilor fiscale concomitent cu reducerea autorităților colaboratorilor organelor de control financiar, fiscal, vamal și ai poliției, cît și stimularea lor pentru activitatea performantă.

Este necesară reducerea la minimum a achitărilor reciproce și a plăților în natură în relațiile dintre agenții economici, măsură care va îmbunătăți colectarea impozitelor de stat și locale. Pentru evitarea situațiilor de încheiere deficitară a anului bugetar, trebuie de respectat principiul de ajustare a cheltuielilor bugetare la veniturile reale, precum și renunțarea la adoptarea actelor normative care nu sunt asigurate financiar.Este necesară o încurajare din centru a descentralizării financiare.

Pentru consolidarea finanțelor publice locale, este necesar de întărit baza fiscală prin încurajarea activității de antreprenoriat, indiferent de forma orgazițional-juridică sau de proprietate.În scopul respectării principiului echității impunerii, este necesar, de stabilit un impozit unic pe terenurile agricole – impozitul funciar calculat conform prevederilor Titlului VI al Codului fiscal nr. 1163 din 24.04.1997 – pentru toți deținătorii de terenuri, indiferent de forma de organizare a gospodăriei: gospodării țărănești individuale (persoane fizice) sau asociații de gospodării țărănești (persoane juridice). Unificarea sistemului de impozitare a gospodăriilor țărănești, indiferent de forma lor de organizare, prin fixarea a două tipuri de impozite: impozitul pe bunurile imobiliare și contribuția în Fondul social ar stimula dezvoltarea forțelor de producție în agricultură.

Pentru îmbunătățirea managementului financiar, unele servicii publice trebuie să fie transmise la nivel local, această masură ar aduce noi surse în bugetele locale, pe de o parte, și ar aduce serviciile publice la sate și comune, creînd comodități pentru populația teritoriului, pe de altă parte, funcția de notariat.

La elaborarea programelor pe termen lung către consiliile locale, e necesar să se acorde atenție deosebită unor asemenea compartimente cum sunt baza bugetară-fiscală a teritoriului și măsurile pentru extinderea ei, crearea noilor locuri de muncă ca temelie a bunei stări a teritoriului, dezvoltării activității economice externe a primăriilor – condiție importantă pentru extinderea relațiilor pe piață.

Dat fiind faptul că politica bugetar-fiscală, instrumentele și metodele de realizare a acesteia constituie una dintre principalele pîrghii de administrare în teritoriu a proceselor economice și sociale, ar fi rațional ca administrația raionului să elaboreze măsuri de consolidare a bazei financiare a tuturor unității administrativ-teritoriale ale raionului, precum și asigurarea utilizării raționale a resurselor bugetare.

Întrucît capacitatea administrativă nu presupune doar resurse umane, financiare și materiale, dar și acțiunile pe care le desfășoară autoritățile administrației publice pentru exercitarea competențelor stabilite prin lege, în vederea consolidării capacității administrative s-ar putea întreprinde următoarele măsuri:

Consolidarea autonomiei funcționale și organizatorice a administrației publice locale pentru a face față transferului de atribuții și resurse;

Asigurarea legală și practică a dreptului autorităților publice locale de a-și organiza în mod autonom propriile structuri interne de funcționare, prin acordarea competenței de a decide liber asupra structurii, mărimii și statelor de personal și organigramei, în anumite limite bugetare;

Creșterea volumului resurselor financiare destinate instruirii funcționarilor și consolidării capacității administrative;

Sporirea eficacității funcționării administrației publice locale prin dezvoltarea condițiilor materiale și tehnice: tehnica de calcul, accesul la internet, pagini web, baze de date etc;

Revizuirea rolului și atribuțiilor organelor de control în raport cu administrația publică locală în vederea limitării amestecului lor în activitatea administrației publice locale;

Punerea în aplicare a regulilor privind evaluarea și consolidarea capacității administrative, prevăzute de Legea descentralizării administrative nr.435-XVI din 28.12.2006;

Elaborarea unor criterii obiective (mărimea teritoriului administrativ, numărul populației, resurselor financiare locale, veniturile medii pe cap de locuitor) care ar stabili condițiile minime necesare pentru activitatea unei localități;

Transferarea către administrația publică locală a competențelor de interes local împreună cu resursele necesare;

Corelarea competențelor legale ale administrației publice locale cu structura, statele și capacitățile financiare reale;

Identificarea și stabilirea competențelor autorităților publice locale de nivelul întîi și nivelul doi în conformitate cu principiile descentralizării și autonomiei locale, precum și luînd în considerație criteriile eficienței economice și funcționale;

Delimitarea clară a competențelor proprii ale administrației publice locale de cele delegate de către administrația publică centrală;

Elaborarea unui mecanism eficient de transfer al competențelor administrației publice locale în baza capacităților administrative ale comunităților.

I.II. Autoritățile publice locale – promotorii interesului general.

1.2.1. Competențele legislative ale autorităților publice locale

În conformitate cu art. 1 din Legea privind descentralizarea administrativă , competențe ale Autoritatilor publice locale sunt ansamblul de drepturi și obligații ale autorităților publice locale în domeniile de activitate care le sunt stabilite. Pentru realizarea competențelor sale, autoritățile locale au la îndemână resurse financiare, instituționale, patrimoniale și umane. Acestea, toate cumulate, determină capacitatea administrativă a fiecărei autorități în parte.

Prin art. 4 din Carta Europeană a Autonomiei Locale , se instituie principiul subsidiarității, stipulându-se că colectivitățile locale dispun, în cadrul legii, de întreaga competență de a lua inițiativa pentru orice chestiune care nu este exclusă din domeniul competențelor lor sau care nu este atribuită unei alte autorități. Astfel, exercițiul puterii publice trebuie să revină acelor autorități care sunt cele mai apropiate de cetățeni și responsabilitățile încredințate colectivităților locale trebuie să fie în mod normal depline și întregi .

În general, repartizarea competențelor se realizează în baza următoarelor principii:

1) transferurile de competențe nu implică retragerea niciunei atribuții a colectivităților descentralizate, ci dimpotrivă, ele conferă acestora atribuții noi;

2) transferurile de competențe nu trebuie să aducă nicio atingere preeminenței statului, ci trebuie să-i permită să consacre mai mult misiunilor sale fundamentale legate de suveranitatea națională, precum justiția, apărarea, securitatea etc.,

3) transferurile de competențe nu trebuie să permită unei colectivități teritoriale să-și exercite tutela asupra unei alte colectivități. Colectivitățile locale sunt considerate autonome în sferele lor de competențe.

4) transferurile de competențe trebuie săfie definite în funcție de vocația principală a fiecărui nivel de colectivitate.

Transferul se face în beneficiul colectivității celei mai apte de a exercita competența respectivă în raport cu nevoile cetățenilor. Astfel, competențele către nivelul I cuprind ansamblul atribuțiilor relative pentru amenajarea vieții locale: către nivelul II – responsabilități de a asigura ajutoare și servicii care fac apel la solidaritatea socială; competențele regiunilor cuprind misiuni de planificare, impulsionare și incitare în domeniul economic, social și cultural .

Cadrul normativ care reglementează competențele autorităților administrației publice locale în Republica Moldova include un spectru larg de acte normative, printre care se poate de nominalizat Legea privind administrația publică locală , Legea privind descentralizarea administrativă și alte legi care atribuie autorităților locale competențe în diferite domenii de activitate, în funcție de sfera de reglementare a actului normativ dat.

Totodată, autoritățile administrației publice locale, în activitatea de exercitare a competențelor, se conduc de statutul satului (comunei), orașului (municipiului) și de regulamentul consiliului respectiv, elaborat în baza unui statut-cadru și regulament-cadru, adoptat de către organul legislativ. Prin prisma celor relevate, se constată că legislația existentă în domeniul competențelor APL este destul de impunătoare și reglementează un vast spectru de probleme, care au completat funcțiile organelor de administrare publică locală cu noi competențe și responsabilități.

Scopul principal al actelor normative care reglementează competențele autorităților administrației publice locale ar trebui să urmărească crearea instrumentelor administrative necesare autorităților locale pentru îndeplinirea atribuțiilor ce revin acestora și asigurarea condițiilor pentru asumarea responsabilităților privind dezvoltarea locală. Cu părere de rău, este vizibil că la momentul actual majoritatea autorităților locale nici nu-și cunosc în totalitate competențele atribuite prin actele normative și totodată nici nu au capacitatea de a-și asuma noile responsabilități și de a le face față atât din punct de vedere financiar, managerial cât și instituțional.

Tabelul nr.1 Domeniile proprii de activitate ale autorităților publice locale

După cum se poate vedea din tabelul 1, deși la prima vedere legea încearcă să stabilească domeniile de competență a autorităților publice locale de nivelul întâi și doi, totuși se constată că APL I și APL II au practic aceleași competențe, unele dintre ele au un caracter destul de confuz și contradictoriu. Astfel, se poate de nominalizat că unele din activitățile indicate în calitate de competențe nefiind clar definite și chiar interpunându-se. Această situație permite în practică de a interpreta în mod diferit competențele autorităților locale.

Conform legii citate, autorităților publice locale de nivelul I li s-au stabilit ca domeniu propriu de activitate construcția de locuințe, organizarea serviciilor anti-incendiare etc. În cazul dat, trebuie de menționat că nu este clară intenția legislatorului, deoarece prestarea serviciilor anti-incendiare și construcția de locuințe reprezintă un sistem deosebit și atribuirea autorităților publice locale de nivelul I ca domenii proprii de activitate nu are relevanță practică din lipsa capacităților organizatorice, funcționale și financiare ale autorităților publice locale.

Competențele autorităților de primul nivel de administrare au fost fixate pur formal, fără a se stabili de unde să ia acestea resurse financiare pentru a le îndeplini. Astfel, autoritățile publice locale au fost abilitate cu competențe pentru realizarea cărora nu dispun de patrimoniu, resursele financiare și/sau umane necesare sau de capacități adecvate .

Din cele enuntate mai sus putem deduce domeniile proprii de activitate ale autorităților publice locale de nivelul I pentru realizarea cărora nu dispun de resurse financiare și/sau umane necesare:

1. distribuirea apei potabile, construirea și întreținerea sistemelor de canalizare și de epurare a apelor utilizate și pluviale;

2. construcția, întreținerea și iluminarea străzilor și drumurilor publice locale;

3. construcția, gestionarea, întreținerea și echiparea instituțiilor preșcolare și extrașcolare (creșe, grădinițe de copii, școli de artă, de muzică);

4. construcția de locuințe și acordarea altor tipuri de facilități pentru păturile social vulnerabile, precum și pentru alte categorii ale populației;

5. organizarea serviciilor anti-incendiare.

Totodată, Legea Nr. 436-XVI din 28.12.2006, prevede că autoritățile administrației publice centrale nu pot să stabilească ori să impună competențe autorităților publice locale fără o evaluare prealabilă a impactului financiar pe care aceste competențe l-ar putea genera, fără o consultare a autorităților locale de nivelul corespunzător și fără ca colectivitățile locale să fie asigurate cu mijloacele financiare necesare.

În altă ordine de idei, conform art. 5 din Legea privind descentralizarea administrativă Nr. 435-XVI din 28.12.2006, autoritățile publice locale de nivelurile întâi și al doilea, precum și cele centrale, pot coopera, în condițiile legii, pentru a asigura realizarea unor proiecte sau servicii publice care solicită eforturi comune ale acestor autorități. Luând în considerație reglementările normei date, afirmăm că legiuitorul, din raționamente de a nu crea pe viitor unele situații confuze, nu a stipulat expres în care domenii autoritățile locale pot avea competențe partajate.

Astfel, în condițiile legislației în vigoare, s-a mers pe ideea că domeniile în care se impune o colaborare a acestor subiecte de drept public să nu fie limitate, permițându-le o sferă largă de activitate. Totodată, activitățile bazate pe cooperare se vor efectua în baza unor acorduri semnate între părți cu drepturi și obligații reciproce, în strictă conformitate cu resursele bugetare și cu responsabilitățile asumate de ele. De asemenea, actele de cooperare încheiate trebuie să conțină stabilirea clară a surselor de finanțare și a limitelor puterii de decizie pentru fiecare nivel de autoritate publică în parte, precum și a termenelor de realizare a acestora.

Prin prisma celor invocate, considerăm că este foarte important ca, în condițiile de cooperare, să nu se permită unei colectivități teritoriale să-și exercite tutela asupra unei alte colectivități. În acest proces orice caracter ierarhic este necesar de exclus în relațiile dintre aceste subiecte. Autoritățile locale, conform Legii Nr. 435-XVI din 28.12.2006, exercită competențe delegate. Astfel, competențele care țin de autoritățile publice centrale pot fi delegate autorităților publice locale de nivelurile întâi și al doilea, respectându-se criteriile de eficacitate și de raționalitate economică. Însă, ca și în cazul competențelor de cooperare, legiuitorul nu a stabilit în care domenii autoritățile locale pot avea competențe delegate.

Luând în considerație reglementările date, se poate de afirmat că autoritățile administrației publice centrale nu pot stabili sau impune nici un fel de responsabilități autorităților administrației publice locale în procesul de descentralizare fără asigurarea mijloacelor financiare corespunzătoare pentru realizarea respectivelor responsabilități. În realitate, exercitarea competențelor delegate este defectuoasă, deoarece în majoritatea cazurilor se sesizează faptul că la implementarea acestor responsabilități, autoritățile APL se confruntă cu situația că nu dispun de mijloace financiare.

În rațiunea celor invocate, relevăm unele cauze care duc la exercitarea ineficientă a competențelor autorităților administrației publice locale:

1. deficiențe în colectarea veniturilor fiscale locale și în alocarea altor resurse posibil de mobilizat;

2. resursele financiare ale autorităților administrației publice locale nu sunt în concordanță cu competențele de activitate;

3. sistemul de transferuri bugetare nu se efectuează în baza unor criterii obiective și transparente, tot mai evident se observă ingerința politicului în procesul dat;

4. nivelul insuficient de pregătire a func- ționarilor publici din cadrul APL;

5. sistemul de servicii publice este în cea mai mare parte nereformat

6. sumele defalcate de la bugetul de stat pentru finanțarea unor servicii publice descentralizate se alocă pe baza costurilor istorice și nu în funcție de numărul și nevoile beneficiarilor.

Capacitățile organizaționale, funcționale și financiare actuale ale autorităților publice locale de nivelul I , în marea lor măsură, nu corespund competențelor respective. În acest sens, nici Hotărârea Guvernului nr. 688/2003 privind aprobarea structurii statelor de personal ale primăriilor, nu prevede astfel de funcții și nici posibilitatea angajării unor specialiști care ar facilita exercitarea de către autoritățile publice locale a atribuțiilor legale în domeniile date. În ceea ce privește sursele financiare, Legea privind finanțele publice locale la capitolul delimitarea competenței în domeniul efectuării cheltuielilor publice, stabilește un spectru foarte îngust de competențe pentru autoritățile publice locale de nivelul I și pentru cele de nivelul II.

Aprobarea în prezent a statelor de personal din cadrul primăriilor conform statelor tip aprobate de Guvern și fără a ține cont de volumul și natura competențelor prevăzute de cadrul legal are câteva consecințe grave pentru autoritățile publice locale și capacitatea lor de a-și exercita competențele în modul corespunzător.

În primul rând, această situație limitează autonomia de organizare a autorităților publice locale și contravine literei și sensului Constituției și Cartei Europene a Autonomiei Locale. Luând în considerație faptul că autoritățile publice locale beneficiază de autonomie locală și au dreptul la inițiativă în domeniul său de activitate, impunerea unor norme restrictive în aprobarea structurilor administrative interne, reprezintă indiscutabil o măsură de lezare a autonomiei locale.

În al doilea rând, acesta nu corespunde nevoilor reale ale autorităților locale și a localităților respective Drept rezultat, actualmente un număr mare de domenii de competențe și responsabilități pe care legea le impune autorităților publice locale nu au acoperire cu funcții și specialiști, ceea ce duce la inaplicabilitatea în practică a acestor competențe sau la diminuarea calității serviciilor publice prestate de către APL. Un element notoriu este faptul că comunitățile locale sunt înzestrate cu potențial uman, economic și financiar diferit. De aceea, echilibrarea centralizată a statelor de personal pentru toate comunitățile nu este justificată nu numai din punct de vedere juridic, dar nici din punct de vedere social, economic, financiare etc. și reprezintă o soluție cu repercusiuni negative asupra autorităților APL. Pe lângă faptul că numărul statelor de personal este foarte limitat, autoritățile publice locale întâmpină mari dificultăți și la capitolul formarea profesională. Trebuie de recunoscut că multe din persoanele angajate în administrația locală nu au o pregătire adecvată și chiar nu dispun de studiile necesare pentru funcțiile date.

În mediul rural există numeroase cazuri în care autoritățile locale nu dispun la unele funcții importante de specialiști competenți în domeniul dat. Pentru a preveni unele situații de acest fel, ar trebui ca funcționarilor publici din domeniul APL să li se asigure un sistem de salarizare și posibilitatea realizării unei cariere, ceea ce va motiva persoanele competente.

În acest context, putem concluziona ca în pofida unui număr mare de atribuții stabilite pentru autoritățile publice locale în diferite domenii, marea lor majoritate nu pot fi exercitate în mod efectiv. Lipsa capacităților financiare ale autorităților publice locale de a-și realiza pe deplin atribuțiile sale reprezintă o problemă actuală. În aceste condiții, unitățile administrativ-teritoriale sunt limitate la nivelul gestionării resurselor materiale, instituționale și financiare. Astfel, exercitarea competențelor la parametrii cantitativi și calitativi acceptabili reprezintă o provocare irealizabilă pentru autoritățile locale, care în lipsa unor surse proprii de venit, sunt dependente în totalitate de sumele transferate de la bugetul raional sau de stat. Toate aceste reduc la zero inițiativa și capacitatea reală a APL de a soluționa efectiv problemele vitale a colectivităților pe care le reprezintă.

1.2.2. Rolul autorităților publice locale privind dezvoltarea social-economică a colectivității locale

Instituțiile administrației publice locale au fost create în vederea rezolvării operative a cerințele colectivităților locale, prin cunoașterea exactă și completă a intereselor publice specifice.Rolul general al instituțiilor și organizațiilor publice este de a oferi produse și servicii publice de cea mai bună calitate în vederea satisfacerii nevoilor sociale (generale și specifice) ale membrilor comunității.

Dezvoltarea socio-economică locală reprezintă un proces ce are drept rezultat o îmbunătățire a calității vieții, prin crearea unui mediu favorabil de afaceri cu scopul conservării sau chiar al creării de noi locuri de muncă. Formula care statuează scopul acțiunii privind dezvoltarea economică la nivel local este principiul subsidiarității, care presupune exercitarea responsabilităților publice de către autoritățile care sunt cel mai aproape de cetățeni. În sensul cel mai larg al politicii economice, semnificația acestui principiu este cerința descentralizării intervenției autorităților publice până la nivelul la care aceasta devine cea mai eficientă. Fregvent, nivelul respectiv este cel regional sau cel local.

La concretizarea raporturilor dintre autoritatile publice de nivelul întâi și cele de nivelul al doilea privind elaborarea politicilor de dezvoltare locală, vom tine cont de art. 112 din Constitutia Republicii Moldova, care precizeaza că “raporturile dintre autoritatile publice locale de nivelul I și II, au la bază principiul autonomiei locale, legalitatii și colaborarii în rezolvarea problemelor comune”. De aici rezultă că între consiliul local (sătesc, orășenesc) și primar pe de o parte, și consiliul raional pe de altă parte, nu exista relatii de subordonare, lucru care ar reduce definitiv autonomia locala a autoritatilor locale de nivelulI.

Colaborarea presupune invitarea consilierilor sau a primarilor la ședințele consiliului, elaborarea unor programe comune de dezvoltare locală, susținerea inițiativelor locale sau raionale legate de administrarea domeniului public.

Potrivit prevederilor legale, autoritățile administrației publice locale beneficiază de autonomie decizională, organizațională, gestionară și financiară, au dreptul la inițiativă în tot ceeia ce privește administrarea treburilor publice locale, exercitându-și, în condițiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat, materializâdu-se, de altfel, principiile de organizare și funcționare a administrației publice locale: principiul autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, desconcentrării, subsidiarității și principiul eligibilității autorităților administrației publice locale.Astfel, administrația publică este responsabilă de furnizarea și livrarea serviciilor publice la nivel local, care vor favoriza satisfacerea nevoilor populației prin accesul acesteia la aceste servicii , pentru care autoritățile locale trebuie să utilizeze un șir de tactici și strategii:

Constituirea de relațiidintre administrațiile locale cu sectorul privat, pentru a cunoaște mai bine potențialul colectivității locale și a resurselor locale care pot fi mobilizate în vederea rezolvării problemelor locale, prin promovarea transparenței activității consiliului local, primăriei și a ONG-urilor;

Colaborarea dintre autoritățile locale, sectorul privat, cel asociativ pentru a lua o decizie care ar viza viitorul unui domeniu cu problem, în care sunt implicați toți factorii interesați din domeniul respective;

Creativitatea reprezintă capacitatea de a găsi soluții alternative;

Promovarea reprezintă fulosirea abilităților de relații umane pentru ai ajuta pe alții să facă mai bine ceea ce au decis să facă.

În multe comunități europene, liderii aleși prin sufragiu universal secret, sunt cei care cheamă comunitatea la acțiune în probleme de dezvoltare economică locală. Ei adună populația din diferite sectoare ale comunității, pentru a discuta orientările și găsesc căi de cooperare și consens între părți. Totodată se stabilesc agende de dezvoltare economic și găsesc resurse pentru realizarea acestora.

Pentru fiecare efort de dezvoltare economică locală, autoritățile publice locale , reieșind din particularitățile de la nivel local, orășenesc și raional, trebuie să adopte scopuri și strategii care să se potrivească cu particularitățile locale, regionale și care să corespundă circumstanțelor, resurselor și atitudinilor cetățenilor față de acest domeniu. A devenit evident că administrațiile locale trebuie să facă apel la toate provocărilor din sectorul prestării de servicii calitative, care sunt într-o interdependență totală cu dezvoltarea economic. Un rol deosebit în dezvoltarea locală îl are planificarea startegică, care definește:

scopurile de bază ale comunității;

concentrarea pe rezultate , nu numai pe îndeplinirea sarcinilor și obligațiilor administrației locale;

definirea angajamentelor vizavi de resursele umane și material necesare pentru îndeplinire.

După stabilirea planificării strategice, obiectivele sabilite urmează să fie implimentate prin elaborarea de politici publice, care sunt mijloace de a articula noi direcții pe care factorii de decizie le adoptă pentru a rezolva o problemă din societate, a se opune unei amenințări sau pentru a menține o situație. În fond, politicile publice realizează obiectivele strategice ale autorităților publice și oferă posibilitatea de a modela viitorul colectivității și de a asigura cu prioritate acele servicii care vizează:

promovarea unor bunuri publice (apărare, securitate, infrastructură, sănătate, infrastructură, sănătate, educație, cultură etc.);

protecția și securitatea socială a segmentelor de populație care sunt în dificultate;

dezvoltarea socială prin asigutare aunor condiții sociale considerate a fi importante pentru societate, a sistemului educațional, de promovare a tinerei familii, de îngrijitea copilului, de creșterea solidarității sociale etc.;

bunăstarea colectivă a comunității prin asigurarea unui stov minim de bunuri și servicii considerat a fi decent, normal, minimal.

Instituțiile angrenate în procesul de dezvoltare locală „au ca rol principal urmărirea procesului prin care au loc importante transformări în structura economiei locale, utilizând în acest sens instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a obiectului său de activitate.” Astfel „persoanele și instituțiile implicate în dezvoltarea unei zone sau a unei localități trebuie să fie atrase în procesul de creare aunei structuri instituționale responsabilă cu dezvoltarea locală”

O instituție implicată în acest proces de dezvoltare trebuie sa fie capabilă să realizeze următoarele patru activități:

•cercetare –o acțiune care se bazează pe colectarea informațiilor despre nevoile pe care le au locuitorii unitatii territorial-administrative.

• furnizare de informații – aceasta se referă la furnizarea datelor despre activitățile care au fost identificate în cadrul localității respective și care trebuie implementate.

•marketing – structurat în funcție de strategiile de dezvoltare specifice alese.

•coordonare – coordonarea altor grupuri implicate în dezvolatarea locală.

Instituțiile administrației publice care sunt direct implicate în dezvoltarea locală trebuiesă includă în structura lor atât „servicii de specialitate în domeniul programării, cât și în domeniul executării proiectelor de dezvoltare locală”.Cu alte cuvinte autoritățile publice trebuie sa fie capabile să întocmească și să pună în implementare proiectele de dezvoltare locală.

Un aspect cheie al autorităților publice locale implicate în dezvoltarea locală reprezintă identificarea continuă a noilor cerințe în cadrul unităților administrativ-teritoriale, astfel se extinde procesul de dezvoltare locală la alte dimensiuni. Instituțiile trebuie să identifice în mod permanent noi activități și obiective de investiții care să conducă la îndeplinirea scopurilor pentru care au fost înființate. Astfel, putem trage concluzia că structura unei instituții,responsabilă cu dezvoltarea locală depinde de circumstanțele existente în comunitate. Indiferentde structura instituției, aceasta trebuie să îndeplinească doua caracteristici:

•autoritatea – puterea de a acționa în numele comunității;

•resurse umane, materiale, financiare – necesare pentru susținerea proiectelor de dezvoltare locală. In acest sens dezvoltare economico-locala trebuie sa vizeze:

a) dezvoltarea resurselor umane, fizice si financiare ale unei colectivități;

b) integrarea dezvoltării economice și sociale la nivelul colectivității

c) ameliorarea mediului colectivitatii, a calitatii serviciilor si a capacitatii acesteia de a-si regla propriile probleme socio-economice

d) favorizarea unei dezvoltari durabile si acceptabile din punct de vedere social

e) posibilitatea colectivitatii de a beneficia de investitiile sociale

f) cresterea numarului de firme, care pot plati impozite locale si care raspund nevoilor colectivitatii

Acțiunile de dezvoltare locală sunt implementate în marea lor majoritate, pe bază de proiecte.Un instrument destul de important în dezvolatarea locală îl reprezintă parteneriatul. Întărirea capacității administrației publice locale de a realiza parteneriate locale reprezintă o modalitate eficientă de a îndrepta dezvoltarea locală în direcția dorită de comunitate și de a genera programe de dezvoltare la acest nivel.

Luând în considerare cele menționate mai sus putem spune că “managementul dezvoltăriilocale poate fi considerat un proces de dezvoltare, execuție, coordonare și evaluare a strategiilor integrate cu ajutorul actorilor locali relevanți, în concordanță cu interesul public și țelurile sectorului privat, în cadrul politicilor naționale de dezvoltare, cu scopul de a identifica, a crea și a exploata potențialul local, în vederea dezvoltării durabile”

La nivelul comunităților locale are loc elaborarea planului strategic de dezvoltare acomunității, ce are rolul de a schița drumul acesteia spre un viitor mai bun.Fiecare comunitatelocală are caracteristici specifice care trebuie luate în seamă la proiectarea și aplicarea unei strategiide dezvoltare locală. Elementele care trebuie luate în considerare în elaborarea unei strategii dedezvoltare locală sunt de ordin economic, tehnologic, social, cultural și de mediu. Astfel obiectivele,sunt alese în funcție de aceste elemente

Rolul administrațiilor locale în procesul de dezvoltare locală este acela de a obține“atractivități maxime pentru comunitățile” pe care le reprezintă.”Rolul managementul in procesulde dezvoltare locală este acela de a îmbunătăți activitatea și pozitia competitivă a localității intr-unmod armonios și durabil.”

Capitolul II: Evaluarea capacității administrative a autorităților publice locale la nivelul unității administrativ-teritoriale Baurci –Moldoveni, raionul Cahul.

II.I. Capacitatea administrativă a administrației publice locale.

2.1.1. Datele generale privind unitatea administrativ-teritorială .

Data și anul atestării. Prima atestare documentară a localității datează din 11 februarie 1710. Mențiunea apare într-un Hrisov al lui Dimitrie Cantemir care la această dată face o danie de pământ către mazilul Axente Roșca pe moșia actuală a satului. Inițial satul s-a numit Români, însă odată cu ocuparea Basarabiei de către Rusia țaristă a fost schimbată denumirea satului în Baurci-Moldoveni.

Amplasarea geografică. Satul Baurci-Moldoveni este situat în partea de sud-vest a Republicii Moldova, la 15 km nord de centrul raional Cahul și la 118 km de Chișinău. Satul este amplasat în zona de tranziție dintre Podișul Tigheciului și Lunca Prutului. Altitudinea maximă de 240 m se înregistrează în locul numit La Varvara, în partea de nord la hotar cu satul Larga, iar altitudinea minimă de 21 m se înregistrează în punctul numit La Grădină, în partea de sud-vest a satului în apropiere de satul Zârnești. Satul Baurci-Moldoveni este despărțită în două părți aproximativ egale de râulețul Valea Halmagei. Localitatea este amplasată într-o depresiune orientată pe direcția nord-est sud-vest și are o deschidere largă spre Lunca Prutului.

Suprafața. Terenurile satului Baurci-Moldoveni ocupă o suprafață de 3985,58 ha, dintre care: terenuri cu destinație agricolă – 2111,37 ha; terenurile satului – 292,3 ha; terenuri cu destinație industrială – 12,22 ha; terenuri destinate ocrotirii naturii – 0,50 ha; terenurile fondului silvic – 1089,99 ha; terenurile fondului apei – 17,24 ha; terenurile fondului de rezervă – 462, 20 ha.

Populația. Conform datelor statistice populația satului este de 2206 persoane. În anul 2010 în satul Baurci-Moldoveni s-au născut 24 de copii, s-au înregistrat 25 de căsătorii și au decedat 27 de persoane.

Bugetul local. Pentru anul 2011 primăria satului Baurci-Moldoveni a planificat un buget de circa 3315,4 mii lei. Totalul veniturilor proprii este de 406,8 mii lei, iar transferurile – 2908,6 mii lei. Cheltuielile sunt în sumă de 3316,4 mii lei.

Fondul locativ și condițiile de trai. O reflecție asupra stării fondului locativ pune în evidență o stare nesatisfăcătoare a celor 890 de gospodării. Mai puțin de jumătate din locuințe sunt conectate la rețeaua de gaze naturale. Destul de deplorabilă este situația de conectare la rețeaua de canalizare și rețeaua de furnizare centralizată a apei. Această situație este însoțită și de ritmurile scăzute a construcției de noi locuințe, pe teritoriul satului aflîndu-se doar 745 de case.

Infrastructura educațională. Sistemul educațional din sat cuprinde 224 elevi, care își fac studiile în școala medie. Corpul didactic este format din 29 profesori, fiecăruia revenind în medie câte 7 elevi. De asemenea, în sat funcționează o instituție preșcolară, unde sunt educați circa 90 copii. Instruirea este asigurată de către 8 educatori, fiecăruia revenind în medie un grup de circa 10 copii.

2.1.2 Capacitatea de organizare, funcționare și de prestare a serviciilor administrative

Activitatea Primăriei Baurci-Moldoveni se bazează pe Regulamentul de organizare și funcționare. Organigrama și statele de personal fiind actualizate și aprobate de autoritățile abilitate, conform procedurii respective. Primăria utilizează baze de date cu legislația Republica Moldova și dispune de abonament la Monitorul Oficial, ceea ce permite informarea adecvată și operativă a funcționarilor Primăriei cu prevederile legal-normative în vigoare.

Conform datelor din chestionar persoanele responsabile au menționat că pentru evidența actelor emise, în cadrul Primăriei se utilizează Registrul actelor notariale și Registrul de evidență a dispozițiilor emise.

Fișele de post sunt elaborate în conformitate cu cerințele structurii-tip a fișelor de post stipulate în Hotărîrea de Guvern nr. 201 din 11.03.2009.

Activitatea de secretariat a Primăriei este organizată în mare parte în conformitate cu instrucțiunile cu privire la ținerea lucrărilor de secretariat în organele administrației publice locale. Datele privind desfășurarea examinării petițiilor nu se includ în fișele de evidență și control. Scrisorile-aviz nu au indicat un termen presupus de primire a răspunsului. Petițiile colective de regulă sunt examinate fără prezența autorilor. Autoritatea Publică Locală dispune de Statutul localității și Regulamentul Consiliului Local.

Primăria nu dispune de Plan de Dezvoltare Instituțională. Deși Primăria este dotată cu tehnică electronică și informațională, circuitul documentelor nu se realizează în rețea.

Primăria dispune de echipament electronic tehnic funcțional în proporție de 100%. La Primărie sunt utilizate 7 calculatoare funcționale dintre care 83,3% sunt conectate la internet , 3 imprimante, un scaner și un copiator, 5 aparate telefonice și un aparat fax.

Primăria dispune de o sală de ședință cu suprafața de 50 m2 ce pune la dispoziție 65 locuri. Ședințele Consiliului Local se desfășoară în această sală.

Vîrsta medie a calculatoarelor este de 8 ani, ceea ce atestă că ele sunt moral învechite. Din aceste considerente putem menționa că aceste calculatoare nu permit instalarea sistemelor de operare și a softurilor moderne. Totuși pe calculatoarele Primăriei sunt instalate în medie 3 programe. Primăria utilizează baze de date de evidență cadastrală, însă nu dispune de un soft pentru monitorizarea și îmbunătățirea Eficienței Energetice în localitate.

Condițiile tehnico-sanitare sunt corespunzătoare cerințelor de activitate. Conform datelor colectate ca rezultat al intervievării angajaților Primăriei, ambianța de lucru a fost apreciată ca fiind satisfăcătoare.Sediul Primăriei a fost construit în anul 1980, iar ultima reparație a fost realizată în anul 2000. Astfel, clădirea se află într-o stare tehnică relativ funcțională.

Autoritatea publică locală are un sistem de proceduri și instrucțiuni de eliberare a documentelor. Informația referitoare la procedurile administrative este de ajutor cetățenilor și destul de accesibilă, fiind afișată pe panourile informative ale Primăriei.Pentru majoritatea documentele/actele eliberate de către primărie sunt stabilite instrucțiuni clare privind cerințele de eliberare, precum și listele de documente necesare de prezentat pentru obținerea acestora. Aceste liste sunt puse la dispoziția cetățenilor.

Conform datelor din chestionarele privind evaluarea gradului de satisfacție a cetățenilor referitor la facilitățile oferite de către Primărie, cele mai apreciate aspecte de către persoanele intervievate au fost accesibilitatea sediului Primăriei în localitate (5.88 puncte) și spațiul amenajat pentru primirea cetățenilor (5.70 puncte).Deși respondenții au menționat că sunt mai puțin satisfăcuți de amenajarea accesului în sediul Primăriei pentru persoanele cu dizabilități , totuși au apreciat aceasta cu 5.26 puncte din 7.

Este de menționat faptul că pentru perfectarea actelor, 54% dintre respondent au așteptat mai puțin de o zi, pe cînd 16% au afirmat că au așteptat între 15 și 30 de zile. Respondenții au afirmat că sunt satisfăcuți de activitatea angajaților primăriei în ceea ce privește perfectarea unor acte, apreciind aceasta cu o notă medie de 8 puncte. Referitor la obținerea unei consultații, 60% dintre respondenți au afirmat că au așteptat mai puțin de 5 minute, iar în cazul audierilor toți solicitanții au stat în rând mai puțin de 5 minute.

Circa 48% dintre persoanele participante la Studiu au menționat că informațiile despre procedurile de perfectare a actelor și documentelor furnizate de către APL sunt destul de accesibile, iar 24% au afirmat contrariul. Informațiile de interes general legate de activitatea APL pentru 33% dintre respondenți sunt accesibile. Totuși, 31% au precizat că pentru ei această informație este una greu accesibilă.

Primăria nu dispune de un ghișeu unic sau de birouri amenajate pentru primirea cetățenilor. De regulă interacțiunea beneficiari – funcționari se face în birourile funcționarilor. Persoanele intervievate sunt cel mai puțin satisfăcute de activitatea angajaților primăriei în cazul depunerii unei reclamații (5 puncte). În ceea ce privește gradul de cunoaștere a procedurii de depunere a reclamațiilor către Autoritatea Publică Locală, poate fi menționat faptul că doar 7% dintre participanții la sondaj s-au declarat ca fiind informați foarte bine cu privire la acest aspect.

2.1.1.Resursele umane din administrația publică locală.

Administratia publică pentru a-și realiza sarcinile ce-i revin înființează o diversitate de servicii, de legiferare, de soluționare, cu putere de adevăr legal, a conflictelor juridice care apar în societate și de realizare a atribuțiilor puterii executive. Pentru ca serviciile publice să-și realizeze sarcinile pentru care au fost organizate este necesar ca funcțiile publice – ca grupări de atribuții, competențe și responsabilități – să fie ocupate de persoane fizice cu o pregatire de specialitate, care sa realizeze, în practică, sarcinile serviciilor publice cum sunt ele grupate în funcții publice și cum au fost dotate la înființarea lor.

În acest sens este necesar de ținut cont că: “O administrație dotată cu mijloace materiale și financiare de mare valoare, dar încadrată cu funcționari nepregătiți profesional nu își poate îndeplini sarcinile, irosind zadarnic resursele care i-au fost puse la dispoziție”

Pentru a analiza aceast indicator, Valentina Cornea propune câteva variabile măsurabile la nivelul colectivității, și anume:

raportul dintre numărul de locuitori și numărul angajaților din primărie, posturile prevăzite în organigramă, indiferent dacă sunt vacante sau nu;

proporția posturilor vacante în structura primăriei;

pregătirea profesională și condițiile socio-economice de muncă.

Avînd în vedere faptul că în mare măsură realizarea deciziilor politice și progresul economico-social general depind de calitatea administrației, este de înțeles atenția deosebită ce trebuie acordată problemei personalului administrației publice.

Personalul instituțiilor administrației publice este reprezentat de diferite categorii de lucrători, care au vîrste, calificări și poziții ierarhice diferite în cadrul instituțiilor date și care au încheiat contracte de muncă, fiind salarizați pentru munca efectuată conform legislației în vigoare. În cadrul primăriei localității activează primarul satului și 5 funcționari publici: secretarul consiliului local, specialistul în reglementarea proprietății funciare, perceptorul fiscal, contabil-șef și contabil. În cazul dat se atestă corelația directă dintre numărul funcționarilor publici existenți și mărimea localității în număr de 2206 locuitori.

Tabelul 4. Organigrama primăriei sat. Baurci-Moldoveni, r. Cahul.

Posturile vacante în organigrama primăriei nu sunt, deoarece administrația publică locală nu este dispusă să disponibilizeze personal din cauza constrîngerilor bugetare. Fiind invocată necesitatea reducerii cheltuielilor pentru întreținerea aparatului administrativ, personalul este angajat doar în limita propriilor resurse financiare. Este nevoie în cadrul primăriei, după cum susține primarul, de specialist în domeniul dreptului, specialist în domeniul inginerie, specialist în domeniul asistenței sociale și specialist în domeniul culturii și tineretului, însă aceste unități de personal nu sunt acceptate spre salarizare de către Direcția finanțe raionale, invocîndu-se insuficiența resurselor financiare. De asemenea, primarul insistă asupra funcției de viceprimar, motivînd că numărul destul de mare de competențe delegate pe care și le asumă afectează calitatea gestiunii localității și a furnizării serviciului public. Secretarul consiliului local, care de fapt este și secretarul primariei, insistă asupra faptului că în cadrul primăriei este nevoie de funcția de secretar-dactilograf.

Dacă sub aspect cantitativ, resursele umane pot fi apreciate pozitiv datorită faptului că posturile vacante sunt ocupate, sub aspect calitativ, însă, resursele umane sunt apreciate ca fiind nu întru totul satisfăcătoare. Structura după sexe a funcționarilor publici în cadrul primăriei nu este echilibrată, prioritate avînd femeile. Există disfuncționalități în structura pe vârste, în favoarea predominării vârstelor mai avansate, ceea ce poate determina pe viitor fluctuații consistente ale personalului și pierderea din experiența acumulată.

Funcționarii publici din cadrul primăriei realizează un număr destul de mare a atribuțiilor cu o interferență dintre atribuții proprii și atribuții delegate. La fel, sunt destul de ample și atribuțiile pur delegate de către administrația publică centrală și serviciile desconcentrate în teritoriu, realizate de personalul primăriei, motiv din care se produce o diluare a atribuțiilor proprii și o diminuare a calității serviciului public. Deasemeni, calitatea gestiunii localității și a furnizării serviciului public poate fi afectat și din cauza numărului destul de mare de competențe delegate pe care și le asumă primarul. Această situație determină și o oarecare presiune asupra bugetului local.

Pregătirea profesională și condițiile socio-economice de lucru sunt factori fundamentali pentru buna funcționare a instituției publice. Sub aspect cantitativ, resursele umane și dotarea tehnico-materială este apreciată pozitiv, cu specificarea necesității de a angaja un specialist în eleborarea proiectelor de dezvoltare locală, birourile fiind dotate cu echipamentul necesar efectuării volumului de lucru preconizat.

Unul din elementele care ne-au interesat a fost selecția personalului. Cel puțin, pentru mandatul de primar suspus evaluarii , nu a fost înregistrat nici un concurs pentru deținerea unei functii publice, întrucît actualii funcționari beneficiază de stabilitate în funcție. S-a înregistrat un concurs la compartimentul Serviciul de deservire a primăriei, pentru funcția de paznic. Atribuțiile de bază pentru fiecare funcționar public sunt stipulate în Fișa Postului. Evaluarea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu a fiecărui angajat, îi revine menegerului instituției, fapt confirmat și prin prevederile Regulamentului cu privire la evaluarea funcționarilor publici. Conform prevederilor Regulamentului evaluarea vizează două aspecte:

a) Îndeplinirea obiectivelor individuale de seviciu stabilite;

b) Aprecierea nivelului de manifestarea criteriilor de evaluare.

Conform secțiunii 2 din Regulament criteriile de evaluare sunt:

competența amangerială;

competența decizională;

competența profesională;

eficacitatea și eficiența;

creativitatea;

comunicare și reprezentare.

Conform evaluării aparatului primăriei, punctajul final calculat din suma madiilor obținute la evaluarea niveluluide indeplinire a obiectivelor și a criterilor de evaluare, corespunde cu sintagmele „bine” și „foarte bine”, contestații nefiind înregistrate. Putem conchide că aparatul primăriei este format din persoane competente, care cu ușurință se poate adapta la schimări ulterioare, reprezentând o continuitate în elaborarea strategiilor de dezvoltare locală.

Tabelul 5. Abilitățile personalului angajat în primăria Baurci-Moldoveni, r. Cahul.

Sursa: Elaborare proprie, după chestionarul aplicat funcționarilor publici (v. Anexe)

Decalajul dintre percepția funcționarilor publici privind modul de înfăptuire a propriilor atribuții și percepția cetățenilor față de acest domeniu, constituie aproximativ 10%, fapt care poate fi ușor înlăturat prin aplicarea instrumentelor administrative motivațional, fapt denumit de căre Herbert Simon filosofia recompensei, care constă în acordarea de privilegii (materiale, funcționale, avansări etc.), funcționarilor care își îndeplinesc conștiincios obligațiile de serviciu.

Printre cele mai importante concluzii se poate specifica că personalul primăriei este destul de abil în activitățile curente, concluzie susținută de primarul localității. În primărie se dispune de nivel de instruire favorabil și experiență semnificativă. Fluctuațiile de personal nu sunt semnificative. Întreg corpul de funcționari publici dispune de studii, fie studii medii de specialitate, fie studii superioare. Astfel, primarul, secretarul consiliului local, specialistul în reglementarea proprietății funciare și contabilul dispun de studii superioare. Perceptorul fiscal și contabilul-șef dispun de studii medii de specialitate.

Abilitățile de comunicare în cadrul instituției, lucru în echipă a personalului angajat în primărie sunt la un nivel satisfăcător. Însă se consideră nesatisfăcătoare abilitățile de negociere, comunicarea cu publicul, cît și aplicarea metodelor moderne de lucru. Posedarea cunoștințelor manageriale, cît și a cunoștințelor juridice este la un nivel bun, fapt ce se datorează participării funcționarilor publici la cursuri de perfecționare, cursuri de calificare, traning-uri, seminarii și schimb de experiență cu colegii din alte localități. Cunoștințe nesatisfăcătoare se înregistrează însă în domeniul limbilor străine și cunoașterea calculatorului.

Analiza corpului de funcționari scoate în evidență și deficiențe ca: lipsa unui sistem integrat de formare profesională, cadrul instituțional și procedural neperformant, absența unei recrutări transparente și desigur instabilitate în funcție și angajare politică. De asemenea, la capitolul deficiențe mai putem include și motivarea slabă a funcționarilor publici. Majoritatea funcționarilor publici în ocuparea funcției au avut motive, în primul rînd, materiale și de status, și doar apoi urmînd aspecte ce țin de competență și responsabilitate față de comunitate. Satisfacția și mulțumirea față de funcția ocupată se simte doar la jumătate din angajații primăriei. Unul dintre cele mai deficiente lucruri care poate fi constatat este cel ce se referă la salarii, care sunt insuficiente pentru o viață decentă.

Condițiile socio-economice în care își desfășoară activitatea funcționarii publici deasemenea sunt importante, întrucît acestea influențează calitatea activității desfășurate de către aceștia. Condițiile de muncă sunt acceptabile, deși se mai poate insista pe unele momente de reparații și dotare, deoarece echiparea cu tehnică de calcul și cu mobilier a primăriei nu sunt atît de recente. Din punct de vedere cantitativ, birourile funcționarilor publici sunt dotate cu echipament tehnic necesar desfășurării activității: telefoane, calculatoare conectate la internet, copiatoare, imprimante, telefon cu fax. Însă din punct de vedere calitativ, echipamentul lasă de dorit, întrucît este vechi, pe alocuri depășit. Astfel, avantajele din punct de vedere al resurselor umane și politicilor de personal sunt:

• Specialiști cu studii;

• Experiența semnificativă a personalului primăriei;

• Fluctuații de personal nesemnificative;

• Existența Regulamentului intern;

• Existența fișelor de post a funcționarilor publici;

• Primarul și aparatul primăriei sunt destul de inițiați în domeniu;

• Secretarul consiliului local și contabilii au experiență în domeniu;

• Se dispune de literatură de specialitate în domeniul drept și administrație publică;

• Se dispune de pagină web bine structurată, în care sunt prezentate activitățile primăriei.

În condițiile de abilități suficiente a personalului primăriei pentru a gestiona o localitate de proporții medii, pot fi surprinse și unele disfuncționalități în managementul resurselor umane și politicile de personal, care vin să determine o reducere a capacității de administrate a localității, printre care:

• Numărul destul de mare de interferențe ale atribuțiilor proprii și delegate;

• Numărul mare de atribuții pur delegate, realizate de primărie;

• Lipsa unei politici de personal clare;

• Deficit în pregătirea profesională continuă;

• Insuficiența sistemelor de motivare a activităților din primărie;

• Deficit de specialiști instruiți în domeniul drept și administrație publică.

2.1.4 Managementul financiar

În conformitate cu Legea privind descentralizarea administrativă nr. 435-XVI din 28.04.2006, capacitatea administrativă este recunoscută ca fiind adecvată atunci cînd cheltuielile administrative ale acesteia nu depășesc 30 la sută din suma totală a veniturilor proprii. Astfel, o unitate administrativ-teritorială este considerată viabilă din punct de vedere administrativ dacă ea dispune de resurse materiale și financiare necesare pentru gestionarea și realizarea eficientă a competențelor ce îi revin. La nivel de localitate, în cadrul procesului de descentralizare, tot mai des se constată ca anumite competențe nu pot fi exercitate de către autoritățile administrației publice locale datorită capacității administrative reduse.

Evaluarea aspectelor ce țin de managementul financiar au fost realizate prin prisma următorilor indicatori:

Veniturile proprii în totalul veniturilor bugetului local. Indicatorul a fost analizat prin calcularea ponderii veniturilor proprii ale unitatii administrative-teritoriale în totalul veniturilor bugetului local. Ponderea cheltuielilor administrative în totalul veniturilor proprii. Indicatorul a fost calculat prin împărțirea sumei totale a cheltuielilor administrative la volumul total al veniturilor proprii ale unitatii administrative-teritoriale.

Eficacitatea colectării impozitelor și taxelor locale. Acest indicator a calculat ponderea veniturilor proprii colectate efectiv față de veniturile proprii planificate.

Primul indicator analizat este ponderea veniturilor proprii ale unitatii administrative-teritoriale în totalul veniturilor bugetului locale. Prin acest indicator se intenționează de a identifica potențialul și resursele disponibile ale autorităților administrației publice locale de a-și acoperi cheltuielile din venituri proprii. Rezultatele analizei au scos în evidență faptul ca ponderea veniturilor proprii în bugetul local rareori ajunge la 15-20%, Figura 1-9.

Acest fapt atestă un grad înalt de centralizare a repartizării resurselor financiare ori ponderea transferurilor în acest caz depășește 80-90% din bugetul local. Mai mult în comparație cu anul 2014 în anul 2015 veniturile proprii ale unităților administrativ – teritoriale (cu mici excepții) au scăzut (media a constituit doar 10,5%).

Figura 1-9. Ponderea veniturilor proprii în bugetul local, %, 2008-2009 localități rurale

Astfel, unitatea administrativ-teritoriala e plasata într-o dependență majoră de transferurile alocate de la autoritatea centrală.

Al doilea indicator analizat este ponderea cheltuielilor administrative în totalul veniturilor proprii. Prin acest indicator s-a preconizat de a determina capacitatea administrativă a autorităților publice locale. În conformitate cu prevederile Legii cu privire la descentralizarea administrativă, art. 11, o unitate administrativ-teritorială este considerată viabilă din punct de vedere administrativ dacă ea dispune de resurse materiale, instituționale și financiare necesare pentru gestionarea și realizarea eficientă a competențelor ce îi revin. Capacitatea administrativă este recunoscută ca fiind adecvată statutului legal al unei autorități publice locale atunci când cheltuielile administrative ale acesteia nu depășesc 30 la sută din suma totală a veniturilor proprii. Rezultatele evaluării (conform datelor pe anul 2008) atestă că administratia publica nu dispune de capacitate administrativă, ponderea cheltuielilor administrative în veniturile proprii depășind cu mult limita de 30%:

Figura 1-12.

Ponderea cheltuielilor administrative în veniturile proprii, %, 2008.

Tendința generală identificată– capacitatea administrativă crește odată cu creșterea veniturilor proprii. În acest sens această tendință confirmă necesitatea realizării descentralizării financiare ca premisă pentru descentralizarea administrativă. Legislația în vigoare a Republicii Moldova prevede că unul din criteriile de bază în constituirea unei unități administrativ-teritoriale este dotarea ei cu ansamblul de competențe proprii și capacitate administrativă. Rezultatul evaluării capacității administrative atestă că unitatea administrativ-teritoriala nu dispun de capacitate administrativă.

Concluziile prezentate mai sus, privind necesitatea descentralizării financiare sunt confirmate de rezultatele obținute a următorului indicator. Acest indicator a evaluat eficacitatea colectării impozitelor și taxelor locale. Prin acest indicator s-a calculat ponderea veniturilor proprii colectate efectiv față de veniturile proprii planificate, evidențiindu-se astfel eficacitatea activității autorităților administrației publice locale. Rezultatele evaluării atestă că eficacitatea colectării taxelor și impozitelor locale este foarte înaltă, deși cota impozitelor și taxelor planificate și efectiv realizate nu este echilibrată. În perioada 2014-2015, în localitățile rurale eficacitatea a constituit în medie 97%.

Figura 1-15. Eficacitatea colectării impozitelor și taxelor locale, %, 2008-2009

În general sistemul financiar al localității este unul destul de auster, care se limitează la cele mai stringente nevoi ale colectivității, situație care printre altele poate fi calificată una mai puțin favorabilă. Sistemul bugetar financiar este unul relativ instabil, iar fluctuațiile de la an la an permit realizarea unor anticipări mai puțin reale. Valorile efectiv realizate ale bugetului nu prea sunt apropiate de cele planificate. Ponderea mare a decontărilor salariale deseori nu permite decît acoperirea unor volume de lucrări minore, încât finanțarea unor proiecte de anvergură rămîne a fi restantă. În aceste împrejurări sunt necesare modificări de esență a sistemului bugetar: planificarea și realizarea bugetelor locale.

Una dintre problemele dificile ale autonomiei locale o reprezintă autonomia financiară. În acest sens, Legea privind administrația publică locală prevede în art.3(2) și art.9 că unitățile administrativ-teritoriale dispun de patrimoniu, beneficiază de autonomie financiară și au dreptulș să pună în aplicare taxe și impozite locale în vederea suplinirii bugetului local. S-ar părea că colectivitățile locale sunt dotate cu un cadru legal necesar pentru exercitarea liberă a autonomiei financiare, lucru c ear corespunde prevederilor Cartei Europene a Autonomiei Locale, însă în realitate situația este de o altă natură – autoritățile publice locale duc o lipsă cronică de resurse financiare, iar cea mai mare parte din bugetele locale le constituie subvențiile pe care le acordă autoritățile de nivelul II.

Pentru localitate, este caracteristică descentralizarea fiscală și financiară redusă. Aceasta se explică prin ponderea relativ mică a veniturilor proprii în veniturile publice locale și ponderea redusă a cheltuielilor publice locale în totalul cheltuielilor publice. Nu s-a reușit transferul complet de resurse materiale și financiare care asigură apropierea deciziei de realitatea economică și care conferă o mai bună valorificare a resurselor.

Descentralizarea fiscală redusă împreună cu specificul formării bugetului local, face ca autoritățile publice locale să fie dependente de autoritățile publice centrale și astfel să aibă un grad redus de libertate la adoptarea deciziilor financiare. În pofida unui număr mare de atribuții stabilite pentru administrația publică locală în diferite domenii, marea lor majoritate nu pot fi exercitate în mod eficient.

Luînd în considerație faptul că autonomia locală este condiționată de existența autonomiei financiare, la nivel de localitate încă nu se poate vorbi de o reală autonomie întrucît, resursele financiare realizate la nivel local de către autoritățile administrației publice locale sunt insuficiente în majoritatea cazurilor (Tabel 2.1).

Tabel 2.1. Bugetul sătesc Baurci-Moldoveni pe anul 2014 (mii lei)

După cum ne putem convinge din datele prezentate mai sus, cheltuielile în sumă de 3316,4 mii lei depășesc veniturile ce constituie 3315,4 mii lei. Astfel, pentru localitate este caracteristică descentralizarea fiscală și financiară redusă, nereușindu-se apropierea de interesul cetățeanului a unor atribuții și decizii. În aceste condiții, localitatea este limitată la nivelul gestionării resurselor materiale și financiare. Exercitarea competențelor la parametri cantitativi și calitativi acceptabili reprezintă o provocare irealizabilă pentru autoritățile administrației publice locale, care în lipsa unor surse proprii de venit, sunt dependente în totalitatea sumelor transferate de la bugetul raional sau de stat. Toate acestea reduc la zero inițiativa și capacitatea reală a administrației publice locale de a soluționa efectiv problemele vitale ale colectivității pe care o reprezintă.

Potrivit legislației, responsabilitățile autorităților administrației publice vor fi transferate la nivelul cel mai apropiat de cetățean, cu condiția ca administrația locală să aibă și capacitatea de implimentare necesară. Deci, la nivel financiar, colectivitatea locală are dreptul la resurse financiare proprii, potrivit asigurării resurselor corespunzătoare competențelor transferate. Transferul responsabilităților este însoțit de resursele financiare necesare realizării lor. Totuși, primăria localității nu dispune liber de resurse financiare proprii, nu are libera inițiativă în problemele ce țin de treburile locale și continuă a fi dependentă de structurile administrației centrale. În primărie nu poate fi asigurată la moment o capacitate administrativă reală pentru că aceasta nu este în stare, din punct de vedere financiar, să întrețină cel puțin aparatul primăriei, nemaivorbind de rezolvarea problemelor ce apar la nivelul comunității.

Bugetul este dependent în mare măsură de resursele bugetului de stat, venitul propriu nedepășind 25% din necesarul de resurse locale, reforma finanțelor vizînd însă, după modelul european, o cotă de aproximativ 50%. Această pondere mică a veniturilor proprii în structura bugetului local se datorează faptului că localitatea este mică, cu un grad redus de dezvoltare, iar economia este orientată spre agricultură, în special pe viticultură. De asemenea, achitarea taxelor și impozitelor ajunge de abia la 80 %, ceea ce face ca veniturile să nu acopere cheltuielile.

Tot aici mai putem specifica că această stare de lucruri este condiționată și de imperfecțiunea sistemului financiar existent în Republica Moldova. Ceea ce Codul fiscal numește taxe locale în realitate sunt de fapt niște plăți pentru servicii sau plăți pentru dreptul de a presta servicii publice locale și nu au nimic cu sistemul fiscal din țară. Restul veniturilor în bugetul local (venituri din impozite generale de stat și transferurilor) sunt formate conform deciziilor consiliului raional și actelor normative elaborate de Ministerul Finanțelor

Astăzi însă este clar un lucru: autonomia publică locală este ca și inexistentă din cauza lipsei unei descentralizări financiare, ea nu poate fi asigurată fără descentralizarea resurselor din partea bugetului central către bugetul local sau fără a ține cont de un program de autonomie fiscală a colectivității și de capacitatea de a colecta taxele, impozitele și a cheltui ceea ce este adunat pentru localitate.

Se simte necesitatea suplimentării bugetului local, iar soluțiile invocate de primarul localității, considerate oportune ar fi: obținerea unor fonduri suplimentare de la bugetul de stat, obținerea unor fonduri nerambursabile de la organizații internaționale și, desigur, împrumuturi de la bănci.

Printre avantajele activităților financiare din primărie se numără:

Numărul suficient de contabili ;

Specialiști în domeniu cu studii;

Contabili cu experiență în domeniu;

Participarea contabililor la cursuri de perfecționare;

Disponibilitatea sistemelor contabile.

Activitățile financiare din primăria satului Baurci-Moldoveni sunt relativ rudimentare, și nu permit extragerea automată a unor poziții pentru moment. În acest context vor fi nuanțate următoarele dezavantaje:

Neclaritatea cifrelor contabile;

Buget localități, ca și în cazul celorlalte localități din Republica Moldova, este destul de auster;

Nu se fac calcule suplimentare și analize ale posibilităților financiare, care ar putea să extindă capacitatea bugetară;

În primărie se cunosc slab reperele unui proces de planificare strategică și de atragere a investițiilor;

În primărie nu a fost preluată tradiția de scriere și promovare a proiectelor de finanțare;

Nu există specialist responsabil pentru problemele de atragere a investițiilor;

Numărul moderat al proiectelor de finanțare elaborate, depuse și aprobate;

Nu sunt utilizate pe deplin sistemele financiar-contabile;

Nu se dispune de acorduri/parteneriate public-privat.

Acest fapt este regăsit și la nivelul colectivității luate ca reper, lucru oglindit în elaborarea bugetului anual, care se face la finele fiecărui an și vizează activitatea pentru anul următor. Conform Deciziei consiliului local din 20.12.2014, se aprobă bugetul local în lectura a doua, în sumă de 3315,4 mii lei și cheltuieli în sumă de 3316,4 mii lei. Veniturile proprii care se înregistrează la contabilitatea primăriei sunt în sumă de 227,4 mii lei și provine din două categorii de taxe:

taxe locale:

a) taxe pentru amenajarea teritoriului;

b) taxe pentru amplasarea unităților comerciale.

taxe de stat:

a) impozit pentru imobil a persoanelor fizice;

b) impozit pentru terenuri a gospodăriilor țărănești;

c) impozit pentru terenuri aferente caselor, etc.

Cea mai mare parte din venituri se înregistrează din aceste impozite, fiind desigur insuficient în raport cu bugetul aprobat. Diferența este achitată din transferurile de la Consiliul Raional, dintre care și sumele pentru achitarea resurselor energetice și gaze, salariul centralizat și pentru alte destinații de ordin addministrativ.

Un simplu calcul de matematecă ne permite să vedem că veniturile proprii nu ating nici cota de 10%, lucru care ne face să ințelegem că o comunitate mică este incapabilă să suporte cheltuieli care să asigure realizarea politicilor preconizate, impunînd ideea vehiculată în literatura de specialitate că o comunitate mai mare este mult mai capabilă să-și achizițione resurse pentru o mai bună funcționare. De asemenea, veniturile proprii care sunt destul de mici , ne ajută să înțelegem incapacitatea autorităților locale de a face schimbări de fond a localității, lucru care atrage nemulțumirea populației.

2.5. Participarea cetățenească – mijloc de implicare a cetățeanului în procesul decizional

Conform prevederilor legale, procesul decizional al APL are un caracter democratic, fiind transparent și accesibil colectivității locale. Ședințele consiliului local sînt declarate publice, iar orice persoană interesată poate asista la ședințele consiliului local. Cetățenii, asociațiile constituite în corespundere cu legea și alte părți interesate au dreptul de a participa, în condițiile legii, la orice etapă a procesului decizional; de a avea acces la informațiile privind bugetul localității și modul de utilizare a resurselor bugetare, la proiectele de decizii și la ordinea de zi a ședințelor consiliului local și ale primăriei; de a propune inițierea elaborării și adoptării unor decizii; de a prezenta autorităților publice locale recomandări, în nume propriu sau în numele unor grupuri de locuitori ai colectivităților respective, privind diverse proiecte de decizie supuse dezbaterilor.

Împiedicarea accesului liber la ședințele consiliului local sau compromiterea procesului decizional prin acțiuni deliberate de ascundere a informației de interes public, se sancționează conform legislației în vigoare.

Cât privește participarea cetățenilor la procesul decizional, menționăm că ea implică multiple forme de participare în administrarea treburilor, care privesc colectivitatea locală și posibilitatea exprimării libere a opțiunilor.

Principiul consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit sau referendumul local constituie o componentă a autonomiei locale, bucurându-se de reglementare constituțională (art.109 din Constituția Republicii Moldova), dar care nu este utilizată de către APL, organizându-se doar referendumurile privind demiterea primarului. Nici adunările generale ale cetățenilor nu sunt frecvent utilizate, deoarece conform datelor din Tabelul 12 media în 2014 a scăzut față de anii 2013 și 2012. Același lucru se referă și la dezbaterile publice, organizarea meselor rotunde, și organizarea sondajelor de opinii media cărora la fel a scăzut în 2014 față de anii 2013 și 2012 (Tabelul 13-14).A

Tabel 12.Numar adunări generale organizate in 2008, 2009 și 2010

Număr adunări generale 2008 2009 2010* 2008-2010 medie 1,42 1,81 1,04 4,41

Tabel 13.Numar dezbateri publice organizate in 2008, 2009 și 2010 Număr dezbateri publice 2008 2009 2010* 2008-2010 medie 4,41 4,07 3,56 12,33

TAbel 14.Numar mese rotunde organizate in 2008, 2009 și 2010 Număr mese rotunde 2008 2009 2010* 2008-2010 medie 2,5 2,95 2,31 7,69

Tabel 15. Numar sondaje/ focus grupuri organizate in 2008, 2009 și 2010 Număr sondaje/ focus grupuri 2008 2009 2010* 2008-2010 medie 3,76 5 4,37 12,59

Cât privește mijloacele pentru asigurarea transparenței, datele din Tabelul 16 demonstrează că autoritățile APL nu utilizează toate instrumentele și posibilitățile puse la dispoziția lor. Astfel, putem observa că de pagină WEB dispun doar 17,9 %, de posibilitățile mass mediei beneficiează doar 34,6%, chiar și anunțurile sunt utilizate doar de 84,6%, iar de posibilitățile consultărilor se folosesc doar 65,4%.

Tabelul 16. Mijloace pentru asigurarea transparenței Mijloace Frecvență număr procentaj APLuri TV sau mass media 27 34,6% Anunțuri 66 84,6% Întruniri 23 29,5% Pagină WEB 14 17,9% Adunări generale 22 28,2% Consilieri 51 65,4% TOTAL 78

La capitolul transparență primăria nu este diferită de celelalte primării ca performanță. Unicul instrument de expunere a informațiilor publice sunt pereții primăriei și panoul de informații din fața primăriei. Însă, uneori anumite informații plasate pe panoul de informații dispar, fără ca cineva să fie responsabil de înnoirea informației pe acest panou. În afara instituției primăriei informație despre activitatea acesteia lipsește cu desăvârșire. Nu au site, nu au căsuță poștală oficială, decît personală în interiorul primăriei, imposibil de aflat componența CL, cine și de ce este responsabil în primărie, anunțurile despre cînd au loc procedurile de achiziții publice, care sunt activele primăriei etc.În activitatea sa, echipa primăriei nu conștientizează necesitatea aprobării actelor, deciziilor prin prisma ABDO și a egalității de gen. Problema este în explicarea acestor principii funcționarilor pentru ca ei să conștientizeze rolului lor pe care îl au în serviciile prestate cetățenilor.

Calitatea procesului decisional

Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006 promovează reglementări moderne, cu un ridicat simț al realității, stipulînd că administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, elegibilității autorităților publice locale și consultării cetățenilor în probleme locale de interes deosebit. Apoi, Legea voluntariatului nr. 121 din 18.06.2010 are menirea de a încuraja participarea cetățenească la soluționarea problemelor locale, stipulînd că persoana poate participa benevol la oferirea de servicii, cunoștințe și abilități sau la prestarea unor activități în domenii de utilitate publică, din proprie inițiativă.

Participarea cetățenească este procesul prin care preocupările, nevoile și valorile cetățenilor sunt încorporate procesului administrației publice locale de luare a deciziilor. Conceptul de participare cetățenească se bazează pe necesitatea consultării cetățenilor și exprimarea de către aceștia a opiniilor în legătură cu deciziile care se adoptă de către autoritățile administrației publice și de care ei pot fi afectați în mod direct sau indirect.

Cetățenii sunt indiferenți față de contextul social și economic în care trăiesc și față de modul în care administrația publică locală, ca serviciu public, este preocupată de îmbunătățirea acestuia. Cetățenii nu conștientizează actul guvernării și nu se implică plenar în luarea deciziilor. Mai mult ca atît, cetățenii nu se simt responsabili pentru neajunsurile din localitate, această responsabilitate fiind atribuită în primul rînd statului, după primarului și, desigur, consilierilor locali, și doar într-o măsură foarte mică funcționarilor publici din cadrul primăriei. Cetățenii nu sunt implicați în procesul elaborării și aplicării politicilor locale, precum și în stabilirea domeniilor prioritare de intervenție. Ei nu sunt informați cu privire la modalitatea prin care se formează bugetul local, nedevenind astfel conștienți de greutățile și oportunitățile financiare existente. Atitudinea populației față de problemele localității este una de mijloc. Cetățenii nu manifestă interes în a înțelege problemele din cadrul colectivității și nu participă la planificarea activităților administrației publice locale.

Există mai multe motive pentru participarea electorală din ce în ce mai scăzută: cetățenii nu au obișnuința participării la viața socială și politică, nu au cultură civică și educație politică, nu înțeleg însemnătatea votului exprimat și importanța apartenenței la o comunitate activă din punct de vedere social și politic, la nivel local și național. Firesc, cetățenii transpun acest tip de gîndire și comportament în sfera participării cetățenești. Explicațiile participării electorale din ce în ce mai scăzută se poate axa și în jurul problematicii lipsei de comunicare dintre administrația publică locală și cetățeni și a legăturilor extrem de slabe între preferințele și dorințele cetățenilor și politicile publice adoptate de către autoritățile administrației publice locale. Sentimentul de inutilitate a acțiunii cetățenești și de ignorare a opiniei publice poate fi, la rîndul lui, răspunzător pentru interesul diminuat al cetățenilor față de procesul electoral. Cele mai importante motive pentru care cetățenii declară că nu se prezintă la urnele de votare sunt legate de lipsa de informare. Electoratul din mediul rural este, în general, mai puțin informat, mai puțin educat din punct de vedere civic și politic, și mai ușor de manipulat de către politicieni. Totodată, persoanele spun că exercitarea dreptului la vot nu va schimba nimic în comunitate.

Un fapt evident care reiese din datele prezentate mai sus este că participarea cetățenească prin intermediul exercitării dreptului de vot nu este eficientă. Participarea atît de redusă la scrutin reflectă lipsa de încredere a cetățenilor în clasa politică și indică o întrerupere în comunicarea dintre cetățeni și cei aleși să-i reprezinte. Totodată, cifrele statistice referitoare la participarea la vot a cetățenilor din localitate nu exprimă întotdeauna preocuparea conștientă și implicarea voită a votanților în procesul decizional. Simpla exprimare a votului nu înseamnă în mod automat preocuparea cetățeanului respectiv pentru problemele de interes local, național pe care autoritățile administrației publice vor trebui să le soluționeze.

Și totuși, nu putem vorbi de o lipsă totală de participare a cetățenilor, aceștia din urmă implicîndu-se în acțiuni de interes local, cum ar fi: mobilizarea în cazul stărilor de urgență, acțiuni de salubrizare a teritoriului, construcția obiectelor cu destinație publică, organizarea sărbătorilor culturale, organizarea sărbătorilor sportive.

Gradul scăzut de implicare și angajament al populației din sat în procesele de dezvoltare comunitară se explică prin acțiunea următorilor factori:

lipsa spiritului cooperant, al conlucrării oamenilor în soluționarea problemelor cu care se confruntă localitatea;

lipsa încrederii în autorități și în procesul de luare a deciziilor;

încrederea redusă a cetățenilor în faptul că pot infuența hotărîri importante care se iau la nivel comunitar;

neinformarea cetățenilor despre activitatea administrației publice locale;

necunoașterea mecanismului de participare;

nepăsarea, pasivitatea actorilor comunitari de a încuraja implicarea membrilor comunității în luarea deciziilor;

dorința autorităților de a nu împărți puterea decizională cu populația, materializată prin luarea tuturor deciziilor fară a implica cetățenii în procesul democratic și fără consultarea publicului în diverse probleme comunitare;

lipsa transparenței în activitatea administrației publice locale, ceea ce duce la informarea într-o măsură mică despre activitatea desfășurată de primărie și consiliu local sau informarea neoficială;

cetățenii sunt priviți adesea ca agenți pasivi, ca persoane care nu-și pot manifesta necesitățile și interesele și nu pot influența luarea deciziilor la toate nivelurile.

O ultimă specificație la capitolul implicarea cetățenilor în soluționarea problemelor de interes general din comunitate ar fi că populația a păstrat stereotipurile și atitudinile tipice perioadei sovetice, conform cărora statul era prezent în toate sferele vieții sociale, politice, economice și culturale și se ocupa de toate treburile societății. Populația așteaptă ca deciziile importante să vină din partea administrației, considerînd că implicarea lor nu este importantă.

Pentru funcționarea eficientă și pentru menținerea legitimității politice a autorităților administrației publice locale, este esențial ca cetățeanul să fie implicat într-o manieră mai directă și într-o măsură mai mare în procesul decizional privind politicile publice care îl vor afecta. Astfel, dincolo de participarea la vot și de alegerea unor reprezentanți politici, cetățeanul trebuie să aibă ocazia de a fi consultat referitor la politicile publice de nivel local, național. Numai prin cooperarea reală dintre cetățean și structurile administrative se poate ajunge la un climat propice dezvoltării în viitor.

Experiența internațională atestă că participarea cetățenească este un instrument eficient de impulsionare a dezvoltării locale. Avantajele ei se manifestă în sporirea calității procesului decizional, consolidarea parteneriatelor, atragerea de fonduri noi și raționalizarea utilizării resurselor existente, crearea imaginii benefice și creșterea autorității administrației publice. Implicarea cetățenilor în procesul de luare a deciziilor și în acordarea serviciilor contribuie la o guvernare locală mai bună, deoarece autoritățile se vor axa în acest caz pe satisfacerea nevoilor acestora, iar cetățenii vor avea un sentiment de apartenență la comunitate.

Participarea cetățenească, mai bine zis, creșterea acesteia este o condiție necesară unui stat precum Republica Moldova care se află din păcate încă într-o perioadă de tranziție determinată de numeroasele schimbări politice, economice, sociale în lupta cu problemele specifice, dar și o metodă prin care este reconsiderat rolul și sensul cetățeanului.

În concluzie, democrația presupune participarea cetățenilor la viața societății. În lipsa participării este posibil ca administrația publică să monopolizeze puterea și să-și susțină exclusiv propriile interese. Tocmai de aceea, cetățenii au datoria de a le aminti în permanență guvernanților că sunt aleșii și reprezentanții lor. Participarea cetățenească, deși este esențială în cadrul unei democrații, nu este întotdeauna ușor de realizat. Cîteodată este necesară voința politică, perseverență și o anumită dispoziție necesară educării atît a autorităților administrației, cît și a cetățenilor pe tema responsabilităților ce le revin într-o democrație.

Competența cetățenească și administrativă a cetățenilor.

Adoptarea deciziilor ce privesc problemele din colectivitate este dreptul exclusiv al autorității deliberative, lucru care nu anulează dreptul cetățenilor de a se implica în procesul decizional. Implicarea cetățenilor în soluționarea problemelor locale funcționaează ca o variabilă de măsurare indirectă pentru o potențială partivipare civică, fenomen care din punct de vedere sociologhic este denumit competență cetățenească.

Din sondajul realizat pentru a sesiza opțiunile de participare a cetățenilor din sat. Baurci-Moldoveni, r. Cahul, în diferite domenii de ordin local, am dedus că aproximativ 60% din respondenți nu sunt disponibili de a se implica în rezolvarea problemelor locale, deși se înregistrază o disponibilitate de a sugera idei pentru rezolvarea problemelor locale și de a participa la audieri publice de 80%, respective 70%. Acest decalaj procentual l-am apreciat ca fiind o expresie a încrederii reduse a cetățenilor din colectivitatea studiată față de posibilitatea de administrației publice locale de a rezolva probleme de ordin local (70%), respectiv insuficiența transparenței procesului decizional, respectiv 50% din respondenți ne fiind avizați cu activitatea primăriei (v. Tabel 8/ Diadrama 2).

Tabel 7. Opțiuni de participare a cetățenilor din sat. Baurci-Moldoveni, r. Cahul, %

O altă variabilă de măsurare a capacității administrative a autorităților publice locale este suportul social, care reprezintă implicarea cetățenilor în rezolvarea problemelor locale. Disponibilitatea populației pentru realizarea acestui indicator l-am apreciat prin întrebarea “cum credeți, cine este responcabil pentru prestarea serviciilor local (gaz, drumuri, apă etc)?”, la care respondenții s-au pronunțat diferit – 50% din responsabilități aceștean au apreciat ca revenindu-i primarului (v. Tabelul 8).

Tabelul 8. Principalii actorii sociali care sunt responsabili de prestarea servicilor publice la nivel local (în viziunea respondenților), %

Observăm că respondenții au o percepție corectă despre modul cum trebuiesc rezolvate problemele publice locale și care sunt actorii responsabili, situând instituția primarului în general, ca factor primordial în rezolvarea problemelor locale, care trebuie să aibă alături ca partener societatea civilă, finanțarea de la bugetul de stat ca factor complementar al activității acestora fiind redusă la 12%, statului revenindu-I rolul de supervizare și nu cel de finanțator total al acestora. În fond, societatea civilă conștientizează lipsa resurselor financiare din bugetele locale și mizează pe capacitățile personale și cognitive ale primarului pentru atragerea de fonduri, fiind gata să contribuie financiar cun o cotă de până la 74%.

Tabelul 9. Gradul de satisfacție a cetățenilor din sat. Baurci-Moldoveni prvind prestarea serviciilor locale.

Gradul scăzut de participare a cetățenilor, l-am apreciat ca manifestare a dezinformării populației despre activitatea primăriei, circa 70% din aceștea ne fiind informați deloc despre activitea autorităților locale – fapt reprezentat în tabelul de mai jos.

Tabelul 11. Gradul de informare a populației despre activitatea autorităților publice locale.

Solicitați fiind pentru a enumera cauzele care îi împiedică să se informeze cu privire la activitatea primăriei, respondenții au menționat câteva cauze iportante: dezinteresul acestora; APL nu este interesată ca cetățenii să fie la curent cu activitatea sa; lipsa transparenței decizionale; lipsa accesului la informație (v.Tabelul 12 ). Ținem să menționăm că Tatiana Șapefrați apreciază colaborarea dintre autoritățile moldovenești cu societatea civilă ca fiind una de tip „clepsidră”, adică o comunicare între populație și autorități foarte limitată, or anume acest aspect favorizează dezvoltarea participativă a cetățenilor.

Tabelul 12. Determinarea cauzelor neinformării populației (în viziunea cetățenilor).

Observăm că majoritatea respondenților invocă dezinteresul față de activitatea autorităților locale 40%, fept care poate fi foarte greu de înlăturat chiar dacă autoritățile locale reușesc să ia contact cu cetățenii, întrucât motivele acestora pot fi diverse și de natură diferită:

li s-a interzis în trecut participarea la procesul politiv și sunt nesiguri în privința participării;

problemele pentru care li se cere să se implice nu reprezintă aria lor de interese;

nu cred în proicesul de luare a deciziilor, având convingerea că autoritățile au ăntotdeauna ultimul cuvânt;

de multe ori cetățenii nu știu cum să participe ăn dialogul public sau în procesul de luare adeciziior.

Diagrama 7.Elaborare proprie.

Diagrama 8.Elaborare proprie.

Agenda primarilor și agenda cetățenilor.

Fiind în faza preliminară a alegerilor generale locale din 5.06.2011, m-a interesat în mod deosebit capacitatea concurenților electorali de a sesiza principalele probleme de ordin local care urmează să constituie baza agendei lor electorale, încununată de promisiunea realizării acestora într-un mandat de 4 ani. De asemenea, în elaborarea agendei electorale de primar un rol deosebit îl joacă valorile doctrinare ale partidului cu care concurentul electoral se identifică într-o manieră mai mare sau mai mică.

Alegerile locale ca expresie a democrației la nivel local, reprezintă o metodă de participare efectivă a cetățenilor la gestionarea treburilor publice locale, aceștia identificâdu-se cu agenda electorală a candidaților la funcția de primar, sau sunt influențați de personalitatea carismatică a concurentului electoral. Oricum, alegătorul vine la urna de vot selectând candidații în raport cu piramida motivațională a acestuia, la baza căreia se află necesitatea de a avea siguranța fizică, economică, urmată de cea a identificării propriei aprtenențe sociale sau politice.

Analizând participarea cetățenilor din Baurci-Moldoveni la procesul electoral din 05.06.2011, deducem un grad limitat de control al cetățenilor pe care îl pot manifesta în legătură cu procesul politic și social, cota participării la alegerile locale constituind 53,8 % din totalul numărului de alegători de pe listele electorale(v. Tabelul 10).

Tabelul 10. Dinamica paricipării cetățenilor din sat. Baurci-Moldoveni, r.Cahul la alegerile generale locale din 05.06.2011.

Sursa: Elaborare proprie.

Pentru a sensibiliza opinia cetățenilor visavi de problemele care necesită o rezolvare imediată, am solicitat cetățenii să enumere principalele probleme locale care trebuiesc rezolvate la nivel local în următorul mandat de primar (v. Anexe), aceștea si-au epus opinia, pe care am redat-o în valoare procentuală în diadrama de mai jos.

Tabelul 11.Principalele probleme de ordin local ce necesită o rezolvare cât mai grabnică în viitorul mandate de primar din sat. Baurci-Moldoveni, r. Cahul.

Diagrama 3.Principalele probleme de ordin local ce necesită o rezolvare cât mai grabnică (rezultatul sondajelor sociologice).Elaborare proprie.

Astfel, prioritar în agenda cetățenilor sunt problemele legate de infrastructura locală, acestea fiind partajate după speicficul local în modul următor:

Reconstrucția totală a unor porțiuni de drum; stoparea procesului de erodare a terenurilor din zona podului central, salubrizarea localității prin amenajarea gunoiștilor autorizare; asigurarea de transport pentru evacuarea deșeurilor de către segmentul de populație care nu dispune de această posibilitate (pensionarii);

Finisarea procesului de conectare a satului la conducta de gaze naturale; continuarea proiectului de construire arețelei de apeduct, inclusiv a sistemului de canalizare;

În al treilea rând, cetățenii văd necesară schimbarea atitudinii dezinteresate a primarului și consilierilor locali privind reformele locale, atitudine care cetățenii o văd ca fiind definitorie pentru mobilizarea cetoțenilor în rezolvarea problemelor locale;

Probleme ce țin de dezvoltarea economică locală; poliție locală; iluminat public șiamenajarea cimitirelor.

După cum se poate observa în tabelul anterior, majoritatea priorităților s-a situat pe palierul nevoilor primare, de bază, ale locuitorilor, fapt care a confirmat faptul că la originea dificultăților întîmpinate în ceea ce privește abordarea problematicii locale din perspectivă strategică s-a aflat acumularea, în timp, a unor probleme sociale serioase de viață cotidiană. Ignorarea, respectiv nesoluționarea îndelungată a acestora, a provocat, în opinia noastră, blocajul conceptual prezent care nu a permis manifestări strategice veritabile și nu va admite nici în viitor altceva decît o simulare modestă a acestui tip de atitudine, ceea ce va condamna pe mai departe APL la stagnare și înapoiere.

A rezultat, astfel, că o serie întreagă de atitudini, mentalități, acțiuni și inacțiuni produse pe orizonturi ample de timp, printre care constantă a fost lipsa preocupării guvernanților față de asigurarea condițiilor elementare de viață ale oamenilor, față de buna guvernare, în general, a provocat debusolarea și resemnarea cetățenilor, părăsirea masivă a țării, îndeosebi de către tineretul acesteia, imposibilitatea identificării corecte a țintelor strategice, frînarea liberei inițiative și diminuarea capacității APL de a gestiona treburile publice.

De asemenea am analizat agenda electorală a celor 5 candidați la funcția de primar de Baurci-Moldoveni, pentru a vedea în ce măsură agenda cetățenilor se regăsește în aceasta, identificând principalele domenii în care candidații la funcția de primar preconizează să implementeze reformele locale (v. Tabelul 12).

Tabelul 12. Agenda electorală a candidaților la funcția de primar de Bauri-Moldoveni, din 05.06.2011.

Sursa: Afișele electorale ale candidaților la funcția de primar de Baurci-Moldoveni; Procesul-verbal privind rezultatele numărării voturilor la alegerile consilierilor în consiliul sîtesc (comunal), orășenesc (municipal) și raional, întocmit de biroul electoral al secției de votare din satul Baurci-Moldoveni, r. Cahul, nr. 21.

O simplă privire peste agenmdele electorale ale candidaților, ne permite că conchidem că toți concurenții au sesizat principalele probleme ale comunității, cu excepția primului candidat, care de altfel a și opținut numărul maxim de voturi, care a inclus domeniul asigurărilor sociale, anume majorarea numărului de beneficiari de ajutor social. Acest aspect este foarte delicat, întru-cât numărul de beneficiari de ajutor social este stabilit nu de primar, ci de Casa Națională de Asigurări Sociale Cahul – instituție desconcentrată a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, primarului revenindu-i doar funcția de a motiva eventualul beneficiar de a participa la diverse lucrări publice de interes local, prin semnarea cererii solicitantului prin care acesta se obligă să presteze anumite servicii. Însă, neavizarea deplină privind aceste lucruri, determină cetățenii aleagă siguranța condiției fizice, financiare și să cadă în cursa elctorală a promisiunilor deșarte din perioada campaniei electorale.

Un alt aspect sesizabil care rezultă din numărul de voturi obținute de candidați, este că în socieatea moldovenească mai persistă concepția centralizării puterii, organizarea serviciilor locale de cătra stat, steriotipuri și atitudini tipice perioadei sovietice în care statul era omniprezent și se ocupa de toate, fapt vizibil în numărul de voturi revenit candidatului PCRM. Acest fapt explică atitudinea rezervată a cetățenilor privind participarea la elaborarea deciziilor de ordin local, lucru pe care l-am arătat într-o secțiune anterioară.

2.2. Corelarea politicilor publice cu cerințele mediului social, aspect microeconomic.

2.2.1. Organizarea și presterea a serviciilor publice la nivel local.

Am menționat într-o secțiune anterioară că activitatea administrației publice locale presupune îndeplinirea unor funcții / activități ce au drept scop satisfacerea nevoilor colective, necesități comune și asemănătoare pentru fiecare individ – educație, ocrotirea sănătăîții, păstrarea ordinii publice, protecția civilă, a muncii etc. Acestă structură administrativă este abilitată cu responsabilitatea de a determina domeniile în care urmează să se facă reorganizări de fond, obligând autoritățile să elaboreze planuri strategice de perspectivă a dezvoltarii economice locale, care trebuie să aitngă dou dominante:

Dezvoltarea economic locală – care presupune asigurarea unor condiții de către APL capabile să stimuleze activitatea agenților economici, drept consecință administrația locală își va asigura o bază constant de completare a bugetului local prin impozite și taxe;

Dezvoltarea socială – care presupune crearea unor condiții de trai mai bune partajate echitabil, valabile pentru toți membrii colectivității locale.

În fond, creșterea și diversificarea nevoilor sociale se manifestă ca o cerere de servicii, servicii pa care APL este obligată să le presteze conform atribuțiilor și competemțelor stipulate în Lege.

Pornind de la faptul că însocietate există numeroase și complexe cerințe din partea populației, serviciile publice au fost definite ca fiind relația dintre guvernanți și cei guvernați, în care primii au obligația să presteze servicii celor din urmă. Altfel spus, serviciul public constă în obligația de antură juridică, a celor care se află la guvernare dea asigura desfășurarea constant a unor activități anume. În sens organic, serviciul public semnifică un tip de organizare, o structură administrativă care are misiunea de a îndeplini sopuri specific. În sens material, serviciul public pravede o activitate de interes general, o misiune de utilitate publicărealizată prin intermediul a două elemente: scop și mijloc.

Pentru a defini mai clar esența sintagmei de serviciu public aceasta poate fi definită drept orice gen de activite prestată de autoritățile publice, în vederea satisfacerii unor interese generale specifice care sunt oferite în mod constant. Obiectul serviciului public îl constituie activitatea funcționarilor publici din instituțiile publice ce cad sub incidența Legii serviciului public, care prestează servicii de realizare a împuternicirilor delegate în vederea dezvoltării economiei, culturii, sferei sociale, apărării ordinii de drept etc.

Potrivit Legii privind administrația public locală, serviciile publice locale se organizează de către consiliul local la propunerea primarului, potrivit specificului și necesităților locale și în raport cu mijloacele financiare de care dispune bugetul local. Conceptual, crearea serviciilor publice în localitate trebuie să decurgă din două domenii:

1.Tehnic– servicii de drumuri, transporturi, gospodărire cocomunală și locativă;

2.Adminstrativ – servicii, direcții, birou de administarție locală, secretariat administrative, stare civilă, autoritate tuelară.

Din analiza efectuată asupra bugetului local al sat. Baurci-Moldoveni, am menționat deja că acesta duce o lipsă acută de finanțe locale, aportul cetățenilor neconstituind nici 10% din totalul cheltuielilor preconozate pe institiție. Logic, disponibilitatea autorităților locale de a crea servicii publice va fi diminuată de acest aspect, fapt care ar trebui să genereze noi tactici de acțiune a autorităților locale în vederea creării de servicii publice la nivel local.

În studiul efectuat de către Valentina Cornea privind infrastructura localităților din regiunea de Sud a Republicii, situiază satul Baurci-Moldoveni la grupul de localități cu un grad foarte slab de dezvoltare a infrastructurii locale, fapt apreciat prin lipsa rețelelor de aprovizionare a localității cu gaze natural și apă, și funcționarea unei case de deservire socială cu prestarea setului de servicii tradiționale (croitorie, cizmărie, firzerie, brutării, reparația obiectelor de uz casnic), servicii care sunt imprtante pentru orice colectivitate .

Reieșind din aceste realități, autoritățile publice locale trebuie să fie conștienți față de importanța serviciilor publice prntru cetățenii pe care îi reprezintă și să identifice cei mai potriviți furnizori de servicii pentru care să aplice politici de încurajare prin:

Oferirea de informații utile agenților care urmează să organizeze prestarea unui anumit serviciu;

Stabilirea unor facilități fiscal pe termen mai mare de 2 ani;

Darea în concesiune a unor bunuri din patrimonial public sectorului privat pentru a iniția activitatea uneei brutării sau mori private, lucru în urma căruia autoritățile locale pot avea mai multe beneficii:

În primul rând, se micșorează alocările financiare privind întreținerea spațiilor concesionate, acestea fiind suportate de concesionar.

În al doilea rând, concesionarul se obligă să presteze populației un anumit tip de serviciu public.

În al treilea ând, sunt achitate taxe la bugetul local.

În al patrulea rând, acest serviciu public stimulează crearea de noi locuri de muncă.

Prestarea serviciilor locale de către diferiți actori sociali în condițiile economiei de piață, presupune rentabilitatea activității economice și prfitul, care este supus concurenței ca rezultat al creșterii exigențelor consumatorilor față de serviciile prestate. Întrucât rata falimentelor noilor afaceri este mai mare la începutul activității economice, autoritățile publice ar terbui să fie interesate de succesul agenților economici, deoarece succesul acestora va genera în ultimă insatanță dezvoltarea economic locală și aportul de noi resurse la bugetul local.

2.2.2. Aspectul demografic al localității.

În prezent aștepțările de siguranță, de stabilitate, reducere a sărăciei și creștere economică ale cetățenilor, determină necesitatea promovării unei admn’inistrații publice eficiente, care depinde în mare măsură de calitatea politicilor publice elaborate și implementarea lor la nivel local.

Politicile publice sunt planuri, proceduri, legi, principii și acțiuni care sunt adoptate de factorii de decizie pentru a rezolva o problemă din societate, a se opune unei amenințări,a urmări un obiectiv sau pentru a menține o situație.

La nivel local, rolul fundamental în procesul de elaborare a politicilor publice îi revine consiliului local, care analizează cerințele diverselor grupuri ale populației, reformulează aceste cerințe în probleme care necesită soluționare, elaborând politici publice pe domenii de activitate sectorială. Obiectul politicilor publice îl constituie populația colectivității locale, care are un anumit sistem de valori și anumite aspitații sociale.

Din persepctiva administrației publice, populația reprezintă colectivitatea de administrat, cu toate caracteristicile ce derivă din dinamica, structura și mobilitatea populației. De la decidenții politici la nivel central sau local, și până la funcționarii cu aparent simple atribuții de execuție, cunoașterea mecanismelor demografice dintr-o comunitate, la un momnet dat, poate ușura implementarea celor mai bune practici și instrumente administrative și mai ales poate folosi argumentării și fundamentării unor politici și strategii optime, adaptate dinamicii și structurii populației. O bună descifrarea a caracteristicilor demografice la un moment dat presupune parcurgerea celor trei întebări : câți sunt? ce fel sunt ? de ce, din ce cauze ? Răspunsul la aceste întebări fundamentale constituie de fapt cele trei mari componente ale analizei demografice, care interează marile domenii ale vieții sociale : geografie socială ; statistică socială ; politici economice și politici demografice.

Pentru a răspunde la cele trei întrebări propuse mai sus, am analizat structura demografică a localității Baurci-Moldoveni, pentru a identifica principalele aspecte pe care autoritățile publice locale din teritoriu trebuie să le aibă in vedere atunci când elaboraeză strategii de dezvoltare locală.

Așadar, pentru elucidarea aspectului demografic din localitate, am studiat două variabile:

Variabila demografică ( structura populației pe sexe și vârste);

Variabila socio-economică (populație activă / inactivă).

Cu privire la aceste variabile, propun să analizăm datele din tabelul și piramida demografică de mai jos, care cuprind date ale situației demografice pe anii 2008, 2009, 2010.

Populația totală a satului constituie la momentul dat aproxinativ 2000 de locuitori, în descreștere în comparație cu anii precedenți, dintre care:

320 de copii până la vărsta de 15 ani;

plecați sunt aproximativ 300 de personae;

328 de invalizi și pensionari;

≈ 100 de bugetari (școala medie, grădinița de copii, biblioteca public, oficiul poștal, casa de cultură );

≈300 de agenți economici activi care activează pe baza Gospodăriilor Țărănești.

Sursa:Din dările de seamă ale Oficiului Medicilor de Familie Baurci-Moldoveni, r. Cahul, pe anii 2008, 2009, 2010

Calculând numărul de persoane active ocupate în sectorul bugetar și cel privat în raport cu totalul populației din colectivitatea locală dată, numărul acestora reprezintă 20%, restul – 61,8% o reprezintă populație activă neocupată (șomerii, caasnicii, studenții), din care 15% reprezimtă prsoanele plecate peste hotare și valoarea de 33,2% revine populației inactive (invalizii, pensionarii, copii până la 15 ani), care se întrețin din sursele parvenite din gospodăriile personale și din reminiscențele celor 15% din populație care sunt plecați peste hotare. Analăzând aceste valori proncentuale, observăm că decalajul dintre populația activă ocupată și populația activă neocupată este foarte mare și constituie 41,8 %. Este de la sine înțeles că aportul la bugetul local prin impozite și taxe a celor 20% din populație este foarte mic, lucru care are rezonanță în bugetul anual al primăriei. Am observant că 61,8% (din care 15% cei plecați peste hotare), nu întrprind nici un fel de activități la nivel local, cu excepția perioadelor sezoniere, când o parte dintre aceștea sunt angajațo zilieri, fapt care nu aduce nici un aport financiar la bugetul local.

Mai mult, preconizez că o parte din populația activă plecată peste hotare se va întoarce acasă și va fi dispusă să-și investească banii pentru a întreprinde activități economice profitabile. Însă, dacă luăm în calcul faptul că satul Baurci-Moldoveni are o infrastructure foarte slab dezvoltată, această realitate poate constitui un impediment serios privin atragerea investițiilor în mediul rural dat întrucât accesul la facilitățile sociale sunt totalmente/parțial apsente:

Apeduct traseu central – totalmente apsent;

Sistem de canalizare -totalmente apsent;

Casă de cultură – parțial deteriorată;

Infrastructura străzilor localității – nesatisfăcătoare.

Un alt indice important pentru a avea o reprezentare generală privind capacitatea umană a localității repartrizarea pe vârste a populației din teritoriu. Piramida demografică a localității ne face o ragiodrafiere apopulație satului, ajutându-ne să vedem că preponderentă este populația tânără aptă de muncă, în detrimental populației inactive, dar care este antrenată într-o dinamică de îmbătrânire ireversibilă, piramida demografică a localității fiind aprecită în formă de “clopot” sau “balon”, fiind omanifestare a fenomenului demografic de îmbătrânire a populatie locale.

Acest lucru îl vedem și din ponderea sporului natural pe sat pe anul 2010 care este negativ (v. Tabelul 13) și natalitate generală, care înregistrază o scădere pentru anul 2010 de 1,5 %0 în comparație cu anul 2009 (v. Tabelul 14./15.).

Tabelul 13.Ponderea sporului natural pe satul Baurci-Modoveni, r.Cahul.

Sursa: Raportul analitic de activitate cuartiv-profilactică aCS Zârnești pe anul 2010.

Tabelul 14. Structura demografică pe vârste din sat. Baurci-Moldoveni, r. Cahul pe anii 2009- 2010.

Sursa: Raportul analitic de activitate cuartiv-profilactică aCS Zârnești pe anul 2010.

Tabelul 14. Natalitatea din sat. Baurci-Moldoveni, r. Cahul pe anii 2009- 2010.

Sursa: Raportul analitic de activitate cuartiv-profilactică aCS Zârnești pe anul 2010.

Acești idicatori, indică asupra nivelului scăzut de trai, inaccesul la facilitățile sociale, insuficiența resurselor financiare disponibile pentru întreținerea unui copil, lipsa unei locuințe proprii ș.a. și nuindică asupra gradului de fertilizare a femeilor, lucru care terebuie să pună în gardă autoritățile locale, întrucât acest aspect influiențează direct dezvoltarea socio-economică locală.Domeniile în care administrația public locală trebuie să întreprindă măsuri concrete au fost reprezentate procentual în diagram 3, care cuprinde rezultatele chestionarelor aplicate în teren, acestea fiind percepute de cetățeni în felul următor: reconstrucția drumurilor, podurilor și barajelor (68%), salubrizarea localității, amenajarea gunoiștilor autorizate, instalarea de tomberoane pe sectoare (48%), conectarea la conducta cu gaze naturale și construirea traseului central de apeduct (30%), renovarea căminului cultural (22%), iluminatul public (18%) și amenajarea cimitirelor (16%).

Desigur, politici de stimulare a natalității la nivel local autoritățile publice nu pot întrprinde, întrucât acest domeniu ține de competența organelor centrale, însă obligațiile legale de ale administrației publice localede a contribui eficient la dezvoltarea economică locală, cearea locurilor de muncă șiatragerea investițiior rămân în vigoare, care au ca efect direct prestarea unor servicii calitative la nive local și ridicare anivelului de trai a populației.

În acest caz, autoritățile locale sunt responsabile de stimularea activității agenților economici prin ajutorul acordat în atragerea de investiții ăn sectorul privat, prin sesizarea instituțiilor de colectare a produselor agricole finite, dea organiza campanii de instruire a celor interesați privind modul de dezvoltare a unei agriculture acologice, profitabile.

Desigur, la disopoziția APL ca organ reprezentativ stau multe posibilități de rezolvarea a problemelor locale, important este faptul că aceste problem să fie selectate după criteriul necesității locale și eficienței directe. Consider că optimă ar fi poibilitatea încadrării specialiștilor universitari în comisii care să găsească soluții optime de rezolvare a problemelor locale, lucru care necesită atât timp, cât și cunoștințe în acuză pentru a elabora startegii specifice de dezvoltare locală și politici publice sectoriale, care aplicate în raport cu necesitățile locale, vor reuși să realizeze o diminuare a decalajelor economice și sociale ale localității date.

Diagrama 4 . Piramida demografică a populației din sat. Baurci-Modoveni, raion Cahul, pe grupe de vârstă pe anul 2009.Elaborare proprie.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI GENERALE

CONCLUZII

1) Analiza cadrului legislativ care atribuie competențe autorităților publice locale permite

de a constata că majoritatea actelor normative și legislative relevante nu fac delimitare clară

între autoritățile publice locale de diferite nivele și de aici nu se respectă și prevederile Legii

privind descentralizarea administrativă care stabilește domeniile proprii de activitate ale APL

de nivelul I și II.

2) Competențele autorităților de primul nivel de administrare au fost fixate pur

formal, fără a se stabili izvorul resurselor financiare pentru a putea fi realizate. Astfel,

autoritățile publice locale au fost abilitate cu competențe pentru realizarea cărora nu dispun de

patrimoniu, resursele financiare și/sau umane necesare sau de capacități adecvate;

3) Analiza capacităților financiare a scos în evidență faptul că acestă localitate este săracă. Acest fapt atestă și existența unui potențial foarte slab de dezvoltare. Structura economiei este slab dezvoltată.

5) Realizarea competențelor APL se află în mare dependență de transferurile de

la bugetul de stat ce relevă gradul scăzut de autonomie al administrației publice locale,

precum și capacitatea redusă de a răspunde necesităților cetățenilor la nivel local. Ponderea

veniturilor proprii în bugetele locale rar unde depășește 20%, ceea ce face ca AAPL să fie

dependente de autoritățile publice centrale;

6) Pluripartidismul politic excesiv la nivel local aduce mari prejudicii procesului

administrării domeniului public în favoarea comunităților locale, deoarece adesea ori

interesele politice prevalează asupra intereselor colectivității locale;

7) Administrația publică centrală, prin intermediul recomandărilor privind

organigramele tip și grilei de salarizare influențează APL și le lezează din drepturile

autonome la administrarea publică de interes local;

10) Lipsa unui sistem de remunerare unitară, motivantă și transparentă, corelată cu

lipsa unor politici eficiente de resurse umane, ce a dus la creșterea gradului de demotivare a

funcționarilor publici și, ca o consecință – fluctuații mari de personal și stagnarea și/sau

reducerea performanțelor profesionale;

13) La nivelul țării nu s-a realizat inventarierea generală a necesităților și

oportunităților locale/zonale/naționale de atragere a investițiilor, a priorităților și urgențelor în

acest domeniu, nu există o strategie unitară și coerentă de accesare a finanțărilor externe

pentru diferitele categorii de proiecte/programe și nici mecanisme de sprijinire a comunităților

locale în acest sens. Ca urmare, stabilirea obiectivelor de planificare, a responsabilităților, a

resurselor și activităților se face dificil, coordonarea este insuficientă, execuția lacunară,

acestea indicînd, la rîndul lor, carențe pe planul planificării strategice și al atragerii de

investiții;

Unitatea administrativ-teritorială Baurci-Moldoveni posedă capacități în general limitate, suferă de o subfinanțare cronică, de lipsa marcată a resurselor materiale și umane specializate în domenii de mare importanță și practică, o administrare pe care o putem caracteriza ca fiind, într-o măsură covîrșitoare, de subzistență autarhică, aspecte care fac ca perspectiva asigurării unei autonomii locale autentice și a descentralizării conexe să pară destul de îndepărtată.

Recomandări

1. Reorganizarea și consolidarea administrativ-teritorială a unităților administrativ-teritoriale

care nu se încadrează în prevederile legislației și a celor care nu dispun de capacitate administrativă;

3. Utilizarea metodei ”ghiliotinei„ asupra tuturor actelor legislative care stabilesc atribuții

APL în diferite domenii, (înafară de legile de bază ale APL), și satbilirea de noi competențe,

racordate cu Legea privind descentralizarea administrativă și Legea privind administrația

publică locală;

4. Aducerea neântârziată la îndeplinire a cerințelor stabilite de Legea privind descentralizarea administrativă privind evaluarea și stabilirea capacității administrative a tututror autorităților publice locale de nivelul I și II și lichidarea prin comasare a celor care nuîndeplinesc parametrii stabiliți.

5. A elabora criteriile în baza cărora trebuie să aibă loc procesul descentralizării

administrative sau transferului de competențe către APL după trei categorii de competențe:

(1) exclusive/proprii, (2) partajate și (3) delegate de către APC;

7. În scopul dezvoltării democrației locale, participării acitve a cetățenilor la procesele

decizionale în mod direct și prin reprezentanții săi este necesar de a revizui sistemul actual al

reprezentării proporționale în alegerile locale, slăbind influența partidelor politice și dând

posibilitate colectivităților locale de a-și alege reprezentanții săi prin vot uninominal sau

preferențial;

11. Consolidarea sistemului funcției publice prin: consolidarea departamentelor, secțiilor,

serviciilor de resurse umane în instituțiile publice; modernizarea și îmbunătățirea imaginii

sistemului funcției publice; creșterea perspectivelor pentru dezvoltarea carierei; creșterea

abilităților profesionale ale funcționarilor publici prin motivarea funcționarilor publici;

prevenirea și lupta împotriva corupției.

12. Pentru a motiva creșterea perfomanțelor profesionale ale funcționarilor din APL, ar

trebui ca acestora să li se asigure un sistem de salarizare decent și posibilitatea realizării unei

cariere vizibile. Promovarea trebuie să se facă numai pe criterii de performanță și moralitate.

13. Formularea unei propuneri legislative privind includerea obligatorie în structura

bugetului instituțiilor și autorităților publice a cheltuielilor legate de dezvoltarea profesională

a angajaților (ex. 0.5-1%din buget).

14. Reconsiderarea normelor și normativelor care sunt puse la baza determinării

cheltuielilor publice locale pentru ca acestea să reflecte real costurile unitare.

15. Elaborarea la nivel republican a Concepției integrate de planificare strategică în

domeniul APL, care să asigure: definirea conceptelor specifice domeniului; modul de stabilire

a scopului, obiectivelor, rezultatelor și a activităților subsecvente acestora, pe importanțe și

priorități; modul de îndeplinire a sarcinilor; structura de principiu a documentelor de

planificare, dezvoltarea, conținutul și modul de elaborare a acestora; responsabilitățile în

domeniu; procedurile de evidență a îndeplinirii sarcinilor, evaluare, monitorizare,

control/reglare, actualizare a planurilor; forma de sprijin/cooperare din partea autorităților

competente; modalitățile de consultare/informare/educare cetățenească a comunității;

formarea profesională în domeniu; resursele alocate și alte elemente care să faciliteze

demersul de planificare locală.

16. Constituirea la nivel republican, al raioanelor, orașelor și satelor a unor

structuri/posturi de specialitate, dedicate, pentru coordonarea/implementarea planificării

strategice integrate în teritoriu, cu sarcini de atragere a investițiilor și a finanțărilor diverse,

precum și de sprijinire a UAT în soluționarea sarcinilor de acest tip, îndeosebi în mediul rural.

17. Obținerea consensului politic național asupra Concepției integrate de planificare

strategică în domeniul APL și Concepției integrate de atragere a investițiilor și finanțărilor

externe, realizarea/modificarea/completarea, după necesități, a cadrului normativ,

organizatoric și funcțional necesar punerii în operă a acestora.

18. Ameliorarea capacității de relaționare și așezarea sa pe coordonatele bunei guvernări

prin revizuirea cadrului legal, organizatoric și funcțional al APL în scopul redefinirii rolurilor,

atribuțiilor și competențelor fiecărei componente structurale; clarificării și simplificării

sistemului relațional; evitării suprapunerilor și paralelismelor; eliminării ingerințelor cu

diferite etiologii, a redundanțelor și al diminuării costurilor.

19. Elaborarea unui plan de dezvoltare a relațiilor la nivel local, regional, național,

transfrontalier și internațional, precum și a parteneriatelor public-private, bazat pe:

a. inventarierea nevoilor și posibilităților de cooperare;

b. formularea ofertei locale de colaborare care să conțină explicit date privitoare la

contribuția/oferta raionului;

c. domeniile pretabile la cooperare;

d. partenerii potențiali;

e. modalitățile de cooperare estimate;

76

76

f. nevoile de sprijin guvernamental/european pentru dezvoltarea de colaborări;

g. resursele locale, infrastructura ce pot fi utilizate/activate;

h. politicile locale de acordare a unor facilități economice și fiscale partenerilor de

cooperare, organizarea de manifestări specifice (tîrguri, expoziții, festivaluri etc.).

Recomandarea principală este acea de a se revizui pe baza datelor, concluziilor și

recomandărilor din prezentul studiu, Strategia de descentralizare a R.M., de a se proiecta

reorganizarea din punct de vedere teritorial și administrativ, de a se obține consensul

național asupra acestor măsuri de reformă, de a se iniția și implementa, etapizat, acest

proces, pe măsura asigurării cadrului normativ necesar, a condițiilor financiare, materiale

etc., concomitent cu pregătirea personalului din administrație pentru gestionarea și

punerea în aplicare a întregului demers.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Sintetizînd informațiile putem afirma că la nivelul local capacitatea administrativă a autorităților administrației se prezintă ca fiind una insuficient de dezvoltată, stare de lucruri caracteristică pentru toate autoritățile administrației publice locale din Republica Moldova. Calitatea joasă a procesului administrativ și a capacității administrative este considerată ca fiind un factor important care explică crizele economice și încetinirea ritmurilor de creștere a economiei. Faptul că prejudiciile cauzate de politicile publice și administrarea nesatisfăcătoare deseori sunt mult mai serioase decît daunele ce rezultă din dezastrele naturale determină căutarea unor soluții pentru sporirea capacității administrative și a abilităților administrației de a face față imperativelor timpului.

Dezvoltarea capacității administrative este neapărată pentru a conduce societatea prin "rupturile de istorie", cum ar fi ruptura de la comunism la democrație, de la economia de comandă la economia de piață, de la calitatea de membru al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc și al Organizației Tratatului de la Varșovia la calitatea de membru al Uniunii Europene și al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.

Starea curentă a lucrurilor din administrația publică locală a Republicii Moldova corespunde naturii de tranziție, marcată de amprenta practicilor existente în vechiul sistem. Nivelul redus de cultură instituțională, lipsa profesionalismului, organizarea slabă, criteriile confuze în luarea deciziilor și aplicarea necorespunzătoare a principiului separării puterilor în stat caracterizează astăzi mediul administrativ.

O bună capacitate administrativă reprezintă, de fapt, un mod eficient de funcționare a autorității administrației publice locale, eficacitatea serviciilor și un bun control al activităților personalului. De aceea, accentul trebuie să se pună pe de o parte, pe un management eficace într-un cadru instituțional coerent, iar pe de altă parte, pe capacitatea de a implementa deciziile.

Acțiuni prioritare necesare pentru creșterea eficienței capacității autorităților administrației publice locale ar fi:

obligarea prin lege a autorităților publice locale de a consulta opinia colectivității locale la adoptarea actelor normative care vizează drepturile și interesele lor;

adoptarea unui sistem nou privind finanțele publice locale, în vederea reconsiderării sistemului actual de venituri-cheltuieli ale administrației publice locale, precum și a întregului proces de elaborare, adoptare, administrare și executare a bugetului local;

transferarea competențelor decizionale depline privind administrarea patrimoniului local al administrației publice locale;

crearea sistemului informațional integrat al administrației publice locale;

reforma funcției publice la nivel local;

asigurarea stabilității funcției publice și valorificarea experienței individuale, garantarea realizării drepturilor și obligațiilor angajaților autorităților administrației publice locale, pe bază de profesionalism și performanță;

elaborarea unui mecanism de negociere între autoritățile administrației publice locale și domeniul social, politic, economic și cultural.

Întreprinderea unor astfel de acțiuni va permite consolidarea unei capacități administrative a autorităților administrației publice locale la un nivel înalt și în deplin acord cu valorile europene, ceea ce va permite comunității locale efectuarea unui salt economic și o participare mai bună la activități de inovare și înalt productive.

În acest sens, pentru diagnosticarea corectă a problemelor locale și a opțiunii cetățenilor în vederea rezolvării acestora, am aplicat ca metodă de recoltare a datelor metoda statistică și cercetrea documentară pentru a vedea în ce măsură autoritățile locale răspund cerințelor sociale ale colectivității și a chestionareale sociologice de analiză a percepției cetățenilor visavi de deferite aspecte administrative. Am aplicat aproximativ 100 de chestionare care au cuprins respondenți din diferite categorii devârstă, de la 18 șa 70 de ani, care au fost solicitați nsă răspundă la mau multe ăntrebăti care le-am inclus la Anexe. Țin să menționez că de un real folos la elaborarea chestionarelor, mi-au fost cele două lucrări cu aspect sociologic ale doamnei Valentina Cornea – Administrația public locală: abordare sociologică și Aspecte sociale în administrația public locală – după care am adapatat elaborarea acestora.

La întrebarea dacă este viabilă administrația publică locală din satul Baurci-Moldoveni, r. Cahul, vom răspunde precizând problemele cu care se confruntă aceasta în activitatae de administare a intersului public:

Insuficiența resurselor financiare necesare pentru rezolvarea problemelor locale, generată de sărăcia rurală, lipsa locurilor de muncă și veniturile mici ale populației.

Capacitatea redusă de reprezentare a interesului public, întrucât atât consilierii cât și funcționarii publici nu manifestă voință activă pentru reprezentarea societății civile, lucru care l-am apreciat ca fiind în strânsă legătură cu sistemul de valori motivaționale ale acestora, precum și de stimulările individuale practicate în interiorul instituției publice.

Participarea cetățenească redusă. Predispoziția redusă a societății civile de a se implica în procesul decizionaleste generată de neîncrederea cetățenilor față de autoritățile publice locale, aceasta atingând cote de aproximativ 50%.

Transparența decizională redusă. Cetățenii nu sunt solicitați sîă participle la procesul decisional, lucru care îl văd realizabil prin activismul consilierilor locali, respectiv aceștea nefiind în cunoștință de cauză visavi de procedurile de luare a deciziilor,nu manifestă ineres dea se implica.

Lipsa rețelelor de cooperare și contactare cu publicul.Fiind rugați să-și expună părerea față de anumite problem locale, 20% din cei chestionați au fost de părere că una din problemele locale care nacesită o schimbare imperativă este atitudinea dezinteresată a primarului și a consilierilor față de problemele locale. Tot cetățenii își exprimă disponibilitatea de a acorda parteneriat în rezolvarea problemelor locale de până la 74%, în cazul în care se va vedea o schimbare în atitudinea autorităților.

Pluripartidismul politic excesiv la nivel local aduce mari prejudicii procesului administrării domeniului public în favoarea comunităților locale, deoarece adesea ori interesele politice prevalează asupra intereselor colectivității locale.

Autoritățile APL ignoră prevederile legale privind obligativitatea elaborării și adoptării regulamentelor cadru și statutelor cadru, ceea ce le diminuează din posibilitățile și capacitățe administrative de care dispun, Administrația publică centrală, prin intermediul recomandărilor privind organigramele tip și grilei de salarizare influențează APL și le lezează din drepturile autonome la administrarea public.

Procesele implicării cetățenilor în activitatea APL prin diferite forme, cum ar fi: referendumul local, dezbaterile publice, mesele rotunde, sondajele de opinii sunt în stare incipientă și afectate de formalism.

În acest context propun următoarele recomandări în vederea eficientizării activității autorităților publice locale:

De a încuraja agenții economici în vederea prestării de servicii publice, prin promovarea tolerării fiscale;

Oferirea de informații utile agenților care urmează să organizeze prestarea unui anumit serviciu;

Darea în concesiune a unor bunuri din patrimoniul public sectorului privat pentru a iniția activitatea unei brutării saua unei frizerii.

De a mobiliza consiliul local în vederea sesizării opiniei cetățenilor privind anumite probleme locale în vederea sporirii nivelului de încredere a acestora față de autoritățile locale ;

Diversificarea mecanismelor de consultare a cetățenilor, prin organizarea regulată a audierilor publice pe sectoare care-i revin fiecărui consilier, pentru a solicita cooperarea societății civile sub diferite aspecte (sugestii, contribuție materială sau forță de muncă) fapt ce va dezvolta conștiința politico-socială a acesteia.

Elaborarea de strategii de dezvoltare locală în raport cu specificul unității administrative-teritoriale, prin colaborarea cu autoritățile ierarhic superioare, precum și aspecialiștilor în domeniu care sunt capabili să facă prognoze locale veridice.

Informarea și instruirea autorităților locaale (consilierilor) și a societății civile.

De a promova dialogul transparent și dechis între autorități, societateacivilă și reprezantanții mediului academic.

Educația civică a populației din colectivitatea locală, trebuie văzută ca element integratoriu a administrației publice, deoarece de nivelul de implicare a cetățenilor în procesul administrării publice locale depinde calitatea activității de mai departe, pe care o va desfășura autoritatea reprezentativă locală și conștientizarea mai lesne a faptului că dreptul la autoadministrare locală, pluralismul politic, participarea cetățenilor, nivelul ridicat al transparenței activității APL, de rând cu alte elemente, sunt componente inerente ale democrației locale, fără de care nu poate funcționa un sistem modern de administrare.

Întreprinderea acestor acțiuni, cred că va genera o sporire a atenției autorităților asupra aspestelor sociale ale adaptării comportamentului cetățenesc, contribuind la crearea opiniei publice locale cu o nouă forță de implicare, promovarea participării cetățenești, educarea și instruirea societății civile în vederea promovării solidarității administrative la nivel local.

Bibliografie.

Studii, monografii, artcole, rapoarte.

Collin, P.H. Dicționar de politică și administrație, Ed. Universal DALSI, 2000.

Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Academia Română Iorgu Iordan, Ediția II, Ed. Univers Rnciclopedic, București, 1998, pag.75.

Sîmboteanu, A., Istoria administrației publice din Moldova, Chișinau, 2009.

Cornea,V., Activitatea administrației publice locale: abordare sociologică, Cahul, 2009.

Mocanu,Victor, Descentralizarea servicilor publice, Chișinău, Ed. Tipografia Centrală, 1999.

Ghidul alesului local, Academia de Administrare Publică pe lângă Președintele Republicii Moldova, Chișinău, 2007.

Popa, V., Autoritățile publice ale Republicii Moldova. Compendiu privind structura și funcționarea lor, Ed. TISH, Chișinău, 2004.

Deleanu, I., Drept constituțional și instituții politice, Ed. Chemarea, Iași, 1993.

Creanga, I., Curs de drept administrative, Ed. Epigraf, Chisinau, 2005

Cornea, S., Unele consideratii privind organizarea administrativă a teritoriului statului // Administrarea publica, nr. 1-2, pag. 26 – 33.

Quo vadis Modova?Administrația publică, Ed. TACIS, Chișinău, 1999.

Cornea,S.,Condițiile juridice definitorii ale noțiuniide colectivitate locală // Administrația public în perspectiva integrării europene. Materialele sesiunii de comunicări științifice,27-28 octombrie,2006, pag. 321-331.

Popa, V., Consiliul local în acțiune, Ed.This, Chișinău, 1999.

Munteanu, I., Analiza funcțională a puterilor locale: metodă și concept., Ed.THIS, Chișinău, 2004.

Iorgovan, A., Tratat de drept administrativ, vol. I, Ediția a 4, Ed.All Beck, București, 2005.

Cornea, S., Introducere în politologie, Cahul, 2008.

Platon, M., Administrația publică (Curs universitar), Ed. Universul,Chișinău, 2007.

Negru, Boris, Rporturile dintre autoritatile publice de diferite niveluri, // Quo vadis Moldova?,Chișinau, 2002, pag. 124.

Preda, M., Autoritățile administrației publice. Sistemul constituțional roman, București, Ed.Lumina Lux, 1999.

Pascariu, G.,C., Uniunea Europeană. Politici și piețe agricole,. Ed. Economică, București, 1999.

Gavrilă,E., Integrarea economică comunitară, note de curs.

Simon H., Thompson V., Smithburg D., Administrația publică, Chișinău, Ed. Cartier, 2003.

Henry,N., Ddministrație publică și afaceri publice, Ed. Cartier, Chișinău, 2005.

Orlov, I.A., Reforma administrației publice – o cale spre buna guvernre apud Administrația publică și buna guvernare, caiet științific nr.2, Chișinău, 2008, pag 65, 71.

F. S. Lane, Probleme actuale de administrație publică, Ed.Epigraf, Chișinău, 2006..

Popa,V., Cadrul legal al administrației publice locale în Republica Moldova apud Cartea albă a situației autonomiei locale în Republica Moldova, Ed. Cartier, Chișinău, 2000.

Chiriac, L., Leaderul de succes – factor decisiv în promovarea schimbării, apud Politici Publice, Chișinău, 2004.

Șaptefrați,T., Administrația public locală – garant al dezvoltării durabile a comunității apud Adminstrația publică în perspectiva integrării europene, Caiet științific nr. 1, Chișinău, 2006.

Postolache, M., Serviciul public,Ed.Tehnica-Info, Chișinău, 2005.

Profiroiu, A., “Dezvoltarea economica locala”, Edit. Economica, Colectia de administratie publica, Bucuresti, 1999.

Pușcașu,V., Demografie, Galați, 2008.

Osoianu, I., Consolidarea capacității administrative pentru implementarea Planului de Acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova, Ed.Bons Offices, 2006.

Parlagi, A.P., Iftimoaie, C., Serviciile publice locale, Ed. Economica, București, 2001.

Raportul Național de Dezvoltare Umană 2009/2010.

Popa,V., Chiriac,L., Mocanu,V., Ghidul primarului, Chișinău, 2005.

B. Documente, acte normative.

Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994;

Carta Europeană a Autonomiei Locale din 15 octombrie 1985;

Raportul explicativ asupra Cartei Europene a Autonomiei Locale ;

Codul electoral nr.1381-XII din 21.11.1997;

Codul Fisal nr.1163-XIII din 24.07.1997;

Legea privind organizarea-administrativ teritorială a Republicii Moldova nr.764-XV din 27.12.2001;

Legea privind administrația publică locală nr.436-XVI din 28.12.2006;

Legea privind descentralizarea administrativă nr.435-XVI din 28.12.2006;

Legea privind statutul-cadru al satului (comunei), orașului (municipiului) nr.436-247 din 12.12.2003;

Legea privind aprobarea Regulamentului-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale nr.547 din 14.11.2003;

Legea privind statutul alesului local nr.768-XIV din 02.02.2000;

Legea privind taxele locale nr.186-XIII din 19.07.1994;

Legea privind finanțele publice locale nr.397 din 16.10.2003;

Legea privind taxa de stat nr.1216-XII din 30.12.1992;

Legea cu privire la petiționare nr. 190-XII din 19.07.1994;

Legea privind sistemul bugetar și procesul bugetar nr.847 din 24.05.1996;

Legea cu privire la funcția publică și funcționarul public nr.158 din 04.07.2008.

Alina Profiroiu, Sorina Racoviceanu si Nicolae Taralunga, “Dezvoltarea economica locala”, Edit. Economica, Colectia de administratie publica, Bucuresti, 1999

Florin Coman-Kund, “Politica de comunicare externa a colectivitatilor locale”, Edit. Economica, Colectia de administratie publica, Bucuresti, 2000

Francoise Dubois, “Les politiques de communication externe des collectivités territoriales. le cas de la Picardie”, these pour le doctorat, Ed. l’Atelier national de reproduction des theses de l’Université de Lille III, Lille, 1994

Marius Profiroiu, „Managementul strategic al colectivitatilor locale”, Edit. Economica, Bucuresti, 1999, Colectia de administratie publica

Maryse Souchard si Stephane Wahnich, “La communication politique locale, Collection “Que sais-je?”, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1995

Anexe.

Anexa 1.Chestionar pentru a identifica gradul de satisfacție a față de serviciile locale care sunt/ar fi trebuit prestate la nivel local.

ÎNTRBARE: Cât de mulțumit sunteți de următoarele servicii?

Funcționarea telefoanelor;

Instituțiile medicale;

Mijloacele de transport public;

Servicii poștale;

Instituții școlare și preșcolare;

Posibilitatea de aface cumpărături în localitate;

Primărie;

Farmacie;

Apeduct, sistem de canalizare, amenajarea fântânilor.

Curîțenia din localitate;

Iluminatul public;

Starea drumurilor din localitate.

VARIANTE DE RĂSPUNS: 1. Mulțumit ;2. Nu prea; 3. Deloc.

Anexa 2. Chestionar pentru a identifica principalele problem locale ce necesită o rezolvare cât mai grabnică.

ÎNTREBARE: Cum credeți, care sunt principalele probleme locale care trebuiesc rezolvate în viitorul mandat de primar?

VARIANTE DE RĂSPUNS: răspuns multiplu.

Anexa 3. Chestionar pentru a sesiza opțiunile de participare a cetățenilor din sat. Baurci-Moldoveni, r. Cahul în diferite domenii de ordin local.

ÎNTREBARE:Dacă Dv-stră ați fi solicitat , ați participa la următoarele activități sociale de ordin local?

Să asistați la ședința consiliului local;

Să aderați la ONG-uri;

Să dați bani pentru a rezolva diferite problem locale (amenajarea gunoiștilor; organizarea de sărbători culturale, sportive; construirea de edificii culturale, religioase, amenajarea fântânilor etc. );

Să participați la un act de protest;

Să sugerați idei de rezolvare a problemelor locale;

Să participați la audieri publice.

VARIANTE DE RĂSPUNS:1. DA; 2. NU; 3. NU ȘTIU.

Anexa 4. Chestionar pentru a aprecia gradul de încredere a populației în autoritățile locale.

ÎNTR ABARE:Câtă încredere aveți în primar, dar în funcționarii publici?

VARIANTE DE RĂSPUNS: 1. Foarte multă; 2. Nu prea; 3. Deloc.

Anexa 5. Chestionar pentru a aprecia gradul de informare a populației privind activitatea primăriei.

ÎNTR ABARE: Cât de informat sunteți Dv-tră despre activitatea primăriei din sat. Baurci-Moldoveni?

VARIANTE DE RĂSPUNS: 1. Într-o mare măsură; 2. Într-o mică măsură; 3. Deloc.

Anexa 6/a. Președinți ai sovietului de deputați Burci-Moldoveni.

1970-1974 Cavruc Vladimir Tudor.

1974-1977 Pila Gheorhe Gheorghe.

1977-1980 MafteiAlexandru Ion.

1980-1982 Vladarciuc Vasile Ion.

1982-1983 Șincheievici Alexandra Constantin.

1983-1985 Arabadji Ion Dumitru.

1985-1990 Arnaut Iurie Valeriu.

Anexa 6/b. Numărul legislaturilor consiliului local Baurci-Moldoveni.

3.1.3. CHESTIONAR

1. Sunteți funcționar public de conducere sau de execuție?

o Funcționar public de conducere

o Funcționar public de execuție

2. În ce perioada ați fost numit funcționar public?

o 1999-2000

o 2001-2002

o 2003-2004

o 2005

3. În ce condiții ați fost numit funcționar public?

o Prin concurs

o Prin referat

o Nu știu/ nu răspund

Care sunt avantajele pe care le resimțiți în a fi funcționar public?

o Avantaje salariale

o Siguranța locului de munca

o Prioritate în formarea continuă

o Nu știu/ nu răspund

5. Care sunt dezavantajele pe care le resimțiți în a fi funcționar public?

o Imposibilitatea de a avea o afacere în nume propriu

o Imposibilitatea de implicare pe linie politică

o Responsabilități mari

o Nu știu/ nu răspund

6. Cat de des sunteți evaluați?

o Lunar

o Anual

o Nu sunt evaluat

o Nu știu/ nu răspund

7. Cine va face evaluarea periodica?

o Seful direct

o Dumneavoastră

o Un coleg de birou

o Nu știu/ nu răspund

8. În ce constă evaluarea periodica?

o Un interviu cu un superior

o Completarea de către un superior a unui raport cu privire la performanțele individuale

o Si interviu și chestionar

o Nu știu/ nu răspund

9. Care sunt criteriile după care are loc promovarea?

o Promovarea se face prin concurs

o Promovarea se face prin numire

o Promovarea se face prin concurs referat

o Nu știu/ nu răspund

10. În ce măsura considerați ca puteți promova în viitorul apropiat?

o Voi promova cu prima ocazie când sunt locuri superioare vacante

o Nu voi putea promova decât prin relații

o Nu mă interesează promovarea

o Nu știu/ nu răspun