Cancerul Pulmonar

Cuprins

Motivatie

Introducere

Capitolul I ,,Anatomia si fiziologia aparatului respirator’’

1.1 Anatomia aparatului respirator…………………………………………….

1.2 Fiziologia aparatului respirator………………………………………………..

Capitolul II ,,Cancerul pulmonar’’

2.1 Definitie…………………………………………………………………….

2.2 Etiologie…………………………………………………………………….

2.3 Tipuri specifice de cancer pulmonar………………………………………..

2.4 Tabloul clinic:semne si simptome………………………………………….

2.5 Investigatii…………………………………………………………………..

2.6 Tratament……………………………………………………………………

2.7 Complicatii………………………………………………………………….

2.8 Interventii proprii si delegate ale asistentului medical ……………………….

Capitolul III ,,Rolul asistentei medicale’’

3.1 Cazul clinic………………………………………………………………….

3.2 Fisa tehnica………………………………………………………………….

3.Bibliografie

Motivatie

Motivatia subiectului data fiind prelevanta,in crestere ,a cancerului pulmonar,care reprezinta prima cauza de deces prin cancer in Europa si SUA,este posibila cresterea sindroamelor paraneoplazice.

In literature de specialitate exista,putine studii consistente publicate,vizand aceste sindroame,iar in tara noastra nu exista,deocamdata,niciun studio larg care sa evidentieze,cel,putin,incidental or in randul pacientilor cu neoplazii pulmonare.

Sindroamele paraneoplazice pot fi, de multe ori, elementul inițial pentru care pacientul se prezintã la medic, sau pot fi primul semn de recurențã la pacienții diagnosticați cu neoplasm bronhopulmonar și tratați pentru aceastã afecțiune. Ȋn plus, aceste sindroame pot mima boala metastaticã, și, dacã nu sunt detectate, pot conduce la un tratament paliativ ȋn locul unui tratament curativ. Cunoașterea lor are importanțã ȋn stabilirea unui diagnostic precoce. Simptomele pot sã aparã odatã cu exteriorizarea clinicã a tumorii sau ȋn oricare alt moment al evoluției ei. Ȋn aceste condiții, sindromul paraneoplazic poate domina scena clinicã și neoplasmul poate fi ignorat, de unde și greșeli de diagnostic și de tratament. Cȃnd sindromul apare ȋn cursul evoluției unui cancer deja cunoscut, poate fi interpretat eronat ca fiind ȋn legãturã cu o metastazã, ceea ce poate duce la erori grave. Sindroamele paraneoplazice pot sã aparã și ȋn faza finalã a cancerelor, cȃnd reprezintã adesea cauza directã a morții bolnavului și cȃnd, recunoașterea lor, ar permite aplicarea unui tratament simptomatic corect, care ar putea prelungi supraviețuirea bolnavului sau cel puțin ar putea atenua suferințele bolnavului, ceea ce reprezintã, ȋn cazurile incurabile, un cȃștig important.

De aceea, consider cã, teza poate aduce date importante privind caracteristicile acestor sindroame și poate constitui un punct de plecare ȋn organizarea unor studii mai largi ȋn scopul diagnosticãrii precoce și a evaluãrii incidenței lor la pacienții cu aceastã patologie neoplazicã.

Introducere

Cancerul pulmonar este o boala grava care afecteaza multi oameni si familiile lor.

Cancerul pulmonar este cancerul cu cea mai mare mortalitate la nivel mondial.De obicei este cauzat de fumat,dar exista si alti factori din familie,domiciliu si mediu de lucru care cresc riscul de cancer pulmonar.

La oamenii care sufera de cancer pulmonar,prin cercetari se determina tipul tumorii si raspandirea ei.Raspandirea cancerului este numita metastaza.Dimensiunea tumorii si raspandirea ei pe alte organe sau ganglioni limfatici se masoara pe o scala numita scala de stadializare a tumorilor.Stadiul este o caracteristica importanta prin care se determina ce tratament trebuie sa fie aplicat.Ca un factor de risc general pentru dezvolatrea cancerului pulmonar,pentr fiecare persoana poate fi considerat rezultatul consumuli de tutun,expunerea la alte toxice,si predispozitia ereditara de a dezvolta cancer.

Fumatul este cel mai mare factor de risc pentru a dezvolta cancer pulmonar.Riscul la un fumator sa se imbolnaveasca este de 10 pana la 30 de ori mai mare decat in cazul unui nefumator.Oprirea fumatului scade riscul de cancer pulmonar indifferent de cat de multi ani,o persoana a fumat.Riscul de cancer ramane ridicat timp de cativa ani dupa incetarea fumatului si scade in urmatorii 5 pana la 10 ani.

Riscul de cancer la un fost fumator nu este atat de scazut ca la nefumator.

Fumatul secundar de asemenea numit,,fumatul pasiv’’este un risc pentru adulti si copii,deoarece fumul degajat contine aceleasi substante toxice sau respiratii.

Fumatul pasiv este o cauza majora a cancerului pulmonar si boli de inima.

Factorii de mediu-anumite substante din locul de lucru sau mediu pot creste riscul de a dezvolta cancerul pulmonar.

In unele tari,unde lemnul sau carbunele,sunt folosite pe scara larga pentru gatit si incalzire se considera ca poluarea aerului de la ele este un factor de risc crescut.Un alt factor important este prezenta de toxine,cum ar fiazbestul,arsenicul,contaminarea prin radiatii si anumiti compusi chimici.Praf si fum cu continut de nichel,crom si alte metale de asemena creste riscul de cancer pulmonar.

Radiatii la domiciliu-Un alt factor de risc important este radonul in casele noastre.Radonul este un gaz radioactive care se afla sub pamant.El poate ajunge si apoi ramane in cladiri,in special subsoluri sis a fie inhalat de catre ocupantii.Trebuie sa fie effectuate teste pentru radom,in caldiri,fiindca acest gaz nu este vizibil si nu exista nici un miros.

Varsta si factorii de risc genetici-riscul de cancer creste cu varsta.Poate aparea si la unii tineri,dar se intampla rar la pacientii sub 40 de ani.Dupa aceasta varsta,riscul de a dezvolta canceru pulmonar creste lent cu fiecare an ce trece.

Riscuri familiale genetice-Unii oamnei sunt predispusi genetic la un cancer pulmonar,oricine cu o ruda apropiata,avand cancer,este cu un risc crescut de a dezvolta o astfel de neoplazie.

CAPITOLUL I: ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Plamanii sunt doua organe pereche:plamanul stang si drept ce sunt sintuati in cavitatea toracica, iar fiecare sunt acoperiti de pleura viscerala.Ei sunt organe ale respiratiei.Forma lor este cea a unei jumatati de con.

Culoarea plamanilor variaza in functie de varsta astfel:la fat este rosu brun, in timp ce la copil gri-rozie,iar la adult cenusiu mai inchis sau mai deschis.Plamanii au greutati diferite,plamanul stang cantareste 600 grame,iar plamnul drept cantareste 700 de grame.

Consistenta plamanilor este una buretoasa si elastic.Capacitatea totala a acestora este de 5000 cm de aer.Diametrul transversal la baza este de 9-10 cm (la plamanul stang diametrul vertical este mai mare,insa celelalte diameter sunt mai mici).

Fata interna a plamanilor:

Ea este plana si vine in raport cu rganele din mediastin,iar mai aproape de amrginea posterioara a plamanilor se gaseste hilul pulmonar.Din hilul pulmonar

intra sau ies bronhia principal,vasele si nervii.

Anterior de hil,la plamanul drept,se afla impresiunea cardiaca,care este mai mica decat cea stanga si este lasata de una cava inferioara,de impresiunile lasate de vena cava superioara si de atriul drept.

Anterior de hil,la plamanul stang se afla impresiunea cardiac lasata de aorta descendenta si impresiunea cardiac lasata de ventricolul stang.

Posterior de hil se afla impresiunea marii vene azygos,iar deasupra hilului se afla impresiunea lasata de crosa venei azygos.

Baza plamanilor:

Aceasta baza vine in raport cu diafragma si este convexa.

Fata externa a plamanilor:

Este convexa care vine in raport cu coastele.

Baza vine in raport cu fundul stomacului si cu splina la stanga,iar la dreapta vine in raport cu fata superioara a stomacului prin intermediul diafragmei.

Varful plamanului vine in raport cu organelle de la baza gatului si depaseste in sus prima coatsa.

Marginea posterioara este rotunjita si este in raport cu extremitatea posterioara a coastei si cu coloana vertebrala,iar cea anterioara este acutita si este situate inapoia sternului,fiind acoperita de necesul costeomediastinale.

Aici se gasesc santuri adanci,denumite scizuri si care impart plamanii in lobi.

Fetele externe ale celor doi plamani difera in sensul ca pe plamanul stang se afla doar o scizura,care este oblica si care imparte plamanul stang in doi lobi:inferior si superior.Iar pe plamanul drept se gasesc 2 scizuri:una orizontala,una principal care este oblica, iar cea secundara etse orizontala si incepe la mijlocul scizuri principale.

Astfel cele 2 scizuri impart plamanul drept in 3 lobi:inferior,mijlociu si superior.

In urmatoarea figura este prezentat sistemul respirator:

Structura plamanilor:

Plamanii sunt constituiti din:arboreal bronsic,lobule,(formatiuni piramidale,situate la nivelul ultimelor ramnificatii ale arborelui bronsic),ramnificatiile vaselor pulmonare si bronsice,nervi si limfatice,sunt cuprinse in tesut conjunctiv.

Arborele bronsic:

Bronhia principana patrunde in plaman prin hil si se imparte intrapulmonary de la dreapta in 3 bronhii lobare:superioara,inferioara,mijlocie.

De la stanga fiind in 2 bronhii lobare:superioara si inferioara

– Bonhiile lobare se divid apoi in bronhii segmentare care asigura aeratia segmentelor bronhopulmonare.Acestea avand limite,aeratie,vascularizatie si patologie proprie.Plamanul drept are 10 segmente,iar cel stang 9,lipsind segmental medio-bazal.

– Bronhiile segmentare se divid in bronchiole lobulare care deservesc lobulii pulmonar,unitati morfologice ale plamanului,de forma piramidala,cu baza spre periferia plamanului si varful la hil.Bronhiolele lobulare,la randul lor,se ramnifica in bronchiole respiratorii de la care pleaca ductile alveolare terminate prin saculeti alveolari.Peretii saculetilor alveolari sunt compartimentati in alveole pulmonare.

– Bronhiolele respiratorii,impreuna cu formatiunile derivate din ele formeaza acinii pulmonari.Acinul este unitatea morfofunctionala a plamanului.

Structura arborelui bronsic:

Structura arborelui bronsic se modifica si ea.Bronhiile lobare au structura asemanatoare bronhiilor principale.Bronhiile segmentare au si ele un schelet cartilaginous,insa cartilajul este fragmentat,in schimb bronhiile lobulare si respiratorii pierd complet scheletl cartilaginous.Bronhiolele lobulare si respiratorii au un perete fibroelastic,peste care sunt dispuse fibre musculare netede,cu dispozitie circulara.In peretii ductelor alveolare intalnim numai membrane fibroelastica acoperita cu epiteliu.

Alveolele pulmonare au forma unui saculet mic,cu perete extreme de subtire,adaptat schimburilor gazoase.Pe o membrane fibroelastica exista un epiteliu alveolar cu dubla functie:fagocitara si respirator.Exista circa 75-100 milioane de alveole,insumanad o suprafata de 80-120 m².

In jurul alveolelor se gaseste o bogata retea de capilare perialalveolare,care impreuna cu peretii alveolelor formeaza bariera alveolo-capilara,in a carei structura mentionam epiteliul alveolar,membrane bazala fibro-elastica a alveolelor,membrane bazala a capilarului si endoteliul capilar.La nivelul acestei bariere au loc schimburile de gaze distre alveole si sange.

Vascularizatia plamanilor :

Vascularizatia plamanilor este dubla :functionala si nutritive

Vascularizatia functionala face parte din marea circulatie.Porneste prin trunchiul pulmonar avand originea in ventriculul drept.Trunchiul pulmonar transporta plamanului sange incarcat cu CO2. Se imparte dupa un scurt traiect si se imparte in artera pulmonara,dreapta si stanga,ajungand fiecare la plamanul respective,prin hil.Arterele pulmonare din plaman se divid in ramuri ce se duc ramnificatiile arborelui bronsic si care ajung pana in jurul alveolelor,formandu-se reteaua capilara si unde pornesc venele pulmonare(cate doua pentru fiecare plaman in parte).Acestea ies din plaman prin hil si se duc in directia atriului stang.Limfa plamanului este colectata de ganglionii din hilul plamanului.

Invervatia plamanilor provine din plexul bronhopulmonar,iar fibrele parasimpatice determina bronhoconstructie,iar secretia glandelor din mucoasa bronsica ,iar cele simpatico fac bronhodilatatie.

Vascularizatia nutritiva fiind asigurata de arterele bronsice cu ramuri ale aortei toracale,care transporta la plaman sange cu oxigen pentru orborele bronnsic,peretii arterelor pulmonare si parechimul pulmonary,pentru ca acestea din urma are sange cu CO2.Arterele bronsicese duc in plaman prin hil insotind arborele bronsic si ajungand doar pana la nivelul bronhiolelor respiratorii,care se termina in reteaua capilara,de unde pornesc venele bronsice care transporta sangele cu CO2 in sistemul venelor azygos si terminandu-se in vena cava superioara.Vascularizatia nutritiva,face parte din marea circulatie.

Pleura

Ambii plamani sunt acoperiti de catre o seroasa numita pleura.Aceasta pleura este o foita parietala,care captuseste peretii toracelui si o foita viscerala care inveleste plamanul si ajunge in scizuri.Aceste doua foitese prelungesc una cu cealaltala nivelul ligamentului pulmonar si la nivelul pendicului pulmonar,fiind o formatiune conjunctiva in forma triunghiulara cu varful la pendiculul pulmonar,iar baza fiind la nivelul diafragmei.Intre aceste foite se gaseste o cavitate virtuala,cavitatea pleurala,care se gaseste o lama fina de lichid pleural.

In cavitatea pleurala este o presiune usoara negative care obiga foitele sa stea una de cealalta lipite.Aceste foite ale pleurei se continua la nivelul hilului ,una cu cealalta.

Cavitatea pleurala ajunge reala atunci cand intre foitele pleureise strange:limfa(chilotorax),puroi(piotorax),lichid(hidrotorax),aer(peumotorax),sange(hemotorax).

Pleura parietala are trei parti:portiunea costala,care este in raport cu coastele,portiunea diafragmatica,fiind in raport cu diafragmul,iar portiunea mediastinala,care este spre mediastin.Cand trece pleura parietala de la un perete la celalalt se formeaza recesuri.Cnad ajunge de la coste la mediastin si ocoleste varful pulmonului,formandu-se recesul sub numele de domnul pleural cand trece de pe coaste pe diafragm si ocoleste centrul plamanului,si care formeaza recesul costo-diafragmatic sic and trece de pe coaste pe mediastin,ocoleste marginea anterioara a plamanului si se formeaza costomediastinul.

Mediastinul este spatiul cuprins intre fetele mediale ale celor doi plamani,acoperiti de pleurele mediastinale.Anterior ajunge pana la stern, posterior pana la coloana vertebrala, inferior pana la diafragma, iar superior comunica larg cu baza gatului prin aperture superioara a toracelui.

In mediastinul inferior se gasesc:cordul impreuna cu vasele mari care isi au originea sau se sfarsesc la nivelul acesta,cat si nervii frenici,pe plan posterior esofagul,simpaticul toracal,nervii vagi,canalul thoracic,sistemul azygos si aorta descendenta.

In mediastinul superior se afla:ramurile crosei aortei, 2 vene brahiocefalice,nervii frenici,timusul,nerviivagi,esofagul,traheea,lantul simpatico toracal,ultima parte a canalului thoracic;

FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Respiratia este schimbul de oxigen si dioxid de carbon dintre organism si mediu.Din punct de vedere functional, respiratia poate fi impartita in patru etape:

1.ventilatia pulmonara, adica deplasarea aerului in ambele sensuri intre alveolele pulmonare si atmosfera;

2.difuzarea O2 si CO2 intre alveolele pulmonare si sange;

3.transportul O2 si CO2 prin sange si lichidele organismului catre si de la celule;

4.reglarea respiratiei

Ventilatia pulmonara:

Dimensiunile plamanilor se pot varia,prin distensie si retractie,in 2 moduri:

-prin miscarile de ridicare si coborare ale diafragmului,care scurteaza cavitatea toracica si alungesc;

-prin ridicarea si coborarea coastelor,care determina descresterea si cresterea diametrului antero-posterior al cavitatii toracice;

Respiratia normala,de repaus,se realizeaza aproape in intregime prin miscarile din prima categorie,adica in urma miscarilor diafragmului.In timpul inspiratiei,contractia diafragmului trage in jos suprafata inferioara a plamanilor.Apoi,in timpul expiratiei linistite,diafragmul se relaxeaza,iar retractia elastica a plamanilor,a peretelui thoracic si structurile abdominale comprima plamanii.Deoarece fortele toraco-pulmonare sunt insuficiente,producerea expiratiei fortate necesita o forta suplimentara,obtinuta prin contractia muschilor abdominali,care imping continutul abdominal catre diapfragm.

A doua cale de expansionare a plamanilor o reprezinta ridicarea grilajului costal.In pozitia de repaus,aceasta este coborat,permitand sternului sa se apropie de coloana vertebrala;cand grilajul costal se ridica,aceasta proiecteaza inainte sternul,care se indeparteaza de coloana vertebrala,ceea ce mareste diametrul antero-posterior cu apriximativ 20% in inspiratia maxima fata de expiratie.Muschii care determina ridicarea grilajului costal se denumesc muschi inspiratori si sunt,in special,muschii gatului.Muschii care determina coborarea grilajului costal sunt muschi expiratori,cum sunt,de exemplu,muschii drepti abdominali.

Daca nu exista nici o forta care sa-l mentina plin cu aer,plamanul,care are o structura elastica,se desumfla ca un balon.Intre plamani si peretii cutiei toracice nu exista nici un punct de atasare,ei fiind fixate doar prin hil la nivelul mediastinul.Astfel,plamanul pluteste in caviatatea toracica inconjurat de un strat subtire de lichid pleural,care reduce frecarile generate de miscarile sale in aceasta cavitate.Mai mult,pomparea continua a acestiu lichid in canalele limfatice mentine o usoara succtiune intre suprafata pleurei viscerale si cea a pleurei parietale.Astfel,suprafata plamanilor este atasata permanent de fata interna a cutiei toracice.Cand aceasta se expansioneaza si revine apoi la pozitia initiala,plamanii urmeaza aceste miscari,care,in plus,sunt mult usurate de suprafetele pleurale bine lubrifiate.

Presiunea pleurala:

Presiunea pleurala este presiunea din spatiul ingust cuprins intre pleura viscerala sic ea parietala.In mod normal,exista o succtiune permanenta a lichidului din acest spatiu,ceea ce duce la o mica presiune negative la acest nivel(adica mai mica decat valoarea celei atmosferice).Presiunea pleurala normala la inceputul inspirului este de aproximativ -5 cum H2O.Aceasta este timpul inspiratiei normale,expansiunea cutiei toracice trage suprafata plamanilor cu o forta mai mare,astfel incat creeaza o presiune negative intrapleurala de -7,5 cum H2O.

Presiunea alveolara:

Presiunea alveolara este presiunea care se afla in interiorul alveolelor pulmonare.In repaus,cand glota este deschisa,aerul nu circula intre plamani si atmosfera;in acest moment presiunea in orice a perimite patrunderea aerului in plamani in timpul inspiratiei,presiunea in alveole trebuie sa scada sub presiunea atmosferica;in timpul unei inspiratii normale devine -1 cm H2O.Aceasta presiune negativa usoara este suficienta pentru ca,in cele 2 secunde necesare inspiratiei,in plamani sa patrunda aproximativ 500 ml aer.Variatii opuse apar in timpul expiratiei:presiunea alveolara creste la aproximativ +1 cum H2O,ceea ce forteaza 500 ml aer sa iasa din plamani in 2-3 secunde,cat dureaza expiratia.

Complianta pulmonara este data de masura cu care plamanii care cresc in volum pentru fiecare unitate de crestere a presiunii transpulmonare(presiunea pleurala minus presiunea alveolara).Complianta toatala pulmonara normala la adult este de 200 ml/cm H2O.

Prin inregistrarea diagramei compliantei pulmonare,alcatuita din curba compliantei inspiratorii si a celei expiratorii,se observa aspectul diferit al celor doua curbe,iar aspectul particular al diagramei se datoreaza fortelor elastice pulmonare.Aceastea pot fi impartite in doua grupe:fortele elastice ale tesutului pulmonar insusi si fortele elastice produse de tensiunea superficiala a lichidului care captuseste la interior peretii alveolari si alte spatii aeriene pulmonare.

Plamanii contin cantitati mari de colagen si elastina.Fibrele de elastina sunt intinse la volume pulmonare mici si medii,iar cele de collagen previn supradistensia la volume pulmonare mari.Fortele elastice determinate in plamanii normali;in plus,forta elastica determinate de tensiunea superficiala se modifica foarte mult atunci cand sufractanul nu este prezent in lichidul alveolar.Fortele de tensiune superficiala se manifesta la interfata dintre doua stari de agregare diferite (de exempli, lichid si gaz).Aceste forte au tendinta de a micsora suprafata de contact.Suprafata interna a alveolelor este acoperita de un strat subtire de lichid,iar in alveole exista aer,deci si aici vor apare forte de tensiune superficiala,care determina micsorarea suprafetei de contact;ca urmare,aerul alveolar are tendinta de a iesi din alveole, iar aceastea tind sa colabeze.Deoarece acest fenomen apare in toate spatiile aeriene pulmonare,efectul net este o forta reprezultanta a intregului plaman, denumita forta de tensiune superficiala.Surfactantul este secretat de celulele epiteliale alveolare de tip II si este un amestec de fosfolipide, proteine si ioni. Astfel,pentru alveolele cu raza de 100 µ si captusite cu surfactant pulmonar normal, valoarea presiunii determinate de tensiunea superficiala este de 4 cm H2O, iar aceeasi presiunefara surfactant este de 18 cm H2O. Alte roluri ale surfactantului:

cresterea razei alveolare, ceea ce determina cresterea compliantei pulmonare si scaderea lucrului mechanic al respiratiei;

scaderea filtrarii la nivelul capilarelor pulmonare

Complianta intregului sistem pulmonar(plamani si cutia toracica)este diferita de cea a plamanilor izolati,fiind de 110 ml aer/cm H2O.

Lucrul mecanic al respiratiei

In respiratia normala de repaus,contractia musculaturii inspiratorii are loc in inspire, in timp ce expirul este in intregime un process pasiv, determinat de reculul elastic al plamanilor si structurilor elastice ale cutiei toracice. Ca urmare, muschii respiratori efectueaza lucru mecanic doar pentru a produce inspirul.Acest lucru mecanic poate fi impartit in trei fractiuni diferite :

cea necesara pentru expansionarea plamanilor impotriva propriilor forte elastice,numita travaliu compliant sau lucru mechanic elastic;

cea necesara pentru depasirea vascozitatii pulmonare si a structurilor peretelui toracic,numita lucru mechanic al rezistentei tisulare;

cea necesara pentru depasirea rezistentei opusa de caile aeriene la trecerea aerului spre interiorul plamanilor, numita lucrul mecanic al rezistentei cailor aeriene;

Energia necesara in timpul respiratiei:

In timpul respiratiei normale de repaus,doar 3-5% din energia cheltuita de organism este ceruta de necesitatile energetice ale proceselor ventilatorii pulmonare.In schimb,in timpul unui effort fizic intens,necesarul de energie poate creste de pana la 50 de ori fata de repaus.

Volume si capacitati pulmonare:

Este cea mai simpla metoda pentru studiul ventilatiei pulmonare si inregistreaza volumul aerului deplasat spre interiorul si,respective,exteriorul plamanilor,acest procedeu fiind numit spirometrie.

Sunt 4 volume pulmonare diferite,adunate,totalizeaza volumul maxim care poate fi atins de expansiunea pulmonara.Semnificatia volumelor fiind urmatoarea:

Volumul curent fiind,volumul de aer inspirit si expirat in timpul respiratiei normale,acesta fiind in medie de 500 ml.

Volumul inspirator de rezerva fiind un volum suplimentar de aer si care poate fi inspirit peste volumul current,aproximatix 3000 ml.

Volumul expirator de rezerva este cantitatea suplimentara de aer care poate fi expirata in urma unei expiratii fortate dupa expirarea unui volum current de 1100 ml.

Volumul rezidual reprezinta volumul de aer ramas in plamani chiar si dupa o expiratie fortata,este de 1200 ml.

Capacitatile pulmonare:

Fiind sume de 2 sau mai multe capacitati pulmonare.

Capacitatea inspiratory este egala cu suma volumul current si volumul de rezerva care reprezintacantitatea de aercare o poate respire o persoana,pornind de la nivelul expirator normal la distensia masima a plamanilor,de 3500 ml.

Capacitatea vitala este egala cu suma dintre volumul inspirator de rezerva cu volumul curent si volumul expirator de rezerva care reprezinta volumul maxim de aer,care o persoana il da afara din plamani,dupa o inspiratie masima de 4600 ml.

Capacitatea reziduala functionala,este egala cu suma dintre volumul expirator de rezerva si cu volumul rezidual,care reprezinta cantitatea de aer care ramane in plamani de la sfarsitul unei expiratii normale,cu 2300 ml.

Toate volumele si capacitatile pulmonare sunt cu 20-25% mai mici la femei decat la barbate;de asemenea,ele sunt mai mari la alteti si mai mici la persoanele astenice.

Cu exceptia volumului rezidual,celelalte volume pulmonare se masoara spirometric.Pentru masurarea volumului rezidual,ca si a capacitatilor care il include se utilizeaza alte metode de masurare:metoda dilutiei sau tehnica pletismografica.

Volumul respirator pe minut este cantitatea totala de aer deplasata in arborele respirator in fiecare minut si este egal cu produsul dintre volumul current si frecventa respiratorie(volum current-500 ml; frecventa respiratorie-12 respiratii/minut),fiind egal cu 6 1/min.In diferite conditii fiziologice si patologice, aceste valori se pot modifica foarte mult.

Ventilatia alveolara = volumul de aer ajuns in zona alveolara a tractului respirator in fiecare minut si participa la schimburile de gaze respiratorii.Valoarea sa medie este de 4,5-5 1/min,deci numai o parte din volumul respirator pe minut;restul reprezinta ventilatia spatiului mort (aer care umple caile aeriene pana la bronhiile terminale). Ventilatia alveolara este unul dintre factorii majori care determina presiunile partiale ale oxigenului si dioxidului de carbon in alveole.

Mecanica respiratiei cuprinde toate miscarile respiratorii pentru patrunderea aerului in plamani si eliminarea acestuia in afara.

Miscarile respiratorii:

Reprezinta schimbarile de volum ale cutiei toracice care se produc prin contractia si relaxarea ritmica succesiva a muschilor respiratorii.

Aceste miscari cuprin doua acte:

-inspiratia este un act active;

-expiratia etse un act in mare parte pasiv;

-(figura de mai jos reprezinta miscarie respiratorii)

CAPITOLUL II: CANCERUL PULMONAR

2.1 Definitie:

Cancerul pulmonar definit de reproducerea necontrolata a unor celule anormale,in interiorul plamanilor,este o forma de cancer destul de agresiva si rapid evolutiva.Celulele anormale, numite celule canceroase, se grupeaza formanad ciorchine sau excrescente numite tumora.Daca celulele canceroase se inmultesc in plaman,excrescenta formata se numeste tumora pulmonara primara.Daca celulele canceroase se separa si trec in sange sau in circulatia limfatica,se pot fixa si creste in alte zone ale corpului si genereaza o tumora secundara sau metastaza.

2.2 Etiologie:

Cauza principal a cancerului la peste 90 % din bolnavi este reprezentata de fumat.

In schimb la majoritataea altor tipuri de cancere cauzele sunt adesea necunoscute.

La barbatii fumatori riscul de aparitite al cancerului pulmonar este in procent de 17%,in schimb la femeile fumatoare este de 12 %.

Studiile demonstreaza ca fumatorul ce consuma un pachet pe zi detine un risc de a dezvolta cancer pulmonar, de 20-25 de ori mai mare ,fata de un nefumator.

Riscurile de aparitie a cancerului se reduc treptat in timp,dar destul de greu,daca indivilul renunta la fumat.

Abia dupa 15 ani de la renuntarea tutunului riscurile de aparitie a cancerului pot devein similar cu cele ale unui fumator,dar se reduc doar dupa 30 de ani de la abstinenta la fumat la un pachet de 2%.Iar in primii 10 ani ,riscurile sunt foarte mari.

Fumatul trabucurilor sau a pipei nu este la fel de semnificativ precum fumatul tigarilor normale,insa este tot un factor de risc,in cancerul pulmonar.

Totalitatea cancerelor pulmonare apar la fumatori care intre timp au renuntat la acest viciu,la aproximativ 85 %.

Principalii factori de risc in aparitia cancerului pulmonar sunt:continutul de nicotina al tigarilor fumate, numarul tigarilor fuamte, perioada de timp in care a fumat si varsta individului cand s-a apucat de acest viciu.

Specialistii au descoperit si ale cauze in aparitia acestui tip de cancer,din motiv ca apare si la pacientii nefumatori.

Fumatul pasiv reprezinta expunerea cronica la fumul de tigara a unui fumator si este incriminate in 25 % din majoritatea cazurilor de cancer care este la nefumatori.

Factorii etiologici in cancerul bronhopulmonar sunt evidentiati in semna de mai jos:

Tipuri specifice de cancer pulmonar

Bazate pe aspectul celulelor canceroase analizate sub microscopic,cancerul pulmonar este de doua tipuri mari :

Cancerul pulmonar fara celula mica la 75 % din cazuri- adenocarcinoamele,cancerul cu celula mare, carcinoamele epidemic sau scuamoase;

Cancerul pulmonar cu celule mici la aproximativ din 20 % din cazuri;

Cancerul pulmonar are 4 stadii :

Stadiul I: In care cancerul este limitat la plamani si este in general mai mica de 5 cm in diametru.

In stadiul II tumora poate fi mai mare de 5 cm, foarte mare sau poate fi o tumoare mai mica, insa care implica stadiile din apropiere.Acele structure pot fi :pleura, peretele thoracic sau diafragma.El pozte fi extins si la ganglionii limfatici din apropiere.

Stadiul IV: Cancerul pulmonar s-a extins atat la celalalt plaman,cat si la alte parti ale corpului oase ,ficat.

Neoplasmul cu celula mica este limitat extensiv.

TABLOUL CLINIC: SEMNE SI SIMPTOME

Simptomele cancerului pulmonar, atat in debut, la fel si cele tarzii, fiind in raport cu reactiile pe care sunt produse de tumoarea la nivelul bronhiei (dilatatie, obstructie, infectie) si nivelului parenchimului pulmonar (atelectazie).Unele dintre infectiile pulmonare (pnumonie, abces pulmonar) pot domina tabloul clinic si masca neoplasmul (cancerul).De aceea, orice infectie pulmonara persistenta, recidivanta ori rebela la tratament, la un bolnav-de obicei barbat- cu varsta peste 40 de ani, este nevoie sa sugereze si aparitia unui cancer pulmonar.

Debutul fiind de obicei insidios, manifestandu-se prin tuse precoce, continua, rebela la tratament, expectoratie mucoasa sau muco-purulenta,uneori cu striuri de sange, alteori hemoptizii abundente, dispnee, dureri toracice, la inceput surde, mai tarziu intese si continue.Debutul poate fi si acut, de tip pneumonic sau cu aspect de abces pulmonar.Este cunoscut si un debut tardiv, in perioada de metastazare, printr-un tablou de sindrom paranoplazic:tulburari de tip reumatismal (degete hipocratice,artralgii), neurologic(polinevrite), endocrine(acromegalie).Sunt doua mari forme :hilara 2/3 din cazuri), cu simptomatologie bogata, in special bronsitica(respiratie dificila,suieratoare- wheezing) , dar nespecifica si periferica: multa vreme asimptomatica, cu manifestari numai radiologice.

Infectii pulmonare des intalnite si de tract respirator superior,ca de exemplu bronsite sau pneumonii,reprezinta un semnal de alarma sugestiv pentru cancerul pulmonar.Un relative procent crescut din adenocarcinoame sunt localizateperiferic,traducandu-se clinic prin aparitia,pe langa sintomele enuntate,a traversatului pleural si durerii toracice destul de intense,datorate infiltrarii neoplazice a peretelui thoracic si a pleurei.

Perioada de stare,simptomele functionale de debut se vor intensifica(durerea toracica,tusea,expectoratia) dupa care vor aprea semene generale (pierdere in greutate,oboseala,paloare,febra,inapetenta).Mult timp se va mentine starea generala buna.

Semenele fizicevor aprea mai tarziu si se va datora obstructiei bronsice,infectarii teritoriului pulmonar din jur,interesarii pleurei,metastazelor sau compresiunii unor formatiuni vecine.

Semnele radiologice de obicei constau in :imagine de atelectazie sau zona si opacitate rotunda in plin parechim,opacitate hilara.

Bronhoscopia este examenul fundamental,care scoate in evidenta modificarile mucoasei bronsice si leziunea endobronsica si care av permite aspirarea unor fragmente tumorale ori secretiei bronsice,avand in vedere examenul histologic.

Simptomele cancerului pulmonar includ:

Tusea care este aparuta brusc,de exemplu la un fumator cronic, sau tusea care isi modifica principalele caracteristici.Tusea ce nu dispare in timpul care trebuie sa fie un semn de alarma pentru pacient si ar trebuie sa mearga la medic pentru investigarea origii ei.

Hemoptizie:este aparuta la un procent destul de semnificativ din pacienti si poate fi chiar primul symptom sau cel,prin care spectaculozitatea acestuia,trimite pacientului la un medic specialist.Nu este foarte importanat cantitatea de sange expectorat.

2.5. Investigatii

Diagnosticul paraclinic in cancerul bronhopulmonar are urmatoarele:

-confirmarea diagnosticului;

-realizarea unui bilant de extensie;

-stabilirea tipului histologic;

Trei metode de diagnostic furnizeaza informatii maxime in evaluarea cancerului bronhopulmonar:

examenul radiologic;

tomografia computerizata;

bronhoscopia si citologia sputei;

Examenul radiologic:

Examenul radiologic este metoda cea mai larg folosita pentru diagnosticul cancerului pulmonar. Radiografia pulmonara simpla fiind mereu completata de tomografia conventionala, tomografia computerizata, rezonanta megnetica nucleara .

In majoritatea cazurilor, radiografia conventionala toraco-pulmonara este prima care sugereaza diagnosticul de cancer bronhopulmonar. CT-ul este extreme de util in caracterizarea formatiunilor tumorale, in stabilirea extensiei tumorale, in evidentierea adenopatiilor, cat si asupra prezentei metastazelor.

Bronhoscopia

Bronhoscopia este examenul fundamental, care pune in evidenta modificarile mucoasei bronsice si leziunea endobronsica si care permite aspirarea unor fragmente tumorale sau a secretiei bronsice,in vederea examenului histologic.

Evidentierea extensiei tumorale

-Radiografia osoasa:este recomandabila in caz de dureri osoase,hipercalcemie;

-Scintigrafia osoasa

-RMN:la pacientii suspectati de metastaze epidurale in canalul medular;

-CT abdominal:pentru depistarea metastazelor limfatice sau parenchimatoase;

-CT si RMN cranian-examne de rutina la pacientii cu forma histological cu celule mici,unde metastazarea la nivelul SNC atince 8-10 %din cazuri;

In figura de mai jos este prezentata o radiografie pulmonara:

Tratament

Tratament simptomatic in cancerul pulmonar:

Este unul dintre drumurile terapiei farmacologice si se adreseaza strict simptomelor pacientului.

Antitusivele din clasa opioidelor este atunci cand se doreste si un efect analgesic si sedativ,cum este cancerul pulmonar.

Arsenalul therapeutic:

-rezectia radicala chirurgicala;

-radioterapia;

-chimioterapia citostatica;

-imunoterapia;

-tratamentul simptomatic paleativ;

RADIOTERAPIA este un tratament loco-regional care vizeaza tumora pulmonara si extensia locala, fiind deci rezervat- ca si tratamentul chirurgical-stadiilor localizate. Se folosesc fotoni de inalta energie.

RADIOTERAPIA CURATIVA

Indicatii:formele neoplazice limitate la un hemitorace,fara invazie ganglionara (stadiile I si II) sau cu interesarea ganglionilor mediastinali homolaterali la pacientii cu contraindicatii chirurgicale generale sau care refuza categoric tratamentul chirurgical.

RADIOTERAPIA PALEATIVA

Indicatii:reducerea intensitatii tulburarilor produce de invazia hilara sau mediastinala:

-tuse frecventa,necontrolabila;

-hemoptizii;

-compresie traheala cu dispnee;

-sindrom de vena cava superioara;

In primele zile edemul postradic poate agrava simptomatologia ,dar ascocierea corticoterapiei este benefica.

RADIOTERAPIA PREOPERATORIE

Aplicata cu 4-6 saptamani inaintea tratamentului chirurgical cu scopul de a limita invazia si de a steriliza metastazele de vecinatate ,nu s-a impus deoarece temporizarea actului chirurgical nu este benefica.

RADIOTERAPIA POSTOPERATORIE

Este adesea aplicata in completarea tratamentului chirurgical si tinde sa fie inlocuita de chimioterapie.Desii studiile pe serii mari nu au demonstrate o ameliorare semnificatica,este inca utilizata standard la pacientii cu tumori incomplete rezecate sau la cei cu ganglioni N2 invadati tumoral.

CHIMIOTERAPIA

Este principala arma terapeutica in CBP microcelular,dar eficienta este controversata in celelalte forme.

Arsenalul citostatic:

Cisplatinul este elemental essential al protocoalelor;

-derivatul sau mai putin toxic –Carboplatin – este la fel de efficient

Alte medicamente eficiente:IFOSFAMIDA, VINBLASTINA, VINDESINA, MITOMICINA C.

Protocoalele cele mai utilizate:

CISPLANTIN – VINBLASTINA

CISPLANTIN – ETOPOSID

CISPLANTIN – VIBLASTINA – MITOMICINA

CISPLANTIN – IFOSFAMIDA

Complicatii

Cele mai frecvente complicatii ale cancerului pulmonar sunt:

-Compresia medulara spinala :aparuta prin metastaze osoase;

-Complicatii metabolice:hipercalcemia,hiponatremie;

-Complicatii terapeutice:neutropenie, hiponatremie sau hipomagneziemie, insuficienta renala, nefrotoxicitate, ototoxicitate, hemoragii recurente.

Pacientii cu cancer sunt afectati de numeroase tipuri de simptome.Acesta pot evalua de la durere, dispnee, constipatii, greturi pana la numeroase alte simptome.

Ingrijirea paliativa poate fi definita ca acea ingrijire totala,active si permanenta a pacientilor a caror boala nu mai raspunde la tratamentul curative.

Tratamentele paliative au ca scop principal mentinera si amelorarea calitatii vietii.

Continuitatea ingrijirii reprezinta baza tratamentului paliativ.

Tratamentul simptomelor,in special durerea si a celor psiho-sociale si spirituale sunt extreme de importante.

Interventii proprii si delegate

Interventii proprii:

-asigurarea conditiilor de mediu: saloane mici ,bine aerisite, incalzite la o temperature de 18-20 º C,ferite de curenti de aer;

-asigurarea repausului fizic :patul fiind prevazut cu accesorii care sa permita o pozitie confortabila ;

-monitorizarea functiilor vitale;

-asigurarea igienei corespunzatoare, iar daca pacientul nu are posibilitati fizice de ingrijire asistenta medicala ajuta in satisfacerea acestei nevoi,efectuand toaleta pe regiuni;

-comunicarea eficienta cu pacientul ;

-hidratarea si alimentarea pacientului(1,5 – 2 L de lichid /zi);

-personalul medical sa poarte masca de protectie pentru a preveni infectiile cu transmitere aerogena;

-asigurarea unui mediu nepoluat in saloane;

-prevenirea complicatiilor prin respectarea normelor de igiena a precautilor universale,prin administrarea corecta a tratamentului indicat de catre medic;

Educatie pentru sanatate:

– evitarea consumului de alcool,tutun si substante iritante;

– evitarea automedicatiei si a intreruperii bruste a tratamentului;

– evitarea frigului,umezelii;

Interventii delegate:

– pregatirea pentru analize si investigatii;

– administrarea tratamentului local si general;

– pregatire preoperatorie;

– supraveghere postoperatorie;

CAPITOLUL III

,,Rolul asistentei medicale’’

3.1 Cazul clinic

CAZ CLINIC

DATE DESPRE SPITALIZARE

SITUAȚIA FAMILIALĂ ȘI SOCIALĂ

ANTECEDENTE

ISTORICUL BOLII ȘI EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

TABLOUL CLINIC

NEVOI FUNDAMENTALE

POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE

REGIM IGIENO-DIETETIC

Alimente permise: untul de arahide,carne,branza,lapte integral,fructe,legume,otetul de mere

Alimente interzise: otetul

FUNCTII VITALE

INVESTIGATII DE LABORATOR

EXAMINARI PARACLINICE SUPLIMENTARE

TRATAMENT ÎN SPITAL

Alergic la: Neaga

TRATAMENT LA DOMICILIU

PLAN DE NURSING

CONCLUZII GENERALE

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE

EDUCATIE PENTRU SANATATE

3.2 Fisa tehnica

Fisa tehnica

Recolatrea sangelui pentru hemoleucograma HLG

Obiectivul:

Recoltarea sangelui pentru examene de laborator in scop therapeutic si se determina : Hd si Hb, formula leucocitara, elemente figurate(diagram sangelui).

Pregatirea materialelor:

Sterile: seringa de 2ml, holder si ac dublu acoperit cu cauciuc sau ac steril, manusi sterile.

Nesterile: tava medicala sau carucior, garou, tavita renala, flacon cu substanta coagulanta EDTA (cristale) sau vacutainer cu EDTA de capac mov.

Solutie dezinfectanta: acool + tampon de vata, musama

Pregatirea pacientului:

Pregatirea Psihica:

Informati pacientului tehnica ce urmeaza sa o efectuati.

Obtineti consintamantul si colaborarea pacientului.

Sustineti si incurajati pacientul.

Pregatirea fizica:

Se anunta pacientul sa nu manance sis a ia repaus fizic la pat cu cel putin 12 ore inainte de efectuarea recoltarii.

Verificati prescriptia medicala, numele pacientului,numarul salonului si al patului.

Verificati daca pacientul a respectat recomandarile.

Asezati pacientul in decut dorsal cu bratul la care urmeaza sa i se faca recoltarea in extensie si in supimatie.

Se spala mainele cu apa si sapun, se dezinfecteaza maine cu alcool si se imbraca manusile de protective.

1.Metoda clasica:

Se pregateste seringa de 2 ml pentru a se recolta.

Aplicati garoul la 5-8 cm de locul punctiei.

Se stabileste locul de elective si se palpeaza, alegandu-se vena cea mai proeminenta.

Dezinfectati zona si cereti bolnavului si inchida pumnul.Dupa care punctionati vena in conditii de asepsie totala, pe axul longitudinal al venei si pararel cu acesta, tinand bizoul acului orientat sus, pe o distanta de 1-1,5 cm in lumenul venos.Desfaceti garoul si cereti pacientului sa deschida pumnul.Asipra sangele in seringa de 1,5 ml.Dupa care retrageti acul si aplicati tamponul cu acool.

Cereti pacientului sa tina cu mana cealalta tamponul cu alcool timp de 5 minute pentru staza complete, cu bratul intins fara a-l indoi.

Se transfera sangele din seringa in flaconul de EDTA si se agita flaconul prin miscari circulare lente.

2.Metoda Vacuette

Se monteaza acul dublu la holder prin insurubare si se indeparteaza partea superioara a cauciucului de pe ac.

Se aplica garoul la 5-8 cm de locul de elective.

Se stabileste locul de elective si se palpeaza vena, alegandu-se una cea mai proeminenta.

Dezinfectati zona si rugati pacientul sa tina pumnul strans.

Punctionati vena in conditii de asepsie toatala, pe axul longitudinal al venelor,parallel cu acesta si impingand acul cu bizoul orientat in sus, pe o distanta de 1- 1,5 cm in lumenul venos.

Desfaceti garoul si cereti pacientului sa desfaca pumnul.

Fixati vacutainerul si umpleti recipientul cu sange pana la semn.

Retrageti acul si cereti pacientului sa tina tamponul cu alcoole 5 minute pentru staza complete, fara a indoi bratul.

Se agita lent vacutainerul.

Ingrijirea pacientului:

Se aplica un plasture peste tampon, dupa care se verifica locul punctiei.

Se observa comportamentul pacientului,faciesul, tegumentele.

Reorganizarea locului de munca :

Se arunca materialele folosite in cutii special si acele la intepatoare.

Se indeparteza manusile si se arunca.

Se spala pe mani cu apa si sapun.

Notarea procedurii:

Se noteaza procedura ,data si ora recoltarii, numele si prenumele persoanei care a efectuat tehnica in foaia de observatie.

Pregatirea produsului pentru laborator:

Se eticheteaza vacutainerul, se completeaza fise de laborator si se transporta produsul la laborator.

Evaluare:

Rezultate dorite:

Punctia se desfasoara in asepsie toata si fara incidente.

Pacientul exprima stare de confort,nu ii apare hematom.

Sangele nu se hemolizeaza si nu se coaguleaza.

Rezultate nedorite :

Starea de greata sau voma,lesinul: se anunta medical

Se semneaza refuzul de catre pacient in foaia de observatie:se anunta medical

In caz de hematom: aplicati compresa rece si aplicati unguente care favorizeaza reabsortia.

Daca sangele recoltat se hemolizeaza: repetati recoltarea sangelui.

Bibliografie

1. Lucretia Titirca, Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistenti medicali,Editura Viata medicaala romaneasca

2. Lucretia Titirca, Ghid de nursing,cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale,Editura Viata medicala romaneasca

3. Corneliu Borundel,Medicina interna,pentru cadre medii,Editura ALL

4. Cezar TH. Niculescu,Radu Carmanciu,Bogdan Voiculescu,Carmen Salavastru,cristian Nita,Catalina Ciornei,Anatomia si fiziologia omului,compendiu,Editura Corint

5.Leonard D. Domnisoru,Compendiu de medicina interna,Editura stiintifica

6.Gabriel Ungureanu,Maria Covic,Terapeutica medicala,Editura Polirom