Calitatea Vieții Persoanelor Vârstnice din Comuna Poșaga

Planul lucrării

Capitolul 1. Precizări introductive

Într-o societate aflată în proces accelerat de îmbătrânire, calitatea vieții înseamnă din ce în ce mai mult calitatea vieții celor aflați în cea de-a treia perioadă a vieții. O viață demnă și integrarea lor socială presupune servicii sociale specifice care în România sunt deficitare. Una dintre deficiențe în cazul serviciilor pentru vârstnici este superficialitatea cu care sunt identificate și evaluate nevoile acestei categorii (Gîrleanu-Șoitu, 2006; Roth și Dobre, 2005).

Vârstnicii sunt, în prezent, o categorie socială cu complexe probleme specifice, care se accentuează, în condițiile lipsei serviciilor specializate de asistență. Deși rata de sărăcie în rândul pensionarilor nu este dintre cele mai ridicate în comparație cu alte categorii defavorizate, proporția lor printre săraci este destul de mare, datorită numărului ridicat de pensionari cu venituri mici și foarte mici. Reducerea veniturilor pentru pensionari a condus, treptat, la incapacitatea acoperirii cheltuielilor zilnice, generând dependența de serviciile sociale și medicale oferite de către stat. O mare parte a acestora nu dispun de resurse suficiente pentru o viață decentă, nu au condiții de a participa activ la viața publică, socială și culturală, nu au libertatea de decizie asupra propriei vieți și nu dispun de serviciile sociale de îngrijire în funcție de nevoile individuale.

Riscul marginalizării sociale este ridicat în cazul vârstnicilor care locuiesc singuri. Stilul de viață modern și resursele financiare reduse marginalizează accesul persoanelor vârstnice la viața socială. Familiile tinere preferă să locuiască singure, ritmul lor de viață și activitățile zilnice neincluzând și îngrijirea persoanelor vârstnice. Există și cazuri în care bătrânii preiau o serie de sarcini casnice ale tinerilor, dar acest lucru se întâmplă numai în cazul în care persoana vârstnică nu suferă de nici o afecțiune de sănătate. Dacă bătrânul devine dependent, el devine nefolositor și atunci este îndepartat sitematic de către membrii familiei și marginalizat.

Generalizarea tendințelor de abuz asupra vârstnicilor sugerează o degradare a solidarității familiale și a solidarității între generații. Problemele sociale (pensionarea, izolarea), cele economice (scăderea veniturilor, sărăcia), cele morale (nerespectarea drepturilor sale legitime) agravează problemele de sănătate ale vârstnicului. Pe de altă parte, abandonul grijii față de propria sănătate, stilurile nesănătoase de viață, deficitul de acces la serviciile medicale, deficitul serviciilor de prevenție și tratament ambulatoriu contribuie la situația critică a stării de sănătate a multor vârstnici.

Pensionarea reprezintă un eveniment important în viața vârstnicului, semnificația ei fiind copleșitoare pentru cei care au fost obișnuiți să-și definească utilitatea în profesie.

În general atitudinea față de pensionare depinde de: statutul socio-economic al persoanei respective, de tipul de activitate desfășurată anterior, de starea de sănătate, de tipul de comportament individual. Pensionarea este privită ca o pierdere și, ca în cazul oricărei alte pierderi, îi trebuie găsit un sens înainte ca persoana respectivă să o depășească. Unele din efectele pensionării constau în: reducerea veniturilor, pierderea prestigiului individual, pierderea statutului social, apariția unei imagini negative cu privire la propria persoană.

O dată cu îmbătrânirea se produc schimbări în evoluția persoanei în contextul în care îmbătrânirea este asociată cu îmbolnăvirea, pierderea partenerului de viață sau deteriorarea statusului social. Deoarece de-a lungul vieții vârstnicii au cunoscut schimbări de tot genul, ei valorifică relațiile existente și prieteniile vechi contactând altele noi cu multă precauție. Elementul important în cadrul unei relații/prietenii între persoanele vârstnice este reprezentat de echilibrul între contribuție și avantaj. Izolarea persoanelor vârstnice nu reprezintă o consecință doar a retragerii din activitatea socială, ci și o urmare a condițiilor restrictive de mediu.

Simona Bodagai în teza sa de doctorat Protecția socială a persoanelor vârstnice (2008) susține că unele probleme sociale sunt rezultatul organizării societății prezente (reducerea potențialului de îngrijire a persoanelor vârstnice de către familie fie din pricina numărului redus de membri sau a distanței; fie din cauza faptului că femeile s-au implicat tot mai mult pe piața muncii; tot mai mulți vârstnici ajung să trăiască singuri și să depindă de surse non-familiale de venit) sau se datorează deficitelor de politică socială (nu sunt dezvoltate serviciile de asistență socială specifice). În dezvoltarea și furnizarea de servicii adresate „vârstei a treia” este necesar să se țină cont de faptul că, deși setul de nevoi este același, modul de satisfacere a acestora diferă de la o persoană la alta pentru că fiecare individ este unic în felul său și nu trebuie tratat prin prisma stereotipurilor existente. (Bodogai Simona Ioana, 2008)

Prin cauzele și efectele sale, îmbătranirea are implicații și în plan social, economic, fiind cuprinsă în sferele de interes ale organismelor internaționale și naționale. Politicile și programele de asistență socială destinate persoanelor vârstnice au în centrul preocupărilor autonomia acestei categorii de persoane, rolul lor în familie și societate, sistemul de finanțare a prestaților și servicilor sociale, durata normală a unei vieți active. La proiectarea infrastructurii serviciilor este necesară cunoașterea nevoilor de bază ale acestei categorii de persoane.

Capitolul 2. Fundamentarea teoretico-metodologică a proiectului de cercetare

2.1. Cadrul general

Un factor de risc legat de evoluția populației și a structurii acesteia frecvent menționat de literatura de specialitate este procesul de îmbătrânire demografică. Îmbătrânirea este definită de Rotariu (2006) ca fiind „proces practic inevitabil pentru populațiile moderne, în deceniile ce vor urma, dar care, în sine, nu este ireversibil și nu conduce cu necesitate la un colaps demografic” (Rotariu, 2006).

Bătrânețea este tratată ca și o stare, marcată de diminuarea capacităților fizice și intelectuale ale persoanei vârstnice ceea ce presupune apariția nevoilor specifice, necesitatea evaluării acestora și încadrarea în grade de dependență (autonom, semidependent și dependent). În procesul îmbătrânirii apar transformări dăunătoare (senescența) și benefice. Deși vârsta înaintată se asociază cu scăderi progresive ale performanțelor funcționale, cercetările au demonstrat că există o mare variabilitate în modul de deteriorare a funcțiilor organismului în funcție de transmiterea genetică, de particularitățile biologice, si de factorii care au influențat viața individului: sociali, psihologici, de mediu (Harman, 2006).

Scăderea capacităților fizice, psihice, funcționale, competențelor și resurselor vârstnicului determină apariția unei game de nevoi specifice. În lucrarea sa Nichita (2006) susținea că nevoile medicale (tratament, asistență medical) sunt determinate de declinul funcțional al organismului, deteriorarea stării de sănătate, apariția afecțiunilor acute sau cronizarea acestora, de îngrijire și supraveghere. Nevoia de ajutor din partea altei persoane este determinată de instalarea stării de semidependență sau de dependență, care presupune pierderea parțială sau totală a autonomiei, în raport cu potențialul evolutiv al fiecărei afecțiuni diagnosticate. Câmpul social diminuat după pensionare, restrângerea sferei sociale și culturale, favorizează scăderea interacțiunilor dintre vârstnic și alte persoane, conturându-se nevoia de companie și interacțiuni sociale mai ales în cazul persoanelor singure, fără rețea familială. De asemenea apar probleme legate de adaptarea la noul rol, rezultând nevoi de asistare psihologică, nevoi de sprijin afectiv, emoțional din partea rețelei familiale și sociale, probleme economice determinate de scăderea venitului – nevoi economice. Lipsa sau pierderea locuinței proprii, deteriorarea acesteia, lipsa utilităților, a accesului la serviciile sociale și medicale, lipsa transportului, neadaptarea spațiului la nevoile speciale ale persoanei determină apariția nevoilor determinate de izolare, de lipsa sprijinului și suportului necesar.

Problemele sociale (izolare și excluziune socială, discriminare, singurătate) determină nevoi de natură medicală, socio-medicală și psiho-afectivă. Din ultimul tip de nevoi trebuie de menționat lipsa de companie a vârstnicului, a activităților recreative, implicării civice, utilității sociale. Singurătatea și excluziunea socială determină nevoia de apartenență, de relaționare, de a avea o viață caracterizată de sens și de demnitate. Nesatisfacerea acestor nevoi determină deteriorarea stării de sănătate fizică și psihică, scăderea calității vieții. (Nechita, 2008 apud. Ratoriu, Rebeleanu, Mureșan, Hărăguș P.T, Hărăguș M, 2009)

2.2. Exluziunea socială a persoanelor vârstnice

Excluziunea socială reprezintă una dintre problemele cu care se confruntă o bună parte dintre persoanele vârstnice datorită faptului că nu dispun de resurse suficiente pentru a participa activ la viața publică, socială și culturală, pentru a putea decide asupra propriei vieți și nu dispun de serviciile de sănătate și sociale, de îngrijirile necesare în funcție de nevoile individuale (scăderea nivelului de trai, lipsa de resurse financiare, alimentația deficientă, condițiile proaste de locuit, lipsa accesului la condiții de igienă elementară etc.).

Chiar dacă statisticile arată o incidență relativ mică a sărăciei în rândul vârstnicilor (raportat la alte categorii sociale: șomeri, țărani, liber profesioniști), pensionarii reprezintă un procent semnificativ în rândul săracilor datorită ponderii lor mari în totalul populației, fapt care îi face mai vizibili în comparație cu alte grupuri cu risc de sărăcie sensibil mai ridicat (riscul de sărăcie al pensionarului este de trei ori mai ridicat decât cel al unui angajat). (Sărăcie, inegalități și excluziune socială, România, INS 2000-2007)

Dependența vârstnicului, alterarea condițiilor sociale și economice, poate conduce la marginalizare și excludere socială, la nerespectarea drepturilor fundamentale și specifice ale acestuia, la abuzuri și chiar violență (abuzul fizic, abuzul prin abandon, abuzul financiar). Problemele de sănătate ale vârstnicului sunt agravate de problemele sociale, economice și morale, fapt care impune sarcini deosebite atât serviciilor de sănătate, cât și celor de asistență socială. Pe de altă parte, deficitul serviciilor de prevenție și tratament ambulatoriu, deficitul de acces la serviciile medicale, abandonul grijii față de propria sănătate, stilurile nesănătoase de viață, contribuie la situația critică a stării de sănătate a multor vârstnici.

În paralel cu îmbãtrânirea populației apare și se consolideazã fenomenul sãrãciei. Definiția conceptului a suferit schimbãri în timp, în raport cu ceea ce societatea definea și recunoștea a fi „nevoi de bazã” sau „minim de subzistențã”.

De la nevoi minimale privind alimentația și îmbrãcãmintea s-a ajuns, treptat, la un minim de locuire, educație și sãnãtate, de care orice individ trebuie să beneficieze, în calitate de membru al unei societăți. Rata de sărăcie variază puternic în funcție de vârstă, în Romania vârstnicii având o situație bună (15% sunt sub pragul de sărăcie). Unul dintre factorii cei mai importanți ce afectează ratele de sărăcie a vârstnicilor este adecvarea pensiilor. Reformele sistemului de pensii și măsurile care vizează creșterea nivelului pensiilor pentru cei din afara sistemului, în special agricultorii independenți, au dus la creșterea tuturor pensiilor și, ca urmare, la un nivel de sărăcie al populației vârstnice mai scăzut decât cel al populației în ansamblul ei. (Ratoriu, Rebeleanu, Mureșan, Hărăguș P.T, Hărăguș M, 2009)

Conceptul de excluziune socială datează recent în sfera cercetării sociale, iar cel de incluziune socială este destul de nou. Termenul de excluziune socială a avut o evoluție independentă de consacratul termen de „sărăcie”, fiind legat de ideea de drepturi ce decurg din calitatea de cetățean al unei țări. Dacă sărăcia a fost definită, inițial, în raport cu venitul, excluziunea socială a fost definită în raport cu drepturile sociale, cum este dreptul la muncă, la locuire, la servicii de sănătate, la educație etc.

În prezent, conceptul de excluziune socială este tot mai frecvent preferat în defavoarea clasicului termen de „sărăcie”. O definiție care clarifică reperele excluziunii sociale aparține lui Bergham. Acesta pornește de la raportul „Poverty 3” al Uniunii Europene și arată că excluziunea poate fi definită în termeni de incapacitate/eșec a cel puțin unuia dintre următoarele patru sisteme (M. Preda, Politica Socială românească între sărăcie și globalizare, 2001): sistemul democratic și legal, care presupune integrarea civică; piața muncii, care promovează integrarea economică; sistemul statului bunăstării, care promovează ceea ce poate fi numită integrarea socială; sistemul familiei și comunității, care promovează integrarea interpersonală.

Conceptul de excluziune socială este înțeles și utilizat în moduri diferite de specialiști. Pentru unii autori, excluziunea se datorează în primul rând sărăciei. Alții o văd într-un mod mai cuprinzător și o echivalează cu participarea socială insuficientă și inadecvată, cu incapacitatea unei persoane sau categorii de a acționa fără a primi ajutor.

Asupra distincției dintre sărăcie și excluziune socială se remarcă două puncte de vedere. Conform primului, sărăcia se referă la lipsa de resurse materiale, de venituri financiare, în timp ce excluziunea socială acoperă o arie mai largă de grupuri dezavantajate.

Excluziunea reprezintă negarea participării la diferite aspecte ale vieții sociale, cum ar fi activarea pe piața muncii, accesul la servicii publice, la viața politică, precum și forme diverse de discriminare, izolarea fizică față de semeni (Haralambos, 2008). Al doilea punct de vedere consideră că excluziunea socială nu este altceva decât un termen prin care se discută despre sărăcie (Levitas,1996).

Definiția propusă de România în Dicționarul de politici sociale se regăsește sub o formă ușor extinsă în articolul tematic din Enciclopedia Dezvoltării Sociale. Potrivit autorilor, excluziunea socială „se referă cu precădere la o situație de eșec privind realizarea deplină a drepturilor cetățenești, atât datorită unor cauze structurale de natură socio-economică, cât și unor cauze de natură individuală” (Zamfir, Preda, Dan, 2007). Această definiție are o dublă ascendență, respectiv :

cele patru dimensiuni ale integrării sociale (civică, economică, socială și interpersonală), conform raportului programului Poverty II al Uniunii Europene de la începutul anilor nouăzeci;

conceptul de cetățenie a lui T.H. Marshall din 1950 (Preda, 2002).

În limbajul instituțional românesc, conceptul de incluziune și dezvoltare socială a fost adoptat începând cu anul 2001, odată cu adoptarea H.G. nr.829/2002, privind Planul Național Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale – PNAinc.

Unul dintre documentele definitorii pentru lupta împotriva excluziunii sociale și promovarea incluziunii sociale este JIM (Documentul Comun în domeniul Incluziunii Sociale – Join Inclusion Memorandum). Acesta a fost elaborat de către Guvernul României împreună cu Comisia Europeană, în scopul promovării incluziunii sociale și al combaterii sărăciei în Europa până în 2010, în perspectiva îndeplinirii obiectivelor de la Lisabona. JIM a pregătit deplina participare a României, după aderare, la metoda deschisă de coordonare în domeniul incluziunii sociale. Scopul JIM a fost promovarea susținută a unei societăți coezive și incluzive, creșterea bunăstării populației, complementar cu resorbția rapidă a problemelor grave de sărăcie extremă și excluziune socială. Pentru a implementa obiectivele JIM și ale PNAinc, Comisia Europeană și România au căzut de acord că investiția în capacitatea administrativă a autorităților naționale, regionale și locale, este o prioritate. Este, de asemenea, important să fie îmbunătățit semnificativ dialogul și cooperarea între structurile publice, precum și între structurile publice și societatea civilă, partenerii sociali și ONG. Modelul participării a fost integrat în procesul de elaborare și implementare a politicilor, planurilor, strategiilor de acțiune, însuși procesul de pregătire a Planului Național Anti-Sărăcie și Promovarea Incluziunii Sociale (PNAinc) și a Memorandumului (JIM) fiind fundamentat de un larg dialog social între diferitele instituții publice, patronate, sindicate, asociații și organizații non-guvernamentale.

Începând cu anul 2002, a fost demarat procesul de elaborare a Planului Național de Dezvoltare pentru perioada 2004–2006, iar din anul 2004 a fost declanșat procesul de elaborare a Planului Național de Dezvoltare 2007–2013.

Incluziunea socială marchează o abordare argumentată de instituțiile europene prin accentuarea riscurilor majore percepute ca sursă a creșterii inegalității și a excluziunii sociale: schimbările majore ale pieței muncii, modificări ale structurii demografice și creșterea diversității etnice, creșterea rolului sectorului tehnologiilor informatice și de comunicare, modificări ale funcțiilor și structurii familiei precum și ale rolurilor femeii și bărbatului în familie. Factorii individuali, menționați de Comisia Europeană, care cresc riscul excluziunii sociale și al menținerii pe termen mediu sau lung sub pragul sărăciei, sunt: șomajul de termen lung, veniturile reduse, locuri de muncă prost plătite, starea de sănătate precară, lipsa locuinței sau locuință inadecvată, nivelul de calificare redus, handicapul, dependența de drog sau alcool, apartenența la comunități marginalizate/sărace, nivelul scăzut de educație și analfabetismul, îngrijirea copiilor în familii vulnerabile.

2.3. Probleme legate de nivelul de trai

Deși rata de sărăcie în rândul pensionarilor nu este dintre cele mai ridicate în comparație cu alte categorii defavorizate, proporția lor printre săraci este destul de mare, datorită numărului ridicat de pensionari cu venituri mici și foarte mici. Datele Eurostat pentru 2007 cu privire la gradul de sărăcie al vârstnicilor din România indică o rată a sărăciei de 19%, valoare care este la nivelul mediei UE.

Reducerea veniturilor pentru pensionari a condus, treptat, la incapacitatea acoperirii cheltuielilor zilnice, generând dependența de serviciile sociale și medicale oferite de către stat. O mare parte a acestora nu dispun de resurse suficiente pentru o viață decentă, nu au condiții de a participa activ la viața publică, socială și culturală, nu au libertatea de decizie asupra propriei vieți și nu dispun de serviciile sociale de îngrijire în funcție de nevoile individuale.

Cheltuielile de locuire, de sănătate și alimente sunt dominantele cheltuielilor vârstnicilor din urban. Riscul marginalizării sociale este ridicat în cazul vârstnicilor care locuiesc singuri.

Stilul de viață modern și resursele financiare reduse marginalizează accesul persoanelor vârstnice la viața socială.

Familiile tinere preferă să locuiască singure, ritmul lor de viață și activitățile zilnice neincluzând și îngrijirea persoanelor vârstnice. Există și cazuri în care bătrânii preiau o serie de sarcini casnice ale tinerilor, dar acest lucru se întâmplă numai în cazul în care persoana vârstnică nu suferă de nici o afecțiune de sănătate. Chiar și în cazul în care suferă, preferă să renunțe la controlul medical, care presupune cheltuieli din partea familiei, ceea ce conduce la apariția unor stări tensionale între membrii familiei. Dacă bătrânul devine dependent, el devine nefolositor și atunci este îndepartat sistematic de către membrii familiei și marginalizat.

Pensionarea înseamnă pentru bărbați o schimbare totală a rolului și funcției lor, pierderea fiind cu atât mai dureros resimțită cu cât autoritatea profesională a fost mai mare și dacă se face brusc fără o prealabilă pregătire. Femeia suportă mai bine evenimentul pensionării, ceea ce explică longevitatea acesteia; trece cu ușurință de la activitatea profesională la cea familială.

O dată cu îmbătrânirea se produc schimbări în evoluția persoanei în contextul în care îmbătrânirea este asociată cu îmbolnăvirea, pierderea partenerului de viață sau deteriorarea statusului social. Dacă pentru un adult tânăr stima de sine este condiționată de corecta exercitare a rolurilor de părinte, soț, soție, angajat, pentru un vârstnic aceste motivații își pierd intensitatea.

Deoarece de-a lungul vieții vârstnicii au cunoscut schimbări de tot genul, ei valorifică relațiile existente și prieteniile vechi contactând altele noi cu multă precauție. Elementul important în cadrul unei relații/prietenii între persoanele vârstnice este reprezentat de echilibrul între contribuție și avantaj, iar pentru ca aceste relații să fie satisfacătoare ele trebuie să fie echitabile.

Excluziunea socială reprezintă una dintre problemele cu care se confruntă o bună parte dintre persoanele vârstnice datorită faptului că nu dispun de resurse suficiente pentru a participa activ la viața publică, socială și culturală, pentru a putea decide asupra propriei vieți și nu dispun de serviciile de sănătate și sociale, de îngrijirile necesare în funcție de nevoile individuale (scăderea nivelului de trai, lipsa de resurse financiare, alimentația deficientă, condițiile proaste de locuit, lipsa accesului la condiții de igienă elementară etc.).

Dependența vârstnicului, alterarea condițiilor sociale și economice, poate conduce la marginalizare și excludere socială, la nerespectarea drepturilor fundamentale și specifice ale acestuia, la abuzuri și chiar violență (abuzul fizic, abuzul prin abandon, abuzul financiar).

Generalizarea tendințelor de abuz asupra vârstnicilor ne sugerează o degradare a solidarității familiale și a solidarității între generații. Dincolo de anumite cauze fizice (deficiențe de vedere, de auz, de vorbire) izolarea socială poate fi cauzată și intensificată prin decesul persoanelor apropiate.

Problemele sociale (pensionarea, izolarea), cele economice (scăderea veniturilor, sărăcia), cele morale (nerespectarea drepturilor sale legitime) agravează problemele de sănătate ale vârstnicului, fapt care impune sarcini deosebite atât serviciilor de sănătate, cât și celor de asistență socială.

Pe de altă parte, abandonul grijii față de propria sănătate, stilurile nesănătoase de viață, deficitul de acces la serviciile medicale, deficitul serviciilor de prevenție și tratament ambulatoriu contribuie la situația critică a stării de sănătate a multor vârstnici.

2.4.Date statistice

În ultimul deceniu, procesul de îmbătrânire demografică este o caracteristică a majorității statelor membre ale Uniunii Europene. Conform datelor furnizate de Oficiul de statistică al Comunității Europene (CEEUROPOP 2008), acest proces se va accentua până în anul 2060 în toate țările membre U.E. Astfel, conform acestei proiecții rezultă că pe fondul scăderii în multe țări a numărului populației totale, în următoarele decenii se observă o creștere a ponderii populației în vârstă de 65 de ani și peste, o scădere a ponderii populației tinere (0-14 ani) și a populației aptă de muncă (15-64 de ani).

Pentru totalul țărilor Uniunii Europene se estimează o creștere a ponderii populației vârstnice de la 17,1% în 2008 la 30% in 2060, iar pentru România o creștere de la 14,9% în 2009 la 35% în 2060 (sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2009).

Această evoluție se explică prin acțiunea factorilor de natură demografică (fertilitatea, mortalitatea și migrația) care au un impact major în fenomenul de îmbătrânire a populației. În România se recunoaște influența majoră a primilor doi factori, valorile înregistrate de migrație fiind nesemnificative. Fertilitatea și mortalitatea înregistrează o trecere de la regimurile tradiționale caracterizate printr-o evoluție crescătoare, la regimurile moderne, caracterizate printr-o scădere a acesteia. În acțiunea acestor doi factori, fertilitatea reprezintă factorul activ, cu acțiune decisivă, iar mortalitatea produce efecte în timp, cu două direcții de influențare: efecte de întinerire a populației (prin scăderea mortalității infantile) și de îmbătrânire a populației (prin creșterea populației vârstnice).

Datorită faptului că populația activă susține populația inactivă, este important de menționat evoluția raportului de dependență pentru vârstnici. Valorile acestui indicator arată o creștere de la 21% in 2007, la 26% in 2020 și la 65% în 2060.

În Romania se prevede o creștere a raportului de dependență de la 15,5 % la 24,6% (sursa datelor: Situația vârstnicilor din Romania, 2009).

Rata de dependență demografică reprezintă numărul de persoane de 65 ani și peste raportat procentual la numărul de persoane cu vârste între 15 – 64 ani. Valorile acestei rate sunt în creștere în toate țările, în perioada 2025-2030 fiind prognozate cele mai mari valori în: Italia (42,7%), Finlanda (40,5%) și Germania (38,2%), iar cele mai mici în: Cipru (26,3%), Luxemburg (24,5%) și Irlanda (22,8%). La nivelul României, la 1 iulie 2008, rata de dependență a fost de 21,3%. Acest indicator este unul din cei mai importanți folosiți în evaluarea incidenței financiare a procesului de îmbătrânire asupra sistemului de pensii.

Din punct de vedere socio-economic, îmbătrânirea populației presupune creșterea cheltuielilor cu pensiile în Uniunea Europeană. Pentru sustenabilitatea acestei categorii de cheltuieli, unele state membre au adoptat reforme ale sistemelor de pensii care presupun: creșterea vârstei de pensionare, restricționarea accesului la schemele de pensionare anticipată, modificarea indexării pensiilor, înăsprirea condițiilor de eligibilitate pentru pensia publică și oferirea alternativelor în sistem privat la pensile publice. (Raport privind îmbătrânirea populației, 2009).

În România, prestațiile sociale acordate vârstnicilor sub formă de pensie, reprezintă capitolul bugetar cel mai reprezentativ din sistemul de protecție socială (Riscuri și inechități sociale în Romania, 2009). Cu toate acestea, spre deosebire de numărul mediu al persoanelor vârstnice, evoluția numărului mediu al pensionarilor înregistrează un trend descrescător.

În trimestrul III 2015, numărul mediu de pensionari a fost de 5297 mii persoane, în scădere cu 10 mii persoane față de trimestrul precedent; raportul dintre numărul mediu de pensionari de asigurări sociale de stat și cel al salariaților a fost de 10 la 10; pensia medie lunară a fost de 893 lei, mai mare cu 0,1% față de trimestrul precedent; pensia medie de asigurări sociale de stat a fost de 886 lei, iar raportul dintre pensia medie de asigurări sociale de stat pentru limită de vârstă cu stagiu complet de cotizare (fără impozit și fără contribuția de asigurări sociale de sănătate) și câștigul salarial mediu net a fost de 58,2% (comparativ cu 58,6% în trimestrul precedent); indicele pensiei medii reale față de trimestrul precedent, calculat ca raport între indicele pensiei nominale pentru calculul pensiei reale și indicele prețurilor de consum a fost de 102,2%. (Sursa datelor: Numărul de pensionari și pensia medie lunară 2015).

Creșterea continuă a prețurilor la principalele mărfuri alimentare și la servicii, asociate cu nivelul pensiilor a determinat un nivel de trai scăzut a acestei categorii de persoane comparativ cu celelalte categorii de persoane. Diminuarea puterii de cumpărare a pensiilor au conturat un comportament de consum orientat în special spre achitarea cheltuielilor pentru întreținerea locuinței și a serviciilor curente și renunțarea la achiziționarea unor bunuri alimentare și medicamente.

Din perspectiva nivelului de trai, indicatorii reliefează faptul că veniturile de care dispun persoanele vârstnice le permit acestora satisfacerea nevoilor la o scară redusă, prioritară fiind achiziționarea alimentelor și medicamentelor. Pe plan secundar se situează achitarea facturilor de utilități, unele gospodării înregistrând restanțe la achitarea contravalorii utilităților. Astfel, în anul 2013, 31% din totalul acestor gospodării, nu au avut posibilitatea să plătească la timp serviciile legate de întreținerea locuinței. (Condițiile de viață ale populației din Romania, 2014).

După achitarea cheltuielilor determinate de situația locativă și condițiile de locuit (pentru producția gospodăriei și pentru plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor), a celor determinate de nevoile de deplasare spre și de la locul de muncă, de starea de sănătate, nivelul veniturilor de care dispune familia pentru satisfacerea nevoilor de consum, este foarte scăzut. În ultimul rând veniturile se alocă celorlalte categorii de servicii, legate de exemplu de utilizarea timpului liber, cultură, îngrijire personală, asigurări etc., motiv pentru care această categorie de cheltuieli este nesemnificativă (sursa datelor: Condițiile de viață ale populației din Romania, 2009).

Familia rămâne o sursă principală de sprijin pentru persoanele vârstnice și are un rol important pentru acestea, ale căror nevoi socio-economice sunt mai mari. Procesul de îmbătrânire are două componente importante: avansarea în vârstă a însăși segmentului actual de populație vârstnică și faptul că femeile reușesc să ajungă la vârste mai avansate decât barbații.

Creșterea rapidă a proporției „celor mai în vârstă dintre vârstnici” în totalul acestora are o importanță specială în termeni de politici publice, deoarece acest segment de vârstă, din cauza degradării firești a stării de sănatate, reclamă îngrijiri specializate și individualizate pe termen lung. Segmentul populației de 80 ani și peste este în creștere rapidă în majoritatea țărilor europene și este de așteptat să crească în continuare cel puțin până la orizontul anului 2050. Deși la nivelul întregii populații europene, procentul celor de 80 ani și peste a fost în 2007 de numai 3,8%, acesta va crește în total populație (5,3% – 2025 , 2050 – 9,6%), cât și în totalul populației vârstnice (2007-18,1%, 2025-18,8%, 2050-27,8%). (Îmbătrânirea populației în context european și în România, 2009)

Situația socio-economică influențează și starea de sănătate. Astfel, starea de sănătate a populației din România se află într-o situație critică, determinată de: sărăcie (lipsa de resurse financiare, alimentație deficientă, condiții proaste de locuit, lipsa accesului la condițiile de igienă elementară), dezorganizare socială (abandonul grijii față de propria sănătate, stiluri nesătoase de viață, deficit de cultură și educație sanitară), servicii de prevenție și tratament ambulatoriu insuficiente. Printre grupurile sociale cu acces limitat la serviciile medicale se află și persoanele vârstnice. Sistemul actual de asistență medicală și socială pentru persoanele vârstnice evidențiază o serie de aspecte esențiale care trebuie luate în considerare: vârsta a treia este acompaniată de singurătate, izolare, risc crescut de a prezenta boli invalidante, generatoare de dependență. (H.G.R. nr.541/09.06.2005)

Datorită nevoilor speciale, există 2 tipuri de suport: servicii sociale și servicii medicale. În aceste condiții s-a inițiat și dezvoltat o politică socială unitară pentru menținerea persoanelor vârstnice la domiciliu sau dacă acest lucru nu este posibil, asigurarea suportului necesar continuării vieții într-o instituție de asistență socială sau socio-medicală.

Raportarea societăților la problematica persoanelor vârstnice este diferită în funcție de structura, nivelul economic și cultural al fiecărei societăți. Din perspectivă socială și culturală, modalitatea de abordare a fenomenului bătrâneții este determinată de mentalitățile și modelele sociale de raportare la vârsta a treia. Atitudinea socială față de persoanele vârstnice, mai mult de compasiune decât de respect reflectă ruptura societății de tradiția care a intemeiat-o(Popa, 2000).

2.5. Servicii sociale acordate persoanelor de vârsta a treia

Valorile predominante în familiile românești, axate pe atașamentul față de familie și atitudinea conservatoare predominantă, conform căreia copiii au datoria de a îngriji părinții, oferindu-le sprijin financiar și locativ în situația de semidependență și dependență a acestora, precizează modul de implicare a membrilor familiei în activitățile de îngrijire. Aceste activități se realizează uneori în detrimentul altor activități sociale sau familiale.

Datoria morală astfel reprezentată, conturează și rolul suportului public în bunăstarea familiei și a membrilor acesteia. De asemenea, atitudinea tradițională privind acordarea sprijinului și îngrijirii categoriilor defavorizate de persoane conferă rețelei familiale un rol fundamental în rezolvarea problemelor, suportul statului fiind predominant financiar (Pescaru-Urse, 2009).

2.6. Cadrul legislativ

Studiul Generații și Gen (2007), evidențiază atitudinile persoanelor privind rolul societății în îngrijirea vârstnicilor. Un alt factor care influențează suportul public este reprezentat de creșterea ratei de ocupare a populației în structura socio-demografică a țărilor, în special a celor dezvoltate. În aceste condiții, rolul statului în asigurarea îngrijirii și protecției persoanelor dependente crește.

Asumarea responsabilității familiale de îngrijire a acestor categorii de persoane are un efect negativ atât la nivel macrosocial (prin aportul economic scăzut al membrilor familiei care preiau această sarcină) cât și la nivel micro-social (rămânerea în gospodărie poate fi rezultatul unei restricții structurale, economice). Mai ales în țările sudice ale Europei, familia extinsă are un rol important în realizarea sarcinilor domestice.

Caracterul tradiționalist al statului roman, datoria adulților de a acorda îngrijire și susținere părinților este menționată cu caracter de obligativitate în legislația actuală, statul intervenind secundar în protejarea vârstnicilor, completând sau subliniind familiile în îndeplinirea obligațiilor care le revin. Intervenția statului rezidă în acordarea beneficiilor de asistență socială și a serviciilor sociale persoanelor vârstnice care se găsesc în situații de vulnerabilitate (venituri insuficiente pentru asigurarea unei locuințe, a unui nivel de trai decent și a unui mediu sigur de viață, capacitate funcțională redusă care determină o nevoie de ajutor din partea altei persoane, alte situații de urgență sau de necesitate) (Legea nr.292/2011).

În Romania, sistemul de asistență și protecție socială intervine subsidiar sau complementar sistemului de asigurări de sănătate și este reglementat prin legi speciale. Cadrul general de organizare, funcționare și finanțare a sistemului de asistență și protecție socială este precizat de Legea 292 din 20 decembrie 2011. În temeiul acestei legi, se urmărește în principal crearea oportunităților egale pentru toate persoanelor și în al doilea rând acordarea unui pachet unitar de măsuri corelate și complementare, clasificat în două categorii: sistemul de beneficii de asistență socială și sistemul de servicii sociale. Acordarea beneficiilor de asistență socială persoanelor vârstnice urmăresc prevenirea și combaterea sărăciei, a riscului de excluziune socială și intervenția în situații deosebite.

În acest sens, vârstnicii cu venituri insuficiente pot beneficia de ajutoare sociale susținute din bugetele de stat (reglementate prin Legea nr.416/2001 actualizată, care prevede acordarea ajutoarelor financiare, a ajutoarelor pentru încălzirea locuințelor în sezonul rece, ajutoare în natură –produse alimentare, nealimentare, medicamente și dispozitive medicale, etc. – stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale), masă la cantina socială, susținută din bugetele locale (Legea nr.208/1997, art.2, lit.d și e), facilități privind transportul urban și interurban (Legea nr.147/2000), bilete de tratament balnear sau pentru recreere (Legea nr.215/2001, actualizată 2013 și republicată, Legea nr.294/2011), indemnizații, alocații și facilități pentru persoanele vârstnice încadrate într-un grad de handicap sau de dizabilitate (Legea nr.448/2006, actualizată 2014 și republicată, cu modificările și completările ulterioare).

Spre deosebire de legislația anterioară în domeniul asistenței și protecției sociale a persoanelor vârstnice, Legea nr.292/2011 prevede acordarea indemnizațiilor de îngrijire, alocații sau contribuții pentru asigurarea calității serviciilor sociale, destinate acoperirii costurilor hranei în cantine sociale, în centrele rezidențiale de îngrijire, precum și pentru susținerea unor suplimente nutriționale și ajutoare pentru situații care pun în pericol viața și siguranța persoanei vârstnice, precum și pentru evitarea instituționalizării (art. 94, alin. 2, lit. b,c și e).

De asemenea, facilitățile care se pot acorda persoanelor vârstnice nu au caracter restrictiv, lăsand la latitudinea consiliilor locale identificarea altor beneficii de asistență socială în folosul vârstnicilor. Trendul european de externalizare a serviciilor sociale din responsabilitatea statului se regăsește prin precizarea responsabilităților dezvoltării, administrării și acordării acestui tip de servicii, în textul Legii nr.292/2011.

Rolul statului se concretizează prin elaborarea politicilor publice, programelor, strategiilor naționale în domeniu, monitorizarea acestora. Implicarea sectorului neguvernamental (persoane fizice sau juridice constituite în condițiile legii, instituții de cult) se regăsește în organizarea, administrarea și acordarea serviciilor sociale, unde se realizează o complementaritate între cele două sectoare: privat – public (autoritățile administrației publice locale). Organizarea teritorială a serviciilor sociale furnizate în regim public sau privat cuprinde servicii de interes local (se respectă autonomia teritorială a comunelor, orașelor, municipiilor) și servicii sociale de interes județean (se adresează beneficiarilor care au domiciliul pe raza teritorială a unui județ). Prin contracte de parteneriat (aprobate prin hotărari ale consiliilor județene sau locale partenere), aria de acordare a serviciilor sociale se poate extinde, acestea deservind mai multe județe.

Accentul în furnizarea serviciilor se pune pe respectarea standardelor de calitate și a regulilor generale de normare minimă de personal care stau la baza stabilirii standardelor de cost ( H.G.R. nr. 23/2010).

Furnizorii serviciilor sociale pot fi entități publice (structurile specializate din cadrul autorităților administrațiilor publice centrale sau locale precum și autoritățile executive; unitățile sanitare, de învățămant și alte instituții publice care dezvoltă, la nivel comunitar, servicii sociale integrate) sau private (organizațiile neguvernamentale, cultele recunoscute de lege, persoane fizice autorizate în condițiile legii, operatori economici și filiale sau sucursale ale asociațiilor și fundațiilor internaționale în conformitate cu legislația în vigoare (Legea nr.292/2011, art.37).

Sistemul de servicii sociale se acordă persoanelor vârstnice în regim rezidențial (centre de îngrijire temporară, centre de îngrijire pe perioadă nedeterminată – Cămine pentru persoane vârstnice, locuințe protejate, complex de servicii și alte tipuri de centre) (Legea nr.292/2011, art. 101, alin. 2, lit. a-c) sau fără cazare (centre de zi, cluburi pentru vârstnici, îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu, cantine sociale, servicii mobile de acordare a hranei, ambulanța socială) (Legea nr.17/2000, art.7, alin.1, lit.a-c; Legea nr.292/2011), în funcție de situația socio-economică, starea de sănătate, nivelul de educație și mediul social în care se află persoana. Aceste servicii sociale se clasifică în “servicii de asistență și suport pentru asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, servicii de îngrijire personală, de recuperare/reabilitare, de inserție/reinserție socială, etc.” (Legea nr.292/2011, art.30, alin.1). Acest articol nu este limitativ, existând posibilitatea diversificării tipurilor de servicii, adecvate nevoilor persoanelor vârstnice.

Un aspect important în acordarea serviciilor îl constituie respectarea etapelor acestora: evaluarea inițială, elaborarea planului de intervenție; evaluarea complexă; elaborarea planului individualizat de asistență și îngrijire; implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenție și în planul individualizat; monitorizarea și evaluarea acordării serviciilor (Legea nr.292/2011). În parcurgerea acestor etape, beneficiarul are un rol activ, inclusiv de alegere a furnizorului de servicii acreditat care poate acoperi parțial sau total nevoile identificate. Textul legii menționează în mod expres persoanele vârstnice dependente, care beneficiază de servicii de îngrijire personală asigurate la domiciliu sau în centre rezidențiale (în situația în care nu este posibil menținerea acestora la domiciliu) precum și îngrijirile de lungă durată.

Categoria persoanelor vârstnice care pot beneficia de servicii și prestații sociale este precizată de Legea nr.17/2000. Conform prevederilor art.3, lit. a-e, vârstnicii pot beneficia de servicii și prestații sociale dacă se află în una dintre următoarele situații: nu au familie sau persoane obligate legal la intreținerea lor; nu au locuință sau posibilități financiare și material proprii pentru asigurarea condițiilor de locuit; nu dispun de venituri proprii sau acestea sunt insuficiente asigurării îngrijirii necesare; nu se pot gospodări singuri sau necesită îngrijire specializată; nu își pot asigura nevoile socio-medicale datorită afecțiunilor sau stării fizice și psihice. Serviciile de îngrijire adresate persoanelor vârstnice vizează satisfacerea unei game variate de nevoi, astfel încât să le asigure maximul de autonomie și siguranță.

2.7. Accesul la servicii de îngrijire la domiciliu

2.7.1.Obținerea serviciilor sociale și socio-medicale

Legea nr. 17 din 6 martie 2000 reglementează asistența socială a persoanelor vârstnice, reiterând dreptul constituțional al persoanelor vârstnice la asistență socială, dar în raport cu situația sociomedicală și resursele economice de care persoanele dispun.

Asistența socială se acordă la cererea persoanei vârstnice interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instanței judecătorești, a personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a poliției, a organizației pensionarilor, a unităților de cult recunoscute în România sau a organizațiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistența socială a persoanelor vârstnice. Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice care se acordă în temeiul acestui text de lege se acordă numai cu consimțământul persoanei vârstnice și au în vedere, conform art. 7 alin.1 lit.a-c următoarele situații: îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu, îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice și îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente și locuințe sociale. Serviciile sociale, socio-medicale și medicale se asigură fără plata contribuției persoanelor vârstnice care nu au venituri sau ale căror venituri sunt mai mici de 5 ori decât nivelul venitului net lunar luat în calcul la stabilirea ajutorului social pentru o persoană singură (art.9 alin.2). (Adina Rebeleanu apud Ratoriu, Rebeleanu, Mureșan, Hărăguș P.T, Hărăguș M, 2009)

Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la servicii de asistență socială pentru persoanele vârstnice se face de către:

a) primar, pentru serviciile de asistență socială organizate pe plan local, pentru îngrijirea în căminele aflate în administrare și pentru îngrijirea la domiciliu;

b) directorul general al direcției de muncă, solidaritate socială și familie, pentru asistență socială acordată de asociațiile și fundațiile române și de unitățile de cult recunoscute în România, care au primit transferuri din fondurile gestionate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. (Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice, 2010)

Dreptul la serviciile de asistență socială încetează dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea acestora. Dacă perioada în care asistența socială a persoanelor vârstnice este temporară, dar nu mai mare de 6 luni, acordarea serviciilor de asistență socială se suspendă prin decizie motivată a celui care a stabilit dreptul. Decizia privind stabilirea, respingerea, încetarea sau suspendarea dreptului la serviciile de asistență socială prevăzute de prezenta lege poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

2.7.2. Obținerea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu

Reglementările privind modul de acordare a serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu sunt prevăzute în Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, respectiv în prevederile contractului cadru privind acordarea asistenței medicale aprobat anual prin hotâre de guvern și în conținutul normelor metodologice.

Criteriile de prioritate, precum și cele pentru soluționarea listelor de prioritate țin cont de data înregistrării cererilor la casa de asigurări de sănătate, de tipul și stadiul afecțiunii pentru care a fost efectuată recomandarea și de nivelul de dependență al bolnavului, se stabilesc de către serviciul medical al casei de asigurări de sănătate, cu avizul Consiliului de administrație.

2.8. Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice

Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice se realizează cu consimțământul acestora și au în vedere:

a) îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;

b) îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;

c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente și locuințe sociale, precum și altele asemenea.

Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt:

a) servicii sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării sociale și sprijinirea pentru reintegrarea socială, consiliere juridică și administrativă, sprijin pentru plata unor servicii și obligații curente, îngrijirea locuinței și gospodăriei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei;

b) servicii socio-medicale privind, în principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale, readaptarea capacităților fizice și psihice, adaptarea locuinței la nevoile persoanei vârstnice și antrenarea la activități economice, sociale și culturale, precum și îngrijirea temporară în centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;

c) servicii medicale, sub forma consultațiilor și îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituții de sănătate, consultații și îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare și de dispozitive medicale. (Rebeleanu apud Roth și alții, 2005)

2.9. Furnizorii de servicii de îngrijire la domiciliu

Organizarea serviciilor sociale și socio-medicale revine consiliilor locale, direct sau pe bază de convenții încheiate cu organizații neguvernamentale, unități de cult recunoscute în România ori cu alte persoane fizice sau juridice. Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situația de dependență socio-medicală, stabilită potrivit grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, consiliile locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracțiuni de normă sau normă întreagă, în funcție de perioada de îngrijire necesară a se acorda. Soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al asistentului social debutant cu pregătire medie. Timpul cât soțul și rudele au fost încadrate în aceste condiții se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă.

Îngrijirile medicale la domiciliu se acordă în conformitate cu legislația privind acordarea asistenței medicale cu aportul personalului medical de specialitate de nivel mediu și superior. Serviciile de îngrijiri la domiciliu se acordă de către furnizori autorizați și acreditați.

Serviciile de transport sanitar, necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat, se suportă din fondul de asigurări sociale de sănătate. Asigurații au dreptul la transport sanitar pentru urgențe medico-chirurgicale și alte situații special prevăzute în contractul-cadru.

Îngrijirea la domiciliu se referă la orice activitate de îngrijire medicală prestată de personal specializat, la domiciliul pacientului, care contribuie la îmbunătățirea stării de bine a acestuia din punct de vedere fizic și psihic. Îngrijirea la domiciliu se efectuează numai la indicația medicilor.

Îngrijirile medicale la domiciliu și îngrijirile paliative se acordă de către furnizorii de îngrijiri medicale la domiciliu și de îngrijiri paliative, persoane fizice sau juridice, autorizate și evaluate în condițiile legii, alții decât medicii de familie și spitalele, care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate pentru servicii de îngrijiri medicale la domiciliu și de îngrijiri paliative.

Furnizorii de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu și de îngrijiri paliative aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, pe lângă obligațiile generale cuprinse în contractele încheiate cu casele de asigurări de sănătate, sunt obligați:

a) să acorde asiguraților servicii de îngrijiri medicale la domiciliu și îngrijiri paliative conform recomandarilor formulate de: medicii de specialitate din ambulatoriul de specialitate, medicii de specialitate din spitale la externarea asiguraților, medicii de familie, aflați în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

b) să nu modifice sau să nu întrerupă din proprie inițiativă schema de îngrijire recomandată pentru furnizorii de îngrijiri medicale la domiciliu;

c) să comunice direct, atât medicului care a recomandat îngrijirile medicale la domiciliu și îngrijirile paliative, cât și medicului de familie al asiguratului, evoluția stării de sănătate a acestuia;

d) să țină evidența serviciilor de îngrijiri medicale și îngrijiri paliative furnizate la domiciliul asiguratului, în ceea ce privește tipul serviciului acordat, data și ora acordării, durata, evoluția stării de sănătate;

e) să urmărească prezentarea la controlul medical a asiguratului pe care l-a îngrijit, atunci când acest lucru a fost solicitat de medicul care a făcut recomandarea și să nu depășească din proprie inițiativă perioada de îngrijire la domiciliu;

f) să acorde servicii conform unui plan de îngrijiri în conformitate cu recomandările stabilite, zilnic, inclusiv sâmbăta, duminica și în timpul sărbătorilor legale. (Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice, 2010)

2.10. Strategii în combaterea excluziunii sociale a persoanelor vârstnice

La dificultățile apărute pe plan european și mondial legate de protecția socială, în general, și a persoanelor vârstnice, în particular, în cazul României s-au adăugat probleme suplimentare legate de perioada de tranziție economică, de insuficiențele cadrului legislativ și ale celui instituțional. Conform raportului efectuat de Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice (2010) au fost menționate:

Cadrul legislativ

Legea nr. 34/1998 privind acordarea de subvenții asociațiilor și fundațiilor cu personalitate juridică care înființează și administrează unități de asistență socială;

Legea nr. 16/2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice care asigură dialogul social dintre persoanele vârstnice și autoritățile publice cu scopul protejării drepturilor și libertăților acestor persoane.

Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice;

H.G. și ordine ale ministrului privind acreditarea persoanelor care acordă îngrijire persoanelor vârstnice, evaluarea gradului de dependență, stabilirea standardelor minime de funcționare ale unităților de asistență socială și a organizării serviciilor de îngrijire pentru persoanele vârstnice. (Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice, 2010)

Asistența socială

Protecția persoanelor și familiilor al căror trai zilnic nu poate fi susținut prin mijloace proprii se asigură printr-o gamă de prestații și servicii de asistență socială ce au în vedere familiile și persoanele lipsite de venituri sau cu venituri mici (ajutor social, ajutor de urgență, cantină de ajutor social), precum și prin servicii sociale individuale, sau în instituții pentru persoanele vârstnice.

Tipurile de servicii adresate persoanelor vârstnice: centre de zi pentru vârstnici, cămine de bătrâni, adăpost, asistență socială la domiciliu, aceasta din urmă având un trend crescător.

Față de instituțiile publice, care oferă preponderent îngrijiri de tip rezidențial (cămine pentru persoane vârstnice) sau servicii de tip cantină de ajutor social, serviciile acordate la domiciliu fiind transferate către asociații și fundații. Acestea dezvoltă, de asemenea și unități de asistență socială cu caracter rezidențial cât și cu caracter rezidențial temporar, în centre de zi, sau complex de servicii integrate. Din cauza resurselor insuficiente, ajutorul social se limitează la familiile și persoanele singure, din ce în ce mai sărace. Ponderea cea mai mare o dețin îndeosebi persoanele vârstnice singure.

Asistența socială s-a dezvoltat fragmentat. Legea asistenței sociale stipulează condițiile în care persoanele vârstnice au dreptul la asistență socială, modul în care se evaluează persoanele vârstnice care necesită asistență socială, stabilește serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice la domiciliu sau în cămine speciale (servicii sociale, sociomedicale, și medicale).

Una dintre direcțiile importante în ceea ce privește protecția socială a persoanelor vârstnice vizează combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale. Totuși, protecția socială a persoanelor vârstnice nu a captat în mod deosebit atenția guvernului, așa cum este cazul copiilor, tinerilor, grupurilor etnice.

Excluziunea socială și sărăcia sunt fenomene sociale care interacționează, dar care nu coincid, și care au o sensibilitate crescută la intervențiile politicilor, în mod special a celor legate de pensii.

Politicile de incluziune socială și monitorizarea procesului ar trebui să fie integrate de către o dezvoltare paralelă a pensiilor, sănătății și a îngrijirii pe termen lung. Există, totuși, o limită a înțelegerii poziției persoanelor vârstnice cu privire la incluziunea socială. În general persoanele vârstnice sunt considerate a fi un grup vulnerabil, mai ales pentru că riscă o reducere a participării în diferite domenii ale vieții odată cu pierderea locului de muncă, scăderii veniturilor și agravării stării de sănătate. (Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice, 2010)

Vârstnicii, sărăcia și excluziunea socială

Segmentul populației sărace din cadrul populației vârstnice s-a conturat pe fondul procesului de sărăcire a majorității populației.

Conform cercetărilor sociale, familiile de pensionari prezintă o rată intermediară de sărăcie, dar mai redusă decât media. Veniturile totale brute ale gospodăriilor de pensionari au fost în permanentă scădere, probabil și datorită necorelării pensiilor cu indicele de inflație la produsele alimentare și servicii. Declinul veniturilor reale ale gospodăriilor de pensionari a antrenat scăderea consumului și deteriorarea structurii acestuia.

Cele mai multe dezechilibre din domeniul beneficiilor sociale se înregistrează în domeniul pensiilor. Disparitățile resimțite ca inechități flagrante accentuează disperarea, lipsa de speranță și activism, care pot contribui suplimentar la glisarea spre sărăcie.

Multe dintre nevoile de suport material, în special cele de asistență socială, comunitară, la domiciliu, îngrijirea vârstnicilor bolnavi au fost acoperite numai formal, prin măsuri legislative, care practic se aplică incomplet din lipsa resurselor financiare.

În rural, sărăcia extremă o întâlnim la bătrânii singuri, predominant femei, fără copii, care nu mai pot munci pământul și trăiesc din pensii de nivel extrem de redus (pensie CAP, pensie de urmaș). (Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice, 2010)

Măsuri guvernamentale

În cadrul direcțiilor strategice ale „Planului Național Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale, pe termen mediu/lung 2002–2012” figurează și obiective cu relevanță directă sau implicită privind combaterea sărăciei persoanelor vârstnice.

În Programul de implementare a obiectivelor strategice, pentru obiectivul strategic „Eliminarea situațiilor de excluziune socială severă și promovarea incluziunii sociale” este prevăzută „Asistența socială pentru vârstnici”, domeniu care se află în prezent la nivel de „programe și strategii” care au în vedere dezvoltarea sistemului de servicii sociale pentru vârstnici, în familie și comunitate și îmbunătățirea sistemului de servicii în centre de tip rezidențial.

În același program de implementare este inclusă și măsura are prevede „absorbția sărăciei pensionarilor prin creșterea treptată, în termeni reali, a pensiei și eliminarea dezechilibrelor din sistemul de pensii prin accelerarea procesului de recorelare”. (Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice, 2010)

2.11. Propuneri

Vârstnicii joacă un rol important în comunitățile lor, putând să lucreze și să participe la viața socială. Adesea îi ajută pe alții și îngrijesc de familiile și prietenii lor. De asemenea, au un rol major în educarea altor persoane în ceea ce privește normalitatea unei bătrâneți sănătoase și fericite. Persoanele vârstnice nu există pentru a fi îngrijite; în calitate de indivizi ele trebuie să-și poată expună nevoile, să spună care consideră că sunt problemele lor și să participe activ la propria lor îngrijire.

Odată cu fenomenul general de îmbătrânire a populației, societatea va trebui să facă față: unui număr crescut de pensionari, unui număr crescut de persoane care trăiesc singure, unui număr crescut de persoane vârstnice de sex feminin, incapacității familiei de a-și rezolva singură problemele legate de îngrijirea a celor membri aflați la vârste înaintate, nevoi crescute de servicii sociale și medicale destinate îngrijirii personale. În cazul unei rate scăzute de sărăcie pe ansamblul pensionarilor, există printre aceștia categorii care sunt expuse riscului excluziunii sociale: pensionarii singuri, pensionarii agricultori, victimele escrocheriilor de diverse bunuri.

Nivelul de trai al acestei categorii de persoane se degradează tot mai mult pe zi ce trece, la acest lucru contribuind nivelul redus al pensiilor, cheltuielilor tot mai mari cu medicamentele și alimentele de bază și cheltuielilor cu întreținerea locuinței.

Excluziunea socială este mai accentuată în mediul rural, unde distanța față de centrele urbane este importantă, accesul limitat la serviciile publice de asistență socială, la mijloacele de informare, lipsa banilor și a serviciilor specializate de asistență socială fac viața tot mai grea a vârstnicilor. Fără o asistență medicală și socială de lungă durată, existența însăși a persoanelor vârstnice poate fi compromisă.

Impactul asupra familiei, indus de existența unei persoane vârstnice care și-a pierdut autonomia și depinde de ajutorul altei persoane pentru a-și desfășura actele de bază ale vieții zilnice, este deosebit de puternic și conduce la dezorganizarea modului obișnuit de viață a familiei.

Veniturile scăzute reprezentate de pensie, creșterea progresivă a costurilor de întreținere a locuinței, a alimentelor și medicamentelor, extinderea sărăciei care afectează veniturile totale ale unei familii determinând sistarea ajutorului tradițional acordat vârstnicului, dar și abuzuri grave finalizate, în general, cu pierderea locuinței de către bătrâni, determină nevoia de a solicita servicii de îngrijire din ce în ce mai costisitoare.

În afara riscului de bătrânețe acoperit parțial de sistemul de securitate socială prin asigurarea unui venit reprezentat de pensie, în cazul persoanelor vârstnice apare o situație particulară, acestea având nevoie, în egală măsură, de două tipuri de suport – respectiv servicii sociale și medicale.

Asigurarea incluziunii sociale a persoanelor vârstnice în România necesită un cadru juridic care să asigure aplicarea următoarelor măsuri:

pregătirea ieșirii la pensie prin intermediul centrelor de consiliere;

reglementarea prin lege ca persoanele vârstnice să-și poată continua activitatea la locul de muncă sau în alte domenii alese de aceștia;

atragerea persoanelor vârstnice calificate în diverse forme de pregătire profesională, îndeosebi în mediul rural;

prevenirea cu precizări legislative suplimentare care să permită menținerea pensionarilor în activitate- inclusiv la nivelul primăriilor ca însoțitori pentru persoanele cu handicap precum și a îngrijirii la domiciliu sau în alte domenii în care aportul lor era semnificativ, compensând totodată o lipsă de personal calificat;

atragerea de voluntari din rândul vârstnicilor în vederea desfășurării unor activități pentru cei aflați în dificultate (prepararea hranei la domiciliu, aprovizionarea cu alimente, achitarea unor facturi pentru diverse servicii, consiliere în vederea înstrăinării unor bunuri proprietate personală, etc);

includerea vârstnicilor în diverse comisii pe plan local pentru identificarea persoanelor vârstnice vulnerabile sau care au nevoie de sprijin efectiv din partea comunităților;

2.12. Concluziile fundamentării teoretico-metodologice

România a cunoscut în ultimele decenii modificări semnificative în structura populației, în mare parte datorită parcurgerii perioadei de tranziție demografică, cât și datorită modificărilor politice care au avut o influență puternică asupra evoluției fenomenelor demografice.

În condițiile fenomenului de îmbătrânire a populației și a contextului socioeconomic, numărul persoanelor vârstnice dependente de ajutor este în creștere, iar măsurile aplicate de guvern pentru finanțarea prestațiilor sociale sunt insuficiente.

Din analiza evoluției condițiilor de viață ale populației vârstnice din România, în perioada 2007 – 2012, principala concluzie care se desprinde este că o mare parte a populației vârstnice din România nu dispune de resurse financiare suficiente pentru o viață decentă.

Veniturile vârstnicilor sunt reduse și prin urmare provoacă cel mai scăzut grad de mulțumire, comparativ cu alte aspecte ale vieții. Cheltuielile sunt ridicate, iar cele pentru acoperirea nevoilor de bază (hrană, întreținerea locuinței și sănătate) reprezintă cea mai mare parte.

Atenție deosebită se solicită asupra diminuării sărăciei, factor de risc în deteriorarea stării de sănătate a populației. Una dintre strategiile guvernamentale pentru reducerea inechităților în starea de sănătate este abordarea prin combinații de strategii concentrate, adică acțiune asupra venitului redus, condițiilor de viață nesănătoase, condițiilor de muncă, șomaj, mod de viață personal și în același timp o preocupare permanentă din partea guvernanților pentru distribuirea echitabilă a resurselor destinate serviciilor medicale de calitate ținând cont de dimensiunea problemelor de sănătate și prezența acestora pe regiuni statistice, categorii populaționale, etc.

În afara unui aspect de ordin economic (consumarea resurselor economice ale societății), atitudinile cetățenilor față de vârstnici sunt pozitive. Se consideră în mare măsură că vârstnicii sunt valoroși prin cunoștințele și experiența lor, că ei garantează păstrarea tradițiilor. Implicarea vârstnicilor în activități remunerate este o cale de a rămâne activi și la vârste înaintate, după pensionare, însă proporția celor aflați în această situație este redusă și oportunitățile în această privință sunt reduse, statutul lor profesional fiind cel de lucrător pe cont propriu sau ajutor familial, acesta din urmă caracteristic mediului rural, unde cea mai mare parte a populației ocupate lucrează în agricultură.

Românii au un puternic simț al datoriei față de membrii familiei, iar răspunderea privește atât nevoile de îngrijire cât și ajutorul material atunci când este cazul. Vârstnicii trăiesc sentimente de izolare, singurătate, tristețe, plictiseală. În același timp, ei simt nevoia de persoane în jurul lor și răspund acesteia prin relațiile și contactele cu rudele sau cu vecinii. Totuși, dispun de o rețea, atunci când vine vorba de cunoștințele pe care se pot baza pentru diferite servicii.

Cadrul legal permite protecția vârstnicilor împotriva abuzurilor din partea rudelor sau altor persoane care i-ar putea deposeda de bunuri (și sunt multe situații mediatizate de acest gen), cu condiția ca persoanele vârstnice să știe să apeleze la instituțiile abilitate în a-i asista și proteja, juridic, social și civil (Legea 270/2008, art. 30 și 34). Informarea persoanelor vârstnice cu privire la diversitatea serviciilor destinate lor ar putea constitui o problemă.

Capitolul 3. Designul metodologic al cercetării

3.1. Preliminări de ordin metodologic

Îmbătrânirea populației reprezintă o problemă socială, întrucât afectează un număr mare de persoane, interesând nu numai populația respectivă, ci și factorii decizionali și societatea în general, care suportă consecințele.

În lucrarea de față mi-am propus să analizez evoluția condițiilor de viață ale populației vârstnice din comuna Poșaga, județul Alba, în perioada 2014 – 2015, structurate pe principalele segmente: venituri, consum alimentar, cheltuieli, starea de sănătate și condițiile de locuit.

Motivul pentru care am ales această temă este faptul că lucrez în domeniul asitenței sociale și zilnic mă întâlnesc, cu persoane vârstnice care se confruntă cu diverse probleme, tocmai din acest considerent, atunci când a trebuit să optez pentru un subiect de licență am ales Calitatea vieții persoanelor vârstnice din comuna Poșaga.

Problemele persoanelor vârstnice au fost selectate din observațiile empirice și experiența practică. Pe lângă toate cercetările efectuate pe această temă, consider că cercetarea mea, pune în evidență problemele identificate de specialiștii în domeniul gerontologiei cu privire la calitatea vieții a persoanelor vârstnice.

3.2.Abordare și metodologie

Scopul cercetării vizează analiza nevoilor vârstnicilor din comuna Poșaga, județul Alba și cele șapte sate care îi intră în componență:  Poșaga de Jos (reședință), Corțești,  Incești,  Lunca,  Orăști, Poșaga de Sus și Săgagea. Analiza este descriptivă – urmărește să producă informații despre realitatea socială și explicativă – își propune să testeze unele ipoteze (Chelcea, 2004, p. 92-96).

Am optat ca cercetarea mea să fie cantitativă pentru că este una concluzivă, datele putând fi analizate din punct de vedere statistic.

Grupul țintă este format din persoane vârstnice (60-85 ani) din comuna Poșaga și cele șapte sate care îi intră în componență:  Poșaga de Jos (reședință), Corțești,  Incești,  Lunca,  Orăști, Poșaga de Sus și Săgagea.

Am ales această categorie de vârstă deoarece lucrez cu ea în activitatea mea profesională de zi cu zi, cunosc problemele cu care se confruntă și există o relație de colaborare între noi, un aspect important în partea de intervenție. Ceea ce doresc să subliniez încă de la bun început este că nu voi include în cercetarea mea toți vârstnicii din comună, doar cei dependenți din punct de vedere economic, inactivi, neajutorați, vulnerabili, bolnavi și care au dorit să răspundă la chestionar.

Instrumentul folosit a fost chestionarul auto-administrat (vezi anexa1) și adaptat din Institutul Național de Statistică (2013). Anchetă asupra calității vieții și Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice (2014). Calitatea vieții persoanelor vârstnice din România.

Chestionarul cuprinde întrebări închise și deschise distribuite în cinci dimensiuni: date de identificare, relațiile familiale, bunăstarea financiară, starea de sănătate și satisfacția personală. Chestionarul este alcătuit din 17 itemi dintre care:

12 întrebări închise;

1 întrebare deschisă;

4 întrebări cu răspuns multiplu.

Scalele de evaluare pe care le-am folosit sunt dihotomice (DA/ NU) și scale de tip Likert cu variantele de răspuns:

Foarte importante

Destul de importante

Oarecum importante

Puțin importante

Neimportante

Scalele dihotomice marchează stările unei caracteristici și anume calitatea vieții. Prin adunarea codurior atașate răspunsurilor acestea au fost tratate ca și variabile cantitative în analiza statistică. Am ales să folosesc metoda cantitativă pentru a putea vedea dacă există diferențe între persoanele vârstnice în ceea ce privește calitatea vieții.

Scalele Likert le-am folosit pentru a arăta că nu există o ierarhie intrinsecă a valorilor măsurate dar care au la bază o ordine distinctă bazată pe o ierarhie extrinsecă. Cu alte cuvinte valorile măsurate sunt ordonabile.

Răspunsurile obținute vor fi prelucrate în programul SPSS iar procedura de analiză constă în analiza descriptivă și asocierea.

3.3.Etapele cercetării

3.3.1. Plan de activități al cercetării

culegerea de informații teoretice și cercetări realizate în domeniu;

formularea ipotezelor și a obiectivelor operaționale;

construirea chestionarului;

aplicarea chestionarului;

analiza sumară a datelor culese cu ajutorul chestionarului;

realizarea bazei de date în programul SPSS;

prelucrarea și interpretarea bazei de date;

analiza finală, concluzii.

3.3.2. Obiectivele cercetării

identificarea și ierarhizarea nevoilor / problemelor cu care se confruntă și care sunt solicitate de către vârstnicii din comuna Poșaga;

determinarea rețelelor sociale de sprijin formal și informal (suport social efectiv) și a dificultăților pe care acestea le întâmpină;

identificarea serviciilor sociale și a prestațiilor solicitate și cele de care beneficiază vârstnicii din comună;

evidențierea principalelor modificări fiziologice, psihologice și sociale care survin odată cu îmbătrânirea; evaluarea stării de sănătate (incidența diferitelor tipuri de afecțiuni) și a veniturilor în raport cu necesitățile;

aprecierea gradului de acoperire a nevoilor vârstnicilor prin servicii sociale; estimarea tipurilor de nevoi neacoperite cu servicii și a numărului de beneficiari posibili;

formularea de propuneri pentru servicii sociale specifice, care să răspundă nevoilor identificate / formularea de propuneri privind introducerea sau îmbunătățirea unor servicii sociale și stabilirea priorităților de intervenție.

3.3.3. Ipotezele cercetării

Sărăcia și problemele de sănătate sunt principalele probleme cu care se confruntă vârstnicii din comuna Poșaga.

Familia reprezintă principala sursă de sprijin pentru vârstnicul din comuna Poșaga, dar ea nu poate să acopere toate nevoile acestuia datorită modificărilor pe care le-a suferit organizarea societății moderne.

În comuna Poșaga serviciile și prestațiile sociale pentru vârstnici sunt insuficient dezvoltate comparativ cu nevoia existentă.

Calitatea vieții a vârstnicilor din comuna Poșaga este asociată cu vârsta acestora.

3.3.4. Variabile utilizate în cercetare

Principalele variabile (cantitative și calitative) luate în considerație sunt:

Variabile dependente: calitatea vieții;

Variabile independente: vârsta, genul, nivelul de școlarizare, starea civilă, relațiile familiale, bunăstarea financiară, starea de sănătate, satisfacția personală.

3.4.Măsuri utilizate în cercetare

Datele pe care se bazează rezultatele prezentate în această a lucrării au fost culese utilizând mai multe metode de cercetare. Această opțiune a fost impusă de complexitatea obiectivelor, de lipsa datelor statistice sau, mai exact, de gradul scăzut de utilitate al datelor existente la instituțiile publice locale care ghidează orice cercetare de evaluare a nevoilor.

Alături de ancheta sociologică (pe bază de chestionar) am utilizat, în mod complementar, analiza documentelor (pentru studierea datelor statistice, a legislației, a politicii sociale din domeniu, a documentelor oficiale) și observația nestructurată. Prin intermediul observației am urmărit particularitățile comportamentale ale subiecților chestionați, comportamentul lor non-verbal (acesta mi-a confirmat sau infirmat afirmațiile făcute) și am analizat mediul de viață al persoanelor vârstnice.

Privită în ansamblu, cercetarea poate fi considerată un studiu de caz, „o cercetare empirică ce analizează un fenomen contemporan în contextul vieții reale…și în care sunt utilizate surse multiple de date” (Yin, 1989 – apud Radu, Iluț, Matei, 1994, p. 342 și Yin, 2005, p. 29-33).

Pentru a identifica și ierarhiza nevoile/ problemele cu care se confruntă și care sunt solicitate de către vârstnicii din comuna Poșaga am folosit caracteristicile bunăstării financiare și satisfacția vârstnicilor pentru anumite lucruri:

Cum ați descrie venitul dvs.?

Sub medie

Mult sub medie

Cât de multe din nevoile de bază ale dvs. (de ex. mâncare, îmbrăcăminte, condiții adecvate de locuire) pot fi satisfăcute de venitul familiei?

Toate

Majoritatea

Unele

Puține

Nici unele

Cât de importantă este bunăstarea financiară pentru calitatea vieții dvs?

Foarte importantă

Destul de importantă

Oarecum importantă

Puțin importantă

Neimportantă

În general, cât de satisfăcut sunteți în prezent de următoarele aspecte:

În general, în ce măsură sunteți mulțumit de lucrurile pe care le faceți în viață?

Deloc

Puțin

Mult

Pentru a determina rețelele sociale de sprijin formal și informal (suport social efectiv) și a dificultăților pe care acestea le întâmpină am folosit caracteristicele relațiiilor familiale:

Cât de satisfăcut(ă) sunteți de relațiile din cadrul familiei dvs., în ansamblu?

Foarte satisfăcut(ă)

Satisfăcut(ă)

Nici satisfăcut(ă) nici nesatisfăcut(ă)

Nesatisfăcut(ă)

Foarte nesatisfăcut(ă)

Cât de importante sunt relațiile familiale pentru calitatea vieții dvs.?

Foarte importante

Destul de importante

Oarecum importante

Puțin importante

Neimportante

Aveți pe cineva cu care puteți discuta chestiuni personale?

Aveți rude, prieteni sau vecini la care puteți cere ajutorul (de orice fel)?

Pentru a identifica serviciile sociale și prestațiile solicitate și cele de care beneficiază vârstnicii din comuna Poșaga am folosit caracteristicile bunăstării finannciare și cele a stării de sănătate care relatează:

Primiți sprijin financiar și din alte surse (ex. donații, indemnizații, venituri din investiții)? _____________________________________________________________________________

A fost vreodată, pe parcursul ultimelor 12 luni, când într-adevăr ați avut nevoie să fiți consultat de un medic specialist, dar nu ați putut face acest lucru?

DA

NU

Pentru evidențierea principalelor modificări fiziologice, psihologice și sociale care survin odată cu îmbătrânirea; evaluarea stării de sănătate (incidența diferitelor tipuri de afecțiuni) și a veniturilor în raport cu necesitățile am construit câteva întrebări deschise și închise cu variante de răspuns.

Suferiți de o boală cronică sau o problemă de sănătate care durează sau va dura mult timp?

DA

NU

În ultimele 6 luni ați avut probleme de sănătate, altele decât boli cronice?

DA

NU

Daca v-ați compara starea dvs. de sănătate cu cea de acum 6 luni, cum ați aprecia starea dvs de sănătate în prezent?

mult mai bună decât acum 6 luni

ceva mai bună decât acum 6 luni

aproximativ la fel de bună ca acum 6 luni

ceva mai proastă decât acum 6 luni

mult mai proastă decât acum 6 luni

Următoarele întrebări se referă la activități pe care le puteți efectua într-o zi obișnuită. Starea prezentă a sănătății dvs vă limiteaăa în efectuarea acestor activități? Dacă da, în ce măsură?

În ultimele 6 luni, cât timp…

Aprecierea gradului de acoperire a nevoilor vârstnicilor prin servicii sociale; estimarea tipurilor de nevoi neacoperite cu servicii și a numărului de beneficiari posibili a fost făcută cu ajutorul unui item (I.11).

Care a fost motivul principal pentru care nu ați apelat la un medic specialist?

Ultimul obiectiv care-și propune formularea de propuneri pentru servicii sociale specifice, care să răspundă nevoilor identificate, introducerea sau îmbunătățirea unor servicii sociale și stabilirea priorităților de intervenție, va fi tratat într-un subcapitol aparte.

3.5. Desfășurarea activităților conform planului

Pentru prima parte a cercatării am decis să culeg informații teoretice cu privire la condițiile de viață ale populației vârstnice și cercetări realizate în domeniu. Pentru asta am consultat bibliografia de specialitate și am accesat câteva site-uri ale asocițaiilor preocupate de această problemă: http://www.mmuncii.ro și http://www.insse.ro.

După ce am consultat bibliografia am avut o întâlnire cu 30 de persoane vârstnice din comuna Poșaga, care au fost dispuse să răspundă la chestionar și cu care am discutat despre problemele cu care se confruntă și serviciile de care beneficiază. Observația nu a fost structurată pentru că nu am avut un ghid de observație, totuși m-a ajutat foarte mult pentru a-mi atinge scopul în cercetare care vizează identificarea și ierarhizarea problemelor cu care se confruntă vârstnicii din comuna Poșaga și identificarea serviciilor sociale și a prestațiilor de care beneficiază vârstnicii din comună.

Ce-a de-a doua parte a cercetării, pe baza informațiilor culese și a obiectivelor, s-a centrat pe construirea chestionarului cu cele 17 întrebări. Chestionarul a fost aplicat la 30 de persoane vârstnice (60 ani-85 ani).

Ultima parte a cercetării a constat în realizarea unei baze de date în programul SPSS în care am prelucrat și interpretat datele obținute cu ajutorul chestionarului. După ce am obținut toate datele și le-am interpretat clasificându-le pe unități tematice am realizat o analiză finală ca să pot formula concluzii.

3.6. Rezultatele cercetării și interpretarea datelor

Descrierea dimensiunii și a validității instrumentului se bazează pe rezultatele unei anchete efectuate pe un lot de cercetare la nivelul comunei Poșaga, efectuată în cele șapte sate care îi intră în componența Poșaga de Jos (reședință), Corțești,  Incești,  Lunca,  Orăști, Poșaga de Sus și Săgagea. Chestionarul a fost completat de 30 de respondenți.

Caracteristicile eșantionului cercetat de mine sunt: vârsta, genul, nivelul de școlarizare și starea civilă. O imagine mai clară a eșantionului este prezentată în Tabelul 1.

Așa cum este prezentat în tabelul de mai jos, se poate observa că cei mai mulți vârstnici sunt din Săgagea – zece vârstnici (33,3 %), șase vârstnici sunt din Poșaga de Jos (20 %), cinci din Lunca (16,7 %), patru din Corțești (13,3%), trei din Orăști (10%) și doi din Poșaga de Sus (6,7%). Cei mai mulți dintre ei au vârsta cuprinsă între 81-85 ani (26,7%) și 60-65 ani (23,3%); sunt mai mulți bărbați (56,7%) decât femei (43,3%). Dintre aceștia 33,3% sunt văduvi, 23,3% căsătoriți și 10% divorțați, 70,0 % sunt singuri și 76,7% au ca cel mai înalt nivel de școlarizare școala primară.

Tabel.1 Descrierea eșantionului

Prima dimensiune discutată este cea a factorilor individuali (Tabel 2). Este vorba despre indicatori ai dezvoltării fizice și stării de sănătate.

Analiza factorilor individuali arată că șase vârstnici sunt cu dizabilități, unul fiind încadrad în gard de handicap grav și cinci încadrați în grad de handicap accentuat, 27 fiind cu dificiențe dintre care cei mai mulți (66,7%) cu dificiențe senzoriale și doi (13,3%) cu deficiențe motorii.

Tabel 2. Factori individuali

Altă dimensiune analizată sunt relațiile familiale. După cum se poate observa la importanța relațiilor familiale pentru calitatea vieții (Tabel 3), s-a înregistrat un procent mai mare în rândul celor consideră că sunt oarecum importante (46,7%), urmată de cei care le consideră puțin importante (20,0%) și doar 6,7 % le consideră importante.

Tabel 3. Importanța relațiilor familiale pentru calitatea vieții

Tabel 4. Satisfacția față de relațiile din cadrul familiei

Tabel 5. Venitul

Tabel 6. Satisfacerea nevoilor de bază din venitul familiei

Din venitul pe care-l au 3,3 % au declarant că au majoritatea nevoilor de bază satisfăcute, unele dintre acestea pentru 26,7% și pentru 46,7% puține dintre nevoile de bază sunt satisfăcute din venitul pe care-l au.

Tabel 7. Sprijin financiar

Tabel 8. Importanța bunăstării financiare pentru calitatea vieții

Din cei 30 de vârstnici chestionați 53,3% consideră destul de importantă bunăstarea financiară pentru calitatea vieții, 26,7% foarte importantă și 20,0% oarecum importantă.

Pentru dimensiunea sănătate s-a urmărit dacă vârstnicii suferă de o boală cronică sau o problemă de sănătate care durează sau va dura mai mult timp, dacă în ultimele șase luni au avut probleme de sănătate, dacă au avut nevoie să fie consultați de un medic specialist.

În urma analizei descriptive s-a constatat că 76,7% suferă de boli cronice, 43,3% au probleme de sănătate altele decât bolile cronice și 70,0% au avut într-adevăr nevoie să fie consultați de un medic specialist, dar nu au putut face acest lucru dintr-un motiv anume.

La întrebarea cum ar aprecia starea de sănătate în prezent, comparativ cu cea de acum șase luni, 50,0% au declarat că este aproximativ la fel de bună, iar 43,3% au declarat că este ceva mai proastă decât acum șase luni. Conform tabelului 8, un procent de 3,3% s-a înregistrat pentru cei care au zis că este ceva mai bună, respectiv mult mai proastă decât acum șase luni.

Tabel 9. Starea de sănătate

O întrebare compusă din opt itemi urmărește motivele pentru care vârstnicii nu au apelat la medic (Care a fost motivul principal pentru care nu ați apelat la un medic specialist?).

Motivele principale pentru care vârstnicii nu au apelat la un medic specialist atunci când au avut într-adevăr nevoie să fie consultați au fost distanța prea mare sau lipsa mijloacelor de transport (46,7%), au așteptat ca problema să se rezolve de la sine (36,7%), nu își permit pentru că este prea scump sau nu este acoperit de asigurarea medicală (26,7%) și teama de doctor/ spital/ examinare/ tratament (13,3%). Rezultatele sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabel 10. Motive pentru care nu s-a apelat la medic specialist

Conform tabelului 11, cei mai mulți vârstnici declară că starea prezentă a sănătății lor îi limitează foarte mult în activități viguroase precum alergare, ridicare obiectelor grele, participarea la sporturi solicitante (76,7%), mersul pe jos peste 1 km și pe distanțe de mai multe sute de metri (66,7%), îndoirea, îngenuncherea sau aplecarea (46,7%); activități moderate precum mutarea unei mese, folosirea aspiratorului, mersul pe bicicletă sau dansul îi limitează puțin (50%); iar starea de sănătate nu-i limitează să ridice sau să care plasa de cumpărături (40,0%) sau să meargă pe jos pe o distanță de 100 m (40,0%).

Tabel 11. Activități

Tabel 12. Starea de spirit

Vârstnicii au declarat că în ultimele șase luni, niciodată nu au fost fericiți- 43,3% sau puțin timp- 40,0%, puțin timp au fost plini de energie- 53,3%, sau simțit plini de viață- 46,7%, au fost foarte nervoși-40,0%; s-au simțit calmi și liniștiți o parte de timp -53,3%, iar din totalul de respondenți 43,3% s-au simțit atât de melancolici încât nimic nu i-a putut învesili și 40,0% s-au simțit o parte din timp abătuți și deprimați; majoritatea timpului s-au simțit epuizați 50,0% și tot timpul obosiți 33,3% (tabel 13).

Tabel 13. Satisfacție

Atunci când se precizează dacă vârstnicii sunt mulțumiți de lucrurile pe care le fac în viață (tabel 14), 63,3% au declarat că sunt puțin mulțumiți, 20,0% s-au declarat mulțumiți și 13,3% nu sunt deloc mulțumiți.

Tabel 14. Mulțumirea față de lucrurile pe care le fac în viață

La întrebarea dacă au pe cineva cu care pot să discute chestiuni personale, din cei 30 de respondenți au răspuns doar jumătate, dintre care 36,7% au declarat că nu au pe nimeni și 80,0% au declarat că nu au rude, prieteni sau vecini la care pot să ceară ajutorul de orice fel.

Tabel 15. Persoane cu care pot discuta chestiuni personale

Tabel 16. Rețea socială

Calitatea vieții este alcătuită din patru dimensiuni: relațiile familiale, bunăstarea financiară, sănătate și satisfacția personală.

Pentru a identifica elementele care definesc calitatea vieții am analizat cele patru dimensiuni și am construit patru variabile noi compuse din întrebări caracteristice din chestionar.

Așadar, studiul de față abordează distinct cele patru dimensiuni ale calității vieții a vârstnicilor. Mediile și abaterea standard pentru cele patru dimensiuni sunt: 6,43 pentru relațiile familiale cu o abatere standard de 1,57; pentru satisfacția personală avem 50,6 și cu 4.52 abaterea standard; pentru sănătate 16,50 și 5,62 abaterea standard; pentru bănăstare avem o medie de 8,50 și 1,20 abaterea standard (Tabel 17).

Tabel 17. Media și abaterea standard

În urma analizei statistice pentru dimensiunea satisfacție personală s-a constatat că vârstnicii sunt cel mai multumiți de satisfacția personală și cel mai nemulțumiți sunt de relațiile cu familia.

Spunem că două (sau mai multe) variabile sunt asociate dacă, în distribuția comună a variabilelor, anumite grupuri de valori au probabilități mai mari de realizare simultană decât alte grupuri de valori. Cu alte cuvinte, dacă o variabilă ia o valoare, atunci celelalte variabile vor lua, cu probabilități mai mari, valori determinate de valoarea primei variabile.

Asocierea încearcă să determine dacă există o legătură adevărată între două variabile, examinând în ce măsură valorile specifice unei variabile sunt asociate cu valorile specifice ale celei de a doua variabile, într-un grad de probabilitate suficient de mare ca aceasta să nu fie doar efectul erorii de eșantionare.

Tabel 17. Calitatea vieții

Gradul de asociere l-am studiat pentru variabilele nominale vârsta și calitatea vieții. Gradul de asociere presupune tabelul de asociere (tabel 17), în care sunt prezentate relațiile dintre variabile. În eșantionul analizat, vârstnicii ce apreciază calitatea vieții lor au vârsta cuprinsă între 81-85 ani și 60-65 ani. Pentru celelalte categorii de vârstă, dimensiunile calității vieții sunt mai puțin specifice.

Răspunsurile obținute au fost prelucrate în programul SPSS iar procedura de analiză a constat în analiza descriptivă și asocierea.

3.7. Concluziile cercetării

Cercetarea prezintă o analiză a aspectelor care influențează nivelul de calitate a vieții pentru vârstnicii din comuna Poșaga, în raport cu câteva variabile socio-demografice: vârsta, genul, starea civilă, numărul de membri ai familiei și nivelul de școlarizare.

Analiza aspectelor referitoare la dimensiunea dezvoltare fizică au dus la atingerea primului obiectiv- evidențierea principalelor modificări fiziologice, psihologice și sociale care survin odată cu îmbătrânirea, precum și evaluarea stării de sănătate (incidența diferitelor tipuri de afecțiuni) și a veniturilor în raport cu necesitățile. Cei mai mulți vârstnici au vârsta cuprinsă între 81-85 ani, sunt văduvi și fără rețea de suport.

Principalele dificultăți cu care se confruntă vârstnicii comuna Poșaga sunt sărăcia și problemele de sănătate: veniturile sunt insuficiente în raport cu necesitățile; vârstnicii se confruntă cu o serie de probleme de sănătate, suferind concomitent de mai multe boli și cu deficiențe senzoriale. În urma analizei descriptive s-a constatat că 76,7% suferă de boli cronice, 43,3% au probleme de sănătate altele decât bolile cronice. În ceea ce privește venitul, acesta este mult sub mediu pentru 63,3% respondenți. De aici rezultă că sărăcia și problemele de sănătate sunt principalele probleme cu care se confruntă vârstnicii din comuna Poșaga. Se confirmă prima ipoteză.

Vârstnicii nu au o sursă principală de sprijin în rezolvarea diverselor probleme cu care se confruntă, chiar dacă ipoteza susține că familia este acea sursă. În urma analizei descriptive s-a constatat că vârstnicii consideră relația cu familia puțin importantă sau oarecum importantă pentru calitatea vieții și nu-s nici satisfăcuți, dar nici nesatisfăcuți de relațiile din cadrul familiei lor. Prin urmare, cea de-a două ipoteză nu se confirmă.

Ajutorul este, însă, necesar, lucru dovedit de faptul că jumate din vârstnicii chestionați primesc ajutor social, ajutor pentru încălzirea locuinței și POAD. Majoritatea vârstnicilor au avut într-adevăr nevoie să fie consultați de un medic specialist, dar nu au putut face acest deoarece a fost distanța prea mare sau lipsa mijloacelor de transport și nu-și permit pentru că este prea scump sau nu este acoperit de asigurarea medicală. Puține dintre nevoile de bază sunt satisfăcute de venitul pe care-l au vârstnicii. De aici rezultă că serviciile și prestațiile sociale pentru vârstnici sunt insuficient dezvoltate comparativ cu nevoia existentă. Se confirmă a treia ipoteză.

Din analiza descriptivă rezultă că cei mai mulți vârstnici declară că starea prezentă a sănătății lor îi limitează foarte mult în activități riguroase precum ridicarea unor obiecte grele, mersul pe jos pe o distanță mare și activități moderate, cum ar fi aplecarea, îndoirea, folosirea aspiratorului și mersul pe bicicletă. Raportându-se la ultimele șase luni, vârstnicii au afirmat că au fost nervoși, abătuți, deprimați, mai tot timpul epuizați, și foarte puțin fericiți, plini de energie sau de viață, puțin mulțumiți de lucururile pe care le fac în viață. Majoritatea nu au cu cine să discute chestii persoale sau rude, prieteni la care să ceară ajutor; consideră bunăstarea financiară destul de importantă pentru calitatea vieții și nemulțumiți de relațiile familiale. În urma tabelului de asociere, am observat că cele patru dimensiuni care definesc calitatea vieții a vârstnicilor este asociată cu vârsta, prin urmare ultima ipoteză este confirmată.

Prezenta cercetare are o serie de limite: designul cross-secțional al studiului, toate datele au fost obținute într-o singură etapă de consultare a respondenților, deci acestea reprezintă doar o imagine a situației examinate la un moment dat în timp. Datorită acestui fapt, nu putem testa relațiile de cauzalitate între calitatea vieții și o serie întreagă de variabile individuale care ar putea fi importante în înțelegerea mai profundă a fenomenului. Dacă ar fi să continui această cercetare, aș face unele schimbări, de exemplu aș face o cercetare longitudinală (2-3 ani), aș cuprinde o arie geografică mai mare, aș face comparație între respondenți de gen diferit, aș lua în calcul mediul în care trăiesc, relațiile cu comunitatea și gradul de implicare în viața socială.

Informațiile obținute prin intermediul chestionarului mi-au furnizat datele necesare pentru fundamentarea unei intervenții orientate spre îmbunătățirea nivelului de adaptare al vârstnicilor la schimbările determinate de vârstă și de statutul de persoană singură, spre stimularea vârstnicilor în direcția unei mai bune interrelaționări, comunicări, precum și sub aspectul implicării în activitățile de grup organizate la sediul primăriei Poșaga.

Capitolul 4. Designul metodologic al intervenției

4.1. Obiectivele intervenției

Încurajarea persoanele vârstnice participante la intervenție să adopte o perspectivă pozitivă asupra bătrâneții;

Încurajarea vârstnicilor de a-și folosi resursele de care dispun pentru îmbunătățirea gradului lor de adaptare la singurătate;

Dezvoltarea unor comportamente pozitive care să faciliteze o mai bună integrare socială în grup;

4.2. Grupul țintă și beneficiari

Grupul țină este reprezentat de zece vârstnici din comuna Poșaga. Ei sunt și beneficiarii direcți ai intervenției. Beneficiarii indirecți ai intervenției sunt reprezentați de lucrători sociali și familia.

4.3. Metode, tehnici, instrumente

Metoda utilizată pentru etapa de intervenție este metoda centrată pe sarcină și cea a grupului educativ și formare de abilități prin intermediul cărora voi încerca să intervin asupra elementelor pe care le-am identificat ca fiind problematice în etapa de cercetare.

Metoda centrată pe sarcină mi-a permis să efectuez o intervenție directă, pe termen scurt fiind o metodă eficientă și benefică în soluționarea problemelor la vârstnici legate de sentimental de siguranță, satisfacia personală și relațiile familiale. În plus, am folosit această metodă pentru că am fost presată de timp iar schimbarea dorită a fost adusă prin implicarea vârstnicilor la sarcinile de lucru date.

Pentru început am explorat problema, am ales sarcinile și am exersat metodele de rezolvare a sarcinilor, după care, împreună cu vârstnicii am discutat despre barierele care au apărut pe parcurs și am făcut o dezbatere pe temă.

Tehnicile utilizate în întervenție au fost: confruntarea, dezbaterea, răspunsul empatic și jocul de rol. Informațiile au fost expuse direct și discutate pentru a fi înțelese de vârstnici.

Instrumentul utilizat pentru desfășurarea grupului este planul de intervenție, care conține într-un mod cât mai detaliat informații despre fiecare întâlnire, cum ar fi: tema discutată, scopul întâlnirii, obiective stabilite și caracteristicele intervenției. Pentru realizarea grupurilor am utilizat materiale cu informații. Voi prezenta în tabelul de mai jos structura întâlnirilor.

Tabel 18. Plan de intervenție

Rolurile pe care le-am avut în intervenție sunt următoarele:

facilitator de posibilități – i-am ajutat pe unii vârstnici să-și clarifice problemele, să-și dezvolte capacitățile, prin consilierea de grup, oferirea de încurajări, ascultare activă, empatie, răbdare;

mediator –am ajutat la rezolvarea unor neînțelegeri care au survenit între diferiți participanți la activitatea de grup;

educator – oferirea de modele de comportament de adaptare la schimbările care survin în viața vârstnicilor;

facilitator de grup – prin grupul de consiliere pe care l-am condus.

4.4. Desfășurarea intervenției sociale propriu-zise

4.4.1. Grupul de consiliere

Activități: încurajarea participării fiecăruia dintre membrii grupului, recunoscând fiecăruia contribuția personală; facilitarea comunicării; ascultarea activă; reflectarea sentimentelor; empatizarea; stabilirea de scopuri specifice pentru procesul de grup și sprijinirea participanților pentru a-și defini scopuri utile și concrete; oferirea de feed-back; evaluarea continuă a procesului individual și de grup și a dinamicii de grup.

Criterii de selecție a beneficiarilor: zece vârstnici care au pafrticipat și în faza de cercetare și care au fost de acord să participe și la faza de intervenție; au vârsta cuprinsă între 60-75 de ani, de gen feminin și masculin.

Locul de desfășurare a activităților: sala de conferință a primăriei Poșaga.

Întâlnirea nr. 1

Scopul întâlnirii: construirea unui climat de încredere în cadrul grupului pentru facilitarea comunicării și creșterea gradului de atractivitate al acestei activități

Structura activității:

5 minute – am început desfășurarea acestei întâlniri cu un feedback emoțional inițial, prin care fiecare membru al grupului să aibă posibilitatea de a-și exprima starea sa afectiv-emoțională de moment. Un astfel de exercițiu are funcția de a contribui la „dezghețarea” atmosferei, prin încurajarea fiecăruia dintre participanții la grup de a comunica unul cu celălalt, de a-și asculta colegii de grup.

45 minute – fiecare dintre membrii grupului a povestit pe scurt care este motivul pentru care și-a dorit să facă parte din grupul țintă pentru desfășurarea intervenției. Această sarcină are rolul de a crea un sentiment de încredere la nivelul grupului, fiecare dintre participanți ajungând astfel să cunoască detalii mai mult sau mai puțin personale din viața celorlalți vârstnici.

5 minute – sumarizarea, respectiv punctarea pe scurt a principalelor motive pentru care fiecare dintre membrii grupului a participat la activitate;

5 minute – feedback emoțional de final, prin care fiecare dintre vârstnici își exprimă starea de moment, printr-un singur cuvânt, ca și modalitate de a încheia activitatea de grup, încercând astfel să facem o comparație între momentul de început al activității și finalul acesteia.

Observații la final de întâlnire: pentru prima întâlnire am considerat că este necesar să inventariez care sunt cauzele pentru care vârstnicii nu sunt mulțumiți de calitatea vieții lor, considerând că acesta este un bun punct de plecare pentru atingerea scopului general de grup. Acestea sunt foarte variate, principalele fiind: teama de singurătate; absența resurselor financiare suficiente; incapacitatea de a se autogospodări și absența unor persoane apropiate care să suplinească această funcție.

Întâlnirea 2

Scopul întâlnirii: clarificarea câtorva concepte referitoare la bătrânețe și la relațiile familiale, bunăstare și sănătate.

Structura de activități:

5 minute – feedback emoțional inițial

5 minute – sumarizarea celor discutate în întâlnirea anterioară, pentru a verifica acuratețea informațiilor reținute

50 minute – în cadrul acestei întâlniri, am prezentat participanților câteva aspecte privind perspectiva pozitivă asupra bătrâneții, le-am prezentat câteva perspective pozitive ale unor vârstnici din alte țări, în ceea ce privește modul de a se bucura de viață; am dat exemple, am stimulat participanții să pună întrebări și am încurajat dezbaterea unor aspecte care au născut controverse.

5 minute – feedback emoțional final

Observații la final de întâlnire: Referitor la relațiile familiale, bunăstare și sănătate și modul în care acestea pot contribui la o atitudine pozitivă asupra calității vieții, participanții la discuție au recunoscut că un sprijin financiar și o rețea de suport îi ajută mult în depășirea problemelor existențiale.

Întâlnirea nr. 3

Scopul grupului: transmiterea de informații către participanții la grup în legătură cu modalitățile prin care aceștia își pot depăși stările afectiv-emoționale negative care apar ocazional

Structura activității:

5 minute – activitatea de feedback emoțional inițial;

50 minute – discuții referitoare la problemele fiecăruia dintre participanții la grup: probleme de sănătate, probleme relaționale, probleme emoționale, probleme familiale. Pentru fiecare dintre aceste categorii de probleme am încercat să generăm, la nivel de grup, soluții pentru a le depăși sau, cel puțin, pentru a putea trece peste acestea în cel mai benefic mod cu putință. Este vorba astfel despre încercarea de a identifica și întări, la vârstnici, mecanismele de coping pentru a face față mai ușor unor situații problematice, acestea putând conduce la nivele mai ridicate de adaptare la propria situație, la propriile probleme și la condițiile de viață de persoană singură.

5 min- exprimarea, în câteva cuvinte, a principalelor impresii legate de ceea ce s-a întâmplat în cadrul grupului, de modul în care a decurs activitatea și de atmosfera generală creată.

5 minute – feedback emoțional de final.

Observații la final de întâlnire: la finalul acestei întâlniri, am constatat că aspectul despărțirii de familie reprezintă problema principală a vârstnicilor. Aceasta este asociată cu dificultățile specifice bătrâneții, cu problemele de sănătate, despre acestea le este cel mai ușor să vorbească.

Participanții la grup au apreciat că, în general, le-a plăcut modul în care a decurs activitatea și mai ales faptul că au putut vorbi liber despre problemele lor.

4.4.2. Consilierea individuală

Scopul consilierii individuale este de a clarifica, la persoana vârstnică, modul propriu de percepere și raportare la situația de a fi singur, fără rețea de suport și fără sprijin financiar, prin asigurarea unei atmosfere optime pentru ventilarea sentimentelor, a temerilor și grijilor sale.

Obiective:

Exprimarea gândurilor negative legate de starea de bătrânețe și boală;

Verbalizarea temerilor față de viitor;

Identificarea elementelor pozitive care pot fi considerate, în cazul fiecărei persoane în parte, resurse pentru îmbunătățirea stării de spirit;

Identificarea unor modalități adaptative de raportare situația de persoană singură

Criterii de selecție a beneficiarilor: Beneficiar a fost o singură persoană vârstnică (B.I.) care a întâmpinat o multitudine de probleme legate, în primul rând, de handicapul său, de situația de nu fi avut o familie a sa și de decesul soției. Am realizat patru ședințe de consiliere individuală, câte o întâlnire/săptămână. Am optat pentru această formă de intervenție deoarece am observat, din faza de evaluare inițială, faptul că domnul B.I. are nevoie de discuta despre problemele prin care a trecut și despre sentimentele sale referioare la acestea.

Locul de desfășurare a activităților: domiciliul beneficiaruluu- sat Corțești,comuna Poșaga.

Structura activității de consiliere:

a) faza inițială: focalizarea pe situația prezentă, concentrată pe „aici și acum”, respectiv pe starea emoțională a vârstnicului, pusă în legătură cu evenimentele care au produs-o; stabilirea scopurilor;

b) faza de mijloc: realizarea clarificărilor la nivelul modificărilor determinate singurătate; realizarea detensionării emoționale și ameliorarea stării sale generale; identificarea unor modalități adaptative de raportare la propria stare.

c) faza finală: sumarizarea progreselor făcute; discutarea altor probleme actuale ale vârstnicului;

La finalul ședințelor de consiliere, am constatat faptul că domnul B.I. a cunoscut o îmbunătățire a stării sale generale. Era puțin mai detașat, a dorit să participe la activitățile recreative organizate cu întregul grup. În acest context, a povestit cu ceilalți participanți la activități ascultând, totodată, cu interes, ceea ce spun ceilalți.

4.4.3. Activități recreative

Scopul acestor activități a fost de a stimula interacțiunea dintre cele zece persoane, în direcția dezvoltării unei atmosfere pozitive, caracterizate printr-un grad sporit de relaționare și comunicare.

Locul de desfășurare a activităților: sala de conferință a primăriei Poșaga

Tema: Serbarea celor născuți în luna decembrie și ianuarie.

Sărbătoriților li s-au oferit cadouri, dulciuri, băuturi răcoritoare, au ascultat genul de muzică preferată. Într-o atmosferă călduroasă s-a cântat și unii vârstnici au dansat pe melodia preferată, au fost cooperanți, încântați și mulțumiți.

4.5. Evaluarea finală

Scopul: determinarea măsurii în care s-a reușit îmbunătățirea nivelului de adaptare al vârstnicilor la schimbările determinate de vârstă și de situația de dependență, precum și nivelul integrării sociale.

Rezultate așteptate: Persoanele vârstnice participante la intervenție și-au clarificat sentimentele legate de statutul de persoană singură; Persoanele vârstnice manifestă un nivel sporit de integrare socială; Vârstnicii participanți la intervenție manifestă un nivel sporit de adaptare la statutul de persoană singură.

Populație: cele zece persoane vârstnice participante la intervenție

Metode de evaluare: interviul calitativ nestructurat

Rezultatele evaluării finale: Pentru identificarea progreselor înregistrate în urma implementării intervenției, respectiv realizarea evaluării finale, am folosit ca și metodă de cercetare interviul calitativ nestructurat, care este conține întrebări din chestionar realizat în evaluarea inițială. Aceasta pentru a facilita compararea răspunsurilor obținute la început cu cele culese după încheierea intervenției. Persoanele vârstnice cu care am lucrat au avut o deschidere mai mare spre comunicare, spre exprimarea sentimentelor, având în vedere faptul că, până în acel moment, aceste comportamente nu existau. Au început să vorbească mai mult între ei, să schimbe impresii, să aprofundeze ceea ce s-a povestit în conextul activității de grup. Așadar, intervențiile desfășurate și-au atins scopul, în sensul realizării unei detensionări și al scăderii gradului de disconfort general al persoanelor vârstnice singure. Aceasta prin activitățile orientate spre comunicare, spre identificarea și exprimarea sentimentelor, spre crearea de contexte armonioase, confortabile care să le permită acestor persoane să discute liber, cu semenii lor dar și cu alte persoane care pot să le aducă, într-o formă sau alta, alinare.

4.6. Concluziile intervenției

Procesul de intervenție a început cu pași rapizi stabilind un contact direct cu vârstnicii desfășurându-se într-un mediu favorabil pentru schimbarea atitudinii și acceptarea intervenției, sala de conferință a Primăriei Poșaga.

Pentru reabilitarea aspectului moral, al respectului pentru persoana în vârstă – respinsă astăzi de o societate în criză de valori am încercat să implementez în rândul persoanelor vârstnice idei și principii care să îi ajute în abordarea unei atitudini pozitive față de bunăstare, relații familiale și satisfacția personală.

Consider că pentru aceasta este nevoie, în continuare, de consiliere și terapie suportivă; consilierea în situații de criză; consilierea familiilor beneficiarilor; managementul conflictului, mediere și negociere; cunoașterea drepturilor și obligațiilor în termeni accesibili nivelului de înțelegere al fiecăruia; educația pentru sănătate va oferi persoanelor vârstnice o arma de luptă împotriva prejudecăților pe care lumea și chiar și ei le adoptă, conform căreia sunt cele mai ,,nesănătoase” persoane din societate.

Capitolul 5. Concluzii finale

În prima parte a lucrării am sintetizat într-o manieră mai amplă cunoștințele acumulate în cei trei ani de facultate. Am încercat să îmbin într-un mod cât mai posibil printr-o abordare cuprinzătoare aspectele teoretice și cele practice, pentru realizarea unei lucrări bazate pe proiectul de cercetare.

În lucrare am încercat să scot în evidență faptul că bătrânețea este un fenomen asociat cu un complex de dificultăți specifice acestui moment al vieții. Odată cu înaintarea în vârstă, se produc o serie de modificări de status și rol iar unul din lucrurile care îi tulbură cel mai tare pe vârstnici sunt situațiile noi care apar și pe care trebuie să le înfrunte.

Ceea ce a vrut să evidențieze studiul de față a fost luarea în considerare a factorilor relevanți din perspectiva vârstnicilor. Dezvoltarea fizică, relațiile familiale, sănătate, bunăstare și satisfacția personală se asociază cu nivelul scăzut al calității vieții.

Prin intermediul cercetării aferente problemei indicate, cercetare realizată cu ajutorul metodei cantitative am format un ansamblu de date. Atunci când am încercat să identific nevoile și resursele ce țin de calitatea vieții, am observat importanța pe care vârstnicii o acordă relațiilor familiale și bunăstării financiare; starea de sănătate precară care-i limitează pe vârstnici în efectuarea unor activități și măsura în care sunt mulțumiți de lucrurile pe care le fac în viață. Veniturile reduse, scăderea puterii de cumpărare, mărirea prețurilor crește vulnerabilitatea vârstnicilor și amplifică riscul de sărăcie și excluziune socială a acestei categorii de persoane.

De asemenea, această cercetare dovedește că vârstnicii au nevoie de sprijin continuu din partea membrilor familiei și că asistența sociopsihologică este esențială pentru a ajuta la adaptarea vârstnicilor la noile condiții de viață. Informațiile obținute prin intermediul chestionarului mi-au furnizat datele necesare pentru fundamentarea unei intervenții orientate spre îmbunătățirea nivelului de adaptare al vârstnicilor la schimbările determinate de vârstă și de situația de dependență, spre stimularea vârstnicilor în direcția unei mai bune interrelaționări, comunicări, precum și sub aspectul implicării în activitățile de grup organizate.

Degradarea condițiilor de viață este influențată și de lipsa economiilor în majoritatea gospodăriilor de pensionari (economii disponibilizate în condiții de criză: deces al partenerului, afecțiuni grave, probleme cu locuința) (Riscuri și inechități sociale în România, 2009).

În urma implementării activităților de intervenție – consilierea de grup, consilierea individuală și implicarea în activități recreative, am observat o îmbunătățire a stării generale a persoanelor în vârstă. Am identificat o deschidere mai mare spre comunicare, spre exprimarea sentimentelor, având în vedere faptul că, până în acel moment, aceste comportamente nu existau.

BIBLIOGRAFIE

Bodogai, S.I. (2008). Protecția Socială a Persoanelor Vârstnice. Teză de doctorat, București

Comisia Europeană. (2009). Studiu Eurobarometru privind sărăcia și excluziunea socială. Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene

Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice. (2009). Riscuri și inechități sociale în România

Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice. (2009). Îmbătrânirea populației în context european și în România

Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice. (2010). Excluziunea socială a persoanelor vârstnice

Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice. (2010). Calitatea vieții persoanelor vârstnice din România,

Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice. (2010). Sărăcia și standardul decent de viață al persoanelor vârstnice din România

Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice. (2010). Reglementarea, organizarea și funcționarea sistemului național de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice

Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice. (2013). Evoluția condițiilor de viață ale populației vârstnice din România în perioada 2007-2012

Fontaine, R. (2008). Psihologia îmbătrânirii, Iași: Polirom

Harman, D. (2011). Phenomena and Theories downloaded from gerontologist.oxfordjournals.org at Central University Library of Bucharest on September 23

Mărginean I. (2007). Politici de reformă în domeniul pensiilor, Calitatea Vietii, 3-4: 321-338

Muscan, C.M. (2012). Asistarea persoanelor în vârstă: Modalități și soluții. Teză de dctorat, Cluj Napoca

Nechita, M. (2008). Resurse și nevoi la persoanele de vârsta a treia. Baia Mare: Editura Universității de Nord

Pescaru-Urse, D., Popescu, R. (2009): Politici familiale și de gen în România. Buzău: Editura Alpha MDD

Preda, M. (2001), Politica Socială Românească între sărăcie și globalizare, Iași: Polirom

Rotariu, T., Mureșan, C., Rebeleanu, A., Hărăguș, P.T. & Hărăguș, M. (2009). Raport privind situația vârstnicilor din România. Centrul de Studiere a Populației Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj Napoca

Stănculescu M.S. (2004). Sărăcie urbană și sărăcie rurală, București: Institutul de Cercetare a Calității Vieții

Stănculescu M.S., Berevoescu I. (2007). Sărac lipit, caut altă viață, Nemira.

Teșliuc C.M., Pop L. & Teșliuc E.D. (2001).Sărăcia și sistemul de protecție socială, Iași Editura Polirom

Zamfir C. (1994), Dimensiuni ale sărăciei, București: Editura Expert,

Hotărârea Guvernului României nr.23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial nr. 25 din 13 inuarie 2010

Hotărârea nr.1827 din 22 decembrie 2005 privind aprobarea Programului de implementare a Planului național antisărăcie și promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006-2008;

Hotărârea nr.541 din 9 iunie 2005 pentru aprobarea Strategiei nationale de dezvoltare a sistemului de asistenta sociala pentru persoanele vârstnice în perioada 2005 – 2008

Hotărârea nr.488 din 26 mai 2005 privind aprobarea sistemului național de indicatori de incluziune socială;

Legea asistenței sociale nr.292/20.12.2011, publicată în Monitorul Oficial nr.905/20.12.2011

Legea Nr.17 din 6 martie 2000, republicată, privind asistența socială a persoanelor vârstnice

Legea Nr.294 din 21 decembrie 2011, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012

Legea Nr. 215 din 23 aprilie 2001, republicată, Legea administrației publice locale

Legea nr. 416 din 18 iulie 2001 privind venitul minim garantat;

Legea nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul național de asistență socială;

Legea nr. 16 din 6 martie 2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății

Ordin Nr.246 din 27 martie 2006 privind aprobarea Standardelor minime specifice de calitate pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice și pentru centrele rezidențiale pentru persoanele vârstnice

*** Institutul Național de Statistică (INS) Studiul Generații și gen, 2007

*** INS, Dimensiuni ale incluziunii sociale în România, 2008

*** INS, Coordonate ale nivelului de trai în România. Veniturile și consumul populației, edițiile 2009-2013

*** INS Anuarul Statistic al României, edițiile 2009-2010

*** INS, Condiții de viață ale populației din România, edițiile 2010-2014

*** INS, Coordonate ale nivelului de trai, 2010

*** INS, Riscuri și inechități sociale în România, 2010

*** INS, Numărul de pensionari și pensia medie lunară, 2010

*** Planul Național de Dezvoltare 2007-2013

*** Strategia națională pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția persoanelor vârstnice 2015-2020

Resurse web :

www.age-platform.org;

www.mmuncii.ro.

http://www.insse.ro

ANEXA 1. „Calitatea vieții persoanelor vârstnice din comuna Poșaga”

CHESTIONAR DE EVALUARE A CALITĂȚII VIEȚII PERSOANELOR VÂRSTNICE

II.Dezvoltarea fizică și starea de sănătate

Cu dizabilități

Nu

Da, încadrat în grad de handicap

ușor

mediu

accentuat

grav

Deficiențe

Nu

Da

senzoriale

motorii

intelectuale

afective

III. Relații familiale

Cât de satisfăcut(ă) sunteți de relațiile din cadrul familiei dvs., în ansamblu? (bifați o variantă)

Foarte satisfăcut(ă)

Satisfăcut(ă)

Nici satisfăcut(ă) nici nesatisfăcut(ă)

Nesatisfăcut(ă)

Foarte nesatisfăcut(ă)

Cât de importante sunt relațiile familiale pentru calitatea vieții dvs.? (bifați o variantă)

Foarte importante

Destul de importante

Oarecum importante

Puțin importante

Neimportante

IV. Bunăstarea financiară

Cum ați descrie venitul dvs.? (bifați o variantă)

Sub medie

Mult sub medie

Primiți sprijin financiar și din alte surse (ex.donații,indemnizații,venituri din investiții)? ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Cât de multe din nevoile de bază ale dvs. (de ex. mâncare, îmbrăcăminte, condiții adecvate de locuire) pot fi satisfăcute de venitul familiei? (bifați o variantă)

Toate

Majoritatea

Unele

Puține

Nici unele

6. Cât de importantă este bunăstarea financiară pentru calitatea vieții dvs?(bifați o variantă)

Foarte importantă

Destul de importantă

Oarecum importantă

Puțin importantă

Neimportantă

V.Sănătatea

7. Suferiți de o boală cronică sau o problemă de sănătate care durează sau va dura mult timp?

DA

NU

8. În ultimele 6 luni ați avut probleme de sănătate, altele decât boli cronice?

DA

NU

9. Daca v-ați compara starea dvs. de sănătate cu cea de acum 6 luni, cum ați aprecia starea dvs de sănătate în prezent?

mult mai bună decât acum 6 luni

ceva mai bună decât acum 6 luni

aproximativ la fel de bună ca acum 6 luni

ceva mai proastă decât acum 6 luni

mult mai proastă decât acum 6 luni

10. A fost vreodată, pe parcursul ultimelor 12 luni, când într-adevăr ați avut nevoie să fiți consultat de un medic specialist, dar nu ați putut face acest lucru?

DA

NU

11. Care a fost motivul principal pentru care nu ați apelat la un medic specialist?

12. Următoarele întrebări se referă la activități pe care le puteți efectua într-o zi obișnuită. Starea prezentă a sănătății dvs vă limitează în efectuarea acestor activități? Dacă da, în ce măsură?

13. În ultimele 6 luni, cât timp…

14. În general, cât de satisfăcut sunteți în prezent de următoarele aspecte:

15. În general, în ce măsură sunteți mulțumit de lucrurile pe care le faceți în viață?

1. Deloc

2. Puțin

3. Mult

Îți mulțumesc că ai completat chestionarul