Campu Cetatii Sovata Praid Corund

ABSTRACT……………………………………………………………………………… 4

Intruducere………………………………………………………………………………………………. 5

1. DESCRIERE ȘI ÎNCADRARE ÎN TERITORIU……………………………………. 6

1.1. Descriere generală……………………………………….………….……… 6

1.2. Alocarea spațiilor…………………………………………………….……… 8

2. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE …………………………………… 13

2.1. Cercetarea în domeniul geografiei turismului în arealul luat în studiu

2.2. Repere teoretice, metode și tehnici de cercetare

2.3. Definiții, delimitări conceptuale

2.4. Prospectare turistică

2.5. Planul lucrării

3. POTENȚIALUL TURISTIC PE AXA CÂMPU CETĂȚII–SOVATA –PRAID–CORUND.

3.1. Potențialul turistic natural: ………………………………………….……… 17

3.1.1. Potențialul turistic al reliefului..………………………………….. 17

3.1.2. Potențialul turistic al climei………………………………….…… 22

3.1.2.1. Caracteristici generale ale elementelor climatice

3.1.2.2. Indici bioclimatici

3.1.2.3. Riscuri climatice

3.1.3. Potențialul turistic al apelor ………………………………..….… 29

3.1.3.1. Rețeaua hidrografică

3.1.3.2. Lacurile

3.1.3.3. Ape subterane

3.1.4. Potențialul turistic biogeografic …………………….……..….… 32

3.1.4.1. Vegetația

3.1.4.2. Fauna

3.1.4.3. Rezervațiile și monumentele naturii

3.2. Potențialul turistic antropic ………………………….…….……… 38

3.2.1. Edificii istorice cu valențe turistice din evul mediu…………….…… 38

3.2.1.2. Cetățile

3.2.2. Patrimoniul local, etnografic…………………..….………..…………. 39

3.2.2.1. Activităție tradiționale rurale

3.2.2.2. Activități sociale cu funcție turistică

4. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ ………………………………………….…..…… 41

4.1. Caracteristici cantitative și calitative ale structurilor de primire..…..….. 41

4.1.1. Structuri turistice de tratament și cură balneară

4.2. Căile și mijloacele de transport turistic………………………………………..….………… 43

4.3. Circulația turistică………………………………………………………………………….…. 44

5. TIPURI DE TURISM PRACTICATE ÎN AREALUL DE STUDIU………….…… 45

5.1. Turismul cultural ……………………………………………….………. 46

5.2. Turism de îngrijire a sănătății………………………………………..…. 47

5.2.1. Turismul balnear

5.2.2. Turismul climateric

5.3. Turism recreativ ……………………….……………………………….. 47

5.3.1. Turismul de drumeție

5.3.2. Turismul de agrement

5.3.3. Turismul piscicol

5.3.4. Turismul de aventură

5.4. Turismul polivalent (complex)……………….…………………….….. 48

5.5. Turismul școlar……………………………………….…………….….. 48

6. EFECTELE ACTIVITĂȚILOR TURISTICE ASUPRA MEDIULUI……………….. 49

6.1. Influența activităților turistice asupra componentelor cadrului natural

6.2. Impactul intreprinderilor turistice asupra componentelor socio-economice

7. Analiza SWOT………………………………………………………………………… 50

8. Concluzii………………………………………………………………………………. 53

BIBLIOGRAFIE……………………..…………………………………………………… 54

ABSTRACT

In everyday life we are witnessing excessive urbanization, nervous strain (due to noise and the accelerated rhythm of life), the trend towards sedentary lifestyle, finds compensation by the forms of recreation offered by tourism. Based on these premises, this study proposes to elaborate on humanity's need for health care, which can be considered the preliminary purpose of tourism and following it through the newest forms of recreational touristic activities.

The scientific approach followed specific logical steps: identification of physical-geographical boundaries that define the area (spatial and regional subordinate elements), identification of the tourist potential of the area by a complex analysis of the defining elements (size and abundance), the assessment of the tourist potential by using typical tourist indicators (morphometric, morphological, qualitative, quantitative, dynamic, biotic) and, finally, possible ways to exploit the tourist potential.

Preoccupations in this area, although generous and thorough, are still offering original ways of approaching as well as new directions in deepening the geographical study, namely tourism.

The study of the biotic component of running waters (ichtyo fauna, bird population) has generated sectors favorable to tourism activities such as sport fishing (stationary and dynamic) and bird watching (bird population observation) near Câmpu Cetății.

The saline water has a great potential, the specific tourist activities include a variety of balneo and physiotherapy services that are concentrated mainly in two locations, Sovata and Praid. Corund is an area that develops its potential for cultural heritage tourism. This way creates new opportunities for tourists to gain an understanding of an unfamiliar place, people or time. With the arrival of visitors in turn come new opportunities for preservation. Well-interpreted sites teach visitors their importance, and by extension, the importance of preserving other such sites elsewhere.

Perhaps the biggest benefit of cultural heritage tourism is that opportunities increase for diversified economies, ways to prosper economically while holding on to the characteristics that make communities special.

Introducere

În viața de zi cu zi suntem martorii urbanizării excesive, suprasolicitarea nervoasă (datorită zgomotului, ritmului trepidant de trai), tendința spre sedentarism, își găsește o compensare în deplasările turistice de mai lungă sau scurtă durată. Plecând de la aceste premise, prin această lucrare se ia în vedere nevoia omului de îngrijire a sănătății, acest mod de practicare a activităților turistice poate fi considerat ca cel mai vechi tip de turism și până la recreere prin cele mai noi forme de turism, toate se pot practica în arealul studiat. Astfel lucrarea de față prin prospectarea turistică propune să prezinte importanța cunoașterii și valorificării potențialului turistic pe axa Câmpu Cetății – Sovata – Praid – Corund. Opțiunea în alegerea acestei teme pentru lucrarea își are originea în atracția deosebită pentru cunoașterea în profunzime a elementelor naturale și antropice în general și în special pentru această regiune. Lucrarea este rezultatul studierii unei vaste bibliografii, a literaturii de specialitate, a numeroase date statistice, dar mai ales a studiului de teren.

Câmpu Cetății și mai ales Depresiunea Sovata – Praid până la Corund a constituit întotdeauna o regiune de mare atracție datorită unui potențial turistic complex, cu numeroase elemente cu grad ridicat de atractivitate, care aparțin atât cadrului natural cât și celui antropic. Particularitatea esențială a acestui spațiu geografic constă, în special, în îmbinarea armonioasă a elementelor naturale cu cele antropice.

Reprezentarea cartografică realizată surprinde dispunerea centrelor polarizatoare în lungul celor mai importunate căi de acces, legăturile organice dintre axa turistică principală, cât și conexiunile cu regiunile turistice învecinate. Lucrarea se încheie cu o analiză SWOT care scoate în evidență aspectele legate de gradul de valorificare a potențialului turistic și perspectivele dezvoltării turismului în arealul studiat, raportate la dificultățile care apar în implementarea unor strategii de promovare și exploatare

turistică a valorosului potențialul care se află în această regiune. Analiza SWOT este urmată de precizarea concluziilor care se impun în urma realizării studiului.

În lucrare am utilizat un bogat material grafic și cartografic, numeroase fotografii, cele mai multe realizate în studiul pe teren. Neavând pretenția de a fi epuizat o temă atât de vastă, consider că prin acest studiu am reușit să surprind cele mai importante aspecte ale potențialului turistic al spațiului geografic din depresiunea Sovata-Praid, precum și impactul dezvoltării turismului asupra întregii regiuni.

CAPITOLUL I.

DESCRIERE ȘI ÎNCADRARE ÎN TERITORIU

Descriere generală

Situat în limitele unei regiuni înzestrat de dărnicia naturii, care a făcut o adevărată risipă de frumuseți, cu priveliști de o neasemuită splendoare, propice satisfacerii nevoilor de odihnă și recuperare a oamenilor. Numeroasele bogății ale solului și subsolului au caracteristici fizico-geografice distincte, determinate mai ales de existența structurilor salifere din cele patru localități respectiv trei comune Eremitu, Praid, Corund și orașul Sovata. Caracterul de unicitate a zonei studiate este reprezentată în special de această structură, atractivitatea turistică fiind deasemenea susținută de modul de distribuție teritorială a rețelei hidrografice, a obiectivelor turistice naturale, antropice sau a căilor de comunicație. Toate elementele la un loc stau la temelia motivației datorită căreia putem considera că acest areal a dealurilor și podișurilor subcarpatice este o regiune funcțională din acest punct de vedere turistic, cu un potențial deosebit de atractiv, valoros și cu posibilități de influențare a dezvoltării socio-economice a zonei prin exploatarea durabilă a acestor resurse.

Analiza complexă a spațiului luat în studiu din punct de vedere turistic presupune o triplă abordare a acestuia (morfologică, administrativă și turistică) în ceea ce privește limitele cu regiunile vecine. Turismul fiind un fenomen deosebit de complex și dinamic în timp și spațiu, cu o mare sferă de influență asupra zonelor din jur, vom depăși limitele stricte ale arealului de studiu. Pentru studiera zonei s-a folosit limita administrativă a celor trei comune și a orașului Sovata.

Astfel din punct de vedere adminstrativ arealul de studiu are suprafețe situate în două județe din centrul Transilvaniei (harta nr.1) reprezentând 486.50 km2 din suprafața totală a județelor Harghita și Mures, cuprinzând o populație totală de peste 27250 de locuitori.

În ceea ce privește geomorfologia zonei acțiunea râurilor Niraj, Sovata, Târnava Mică și Corund au fragmentat teritoriul și l-au transformat într-o asociere de dealuri în general asimetrice, nu prea înalte (650 m). Arealul este situat în limitele unei regiuni cu variate și pitorești forme de relief din depresiunile de tip subcarpatic în estul Podișului Tîrnavelor, care, împreună cu dealurile Bichiș – Șiclod – Firtuș, fac legătura cu lanțul eruptiv Gurghiu-Harghita. (Morariu, T., Morariu E., Savu Al., 1968 p. 21)

Axa turistică este situată la granița dintre județele Mureș și Harghita, de la Câmpu Cetății având coordonatele geografice 46.670289° latitudine nordică și 25.012745° longitudine estică, până la Corund cu latitudine nordică de 46.466447° și longitudine estică 25.183429° în depresiunea Sovatei. Are forma unui uluc submontan alungit în direcția defileului de la Săcădate, prin care depresiunea se leagă cu Subcarpații Reghinului. Depresiunea Sovatei a luat naștere prin adâncirea epigenetică a Târnavei Mici și a alfuenților săi într-o cută anticlinală cu sare diapiră. Alături de treapta reliefului fluviatil (luncă și 5 nivele de terasă) se distinge o treaptă morfologică mai înaltă (600-700 m), extinsă pe ambele laturi ale depresiunii. Aceste este nivelul de eroziune de vârstă pliocenă, care a luat naștere prin retragerea versanților vechi sub acțiunea eroziunii liniare și areale. Spre vest se înalță Măgura Bichiș (1079 m) – un sinclinal suspendat – cu creștetul presărat cu agglomerate vulcanice așternute în concavitatea cutei subcarpatice negative. (Șoneriu, I., Mac, I., 1973)

Axa turistică Câmpu Cetății – Sovata – Praid –Corund

De la contactul cu munții vulcanici și dealurile subcarpatice această axă turistică se desfășoară aproximativ pe direcția nord – sud, în lungul drumului național 13A.

Prezența stațiunilor balneoclimaterice de interes național (Sovata) și specificului turismului local (Câmpu Cetății, Praid, Corund) fac din această axă turistică una dintre cele mai preferate și căutate de către turiști în Transilvania.

Din punct de vedere turistic se impun în teritoriu orașele Odorheiu Secuiesc Sovata și Tîrgu Mureș ca importante centre de convergență a fluxurilor turistice.

Harta Nr. 1 – Axa turistică Câmpu Cetății – Sovata – Praid –Corund

Alocarea spațiilor

Procesul de alocare a spațiilor (acceptarea lor ca destinații turistice) presupune acțiuni de identificare, individualizare și evaluare a resurselor iar dispunerea tuturor elementelor cadrului natural dar și a celor socio-economice pe direcția generală nord – sud ne îndreptățește să analizăm cele mai importante careacteristici ale potențialului turistic, natural sau antropic, sub forma axei turistice.

Harta Nr. 2 – Alocarea Spațiilor Studiate

Câmpul Cetății – Sovata

Câmpu Cetății este sat component al comunei Eremitu, localitatea se află pe cursul superior al râului Nirajul Mare, pe un drum lateral, între satul Eremitu și orașul Sovata, fiind situat la 39 de km de Târgu Mureș.

Fig. 1 – Plimbare (14 km) cu mocănița între Sovata și Câmpu Cetății

Sursa: http://www.turistintransilvania.com

Numele localității provine de la fosta cetate de lângă sat și atracția specială o reprezintă heleșteele. În anii 30 a secolului trecut s-a început construcția primelor lacuri de Lokodi Gegely. În anii comunismului au fost statalizate iar după evenimentele din 1989 ele au reintrat în posesia familiei Lokodi. Lacurile în zilele noastre au devenit o păstrăvărie foarte căutată pentru delicatesele care sunt servite la hanul pescăresc. Deasemenea pe lângă priveliștea minunată vizitatorii au ocazia de a afla mai multe despre tainele creșterii păstrăvului curcubeu, ba chiar să-și pună talentul lor în pescuit la încercare într-una de lacuri.

Fig. 2. – Hanul Pescăresc (arhiva personală)

Sovata, oraș atestat documentar din anul 1602, renumit atât în țară cât și peste hotare, pentru posibilitățile excelente de cură pe care le oferă principalii factori terapeutici ai stațiunii. Aerul ozonat din munte, nămolul sapropelic bogat în factori de natură biochimică, izvoarele de apă minerală, care aduc din adâncuri astfel adevărate binefaceri, toate concurând la dezvoltarea turismului balnear, în sezonul estival numărul turiștilor ajungând la peste 1500 pe zi. Renumele ei este dat de lacurile sărate de aici în special de Lacul Ursu (format prin cale naturală prin dizolvarea subterană a sării și prăbușirea stratului de rocă din acoperișul acesteia în anul 1875), cel mai caracteristic lac heliotermic din țară și din întreaga Europă. Au proprietăți deosebite față de alte lacuri de aceeași natură datorită valorilor termice mari pe care le ating în timpul verii până la 30-50 0C la adâncimea de 2 – 3 m, precum și a calităților excepționale a acestora ca factori naturali de tratament. (Dezsi, Șt., 2006)

Fig. 3 – Lacul Ursu (arhiva personală)

Noile alei organizate pentru cura de teren, dar și parcurile și spațiile verzi din stațiune oferă condiții optime și pentru relaxare în aer liber pe lângă cele pentru efectuarea procedurilor de tratamente balneare pentru diferite afecțiuni.

Pentru iubitorii sporturilor de iarnă dispun de o pârtie de schi cu două trasee cu câte 1100 m lungime fiecare, dotată cu un telescaun și de una secundară pentru copii sau începători cu o lungime 200 m, dotată cu babylift și schilift.

Datorită creșterii renumelui pe piața turistică și a îmbunătățirii infrastructurii specifice, Sovata poate deveni cea mai căutată stațiune turistică din Transilvania și printre cele mai căutate din țară, factorii naturali de cură fiind foarte favorabili pe tot parcursului anului, atât în sezonul turistic cât și în extrasezon.

Praid – Corund (Pișota I., Iancu S., Buga D., 1976)

În localitate pentru iubitorii de drumeție există în apropiere „canionul de sare”de circa 5 km lungime, unde apele râului Corund au săpat o vale îngustă, cu pereți verticali în care sâmburii de sare ies la suprafață. Dealurile subcarpatice ale Tîrnavei Mici prezintă înălțimi în jur de 1000 m, care reprezintă defapt niște martori rămași în urma retragerii platoului vulcanic. Se pot face și excursii mai lungi (de câteva ore) spre Piatra Șiclodului (980 m) – Firtuș (1000 m), ruinele cetății Rab (Rabsonné) sau cu o durată mai mare, spre Pasul Bucin din Munții Gurghiului.

Muntele de sare Praid reprezintă o rezervație naturală de tip geologic în comuna Praid, județul Harghita. Are o suprafață de 60 de hectare și cuprinde Dealul Sării, ce acoperă cel mai mare zăcământ de sare din țară. Vegetația caracteristică este cea halofilă aflată în jurul izvoarelor sărate din vecinătatea masivului de sare.
Potrivit părerii unor specialiști, masivul ar conține trei miliarde de tone de sare, fiind astfel o raritate geologică, care se ridică până la altitudinea de 550 de metri, având aspectul unui deal. Muntele de sare Praid este un monument al naturii unde te poți relaxa și însănătoși, fiind trasee amenajate pentru turiști.

În partea de sud-vest a Muntelui de sare se întind Cheile Corundului.
Mina de sare din subteranele Muntelui de Sare este transformată într-un loc de tratament al afecțiunilor respiratorii și un punct turistic de maximă importanță.

Fig. 4 (arhiva personală)

Terapia subterană se practică în atmosfera bogată în particule de sare și intens ionizată a sanatoriului ce funcționează în sălile și galeriile gigantice ale ocnei de sare de peste o jumătate de secol. Mii de persoane petrec zilnic ore în subteranele acestui deal pentru ameliorarea diverselor boli. În zona de tratament se pătrunde cu autobuzul printr-un tunel de peste un kilometru și se coboară apoi câteva trepte abrupte. Interioarele muntelui de sare sunt amenajate baza de tratament, biblioteci, locuri de joacă pentru cei mici, cafenele, un muzeu, internet-cafe, chiar și un colț de rugăciune. (Dezsi, Șt., 2006)

Fig. 5 (arhiva personală)

Vizitarea se recomandă în perioada 1 iunie – 15 octombrie, când funcționează și băile sărate. 

Fig. 6 (arhiva personală)

Căi de acces spre Praid sunt următoarele:
Rutiere: pe DN 13A Bălăușeri – Sovata – Praid – Miercurea Ciuc
Feroviare: gara CFR Praid

CAPITOLUL II.

2. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE

2.1. Cercetarea în domeniul geografiei turismului în arealul luat în studiu

Cele mai multe aspecte ale cunoașterii obiectivelor turistice din zona studiată se regăsesc în nenumăratele ghiduri turistice despre anumite centre urbane sau localități importante, sau în monografiile geografice ale județelor apărute în Editura Academiei Române. Toate aceste lucrări au reprezentat o importantă sursă teoretică de documentare pentru realizarea studiului privind prrospectarea potențialului turistic al regiunii.

2.2. Repere teoretice, metode și tehnici de cercetare

Realizarea studiului a impus și clarificări de ordin teoretic și metodologic care să ducă în final la rezultatul scontat în concordanță cu scopul urmărit, acela de a scoate în relief importanța arealului pentru turismul românesc și internațional prin elementele de unicitate, diversitate și valoare culturală pe care le conține. O atenție deosebită s-a acordat potențialului turistic natural și antropic, care prin gradul de atractivitate al componentelor sale poate influența intensitatea actului turistic. Această analiză a permis și o evaluare a gradului de atractivitate turistică realizată prin reprezentări cartografice sugestive.

2.3. Definiții și delimitări conceptuale

Limita de interes turistic este situată în arealul localităților Câmpu Cetății, Sovata, Praid și Corund, pentru reprezentarea acestora s-a folosit limita administrativă a zonelor de interes respectiv trei comune Eremitu, Praid, Corund și orașul Sovata.

Autorii Ielenicz și Comănescu (2006) definesc axa turistică care constituie un spațiu cu potențial turistic și unele amenajări ce permit activități turistice bogate înscris în lungul unei văi sau încadrul unei depresiuni sau artere de circulație importantă. Poate reprezenta sectorul cel mai important al unei zone sau regiuni turistice spre care se concentrează fluxuri turistice, pe care se exercită o circulație intensă dar de unde de regulă se și pleacă spre obiective și localități turistice limitrofe. Spațiul studiat Câmpu Cetății – Sovata – Praid – Cround se pliază deopotrivă acestei definiții, acesta grefându-se ca un spațiu continuu de-a lungul depresiunii subcarpatice și reprezentând sectorul cel mai important al regiunii turistice. Pe această axa se concentrează majoritatea infrastructurii turistice și totodată cel mai mare volum al cererii turistice.

Istoricul amenajării turistice – amplasarea sau localizarea unui obiectiv, cu referire la activitatea turistică este frecvent folosită abia din anii 60. Până la perioada menționată, turismul nu era o activitate economică clar conturată ci mai degrabă o preocupare a unor grupuri restrânse, mai ales a celor cu posibilități materiale mai mari. Ceea ce formează astăzi dotări turistice și obiect al amenajării turistice (mai ales unitățile de cazare) se dezvoltau în zone care atrăgeau de obicei aceste categorii de persoane. Dezvoltarea activității turistice în general și mai ales a turismului de masă a dus la creșterea preocupării pentru organizarea spațiului turistic sub forma amenajărilor turistice.

Definiția conceptului de amenajare turistică a teritoriului reprezintă o formă particulară a amenajării teritoriului, adaptată unui areal turistic. Amenajarea turitică este un proces dinamic și complex de organizare științifică a spațiului turistic, luând în considerare relațiile dintre mediu, colectivitățile umane respectiv ansamblul factorilor care influențează aceste relații.

2.4. Prospectare turistică

Prospectare turistică înseamnă a prospecta, a cerceta o zonă în vederea descoperirii unor informatii utile. Prospectarea turistică devine indispensabilă atâta timp cât vrem si punem în valoare toate resursele atractive. Prospectarea resurselor turistice naturale. Cadrul natural se constituie într-un domeniu de mare rezonanță pentru turism. Câmpul de analiză fiind axată pe tipologia atractivităților, răspândirea în teritoriu, gradul de exploatare, indentificarea riscurilor, conexiunea cu alte resurse economice, și posibilitățile de valorificare a acestora. Estimarea calitativă și cantitativă a resurselor va fi urmată de analiza circumstantelor  punerii lor în valoare, atât din punct de vedere al costurilor amenajărilor, cât ți a cererii turistice potențiale, respectiv de elaborare a propunerilor și a deciziilor de promovare a turismului. O resursa atractivă formează fundalul peisagistic, acesta este suportul fizic al atractivitatii intregului domeniu. Functța lui atractivă sau recreativă va fi prospectată din punctul de vedere al obiectelor turistice, al răspandirii în teritoriu și din punct de vedere al tipologiei și valentelor lor structural compoziționale. Este vorba de caracteristicile calitative, estimare valorică și caracteristicile cantittative.Toate acestea stau la baza unei ierarhizari. Relieful se situează la la baza infrastructurii turistice ca suport material al acesteia. Prospectorul va intregi caracteristicile formelor și microformelor de relief pe care se grefează viitoarele baze de cazare și alimentație publică, dotările auxiliare, de agrement, căile de transport. Dintre formele de relief cu valoare turistica superioară avem în vedere crestele, circurile, văile glaciare, trecătorile, cheile, defileele, abrupturile, peșterile, ravinările.

Ca activitate economică complexă, turismul presupune o colaborare cu sectoarele economico-sociale din regiunea/localitățile respective: industrie, agricultură, păduri, ape, resurse minerale, transporturi, socio-culturale care sprijină sau influențează turismul și sunt în relație de interdependentă.

Planificarea, amenajarea și exploatarea turistică fac parte din strategia de
dezvoltare durabilă a regiunii/localităților respective și se înscriu în documentațiile de urbanism și amenajarea teritoriului legiferate în țara noastră (Legea 350/2001).

Este vorba de Planul de Amenajare a Teritoriului National (PATN), Planul de Amenajare Teritoriala Județeană (PATJ), Planurile de Urbanism General (PUG), de Urbanism Zonal (PUZ) și de Urbanism de Detaliu (PUD), care se realizează la nivel teritorial de la țara până la localitate și parte din aceasta.

2.5. Planul lucrării

Obiectivul general

Prospectarea potențialului turistic natural și antropic în concomitate cu identificarea activităților turistice și a metodelor inovative care contribuie la creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor alternative, precum și la creșterea atractivității spațiului studiat.

Etapele urmate vizează identificarea:

resurselor naturale și antropice;

investițiile în infrastructura de primire turistică;

c) care sunt investițiile în activități recreaționale;

d) daca s-au făcut investiții în infrastructura la scară mică precum centrele de informare, amenajarea de marcaje turistice, etc.;

e) care este strategia de marketing a serviciilor turistice legate de turismul rural/agro-turism/ecoturism.

Descrierea acțiunilor ce vor fi realizate:

Pentru etapa a) Prospectarea potențialului turistic natural și antropic

Pentru etapa b) Identificare și evaluarea construcțiilor și structurilor de primire turistice (structuri agro-turistice și alte tipuri de structuri de primire turistice realizate de o micro-întreprindere) și la ce standarde de calitate sunt acestea.

Pentru etapa c) Ce fel de investiții private s-au implementat în infrastructura turistică de agrement independentă sau dependentă de structura de primire turistică (precum spații de campare, amenajări de ștranduri și piscine), dacă s-au făcut achiziționări de mijloace de transport tradiționale pentru plimbări.

Pentru etapa d) Care sunt amenajările de marcaje turistice, refugii turistice de utilitate publică etc.;

Pentru etapa e) Ce fel de materiale promoționale au fost elaborate în scopul promovării acțiunilor turistice, precum și în scopul creării a imaginii turistice proprii ale microregiunii: dacă există broșuri de prezentare, panouri de informare.

CAPITOLUL III

3. POTENȚIALUL TURISTIC PE AXA

CÂMPU CETĂȚII – SOVATA – PRAID – CORUND

3.1. Potențialul turistic natural

Potențialul turistic al reliefului:

Regiunea dealurilor și podișurilor subcarpatice sunt captivante pentru turiști prin potențialul peisagistic rezultat din alternanța dealurilor cu depresiunile și văile principale și care este nemijlocit legat de structură, litologie, tectonică și de impactul cu factorii modelatori externi. Caracteristica esențială a reliefului o constituie etajarea generală dispusă în trepte de la EST la VEST. Originea și geneza deosebită a formelor majore de relief, își găsesc reflectarea directă în neuniformitatea de alcătuire geologică în timpul de formare și în caracterul diferențiat al prefacerilor geografice ulterioare. De fapt întreaga depresiune transilvană, are o evoluție tectono-morfologică asemănătoare, uniformă pentru întreaga cuvertură sedimentară, spațiul considerat subcarpatic neaparținând unei depresiuni tectonice separate de restul bazinului ca în cazul subcarpaților externi. Cele mai importante obiective turistice determinate de relief sunt cele care apar pe structura saliferă, în est, în zona Sovata – Praid – Corund. Cele mai caracteristice forme de relief carstic întâlnite sunt lapiezurile, dolinele, peșterile în sare, gropile carstice antropice. Relieful carstic de la Sovata este cunoscut în țară și străinătate mai ales prin faptul că adăpostește câteva lacuri helioterme cu proprietăți terapeutice valoroase. Lacul Ursu s-a creat în anul 18751 prin prăbușirea unei doline, este cel mai mare și cel mai renumit lac din Sovata. Este singurul lac din Europa în care se produce cel mai caracteristic fenomen de heliotermie. Pentru a permite turiștilor vizitarea zonei cu aflorimente de sare și a lacurilor s-a amenajat un traseu pietonal circular, care cuprinde în lungul său cele mai interesante lacuri sărate din Sovata. Formarea acestor lacuri de tip carstic în dolinele de sare este legată în mod evident și de exploatarea sării din trecut. (Morariu, T., Morariu E., Savu Al., 1968 p. 21)

La Praid – Corund se prezintă un relief carstic pe sare mult mai dezvoltat și mai spectaculos în comparație cu cel de la Sovata. Carstul pe sare de la Praid are o evoluție rapidă (mai ales în perioadele anilor ploioși), trecându-se de la formele de exocarst (lapiezuri, doline, mici diaclaze) la formele de endocarst (ponoare, hornuri, diaclaze de adâncime, mici gote, avene). Cel mai mare aflux de vizitatori îl au Cheile Corundului și mina Praid, datorită accesibilității dar și frumuseții peisajului specific carstului pe sare. Cheile Corundului și Muntele de sare sunt creația apelor râului Corund care, despicând masivul de sare, au creat pe circa 5 km o vale îngustă și adâncă, formând „canionul sării” care înconjoară Praidul. Lățimia lor variază de la câțva metri (10-15 m la bază) până la 4 km. În canion se pot admira stâncile cu creste de sare, albe, imaculate (mai ales după ploi mai abundente), lapiezuri, mici turnulețe, mici peșteri, multe izvoare cu apă sărată și cruste de sare datorită evaporării apei etc. Intensificarea activității turistice în zonă este determinată și de dinamica reliefului carstic, formele de relief modificându-se periodic. Galeria care se vizitează în mina Praid, și care este de fapt „sanatoriul”, este situată la 120 m adâncime și are peste 800 metri lungime. Accesul în salină se face cu mijloace auto pe o galerie de 1250 m lungime după care se continuă pe scări până la baza de tratament. (Dezsi, Șt., 2006) Deasemenea alte atracții sunt reprezentate de un depozit carbonatic de 1.5 ha pe Dealul Melcului – rezervație geologică încă din anii 1980 și Muzeul de Aragonit.

De la Câmpu Cetății se pot parcurge multe trasee marcate cu priveliști de o neasemuită splendoare printre care putem aminti cel spre:

Cetatea Vityal și lacul cu anini, aici traseul este marcat cu punct roșu și se poate porni din centrul satului pe un traseu mai scurt, însă având în vedere înclinarea pantei care conduce la cetate presupune un efort fizic ridicat. Fiind vorba de un circuit se poate porni pe oricare dintre ramurile râului Niraj, iar la jumătatea drumului ajungem la Lacul cu Anini. Acest lac s-a format nu demult, care a inundat o petice de pădure și care ne dă impresia unei miniaturi a Lacului Roșu din Munții Hășmaș. Lacul are un microclimat impresionant, găzduind o faună și floră bogată. De aici traseul continuă la ruinele cetății a cărui origine este necunoscută. Istoricul Orbán Balázs susține în lucrarea sa “Descriera Secuimii”, că după poziția și orientarea acestuia poate fi catalogată ca unul dintre cetățile de apărare secuiești.

Rămășițele craterului vulcanic. Pe o parte a traseului se poate înainta și cu mașina (20km), după care ultimele 6 km pe jos. Înaintând pe acest traseu putem indentifica mai multe piste de helicopter și leșuri care au fost făcute în mod expres pentru fostul dictator Nicolae Ceaușescu. Cea mai interesantă parte însă este mersul printre ienupări și belvederea de pe culmea Saca Mare, cel mai înalt vârf din Munții Gurghiului (1777m). Dacă cerul este senin se poate admira lanțul munților Călimani, Hășmaș și Harghita,. Valea Nirajului prezintă o neasemuită splendoare peisajistică care merită să fi parcurs și cu mașina. Pădurile pașnice de foioase în timp ce urcăm dau locul brazilor și văii sălbatice a Nirajului Mic. În această parte Nirajul devine râu de munte spectaculos cu mai multe cascade mici iar aici putem să dăm și de câteva stâne unde se poate gusta urda, cașul sau alte preparate tradiționale.

Valea Șugăul Cald – Vârful Obârșia (Dulcea) 1150 m

Marcaj: triunghi albastru.

Durata: la dus 4:30 ore, la întors 2:30 ore.

Caracteristici: Traseul accesibil tot timpul anului. Iarna cu schiuri.

Itinerar: Traseul se desprinde din drumul comunal, Remetea – Câmpul Cetății, la 1,6 km de la ramificația spre Sovata, si urcă șerpuind pe drumul forestier auto, din valea Sugăul Cald, printer păduri de fag și luminișri, iar de la capătul drumului forestier, de la km 5,5 iese pe drumul de coastă prin pășune și pădure baliza din Vârful Piciorul Lat, apoi, urmând un drum de creastă până la km 8,7 se termină în marcajul principal de creastă banda roșie sub vărful Obârșia (Dulcea). (Chibeleanu, A., Chiorean I., Dușa T., Marcu O., Rátz Z., 1972 p.251)

Câmpul Cetății 618 m – Valea Nirajului Mare – Poiana Brădețel la 1142m

Marcaj: cruce albastră. Durata: la dus, 4:30 ore, la întors 2:30 ore.

Caracteristici: Traseul accesibil tot timpul anului. Iarna cu schiuri.

Itinerar: Traseul se desprinde din satul Câmpul Cetății din dreptul gării, pe vale, având versantul drept integral împădurit, iaar cel stâng descoperit, până la pârâul Cupaș. La km 4, drumul deviază la dreaptă urcând și ocolind un mamelon, apoi revine la vale, o trece la km 5,, și înaintează pe maulul drept al văii, care se îngustează mereu. La confluența cu pârâul Țigla, la km , se termina lini c.f.f., la niște barăci muncitorești, iar poteca urcă tot spre nord-est pe acest pârâu printre păduri rășinoase. La km 10 părăsește pârâul Țigla și urcă pe stânga pe un afluent, pânâ iese la Poiana Brădețel și face legătura cu marcajul de creastă, bandă roșie, la cabana Cantonului pastoral Brădețel din poiana și șaua cu același nume.

Poiana Brădețel lungă de 1150 m și lată de 500m constituie un excelent loc de excursie, la 3 km de la capătul liniei c.f.f. și tot atât de la drumul forestier auto Sirod, de pe valea Gurghiului. Este situată pe cresta principală dintre apele Niraj și Gurghiu, formând un fel de platou ușor înclinat spre vest, din care pornesc în evantai cursurile de apă: Tigla, Nirajul Mare, Nirajul Mic și Sovata. (Chibeleanu, A., Chiorean I., Dușa T., Marcu O., Rátz Z., 1972 p.252)

Câmpul Cetății 618 m – Vale Nirajului Mic – Poiana Cota de Sus – Capul Sirod (Creasta Principală) 1565

Marcaj: punct albastru.

Durata: la urcuș 8 ore, la întors 6 ore.

Caracteristici: Accesibil în tot cursul anului. Iarna, greu din cauza lungimii și zăpezii.

Itinerar: Pornește ca și traseul precedent de la gara c.f.f. Câmpul Cetății spre nord-est, de-a lungul liniei c.f.f., lasă în dreapta o plantație de plopi și o pepinieră silvică și urcă pe malul drept al văii Nirajul Mic, pe lângă două catoane silvice. La km 4,4 și 4,8 trecem pe lângă câteva barăci forestiere, reîntâlnite la capătul liniei c.f.f. km 7.8 de sub confluența cu pârâul Deniș. Poteca marcată urcă tot pe valea Nirajului Mic pănă la km12,6 unde o părăsește urcând în coasta din dreapta până la cantonul silvic din marginea Poienii Coța de Sus de la km 13,7 unde se poate poposi. De la canton poteca urcă la creasta secundară pe care o urmează, iar la km 15,6 face joncțiunea cu marcajul cruce albastră, ce vine de pe valea Sovata. Ținând cumpăna dintre bazinele Sovata și Nirajul Mic druml urcă domol și la km 19, se termină făcând legătura cu marcajul de creastă, bandă roșie și marcajul triunghi albastru de pe valea Sirod. Din acest punct, drumul spre Saca continuă pe marcajul bandă roșie, care lasă la dreapta în vale, cabana de vânătoare Saca cu 5 locuri de cazare. (Chibeleanu, A., Chiorean I., Dușa T., Marcu O., Rátz Z., 1972 p.253)

Cabana Tivoli 535 m. – Vîrful Cireșel 902 m – 170. Vîrful Seaca 1777 m.

Marcaj: punct roșu.

Caracteristici: Accesibil tot timpul, dar obositor din cauza lungimii.

Durata: la urcuș, 9 ore și 45 de minute, la coborâre 5 ore și 45 minute.

Itinerar: Traseul pornește de la cabana turistică cu căsuțe camping și restaurantul Tivoli din Sovata pe drumeagul ce trece peste mamelonul din fața, trece pe lângă izvorul din marginea pădurii de lângă pepiniera silvică, urcă pe malul stâng al vâlcelei din sus de pepinieră, apoi, cotind la stânga pe coastă, iese creasta secundară și de aici la vârful Cireșel. Urmând creasta ondulată dintre văile Sovata și Sebeș, trece prin Poiana și Șaua Trocuța, apoi prin pășunea de la obîrșia pârâului Muncelul de Jos, lasî la stânga un izvor și câteva stâni și urcă coasta Cerepeș. La km 13, trece pe lângă izvorul de apă dulce “Izvorul de argint”, la km 13,5 pe lângă cantonul foestier și drumul de coborâre în valea Sovata, trece apoi peste vârful Cerepeș, pe lângă Stânca Mesei, prin vârful Seaca, și face joncțiunea cu marcajul de creastă, banda roșie, la km 17,5. (Chibeleanu, A., Chiorean I., Dușa T., Marcu O., Rátz Z., 1972 p.254)

Gara Sovata-Băi 470 m – Vârful Bechiș 1080 m.

Marcaj: Banda roșie,

Durata: la urcuș, 4 ore și 45 minute, la coborâș 2 ore și 45 de minute.

Caracteristici: Accesibil întodeauna.

Itinerar: Traseul pornește de la gara Sovata-Băi și urcă spre nord-vest, pe untraseu deschis. După 2,5 km iese pe creasta Dealului Roșdaș și se îndreaptă spre vest, intrând, la km 4,2 în pădure, iar, pe urmă, lăsând în dreapta, bifurcația scurtă spre un izvor de apă dulce, traseul se termină la km 10, în vârful Bechiș.

(Chibeleanu, A., Chiorean I., Dușa T., Marcu O., Rátz Z., 1972 p.256)

Trasee turistice prezentate de Salvamont Mures pentru arealul luat studiu:

Sovata – Valea Sebeș – Vârful Saca Mare

Sovata – Creasta Cireșul – Stânca Mesei – Vârful Saca Mare – Poiana Repaș – Valea Isopul

Eremitu – Vârful Becheci – Culmea Reștad – Sovata

Câmpu Cetății – Culmea Tâmpa – Eremitu

Câmpu Cetății – Valea Nirajul Mic – Stânca Mesei – Vârful Saca Mare

Săcădat – Valea Isuica – Vârful Becheci

Șașvereș – Pădurea Mare – Piatra Șiclodului

Câmpu Cetății – Culmea Ciorolab – Orșova

Câmpu Cetății – Dealul Vardomb – Câmpu Cetății

Harta Nr. 3 – Trasee turistice reînnoite și amenajate de către Salvamont Mureș

3.1.2. Potențialul turistic al climei

3.1.2.1. Caracteristici generale ale elementelor climatice

Teritoriul localităților studiate se situează în sectorul de continental-moderat, cu o mare varietate de nuanțe specific poziției sale din centrul Transilvaniei și are o importanță deosebită în desfășurarea activităților turistice din zonă. Trăsăturile climatice sunt o consecință și a varietății morfologiei din zonă. Dealuri și văi adânci, depresiuni și culoare, impun diferențieri sensibile din punct de vedere climatic, inclusiv prin determinarea unui regim topoclimatic influențat prin mase de aer predominante din vest și nord-vest. Așadar sub aspect climatic putem vorbi de existența a două subtipuri climatice: cel al dealurilor și podișurilor înalte, care se suprapune în general peste Subcarpații Transilvaniei și cel al dealurilor și podișurilor joase (Dealurile Târnavei Mici).

Radiația solară, temperatura, precipitațiile atmosferice, umiditatea relativă a aerului, vânturile, durata de strălucirea a Soarelui constituie cele mai importante elemente climatice care au rol însemnat în favorizarea sau împiedicarea desfășurării turismului și activităților turistice. Radiația solară, deși este dependentă de mai mulți factori, are rol important în derularea actului turistic, mai ales prin practicarea helioterapiei în sezonul estival și nu numai. Durata de strălucire a soarelui are valori medii de 310 zile pe an, de la un minim de 305 zile la Sovata la 314 zile maxim la Corund, ceea ce reprezintă peste 85% din durata anului calendaristic. În sezonul estival durata de strălucirea Soarelui favorizează heliotermia sau, în asociere cu alte elemente climato-turistice, balneoterapia. (Șoneriu, I., Mac, I., 1973)

Regimul termic al aerului are influență deosebită asupra turiștilor prin asigurarea confortului termic, dar în același timp poate influența tipul de turism practicat și intensitatea activităților turistice. Analiza valorilor medii zilnice, lunare, anuale, dar și a extremelor permite o evaluare a condițiilor climatice care pot favoriza sau nu desfășurarea turismului în zona studiată.

Fig. 7

Aceast teritoriu geografic este caracterizat printr-un climat continental temperat, cu veri călduroase și ierni relativ aspre, temperatura medie anuală a aerului fiind de cca 8,5 °C. Urmând mersul anual al temperaturii medii, aceasta se menține între 2 și 9 °C.

Raporturile numerice între zilele cu diferite temperaturi, exprimă mai fidel starea calitativă a climei în care locuitorii, își pot desfășura activitatea productivă în special cea din agricultură și cele legate de turism. Durata intervalului cu temperaturi mai mari de 0ºC, este de 286 zile, iar a celui cu temperaturi de sub 0ºC este de 79 de zile.

Din analiza șirului de date statistice se poate concluziona că temperatura nu constituie un obstacol major pentru desfășurarea activităților turistice, dimpotrivă, valorile extreme – în funcție de anotimp și de caracteristicile reliefului – pot favoriza desfășurarea unor forme de turism specifice (înot, canotaj, parapantă, planorism, săniuș, schi etc.). Riscul pentru șocul de căldură (hipertermia) și pentru expunerea la frig (hipotermia) este mic și doar accidental. Acest lucru face din dealurile și podișurile subcarpatice o zonă unde se poate practica turismul sub toate formele lui, în toată perioada anului, indiferent de anotimp.

Regimul precipitațiilor

Nebulozitatea – ca fenomen climatic – influențează turismul și activitățile turistice doar când formațiunile noroase determină regimul precipitațiilor și pot diminua durata de strălucire a Soarelui, limitând astfel posibilitatea efectuării curei heliotermice sau desfășurarea excursiilor pe perioade mai lungi de timp. Are rol însemnat mai ales vara, când Iarna, influența este mai mică, altitudinile reduse permițând desfășurarea sporturilor de iarnă doar la Sovata. Precipitațiile atmosferice, alături de temperatura aerului, pot influența activitățile turistice în mod diferit, în funcție de „marea variabilitate în timp și spațiu în ceea ce privește cantitatea, intensitatea, durata și frecvența acestora”6. Dintre toate categoriile de precipitații, cea mai mare influență asupra turismului o au ploaia, ninsoarea, viscolul, stratul de zăpadă. Celelalte tipuri de precipitații au o influență scăzută și doar accidentală, fiind fenomene care se produc rar în zona colinară. În arealul studiat precipitațiile atmosferice au o distribuție spațială neuniformă, valorile variază teritorial între 500 mm/an și 1000-1200 mm/an, fiind mai abundente în perioada de trecere de la primăvară spre vară și mai scăzute iarna. În ultimii 75 de ani media precipitațiilor a fost de 627,1 mm, iar în ultimii 5 ani de 444,7 mm cel mai secetos fiind anul 1987 (384,0mm), iar cel mai umed a fost anul 1988 (513,4). Aceste aspecte nu se confundă cu anii 1970-1975, anii viiturilor mari de moment cauzate de mai mulți factori meteorolgici. Saturarea atmosferei cu vapori de apă, variază de asemenea de la est spre vest, având valori de 65 la 85% după anotimp și zonă, cu minimele în aprilie și maxime în decembrie și iunie.

Vântul, datorită localizării teritoriului în partea centrală a țării este supus în cea mai mare parte a anului, circulației maselor de aer dinspre nord-vest. Cele mai frecvente vânturi cu viteze ridicate apar în luna februarie și țin cu intermitență până la sfârșitul verii. În luna decembrie apar valori de 0,6-0,8 m/s.

Acest areal se prezintă cu un climat favorabil, unde precipitațiile satisfac în mod obișnuit cerințele de apă ale solului. Cea mai mare parte a precipitațiilor din timpul verii cade sub formă de ploi torențiale care cauzează cele mai grave eroziuni de suprafață și adâncime.

Conform datelor furnizate de Stația Meteorologică Tîrgu Mureș, în aceste localitatăți

s-au măsurat următoarele cantități de precipitații:

Fig. 8

3.1.2.2. Indici bioclimatici (Sorocovschi V., 2008.)

Favorabilitatea climatică pentru turism se determină prin cunoașterea valorilor indicilor bioclimatici. Parametri folosiți cel mai adesea sunt temperatura, umezeala aerului și viteza vântului, în diferite combinații și formule de calcul, rezultatul vizat fiind același de fiecare dată – stabilirea gradului de confort climatic pentru participanții al activitățile turistice, dar și a principalelor tipuri de topoclimate favorabile sau mai puțin favorabile desfășurării activităților turistice sau a activității umane în general. Starea de confort este stimulativă pentru odihnă, pentru practicarea diverselor activități turistice. Starea de inconfort – în funcție de intensitatea cu care acționează factorii climatici – poate însemna un stres redus, stimulativ, de adaptare, acomodare și aclimatizare, dar și, un stres accentuat și de lungă durată care induce pericol pentru sănătatea omului sau turistului.

În regiunea Câmpu Cetății – Sovata – Praid – Corund perioadele cu climat relaxant ajung la șapte luni pe an, ceea ce favorizează desfășurarea unui turism intens. Prezența stațiunilor balneare și balneoclimaterice în micile bazinete depresionare cu climat de cruțare, asociată cu existența unui bioclimat relaxant, permite practicarea climatoterapiei (aeroterapiei) asociată cu balneoterapia o perioadă lungă de timp.

Stresul bioclimatic pulmonar se referă la schimburile respiratorii dintre om și mediul ambiant, respectiv la absorbția de oxigen și eliminarea de dioxid de carbon (CO2). Acest indice are în vedere tensiunea vaporilor de apă din atmosferă (exprimată în mb) și influența acestora asupra lichidelor și gazelor din corpul uman, acționând direct asupra mucoaselor căilor respiratorii.

Calculat după scara elaborată de J.P.Nicolas (preluată și de alți specialiști – Elena Teodoreanu, 1984 – în România), indicele de stres pulmonar poate fi indice echilibrat, relaxant, nestresant când valorile tensiunii vaporilor de apă sunt cuprinse între 7,5 și 11,6 mb. La valori mai mici ale tensiunii vaporilor de apă, în perioada de iarnă (sub 7,4 mb) stresul poate fi deshidratant, iar la valori mai mari (de peste 11,7 mb în lunile de vară) stresul poate fi hidratant. Din însumarea stresului cutanat (SCA) și al celui pulmonar (SPA) rezultă stresul bioclimatic total (STA), care se calculează după o formulă propusă de Besancenot (1974). Stresul bioclimatic total subliniază agresivitatea globală a bioclimatului: STA =SCA + SPA, unde: STA – stres total anual; SCA – stres cutanat anual; SPA – stres pulmonar anual.

Ca o mențiune aparte se poate semnala existența în cadrul bioclimatului sedativ indiferent din zona colinară a salinei de la Praid, cu amenajări specifice tratamentului balneoclimateric și pentru practicarea turismului. Deasemenea se poate conchide că zona axei Câmpu Cetății – Sovata – Praid – Corund, din punct de vedere climatic, este propice pentru desfășurarea activităților turistice în toate perioadele anului, mai ales în perioada mai – septembrie.

3.1.2.3. Riscuri Climatice

Parametri climatici analizați pentru zona colinară studiată nu reprezintă factori restrictivi în desfășurarea activităților sau tipurilor de turism decât în măsura în care manifestările lor extreme, asociate cu fenomene secundare, pot determina apariția fenomenelor de risc climatic. Cele mai frecvente pot să apară în perioada rece a anului (frigul, inversiunile termice, stratul de zăpadă) dar și în cea caldă (căldura excesivă, furtunile, grindina etc.).Valurile de frig care apar în zona sunt determinate de masele de aer polar (arctic) care coboară spre sud și provoacă scăderea temperaturii aerului la latitudinea țării noastre. Doar în perioada rece a anului temperaturile scăzute au caracter de risc climatic și doar atunci când valorile minime absolute sunt foarte coborâte.

Un alt parametru care poate induce riscuri climatice îl reprezintă precipitațiile torențiale, cantitățile maxime înregistrate în 24 de ore indicând intensitatea cu care acestea se manifestă și posibilele urmări ale acțiunii apei asupra celorlalte componente ale mediului. Aceste precipitații, deși au un caracter torențial, au influență relativ redusă asupra desfășurării activităților turistice pentru că durează în general o perioadă scurtă de timp, efectul lor secundar este mai vizibil și cu urmări mai puternice asupra elementelor mediului. Ca risc climatic poate fi catalogată și ceața, mai ales când se produce pe culoarele de vale intens circulate și când are o durată mai mare de timp.

Astfel amintim fenomenele de risc climatic și efctele pe care le pot provoca acestea:

a. Furtunile pot fi fenomene meteorologice destul de frecvente în zonă. Cu cât intensitatea acestora este mai mare cu atât vor fi și efectele distructive mai importante, prin distrugerile provocate fondului forestier, a pomilor fructiferi, caselor, sălașelor și a nutrețurilor strânse. De regulă aceste fenomene sunt insoțite de tunete și fulgere și trăsnete. În aceste condiții nu se recomandă adăpostirea turiștilor a localnicilor sau animalelor sub copaci inalți sau izolați. Este recomandabil ca cei surprinși de furtuni insoțite de tunete și fulgere să se culce în jnepenis ori intre doi copaci, stânci la o distanță de cel putin 15-20 m.

b. Zonele deficitare de apă sunt frecvente la nivelul platourilor carstice datorită pierderilor apelor meteorologice pe fisurile stratatelor de calcar subteran. Prezența unor depozite geologice de consistenta flisoida cu o permeabilitate ridicată situate peste pachetele de calcare permit acumulări de apă freatică care ulterior ajung la suprafața sub forma izvoarelor. Deseori aceste izvoare în condiții de secetă prelungită seacă afectând oamenii și animalele care le foloseau .

Inundațiile rezultă în urma terenului cu un strat de apă în stagnare sau în mișcare, care prin mărime și durată, poate provoca distrugeri materiale, sau dereglearea bunei desfășurări a activitaților social economice.

c. Riscurile induse de fenomenele de îngheț. Influența formelor de gheața asupra scurgerii se manifestă cel mai semnificativ prin diminuarea debitelor de apă, în condițiile în care pentru formarea și dezvoltarea unor straturi groase de gheața sunt scoase din scurgerea curebta importante volume de apă. Diveresele forme de gheață care apar în timpul iernii influențează scurgerea în toate fazele sale de evoluție. În perioada de formare a ghieții se produce o scădere a debitelor, ca urmare a volumelor de apă consumate pentru dezvoltarea stratului de gheață.

Într-o anumită măsură, diminuarea scurgerii pe râuri se datorează înghețării în iernile deosebit de geroase chiar a izvoarelor, care reprezintă o sursă importantă de alimentare, mai ales în cazul cursurilor de apă din zona analizată. Diversele forme de gheață existente pe râuri, determină întodeuna înălțarea nivelului apei în concordanța cu volumul de apă dislocuit prin scufundarea stratului de gheață.

În secțiunile hidrotermice, valoarea nivelului citit la mira hidrometrică, înclude întodeauna această înălțare datorită scufundării stratului de gheață în apa râului. Înălțarea nivelului apei va fi cu atât mai importantă cu cât grosimea stratului de gheață este mai mare. Un anumit rol asupra înălțării nivelului îl are și diminuarea vitezei de curgere a apei, ca efect al creșterii rugozității în condițiile existenței stratului de gheață. Cele mai mari înălțări produc se produc în condițiile aglomerărilor de sloiuri sau năbuiului când acestea ocupă o mare parte din secțunea de scurgere a râului. Astfel de aglomerări care determină creșteri importante și rapide ale nivelului, provocând revărsări ale apei în albiile majore ale râului sunt cunoscute sub numele de zăpoare. În unele cazuri pot obtura complet secțiunea râurilor blocând scurgerea. După realizarea grosimii maxime a stratului de gheață, nu se mai înregistrează scăderi ale debitului de apă, în schimb nivelul apei va rămâne la valori ridicate ca urmare a prezenței în continuare a podului de gheața în secțiunea de scurgere.

Alte tipuri de riscuri naturale ce se pot manifesta: Inzăpeziri și viscole, depuneri de gheață pe conductorii electrici, ingheț târziu sau timpuriu, furtuni puternice și grindină mare, se pot produce în orice zonă a județului și mai frecvent pe traseele Vărgata-Griușorul, Vărgata- Sovata.

Putem concluziona că în general, valorile minime influențează confortul bioclimatic al populației pe perioada de iarnă și implicit au influență și asupra activităților și tipurilor de turism practicate în zonă. Iarna se reduce semnificativ fluxul turistic, cu excepția zonei Sovata (amenajări pentru practicarea sporturilor de iarnă) și Praid (salina atrage turiști tot timpul anului).

3.1.3. Potențialul turistic al apelor

La alcătuirea potențialului turistic al dealurilor și podișurilor de pe axa vizată participă o gamă largă de resurse turistice hidrologice, de la râuri mai mici cu numeroși afluenți, la numeroase lacuri (dulci și sărate) și ape subterane.

3.1.3.1. Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică are un rol important în stimularea și dezvoltarea activităților turistice, mai ales a turismului de scurtă durată (de week-end), orientat frecvent spre apele curgătoare și un peisaj deosebit, pentru a exploata „efectul de margine” (Cocean, P., 1997). Acest lucru este posibil în cazul zonei studiate datorită existenței unei rețele hidrografice cu o densitate ridicată, întreaga regiune geografică fiind una de deal-podiș, iar râurile principale (Târnava Mica, Niraj) care traversează această zonă pitorească, prezintă o atractivitate turistică importantă.

Târnava Mică

Bazinul hidrografic al râului Târnava Mică are o suprafață de 2031 km2. Altitudinal, se desfășoară între 1580 m (Muntele Saca) și 240 m (la confluența cu Târnava Mare), cu o altitudine medie de 534 m.

   Izvorăște din pasul Bucin din Munții Gurghiului și are o lungime de 191 km. Are o suprafață de recepție a bazinului de 2049 km2, și se varsă în Râul Târnava.

   Râul Târnava Mică are ca afluenți pâraiele Corund, Solocma, Cușmedul, Vețca, Nadeș, Agrișteu, Cund, unele cu regim de scurgere temporară. Panta râului scade treptat de la valori de 13 ‰ în Depresiunea Sovata-Praid la 3-5 ‰ în sectorul de dealuri subcarpatice și sub 1 ‰ în zona de podiș.

3.1.3.2. Lacurile

O altă categorie hidrologică cu un potențial turistic ridicat o constituie lacurile din regiunea studiată, care contribuie într-un mod specific la constituirea peisajului turistic atât prin luciul de apă, cât și prin acțiunile turistice complexe pe care le induc. Lacurile au în general o atractivitate sporită față de râuri, mai ales prin valorificarea așa numitului „efect de insulă”, (Cocean, P., 1997) cu consecințe benefice asupra finalității actului recreativ. Ele pot fi clasificate, din punct de vedere turistic, în „lacuri destinate turismului recreativ și lacuri destinate turismului curativ”. (ibidem)

Din punct de vedere genetic se evidențiază trei tipuri de unități lacustre:

• unități lacustre naturale, care s-au format în condiții naturale și sunt reprezentate mai ales de lacurile dezvoltate în zonele salifere (Sovata, Jabenița, Ideciu, Brâncovenești);

• unități lacustre de origine mixtă – natural-antropică, care sunt arii acvatice amenajate de om și realizate pe amplasamente naturale (arii mlăștinoase, albii râu amenajate); au de regulă multiple funcții economice cum ar fi: rezervă de apă pentru industrie, agricultură și alimentare cu apă a localităților, funcție de control a viiturilor și inundațiilor, agrement, etc. Din această categorie fac parte de exemplu lacurile amenajate în lungul râurilor Târnava Mare (Cristur, Dumbrăveni), Mureș (Aiud, Noșlac, Iernut, Cipău, Glodeni);

• unități lacustre de origine antropică, funcția principală a lor fiind de regularizare a debitelor râurilor, de asigurarea a rezervelor de apă potabilă și industrială și de producere a energiei electrice sau piscicole și de agrement (Zetea, Bezid, Ighiș sau lacurile sărate de la Jabenița, Ideciul de Jos etc.).

Funcția turistică și de agrement reprezintă o completare a funcțiilor acestor lacuri și este determinată de gradul de accesibilitate spre zonele unde sunt construite sau de distanța față de principalele localități urbane și rurale cu potențiali turiști.

În arealul luat în studiu cele mai numeroase lacuri sunt cele sărate, situate în extremitatea estică și vestică (zona saliferă), dar și câteva lacuri dulci naturale și antropice, care întregesc paleta lacustră și peisagistică. Cele mai multe lacuri sărate se găsesc localizate de-a lungul cutelor diapire care străbat arealul în partea estică, în zona Subcarpaților, unde sunt concentrate numeroase lacuri sărate pe un aliniament ce leagă localitățile Sovata, Ideciu de Jos, Jabenița și Brâncovenești.

Cele mai multe lacuri sărate sunt la Sovata, cea mai importantă zonă balneară a județului Mureș și a arealului studiat, frecventată de turiști români și străini. Complexul lacustru de la Sovata cuprinde mai multe lacuri sărate (Ursu, Aluniș, Roșu, Verde, Mierlei. Sărat etc.) sau dulci (Dulce, Paraschiva). Sunt formate pe cale naturală, fiind de origine carsto-salină, doar lacul Negru este de origine antroposalină, luând naștere prin prăbușirea tavanului unei mine părăsite.

Dintre acestea, Lacul Ursu este cel mai cunoscut, având cea mai mare suprafață (peste 41.000 m2) și cel mai important lac sărat din Transilvania datorită fenomenului de heliotermie și în același timp considerat cel mai reprezentativ lac helioterm din Europa.

Fig. 9

El se află la o altitudine de 502 m, înconjurat de păduri, are o lungimea de 456 m și lățimea maximă de 205 m, cu o suprafață de 41.270 m2. Adâncimea maximă fiind de 18,20 m și cea medie de 6,36 m. Din estimările Agenției pentru Protecția Mediului Mureș se apreciază că în cazul Lacului Ursu apar probleme din cauza numărului mare de turiști în sezonul estival, în condițiile în care capacitatea de suport a lacului este limitată. În sezonul estival se înregistrează peste 60.000 turiști în medie (61.801 în 2005 și au depășit 90.000 în 2010), ceea ce înseamnă peste 50% din totalul județean și 0,1% din numărul de turiști la nivel național (Direcția Județeană de Statistică Mureș).

Cele mai importante lacuri, din punct de vedere terapeutic sunt lacurile Negru și Aluniș, care, alături de Lacul Ursu, au asigurat dezvoltarea stațiunii Sovata.

Amatorii de turism sportiv și de agrement au la dispoziție iazurile și heleșteele în de la Câmpu Cetații. Ele devin spații propice pentru promovarea turismului recreativ-piscicol (pescuitul de agrement sau sportiv).

3.1.3.3. Ape subterane – Arealul studiat se caracterizează prin existența unui volum semnificativ de ape subterane, mai ales cele sărate cu importanță turistică ridicată. În zona dealurilor subcarpatice, predomină apele minerale bicarbonatat-carbogazoase și sulfuroase potabile (Corund, Odorheiu Secuiesc), dar și apele minerale sărate care apar la Sovata. Așadar această unicitate pe aliniamentul Odorheiul Secuiesc – Sovata cu izvoare minerale carbogazoase și sulfuroase potabile, precum și izvoarele de apă sărată conferă potențialul cel mai de seamă pentru turiști. De remarcat este, că la Praid există ape minerale clorosodice hipertermale care au aproximativ 500C și au fost obținute printr-un foraj de 2.500 m, în anul 1951. Apa minerală este clorosodică, iodo-bromurată și termală.

3.1.4. Potențialul turistic biogeografic

Învelișul biogeografic s-a dezvoltat în strânsă dependență de condițiile morfologice și climatice specifice ținuturilor deluroase Subcarpatice și reprezintă un valoros potențial turistic și pentru că se asociază de regulă cu alte elemente ale peisajului geografic, dând astfel o imagine de ansamblu a resurselor turistice naturale care pot fi exploatate turistic.

3.1.4.1. Vegetația

În arealul studiat învelișul vegetal dominant este cel de pădure în alternanță cu pajiști secundare, instalate mai ales prin defrișările masive în secolele trecute pentru obținerea de terenuri agricole sau suprafețe pentru pășunat. (Șoneriu, I., Mac, I., 1973)

Prin caracteristicile sale, pădurea are un important rol geoecologic concretizat în purificarea aerului, asigurarea umidității din atmosferă, reglarea manifestărilor extreme ale elementelor meteorologice, atenuarea viiturilor, fixarea solurilor, diminuarea poluării, adăpostirea faunei (fig.6).

Fig. 10 Pădurea – factor geoecologic

Această poli-funcționalitate este completată cu cea de factor de recreere și destindere dar și de o puternică funcție turistică. Valoarea turistică a vegetației crește și prin includerea în circuitul turistic a unor specii declarate monumente ale naturii, sau a unor rezervații sau parcuri naturale cu caracter științific. Faptul că în spațiul geografic dintre Câmpu Cetății și Corund există suprafețe însemnate acoperite de pădure (harta nr.3) determină creșterea gradului de favorabilitate pentru turism a zonelor forestiere mai ales a celor situate la distanțe relativ mici de așezările urbane. În acest caz, suprafețele ocupate cu păduri întinse generează „efectul de margine” și „efectul de insulă”.

Harta Nr. 4 – Învelișul vegetal pe axa turistică Cămpu Cetății – Sovata – Praid – Corund

3.1.4.2. Fauna

Fauna terestră și acvatică, din punct de vedere turistic, prezintă o importanță deosebită prin diversitatea speciilor de animale întâlnite și mai ales prin valoarea lor cinegetică (mule trofee premiate internațional) și științifică (elemente rare, cu valoare științifică ridicată).

Din punct de vedere biogeografic, zona studiată se încadrează în provincia dacică cu faună centraleuropeană, caracteristică zonelor de deal-podiș din Transilvania, diferențiată în faună terestră (etajul făgetelor, gorunetelor, stejăretelor, luncilor) și faună acvatică (râuri și lacuri).

Pentru ocrotirea speciilor de faună periclitate s-au creat areale de protecție în care activitățile antropice și turistice sunt relativ dirijate sau au un impact mai mic. Cele mai mari sunt cele din zona Podișului Hârtibaciului (aproape 250 mii ha) și a Dealurilor Târnavelor – Valea Nirajului (peste 85 mii ha), unde sunt ocrotite numeroase specii, în general păsări. Multe dintre ele sunt rare pe teritoriul țării noastre, în Europa (nouă specii) sau chiar pe glob (cristelul de câmp – Crex crex).

În zona subcarpatică din est este caracteristic etajul faunistic al făgetelor (400-800m altitudine) sau pădurilor de amestec în care se întâlnesc frecvent: lupul, vulpea, pisica sălbatică, jderul de pădure, căpriorul, veverița, sau vânat mare coborât din zona mai înaltă a pădurilor de conifere ca: ursul, mistrețul, cerbul.

Păsările caracteristice sunt ciocănitoarea, cinteza, ierunca, diferite specii răpitoare de zi sau de noapte, etc.

În zona dealurilor mai joase din zona centrală și vestică a arealului studiat este caracteristic etajul faunistic al quercineelor sau al pădurilor de stejar în amestec cu alte specii (frasin, ulm, carpen, tei etc.). Speciile faunistice sunt aproximativ aceleași cu cele din subzona fagului, cu mențiunea că în zona dealurilor repartiția teritorială a animalelor a fost influențată de intensitatea mai mare a impactului antropic asupra vegetației (pășunat excesiv, defrișări pe suprafețe mari, terenuri agricole întinse).

O atracție deosebită o reprezintă și numeroasele specii de păsări specifice mediului de luncă, multe autohtone, altele doar în pasaj pe lacurile și bălțile din Transilvania.

Sunt frecvent întâlnite specii ca: barza albă, barza neagă, rața sălbatică, lebăda, stârcul, lișița etc. Lacurile de la Iernut – Cipău, județul Mureș, adăpostesc regulat între 35.000 – 48.000 exemplare de păsări de apă.

Fauna acvatică reprezintă și ea o importantă resursă atractivă pentru turism, numeroasele specii de pești și păsări de baltă pun în valoare frumusețea râurilor și a lacurilor din zona. Cele mai caracteristice specii de pești sunt cele specifice râurilor de deal, dintre care amintim: cleanul, somnul, scobarul, crapul, mreana, șalăul, știuca, bibanul, racul comun etc.

Constituirea faunei ca resursă turistică ține de modul cum aceasta determină practicarea unor forme de turism. Vânătoarea și pescuitul sunt cele două activități recreative specifice la care se face referire atunci când se vorbește despre valorificarea faunei prin turism specializat. Vânătoarea desfășurată în zona colinară are condiții prielnice mai ales în pădurile de foioase (fag și stejar), dar și în zăvoaiele din lungul principalelor râuri care străbat zona. Speciile de interes cinegetic sunt: iepurele, vulpea, mistrețul, căprioara, pisica sălbatică – în dealurile mai joase, cu păduri de stejar. În dealurile subcarpatice, mai înalte, se vânează și animale mari: ursul, mistrețul, cerbul etc. Pentru a facilita cunoașterea faunei zonale, naționale, dar și de pe alte meleaguri ale mapamondului, se organizează grădinile zoologice (cea din Târgu-Mureș este foarte cunoscută). Tot în scop recreativ, pe râurile și lacurile din zona studiată, se practică și pescuitul sportiv. În scopul creșterii gradului de atractivitate turistică s-au introdus noi specii de pești, s-au realizat căi lesnicioase de acces spre lacuri, au apărut pensiuni turistice și campinguri etc. Sunt de amintit păstrăvăriile de pe cursurile superioare ale râurilor cum este de exemplu cel de la Câmpu Cetății. (Șoneriu, I., Mac, I., 1973) 3.1.4.3. Rezervațiile și monumentele naturii – punerea în valoarea a calităților peisajului biogeografic se face prin declararea unor suprafețe acoperite de vegetație ca arii naturale protejate, în care pădurea, în funcție de calitățile fondului forestier – devine un element cu o mare atractivitate turistică. Rezervația Lacul Ursu Sovata și arboretele limitrofe cuprinde complexul de lacuri sărate de la Sovata situat pe un masiv de sare. Pe el există păduri seculare cu o vegetație foarte bogată, cu aspect peisagistic deosebit și cu rol de protecție a lacurilor. Acest monument al naturii este o arie protejată ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală, tip mixt) situată în județul Mureș, pe teritoriul administrativ al orașului Sovata. Rezervația naturală are o suprafață de 79 ha și reprezintă o zonă formată din aglomerate vulcanice (andezite cu amfiboli) și masive de sare. Lacul Ursu s-a format odată cu prăbușirea unei exploatări de sare, umplută ulterior cu apa pâraielor ce coboară de pe versanții din apropiere.

(Șoneriu, I., Mac, I., 1973)

Crin de pădure (Lilium martagon)

Poiana narciselor Gurghiu (Șoneriu, I., Mac, I., 1973)

Altă rezervație remarcabilă este pădurea de stejari de pe terenurile mlăștinoase de la Mociar, de lângă Gurghiu, extinsă pe circa 50 de ha și cuprinzând arbori cu o vechime de peste 400 de ani, cu un diametru de peste 2m. Tot în apropierea satului Gurghiu se află o poiană cu narcise, este o rezervație botanică de un mare interes fitogeografic, constituită pentru ocrotirea acestora. Se extinde pe un areal de 3 ha și reprezintă ultimul vestigiu al unor poieni cu narcise (Narcissus stellaris). Această arie protejată de interes național corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip botanic), situată în județul Mureș, pe teritoriul administrativ al comunei Gurghiu. Rezervația naturală aflată în partea vestică a Munților Gurghiului, în bazinul râului Gurghiu, are o suprafață de 3 ha, și reprezintă o fâneață mezo-higrofilă. În acest areal au fost indentificate mai multe specii de plante ce conferă zonei un aspect peisagistic deodebit, printre care: narcisa (Narcissus stellaris), iarba-câmpului (Agrostis stolonifera), pipirig (Juncus efussus), firuță (Poa pratensis), piciorul cocoșului (Ranunculus repens), păiușul roșu (Festuca rubra), bulbucul (Caltha palustris), laleaua pestriță sau bibilica (Fritillaria meleagris) etc.

Muntele de Sare Praid

Această rezervație naturală este situată spre sudul satului Praid în județul Harghita pe cursul inferior al Văii Corundului, arealul cuprinde o suprafață de 60 ha și se întinde spre sud-est de Dealul Sării, care ajunge la o înălțime de 576m. Cel mai mare zăcământ de sare din România se află aici, iar adâncimea acestuia ajunge până la 2,7-3 km, având un diametrul de 1,2 – 1,4 km. Diapirul de sare pe verticală capătă forma unei uriașe ciuperci iar pe orizontală devine ușor eliptică.

Sunt două dealuri defapt unul mai mic pe nume Corbul Mic sau Kisholló secționat de cel mare de pârâul Corund încă din Cuaternalul târziuformându-se astfel canionul de sare care se poate admira în zilele noastre. Vegetația caracteristică este cea halofilă răspândită de-lungul izvoarelor sărate și în jurul masivelor de sare. Cel mai bun exemplu care se adaptează foarte bine la solurile sărate este brădișorul de sărătură sau brâncă pe numele său popular. (Salicornia europaea).

Primul tratat botanic despre microregiunea Praidului apare între 1740-1814 în manuscrisul botanistului Benkő József, în care descrie planta numită “brădișor” Lycopodium selago și deasemenea J.Chr.G. Baumgarten scrie prima lucrare despre flora Ardealului, care apare sub formă tipărită în 1816 la Viena iar în această lucrare sunt menționate cele mai interesante areale botanice pentru această microregiune. Alt cercetător botanic precum Fridrich Fronius (1837) enumeră mai multe plante din acest areal cum ar fii: Salicornia herbacea (brânca); Aster tripolium L. (stelița); Poa maritima (firuța) etc. În afară de cele enumerate F. Fronius descrie izvoarele sărate, procesul de exploatare a sării, salinele,  chiar și compoziția sării pentru animale in felul următor: sare bulgăr, în care 7,5% este praf de cărbune iar 85% este NaCl; 3,75% polenul de Gentiana lutea (ghințură), 3,75% Arthemisia absinthium (pelin alb).

Canionul de sare

Cheile Corundului se află în partea de sud-vest a Muntelui de Sare. Canionul s-a format prin faptul că răul Corund corund a secționat așa zisul Munte, astfel au apărut stânci de sare și creste de sare ce asociază fenomene de carst salin cu diaclaze, doline, polje, pâlnii de dizolvare și lapiezuri.

Din canion prin cărările laterale, se pot vizita doline mai mari semi-închise cu stânci și pereți de sare ce prezintă o frumusețe cu totul aparte și microclimatul acesteia cu o vegetație specifică și chiar exotică prin raritatea ei.

Din păcate evoluția rapidă a carstului salin influențează în sens negativ zona minelor vechi și zăcământul de sare aflat în proces de exploatare. Formele de exocarst (doline, lapiezuri,  diaclaze) ajung într-un timp scurt la endocarst (diaclaze de adâncime, ponoare, mici peșteri, hornuri, avene). De exemplu după prăbușirea unui aliniament de doline pârâul Corund și-a modificat traseul  și a drenat și lacul dintre cele două Ocne, acesta curgea originar dinspre satul Ocna de Jos pe lângă drumul actual.

Judetul Mures și Harghita se află printre județele cu cele mai mari suprafețe ocrotite, aproape o 1/3 din suprafața acestora este cuprinsă în arii de protecție.

3.2. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic în această zonă are și particularități aparte prin specificul spațiului transilvan, acela al existenței unei istorii și civilizații milenare, a interferențelor culturale și etnice deosebite față de restul țării. Cunoscut fiind faptul că într-o zonă geografică coexistă potențialul turistic natural cu fondul turistic antropic, putem spune că în arealul luat în studiu obiectivele antropice capătă o importanță la fel de mare ca și elementele potențialului natural.

3.2.1. Edificii istorice cu valențe turistice din evul mediu

Cele mai reprezentative edificii istorice care pot fi incluse în circuite turistice sunt cetățile, cetățile țărănești, și curiile.

3.2.1.2. Cetățile construite inițial cu scop de apărare a unor teritorii, devin nucleele socio-economice ale comunităților umane care le construiau și le populau. Cele mai cunoscute cetăți din arealul studiat sunt: Corund (cetatea Firtos, secolul al XIII-lea), Praid (ruinele cetățiii Rabsonne – secolul al XIII-lea)

Edificiile economice cu însușiri turistice cum ar fi cel de la Câmpu Cetății unde se organizează și diferite evenimente culturale (concerte rock) sau tabere ecologice. Parada baloanelor cu aer cald și exploatarea turistică a lacurilor, iazulirol este încă în stadiu incipient dar turismul piscicol și recreativ are cea mai mare pondere între tipurile de turism care se desfășoară aici.

3.2.2. Patrimoniul local, etnografic

Resursele turistice de natură etnografică reprezintă o categorie aparte deoarece zona constituie un areal etnografic de excepție prin diversitate, unicitate și posibilități de valorificare turistică a acestora. Prezența mai multor etnii (români, maghiari, secui, țigani etc.) pe un spațiu geografic relativ restrâns reprezintă o particularitate deosebită, multiculturalitatea manifestându-se și din punct de vedere etnografic. Tocmai această interferență a caracteristicilor etno-folclorice proprii fiecărei etnii trebuie să reprezinte, în perspectivă, un element care să dinamizeze cererea și oferta turistică în arealul studiat. Păstrarea datinilor și obiceiurilor este favorizată și de existența unei populații rurale destul de însemnate în zona care a păstrat nealterate tradițiile populare, datinile și obiceiurile specifice celor mai importante sărbători din viața satului, portul și dansul popular etc.

3.2.2.1. Activităție tradiționale rurale sunt specifice vieții cotidiene a locuitorilor satelor, ocupații tradiționale care țin de agricultură (cultura plantelor și creșterea animalelor), practicarea diferitelor meșteșuguri (prelucrarea lemnului, lutului), pescuit, albinărit etc.

Aratul cu plugul tras de cai sau boi, semănatul cu mâna, grăpatul cu grapa cu cuie de lemn sau mărăcini pot fi tot atâtea elemente de curiozitate care pot trezi in teresul turiștilor. Prelucrarea lemnului este o ocupație străveche, dovada măiestriei meșterilor populari o reprezintă numeroasele produse cu caracter decorativ sau unelte de uz casnic întâlnite, de la porțile sculptate, la bisericile de lemn sau instrumentele populare create pe valea Gurghiului. Olăritul deasemenea este una dintre cele mai vechi ocupații ale omului, dovezile arheologice indicând faptul că în aria transilvană prelucrarea lutului se practica din cele mai vechi timpuri.

3.2.2.2. Activități sociale cu funcție turistică.

Astfel la Corund târgurile s-au specializat în funcție de produsul principal expus spre vânzare sau care domină întâlnirea meșterilor populari, în cazul de față târgul de ceramică a căpătat importanța cea mai mare. Însă localnicii au fost nevoiți să-și deschidă mici bazaruri și să comercializeze tot felul de obiecte mai ales mărunțișuri, suvenire pentru a reușii să se întrețină și în acelaș timp să satisfacă cerința turiștilor.

Cele mai ample manifestări cu valențe turistice în zona studiată sunt reprezentate de festivaluri care au o tematică foarte diversificată: Serbările zăpezii de la Sovata, Festivalul sarmalelor de la Praid. Festivalul baloanelor cu aer cald de la Câmpul Cetății (comuna Eremitu). Alte festivaluri ilustrează și ele diferite forme de manifestare a artei, cum ar fi Festivaluri de fanfare la Praid.

Concluzionând aceste activități sociale cu funcție turistică, ca parte integrantă a potențialului turistic antropic, suscită doar periodic interesul vizitatorilor, cel mai adesea doar în perioada desfășurării lor, asrfel o pondere însemnată având: târgurile populare, festivalurile tradiționale – foarte numeroase, zilele localităților și competițiile sportive.

CAPITOLUL IV.

4. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

Capacitățile de cazare sunt forme de găzduire a turiștilor care alături de resursele atractive (naturale și antropice) și căile de transport reprezintă elementele care definesc caracteristicile majore ale activității turistice din zona de studiu.

4.1. Caracteristici cantitative și calitative ale structurilor de primire

În cadrul analizei structurilor de primire cu funcțiuni de cazare s-au avut în vedere mai mult carcateristici cantitative și mai puțin calitative, acestea din urmă fiind evidențiate prin studii de caz pentru unități reprezentative din spațiul geografic analizat. Aspectele cantitative au fost analizate pe baza datelor statistice furnizate de Institutul Național de Statistică, prin Direcția Regională de Statistică Harghita, Mureș și parțial pe baza datelor oficiale oferite de administrațiile publice locale sau colectate în deplasările de studiu pe teren. Tipurile de structuri turistice cu funcțiuni de cazare (conform INS) pot fi: baze de cazare turistică principale (hotelurile, motelurile, hostelurile, cabanele turistice, bungalourile, hanurile turistice) și baze de cazare secundare (pensiunile turistice, campingurile, căsuțele, satele de vacanță).

S-a încercat suplinirea lipsei datelor statistice oficiale prin documentare pe teren, consultarea altor surse auxiliare (site-uri specializate pe internet, pagina primăriilor etc.) și consemnarea unor situații statistice realizate la diferite unități turistice. Având în vedere acest aspect, studiile de caz vor viza mai ales așezarea urbană (cu date relativ suficiente pentru a surprinde aspecte caracteristice din punct de vedere turistic). În mediul rural se analizează activitatea turistică prin concentrări de structuri de primire cu funcțiuni de cazare și alimentație în cadrul turismului rural, agroturismului sau ecoturismului (turismul verde).

Ca principali indicatori de evaluare pentru structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare s-au avut în vedere: capacitatea de cazare turistică existentă (instalată), capacitatea de cazare turistică în funcțiune și indicele de utilizare a capacității de cazare turistică în funcțiune.

Numărul cel mai mare de locuri de cazare în pensiuni se înregistrează în zonele de concentrare a turismului rural, pensiuni la Câmpu Cetății – Praid – Corund. Câteva hoteluri sunt situate în stațiunile turistice de aici, desigur cele mai multe la Sovata (5) dar putem identifica una și la Praid.

În 1932, în stațiune existau 4 hoteluri și 110 vile, cu 1600 camere și 2600 paturi. Din octombrie 1954, Stațiunea a început să funcționeze tot timpul anului.

Unitățile de cazare turistică din Sovata și capacitatea lor:

–  9 hoteluri cu un număr de 1200 locuri de 2-3 stele;

–  3 hanuri și moteluri cu un număr de 110 locuri de 2 stele;

–  3 campinguri și unități tip căsuțe cu 110-130 locuri;

– 50 vile turistice cu 1000 locuri;

– 10 pensiuni cu 100 de locuri;

–   3 tabere de elevi și preșcolari cu 300 de locuri.

La aceste cifre se adaugă și alte tipuri de cazare, ca vilele particulare ale persoanelor fizice și ale diferitelor unități.

4.1.1. Structuri turistice de tratament și cură balneară

Arealele salifere, reieful pe sare, izvoarele minerale clorurosodice concentrate, bicarbonatate și calcice, climatul sedativ de cruțare a permis apariția acestor stațiuni baalneoclimaterice, de interes local sau național.

Încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (în 1876 a fost declarată oficial stațiune balneară) cu renume european din perioada interbelică Sovata este o stațiune de interes național. Renumele stațiunii Sovata se datorează lacurilor sărate (fig.9) cu ape clorurate și sodice (concentrație mare de săruri, între 40 și 250 gr/l), care au apărut în diferite etape ale evoluției geologice (Ursu, Aluniș, Roșu, Verde, Negru, Mierlei, Paraschiva etc). Cel mai cunoscut dintre ele este Lacul Ursu (format în 1875) renumit pentru fenomenul de heliotermie, fiind cel mai mare dintre lacurile din stațiune. Stațiunea are un climat subalpin de cruțare, influențat de situarea în depresiunea Sovata, cu condiții optime pentru activitatea turistică în tot timpul anului. Datorită calităților curative ale apelor sărate și climatului favorabil, stațiunea Sovata este indicată pentru tratamentul bolilor ginecologice dar și pentru boli ale sistemului nervos periferic, pentru afecțiuni degenerative, boli cardiovasculare, inflamatorii și reumatismale, stări posttraumatismale, tulburări endocrine etc. Cele mai moderne baze de tratament și agreement sunt la Hotelul Alunis și la Danubius Health Spa Resort – Sovata (un grup hotelier care cuprinde hotelurile Danubius, Făget, Brădet). (Dezsi, Șt., 2006)

Fig. 13 (arhiva personală)

La Praid există amenajat un ștrand cu apă sărată cu caracter mezotermal (circa 40˚C), apa sulfurico-calcică și cu concentrație mare de sare are efecte în tratarea reumatismului. Stațiunea este situată în Derpesiunea Sovata – Praid la confluența dintre râurile Târnava Mică și Corund. Renumele acesteia este ridicat și de existența salinei care atrage anual mii de turiști care vin aici pentru a o vizita sau pentru efectuarea unor tratamente specifice în salină. Tratamentul subteran (speleoterapie, salinoterapie) presupune plimbarea prin galeria principală și este benefic în tratarea afecțiunilor căilor respiratorii (boli asmatice, bronșite, alergii etc.). (Dezsi, Șt., 2006)

Fig. 14 (arhiva personală)

4.2. Căile și mijloacele de transport turistic

Căile de comunicație rutieră sunt mai bine reprezentate în teritoriul studiat decât cele feroviare, construcția acestora fiind mai ușor de realizat.

Astfel, accesul poate fi realizat prin:

– drumul județean DJ 153 realizează legătura Sovata–Eremitu–Reghin și este și strada principală a orașului;

– drumul comunal DC 16-deservește satul Ilieși, ramificându-se din DN 13A.

– cu trenul: pe ruta București – Oradea, cu schimbare la Blaj sau Teius, spre Praid,pîna la gara Sovata;

– pe ruta Târgu Mureș – Baile Sovata (gara mica), pe linie îngusta (74 km), apoi cu autobuzul (2,5 km);

– pe ruta București – Oradea, pîna la Sighisoara, apoi cu autobuzul (69 km, curse regulate);

– pe ruta Deda – Târgu Mureș – Razboieni, până la Tîrgu Mures, apoi cu autobuzul (64 km, curse regulate) sau cu trenul pe linia îngusta;

– cu mijloace auto: E 15 de la Sighișoara sau de la Tîrgu Mures, până la Bălăușeri, apoi DN 13 A, prin Sângeorgiu de Pădure pâna la Sovata (Bălăușeri – Sovata, 36 km); – DN 15 sau DN 15 A până la Reghin, apoi drum modernizat, prin Eremitu, până la Sovata (44 km);

– DN 13 A de la Odorheiu Secuiesc prin Corund si Praid (43 km); DN 12 sau DN 12C pâna la Gheorgheni, apoi DN 13B, prin Bucin, pâna la Praid (54 km) și DN 13 A până la Sovata (6 km);

Astfel la alte categorii de transport amintim pe cele Speciale cum ar fi pârtiile de schii la Sovata dotate cu telescaun, schilift și cele aeriene. Sovata este la o distanță de 75 km de Aeroportul Transilvania Tg. Mureș..

4.3. Circulația turistică

Având un potențial turistic complex și diversificat, acest areal turistic atrage an de an tot mai mulți turiști interesați de practicarea unor forme diverse de turism, de la cel cultural – cu cea mai mare arie de cuprindere – sportiv, cinegetic sau balnear.

Dinamica circulației turistice în arealul de studiu se prezintă situații diferite, determinate de numărul mai mare sau mai mic de unități de cazare, de creșterea numărului de locuri de cazare, de diversificare a tipurilor de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare, dar și de gradul diferit de atractivitate turistică a zonelor, în special a așezării urbane.

Fig. 15 – Sursa: I.N.S.

CAPITOLUL V.

5. TIPURI DE TURISM

Analiza fenomenului turistic din arealul nostru relevă faptul că deși potențialul turistic natural și antropic este unul foarte valoros, valorificarea sa turistică este sub posibilități. În literatura geografică de specialitate există numeroase încercări de clasificare a tipurilor și formelor de turism care au la bază criterii diferite, precum: motivația, potențialul turistic natural și antropic, durata desfășurării fenomenului turistic..

Printre cele mai recente și în același timp mai complexe sunt cele propuse de P. Cocean (1993, 2004), P.Cocean, Gh.Vlăsaceanu, B.Negoescu (2002). Aici se disting patru tipuri de turism (de recreere și agrement, de îngrijire a sănătății, cultural, polivalent) și mai multe forme de practicare a turismului definite, după mai multe criterii (distanță, durata călătoriei, zona de proveniență a turiștilor, numărul participanților, modul de desfășurare, timpul, mijloacele de transport utilizate, vârsta participanților etc.).

În clasificarea propusă de I.Muntele și C.Iațu (2003) se disting patru criterii și tipuri de clasifcare a turismului:

criteriul temporal (week-end, sejur, tranzit, croazieră)

criteriul localizării și motivației (turism litoral, turism alpin, turism lacustru, turism fluvial, turism citadin, turism rural-etnografic, turism frontalier)

criteriul agregativ (turism solitar, turism familial, turism de masă, turism expediționar, turism cinegetic, pelerinajul, turism cultural-sportiv)

criteriul geografic (tipuri de turism specific climatului temperat, polar sau tropical).

O altă clasificare este propusă de M.Ielenicz și Laura Comănescu (2006) și are în vedere: durata acțiunii (week-end, sejur); specificul activității (turism de afaceri, turism balneoclimateric, turism cultural, turism cinegetic, turism nautic, turism montan, turism pentru alpinsm, turism pentru sporturi de iarnă, turism piscicol); destinația (turism citadin, turism montan, turism rural, turism itinerant); forma de organizare (turism individual, turism prin intermediul unei organizații sau asociații de profil, turism colectiv) și spațiul unde se defășoară (turism regional, național, turism internațional).

Considerăm că motivația este criteriul cel mai important în definirea scopului turistic, respectiv alegerea unei destinații pentru recreere, turistul fiind cel care decide destinația și modul de petrecere a timpului liber avut la dispoziție. În funcție de diversitatea potențialului turistic și de motivul principal al deplasărilor în scop turistic putem diferenția mai multe tipuri de turism care se practică în zona dealurilor și podișurilor dintre Mureș și Târnava Mare, astfel:

5.1. Turismul cultural (numit și turism de vizitare), are o pondere mare în arealul studiat datorită existenței unor numeroase obiective istorice, religioase, culturale, etnografice, monumente, obiective economice cu valențe turistice. El are ca motivație principală existența unui valoros patrimoniu cultural – istoric și etnografic-folcloric cu un caracter original, chiar de unicat.

Turismul rural s-a practicat mereu, dar spontan sau întâmplător și mai ales neorganizat. Regiunea dealurilor și podișurilor subcarpaice este situată într-un cadru natural cu un fond peisagistic variat și pitoresc și prezintă o mare varietate de valori cultural istorice, artă populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigii arheologice. Așezările rurale dintre de pe axa turistică păstrează încă în bună măsură obiceiurile și datinile străbune, elemente de folclor autentic, etnografie și artizanat original, care pot fi valorificate turistic.

Putem aminti aici câteva forme de turism rural care se practică în regiunea studiată:

– turismul verde (cu preocupării în domeniul protecției mediului)

– turismul cultural – istoric (vizează utilizarea și conservarea resurselor culturale)

– agroturismul (turism lucrativ practicat în ferme agricole mici sau gospodării țărănești)

– turismul religios (practicat la lăcașe de cult recunoscute)

– turismul sportiv (schi, mountainbike, parapantă/planorism, vânătoare și pescuit sportiv, tir cu arcul etc.)

– turismul științific tematic (practicat mai ales în rezervațiile naturale, cu caracter sezonier)

– turismul curativ (climatoterapie, salinoterapie, fitoterapie, apiterapie, hidroterapie etc.)

– turismul de agrement (îmbină mai multe tipuri de turism); ecoturismul (considerat tipul de turism cu cea mai rapidă dezvoltare pe piață, urmărind respectarea cu strictețe a unor norme de păstrare a calității mediului).

5.2. Turismul de îngrijire a sănătății (curativ) poate fi considerat ca cel mai vechi tip de practicare a activităților turistice dacă avem în vedere descoperirile arheologice din zona studiată, unde apar așezări romane cu terme. Turismul curativ din zona dealurilor și podișurilor dintre Mureș și Târnava Mare este favorizat de existența celor două areale salifere din estul și vestul zonei de studiu, cu lacuri și izvoare sărate, dar și cu un relief specific care întregește aspectul peisagistic. Din punct de vedere al resurselor turistice acest tip de turism se poate practica sub două forme:

5.2.1. Turismul balnear, favorizat de prezența unor importante resurse hidrominerale (lacuri și izvoare sărate, nămoluri sapropelice) care se exploatează în stațiunile Bazna, Ideciu Băi, Sângeorgiu de Mureș sau Sovata (celelalte stabilimente sunt închise temporar sau desfințate).

5.2.2 Turismul climateric este prezent acolo unde climatul de cruțare favorizează aeroterapia (climatoterapia) – depresiunea Sovata-Praid, Câmpu Cetății, cursul superior al Nirajului. O notă particulară reprezintă salina Praid, recunoscută pentru calitățile mediului specific creat în subteran având rol curativ în tratarea afecțiunilor respiratorii.

5.3. Turismul recreativ este preferat de un segment foarte larg al populației, nevoia de recreere reprezentând ieșirea din stresul activităților cotidiene generatoare de mare consum fizic și psihic. Pentru diversificarea activităților turistice există o infrastructură cu dotări specifice: terenuri de sport, piscine, săli de jocuri, dicoteci, cluburi etc.; sunt cunoscute bazele sportive din stațiunile turistice importante printre care se află și Sovata sau chiar din sate (terenuri de sport, baze hipice etc.);

Varietatea resurselor atractive din zona studiată permite practicarea mai multor forme de turism recreativ, dintre care amintim:

5.3.1. Turismul de drumeție are o arie largă de desfășurare, de la zonele preorășenești (pacuri, păduri, rezervații naturale) până la dealurile mai înalte (1000 m) situate în estul arealului studiat. Pe distanțe mai mari acest tip de turism se poate combina cu altele (cultural, balnear etc) sau cu sportul (cicloturismul), reușind cuprinderea mai multor obiective turistice într-un interval de timp relativ scurt. Peisajului deosebit i se alătură și aspectele inedite ale reliefului, mai ales ale celui diapir (cu „munți de sare” și defileu în sare la Sovata și Praid), cursurile pitorești ale râurilor mari sau întinderile luciului de apă al lacurilor. Salina de la Praid reprezintă de asemenea un obiectiv cu mare atractivitate.

5.3.2. Turismul de agrement estival sau hivernal are la dispoziție bazele de agrement de la Sovata și se pot practica sporturile de iarnă în mod organizat – cu pârtii de schi omologate.

5.3.3. Turismul piscicol (pescuitul sportiv) se poate practica cu succces pe cursurile princpalelor râuri din zonă Târnava Mică și Niraj iar prin crearea de lacuri – păstrăvării la Câmpu Cetății un proprietar și-a dezvolatat propria bază de agrement piscicol.

5.3.4. Turismul de aventură, își face simțită prezența prin câteva forme de manifestare cum sunt zborul cu parapanta, deltaplanorismul, motocrosul, ciclocorsul, etc.

5.4. Turismul polivalent (mixt/complex) reprezintă asocierea mai multor tipuri de turism în vederea satisfacerii nevoilor de cunoaștere și relaxare. În acest tip se pot încadra turismul religios, sportiv, cinegetic, festivalier etc.

5.5. Turismul școlar, cu o desfășurare atât în timpul anului școlar dar și în timpul vacanțelor are un câmp larg de desfășurare. Din păcate foarte multe dintre taberele școlare au dispărut la Sovata însă încă există și aceste tabere pentru elevi înregistrate oficial.

În concluzie putem spune că tipurile și formele de turism practicate sunt determinate de valoarea deosebită a potențialului turistic natural și antropic al regiunii studiate. De altfel compoziția etnică eterogenă a zonei și-a pus amprenta asupra diversității culturale a acesteia. Această eterogenitate etnică și bogăția patrimoniului turistic reprezintă cele mai importante elemente de atractivitate turistică care individualizează zona dealurilor și podișurilor subcarpatice.

CAPITOLUL VI.

6. EFECTELE ACTIVITĂȚILOR TURISTICE ASUPRA MEDIULUI

De foarte multe ori impactul turismului asupra mediului poate avea efecte negative sau pozitive. Cele negative apar de regulă atunci când fenomenul turistic se manifestă în exces și de foarte multe ori sunt asociate cu efectele negative ale altor domenii de activitate antropică. Efectele pozitive ale practicării turismului – raportate la cele negative – sunt mult mai mari, atât în plan social cât și economic, știut fiind faptul că în perioada modernă turismul a devenit “industria fără fum”.

6.1. Influența activităților turistice asupra componentelor cadrului natural

• Impactul asupra reliefului. Intervenția antropică se manifestă mai ales asupra reliefului ca suport material al desfășurării activităților turistice. Starea drumurilor reprezintă un factor care poate influența în mod direct circulația turistică spre anumite destinații chiar dacă gradul de atractivitate este mare. Astăzi cele mai mari presiuni asupra substratului se fac în zonele unde se construiește autostrada „Transilvania”.

• Impactul turismului asupra climei – condițiile speciale de microclimat din salina de la Praid unde numărul mare de turiști poate perturba compoziția chimică a aerului. La poluarea aerului participă și turiștii care practică „ieșirea la iarbă verde”, foarte frecventă în jurul orașelor, acolo unde sunt liziere de pădure sau în apropierea apelor.

• Impactul turismului asupra apelor are efecte mai pronunțate întrucât toate elementele hidrosferei întâlnite în arealul studiat constituie resurse turistice cu un grad diferit de valorificare. Rețelele hidrografice majore Târnava Mică și Niraj, lacurile sărate și dulci, izvoarele minerale sărate sunt elemente cu un gard ridicat de atractivitate turistică, fiind supuse presiunii antropice prin practicarea diferitelor forme de turism. În arealul studiat impactul cel mai puternic se resimte asupra lacurilor naturale sărate din stațiuni iar la ștranduri sau piscine amenajate cu apă sărată captată prin sonde există riscul să scadă debitul de apă extras.

• Impactul turismului asupra învelișului biotic. Este cunoscut „efectul de margine” pe care îl exercită vegetația (mai ales pădurea) ca resursă turistică, multe areale forestiere din apropierea orașelor constituie baze de recreere și agrement.Fauna este foarte sensibilă la impactul turistic, cea cinegetică și piscicolă fiind resursă atractivă pentru practicarea pescuitului și vânătorii.

• Impactul turismului asupra solului este consecința directă a acțiunii turiștilor asupra stratului edafic (trasarea unor poteci) sau a distrugerii unor suprafețe extinse de sol din cauza realizării infrastructurii de cazare sau de circulație turistică.

6.2. Impactul intreprinderilor turistice asupra componentelor socio – economice, Impactul social și economic este determinat de faptul că turismul acționează direct asupra turiștilor, dar și asupra comunităților umane din zonele vizitate.

• Impactul cultural al turismului are în vedere relația dintre turiști și populația locală. Efectele pozitive ale acestei influențe țin de revigorarea și dezvolatrea tradițiilor culturale din zonele turistice (festivaluri folclorice, târguri tradiționale țărănești, hramuri etc.). Efectele negative sunt induse de regulă de presiunea turistică, iar produsele tradiționale autentice și obiectele de artizanat sunt înlocuite adesea cu kisch-uri (Corund).

• Considerăm că este necesar să facem referire și la impactul politic al turismului. Fiind cel mai dinamic sector de activitate are nevoie de reglementări care să permită desfășurarea sa în bune condiții și în parametri unei dezvoltării durabile.

7. Analiza SWOT

După analiza resurselor și a potețialului turistic de pe axa studiată, urmează o analiză SWOT, care prin punctele forte și punctele slabe listate ne sintetizează pe de o parte problemele și resursele existente:

Prin oportunități și pericole ne sugerează direcțiile de dezvoltare și amenintările externe posibile, care se deschid în viitor:

Concluzii

Analiza tuturor aspectelor legate de potențialul turistic și distribuția teritorială a celor mai importante obiective atractive din arealul studiat face obiectul unei imagini de ansamblu, evidențiată în cadrul acestei analize SWOT. Pentru a putea vorbi despre o dezvoltare durabilă a turismului ca activitate economică, socială și ecologică, cele trei domenii fiind și cele asupra cărora turismul are cel mai mare impact. În analiza SWOT s-au făcut aprecieri asupra resurselor turistice naturale, potențialului turistic antropic urban și rural, infrastructurii cu funcțiuni de cazare și alimentație, infrastructurii căilor de comunicație, dezvoltării turismului balnear, dezvoltării turismului rural, dezvoltării zonelor de agrement, promovării turistice a ariilor naturale protejate.

Deasemenea se impune valorificarea pe scară largă a activităților tradiționale prin turism rural și agroturism, domenii cu valențe deosebite în spațiul studiat. Satul din aceasă zonă deține o mare varietate de valori cultural-istorice, artă populară, etnografie, folclor, tradiții meșteșugărești, care constituie un valoros potențial turistic, permițând dezvoltarea unui intens turism rural. Dezvoltarea turismului rural și agroturismului pe baze ecologice (ecoturismul) poate contribui la perpetuarea activităților tradiționale (prin turism lucrativ), la valorificarea spațiilor de cazare excedentare sau la diminuarea presiunii turistice asupra mediului urban. Prin cadrul natural care îți transmite o stare specială de pace și de absolut al clipei, prin potențialul antropic diversificat și valoros, în zona dealurilor și podișurilor subcarpatice din localitățile prospectate există condițiile pentru dezvoltarea unui turism durabil, care să valorifice toate elementele cu care a fost înzestrat acest spațiu transilvan unic.

Bibliografia

1. Cocean, P., (1999), Geografia turismului, Editura Focul Viu, Cluj Napoca.

2. Cocean, P., (2004), Geografia turismului, ediția a II-a, Editura Focul Viu, Cluj Napoca.

3. Cocean, P., (2010), Patrimoniul turistic al României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

4. Cocean, P., Dezsi, Șt., (2001), Prospectare și geoinformare turistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

5. Chibeleanu, A., Chiorean I., Dușa T., Marcu O., Rátz Z., (1972) Ghid Mureș – Trasee dinspre Niraj-Sovata-Praid, Ed. Inteprindera poligrafică, Tg.-Mureș.

6. Dezsi, Șt., (2006), Patrimoniu și valorificare turistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

7. Gherman, A. (2009), CURS – Potențialul turistic al României, Ed. Dimitrie Cantemir, Tg.-Mureș.

8. Ielenicz, M. și colab., (2003), România. Enciclopedie turistică, Editura Corint, București.

9. Ilieș, M., (2007), Amenajare turistică, Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca.

10. Marcu, O., Ploeșteanu G., Rus V., Szilágyi M., Szurkos E., Șoneriu I., (1980) Județele Patriei – Județul Mureș, Ed. Sport-Turism, București.

11. Maria-Luminița, Neagu (2012) – Riscurile naturale si dezvoltarea durabila in bazinul morfohidrografic al Gurghiului – Ed. Presa Univ. Clujeană.

12. Morariu, T., Morariu E., Savu Al., (1968), Lacurile din România – Importanța balneară și turistică, Ed. Științifică, București.

13. Pișota, I., Buga Silvia, Buga, D., (1976), Județul Harghita, Editura Academiei R.S.România, București.

14. Pop, A., Pop S. T. (2004), Județul Mureș – Ghid, Ed. Ediprestipo, Tg. Mureș.

15. Postelnicu, Gh., (1997), Introducere în teoria și practica turismului, Editura Dacia, Cluj Napoca.

16. Pricăjan, A., (1972), Apele minerale și termale din România, Editura Tehnică, București.

17. Sorocovschi, V., (2008), Climatologie și aplicații bioclimatice în turism, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca.

18. Șoneriu, I., Mac, I., (1973), Județele Patriei – Județul Mureș, Ed. Ac. Rep. Soc. România, București.

19. Weaver D.B., (2001), The Encyclopedia of Ecotourism, CABI Publishing, New York.

20. Kenedy M., Kopp S., (2000), Understanding Map Projections, Environmental Systems Research Institute, New York.

21. Shahab Fazal, (2008), GIS Basics, NEW AGE INTERNATIONAL Publishers , New Delhi.

22. http://www.varmezoturizmus.ro/

23. http://www.insee.ro/

24. http://www.salvamontms.ro/ro/salvamont/index/trasee-turistice

25. http://tarnavamica.wordpress.com/

26. Fig. nr. 1 – http://www.turistintransilvania.com/wp-content/uploads/2013/02/mocanita1.jpg

27. Fig nr. 11 – http://imagenesinglesespanol.com

28. Fig nr. 12 – http://www.turistintransilvania.com/wp-content/uploads/2012/09/olarit.jpg