Abordarea Integrata a Riscurilor Natech Si a Impactului de Mediu

[NUME_REDACTAT] 1

Zona de despreidere a masei alunecătoare de pe versantul S-SV

Fig. 1 Vedere de ansamblu Fig. 2 Detaliu

(partea superioară a versantului)

Fig. 3 [NUME_REDACTAT]. 4 Vedere de ansamblu (partea inferioara)

Fig. 5 [NUME_REDACTAT]. 6 Fragmentarea terenului

Anexa 2

Afectarea terenului din incinta amplasamentului

Fig. 7 Deplasarea bordurii Fig.8 Deplasarea gardului din interiorul incintei (vedere din interiorul incintei)

Fig. 9 Deplasarea gardului

(vedere din exteriorul incintei)

Anexa 3

Catalog de atribuire valorică a factorilor de influență (H.G. 447/2003, pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de elaborare și conținutul hărților de risc natural la alunecări de teren și inundații)

[NUME_REDACTAT], D. E., (1993), [NUME_REDACTAT], UPL Press, London.

Antonioni, G., Bonvicini S., Spadoni G., Cozzani V., (2009), Development of a framework for the risk assessment of Na-Tech accidental events.

Armaș, I., (2006), Risc și vulnerabilitate. Metode de evaluare în geomorfologie, Ed.

Universității, București.

Barrow, C. J., (1997), Environmental and [NUME_REDACTAT] Assessment. An introduction, Arnold, [NUME_REDACTAT]-Sydney-Auchland.

Brișan, N., Riscuri și hazarde naturale, suport de curs.

Cioacă, A., (2006), Probleme speciale de geomorfologie, [NUME_REDACTAT] de

Mâine, București.

Cozzani, V., Campedel, M., Renni, E., Krausmann, E., (2010), Industrial accidents triggered by flood events: Analysis of past accidents.

Cutter, S. L., (2001), The changing nature of risk and hazards, in “American hazardscapes: the regionalizationof hazards and disasters”, [NUME_REDACTAT] Press, Washington, D.C.

Directiva nr. 82/501/CEE privind hazardele de accidente majore la anumite activități industriale (Seveso I).

Directiva 96/82/CE privind controlul accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase (Seveso II).

EEA Technical report, (2010), Mapping the impacts of natural hazards and technological accidents in Europe.

Galderisi, A., Ceudech, A., Pistucci, M., (2008), A method for na-tech risk assessment as supporting tool for land use planning mitigation strategies.

Goțiu, D., Surdeanu, V., (2007), Noțiuni fundamentale în studiul hazardelor naturale, Ed. [NUME_REDACTAT] Clujeană, Cluj-Napoca.

Grecu, F., (1997), Fenomene naturale de risc, geologice și geomorfologice, Ed.

Universității, București.

Grecu, F., (2006), Hazarde și riscuri naturale (ediția a III-a), [NUME_REDACTAT], București.

H.G. nr. 2288/2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcții de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe central și organizațiile neguvernamentale privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență.

Mac, I., (2003), [NUME_REDACTAT], Ed. Europontic, Cluj-Napoca.

Mitchell, J. T., Cutter, S. L., (1999), Global change and environmental hazards: is the world become more disastruos?.

Morris, P., Thériver, R., (1995), Methods of [NUME_REDACTAT] Assessment, UCL Press, London.

Muntean, O. L., Drăguț, L., (2003), [NUME_REDACTAT] of Life within the Context of the

[NUME_REDACTAT] (A case study: [NUME_REDACTAT] Area), Studia UBB, Geographia,1, Cluj-Napoca.

Muntean, O. L., (2004), Impactul antropic asupra mediului în [NUME_REDACTAT]

Mari (sectorul Vânători-Micăsasa). Studiul de evaluare și planificare a mediului, Ed. [NUME_REDACTAT] de Știință, Cluj-Napoca.

O.U.G. nr. 21/2004 privind [NUME_REDACTAT] de Management al Situațiilor de

Urgență.

Ozunu, A., Anghel, C. I., (2007), Evaluarea riscului tehnologic și securitatea mediului, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.

Ozunu, A., Senzaconi, F., Botezan, C., Stefanescu, L., Nour, E., Balcu, C., (2011), Investigations on natural hazards which trigger technological disasters in Romania.

Simescu, N., (2002), Comprimarea gazelor naturale, Ed. [NUME_REDACTAT], Sibiu.

Somasundaram, D., Norris, F., Asukai, N., Murthy, R., (2003), Natural and [NUME_REDACTAT].

Torok, Z., (2010), Analize calitative și cantitative în managementul riscului în sectorul industrial chimic, Teză de doctorat, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de

Știința și [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.

Wood, C., Dejeddour, M., (1992), [NUME_REDACTAT] Assessment: EA of Policies, Plans and Programmes, [NUME_REDACTAT] Bulletin 10.

http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5gf4gEkooQrptpk9sqy0http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5gf4gEkooQrptpk9sqy0-UDPrmYDw?docId=CNG.ab3e10c326282fea51e56ed99d50192d.2c1UDPrmYDw?docId=CNG.ab3e10c326282fea51e56ed99d50192d.2c1, accesat la data de

02.04.2012.

http://www.irinnews.org/IndepthMain.aspx?IndepthId=14&ReportId=62446, accesat la data de 04.04.2012.

http://www.alma-ro.ngo.ro/doc/brosura_management_dezastre.pdf, accesat la data de 07.04.2012.

http://www.munichre.com/app_pages/www/@res/pdf/media_relations/press_releas es/2012/2012_01_04_munich_re_natural-catastrophes-2011_en.pdf, accesat la data de

13.04.2012.

LUCRARE DE LICENȚĂ

Abordarea integrată a riscurilor natech și a impactului de mediu.

STUDIU DE CAZ: STAȚIA DE

COMPRIMARE SĂRMĂȘEL (JUD. MUREȘ)

În prezenta lucrare am încercat să evidențiez importanța abordării integrate a riscului de tip natech și a impactului asupra mediului, anterior sau în timpul derulării unei activități antropice.

Complexitatea riscurilor natech, care sunt în fapt doua riscuri combinate – riscuri

naturale și riscuri tehnologice – frecvența și gravitatea lor indică faptul că există lacune majore în gestionarea adecvată a acestor riscuri.

Datorită poziționarii și a structurii geologice, stația de comprimare este supusă unui risc de alunecare de teren care poate avea consecințe grave atât în rândul oamenilor cât și la nivelul mediului. Așadar, scopul acestui studiu a fost de a analiza riscul de producere a unui accident natech generat de un hazard natural, și anume, de o alunecare de teren.

Pentru elaborarea lucrării am parcurs mai multe etape. Prima dintre ele, a fost cea

bibliografică, în care am studiat o vastă documentație privind atât partea generală (hazarde, riscuri, etc.) cât și cea specifică (amplasament, condiții naturale). Etapa de teren a fost dedicată studiului condițiilor de geneză și evoluție ale alunecării de teren și arealele prin care aceasta ar putea să afecteze o stația de comprimare a gazelor naturale. De asemenea, tot în această etapă a fost delimitat prin coordonate GPS arealul de manifestare al alunecării de teren.

Ultima etapă a fost cea de coroborare a datelor din bibliografie cu situația din

teren (observații, coordonate). Ca urmare am identificat riscul și am realizat o hartă de risc. Ulterior, am evaluat impactul și efectele asupra mediului natural și economic-operațional induse de activitatea stației de comprimare. Evaluarea a fost făcută cu ajutorul matricei de evaluare rapidă elaborată de Pastakia și Jensen (1998). În urma acesteia am concluzionat că activitatea amplasamentului are impact atât asupra mediului și a sănătății și siguranței oamenilor cât și asupra alunecării de teren, în sine.

Tabloul sintetic asupra fenomenului analizat și a implicațiilor lui asupra mediului și asupra comunității din arealul respectiv l-am redat cu ajutorul unei analize SWOT. Prin intermediul acesteia am identificat punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările stației de comprimare. Astfel, stația de comprimare a gazelor naturale

Sărmășel are atât puncte tari cât și puncte slabe. Amenințările sunt reprezentate în general de alunecarea de teren care poate duce la un accident tehnologic cu posibile consecințe grave, iar oportunitățile derivă din posibilitatea de îmbunătățire a performanței tehnologice a stației și implicit a reducerii impactului negativ asupra mediului.

Concluzia reieșită din abordarea integrată a riscului și impactului este aceea că

pericolul ca stația de comprimare a gazelor naturale Sărmășel să fie afectată de fenomenul de alunecare este ridicat și că ar fi necesar să se ia măsuri în vederea evitării unui posibil accident natech cu consecințe grave. Cu toate acestea, doar factorii de decizie sunt în măsură să hotărască asupra variantei optime de acțiune spre a putea preîntâmpina sau reduce la un nivel acceptabil, manifestarea amenințărilor.

Abstract

I tried to highlight, in this paper, the importance of the integrated approach of the natech risk and the impact on the environment, previous or during an anthropic activity.

The complexity of natech risks, which are in fact two risks combined – natural risks and technological risks – their frequency and their importance show that there are major lacunas in the adequate management of these risks.

Given their position and their geological structure, the gas compression station is under the risk of landslide that could lead to severe consequences, amongst population as well as the environment. Thus, the scope of this study was analyzing the risks of a natech accident generated by a natural hazard, more specific a land sliding.

I went through different stages in order to carry-out this paper. The first was the bibliographic stage, here I studied a large amount of data regarding the general part (hazards, risks, etc.) as well as the specific one (location, natural conditions).The stage regarding the land was dedicated to studying landslide genesis and evolution and the area where this might affect the gas compression station. Also, within this stage, landslide occurrence has been determined through GPS coordinates.

The last stage was that of comparing the bibliography date with the situation at the location (observations, coordinates). As a result, I have identified the risk and drafted a risk map. Subsequently, I have assessed the impact and the effects on the natural and economical – operational environment caused by the activity of the station. The assessment was made with help of the rapid impact assessment matrix by Pastakia and Jensen (1998). Therefore I have concluded that the activity of the location has an impact both on the environment, the health and safety of the people and on the landslide itself.

The synthetic picture on the analyzed phenomena and on its implications on the environment and on the community is shown with the help of a SWOT analysis. By means of this analysis, I have identified strengths, weaknesses, opportunities and threats of the compression station Sarmasel. Thus, the facility has both strong and weak points. Threats are generally represented by landslide, that may lead to a technological accident with possible severe consequences, and the opportunities derive from the possibility of improving the technological performance of the station, this implies also the reduction of the negative impact on the environment.

The conclusion drawn after the integrated approach of the risk and impact is that, the danger is high with respect to the possibility of the gas compression station to be affected by the landslide, and that it would be necessary to take measures in order to avoid a possible natech accident with severe consequences. Nevertheless, only decision makers are able to decide on the best scenario in order to anticipate or reduce the threats, at an acceptable level.

CUPRINS

[NUME_REDACTAT] lucrare de licență abordează integrat riscurile natech și impactul de

mediu la stația de comprimare a gazelor naturale Sărmășel din județul Mureș.

Alegerea temei se datorează gradului de noutate și actualitate pe care îl reprezintă necesitatea unei abordări și gestionări adecvate a riscurilor natech. Acestea materializânduse, sunt de fapt doua evenimente comune – dezastre naturale și tehnologice – care sunt în general studiate ca evenimente separate, însă consecințele acestora au un impact negativ mult mai ridicat decât cele provocate de fiecare hazard în parte. Mai mult decât atât, urgența implementării unor reglementări specifice privind riscurile natech derivă și din creșterea frecvenței și gravității dezastrelor naturale din ultimii ani datorată schimbărilor climatice, degradării mediului și a creșterii populației.

Un alt motiv pentru care am ales această temă, îl reprezintă unicitatea ei, respectiv

studiul de caz al unei situații concrete și actuale prin prisma unui domeniu de cercetare nou a cărui aplicabilitate se dovedește tot mai necesară și eficientă în demersul prezervării bunurilor și a mediului.

Obiectivul lucrarii este de a demonstra că analiza riscurilor natech trebuie să constituie unul din factorii importanți în realizarea oricarui obiectiv încă din faza de proiect, asigurând astfel implicit, premizele alinierii la conceptul de dezvoltare durabilă.

Studiul lucrării constă într-o evaluare pe teren a impactului activității stației asupra componentei naturale, economice și operaționale și a riscului de producere a unui accident natech cu posibile consecințe grave, datorită fenomenului de instabilitate al terenului, acesta din urmă materializându-se într-o hartă de risc.

În urma abordării noastre am reușit să creăm o imagine de ansamblu în ceea ce

privește problematica de mediu existentă la nivelul amplasamentului și am conturat câteva propuneri și soluții pentru rezolvarea lor.

CAPITOLUL 1

Aspecte teoretice și metodologice privind studiul riscurilor

1.1 Termeni utilizați și tipologie

În literatura de specialitate s-a făcut uz de o diversitate de termeni precum risc,

catastrofă, dezastru, calamitate, hazard, fenomene periculoase, în încercarea de a defini cât mai exact amploarea pe care o pot lua unele evenimente naturale sau antropogene deosebite și pagubele materiale pe care le pot produce acestea. Astfel, s-au elaborat norme în vederea utilizării unei terminologii unitare pe plan internațional, pentru cercetarea unor astfel de evenimente.

Termenul de hazard provine din limba arabă, unde az-zahar înseamnă joc de noroc. Asfel, hazardul reprezintă probabilitatea producerii unui eveniment natural sau antropic într-un anumit areal și într-o anumită perioadă de timp, care poate avea un impact negativ major asupra societații umane și asupra mediului înconjurător.

Riscul reprezintă un pericol potențial la care este expusă populația și mediul înconjurator la acțiunea unui hazard sau al unui grup de hazarde, care poate avea consecințe grave într-un anumit interval de timp și într-un anumit loc.

Dezastrul reprezintă pagubele produse de un hazard, care depășesc capacitatea imediată de adaptare a populației.

Catastrofa reprezintă un eveniment tragic care provoacă într-un anumit teritoriu urmări dezastroase. Aceasta poate fi naturală, ecologică sau tehnologică.

Vulnerabilitatea este reprezentată de gradul de pierderi (victime umane și pagube materiale) rezultat în urma expunerii la un hazard. Aceasta depinde de capacitatea unui sistem de a reacționa în cazul unei expuneri.

Susceptibilitatea reprezintă predispoziția unui mecanism de a suferi modificări în

cazul expunerii la anumiți factori externi (Brișan, suport de curs).

O abordare corectă a terminologiei și a relației între termenii de hazard, vulnerabilitate, risc și dezastru este deosebit de importantă în studiul acestora. Drept urmare a raportului acestor termeni: “hazardul poate fi privit ca situația pre-dezastru, în care există un anumit risc de producere a unui dezastru, mai ales din cauza faptului că o comunitate umană este situată într-o poziție de vulnerabilitate” (Alexander, 1993), se poate conchide faptul că exista 3 etape în evoluția unui fenomen cu potențiale consecințe negative: hazardul, riscul ca acesta să afecteze un areal vulnerabil și dezastrul propriu-zis (Fig. 1.1). Hazardul reprezintă cel mai cuprinzator taxonomic, în timp ce riscul se găsește la intersecția dintre vulnerabilitate și hazard (Cutter, 2001).

Fig. 1.1 Relatia dintre hazard, vulnerabilitate, risc si dezastru

Sursa: www.alma-ro.ngo.ro/doc/brosura_management_dezastre.pdf

Hazardele, ca și sursă a riscurilor se pot clasifica pe diferite criterii, ca de exemplu: geneză, naturala lor, suprafețe afectate, mod de manifestare și perioada de instalare.

În functie de geneză, hazardele sunt naturale sau antropice.

Hazardele naturale sunt în legătură cu fenomenele naturale care se manifestă în mod curent pe Terra, calitatea unui hazard nefiind dată de producerea de pagube, ci de probabilitatea apariției acestora.

La rândul lor hazardele naturale pot fi clasificate pe baza mai multor criterii:

a. După tipul fenomenului natural care stă la baza hazardului natural, acestea pot fi clasificate după cum urmează (Goțiu și Surdeanu, 2007):

Atmosferice (meteorologice);

Climatice;

Hidrologice;

Geologice;

Geomorfologice;

Biologice/ecologice (floristice, faunistice);

Conform sursei citate anterior, hazardele geofizice se impart în:

Geologice se datorează proceselor ce au loc în interiorul scoarței terestre – deplasarea plăcilor, acumularea de gaze; includ: cutremure, vulcanism, tsunami);

Meteorologice (ciclonii tropicali, tornadele, grindina, valurile de frig sau

căldură, secetă);

Climatice (modificările climatice, care sunt în legătură cu evoluția globală a asistemului climatic terestru);

Geomorfologice sau cele ce se produc la nivelul suprafeței terestre, iar declanșarea lor este condiționată mai ales de conjunctura geomorfologică, chiar dacă factorul declanșator (agentul determinant) poate fi și de altă natură (cel mai adesea meteorologică sau antropică). Grecu (1997, 2006) precizează că hazardele geomorfice sunt datorate caracteristicilor suprafețelor terestre. În această categorie sunt incluse: eroziunea solului, alunecările de teren, curgerile de noroi, abraziunea marină.

Hidrologice (eroziunea, colmatarea lacurilor, meandrarea rapidă a râurilor).

b. După originea hazardului, Mitchell și Cutter (1999), propun următoarea

clasificare a hazardurilor:

Hazarde naturale determinate de fenomene naturale extreme:

meteorologice, hidrologice, geofizice, geomorfologice, de origine extraterestră (căderi de meteoriți, impactul cu o cometă);

Hazarde naturale determinate de cauze naturale obișnuite (meteorologice, geofizice, alte tipuri);

Hazarde naturale determinate de agenți biologici (epidemii, invazii de

dăunători etc.).

c. Un alt criteriu pentru clasificarea hazardelor este mediul în care apar:

atmosferice, marine, continentale, costiere (Goțiu și Surdeanu, 2007).

Hazardele antropice sub aspectul originii, pot fi datorate unor acțiuni umane sau cauze tehnologice (EMA, 2003). În acestă categorie se regăsesc: incendii provocate, atacuri teroriste, manifestații violente de stradă, războaie, sabotajul etc. Tot în această categorie trebuie remarcate hazardele de origine tehnologică, care includ: accidente cu materiale periculoase, explozii industriale, activități legate de transporturi, incendii, prăbușiri de poduri, accidente nucleare, lansarea și reântoarcerea navetelor spațiale în/din spațiu.

Torok (2010) defineste unul dintre hazardele antropice, hazardul tehnologic, ca

fiind în mod general, orice situație tehnologică cu potențial de producere a unui accident .

1.2 Analiza riscului

Analiza riscurilor este organizată sistemic (Fig. 1.2.) și a apărut datorită

exigențelor legislative tot mai stricte, adoptate în ceea ce privește în general protecția omului și a mediului.

Fig. 1.2. Analiza riscului în contextul schemei privind managementul riscului

Rezultatul analizei riscurilor are un rol esențial în faza decizională, legată de localizarea unor activități, care prezintă pericol potențial, de intervențiile cu scop de reducere a nivelului riscurilor pentru instalațiile deja existente printr-o terminologie caracteristică.

În general pentru o activitate antropică, supusă unui risc natural, fazele analizei riscurilor, în urma cărora se conclude procesul decizional, sunt:

Analiza hazardului;

Analiza consecințelor.

Cu alte cuvinte, analiza riscurilor se face în termeni de probabilitate și gravitate. Aceasta poate include: investigarea frecvenței tipurilor specifice de riscuri care se pot transforma în dezastre, determinarea gradului de predictibilitate al riscurilor, realizarea unor scenarii (prin care să se încerce determinarea vitezei de apariție a unui dezastru, gradul de avertizare, durata acestuia), identificarea consecințelor. Analiza mai presupune identificarea posibilităților de control și efectul măsurilor de control asupra gravității consecințelor. Probabilitatea de producere și gravitatea pot fi combinate în vederea estimării nivelului de risc.

Faza de evaluare a riscurilor, ca fază ulterioară celei de analiză a riscului, are drept obiectiv compararea nivelurilor de risc estimate cu criteriile prestabilite. Scopul evaluării riscurilor îl constituie obținerea unor standarde măsurabile prin care riscul poate fi comparat cu altele estimate similar, realizându-se apoi o ierarhizare în vederea identificării priorităților. Riscurile identificate ca având o prioritare redusă pot fi acceptate fără a fi tratate, constituind doar subiectul monitorizării și revizuirii.

Cunoașterea caracteristicilor mediului natural, în care sunt inserate activități

antropice, definirea cu precizie a poziționării resurselor mediului și a distribuției surselor de posibilă degradare ale acestora, pași esențiali în procesul de management și planificare teritorială.

Metodele care se utilizează pentru a evalua vulnerabilitatea componentelor mediului și distribuția riscului într-un anumit teritoriu, se pot clasifica în două tipuri:

Analize matematice ale unui fenomen, care conduc la modelări ale proceselor fizice; acestea sunt metode deterministice, care au avantajul de a fi precise, dar necesită o mare cantitate de date și de măsurători; aceste metode sunt utilizate, în general, pentru proiectarea aprovizionărilor cu apă sau pentru determinarea și delimitarea zonelor de protecție;

Raționamente și analize multicriteriale, bazate pe o cunoaștere generică a

proceselor de mediu studiate și a parametrilor semnificativi.

1.3 Riscuri tehnologice

Riscul tehnologic se referă la evenimente datorate acțiunii umane, involuntare sau

intenționate, care conferă elementelor infrastructurii probabilitatea de a funcționa în limite cuprinse între normal și periculos, până la dezastre cu efecte distructive asupra siguranței cetățenilor, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu (Ozunu și Anghel, 2007).

Ca o noțiune conexă se remarcă cea de accident major, definită ca o apariție, cum ar fi o emisie majoră, un incendiu sau o explozie, care rezultă în urma unei operări necontrolate a unui amplasament care intră sub incidența acestei directive, și care conduce la pericole serioase la adresa sănătății umane și/sau a mediului, imediate sau în timp, în interiorul sau în afara amplasamentului și care implica una sau mai multe substanțe periculoase (Ozunu și Anghel, 2007).

În topul accidentelor tehnologice se situează cele din industria energetică, produse

în domeniul mineritului și extracției de gaze naturale și petrol. Urmările acestor accidente constau în: explozii, incendii, distrugerea barajelor centralelor hidroelectrice, emisii de gaze și substanțe periculoase.

Un risc deosebit de ridicat al accidentelor tehnologice este reprezentat de incendii, datorită pagubelor însemnate și a victimelor umane pe care le pot genera. Incendiile industriale pot cauza efecte grave care constau atât în consecințe directe (daune materiale, victime, răniți) cât și în consecințe indirecte, pe suprafețe extinse (poluarea rețelei hidrografice și a pânzelor freatice, distrugerea faunei).

Cele mai frecvente accidente tehnologice se produc în industria chimică, prin

emisiile de substanțe și prin cantități mari de deșeuri eliberate în mediul înconjurator. Activitățile din industria chimică reprezintă un risc extrem de ridicat, deoarece se lucrează cu tehnologii care folosesc temperaturi ridicate și presiuni înalte.

Toate activitățile umane se constituie în potențiale surse de risc, dar în contextul

evaluării și gestionării integrate a riscului, există urmatoarele tipuri și surse relevante de riscuri:

Emisii continue în aer, apă, sol, etc., provenite de la industrii și actvitățile asociate;

Evacuări accidentale de substanțe periculoase provenite de la instalații

industriale și care au efecte negative pentru factorii de mediu și pentru sănătatea umană, aceste evacuări accidentale sunt: explozii, incendii, manipulări și transport de substanțe periculoase, depozitarea de substanțe periculoase, accidente industriale;

Sisteme de transport privite ca surse permanente de emisii; transportul

substanțelor periculoase poate genera accidente cu efecte negative asupra sănătății umane și mediului; în acest context, transportul se referă la transferul bunurilor, materialelor și persoanelor pe cale ferată, șosele, sisteme de transport speciale (energie electrică, gaze naturale, etc.);

Surse naturale de accidente. Acestea sunt: furtuni, inundații și degradări de terenuri. Ele se pot suprapune peste arealele și sursele tehnologice de risc și le pot amplifica sub aspectul efectelor;

Activitățile agricole care pot afecta sănătatea umană și componentele mediului sunt: împrăștierea de îngrășăminte, insecticide, pesticide, ierbicide. Acestea contaminează solul, apele freatice și de suprafață, atmosfera, degradează estetica sistemelor teritoriale. Activitățile agricole pot consuma cantități ridicate de apă și pot conduce la aridizarea și eroziunea solului;

Urbanizarea și infrastructura asociată sunt surse de risc pentru mediu și sănătatea

umană. Efectele și urmările unei urbanizări excesive și lipsa unui planning environmental: perturbarea și poluarea mediului, deșeuri, presiunea antropică, modificarea modului de utilizare a terenului.

În anexa 2 a HG nr. 2288 din 2004 sunt menționate principalele tipuri de risc ce

pot genera situații de urgență pe teritoriul României. Se remarcă în acest sens următoarele tipuri de categorii:

accidente, avarii, explozii și incendii din: industrie (inclusiv prăbușiri de teren cauzate de exploatări miniere sau alte activități tehnologice), transport (terestru, aerian și naval, inclusiv metroul, tunele și transport pe cablu), și depozitare produse periculoase, din transporturi;

poluarea apelor;

prăbușiri de construcții, instalații sau amenajări;

eșecul utilităților publice – utilități publice vitale și de amploare: rețele

importante de radio, televiziune, telefonie, comunicații, de energie electrică, de gaze, de energie termică, centralizată, de alimentare cu apă, de canalizare și epurare a apelor uzate și pluviale;

căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos.

1.4 Riscuri NATECH

Riscurile natech constau în probabilitatea apariției unor dezastre tehnologice cauzate de calamitățile naturale. Dezastrul tehnologic poate avea un impact negativ major asupra locațiilor industriale care conțin materiale cu risc, coducte de gaz și petrol și sisteme de salvare care pot creea efecte adverse grave la nivelul oamenilor și al mediului.

Accidentele natech pot fi provocate de diferite categorii de hazarde naturale:

climatice (descărcări electrice, furtuni, uragane, tornade), hidrologice (inundații, tsunami), geologice-geomorfologice (prăbușiri, avalanșe, alunecări de teren, curgeri noroioase, cutremure, erupții vulcanice) (Galderisi și colab., 2008). Inundațiile și descărcările electrice fac parte din fenomenele naturale cele mai frecvente care pot cauza astfel de accidente, în timp ce seismele cauzează cele mai severe evenimente natech. Un studiu preliminar în ceea ce priveste impactul inundațiilor asupra echipamentelor tehnologice a indicat faptul că deteriorarea structurală (deplasare, impact cu obiecte plutitoare, colaps) și insuficiența de echipamente electrice sunt principalele cauze ale pagubelor provocate de inundații. Dispersia apei și reacția chimicalelor cu apa sunt cauzele majore care conduc la consecințe finale grave în astfel de accidente (Cozzani și colab., 2010).

Unul dintre primele studii referitoare la legatura dintre dezastrele naturale și cele tehnologice a fost efectuat de către Showalter și Myers în 1992, cu toate ca frecvența evenimentelor de tip natech a crescut începand cu anul 1980. Aceștia au introdus termenul de natech pentru a descrie o catastrofă tehnologică indusă de un dezastru natural. Mai târziu, în 1994, Clerc și [NUME_REDACTAT] au facut o clasificare a dezastrelor natech, subliniind strânsa legatură dintre un dezastru natural și unul tehnologic. Ei au evidențiat deasemenea faptul că adaosul de chimicale și de substanțe radioactive la un dezastru natural, poate cauza efecte negative majore populației și mediului înconjurător si poate agrava starea de recuperare a acestuia (Galderisi și colab., 2008).

Creșterea frecvenței de evenimente naturale severe cauzate de schimbările climatice, degradarea mediului și creșterea populației (Fig. 1.3), ridică un motiv de îngrijorare referitor la posibila interferență a acestor pericole externe, cu activitațile industriale (http://www.irinnews.org).

Fig. 1.3. Numărul catastrofelor naturale în lume și trendul acestora în perioada 1980 – 2011

Sursa: http://www.munichre.com.

Există tot mai multe dovezi referitoare la dezastrele naturale care au contribuit la

accidente chimice multiple și simultane, ca de exemplu căderea electricității pe arii largi, inundații provocate de distrugerea barajelor, scurgeri accidentale de substanțe petroliere, emanții de gaze, incendii sau explozii care includ substanțe periculoase din incinte stabile (petrochimice, farmaceutice, pesticide, depozite de stocare) precum și din instalațiile de transport de petrol și gaze.

Accidentele industriale cauzate de evenimentele naturale pot fi o cauza importantă a daunelor directe în rândul populației prezente în zonele din apropiere, din cauza scenariilor accidentale declanșate de deteriorarea echipamentului. Mai mult decât atât, într-un mod indirect, aceste evenimente pot întârzia operațiunile de intervenție sau de salvare, din cauza efectelor datorate unor posibile accidente care implică substanțe periculoase (ca de exemplu, în cazul norilor toxici sau în cazul răspândirii unei substanțe inflamabile pe apa). Astfel, evaluarea impactului evenimentelor naturale asupra activitaților industriale este esentială pentru efectuarea unui plan de urgența pentru zonele populate din apropierea amplasamentului industrial (Antonioni și colab., 2009).

În ultimele două decenii, frecvența și gravitatea dezastrelor de tip natech au luat amploare, iar repercusiunile grave ale acestora pot fi resimțite la nivel local, regional sau chiar internațional (EEA Tehnical report, 2010). De exemplu, în anul 2011, EM-DAT

([NUME_REDACTAT] Database) a raportat 302 dezastre provocate de calamitațile naturale, care au avut ca urmare pierderea a 29780 de vieți omenești, afectarea a altor 26 de milioane de oameni și pagube economice în valoare de 336 de miliarde de dolari (http://www.google.com).

Datorită faptului că sunt foarte complexe, caracteristicile riscurilor natech sunt

dificil de studiat, acestea fiind de fapt două evenimente comune și destul de rare, mai ales în Europa. În general, ele au fost studiate ca evenimente separate și nu ca dezastre comune, cum sunt defapt. Așadar, există puține informații referitoare la interacțiunea și la relația dintre accidentele naturale și cele tehnologice. Consecințele acestor evenimente comune au un impact negativ mult mai ridicat decât cele provocate de fiecare hazard în parte (Galderisi și colab., 2008). Numarul de victime datorate deceselor din cauza hazardelor tehnologice în Europa, este cu mult mai mic decât cel al hazardelor naturale, și este, de obicei, asociat accidentelor industriale. De exemplu, între 2003 și 2009, baza de date MARS ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]) a raportat 27 de accidente industriale în

Europa cu victime umane și alte 34 de accidente din care au rezultat oameni răniți. Cele mai multe victime au avut loc în rândul angajaților (EEA Tehnical report, 2010).

Deoarece dezastrele sunt evenimente care se desfășoară în timp, atunci când se iau în considerare efectele lor, de cele mai multe ori trebuie diferențiate dimensiunile temporare ale acestora în:

Faza de pre-impact;

Faza de impact;

Faza de post-impact.

Perioada de pre-impact constă într-o fază de amenințare și de avertizare, în timp ce impactul reprezintă momentul în care are loc evenimentul respectiv. Acesta poate avea urmări grave atât la nivelul populației, cât și la nivelul mediului, iar perioada de manifestare diferă în funcție de tipul dezastrului – de la secunde în cazul cutremurelor, până la minute sau ore în cazul ciclonilor și până la zile sau săptămâni în cazul inundațiilor.

În ceea ce privește faza de post-impact, aceasta constă în recul imediat, ajutor și

într-o fază lungă de reabilitare și reconstruire (Somasundaram și colab., 2003).

Parametrii legați de hazardele naturale pot fi evaluați cu ușurință, cu ajutorul clasificării disponibile, bazate pe nivelurile de pericol de calitate înaltă, medie sau scăzută, furnizate de analizele de risc și hărti (Galderisi și colab., 2008). Analiza accidentelor are deasemenea o importanță majoră, fiind o metodă puternică de a înțelege potențialul pericolelor și ale caracteristicilor specifice acestor evenimente accidentale (Cozzani și colab., 2010).

Fig. 1.4. [NUME_REDACTAT] Integrat al [NUME_REDACTAT] ultimii ani, politicile de reducere a riscului dezastrelor și de management au trecut de la apărarea împotriva hazardelor la o abordare mai profundă și mai integrată a riscurilor. În cadrul [NUME_REDACTAT] al Riscului (Fig. 1.4), ciclu unei catastrofe – prevenire, pregătire, răspuns și recuperare – ar trebui să fie luat în considerare la orice tip de hazard, fie el natural sau tehnologic. Punerea în aplicare a [NUME_REDACTAT] al

Riscului este luată în considerare atât la nivel national cât și la nivel internațional

(Galderisi și colab., 2008).

În momentul materializării riscurilor și ieșirea din starea de normalitate, se instalează o situație de urgență.

Managementul situațiilor de urgența este definit de legislația română ca fiind „ansamblul activităților desfăsurate și procedurilor utilizate de factorii de decizie, instituțiile și serviciile publice abilitate pentru identificarea și monitorizarea surselor de risc, evaluarea informațiilor și analiza situației, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acțiune și implementarea acestora în scopul reabilitării situației de normalitate” (OUG 21/2004).

Managementul integrat al dezastrelor are la bază o serie de activități intersectoriale și interdisciplinare care cuprind managementul apelor, amenajarea teritoriului și dezvoltarea urbană, protecția naturii, dezvoltarea agricolă și silvică, protecția infrastructurii de transprt, protecția construcțiilor și protecția zonelor turistice, protecția comunitară și individuală. Acesta are ca scop reducerea pierderilor produse de hazarde, asigurarea unei intervenții rapide și profesionale victimelor și atingerea unei recuperări rapide și eficiente.

În ceea ce privește Managementul riscurilor, etapele de prevenire, atenuare/diminuare și pregatire sunt deosebit de importante.

Etapa de prevenire cuprinde totalitatea activităților – măsuri și garanții – menite să diminueze și să elimine efectele produse de dezastre. Aceasta include măsuri de protecție fizică, dar și măsuri legislative care să gestioneze utilizarea terenurilor și planurile de urbanism. Așadar, managementul riscurilor are ca scop asigurarea unei protecții permanente împotriva dezastrelor.

Atenuarea/diminuarea are rolul de a reduce riscurile cauzate de dezastre. Există numeroase activități care constau în măsuri de atenuare a riscurilor, ca de exemplu: planificarea urbană, zonarea seismică și codul de construcții.

Faza de pregătire constă în activități menite să diminueze victimele și pagubele materiale, să organizeze evacuarea oamenilor și a bunurilor aflate într-un amplasamant amenințat și să faciliteze salvarea, ajutorul și reabilitarea în timp util. Acestea cuprind măsuri precum: instalarea sistemelor de alarmă, planificarea răspunsului și măsuri de evacuare. Astfel, această etapă are ca scop reducerea pe cât de mult posibil a daunelor materiale și a pierderilor de vieți omenești, prin implementarea unor măsuri care să favorizeze la maximum acțiunile de răspuns, reabilitare și reconstrucție.

Managementul crizei constă în trei etape: răspuns, reabilitare/recuperare și reconstrucție. În general, managementul situațiilor de urgență impune o abordare combinată a acestor trei mari componente.

Etapa de răspuns cuprinde totalitatea acțiunilor care succed un dezastru, având ca obiectiv salvarea de vieți omenești, alinarea suferințelor și reducerea pierderilor economice. În cadrul acestei activități sunt incluse acțiuni de căutare și salvare, evacuarea populației și asigurarea necesarului de apă și alimente.

În ceea ce privește reabilitarea/recuperarea, aceasta conține activități menite să readuca populația în zona afectată și să refacă infrastructura la standarde minime de funcționare, dupa care, pe termen lung, au loc activități de reconstrucție care să readucă condițiile de viață la standarde normale.

Ultima etapă din cadrul mangementului crizei este reprezentată de reconstrucție, care reprezintă măsurile de răspuns pe termen lung la un dezastru. Acesta constă în reconstrucția infrastructurii permanente, a ecosistemmelor și în asigurarea unei condiții normale de viață.

Răspunsul de urgență în timpul unui dezastru de tip natech depinde de numărul

factorilor care pot interveni în cazul unei asemenea urgențe și de modul în care aceștia pot influența evenimentul în asa fel încât să poată fi efectuate răspunsuri coordonate. Acești factori includ:

Materiale cu risc;

Identificări și detecții asupra influenței materialelor de risc;

Tipul și toxicitatea chimică;

Cunoștiințele de prim ajutor și de curățare sau evacuare efectuate de indivizi

sau de lucrători în cadrul departamentelor de urgență (pompieri, medici) și nivelul acestora de pregătire;

Sisteme de comunicare cu rolul de a efectua avertizările prin telefon, radio și sisteme de alarmă;

Numărul de angajați disponibili pentru efectuarea răspunsurilor de urgență;

Disponibilitatea pentru transporturi în materie de vehicule, soferi și identificarea transportului adecvat și a rutelor de evacuare;

Disponibilitatea, mobilizarea, echipamentul și rezervele adecvate pentru aplanarea focurilor sau materialelor de risc; metodele de curățare, evacuare, căutare și salvare folosite;

Tratamentul medical folosit și transportul persoanelor rănite sau expuse;

Populația supusă riscului, numărul aproximativ și densitatea în zonă;

Intensitatea dezastrului natural și consecințele acestuia asupra drumurilor,

infrastructurii, liniilor de comunicație, generatoarelor de energie, rezervelor de apă.

În ciuda faptului că toți acești factori sunt unici și foarte importanți în efectuarea

unui răspuns adecvat în cazul situațiilor de urgența, ei sunt adesea ignorați de planurile de urgență.

O importanță deosebită în aceste cazuri este reprezentată de modul în care sunt monitorizate hazardele și integritatea lor în planurile de urgență.

Pentru diminuarea efectelor evenimentelor de tip natech pot fi considerate următoarele măsuri:

Implementarea unui sistem de comunicare eficientă între autoritățile locale, ONG-uri și public în ceea ce privesc planurile de urgență și măsurile de prevenire;

Implementarea unui sistem eficient de monitorizare a factorilor de risc și a

hazardelor care pot declanșa accidente natech;

Realizarea unei evaluări complete a riscurilor;

Realizarea unor planuri de urgență – atât în interiorul cât și în exteriorul

amplasamentului – corelate și integrate în Planurile de Analiză și Acoperire a Riscurilor elaborate de către structurile responsabile cu managementul situațiilor de urgență;

Informarea cu privire la conținutul planului (muncitori și factori de decizie);

Stabilirea și responsabilizarea factorilor implicați, prin elaborarea unei

legislații specifice;

Implementarea unor sisteme eficente de alarmare, pentru zonele populate

din apropierea instalațiilor;

Inventarierea tuturor surselor private de apă și al zonelor poluate care pun în pericol apa din subteran, apa de la suprafață și apa potabilă;

Construirea de surse de apă potabilă pentru cazurile de urgență și efectuarea unui studiu asupra sănătății populației în zonele posibil afectate;

Implementarea de politici manageriale complete pe termen lung în

domeniul mediului și de politici de dezvoltare economică a zonelor posibil afectate.

În ceea ce privește evaluarea riscurilor natech, trebuie amintit că nu există încă o metodologie unitară în cadrul legislației europene. Legătura dintre cele două tipuri de riscuri – naturale și tehnologice – este succint menționată în unele directive europene, ca de exemplu, [NUME_REDACTAT] II și Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri. Atât la nivel european cât și la nivel național, nu a fost emisă o legislație privind evaluarea riscurilor natech și atenuarea acestora. Există numeroase legi care descriu într-un mod detaliat aceste doua tipuri de hazarde, însă separat. Astfel, atât la nivel european cât și la nivel național, acestea nu pot fi incluse în domeniul accidentelor natech (Galderisi și colab., 2008).

Prima legislație europeană privind accidentele majore datorate anumitor activități industriale a fost „[NUME_REDACTAT]'' emisă în 1982 (Directiva 82/501/CEE), ca rezultat al accidentului din 1976 de la Seveso (Italia). Datoriă exploziei au avut loc scurgeri în cantități mari de dioxină, fapt care a dus la evacuarea a peste 600 de persoane și tratarea a altor 2000 în urma intoxicației. Atunci, [NUME_REDACTAT] a definit notiunea de „risc major” ca fiind „un eveniment în relație cu dezvoltarea necontrolată a unei activități tehnologice care generează un pericol grav în interiorul sau în exteriorul întreprinderii, prin eliberarea uneia sau a mai multor substanțe toxice”. În 1996 a fost implementată [NUME_REDACTAT] II (Directiva 96/82/CE) care se referă la controlul accidentelor majore produse de substanțele periculoase. Aceasta a suferit numeroase modificări, luându-se în calcul și alte activitați, precum cele din industria minieră. Astfel, în iunie 2005 a fost adoptată [NUME_REDACTAT] III (2003/105/CE). [NUME_REDACTAT] II are la bază doua principii majore: prevenirea accidentelor majore care implică substanțe periculoase și diminuarea impactului pe care acestea îl au asupra oamenilor și asupra mediului înconjurător (Ozunu și Anghel, 2007).

Este destul de dificilă dezvoltarea unor metode și a unor proceduri de evaluare a riscurilor natech, datorită complexitații și ale competențelor heterogene ale acestora. În ceea ce privește complexitatea lor, aceasta are la bază interacțiunea diferitelor surse de hazarde – naturale și tehnologice – care pot avea un impact major, manifestându-se diferit, simultan și într-un timp relativ scurt. Competențele eterogene în tratarea riscurilor natech necesită cunoștințe atât în ambele domenii – riscuri naturale și riscuri tehnologice – cât și în aprecierea și managementul acestor riscuri, iar până acum acestea au fost tratate separat.

Vulnerabilitatea pericolelor în zonele expuse, care reprezintă gradul de pierderi (de la 1% la 100%) rezultate din potențialitatea unui fenomen de a produce victime și pagube materiale, este de asemenea un factor luat de curand în considerare, aceasta necesitând o analiză în profunzime și fiind deosebit de importantă în evaluarea pericolului și a expunerii, și trebuie să se ia în considerare atât starea fizică cât și vulnerabilitatea sistemică a elementelor și a sistemelor expuse. Pentru a realiza un sistem eficient de evaluare a riscurilor natech trebuie să se ia în calcul în primul rând evaluarea pericolelor combinate, împreună cu o varietate de elemente și sisteme expuse și caracteristicile lor de vulnerabilitate, care implică numeroase date eterogene. Un eveniment natech este cauzat în general de un pericol natural, care poate fi el însuși combinat sau care poate duce la declanșarea unuia sau a mai multor urgențe tehnologice. Un cutremur, de exemplu, poate afecta o arie largă, punând astfel în pericol diverse facilități tehnologice în același timp, cum ar fi rețelele de alimentare cu gaze sau diferite industrii, sau poate induce mai multe accidente în interiorul aceleiași fabrici (Galderisi și colab., 2008).

Teritoriul romanesc și siturile industriale sunt direct sau indirect expuse la o varietate de riscuri naturale, incluse în mai multe categorii majore, precum: geologice (cutremure), geomorfologice (alunecări de teren, curgeri de noroi), atmosferice (ploi abundente, zăpezi, viscole, furtuni) și hidrologice (inundații).

[NUME_REDACTAT], la începutul anului 2009 a avut loc un sondaj referitor la riscurile

natech. Rezulatele au fost furnizate prin intermediul [NUME_REDACTAT] pentru Situații de Urgență. acesta fiind principala instituție guvernamentală din România, care se ocupă cu dezastrele naturale și tehnologice, inclusiv cu cele natech.

Scopul acestui studiu a fost de a evalua gestionarea riscurilor natech pentru a

identifica cauzele istorice și lecțiile învățate, precum și nevoile/limitările de punere în aplicare a strategiilor de reducere a acestor riscuri în [NUME_REDACTAT] Europene.

Chestionarul cuprindea 6 capitole:

Reglementări pentru prevenirea și atenuarea riscurilor natech;

Colectarea și extragerea datelor cu privire la evenimentele natech;

Învățare din studii de caz;

Conștientizarea și reducerea riscurilor;

Identificarea nevoilor și limitelor și istoricul informațiilor.

Rezulatele sondajelor au arătat că legislația românească se adresează riscurilor naturale în reglementările pentru prevenirea accidentelor chimice și include linii directoare pentru reducerea riscurilor natech. Cu toate acestea, prezența accidentelor de tip natech sugerează faptul că încă există lacune în ceea ce privește gestionarea acestor riscuri. Studiul a concluzionat deasemenea că în cadrul autorităților competente gradul de conștientizare al riscurilor natech este în creștere, dar este absent în cadrul industriei. Această problemă ar putea fi rezolvată de seminarii și ateliere de lucru care implică parțile interesate în ceea ce privesc particularitățile riscului natech și măsurile de reducere a riscurilor.

Așadar, nevoia de a analiza acest tip de dezastre este urgentă, fiind necesară implementarea unor reglementari specifice de gestionare a riscurilor pentru a fi incluse în legislația actuală (Ozunu și colab., 2011).

1.5 Alunecările de teren – posibilă sursă a riscurilor NATECH

Alunecările de teren reprezintă deplasări ale corpurilor de roci pe versanți (munți, dealuri, pantele ale unor lucrări de hidroameliorații sau a altor lucrări de îmbunătățiri funciare) cauzate de: acțiunea apelor de suprafață, acțiunea apelor subterane, acțiunea înghețului, efectul alterării rocilor, acțiunea vibrațiilor, efectul săpăturilor pe versanți, efectul mișcărilor seismice.

Din componentele climatice, cea mai mare acțiune asupra dezvoltării alunecării de teren o exercită precipitațiile atmosferice (influență directă și indirectă).

Influența indirectă se manifestă prin infiltrația precipitațiilor și slăbirea legăturilor dintre parcelele rocilor argiloase, ce constituie versanții.

Influența directă a precipitațiilor se realizează prin creșterea presiunii hidrostatice

și hidrodinamice a apelor freatice după ploile din perioada de toamnă, primăvară, când un șir de factori naturali și artificiali favorizează infiltrația (caracterul lent și îndelungat al ploilor, existența suprafețelor mari de terenuri, evaporarea redusă a umidității de pe suprafața solului etc.).

Impactul antropic joacă un rol important în mărirea suprafețelor afectate de

alunecări de teren. Printre activitățile umane care contribuie la activarea procesului de alunecare pot fi menționate:

Extragerea argilei, nisipului, pietrișului din partea inferioară a versanților ce conduce la diminuarea stabilității acestora;

Amenajarea terenurilor de construcție în partea superioară a versantului care necesită de mai multe ori, pentru nivelarea lui, adăugiri de material care, împreună cu edificiile executate ulterior, influențează negativ stabilitatea versantului;

Tăierea vegetației de arbori și arbuști de pe versanți conduce la modificarea

regimului hidrologic, creșterea presiunii hidrodinamice, înlăturarea acțiunii cu caracter de armătură a sistemului radicular a plantelor.

Principala caracteristică a alunecărilor de teren este viteza de manifestare a acestora care poate fi: lentă (v < 0,6 m/an), medie 0,6 m/an (v < 3 m/an) sau bruscă (v > 3 m/an).

Cele mai importante alunecări de teren se produc în zone geografice cu relieful viguros, cu ploi abundente, zone caracterizate prin seismicitate ridicată, prezența unor depozite importante de argile, etc.

Existența alunecărilor de teren, precum și a teritoriilor de alunecare este o realitate

obiectivă, creată de dezvoltarea evolutivă a regiunii și complicată de activitatea economică a omului. Pentru a reduce daunele potențiale, se impune cunoașterea distribuirii spațiale a acestor fenomene, îndeplinirea cu strictețe a măsurilor de protecție. Aceasta va reduce probabilitatea apariției noilor alunecări și reactivării celor existente, va diminua pericolul de distrugere a obiectivelor inginerești și a terenurilor agricole de către procesele de alunecare.

[NUME_REDACTAT] sunt cunoscute o serie de alunecări de teren care au afectat obiective

economice și sociale importante în județele : Brașov, Bistrița, Cluj, Dolj, Iași, Suceava, Mehedinți.

Alunecările de teren de mai mare amploare s-au produs la Malu cu Flori (iunie

1979) și Vârfuri (februarie 1980) ambele în județul Dîmbovița, Zemeș (1992) județul Bacău și Izvoarele (august 1993) județul Galați, Pârcovaci decembrie 1996, [NUME_REDACTAT] – județul Vâlcea (2001).

În primele trei cazuri au fost declanșate de precipitații puternice. Dacă alunecările de teren de la Malu cu Flori nu au produs pierderi mari, cea de la Vârfuri a afectat centrul civic al localității. Au fost distruse 110 case, 21 au fost grav avariate, iar 25 hectare teren și unele drumuri au fost puternic degradate.

Măsurile planificate pentru prevenire, protecție și intervenție în cazul acestor categorii de evenimente sunt similare celor aplicate în caz de cutremur. O particularitate o constituie faptul că evenimentul, cu rare excepții, nu se desfășoară chiar prin surprindere.

Poate fi presupusă deplasarea unor straturi de roci, în zonele de risc, creându-se în acest fel posibilitatea realizării măsurilor de protecție, deci, un rol însemnat revine acțiunilor de observare a condițiilor de favorizare a alunecării de teren și alarmarea

(avertizarea) populației în timp util realizării protecției.

Atunci când în arealul susceptibil apariției unei alunecari de teren sunt amplasate obiective industriale, există posibilitatea apariției unor riscuri de tip NATECH care trebuie atent monitorizate. Dacă materializarea riscului este iminentă se impune luarea unor decizii în ceea ce privește funcționarea ulterioară a obiectivului și acest lucru trebuie să aibă la bază o analiză de risc atent întocmită și bazată pe realitățile existente în teren.

Pentru prevenirea urmărilor dezastruoase ale alunecărilor de teren, instituțiile de specialitate abilitate, supunând unui control permanent aceste fenomene, au ajuns la următoarele concluzii:

Alunecările de teren pot fi preîntâmpinate dacă sunt făcute din timp

investițiile necesare stabilirii condițiilor de apariție și de dezvoltare a lor;

Se pot preîntâmpina aceste evenimente dacă se aplică procedeele adecvate de ținere sub control;

Este necesar a se evita amplasarea unor obiective industriale sau a altor

construcții în zonele în care asigurarea stabilității straturilor nu se poate realiza sau este foarte costisitoare;

Este posibilă protecția dacă se preconizează și se planifică din timp măsuri corespunzătoare și se realizează o informare curentă a populației din zona de risc.

Măsurile de protecție și intervenție, în afara unor cazuri particulare, se bazează în

principal pe recuperarea bunurilor materiale și refacerea avariilor.

Salvarea supraviețuitorilor din clădirile acoperite cu pământ se realizează în condiții similare acțiunilor preconizate intervenției în cazul cutremurelor.

Măsurile de reabilitare urmăresc restabilirea condițiilor de funcționalitate întrerupte datorită manifestării alunecării (repunerea în funcțiune a instalațiilor de alimentare cu apă, gaz, a căilor de comunicații și a liniilor de telecomunicații și de transport a energiei electrice etc.), stabilirea pagubelor fizice și valorice și a măsurilor necesare pentru refacerea obiectivelor afectate; repunerea în funcțiune a obiectivelor social-economice afectate; sprijinirea populației pentru refacerea sau repararea gospodăriilor proprietate personală avariate sau distruse, etc.

.

CAPITOLUL II

Descrierea amplasamentului

Stația de comprimare a gazelor naturale Sărmășel se afla în județul Mureș și este amplasată pe o coamă de deal, cu pante pe laturile N-NE și S-SV. Ambele pante prezintă fenomene de instabilitate ale masivelor de pământ (alunecări de teren cu rupturi de pământ) (Fig. 2.1.).

Fig. 2.1. Amplasarea stației de comprimare

Sursa: [NUME_REDACTAT].

2.1 Cadrul natural

2.1.1 Caracterizare geomorfologică și geologică

Din punct de vedere morfologic, amplasamentul analizat se află în zona colinară a [NUME_REDACTAT], pe depozitele Sarmațianului inferior (Volhynian – Bessarabian).

Relieful este puternic accidentat, cu văi adânci, prezentând uneori fenomenul de torențialitate și versanți abrupți, cu diferențe de nivel de 20÷50 m.

Din punct de vedere geologic, amplasamentul este caracterizat de depozite

cuaternare (pleistocen inferior) caracterizate cu o alternanță de argile și nisipuri (straturi de

Cândești) așternute pe un depozit neogen (pliocen levantin) de marne cenușii.

[NUME_REDACTAT] favorizează fenomenele de instabilitate datorită structurii

de tip “sandwich”. Sunt de așteptat fenomene de instabilitate atât la interfața dintre cele două tipuri de depozite, cât și în marna propriu-zisă care, la rândul său prezintă caracteristici de supraconsolidare (agregare glomerulară) cu planuri de microfisurare perpendiculare (verticale – permițând infiltrarea apei meteorice și orizontale – înlesnind formarea suprafețelor de cedare).

Fig.2.2. Harta geologică a zonei Sărmășel (după foaia 1:200.000, 11 Bistrița)

– argile marnoase, nisipuri de vârstă sarmațiană, qh2 – depozite cuaternare

2.1.2 Condiții hidrogeologice

Din punct de vedere hidrogeologic, prezența apei subterane are o variație deosebit

de accentuată. Rețeaua hidrografică a zonei este de tip torențial cu bazine reduse, cu pantă mare, ce se varsă în Pârâul de Câmpie.

Parametrii climatici mai importanți sunt:

Temperatura medie anuală este de 6 – 8o C

Temperatura maximă absolută este de 38o C

Temperatura minimă absolută este de -28,6o C

Precipitațiile atmosferice medii anuale sunt de 700 – 800 mm

În ceea ce privește zonarea seismică, conform normativului P100-2006 partea I,

“Cod de proiectarea seismică”, amplasamentul cercetat este situat, din punct de vedere al valorilor de vârf ale accelerației terenului pentru cutremure având intervalul mediu de recurență IMR = 100 ani, ag = 1.6, iar valoarea perioadei de colț Tc=0.7s.

Adâncimea maximă de îngheț în zonă, conform STAS 6054/77, este de 80-90 cm.

2.2 Activitate desfășurată

În activitatea de extracție, transport și înmagazinare a gazelor naturale este necesară operația de comprimare a gazelor. Agregatele de comprimare a gazelor naturale, se montează în cadrul unor instalații tehnologice complexe numite stații de comprimare a gazelor.

În general, o stație de comprimare a gazelor are următoarele componente principale:

 Instalația de separare și filtrare a gazelor naturale pentru reținerea apei libere și a particulelor solide ce pot fi antrenate din conductele colectoare sau de transport.

Proiectarea și exploatarea corespunzătoare a acestei instalații este vitală pentru întreaga stație de comprimare deoarece impuritățile solide și lichide din gazele supuse comprimarii provoacă următoarele accidente, întotdeauna cu consecințe grave:

erodarea sau corodarea interioară a conductelor tehnologice din interiorul stației de comprimare;

uzarea prematură sau distrugerea subansamblelor compresoarelor;

obturarea parțială sau totală a unor părți din instalația tehnologică, urmată de căderea de presiune.

Claviatura tehnologică a stației de comprimare, compusa din porțiunea de conducte colectoare sau de transport din perimetrul stației, conductele de aspirație și refulare gaze, interconectori, coșurile de gaze, refulatoare, etc

Instalația de măsurare a parametrilor tehnologici de bază (debite, presiuni, temperaturile gazului, etc.)

Grupurile de compresoare, care pot fi compresoare centrifugale acționate de turbine de gaze sau de motoare electrice sau compresoare cu piston acționate de motoare termice sau de motoare electrice

Instalația de răcire a gazelor comprimate, pentru circuitele de ulei și apa de

răcire a cilindrilor compresori și a motoarelor

Gospodăria de energie electrică.

În operația de comprimare se folosesc compresoare, în următoarele scopuri:

Comprimarea gazelor la pornirea din schela de producție ;

Comprimarea gazelor pe conductele de transport ;

Comprimarea gazelor în cadrul unor procese de tratare a gazelor ;  Comprimarea gazelor pentru înmagazinare.

După principiul de funcționare, compresoarele se împart în două categorii :

Compresoare volumetrice, care funcționează pe principiul măririi spațiului

la aspirație și micșorării lui la refulare, prin mișcare rectilinie la compresoarele cu piston, sau prin mișcare de rotație la cele rotative;

Compresoarele centrifuge care se bazează pe principiul forței centrifuge, prin imprimarea unei viteze foarte mari gazelor.

Compresoarele pot fi echipate cu motoare electrice sau motoare termice.

Motoarele termice folosite sunt de regulă motoare care utilizează gazele naturale.

Instalația de răcire a stației de compresoare realizează trei funcțiuni principale și anume:

Răcirea compresoarelor;

Răcirea motorului termic folosit pentru acționarea compresorului;  Răcirea gazelor.

Agentul de răcire folosit este apa. Aceasta se recirculă după răcirea în turnul de răcire. Consumul de apă se datorează pierderilor prin evaporare.

Pentru creșterea gradului de recirculare, apa folosită pentru răcire este tratată cu inhibitori de coroziune.

Umplerea instalației de răcire a agregatelor de comprimare se recomandă a se face cu apă demineralizată.

Stația de compresoare Sărmășel este amplasată în extravilanul comunei Sărmășel din județul Mureș. Această stație comprimă gazele naturale provenite din câmpurile gazeifere apropiate, având rolul de a furniza gaze în conducte magistrale de transport de gaze sau în depozite de înmagazinare a gazelor naturale.

Ca principiu general de funcționare, gazele naturale, înainte de a fi comprimate, sunt curățate în separatoare care au rolul de a reține impuritățile mecanice și substanțele lichide (hidrocarburi, apă). Impuritățile separate sunt trimise la un bazin de colectare a acestora. Comprimarea se realizează cu ajutorul motocompresoarelor volumice de tip GKNA pana la presiunea de 16 atm. Gazele comprimate sunt trecute prin separatoare verticale gaz-ulei, unde are loc retinerea picăturilor de ulei, după care sunt trimise în conducta de refulare. Uleiurile separate din gaze sunt trimise la rezervorul de ulei uzat amplasat în „gospodăria de ulei”(Simescu, 2002).

Fig. 2.3. Schema de principiu a unei stații de comprimare (CS = claviatură stație; S + F = separare + filtrare gaze; PM = panou măsură gaze; R = regulator de gaz; GC = grup compresoare; MA = motor antrenare compresor/turbină; C = compresor; RG = răcitor gaze; SU = separator ulei; CU = colector ulei; CA = colector apă).

Sursa: Simescu N., Comprimarea gazelor naturale.

2.3 Cadrul legal aplicabil în domeniul protecției mediului la obiectivul analizat

A. Reglementări generale

O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, modificată și completată prin

Legea nr. 265/2006, O.U.G. nr. 114/2007, O.U.G. nr. 164/2008, Legea nr. 49/2011și O.U.G. nr. 71/2011;

O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea și controlul integrat al poluării, modificată și completată prin Legea nr. 84/2006, O.U.G. nr. 40/2010 și Legea nr. 205/2010;

Ordin nr. 89/2009 privind aprobarea Regulamentelor pentru autorizarea și verificarea persoanelor fizice și a operatorilor economici care desfășoară activități de proiectare, execuție și exploatare în domeniul gazelor naturale, modificată și completată prin Ordin nr. 52/2011;

Ordin nr. 4/2009 pentru aprobarea Regulamentului de stabilire a cerințelor tehnice

minime de realizare și exploatare a instalațiilor de utilizare a gazelor naturale de înaltă presiune;

[NUME_REDACTAT] nr. 351/2004 modificată și completată prin O.U.G. nr. 116/2005,

O.U.G. nr. 33/2007, O.U.G. nr. 122/2007, Legea nr. 330/200, Legea nr. 71/2011și Legea nr. 19/2012;

H.G. nr. 1.022/2002 privind regimul produselor și serviciilor care pot pune în

pericol viața, sănătatea, securitatea muncii și protecția mediului.

B. Reglementări privind protecția atmosferei

Lege nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător;

Ordin nr. 462/1993 pentru aprobarea Condițiilor tehnice privind protecția atmosferei și Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanți atmosferici produși de surse staționare, modificată prin H.G. nr.128/2002, Legea nr.

104/2011 și Legea nr.104/2011.

C. Reglementări privind protecția apelor

Lege nr. 107/1996, legea apelor, cu modificările și completările ulterioare;

H.G. nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în

mediul acvatic al apelor uzate, modificată și completată prin H.G. nr. 352/2005 și H.G. nr.

210/2007.

D. Reglementări privind protecția solului

H.G. nr. 1.403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate;

H.G. nr. 1.408/2007 privind modalitățile de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului.

E. Reglementări referitoare la zgomot și vibrații

STAS 10009-88 Acustica urbană. Limite admisibile ale nivelului de zgomot;

STAS 12025/2-81 Vibrații;

H.G. nr. 1.756/2006 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu

produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor;

H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental,

republicată în M.Of. nr. 19/10 ianuariev2008.

F. Reglementări privind managementul deșeurilor

LEGE nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor;

H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, modificată și completată prin

H.G. nr. 210/2007;

H.G. nr.856/2008 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive;

H.G. nr.235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate;

H.G. nr.856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei

cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase;

H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, modificată și completată prin H.G. nr. 1.872/ 2006 și H.G. nr. 247/2011;

H.G. nr.170/ 2004 privind gestionarea anvelopelor uzate;

H.G. nr 1.132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori;

H.G. nr.1.061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României.

G. Substanțe și amestecuri chimice periculoase

Legea nr. 360/2003 privind regimul substanțelor și preparatelor chimice

periculoase, modificată și completată prin Legea nr. 263/2005 și Legea nr. 254/2011;

H.G. nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase.

H. Răspunderea de mediu

H.G. nr. 127/1994 privind stabilirea și sancționarea unor contravenții la normele pentru protecția mediului înconjurător modificată și completată prin H.G. nr. 254/1995;

LEGE nr. 101/2011 pentru prevenirea și sancționarea unor fapte privind degradarea mediului;

O.U.G. nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului, aprobată prin Legea nr. 19/2008, modificată și completată prin O.U.G. nr. 15/2009 și O.U.G. nr. 64/2011.

CAPITOLUL III

Evaluarea integrată a riscului și imapctului

3.1 Identificarea riscurilor

Riscul principal abordat în cazul temei noastre reprezintă probabilitatea apariției unor efecte asupra stației de comprimare a gazelor Sărmășel, în urma expunerii acesteia la pericolul indus de o alunecare de teren. Rezultatul s-ar materializa în impacturi semnificative asupra mediului.

Stația de comprimare Sărmășel se află pe culmea unui deal cu pante pe laturile NNE și S-SV care prezintă fenomene de instabilitate a terenului datorate substratului geologic și a condițiilor climatice ale zonei. Aceste fenomene ar putea fi amplificate având în vedere faptul că, din perspectivă seismică, conform normativului P100-2006 partea I, “Cod de proiectarea seismică”, amplasamentul cercetat este situat, din punct de vedere al valorilor de vârf ale accelerației terenului pentru cutremure având intervalul mediu de recurență IMR = 100 ani, ag = 1.6, iar valoarea perioadei de colț Tc=0.7s. Accelerația terenului pentru proiectare pentru fiecare zonă seismică corespunde unui interval mediu de recurență de referință de [100] ani. Zonarea accelerației terenului pentru proiectare, ag pentru cutremure din sursa subcrustală Vrancea și pentru cutremure din surse crustale în România este indicată în Figura 3.1 pentru evenimente seismice având intervalul mediu de recurență (al magnitudinii) IMR = 100 ani. Valoarea acceleratiei ag definita cu IMR = 100 ani se foloseste pentru proiectarea construcțiilor la starea limită ultimă.

Fig. 3.1 Valoarea de vârf a accelerației terenului pentru proiectare, ag pentru cutremure

avand intervalul mediu de recurență IMR = 100 ani

Datorită apariției fenomenelor de instabilitate, cu potențial de afectare a amplasamentului, versantul din partea de N-NE a fost consolidat în anul 2006 folosindu-se linii de piloți forați încastrați în grinzi de beton armat. După executarea lucrărilor de stabilizare a terenului exterior incintei, acesta nu a mai avut nici o tendință de deplasare.

Terenul din partea de S-SV nu este consolidat și prezintă multiple rupturi datorate

alunecării (Fig. 3.2). Aceste rupturi își modifică în mod continuu dimensiunile și forma, cauzând o continuă deplasare a masei de pământ (Anexa 1). Așadar, pe acest versant nu există nici o tendință de stabilizare naturală a terenului.

Sursa: [NUME_REDACTAT].

Fenomenul de deplasare al masei de pământ a afectat în mod vizibil și suprafața terenului din incinta stației (Anexa 2), implicit părti tehnologice din obicetiv; câteva din cele mai importante sunt:

În zona turnurilor de răcire, generat de înălțimea și gabaritul mare, s-a produs o înclinare vizibilă a acestora;

În ansamblul numit “claviatura tehnologică” a fost necesară reajustarea unor elemente de legatură (flanșe, coturi, etc.) între diferite conducte de transport gaze, pentru a fi repoziționate în mod adecvat;

S-a constatat apariția unor fisuri în structura unor construcții de zidărie din incinta stației, inclusiv în zona colectoarelor de ulei, fapt ce a necesitat efectuarea de reparații pentru a preîntâmpina scurgeri accidentale de ulei uzat și implicit eliminarea pericolului de poluare a solului

Fenomenul de deplasare a maselor de pământ, continuă și în prezent fiind imposibil de contracarat, implicit efectele generate de această deplasare.

3.2 Evaluarea riscului geomorfologic pentru teritoriul comunei Sărmășel

3.2.1 Metodologie utilizată în elaborarea hărții de risc

Evaluarea cantitativă a riscurilor geomorfologice dintr-un teritoriu nu este un proces simplu, deoarece presupune calculul unor parametrii care se cuantifică diferit:

hazardul și riscul (Goțiu, Surdeanu, 2008).

Evaluarea riscului geomorfologic, din arealul studiat, s-a realizat pe baza unei metodologii care permite suprapunerea mai multor strate tematice ale componentelor mediului utilizând softuri GIS. În cazul de față stratele tematice sunt reprezentate de către geologie, altimetria reliefului (curbele de nivel), parametrii reliefului (declivitatea, adâncimea fragmentării, densitatea fragmentării, expoziția versanților), reteaua hidrografică și densitatea acesteia, procesele geomorfologice actuale, utilizarea terenurilor etc.

După crearea bazei de date, se poate trece mai departe la bonitarea valorilor

fiecărui strat, în conformitate cu normele metodologice existente și cu particularițățile teritoriului studiat, pentru a se obține indici de susceptibilitate la procesele geomorfologice, pe baza cărora în final, să fie stabilite clasele de risc geomorfologic. Realizarea unui calcul de tipul celui menționat este posibil deoarece datele se află în format raster, operațiunuile având loc la nivel de pixel, cu o mărime de 30×30 m, fapt care permite o dimensionare reală și punctuală a fenomenelor.

Centralizarea apoi pe o singură hartă a valorilor obținute permite o apreciere

generală a potențialului morfodinamic, a stabilității suprafețelor sub raportul echilibrului natural, respectiv asupra gradului de risc ce-l comportă activitățile economice (practicarea diferitelor activități agricole, amplasarea unor căi de comunicații, etc.).

În vederea întocmirii hărții de probabilitate de producere a fenomenelor geomorfologice de risc în arealul studiat s-a folosit normativul GT 019-98: „Ghid de redactare a hărților de risc la alunecare a versanților pentru asigurarea stabilității construcțiilor”.

Datele și materialele documentar-cartografice de care s-a tinut cont pentru

elaborarea hărții sunt:

Date geologice – harta geologica scara 1:200000

Date geomorfologice – parametrii reliefului reprezentati prin adâncimea și densitatea fragmentării reliefului, declivitatea, alternanța morfologică.

Date structurale – elemente tectonice – conturul faliilor, a zonelor de cutare

pronunțată a pachetelor de roci, a cutării ansamblului de roci și a stratificației pachetelor sedimentare, în special în raport cu panta suprafeței terestre din respectivul areal

Date hidro-climatice – regimul precipitațiilor medii anuale, gradul de

maturitate a rețelei hidrografice și eroziunea exercitattă de către aceasta

Date hidrogeologice – informații referitoare la dispunerea acviferului freatic

în raport cu suprafața terenului, referitoare la dimensiunea acestuia și la hidrodinamica maselor de apă acumulate în urma alimentării directe din precipitații sau infiltrații, variații sezoniere de debit ale freaticului,

Date silvice – distribuția areală a pădurilor și a celorlalte categorii de

vegetație (livezi, parcuri, grădini, vii, culturi cerealiere, fânețe, terenuri de pășunat, terenuri degradate lipsite de vegetație, etc.,) având la bază [NUME_REDACTAT] Cover.

Date seismice – intensitatea seismelor pe teritoriul românesc raportată la

mai multe centre seismice și la recurențele specifice fiecărui spațiu. Coeficient introdus în format numeric în conformitate cu specificațiile GT 019-98: „Ghid de redactare a hărților de risc la alunecare a versanților pentru asigurarea stabilității construcțiilor”.

Valoarea acestuia a fost considerată ca fiind 0,12.

Date antropice – distribuția elementelor stabilizatoare sau declanșatoare a

alunecărilor de teren, evidențierea arealelor populate, rețelele construite din afara arealelor populate, construcții industriale din zonele izolate, având la bază [NUME_REDACTAT] Cover.

Aprecierea indicilor pentru calculul coeficientilor utilizati s-a facut conform ghidului metodologic (Anexa 3).

Formula de calcul a coeficientului de risc mediu este următoarea:

Km  Ka Kb Kc  Kd  Ke  K f  Kg  Kh 

6

Ka = criteriul litologic;

Kb = criteriul geomorfologic; Kc = criteriul structural;

Kd = criteriul hidrologic și climatic;

Ke = criteriul hidrogeologic;

Kf = criteriul seismic;

Kg = criteriul silvic;

Kh = criteriul antropogen.

Pentru criteriul geomorfologic, coform GT 019-98, au fost luate în considerare următoarele: panta (Kb1), expoziția (Kb2), adâncimea fragmentării reliefului (Kb3) si fragmentarea orizontală a reliefului (Kb4)

[NUME_REDACTAT] de producere a alunecărilor cuprinde clasele de probabilitate:

practic zero, redusă, medie, medie-mare, mare, foarte mare.

3.2.2 Rezultate și discuții

În urma aplicării metodologiei menționate s-a obținut harta Potențialului de producere a alunecărilor din teritoriul comunei Sărmășel (Fig. 3.3.), riscul fiind reprezentat de la minim la maxim în funcție de cele 6 clase de probabilitate.

Valoarea de minim corespunde în general zonelor cu teren plat și văii Pârîului de Câmpie ca și a afluenților lui.

Un risc maxim caracterizează versanții cu pante peste 200 (în cazul stației versantii din apropiere au pante chiar și peste 300). În general, având în vedere uniformitatea substratului geologic în zona, principalul factor declanșator al alunecărilor de teren este înclinarea versantului. În arealul nostru, există și o vatră de localitate (Sărmașu) suprapusă unei zone de risc maxim, corespunzoare clasei cu probabilitate mare de producere a alunecărilor de teren, acest fapt datorându-se încărcării suplimentare (construcții) a unui corp relict de alunecare.

Asa cum poate fi observat în figura 3.3., terenul pe care este situată Stația de comprimare a gazelor naturale, corespunde conform reprezentării, unei clase cu probabilitate medie spre mare de producere a alunecărilor de teren. Acesta este și motivul pentru care, procesele de instabilitate au și debutat în zonă, amenințând amplasamentul stației.

Reiese astfel importanța elaborării și considerării hărților de risc geomorfologic înaintea amplasării unor obiective industriale datorită posibilității de manifestare a unor riscuri de tip natech.

Cu toate că relieful nu reacționează instantaneu la modificările din mediu, o dată declanșate procesele geomorfologice prezintă un potențial distrugător ridicat pe termen lung, având consecințe care depășesc de cele mai multe ori posibilitățile de intervenție sub aspect tehnico-economic. O dată declanșate procesele geomorfologice, probabilitatea unor riscuri resimțite de către societatea umană devine o certitudine.

Obiectivele expuse riscului se diferențiază pe elemente de construcții: case și

anexe gospodărești, elemente de infrastructură: șosele, străzi, conducte, etc., la care se poate adăuga o analiză a pierderilor probabile de vieți omenești, pe baza unor evenimente anterioare (Armaș, 2006).

În demersul de localizare a unui risc geomorfologic trebuie ținut cont de faptul că locurile unde astfel de fenomene s-au mai produs, sunt primele care vor fi afectate, chiar pe aceleași areale și din aceleași cauze. Asta nu înseamnă că teritoriile relativ stabile sub aspect geomorfologic nu pot fi afectate de procese geomorfologice de risc. Din contră, pe astfel de terenuri trebuie realizate investigații pentru a prevenii sau limita astfel de procese. Depistarea timpurie a proceselor geomorfologice și luarea în calcul a oricărui semnal depistat pe teren, pe fondul aplicării unor măsuri obiective, are rol de a preîntâmpina scăderea stabilității versanților (Cioacă, 2006).

Fig. 3.3. Harta potentialului de producer a alunecărilor de teren din arealul comunei Sărmășel 43

3.3 Evaluarea impactului și a efectelor asupra mediului natural și socioeconomic

Impactul cuprinde totalitatea acțiunilor antropice existente sau potențiale care pot afecta în mod pozitiv sau negativ starea și calitatea mediului și sănătatea popuației dintr-un anumit teritoriu (Mac, 2003; Muntean, 2004).

Impactul antropic asupra mediului poate fi evaluat tinându-se cont de cauza și de efectele produse de acesta asupra componentelor de mediu. Astfel, o evaluare a impactului asupra mediului trebuie să evalueze situația în care proiectul sau activitatea umana nu au avut loc în teritoriu și situația în care respectivul proiect sau respectiva activitate se desfasoară și evoluează în cadrul acelui teritoriu.

Există numeroase criterii de clasificare a impacturilor însa cele mai importante

sunt cele care se referă la scara geologică de manifestare (impacturi strategice și locale), la intensitate (impacturi de intensitate ridicată, medie și scazută) și la natura efectelor produse

( impacturi negative și pozitive) (Muntean, 2004).

Din punct de vedere al efectelor asupra componentelor de mediu, Barrow (1997)

consideră că acestea se pot încadra în patru categorii:

Efecte lineare care sunt dependente de timp și constau șn sporirea sau diminuarea aporturilor de noxe dintr-un teritoriu;

Efecte amplificate sau exponentiale care constau în aporturile sau

diminuările activităților antropice și care au ca rezultat amplificări în lanț;

Efecte discontinue care după trecerea unui prag se manifestă brusc având

consecințe grave;

Efecte sau surprize structurale care reprezintă răspândirea efectelor asupra mai multor componente de mediu și umane.

În cadrul unei evaluări a impactului de mediu se iau în considerare mai multe elemente, precum: intensitatea și dimensiunea impactului, durata efectelor, ireversibilitatea schimbărilor induse, inter-condiționarea proceselor și fenomenelor, costurile implicate, oportunitatea socio-economică și politică de prezentare a datelor obținute (Morris, 1995). Astfel, evaluarea impacturilor asupra mediului trebuie să cuprindă trei componente principale:

Teritoriul (evaluarea teritorială și analiza spațială);

Componentele de mediu (evaluarea factorială);

Contextul socio-economic și legislativ.

„Cele mai importante probleme de evaluare le ridică impacturile și efectele

cumulative și cele manifestate în sfera socială, cum ar fi de exemplu cele care generează declinul mediului și al calității vieții” (Muntean, Drăguț, 2003).

Impacturile fizice și socio-economice pot fi corelate, în general, cu cele adverse și

benefice. Astfel, unele proiecte sau activități pot avea impacturi fizice pozitive asupra componentelor de mediu și impacturi socio-economice negative, sau invers. Ca de exemplu, implementarea unor proiecte de reabilitare a mediului poate avea impacturi fizice negative prin noi surse de deșeuri și noxe dar pot avea impacturi pozitive asupra componentei socio-economice prin diminuarea ratei șomajului.

Evaluarea impactului asupra mediului este un proces important întrucât se poate identifica, descrie și evalua impacturile pe care un proiect de dezvoltare antropică îl manifestă asupra componentelor de mediu, sociale, culturale și economice. Factorii de decizie au rolul de a lua decizii preliminare în urma acestor evaluări, decizia finală fiind luată în urma analizei și a studiilor economice, strategice, sociale și politice (Wood, Dejeddour, 1992).

3.3.1 Metodologia utilizată în evaluarea impactului

Evaluarea impactului antropic asupra mediului datorat activității stației de

comprimare a gazelor naturale Sărmașel a fost realizată prin utilizarea unei matrici rapide de evaluare (RIAM – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]) elaborată de Pastakia și Jensen în anul 1998.

Inițial RIAM a fost dezvoltată pentru a compara alternativele din cadrul unui

proiect, dar ea poate fi folosită cu succes pentru a compara diferite planuri și programe din punctul de vedere al impactului pe care îl au asupra mediului.

Aceasta reprezintă un instrument metodologic care permite o prezentare coerentă a evaluării impactului antropic asupra componentelor de mediu (Muntean, 2004).

Avantajele metodei constau în: posibilitatea de-a face comparații (pe baza unor

judecăți comune) între diferite tipuri de impacturi; transparența și permanența procesului de analiză și evaluare; flexibilitatea metodei coroborată cu reprezentarea grafică a rezultatelor obținute; este ușor de realizat (economică) și aplicat (rapidă); sprijină procesul de planificare a mediului și de dezvoltare teritorială.

Matricea are și o serie de deficiențe care trebuie menționate: implică

subiectivismul judecății evaluatorului sau echipei de evaluare; evaluarea este calitativă deși rezultatele au note cantitative; transparența și obiectivitatea evaluării pot fi influențate de factori conjuncturali sau permanenți.

Rezultatele și metoda utillizată sunt perfectibile, fiind necesară o evaluare comprehensivă și interdisciplinară a impactului care să fie realizată de o echipă de evaluatori.

Adaptarea metodei și a componentelor matriceale s-a realizat luând în considerare

particularitățile zonei studiate și semnificația socio-economică a acesteia.

La baza evaluării au stat informații și date oficiale, documente bibliografice și

observații efectuate la teren ceea ce a permis o creștere a obiectivității evaluării propriuzise.

Componentele de mediu specifice au fost încadrate în două mari categorii:

a. Componente naturale (biotice și abiotice) care se referă la aspecte, procese și fenomene fizice, chimice și biotice ale mediului; au fost selectate și analizate 14 componente;

b. Componente economice și operaționale care permit identificarea calitativă a

efectelor economice și sociale (temporare și permanente) asupra mediului; au fost selectate și analizate 10 componente.

Componentele environementale, în număr de 24, au fost selectate în majoritate din matricea consacrată a lui Leopold (1971) și adaptate metodologiei de evaluare și contextului teritorial analizat. În consecință, au fost stabilite criterii standard de evaluare precum și mijloacele de obținere a unor valori cantitative care să ofere un tablou sintetic asupra impactului la nivelul arealului.

Criteriile de evaluare sunt de două tipuri: (A) criterii care pot schimba, individual, scorul environmental obținut; (B) criterii care, individual, nu pot schimba scorul environmental de evaluare (Tab.3.4.).

Valorile aferente acestor tipuri de criterii au determinat stabilirea notelor de

evaluare a impactului environmental. Metoda de calcul și de atribuire a notelor de evaluare a avut la bază următoarele formule (Pastakia, Jensen, 1998): (A1) x (A2) = (At) (1)

(B1) + (B2) + (B3) = (Bt) (2)

(At) x (Bt) = (SE) (3)

Sistemul de notare presupune înmulțirea valorilor atribuite pentru criteriile din grupa A (A1, A2, fiind evidențiată ponderea fiecărei note) și obținerea unei note (At).

Aceasta, la rândul ei, este înmulțită cu nota (Bt) obținută din însumarea notelor acordate criteriilor de tip B (B1, B2, B3). Ceea ce rezultă este un scor de evaluare a impactului antropic asupra componentelor de mediu (SE).

Acest scor poate fi stabilit atât pentru fiecare categorie de componente de mediu

din localitățile culoarului dar și pentru evaluarea finală și sintetică a tuturor impacturilor generate de activitățile antropice existente în teritoriu.

În final, pe baza scorurilor și a notelor de evaluare obținute (factoriale și totale) au fost stabilite categorii de impact antropic și a fost elaborată o scară de conversie a scorurilor de evaluare în categorii de impact (Tab.3.5.).

Tab. 3.4. Descrierea criteriilor de evaluare a impactului și a scării notelor de evaluare

Tab. 3.5. Clasificarea și descrierea categoriilor de impact antropic

3.3.2 Evaluarea impactului prin matricea rapidă de evaluare ([NUME_REDACTAT] și Jensen)

Matricea de evaluare a impactului (factorial și total) este prezentată mai jos (Tab.3.6.):

Tab. 3.6. Matricea generală de evaluare a impactului asupra mediului în arealul stației de compresoare [NUME_REDACTAT] analiza matricei de evaluare se observă faptul că impactul asupra componentelor naturale (biotice și abiotice) și asupra componentelor economice și operaționale este unul major (-163).

Componentele naturale sunt supuse unui impact negativ major (-120), cea mai afectată componentă de mediu fiind reprezentată de instabilitatea terenului care se datorează vibrațiilor, reliefului puternic accidentat și structurii geologice. Principalele surse care pot afecta calitatea solului și a subsolului sunt: manipularea, stocarea și utilizarea uleiurilor și a deșeurilor provenite din activitatea amplasamentului, precum și a separatoarelor de produse petroliere.

În ceea ce privește calitatea aerului, aceasta este influențată în mod negativ de gazele arse rezultate de la combustia gazelor naturale în motoarele termice ale compresoarelor (NOx, CO2, CO, CH4, N2O și urme de SOx), de emisia de CH4 din gazele naturale folosite pentru vehicularea apelor de zăcământ și emisia de compuși organici volatili provenită din utilizarea solvenților (percloretilenă) pentru degresarea pieselor metalice.

Impactul asupra componentelor economice și operaționale este unul negativ (-B) având un scor environmental de -43. În cadrul acestor componente, cele mai afectate sunt sănătatea și siguranța umană. Acestea sunt influențate de zgomotul și de vibrațiile produse de stație (compresoarele de aer și motoarele termice), care pot conduce la afecțiuni grave (hipertensiune arterială, hipoacuzie, diabet, obezitate) și la posibilitatea unor accidente tehnologice induse de catastrofe naturale (alunecări de teren).

Matricea elaborată de către Pastakia și Jensen (1998) este un instrument de analiză

și evaluare teritorială care permite o prezentare coerentă a evaluării impactului antropic asupra componentelor de mediu în arealul analizat. Metoda are o serie de avantaje dintre care menționăm: posibilitatea de-a face comparații (pe baza unor judecăți comune) între diferite tipuri de impacte; transparența și permanența procesului de analiză și evaluare; flexibilitatea metodei coroborată cu reprezentarea grafică și cartografică a rezultatelor obținute; este ușor de realizat (este economică) și aplicat (este rapidă); sprijină procesul de planificare environmentală și de amenajare teritorială locală.

3.4 Analiza SWOT

Analiza a fost realizată pentru a oferi un tablou sintetic asupra fenomenului analizat și a implicațiilor lui asupra mediului și comunității din arealul stației de comprimare a gazelor Sărmășel (jud. Mureș).

Din analiza SWOT reiese faptul că activitatea stației de comprimare a gazelor naturale Sărmășel prezintă pentru această zonă atât puncte tari cât și puncte slabe.

Punctele tari sunt reprezentate în principal de importanța stației de comprimare

atât la nivel regional cât și la nivel național. Importanța acesteia derivă și din valorile culturale și de tradiție ale companiei, și anume, faptul că este prima stație de comprimare a gazelor naturale din Europa și că are o forță de muncă bine pregătită.

Punctele slabe ale activității stației sunt reprezentate în general de impactul negativ pe care aceasta îl are asupra oamenilor și asupra mediului înconjurător datorită tehnologiei învechite. Cu toate acestea, principalul punct slab e reprezentat de actuala localizare a amplasamentului, și anume, pe o coamă de deal care prezintă fenomene de instabilitate a terenului. Această deficiență majoră se datorează lipsei efectuării unei analize a riscului, înaintea construirii obectivului în locația respectivă.

Oportunitățile constau în adoptarea unor tehnologii mai eficiente în procesul tehnologic de comprimare a gazelor naturale, astfel încât să fie posibilă atât reducerea efectelor negative asupra sănătății și siguranței oamenilor și asupra mediului înconjurător cât și o îmbunătățire a performanțelor tehnice ale stației.

Amenințările derivă din posibilitatea de producere a unor accidente tehnologice generate de riscurile natech care pot avea urmări grave la nivelul mediului, a imaginii companiei și a situației financiare precum și în rândul populației aflate în proximitatea obiectivului. De asemenea, reconstruirea stației într-o locație învecinată și eventualele schimbări în cadrul legislativ privind limitele de emisii și poluanti în atmosferă reprezintă o altă amenințare majoră din punct de vedere al costurilor substanțiale necesare.

3.5 Soluții de reducere a impactului și a riscului

Impactul produs de activitatea stației de compresoare asupra mediului este unul semnificativ, motiv pentru care riscul de producere a unui accident tehnologic în cazul manifestării unei aluneăari de teren masive este ridicat. Efectele unei astfel de situații ar trebui minimizate prin:

Completarea schemei de tratare a apelor uzate cu filtre de coalescență pentru realizarea parametrilor prevăzuți de normele de reglementare;

Amenajarea unor spații pentru stocarea temporară a deșeurilor metalice care au pe suprafețe produse petroliere;

Analiza posibilitatii separării circuitelor de răcire pentru a reduce la minim volumul apelor uzate potențial impurificate cu hidrocarburi lichide; această separare ar avea avantajul minimizării volumelor de apă utilizate și tratarea corespunzătoare a acestora (demineralizare, adăugare de inhibitori de coroziune) care ar asigura o mai bună protecție a instalațiilor tehnologice și randamente tehnologice superioare;

Analiza posibilității de a schimba substanța folosită pentru degresare (percloretilena), care epuizează stratul de ozon;

Implementarea BAT-urilor pentru un management eficient de reducere a riscului, diminuarea efectelor negative asupra oamenilor și asupra mediului și pentru siguranța sporită de funcționare;

Emiterea unor norme legislative specifice unor accidente de tip natech;

Implementarea unui sistem eficient de monitorizare a factorilor de risc;

Consolidarea terenului din partea de S-SV sau renunțarea la stație și

reconstruirea acesteia într-o locație învecinată, neafectată de riscul alunecării de teren.

[NUME_REDACTAT] de față aduce o contribuție semnificativă în ceea ce privește elaborarea

unui studiu integrat de risc și impact asupra unui amplasament, gen stație de comprimare, expus unui risc natural, respectiv o alunecare de teren.

Abordarea integrata a riscului și a impactului asupra mediului denotă faptul că

stația de comprimare a gazelor naturale Sărmășel este supusă unui risc de producere a unui accident de tip natech și impactul asupra componentelor naturale, economice și operaționale este unul semnificativ.

Ca urmare a analizelor efectuate am concluzionat faptul că:

Impactul pe care îl are stația de comprimare asupra componentelor naturale, economice și operaționale este negativ, dar acesta ar putea fi redus prin adoptarea celor mai bune tehnologii disponibile (BAT-uri);

Datorită amplasării și a structurii geologice, stația de comprimare este

supusă unui risc natech generat de fenomenul de instabilitate al terenului care poate avea consecințe grave, situație care ar fi putut fi evitată daca, anterior construcției amplasamentului în locația respectivă, s-ar fi facut o analiza de risc tip natech;

Riscul de producere a unui accident natech generat de instabilitatea

terenului este ridicat, prin urmare ar fi necesare măsuri suplimentare de siguranță la nivel de amplasament;

Alunecarea de teren este destul de accentuată, iar în lipsa unei tendințe

naturale de stabilizare a terenului ar trebui să se ia în calcul două variante, și anume, stabilizarea terenului sau mutarea stației într-o zonă învecinată și neafectată de alunecarea de teren;

Lipsa unor reglementări legislative bine structurate privind prevenirea și atenuarea riscurilor natech continuă să ducă la numeroase accidente de acest tip, motiv pentru care remedierea acestei lacune este urgentă și importantă;

Ar trebui să se apeleze la „lecțiile învățate” din alte accidente de acest tip, în

baza unei biblioteci disponibile în acest sens, precum și inițierea unei campanii susținute de informare și conștientizare publică asupra riscului și a gravității evenimentelor generate de accidentele natech.

Managementul riscului în cadrul unei companii, presupune gestionarea adecvată a tuturor riscurilor din cadrul companiei, în baza analizei continue a riscurilor prezente în „Registrul riscurilor” și adoptarea deciziilor optime față de acestea. Fiecare risc, este cuantificat printr-o valoare, ca rezultat între probabilitatea de aparitie și impactul acestuia.

În urma analizei riscului stației de comprimare Sărmășel, factorii de decizie pot

hotărâ asupra variantei optime de acțiune spre a putea preîntâmpina sau reduce la un nivel acceptabil, manifestarea amenințărilor.

[NUME_REDACTAT], D. E., (1993), [NUME_REDACTAT], UPL Press, London.

Antonioni, G., Bonvicini S., Spadoni G., Cozzani V., (2009), Development of a framework for the risk assessment of Na-Tech accidental events.

Armaș, I., (2006), Risc și vulnerabilitate. Metode de evaluare în geomorfologie, Ed.

Universității, București.

Barrow, C. J., (1997), Environmental and [NUME_REDACTAT] Assessment. An introduction, Arnold, [NUME_REDACTAT]-Sydney-Auchland.

Brișan, N., Riscuri și hazarde naturale, suport de curs.

Cioacă, A., (2006), Probleme speciale de geomorfologie, [NUME_REDACTAT] de

Mâine, București.

Cozzani, V., Campedel, M., Renni, E., Krausmann, E., (2010), Industrial accidents triggered by flood events: Analysis of past accidents.

Cutter, S. L., (2001), The changing nature of risk and hazards, in “American hazardscapes: the regionalizationof hazards and disasters”, [NUME_REDACTAT] Press, Washington, D.C.

Directiva nr. 82/501/CEE privind hazardele de accidente majore la anumite activități industriale (Seveso I).

Directiva 96/82/CE privind controlul accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase (Seveso II).

EEA Technical report, (2010), Mapping the impacts of natural hazards and technological accidents in Europe.

Galderisi, A., Ceudech, A., Pistucci, M., (2008), A method for na-tech risk assessment as supporting tool for land use planning mitigation strategies.

Goțiu, D., Surdeanu, V., (2007), Noțiuni fundamentale în studiul hazardelor naturale, Ed. [NUME_REDACTAT] Clujeană, Cluj-Napoca.

Grecu, F., (1997), Fenomene naturale de risc, geologice și geomorfologice, Ed.

Universității, București.

Grecu, F., (2006), Hazarde și riscuri naturale (ediția a III-a), [NUME_REDACTAT], București.

H.G. nr. 2288/2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcții de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe central și organizațiile neguvernamentale privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență.

Mac, I., (2003), [NUME_REDACTAT], Ed. Europontic, Cluj-Napoca.

Mitchell, J. T., Cutter, S. L., (1999), Global change and environmental hazards: is the world become more disastruos?.

Morris, P., Thériver, R., (1995), Methods of [NUME_REDACTAT] Assessment, UCL Press, London.

Muntean, O. L., Drăguț, L., (2003), [NUME_REDACTAT] of Life within the Context of the

[NUME_REDACTAT] (A case study: [NUME_REDACTAT] Area), Studia UBB, Geographia,1, Cluj-Napoca.

Muntean, O. L., (2004), Impactul antropic asupra mediului în [NUME_REDACTAT]

Mari (sectorul Vânători-Micăsasa). Studiul de evaluare și planificare a mediului, Ed. [NUME_REDACTAT] de Știință, Cluj-Napoca.

O.U.G. nr. 21/2004 privind [NUME_REDACTAT] de Management al Situațiilor de

Urgență.

Ozunu, A., Anghel, C. I., (2007), Evaluarea riscului tehnologic și securitatea mediului, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.

Ozunu, A., Senzaconi, F., Botezan, C., Stefanescu, L., Nour, E., Balcu, C., (2011), Investigations on natural hazards which trigger technological disasters in Romania.

Simescu, N., (2002), Comprimarea gazelor naturale, Ed. [NUME_REDACTAT], Sibiu.

Somasundaram, D., Norris, F., Asukai, N., Murthy, R., (2003), Natural and [NUME_REDACTAT].

Torok, Z., (2010), Analize calitative și cantitative în managementul riscului în sectorul industrial chimic, Teză de doctorat, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de

Știința și [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.

Wood, C., Dejeddour, M., (1992), [NUME_REDACTAT] Assessment: EA of Policies, Plans and Programmes, [NUME_REDACTAT] Bulletin 10.

http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5gf4gEkooQrptpk9sqy0http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5gf4gEkooQrptpk9sqy0-UDPrmYDw?docId=CNG.ab3e10c326282fea51e56ed99d50192d.2c1UDPrmYDw?docId=CNG.ab3e10c326282fea51e56ed99d50192d.2c1, accesat la data de

02.04.2012.

http://www.irinnews.org/IndepthMain.aspx?IndepthId=14&ReportId=62446, accesat la data de 04.04.2012.

http://www.alma-ro.ngo.ro/doc/brosura_management_dezastre.pdf, accesat la data de 07.04.2012.

http://www.munichre.com/app_pages/www/@res/pdf/media_relations/press_releas es/2012/2012_01_04_munich_re_natural-catastrophes-2011_en.pdf, accesat la data de

13.04.2012.

[NUME_REDACTAT] 1

Zona de despreidere a masei alunecătoare de pe versantul S-SV

Fig. 1 Vedere de ansamblu Fig. 2 Detaliu

(partea superioară a versantului)

Fig. 3 [NUME_REDACTAT]. 4 Vedere de ansamblu (partea inferioara)

Fig. 5 [NUME_REDACTAT]. 6 Fragmentarea terenului

Anexa 2

Afectarea terenului din incinta amplasamentului

Fig. 7 Deplasarea bordurii Fig.8 Deplasarea gardului din interiorul incintei (vedere din interiorul incintei)

Fig. 9 Deplasarea gardului

(vedere din exteriorul incintei)

Anexa 3

Catalog de atribuire valorică a factorilor de influență (H.G. 447/2003, pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de elaborare și conținutul hărților de risc natural la alunecări de teren și inundații)