Campanie Antidiscriminare a Fostilor Detinuti

I. Introducere

II. Cauzele și efectele discriminării foștilor deținuți

III. Cui se adresează această campanie?

IV. Argumente pentru necesitatea campaniei

V. Obiectivele campaniei

VI. Operaționalizarea obiectivelor în activități

VII. Metodologia utilizată

VIII. Interpretarea datelor

IX. Concluzii

X. Bibliografie

I. Introducere

Experiența închisorii este un rit unic de trecere. Pentru unii, închisoarea reprezintă o abatere benefică și abruptă de la un comportament antisocial, o oportunitate de a-și schimba viețile. Pentru alții, timpul din închisoare dezvoltă sau intensifică atitudinile și relațiile de ,,bandă”, aceștia îmbrățișând o identitate criminală. Pentru alții, închisoarea dezumanizează, tranformându-i în oameni ,,amărâți”. Așa cum unii oameni nu iși revin din traumele războiului, așa unii foști deținuți nu își revin din experiența închisorii.

Odată intrați în spațiul carceral, deținuții trebuie să-și atribuie identități specifice: o identitate comună, o identitate socială individuală și o identitate personală specifică. Aceste trei tipuri de identitate se sprijină pe integrarea (totală sau relativă) a valorilor morale specifice. Pentru atribuirea unei identități comune necesare ca să trăiască împreună și să existe în fața celor care i-au respins, deținuții trebuie să-și acorde, adică să împărtășească (sau să aibă aerul că o fac) valori morale specifice. Din poziția lor de excluși, ei prezintă valori morale aparent opuse celor avute de cetățeni obișnuiți, ceea ce le-ar permite să-și regăsească o identitate onorabilă – ,, noi suntem pur și simplu diferiți de voi” – spun ei.

Deținutul trebuie să-și găsească un loc social în sânul detenției – o identitate socială. Erving Goffman a descris perfect degradarea, mortificarea, profanarea, mutilarea pe care o suportă personalitatea celui închis în instituții totale. Aceste efecte conduc la depersonalizarea individului, depersonalizare care este fructul ,, pedepselor cu închidere” prezentate de G. Sykes . Goffman prezintă și repersonalizarea (crearea unei noi personalități), dobândită grație sistemului de privilegii, așteptărilor secundare ,,și complicității în recluziune” . Trebuie să se țină seama și de faptul că are loc o desocializare a deținutului care intră în astfel de instituții, desocializare ce privește atât eul individului, cât și relațiile lui cu alții (procesul de depersonalizare și repersonalizare pot fi descrise în termeni de desocializare – separările și rupturile smulg persoana din legăturile sociale curente – și resocializare – constituirea noilor legături în sânul instituției totale) . Goffman spune că în instituțiile totale ,,operațiile de despuiere și nivelare puse în acțiune amputează brutal noul sosit de diferitele sale particularități sociologice”, iar ,, principiile de diferențiere socială ale lumii exterioare sunt abolite” . La intrarea în închisoare, condamnații își pierd parametrii identității civile și sociale: profesia, familia etc. De aici înainte sunt niște necunoscuți unii pentru alții. Singura lor identitate socială este aceea de deținut, dar, de vreme ce această identitate o au toți, ea nu ar trebui să fie un element de distincție și deci de recunoaștere. Pentru a comunica și a trăi în acest nou univers, pentru a-și găsi aici un loc, ei trebuie să știe cine este celălalt și deci să-i confere o nouă identitate socială, atribuindu-și-o singuri. Deținutul trebuie să se diferențieze de celălalt. Aceasta presupune existența unei identități personale. De fapt, deținutul este obligat să trăiască într-o promiscuitate fizică și morală cu indivizi de vârste, origini etnice, culturale și sociale multiple (care împărtășesc deci valori necesar diferite), dar mai ales cu condamnați pentru crime și delicte diverse, cu trecuturi carcerale diverse, fără o altă posibilitate de a-i cunoaște decât prin intermediul crimelor și condamnărilor. Această promiscuitate cu indivizi diferiți, și pe deasupra cu criminali, (considerați astfel când erau ,,afară”) îi obligă dacă vor să fie ei înșiși să se distanțeze de ceilalți. ,,Alături de diferențele datorate izolării, există cele, la fel de importante, datorate proximității, dorința de a se opune, de a se diferenția, de a fi el însuși” . În închisoare, pentru că au transgresat moralitatea comun împărtășită de cetățeni liberi, condamnații își atribuie aceste identități cu ajutorul judecăților privind valorile morale pe care unii și alții se presupune că le posedă. Prin aceste judecăți, care privesc crima pe care se presupune că au comis-o, dar și vârsta, originea geografică, etnică și culturală a deținutului, condamnații își creează o identitate morală diferită (a spune cine sunt sau cine este celălalt înseamnă a face o categorizare. Dar înseamnă adeseori să se califice un subiect, să-i atribuie o valoare. Identitățile nu sunt numai categorii, sunt proprietăți, valori produse de judecăți ). Născându-se în interacțiune, aceste identități vor căpăta în acest caz valoare de identitate socială, în sensul, în care Goffman definește acest termen. Deținutul devine ceea ce s-a presupus a fi făcut și ce poate să facă. Plecând de la aceste identități, condamnații trebuie să integreze, să profeseze valori morale, să urmeze reguli de conduite specifice mediului carceral. Viața în închisoare implică o mare instabilitate a identității sociale a deținuților. ,,Gradul de asigurare a identității unei persoane depinde de un mediu stabil, apt să-i procure repere care să-i permită anticiparea realității și posibilitatea de a acționa în consecință” .

Deținutul/a trebuie susținut/ă, încurajat/ă să-și analizeze (să facă o introspecție a propriei vieți) condiționările, experiențele trecute, să conștientizeze impactul acestora, a atitudinilor inadecvate asupra comportamentului, să înțeleagă și să accepte că toate aceste experiențe, reprezentări trecute nu pot constitui scuze pentru actul lor. Ei trebuie ajutați în a înțelege că dispun de resurse umane potențial latente care i-ar ajuta să-și reconsidere atitudinea față de lume, viață, sine, să-și reproiecteze procesele de decizie și control, ieșind de sub incidența acestor experiențe trecute care le-au marcat (influențat modul de gândire, simțire și acțiune) tragic existența. Resocializarea deținuților/telor este un proces de dezânvățare a normelor și valorilor introiectate și de reinternalizare a altor norme și valori dezirabile, unanim acceptate, având ca finalitate asumarea din partea acestora a unui comportament responsabil. Deținutul este un maestru al evitării responsabilității personale din cauză că adesea îi lipsește încrederea în sine și refuză să și le asume. Mulți dintre deținuți se află în diverse forme și stadii de dependență. Lor le lipsește încrederea de a trăi o viață responsabilă auto-motivată.

Reintegrarea socială presupune restructurarea caracterului infractorului astfel încât acesta să poată activa în societate fără a comite, pe viitor, infracțiuni (Garner Bryan, 2001).

Deoarece mulți infractori eliberați nu au legături puternice cu familia sau cu comunitatea, se vor întoarce, cel mai probabil, la vechile obiceiuri. Mulți vor comite din nou infracțiuni pentru a se susține financiar, deoarece accesul la servicii sociale, la o casă, un loc de muncă este aproape imposibil. Comunitatea joacă un rol esențial în procesul de reintegrare, iar membrii societății trebuie să găsească un echilibru între frica și neîncrederea cauzată de reîntoarcerea prizonierilor și să le ofere suport social și servicii pentru aceștia.

Foștii condamnați sunt obligați să depășească multe alte obstacole pentru a se reintegra cu succes. În plus, față de dosarul criminal, aceștia se confruntă cu deficite educaționale, probleme de sănătate și tratamente inadecvate de mai multe feluri. În ceea ce privește educația, prizonierii sunt mult mai puțin educați decât restul populației. Problemele de sănătate sunt de asemenea obstacole în calea succesului, iar lipsa asigurărilor medicale la reîntoarcerea în societate îngreunează reintegrarea condamnaților.

Reintegrarea persoanelor eliberate din detenție vizează sensul valoric al societății. Scopul oricărei societăți este de a-și manține echilibrul, ordinea socială și normativă. Acest deziderat se poate atinge prin funcționarea optimă a elementelor structurii sociale, a grupurilor, colectivităților. De aceea, reintegrarea socială a persoanelor eliberate din detenție, reprezintă un proces fundamental care presupune acomodarea, adică soluționarea conflictelor existente între aspirații și atitudini comportamentale între indivizi.

Foștii deținuți se confruntă cu discriminarea, excluderea socială și au opțiuni profesionale limitate atunci când încearcă să reintre pe piața muncii după eliberarea din închisoare/detenție. Acest lucru se întâmplă nu numai din cauza trecutului infracțional, dar și din cauza lipsei cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor, ceea ce îi aduce în imposibilitatea de a căuta un loc de muncă. În acest sens, există o mare nevoie de a-i educa și instrui, de a sprijini participarea lor activă la viața economică și socială, dar și locurile de muncă durabile în țările europene.

Găsirea unui loc de muncă pentru un fost deținut este esențială, deoarece acesta descoperă respectul de sine și o liniște care vine din munca onestă. De asemenea, având un loc de muncă, fostul prizonier ia contact cu oamenii noi, de la care poate învăța și dezvolta ca om. Locul de muncă îi asigură o ocupație prin care se poate întreține, îi redă respectul de sine. Fostul deținut se confruntă cu prejudecata oamenilor, fiindu-i greu să își găsească un loc de muncă, mai ales acum când rata șomajului e ridicată, inclusiv celor pregătiți fiindu-le dificil să găsească un loc de muncă.

Familia este foarte importantă pentru reintegrarea foștilor infractori, sprijinul acesteia obligându-i moral să devină părinți sau soți mai buni. Fostul deținut are nevoie de înțelegerea familiei sale, de dragostea și suportul fiecărui membru.

Comunitatea trebuie să depășescă prejudecățile legate de foștii infractori și să-i ajute pe aceștia a se reintegra. Comunitatea a fost locul unde intenția de a săvârși delictul a apărut și unde delictul s-a produs. Societatea civilă trebuie să fie conștientă de aceste lucruri și să acționeze în consecință, străduindu-se să găsească mijloace de reintegrare pentru foștii condamnați. Un loc important ar trebui să-l ocupe primăria de unde își are domiciliul sau unde își desfășoară activitatea prin acțiuni de voluntariat, cursuri, fiindcă mulți dintre cei condamnați au grad scăzut de instruire și educație.

Oricare ar fi strategiile sau programele utilizate pentru a facilita reintegrarea foștilor deținuți, este unanim acceptat că aceștia au nevoie de ajutor pentru o reintegrare reușită. Pentru a se descurca și trăi în societate, foștii condamnați trebuie să fie implicați în activități sociale, într-un mediu constructiv și benefic, necesitând o comunicare continuă cu familia, organizațiile implicate și comunitatea.

Teorii care explică problema socială a foștilor deținuți

Axarea pe care dorim să o realizăm pentru a explica problema socială a foștilor deținuți e legată de teoria lui J. Habermas legată de acțiunile sociale. El, în ,,communicative action” trasează anumite directive legate de relațiile dintre indivizi. Pentru el două aspecte sunt importante și determinante pentru a stabili relațiile între persoane.

Primul e legat de cultura, pe care el îl numește ,,Lifeworld”, definește aspectele cultural comunicative pe care persoanele le stabilesc într-o societate ca fiind de comun acord. În acest aspect se poate vedea că necesitatea integrării foștilor deținuți din punct de vedere cultural într-o societate este imperativă deoarece cultura oferă viziuni polilaterale, echilibru, siguranță, deschidere, un stâlp de sprijin în lupta cu problemele pe care le întâmpină.

Al doilea aspect e regăsit în lucrările sale sub denumirea de ,,Sistem” și include aspecte precum: reguli, legi, poziții sociale, bani, instrumente. Corelând acest aspect la problema în cauză, putem deduce faptul că pentru a se putea stabili relații adevărate și firești e nevoie ca foștii deținuți să fie sub acoperământul acelorași legi ca toți ceilalți, să se folosească de aceleași instrumente ca toată lumea pentru dezvoltarea personală și, de asemenea, să își asigure un statut social și un nivel financiar adecvat spiritului social.

Pentru o bună funcționare a societății e nevoie ca atât ,,Lifeword-ul” cât și ,,Sistemul” să fie într-o strânsă legătură. Astfel cu cât un fost deținut ține cont de ambele aspecte ale societății se va dezvolta din toate punctele de vedere și va reuși să își garanteze o integrare cât mai profundă și durabilă în societate.

II. Cauzele și efectele discriminării foștilor deținuți

Una dintre principalele cauze ale discriminării foștilor deținuți o constituie mentalitatea comunității față de aceștia, exprimată prin: respingere, teamă, atitudine negativă, marginalizare, indiferență, etc. Membrii comunității, cunoscându-le trecutul, tratează foștii deținuți cu neîncredere și suspiciune din teama ca aceștia să nu recidiveze.

Angajatorii privesc foștii deținuți ca pe o povara.  Piața muncii este închisă pentru ei, majoritatea patronilor le întorc spatele. Doar 6 din 25 de angajatori i-ar accepta la muncă. Neîncrederea persistă din cauza stereotipurilor, în pofida faptului că foștii deținuți își doresc un job pentru a putea supraviețui.

Reintegrarea cu succes a ex-deținuților depinde în mare măsură de asigurarea materială. Cînd vine vorba de angajare, persoanele eliberate din detenție se pomenesc într-o situație mai dificilă decît cele care au studii, nivel de calificare sau experiență în domeniu. Privarea de libertate pe o perioadă mai îndelungată duce și la scăderea competențelor profesionale.

Cauzele menționate mai sus pot avea ca efect determinarea foștilor deținuți să comită alte infracțiuni cu scopul reîntoarcerii lor în instituțiile penitenciare. Revenirea în instituțiile penitenciare reprezintă o soluție pentru ei de a fi asigurați cu un adăpost sau cu hrana necesară, chiar dacă sunt privați de libertate.

Discriminarea persoanelor foste condamnate conduce la efecte negative în planul emoțional al acestora. Datorită faptului că membrii comunității nu le acordă o nouă șansă, aceștia devin neîncrezători în sine, anxioși, stări ce pot duce la depresie, sau chiar la suicid.

Confruntându-se cu refuzuri repetate din partea posibililor angajatori, aceștia renunță într-un final să își mai caute un loc de muncă stabil, ajungând să practice ,,munca la negru”, sau în cel mai rău caz să comită din nou infracțiuni.

III. Cui se adresează această campanie?

Campania se adresează tuturor persoanelor din municipiul Iași, în special posibililor angajatori, scopul acesteia fiind de a informa și sensibiliza comunitatea, în vederea reintegrării sociale și profesionale a foștilor deținuți.

IV.Argumente pentru necesitatea campaniei

Am inițiat această campanie pornind de la premisa că foștii deținuți întâmpină dificultăți în încercarea de a obține un loc de muncă, fiind judecați pentru trecutul lor sau numărul infracțiunilor pe care le-au săvârșit. Este bine de a oferi foștilor deținuți mai mult sprijin neîntrerupt și eficient, grijă și servicii de reabilitare. Sarcina principală este de a crește siguranța publică și de a promova binele comun, prevenind recidiva. Foștii deținuți, datorită frustrărilor acumulate în urma refuzurilor repetate, vor înceta astfel să-și mai caute un loc de muncă, ceea ce reprezintă un risc major ca aceștia să recidiveze. Un alt scop ar fi implicarea comunității în această problemă,prin informarea asupra dificultăților cu care foștii deținuți se confruntă după ispășirea pedepsei.Ne-am propus să motivăm membrii comunității pentru a participa la procesul de reintegrare în societate a foștilor deținuți,făcându-i conștienți de importanța majoră pe care contribuția acestora o are în diminuarea discriminării și implicit a reabilitării psiho-sociale a celor ce au săvârșit fapte penale. Este esențial ca foștii deținuți să obțină un loc de muncă și să ducă o viață decentă, fiind reintegrați în comunitate. Astfel, aceștia sunt supravegheați, sunt responsabilizați și riscul de a recidiva este redus.

V. Obiectivele campaniei

Obiectivul general al campaniei:

Informarea și sensibilizarea comunității din municipiul Iași, în vederea schimbării atitudinii discriminatorii asupra foștilor deținuți, în perioada 20 mai- 20 iunie 2012.

Pentru obiectivul general al campaniei, am stabilit câteva obiective specifice:

1. strângerea de informații, din rândul populației din municipiul Iași, cu scopul de a afla atitudinea acestora față de foștii deținuți.

2 .informarea și sensibilizarea comunității din municipiul Iași asupra situației foștilor deținuți, cu scopul de a reduce sentimentul de respingere și teamă față de aceștia.

3 .informarea posibililor angajatori cu privire la importanța pentru întreaga societate a angajării foștilor deținuți.

VI. Operaționalizarea obiectivelor în activități

Activități pentru fiecare obiectiv:

1. strângerea de informații, din rândul populației din municipiul Iași, cu scopul de a afla poziția acestora față de foștii deținuți.

Pentru acumularea informațiilor necesare am ales ca instrument de lucru chestionarul, datorită faptului că acesta se aplică ușor și într-un interval mai scurt de timp, în comparație cu interviul. Acesta din urmă necesitată timp îndelungat pentru respondent și disponibilitatea oamneilor de a răspunde.

Am aplicat un număr de 40 de chestionare, în rândul populației din Iași, pentru a afla opiniile lor cu privire la foștii deținuți, precum si gradul în care aceștia sunt discriminați de comunitate. Perioada de aplicare a chestionarelor este 20 mai – 25 mai 2012.

2. informarea și sensibilizarea comunității din municipiul Iași asupra situației foștilor deținuți, cu scopul de a reduce sentimentul de respingere și teamă față de aceștia.

Intenționăm să tipărim și să distribuim, în rândul persoanelor din municipiul Iași, un număr de 500 de pliante cu informații privind necesitatea reintegrării psiho-sociale a foștilor deținuți. Perioada de distribuire a materialelor informative va fi 25 mai-15 iunie 2012.

Considerăm că este esențial ca membrii comunității să le ofere o șansă persoanelor care au săvârșit o faptă penală și au plătit pentru ea. Ei au fost deja judecați pentru faptele comise, așa că ar trebui să fie sprijiniți și să nu mai fie condamnați. Apoi, deși foști deținuți, deși oameni care nu prezintă încredere, ei sunt oameni. Iar acest lucru le conferă drepturi egale, posibilități egale, responsabilități egale și o viață care să nu fie un chin nici pentru sine și nici pentru cel din jurul său, dar să fie o viață trăită după concepte pure și de încredere, și desigur după legile pe care societatea le impune.

De asemenea, intenționăm să distribuim în zonele centrale din Iași afișe conținând informații despre problema foștilor deținuți, care se adresează, în principal, posibililor angajatori.Prin sloganul ,,Orice om merită o a doua șansă” dorim să le atragem atenția asupra faptului că ei sunt principalii responsabili în a le asigura viitorul și un trai decent foștilor condamnați.Doar prin muncă, persoanele foste deținute pot demonstra că sunt demni de o nouă viață,una care să le asigure traiul zilnic prin muncă cinstită,nemaifiind nevoie să recurgă la infracțiuni.Aceste afișe evidențiază importanța reintegrării socio-profesionale a persoanelor foste deținute.

Am ales ca metodă de informare distribuirea afișelor și a pliantelor ce a avut ca scop informarea unui număr cât mai mare de persoane din municipiul Iași, luându-se în considerare faptul că nu toate persoanele beneficiază de acces la internet. Astfel, le vom transmite mesajul nostru fiecăruia în parte, în mod direct, impactul fiind unul major. Un alt motiv pentru care am ales folosirea acestor materiale informative este acela că produc un impact vizual puternic în rândul populației, trezind curiozitatea și chiar implicarea într-o oarecare măsură a acestora.

O altă metodă de informare a comunității este prin colaborarea cu postul de radio și TV local ,,Radio Iași” , respectiv ,,TV Iași” . Intenționăm să le expunem obiectivul campaniei și să cerem sprijinul acestora pentru informarea și sensibilizarea populației din municipiul Iași.

Mesajul campaniei va fi difuzat în orele de audiență maximă, pentru ca acesta să poată fi recepționat de un număr cât mai mare de persoane. Același mesaj va fi transmis atât la radio cât și la TV și va avea o durată de aproximativ un minut. Sloganul va fi ” Orice om merită o a doua șansă”. Perioada de difuzare a mesajului va fi de 2 săptămâni, zilnic, începând cu data de 26 mai 2012.

Mesajul transmis atât la radio, cât și la T.V este următorul:

,, Studenții din cadrul Universității ,,Al. I. Cuza” Iași desfășoară o campanie de sensibilizare și informare a comunității în încercarea de a schimba atitudinea oamenilor față de foștii deținuți. Mesajul transmis de către studenți este unul simplu: Haideți să le oferim o nouă șansă! Chiar dacă au greșit, au plătit deja pentru greșeala lor și nu merită ca noi să îi judecăm a doua oară. Împreună, îi putem ajuta să se reintegreze în societate, creând un spațiu mai sigur pentru noi toți. Implică-te! Atitudinea ta poate schimba atitudinea unei întregi comunități!”

3. informarea posibililor angajatori cu privire la importanța pentru întreaga societate a angajării foștilor deținuți.

Pentru început, vom lua legătura cu principalele instituții din Iași, precum Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă, Biserica, Primăria. Apoi vom contacta și alte firme ce au posturi libere pentru eventuala angajare a foștilor deținuți. Ne vom deplasa la sediul acestor instituții și vom cere sprijinul acestora pe parcursul derulării campaniei, după ce le-am expus situația cu care foștii deținuți se confruntă atunci când se află în căutarea unui loc de muncă. Am atras atenția asupra faptului că ei sunt principalii responsabili în a le asigura viitorul și un trai decent foștilor condamnați. Munca este singura metodă prin care persoanele foste deținute pot demonstra că sunt demni de o nouă viață,una care să le asigure traiul zilnic printr-un loc de muncă stabil, nemaifiind nevoie să recurgă la infracțiuni.Orice posibil angajator poate contribui la îmbunătățirea situației acestor persoane apelând la bunăvoință și luând în considerare faptul că există locuri de muncă care nu solicită o anume pregătire sau studii superioare.De asemenea, este necesar ca foștii deținuți să se bucure de încrederea posibililor angajatori în oferirea unui loc de muncă și responsabilizarea acestora spre câștigarea unui loc în societate.

VII. Metodologia utilizată

Pentru acumularea informațiilor necesare am ales ca instrument de lucru chestionarul, datorită faptului că acesta se aplică ușor și într-un interval mai scurt de timp, în comparație cu interviul. Acesta din urmă necesită timp îndelungat pentru respondent și disponibilitatea oamenilor de a răspunde.

Chestionarul constă într-o serie de întrebări la care o persoană este rugată să răspundă, este un formular scris pe care cel investigat îl completează, bifează sau încercuiește răspunsurile care îi reflectă părerea. Acesta este folosit pentru obținerea unor informații de la un număr mare de persoane, iar prelucrarea lor statistică nu necesită mult timp.

Chestionarul pe care l-am aplicat cuprinde 14 întrebări, printre care:

– întrebări factuale (care se referă la fapte, la date privind caracteristicile individuale ale persoanelor investigate : sex, vârstă, ocupație, studii, statut matrimonial, loc de rezidență, cum își împart timpul într-o zi obișnuită etc.),

– întrebări de cunoștințe (solicităm persoanelor investigate informații asupra unor fapte la care acestea au participat, pe care le cunosc din experiența vieții socioumane cotidiene),

– întrebări de opinie (solicităm opinii în legătură cu anumite fapte, fenomene, procese)

– întrebări proiective (solicităm informații în legătură cu comportamente viitoare, potențiale etc.)

După forma lor, am folosit întrebări:

– întrebări închise (cu răspunsuri precodificate, la care cei chestionați răspund, de obicei, prin da –nu);

-întrebări semideschise (scalate; de exemplu: Cât de mulțumit sunteți de ora de curs? 4. Foarte mulțumit 3. mulțumit 2. nemulțumit 1. foarte nemulțumit 9. nu știu/ NR);

-întrebări deschise (cei chestionați dau răspunsurile în forma pe care o doresc, după ce le-am precizat că e nevoie de concizie, pe noi interesându-ne doar conținutul răspunsurilor strict legate de tematică și specificația cerută de întrebare). Pentru cei care nu răspund fiindcă nu știu, nu vor (subiectul investigat este liber să răspundă sau nu !) adaugăm NS (nu știu), NR (non răspuns).

Pentru a nu introduce distorsiuni pe parcursul folosirii chestionarului ca instrument de lucru, am folosit o serie de exigențe ce țin de aplicarea chestionarului:

– folosirea întrebărilor introductive menite “să spargă gheața“, să suscite interesul, atenția,

încrederea reciprocă etc. ;

– întrebările sunt astfel formulate încât să corespundă nivelului de cunoștințe și capacității de

gândire a “mediei“ persoanelor investigate ;

– evitarea expresiilor complicate, cuvinte rar folosite, ori construcții gramaticale complexe ;

vocabularul utilizat să fie simplu, cu termeni care permit o comunicare ușoară și pot fi înțeleși de

către toți la fel ;

– să nu șocheze prin termeni imperativi, cuvinte rar folosite, barbarisme, cuvinte cu mai multe

înțelesuri etc. ;

– întrebările să fie neutre, să nu sugereze răspunsul (nu este indicată o întrebare de genul “Sunteți și dumneavoastră de aceeași părere cu X, cum că …“) ;

– nu se folosesc întrebări prezumtive, presupuneri implicite etc. (de exemplu: “De când nu v-ați mai certat cu soția ? “) ;

– nu se folosesc întrebări în care cuvintele sînt asociate cu un înțeles așteptat de către cel chestionat (de exemplu: “Este neindicat să folosim bătaia în educația copiilor ? “);

– nu se folosesc întrebări cu mare încărcătură afectiv-emoțională;

– nu se introduc două idei, două enunțuri în aceeași întrebare;

La sfârșitul chestionarului am cerut respondentului date cu privire la vârsta, sexul și profesia acestuia pentru a afla dacă fenomenul discriminării diferă în rândul populației în funcție de vârstă, sex și studii.

Înainte de a înmâna chestionarul, fiecărui respondent i s-au prezentat următoarele informații:

,,Bună ziua! Suntem studenți în cadrul Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”, la Facultatea de Filosofie și Științe Social – Politice. Noi desfășurăm o campanie antidiscriminatorie asupra foștilor deținuți la nivelul municipiului Iași. Dacă doriți să completați acest chestionar, ne veți ajuta să strângem informații referitoare la atitudinea membrilor comunității față de foștii deținuți. Vă asigurăm că datele dumneavoastră vor fi confidențiale și că răspunsurile date nu vă vor afecta cu nimic. Vă mulțumim pentru implicare!”

Chestionar privind discriminarea foștilor deținuți

Care sunt, în opinia dumneavostră, modalitățile de discriminare a unei persoane?

marginalizare

excludere din grup

agresivitate față de persoana discriminată

indiferență.

V-ați simtit vreodată discriminat(ă)?

a) da

b) poate

c) nu

d) NS/NR

Dumneavoastră ați fost pus(ă) în situația de a discrimina pe cineva?

da

poate

nu

NS/NR

Dacă DA, cum ați procedat?

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

Cum reacționați atunci când întâlniți o persoană care a săvârșit o faptă penală?

o tratez la fel ca pe oricare persoană

evit persoana

îi adresez injurii

NS/NR

Cât de bine cunoașteți situația acestor persoane?

foarte bine

bine

deloc

NS/NR

Care este nivelul încrederii pe care l-ați acorda acestor persoane?

total

parțial

deloc

NS/NR

Considerați că foștii deținuți ar merita să fie reintegrați in societate?

da

poate

nu, sub nici o formă

NS/NR

Credeți ca există șansa ca foștii deținuți să revină la viața de dinainte?

da

poate

nu, sub nici o formă

NS/NR

Sunteți de părere că, dupa revenirea la viața anterioară, foștii deținuți vor greși din nou?

da

poate

nu cred

NS/NR

Dacă ați fi angajator ați angaja un fost deținut?

da

poate

nu

NS/NR

Dar dacă ați avea un coleg de muncă fost deținut, l-ați trata cu superioritate?

da

poate

nu

NS/NR

V- ați putea împrieteni cu un fost deținut?

da

poate

nu

NS/NR

Care credeți că este părerea oamenilor despre foștii deținuți?

foarte bună

bună

nesatisfăcătoare

NS/NR

Ați ajuta un fost deținut sa se reintegreze în societate?

da

poate

nu

NS/NR

Dacă DA, ce ați fi dispus sa faceți? Exemplificați.

……………………………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………..

Date despre respondent

Vârstă:

Sex:

Ocupație:

VIII. Interpretarea datelor

Q1. Care sunt în opinia dvs. modalitățile de discriminare a unei persoane?

Q2. V-ați simțit vreodată discriminat(ă)?

Q3. Dvs. ați fost pus(ă) în situația de a discrimina pe cineva?

Dacă DA, cum ați procedat?

Răspunsuri:

,,am fost pus în situația de a discrimina pentru a câștiga aprecierea celorlalți”

,,am ignorat persoana respectivă pentru că era de o altă etnie”

,,m-am purtat cu indiferență față de acea persoană”

,,prin agresivitate verbală, injurii”

,,m-am purtat rece, cu indiferență”

,,prin violență”

,,am ignorat persoana, nu am comunicat cu ea, am atras și alte persoane după mine”

,,indiferență, rareori repulsie și dezgust”

,,am exclus-o din grup”

Q4. Cum reacționați atunci când întâlniți o persoană care a săvârșit o faptă penală?

Q5. Cât de bine cunoașteți situația acestor persoane?

Q6. Care este nivelul încrederii pe care l-ați acorda acestor persoane?

Q7. Considerați că foștii deținuți ar merita să fie reintegrați în societate?

Q8. Credeți că există șansa ca foștii deținuți să revină la viața de dinainte?

Q9. Sunteți de părere că după revenirea la viața anterioară, foștii deținuți vor greși din nou?

Q10. Dacă ați fi angajator ați angaja un fost deținut?

Q11. Dacă ați avea un coleg de muncă fost deținut, l-ați trata cu superioritate?

Q12. V-ați putea împrieteni cu un fost deținut?

Q13. Care credeți că este părerea oamenilor despre foștii deținuți?

Q14. Ați ajuta un fost deținut să se reintegreze în societate?

Dacă DA, ce ați fi dispus să faceți?

Răspunsuri:

,,să ies cu el, să-l duc la diferite evenimente să se regăsească pe sine, prin ceea ce îl caracterizează”

,,l-aș îndruma, l-aș ajuta să își găsească un loc de muncă/recomanda”

,,să-l ajut cu ideile mele, să-i dau din experiența mea, să-l îndrum”

,,nu l-aș privi cu dispreț și l-aș accepta în orice situație”

,,orice mi-ar sta în putință. Dacă mi-ar cere ceva l-aș ajuta. Dacă cineva l-ar discrimina, i-aș sări în ajutor”

,,în primul rând aș încerca să fac oamenii să nu îl mai vadă ca pe un fost deținut, ci ca pe un om normal”

,, să particip la campanii antidiscriminatorii, să le facilitez accesul la obținerea unui loc de muncă, să-i conving pe membrii comunității să îi trateze ca și pe ceilalți oameni”

,,să mă comport cu el ca și cum ar fi un om normal, cu calități și defecte, indiferent ce faptă penală a săvârșit”

,, să îl ajut să nu recidiveze, tratându-l ca pe un bolnav care s-a vindecat, dar trebuie ținut departe de pericole. Să îl tratez bine, să îl ascult, să-i acord încredere și o șansă pentru a-i acorda ocazia să-mi demostreze că s-a schimbat și că vrea să înceapă o nouă viață”.

INTERPRETAREA DATELOR

Dintre persoanele chestionate de noi, 23 sunt persoane de genul feminin, iar 17, persoane de gen masculin. Intervalul lor de vârstă este cuprins între 17 și 68 de ani, iar ocupațiile acestora sunt diverse: coafeză, apicultor, chelneriță, operator, manager, medic, student, etc.

În continuare vă vom prezenta procentajul răspunsurilor la fiecare întrebare.

La întrebarea ,,Care sunt în opinia dvs. modalitățile de discriminare a unei persoane?”, 31,4% au fost de părere că marginalizarea și excluderea din grup sunt modalități de discriminare, 20% au considerat ca agresivitatea față de persoană ar fi o modalitate, în timp ce 17,1% au răspuns că indiferența ar putea una din metodele de discriminare.

La cea de-a doua întrebare 31,7% au răspuns că au fost victime, ale discriminării, 36,5% dintre persoanele chestionate au fost incerte, 26,8% nu s-au simțit niciodată discriminate, pe cănd 4,8% nu au dorit să răspundă.

Prin întrebarea ,,Dvs. ați fost pus(ă) în situația de a discrimina pe cineva?”, am constat că 32,5% din cei chestionați au discriminat pe cineva, 35% nu ne-au oferit un răspuns incert, 27,5% nu au fost puși niciodată in situația de a discrimina pe cineva, iar 5% au preferat să nu raspundă.

La întrebarea numărul 4, 27 % dintre persoanele chestionate tratează la fel ca pe oricare un fost deținut, 54,4% evită acea persoană, 5,4% îi adresează injurii unei astfel de persoane, iar 13, 5% nu și-au exprimat punctul de vedere.

La întrebarea ,,Cât de bine cunoașteți situația acestor persoane?”, 5% au răspuns ,,foarte bine”, 25% ,,bine”, 37,5% ,,deloc”, iar 32,5% nu au dorit să răspundă.

57,5% dintre persoanele chestionate au susținut că ar acorda încredere parțială foștilor deținuț, 30% nu ar acorda deloc încredere acestor persoane, 12,5% nu au dorit să răspundă.

În ceea ce privește reintegrarea foștilor deținuți în societate, 42,5% sunt de părere că aceștia ar trebui, reintegrați, 35% nu sunt siguri dacă aceștia ar merita, 12,5% consideră că aceștia nu ar trebui sub nici o formă reintergrați, iar 10% au preferat să nu răspundă.

75% dintre chestionați sunt de părere că foștii deținuți sunt capabili să revină la viața de dinainte, 11% sunt de părere că aceștia nu ar reuși, iar 10% nu au răspuns.

Întrebați dacă după revenirea la viața anterioară foștii deținuți ar putea greși din nou, 25% cred că aceștia vor greși, 47,5% nu sunt siguri, 10% cred că aceștia nu vor mai greși, iar 17,5% nu si-au exprimat punctul de vedere.

Puși în situația de a-și imagina dacă ar angaja un fost deținut, 17,5% au răspuns ca ,,da”, 50% au răspuns că ,,poate”, 17,5% au răspuns cu ,,nu”, iar 15% nu au dorit să răspundă.

La întrebarea ,,Dacă ați avea un coleg de muncă fost deținut, l-ați trata cu superioritate?”, 17,5% au răspuns că ,,da”, 17,5% au răspuns că ,,poate”, 65% că ,,nu”, iar 10% nu au răspuns.

Întrebați dacă ar putea lega o prietenie cu un fost deținut, 55% dintre cei chestionați sunt de părere că ar putea, 20% că nu ar fi dispuși, iar 25% nu s-au pronunțat.

În ceea ce privește părerea oamenilor despre foștii deținuți, 80% au o părere nesatisfăcătoare, iar 20% nu s-au pronunțat.

În ceea ce privește ultima întrebare, 30% dintre persoanele chestionate sunt dispuse să ajute la reintegrarea foștilor deținuți în societate, 42,5% nu sunt siguri în ceea ce privește suportul lor, 10% nu ar ajuta la reintegrarea acestora în societate, în timp ce 15% nu și-au exprimat punctul de vedere.

IX. Concluzii

În urma aplicării chestionarelor și a interpretării lor am acumulat cunoștințe referitoare la atitudinea membrilor comunității din municipiul Iași față de foștii deținuți.

Rezultatele evidențiate de analiza chestionarelor ne-au condus la următoarele rezultate: 54,4% adoptă un comportament discriminatoriu atunci când întâlnesc o persoană care a săvârșit o faptă penală,preferând să o evite. Cu toate acestea, 42,5 % dintre cei chestionați consideră că foștii deținuți ar merita să fie reintegrați în societate.

Atunci când au fost întrebați dacă ar ajuta un fost deținut să se reintegreze în societate, 42,5 % și-au arătat incertitudinea, pe când un număr semnificativ de 30 % au răspuns că ar fi dispuși să ajute un fost deținut să-și îmbunătățească situația. Dintre răspunsurile acestora, am selectat următoarele: ,,Aș încerca să port o discuție cu el și să încerc să îl ajut să își facă prieteni” ; ,,Să mă comport cu el ca și cum ar fi un om normal, cu calități și defecte, indiferent ce faptă penală a săvârșit”; ,,Să particip la campanii antidiscriminatorii, să le facilitez accesul la obținerea unui loc de muncă, să-i conving pe membrii comunității să îi trateze ca pe ceilalți oameni”; ,,Orice mi-ar sta în putință. Dacă mi-ar cere ceva l-aș ajuta. Dacă cineva l-ar discrimina, i-aș sări în ajutor” ; ,,Nu l-aș privi cu dispreț, ci l-aș accepta în orice situație”.

Aceste răspunsuri indică faptul că un număr semnificativ de persoane din municipiul Iași sunt dornici să contribuie la îmbunătățirea situației foștilor deținuți, fiind dispuși să îi ajute fiecare după posibilitățile sale. Un procent ridicat, respectiv 30 % din populație demonstrează că membrii comunității au avut o reacție pozitivă, deschisă față de obiectivul principal al campaniei noastre, fapt ce ne face încrezători în derularea cu success a campaniei.Atitudinea lor ne-a dat speranța că majoritatea membrilor comunității va fi receptivă la mesajul nostru, ceea ce constuie un real suport pentru noi.

De asemenea, în ceea ce privește posibilii angajatori, aproximativ jumătate dintre cei chestionați sunt neîncrezători când vine vorba de a angaja un fost deținut, ceea ce ne determină să adoptăm strategii potrivite pentru a-i convinge să colaboreze și să le ofere sprijin foștilor deținuți la angajare. Prin folosirea celor mai eficiente mijloace de informare, posibilii angajatori vor conștientiza că rolul lor este esențial în reintegrarea socio-profesională a foștilor deținuți, prin acordarea de locuri de muncă acestora.

IX. Bibliografie

1. RĂCHIERU, Adina, Impactul programelor de asistență socială în penitenciar, Editura Lumen, Iași, 2009;

2. DURNESCU, Ioan, Asistența socială în penitenciar, Editura Polirom, Iași, 2009;

3. NEAMȚU, George (coord), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003

4.FLORIAN, Gheorghe, Psihologie judiciară – Suport de curs, București 2007

5.http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en|ro&u=http://www.ucalgary.ca/~frank/habermas.html

6.IRP, Raport: evaluarea necesităților în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate din detenție, Chișinău, 2007, loc.cit.

7. http://www.dreptonline.ro/articole/articol.php?id_articol=53

8. http://www.scribd.com/nixon85/d/31222028-Reintegrarea-Sociala-a-Persoanelor-Eliberate-Din-Detentie

9. http://facultate.regielive.ro/referate/drept/problema-reintegrarii-sociale-a-persoanelor-liberate-din-locurile-de-detentie-232452.html