Calitatea Serviciilor Sociale Prestate Persoanelor Virstnice Singuratice
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
CATEDRA ASISTENȚĂ SOCIALĂ
“Calitatea serviciilor sociale prestate persoanelor virstnice singuratice (în baza studiului realizat la direcția de Asistență socială sect.Botanica)”
Teză de licență
Specialitatea – Asistență Socială
Coordonator Ștințific: Stela Milicenco, doctor, conf. universitar
Autorul:
Dașan Maria
CHIȘINĂU-2015
CUPRINS
Abrevieri……………………………………………………………………………………………….
INTRODUCERE……………………………………………………………………………….……..
Capitolul I.Probleme caracteristice pentru persoanele de vîrsta a treia
Abordări conceptuale privind fenomenul – bătrânețea …………………………………………………….
1.2 Factorii care generează vulnerabilități persoanelor de vîrsta a treia, probleme asociate bătrîneții.
1.3 Cadrul legal și național de protecție a persoanelor vîrstnice ……………………………………………….
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI……………………………………………………………………………………..
Capitolul II. Tipologia serviciilor sociale acordate persoanelor vîrstnice
2.1 Servicii sociale prestate persoanelor de vîrsta a treia singure în dificultate, sect Botanica
2.2 Direcția de Asistență socială sect. Botanica…………………………………………………………………….
2.3 Rolul și atribuțiile asistentului social, în prestarea și acordarea serviciilor sociale persoanelor vîrstnice..
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI…………………………………………………………………
BIBLIOGARAFIE …………………………………………………………………………………..
Anexe………………………………………………………………………………………………..
Anexa nr.1……………………………………………………………………………………………
Anexa nr.2……………………………………………………………………………………………
ABREVIERI
BNS – Biroul național de statistică
RM – Republica Moldova
APL- Administrația publică locală
DAS Botanica – Direcția de Asistență socială sect. Botanica
MPSFC – Ministerul Muncii și Protecției Sociale a Familiei și Copilului
DASPF – Direcția Asistență Socială si Protecția Familiei
INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate:
Societatea zilelor noastre, profund orientatǎ spre tineri și pe problematica specificǎ acestora, are tendința de a respinge și chiar devaloriza vârsta a treia, consideratǎ adesea inutilǎ, nesemnificativǎ și neimportantǎ. Aceastǎ lipsǎ de respect poate fi întâlnitǎ în societate în ansamblul sǎu, dar și la locul de muncǎ, în familie, în mass-media, în toate formele sale. Aceastǎ situație este contrastantǎ cu ceea ce se întâmpla în societǎțile arhaice și tradiționale, unde persoanele de vârsta a treia se bucurau de maximum de autoritate și respect și, implicit, protecție, e trist dar adevarat. Indiferență populației din societatea contemporană, față de vârsta a treia, generează o mulțime de probleme persoanelor de această vârstă, pe care ei nu sunt capabili și nu au posibilitatea de a le rezolva de sine stătător, apelînd adesea la ajutor din afara. Astfel este necesară crearea și existența unor servicii de ajutorare a acestei categorii de vârstă în depășirea problemelor cu care se confruntă. La începutul anului 2014 în Republica Moldova locuiau 559,5 mii persoane în vîrstă de 60 ani și peste, ce constituie circa 15 la sută din numărul total al populației stabile. Aproximativ două treimi din numărul total al vîrstnicilor locuiesc în mediul rural. În funcție de vîrstă, se constată că fiecare a treia persoană este în vîrsta cuprinsă între 60-64 ani, iar 13,7% sunt persoanele care au mai mult de 80 ani.
Pe parcursul ultimilor ani, ponderea persoanelor în vîrstă de peste 60 ani a crescut nesemnificativ, dar în anul 2013 coeficientul de îmbătrînire al populației s-a majorat comparativ cu anul precedent cu 0,4 puncte procentuale, constituind 15,7%. Procesul de îmbătrînire a populației este mai avansat în mediul rural, unde persoanele în vîrstă de peste 60 ani reprezintă 16,1% din totalul populației rurale, față de 15,2% în mediul urban. Conform acestor date statistice, rezultă și este bine stiut faptul că țara noastră deja de mulți ani se confruntă cu problema îmbătrînirii demografice, o problemă națională, care afectează atiît populația tînără(copii), cît și cea vîrstnică, în special. Cu privire la recensămîntul din 2004 se impune a fi menționat, că atît în mediul urban, cît și în cel rural fiecare a cincea gospodărie casnică era formată dintr-o singură persoană, în majoritate fiind femei (67%).Vîrsta medie a persoanelor singure era de 60,3 ani, iar în mediul urban – 53,4 ani și în cel rural -64,8 ani. Aproape 61%, din rîndul celor 229 mii de persoane singure înregistrate la recensămînt, o constituiau pensionarii și persoanele întreținute de stat, cu vîrsta medie de 71,5 ani și în marea majoritate erau văduvi (83,5%).
După cum vedem în țara noastră avem un număr mare de persoane de vârsta a treia, singure, care sunt împărțite în două categorii: pensionarii și persoanele întreținute de stat. Acese două categorii sînt beneficiari direcți ai serviciilor sociale, confruntîndu-se adesea cu probleme cum ar fi singurătatea, dependența, sărăcia, marginalizarea, discriminarea, instituționalizarea, violența, starea fizică precară, etc. Aceste probleme necesită o atenție maximă și acțiuni eficiente, de aceea este nevoie de identificat și de creat serviciile sociale specifice și prestate corect și calitativ de specialiștii în domeniu.
Am ales această temă, specifică pentru persoanelor de vârsta a treia, deoarece pe parcursul a 3 ani de studii am aflat tot mai mult despre viața persoanelor vîrstnice, care nu este nici pe departe ușoară, acest fapt m-a influiențat să aleg această temă, pentru a analiza mai îndeaproape problemele asociate acestei categorii de vîrste cît și serviciile destinate rezolvării acestora .
Gradul de investigare a problemei: La scrierea acestei lucrări m-au ajutat următoarele surse : Pe site-ul BNS am găsit informație despre numărul total al vîrstnicilor din țara noastră, în special numărul aproximativ de persoanelor singure .
Analiza modificările fizice și psihologice ale persoanelor de vîrsta a treia au fost preluate din capitolul Probleme ale vârstei a treia, coordonat de Venera Bucur și Adina Maciovan din cartea , Tratat de Asistență socială autor G. Neamțu
O susră importantă în care sunt analizate problemele asociate bătrîneții este cartea de Asistența socială a grupurilor de risc, și anume capitolul publicat se Emilia –Maria Sorescu, Asistența socială a persoanelor vîrstnice volum coordonat de Doru Buzducea.
Asistența socială ca sistem de acțiune, autor Aliona Onofrei, din această carte am extras informație corespunzătoare pentru capitolul 1 paragraful 1.3 cu privire la cadrul legal de protecție și susținere a persoanelor vîrstnice , deasemenea această lucrare mi-a fost de ajutor și la capitolul 2 în special paragraful 2.1 cu privire la serviciile sociale prestate persoanelor vîrstnice.
Scopul tezei: Identificarea serviciilor sociale acordate persoanelor vîrstnice singuratice și determinarea calității acestor servicii, ( în baza modelului Direcției de asistență socială).
Pentru a atinge acest scop avem nevoie de următoarele obiective:
Analiza conceptului – bătrînețe și a altor concepte specifice vîrstei a treia;
Determinarea factorilor care crează vulnerabilități la această vîrstă și problemele asociate aceste vîrste;
Identificarea serviciilor sociale destinate persoanelor virstnice singure aflate în dificultate;
Determinarea rolului asistentului social în prestarea și acordarea serviciilor sociale, persoanelor de vîrsta a treia singuratice;
Generalizarea, sistematizarea datelor și elaborarea concluziilor, cît și recomandarilor, privind problema abordată;
Baza teoretică-metodologică a lucrării
Studierea și evaluarea problemelor pe care le întîmpină vîrstnicii singuratici aflați în dificultate cît și serviciile care sunt destinate pentru rezolvarea problemelor lor, a fost posibilă prin definirea și analiza multidimensională a conceptelor sociale privind: bătrînețea, dependență, vulnerabilitatea, handicapul, discriminarea, singurătatea, izolarea, marginalizarea ș.a, cît și prin identificarea serviciilor sociale existente, destinate pentru îmbunătățirea veți personelor vîrstnice singure, care se confruntă cu diferite probleme, ne avînd posibiliteatea de a le rezolva de sine stătător.
Teoriile în mod formal pot fi definite ca un set de concepte și formulări prin care teoria manifestă o viziune organică asupra fenomenelor veții sociale, pe bază teoretică pot fi întreprinse acțiuni concrete cu ajutorul caror apot fi mai ușor întelese fenomenele sociale sau comportamentul persoanelor din jur. Ca teorii de referință în lucrarea dată sunt: teoria îngrijirii, teoria perderii și separării, teoria dezangajării sociale, ș.a.
Teoria îngrijirii. Această teorie ocupă un loc central în sistemul teoriilor specifice dat fiind faptul că ea se află în imediată apropiere cu obiectivul principal al asistenței sociale.
Astfel prin activitățile sale de asistență socială se urmărește ajutorarea persoanelor aflate în dificultate, care nu pot să-și rezolve de sine stătător problemele. (Martin Davies)
Teoria perderii și separării Această teorie provine din teoria atașamentului. A pierde înseamnă a fi deposedat de ceva, a rămîne fără ceva / cineva, a nu mai avea ceva / pe cineva, a fi separat sau lipsit ( pentru todeauna ) de o ființă dragă. (John Bowlby)
Teoria dezangajării sociale a fost propusă de Cumming and Henry în anii ’60 și încearcă să explice cauzele scăderii treptate a gradului de implicare socială a persoanelor vîrstnice. În primul rînd, autorii constată că există o serie de factorii care nu se află sub controlul individului, cum ar fi pensionarea obligatorie, dispariția partenerului de viață, a rudelor și prietenilor etc.
În alte situații, chiar persoana în vîrstă este cea care decide asupra unei reduceri treptate a implicării în viața socială, petrecînd tot mai mult timp singură sau într-un grup social restrîns, cel mai adesea membrii apropiați ai familiei. Ca urmare, în opinia autorilor citați mai sus, o dezangajare progresivă ar reprezenta modalitatea optimă de adaptare la caracteristicile vîrstei a treia.
Metodologia cercetării
În vederea cercetării subiectului propus au fost aplicate următoarele metode:
Metoda Interviul – este utilizată pe scara largă în științele socioumaniste, precum și în practica diferitor profesii. Din perspectiva cunoașterii științifice, Interviul este un important instrument de culegere a datelor referitoare la experiența de viață a subiecților investigați și, totodată o formă de interacțiune psihologică și socială cu influiență imediată asupra comportamentului actorilor implicați. În lucrarea dată vom avea două ghiduri de interviu, unul pe care îl vom efectua cu beneficiarii (vezi anexa nr.1), iar unul care îl vom efectua cu experții. ( vezi anexa nr. 2).
Metoda Studiul de caz- este o metodă calitativă și se instituie într-o procedură de abordare a unei entități sociale, de la indivizi pînă la comunități sau organizații, cu scopul de a ajunge la o imagine cît mai completă despre această entitate.
Structura lucrării, “CALITATEA SERVICIILOR SOCIALE PRESTATE PERSOANELOR VÎRSTNICE SINGURATICE (în baza studiului realizat la direcția de Asistență socială sect.Botanica)” este formată din 2 capitole, Capitolul I.Probleme caracteristice pentru persoanele de vîrsta a treia, acest capitol este compus din 3 paragrafe, concluzii și recomandării .
Paragraful 1.1 conține – Abordări teoretico – metodologice privind conceptul de bătrînețe, din trecut cît și din prezent..În paragraful 1.2 sunt evidențiați – Factorii care generează vulnerabilități persoanelor de vîrsta a treia cît și problemele asociate acestei vârste, iar în paragraful 1.3 sunt indicate și enumerate – actele normative de protecție și susținere a personalor vîrstnice în dificultate, la toate cele trei nivele local, raional și central.
Capitolul II. Tipologia serviciilor sociale perestate persoanelor de vîrsta a treia, acest capitol are deasemenea 3 paragrafe. Paragraful 2.1 se numește Serviciile sociale prestate persoanelor de virsta a treia singure în dificultate, sect. Botanica,
Paragraful 2.2 Direcția de asistență social sect. Botanica, Pragraful 2.3 – Rolul asistentului social în prestarea și acordarea serviciilor sociale persoanelor vîrstnice .
Capitolul I.Probleme caracteristice pentru persoanelor de vîrsta a treia
1.1 Abordări conceptuale privind fenomenul – bătrânețea
Referindu-ne la îmbătrînire ca noțiune, aceasta desemnează diverse situații de uzură, declin, de scădere a plasticibilității a fecundității a potențialității evolutive și creatoare. Un sistem natural ajuns la capătul evoluției sale este un sistem îmbătrînit. ,,Ca etapă distinctă de vârstă, bătrânețea reprezintă o „perioadă de profundă degradare și involuție a principalelor funcții ale organismului uman,,
Problema îmbătrînirii, a bătrîneții, a limitei normale pe care o are desfășurarea veții omenești, a prelungirii tinereții și a îndepărtării acesteia în limitele naturale nu este o preocupare strict științifică și filozofică de interes academic. Ea îi frămîntă de milenii pe oamenii preocupați de propria lor soartă și de soarta persoanelor apropiate. Ea devine astăzi o problemă de o importanță crescîndă socială, sanitară, economică și culturală.
Cele mai vechi mărturii cunoscute cu privire la bătrînețe și la problemele ei, datează încă din jurul anului 1600 î.e.n din perioada lui Hamurabbi, cînd exista concepția că viața este eternă, moartea – un accident, iar despre bătrînețe se credea că este pedeapsa spiritului. Diverși filosofi greci considerau bătrînețea stare naturală și etapă finală a veții (Empedocles), stare de diminuare a umorilor (Hippocrates);
Aristotel considera bătrînețea plină de stereotipurii și o privea cu pesimism și resemnare.
Studii mai recente asupra bătrîneții au fost facute de Francis Bacon, care evidențiază că organismul are o energie proprie ce scade la bătrînețe; Hunter William și Hunter John contribuie la conturarea relațiilor dintre vîrsta cronologică și cauzele morții; O concepție modernă asupra diagnosticului și tratamentului o are Fisher, ce face legătura dintre scăderea energiei la vîrstnici și bolile acestora (se diminuiază energia redefinirii Sinelui).
Bătrinețea este un fenomen inexorabil caracteristic întregii populații de pe glob.În acest context este sugestivă afirmația gerontologului francez Simion de Beavoir că despre bătrânețe știe toată lumea, dar ce este ea știu numai bătrînii.
Este cunoscut, că populația întregii planete se află sub semnul procesului îmbătrânirii demografice.Inițialmente, acest fenomen a apărut și s-a dezvoltat în țările avansate din punct de vedere economic și social ale Europei Occidentale și Centrale, dar ulterior și celelalte țări au început să se confrunte cu acest fenomen.
Statisiticile demografice ale ultimilor ani indică o creștere masivă a ponderii persoanelor vârsnice în cadrul populației, ceea ce anticipează o accelerare și o menținere a aceste evoluții.În anul 1990, doar 9% din totalul populației mondiale avea vîrsta de peste 60 de ani, indicînd accentuarea procesului de îmbatrînire demografică.
În prezent se estimează că populația Terei de peste 60 de ani este de 601 mln.de oameni; cel mai bătrîn continent este considert Europa, iar cel mai tânăr – continentul african, unde vârsta medie a populației este aproximativ egală cu jumătate din vârsta medie a populației din Europa.
Bătrîn – (din latinescu betranus) definește persoana de vârstă postadultă, persoana care a împlinit și a depășit 60 de ani, în ultimul timp însă – persoana care a împlinit și a depășit 65 de ani;
Bătrânețea – perioada finală a veții care începe cu vîrsta de 60 de ani, dar în ultimul timp mai acceptată este vârsta de 60 de ani, pentru că are loc prelungirea veții. Acestui proces îi este caracteristic diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice, fiind universal și caracteristic tuturor ființelor vii;
Persoana în vârstă – formulă recomantată de ONU pentru desemnarea unei persoane ce aparține populației vârsnice, care are peste 60 sau 65 de ani,ultima fiind mai acceptată, evitând folosirea denumirii de batrîn, ceea ce se consideră a avea conotații negative;
Persoană vîrstnică singură – persoana vîrstnică care are 60 sau 65 de ani și care locuiește de una singură neavînd nici un ajutor sau sprijin din partea alte persoane, din anumite motive, ( copii sunt plecați peste hotare și comunică foarte rar, nu are rude apropiate care ar putea să o ajute . etc), astfel unica speranță ramîne a fi autoritățile publice locale ( Direcția de asistență socială ).
Gerontologie (din greacă: geront – bătrân și logos – știință) – ramură a biologiei și medicinii care se ocupă cu studiul îmbătrânirii ca proces fiziologic cu aspecte biologice și sociale (specificul fiind al gerontologiei sociale). Termenul de gerontologie a fost folosit pentru prima dată în anul 1903, de către medicul rus I.Mecinikov;
Geriatrie (din greacă: geras – bătrânețe și iatreia- tratament) – ramură a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor bătrâneții și a senilității, cu prevenirea și tratarea lor;
Gerontologie socială – disciplină care se ocupă cu studiul problemelor sociale ale îmbătrânirii, integrâmd componentele gerontologiei și ale sociologiei.
vîrstă înaintată –se utilizeara pentru perioada de viață a omului care urmează după maturitate și ține pînă la sfîrșitul existenței sale. Această perioadă mai este numită și vârsta a treia, perioada de involuție, perioada de bătrînete sau senescența .
Din punct de vedere demografic, populația în vârstă poate fi considerată ca o entitate globală, dacă evidențiem distincția subgrupurilor specifice, dintre care următoarele sunt cele mai specifice:
bătrânețea primară (65 – 75 de ani);
bătrânețea medie (76 – 85 de ani);
bătrânețea longevivă( peste 85 de ani).
Persoanele în etate sunt considerate persoane cu risc, adica vulnerabile, cu nevoi spceciale, care impun ajutor și protecție pentru a trăi în condiții decente.
De aceea, Organizația Mondială a Sănătății a stabilit grupele persoanelor vârstnice supuse riscurilor speciale, în planul sănătății și în cel al situației sociale și economice, atrăgând atenția asupra elaborării politicilor sociale pentru populația în vârstă și inițierea programelor concrete de asistență socială.
Aceste grupe sunt următoarele:
persoanele foarte în vârstă (peste 85 de ani);
persoanele în vârstă ce locuiesc singure;
persoanele ce locuiesc în aziluri sau centre medico-sociale ;
persoanele în vârstă fără copii;
femei în vârstă, în special văduvele și femeile necăsătorite;
persoanele ce suferă de afecțiuni sau handicapuri grave;
cupluri în vârstă din care unul din membri este grav bolnav.
Organizația Națiunilor Unite împreună cu țările membre au evidențiat, în anul 1998, că populația în vârstă este purtătorul atât al tradiției, cât și al vieții, prezentînd în același timp potențialul intelectual promovat.
În baza acestei argumentări au fost prelucrate acte legislative, în baza cărora au fost instituite urmatoarele drepturi pentru persoanele în etate:
dreptul persoanei în etate la o existență destoinică, securitate și posibilitate practică de realizare a propriului potențial;
dreptul de a avea o pensie garantată, înlesniri speciale și alte izvoare de venituri, care trebuie să fie nu mai mici de coșul minim de consum,care ar permite un trai eficient, fiind asigurat de venituri;
dreptul alegerii locului de trai, având posibilitatea deplasării pe teritoriul țărilor independente;
dreptul la muncă;
dreptul la deservire medicală calitativă, ceea ce permite menținerea și reabilitarea nivelului fizic, moral și emoțional,prelungind perioada activă a vieții;
dreptul de a primi, în caz de necesitate, servicii de îngrijire la domiciliu, dar și de a apela la acordarea serviciilor instituțiilor specializate,care asigură condiții umane de viață;
dreptul de a transmite cunoștințele sale tineretului și de a participa activ la educația patriotismului la tineri;
dreptul de a fonda organizații și uniuni ale veteranilor, persoanelor în vârstă, având posibilitatea de a reprezenta și a apăra interesele acestora în organele de conducere etc.
Îmbătrânirea demografică este un proces ireversibil, pentru că, asa cum a spus și Boutros Ghali, persoana în vârstă reprezintă acea minoritate, din care vor face parte majoritatea oamenilor.
Atitudinea față de persoanele în vârstă a pendulat de-a lungul timpului, în diferite arii geografice între respect, venerație, ignorare și marginalizare.
Înțelepciunea bătrânilor a fost un fenomen apreciabil, fiind prezent în diferite epoci istorice. În Biblie Longevitatea era privită ca o probă de înțelepciune și calitate, ca o favoare și binecuvântarea, fiind acordată persoanelor, care au dus un mod sănătos de viață prin respectarea preceptelor religioase. Pe cînd la popoarele primitive persoanele de vârsta a treia erau ucise sau lăsate să moară, iar unele din ele se sinucideau pentru a nu constitui povară pentru celalți.
La vechii egipteni, bătrânețea era situată pe aceeași treaptă ca și conducătorul, ceea ce denotă favoarea de care se bucurau persoanele de vârsta a treia.
Mai târziu, persoanele de vârsta a treia sunt privite cu respect și admirație pentru că au atins o vârstă înaintată și pentru înțelepciunea acumulată pe parcursul unei vieți cumpătate și sănătoase.
Pe măsura organizării societății, legitimitatea biblică treptată este înlocuită cu legitimitatea oferită de putere, alegerea șefului și patriarhului fiind acordată persoanei de vârsta a treia.
După stabilirea puterii politice persoanele de vârsta a treia devin consilieri, păstrându-și privilegiu de a fi respectați, stimați, onorați etc.
În Evul mediu însă persoanele de vârsta a treia erau ignorate.. În epoca Renașterii persoanele de vârsta a treia își păstrează rolul doar pentru familie, devenind săracii societății.
Astfel, în societățile tradiționale caracterizate de existența legaturilor familiale, de o moralitate crescută și speranță de viață redusă, bătrânețea semnifică prestigiu social, experiență și înțelepciune, având capacitatea de a găsi soluții problemelor și conflictelor apărute în cadrul societății.
Persoanele de vârsta a treia erau privite cu respect și li se acordau poziții sociale prestigioase, contribuția lor era apreciată ca importantă pentru viața comunitară.
În societatea modernă acumularea cunoștințelor de către persoanele de vârsta a treia nu este precepută de tineri ca sursă valoroasă de înțelepciune,ci ca un lucru demodat.
În societățile contemporane definite prin disoluția familiei extinse,bătrânețea înseamnă neputință, boală, lipsă de discernământ, dependența de alții, persoanele de vârsta a treia fiind considerate o povară pentru societate.
Dicționarul Larousse de psihiatrie definește bătrânețea ca fiind ultima perioadă a veții corespunzând rezultatului normal al senescenței.
Termenul se opune celui de senilitate care ar fi aspectul patologic, dar în același timp precizează că bătrânețea extremă nu se distinge prin nimic de senilitate. Tot Dicționarul Larousse definește îmbătrânirea ca fiind ansamblul de transformării ce afectează ultima perioadă a veții și care constituie un proces de declin, semnele îmbătrânirii fiind: slabirea țesuturilor, atrofie musculară cu scăderea funcțiilor și performanțelor, toate acestea concurând la limitarea progresivă a capacității de adaptare. În acest sens, precizează Dicționarul, îmbătrânirea oferă în mod vădit imaginea inversă a dezvoltării și a putut fi descrisă ca o involuție.
Organizația Mondială a Sănătății consideră:
a) persoane în vârstă:între 60 -74 ani;
b) persoane bătrâne: între 75 -90 ani;
c) marii bătrîni: peste 90 ani.
În concepțiile medico-sociale franceze se vorbește despre:
– vârsta a treia: după 65 de ani corespunzând vârstei pensionării;
– vârsta a patra: după 80 de ani.
Cea mai uzuală forma de clasificare a bătrâneții cuprinde:
a) stadiul de trecere spre bătrânețe: de la 65 – 75 ani;
b) stadiul bătrâneții medii: 75 – 85 ani;
c) stadiul marii bătrâneți: peste 85 de ani.
Americanii clasifică persoanele de vârsta a treia astfel:
a) bătrâni tineri (old-young): 65 – 75 ani;
b) bătrâni – bătrâni (old –old ): mai mult de 75 de ani.
Dicționarul Larousse prezintă și stadiul de presenescență, ca fiind perioada care corespunde începuturilor îmbătrânirii, întinzându-se între 45 și 65 de ani și variind considerabil de la un individ la altul; ea este considerată o adevărată răspântie a îmbătrânirii, în care involuția organelor nu joacă decît un rol minor.
Pe plan psihiatric sa încercat individualizarea unor stări nevrotice caracteristice menopauzei sau andropauzei care nu au specificitate, în schimb s-au dovedit depresii și melancolii de involuție care au o oarecare specificitate și dau o undă pesimistă.
La popoarele antice, procentul de vârstnici din totalul populației se situa sub 5%, deci numărul celor aflați în incapacitatea de a se susține singuri nu era prea mare. Bătrânii erau respectați, li se cerea sfatul și reprezentau un for conducător în comunitate, fapt datorat probabil și rarității lor.Acești bătrâni formau elita spirituală a societăților arhaice, ei erau garanții perpetuării unei culturi și ai devenirii spirituale a generațiilor tinere.
La arabi bătrânii dețineau o poziție de onoare. Șeicul era o autoritate morală care veghea asupra ordinii și bunului mers al tribului.
Bătrânețea era asociată cu înțelepciunea, înalții funcționari, judecătorii, medicii și profesorii purtau barbă foarte lungă și vopsită alb, ca simbol al bătrâneții. În lumea arabă existau aziluri de bătrâni, ca și de altfel și alte așezăminte de asistență socio-medicală.
În Orientul Îndepărtat, respectul față de bătrâni se menține ca o notă dominantă a atitudinii sociale față de aceștia. În India, înainte de masă, copiii spălau picioarele părinților în semn de respect.
Țările Orientului Îndepărtat, precum China și Japonia, sunt asociate cel mai adesea cu un respect deosebit față de vârstnici, având fundamente religioase: pietatea filială prescrisă de doctrina confucianistă și vechea religie shintoistă cu binecunoscutul cult al strămoșilor care constituia baza solidarității familiale.
În cele două mari civilizații ale lumii europene antice – greacă și romană – bătrânii se bucurau de un status respectat: „Seniores priores” (Bătrânii au întâietate).
În concluzie, bătrînețea este vîrsta frumuseților interioare, a conștientizării lucrurilor și faptelor facute în viață și a speranței că oricine mai poate trăi macar încă o zi pe pamant. (Gheorghiu Alexandra).
1.2 Factorii care generează vulnerabilități persoanelor de vîrsta a treia, probleme asociate bătrîneții
Problemele cu care se confruntă persoanele vîrstnice și cauzele lor
Schimbările pervenite în societate pe parcursul ultimilor ani influiențează toate aspectele vieții fiecărei persoane, inclusiv a celor vîrstnici. Categoria dată este considerată drept una din cele mai vulnerabile categorii ale societății. Vîrstnicii în general, au stare de sănătate precară, iar cei cu pensii sub pragul sărăciei au mari dificultăți în ceea ce privește achitarea facturilor la serviciile curente (servicii comunale, telefon, electricitate, etc.) și ajung în situația în care sunt nevoiți să reducă cheltuielile pentru hrană, să renunțe la telefon, televizor, radiou, pentru ași putea cumpăra medicamentele necesare și de a-și achita măcar cheltuielile de întreținere și electricitate. Deasemenea vîrstnicii singuri reprezintă o categorie foarte vulnerabilă mai ales cînd singurătatea se asociază cu lipsa mijloacelor materiale și dependența de servicii medicale și sociale.
În acest sens, serviciile de asistență socială au drept scop susținerea celor mai defavorizate grupuri de persoane vîrstnice, care nu-și pot asigura de sine stătător un mod decent de viață.
Modificările fizice la persoanele vîrstnice care apar odată cu înaintarea în vîrstă
Mulți autori recunosc că îmbătrînirea este un fenomen liniar, el începe după naștere și chiar mai înainte, în cursul veții intrauterine, procesul situîndu-se atât la nivel celular, cît și la nivelul spațiilor extracelulare ale organismului. Fizic, bătrânețea este o stare distrofică, de involuție, ce se poate agrava cu anumite boli cornice. Unii vîrstnici își pot păstra în bună stare funcțiile intelectuale până după 80 de ani, dar pot să apară și stări de involuție.
Principalele modificări organice caracteristice îmbătrînirii cuprind sistemul nervos, locomotor, cardiovascular, respirator, renal și reproductor. De asemenea, apar modificări ale tegumentelor ( riduri, piele uscată), scăderea vederii și scăderea forței musculare, scăderea capacității de efort, tulburări digestive.
Inima prezintă modificări ale structurii, ale debitului cardiac, forței de contracție, apar creșteri ale valorilor tensionale , acestea fiind una din cauzele frecvente ce pot duce la deces.
Din cauza diverșilor factori interni și externi frecvenți, se poate modifica gradul de oxigenare a țesuturilor și apar fluctuații ale schimbărilor la nivelul plămânului (hematoza).
La nivel renal se produc modificări ce duc la scăderea funcției renale cu retenție de substanțe toxice (uree, creatinină) și creșterea valorii tensionale prin modificări ale structurii și perfuziei vaselor renale.
Aparatul reproductiv intră în perioada de andropauză pentru bărbat și menopauză pentru femeie.
La nivelul creerului procesele de îmbătrînire încep déjà de la 25 – 27 de ani ; neuronii se uzează și acest lucru are ca urmare scăderea capacității de adaptare reglare, procesul putând merge pînă la atrofie cerebrală, care se obiectivează prin ștergerea sau aplatizarea circumvoluțiilor cerebrale.
Țesutul osos suferă procese de atrofiere, de decalcifiere și de demineralizare, apar deformări ale scheletului, oasele se fragilizează, riscul de fracturi este foarte mare. O incidență crescută o are fractura de col femural, care de multe ori la această vârstă are o evoluție nefavorabilă sau chiar letală.
Modificările psihologice la persoanele vîrstnice
Modificările psihologice sunt rezultatul modificărilor induse de vîrstă, la baza lor existînd factori interni și externi , factori interni, ar fi ereditatea, modificarile hormonale, iar factorii externi sunt pensionarea, scăderea potențialului biologic, patologia asociată, scăderea numărului membrilor de familie , decesul unor rude de vîrstă apropiată.
Acesti factori creaza conditiile nefavorabile pentru orce vîrsnic fie el cel mai sanatos ditre toti. Odată cu aceti factori apare si diferite modificari in organizmul bătrînului, Constantin Bogdan zicea ca “functionarea normală a unei persoane vîrsnice cuprinde echilibrul fizic, psihic si social.”
Modificările psihologice se refera la:
1) Modificarea atenției sau scăderea capacității de concentrare, scăderea atenției voluntare, care duc la scăderea capacității mnezice, în special a celei de scurtă durată; amintirile îndepărtate par totuși să fie mai ordonate, sistematizate și definite.
2) Modificările gîndirii au drept caracteristică definitorie scăderea spontaneității, flexibilității, apariția tulburărilor de adaptare rapidă și a stereotipiilor; de asemenea, se observă o creștere a funcției de sinteză și schematizare. Apar frica de complot și circumspecția. Reducerea numărului de neuroni și sărăcirea conexiunilor nervoase nu afectează în mod identic toate structurile și regiunile cerebrale. Aceste caractere diferențiale și eterocrome se regăsesc în comportamente. Menținerea atenției focalizate, memorizarea pe termen scurt sau lung, discriminările perceptive, fluiditatea verbală, raționamentul nu se deteriorizează în aceeași proporție și in același timp.
3) Din punct de vedere caracterial se pot produce ascuțirea sau intensificarea unor trăsături disarmonice preexistente sau dezvoltarea lor pentru prima dată.
Nu este vorba despre psihopatii, ci despre existența sau dezvoltarea, o dată cu vîrsta, a unor trăsături disarmonice încadrabile în limitele mari ale normalității sau în categoria perso-nalopatiilor. Astfel:
– persoanele astenice se remarcă prin sentimentul de autoapreciere coroborat cu senzația de prăbușire a prestigiului social care duc la sentimente de devalorizare și o lipsă de respect cu predispoziție la reacții sau decompensări depresive;
– la persoanele depresive se intensifică deznădejdea și pot apărea reacții depresive sau idei de inutilitate și lipsa de sens a vieții, cu tendințe suicidare;
– la persoanele schizoide se pot acumula tendințele de izolare, refuzul contactului cu altul, preferințe pentru păstrarea stereotipă a camerei sau rolului, оnsoțite de indiferența pentru ceea ce se petrece în jur imediat după satisfacerea nevoilor imediate. Pot apărea sentimente de gelozie, datorate scăderii potentei sexuale și prestigiului social, care duc nu numai la accentuarea bănuielilor în legătură cu fidelitatea partenerului, ci și inducerea unor stări depresiv-anxioase.
Gerontologul american Warner Schaie a arătat, ca urmare a unor studii, că începînd cu cel de-al doilea deceniu de viață există un declin treptat al acestor capacități, deteriorarea menținîndu-se pînă în deceniul 8 de viață.
Inteligența fluidă scade o dată cu înaintarea în vîrstă, în contrast cu inteligența cristalizată, care este apreciată prin teste bazate pe cunoștințele acumulate, care se menține și poate avea o dezvoltare continuă o dată cu vîrsta. în ceea ce privește viteza de procesare a informațiilor, ea scade o dată cu vîrsta.
4) Linia afectivă este dominată de depresie, apatie, răceală, fapt ce duce în general la un comportament labil, irascibil. Simptomele depresiei de involuție sunt manifestate prin suferințe somatice, tulburări de somn, de apetit, sentimente de culpabilitate, inutilitate, autoacuzare. Bătrînii devin apatici, triști, totul este negru și dominat de dorința de a muri.
5) Învățarea – unele studii arată ca persoanele în vîrstă pot învăța la fel de mult ca alte grupuri de vîrstă, doar că timpul de rezolvare este mai ridicat; pentru o stimulare adecvată a învățării este necesară o motivație permanentă, aici un rol major avîndu-l școlile de vîrstnici și universitățile pentru vîrsta a treia, care sunt o realitate оn țările vest-europene și în SUA.
6) Vorbirea devine mai greoaie din cauza оmbătrînirii fiziologice la nivelul organului fonator, o dată cu deteriorarea gîndirii, a memoriei, atenției; legat de fluxul vorbirii se poate observa la persoana în vîrstă o scădere a fluxului și ritmului verbal.
Exprimarea este anevoioasă, incorectă, cu repetări, bîlbîieli; uneori vîrstnicii au tendințe la hiperactivitate verbală, manifestată prin așa-zisa „vorbire goală" și „pisălogeală".
La vârsta senectuții relațiile cu cei apropiați (soț/soție, copii, nepoți, frați, surori, prieteni) prezintă anumite particularități și cresc în importanță deoarece schimbările care apar în ceea ce privește starea de sănătate, nivelul economic și rolurile sociale solicită resursele fizice și psihologice ale persoanei și duc la creșterea vulnerabilității sale.
Factori precum sărăcia, absența unor măsuri de sănătate publică, apartenența la grupuri etnice și rasiale, diferența de gen, handicapul, reprezentarea socială a bătrâneții, problemele asociate bătrâneții, starea de sănătate fizică și psihică, situația de dependență, situația economică, locuirea, discriminarea, ageismul, statusul în declin, excluziunea socială, singurătatea și izolarea socială, abuzul, accesul la servicii (de asistență socială, medicale) și bunuri adecvate cerințelor speciale generează vulnerabilități la „vârsta a treia”. Dintre grupurile de vârstnici cel mai grav afectați par să fie: i ndivizii foarte în vârstă (peste 85 de ani); vârstnicii care trăiesc singuri (celibatarii, văduvii și divorțații); femeile în vârstă (în particular celibatarele și văduvele; diferențele demografice, culturale și de venituri dintre genuri); vârstnicii din centrele rezidențiale; vârstnicii fără copii; vârstnicii care suferă de afecțiuni sau handicapuri grave; cuplurile în vârstă în care unul dintre membri este grav bolnav.
Excluziunea socială (sărăcia) reprezintă una dintre problemele cu care se confruntă o bună parte dintre persoanele vârstnice datorită faptului că nu dispun de resurse suficiente pentru a participa activ la viața publică, socială și culturală, pentru a putea decide asupra propriei vieți și nu dispun de serviciile de sănătate și sociale, de îngrijirile necesare în funcție de nevoile individuale (scăderea nivelului de trai, lipsa de resurse financiare, alimentația deficientă, condițiile proaste de locuit, lipsa accesului la condiții de igienă elementară etc.). Problemele sociale (pensionarea, izolarea), cele economice (scăderea veniturilor, sărăcia), cele morale (nerespectarea drepturilor sale legitime) agravează problemele de sănătate ale vârstnicului, fapt care impune sarcini deosebite atât serviciilor de sănătate, cât și celor de asistență socială.
Singurătatea și ilozarea socială – Numai familia, comunitatea și prietenii apropiați pot răspunde nevoii de a aparține, de a avea un loc plin de sens și demintate în viață pentru orice ființă umană.
Adesea însă, la vârsta senectuții, bătrînul rămâne singur, iar ajutorul primit din partea seviciilor sociale nu răspunde acestei probleme, dat fiind faptul că problemele sociale și emoționale ale persoanelor de vârsta a treia sunt mai puțin recunoscute decât cele materiale.
Persoanele de vârsta a treia au mai puține oportunități de a-și face prieteni noi și tind să depindă de relațiile de lungă durată închegate anterior. Cu cît persoana de vârsta a treia înaintează în vârstă, cu atât rețeaua socială se rărește. Singurătatea în sine nu este o problemă dacă nu conduce la lipsa de relații sociale și izolare, situație în care persoana este deprivată de companie și intimitate,cruciale pentru o viață sănătoasă și fericită.
Statusul în declin – Odată cu pensionarea se produc o serie de restructurări de status și rol. Schimbarea de status de la angajat la pensionar este abruptă, fapt care duce la apariția unui sentiment de inutilitate. Pentru unele famiili vârstnice la vârsta pensionării are loc și părăsirea căminului de către copiii adulți, fapt care dublează sentimentele depresive, pentru altele acum apar nepoții, ceea ce oferă oportunitatea dobândirii unui nou sens de utilitate socială.
Situația de dependență – se traduce prin pierderea autonomiei, nevoia de ajutor din partea altor persoane. Poate fi afectată capacitatea de aș-i întreține locuința și pregăti hrana, de a avea grijă de propria persoană ( igienă, mers la toaletă ), de a se deplasa etc.
Locuirea – Opțiunea dominantă în ceea ce privește modul de viață și de îngrijire a persoanelor de vârsta a treia este ca acestea să fie sprijinite pentru a duce o viață independentă și a rămîne la domiciliu cît mai mult timp posibil.
Locuința devine o problemă pentru persoanele de vârsta a treia în următoarele situații:
persoana de vârsta a treia nu are locuință sau a perdut-o, deobicei fiind escrocat;
locuința este veche, necesită reparații, este insalubră sau lipsită de utilității;
persoana de vârsta a treia necesită o locuință cu un desing adecvat unor cerințe speciale;
Discriminarea, ageismul – Oamenii sunt excluși atunci când nu fac parte din rețelele de sprijin de viața de zi cu zi– rețele de familie, prieteni, cumunitate și muncă. Conform Age Concern, persoanele de vârsta a treia reclamă discriminarea la toate nivelurile serviciilor de sănătate, la cele de îngrijire primară până la spitale .
Există o discriminare directă și o discriminare indirectă. Discriminare directă apare de exemplu în situația în care vârsta este utilizată pentru a determina ce tratament să i se facă cuiva sau cât să plătească pentru serviciu.
Discriminarea indirectă apare din afectarea și dezavantajarea persoanelor de vârsta a treia de către o politică sau o practică particulară, prin ignorarea nevoilor lor.
Cauzele care stau la baza acestei descriminări sunt stereotipurile privind persoanele de vârsta a treia și marginalizarea lor în procesul de elaborare a politicilor.
Abuzul – Spre deosebire de abuzul copilului, abuzul asupra persoanelor de vârsta a treia rămîne în umbră. Vulnerabilitatea fizică a persoanelor de vârsta a treia și singurătatea îl expune la toate tipurile de abuz: fizic, sexual, psihologic – emoțional, financiar, neglijare.
Accesul la servicii ( de asistență socială, medicale, bunuri adecvate cerințelor lor speciale ) – Este prezentă și trebuie schimbată mentalitatea că persoanele de vârsta a treia consumă și că oricum nu mai are mult de trăit, fapt care provoacă discriminări în accesul la serviciile medicale și sociale, fiind acordată o atenție mai scăzută menținerii independenții persoanelor de vârsta a treia, decât a celor mai tineri. Promovarea principiilor independenței și nondiscriminării este o cerință esențială a procesului politic.
După cum se poate observa, unele probleme sociale sunt rezultatul organizării societății prezente (reducerea potențialului de îngrijire a persoanelor vârstnice de către familie fie din pricina numărului redus de membri sau a distanței dintre aceștia, fie din cauza faptului că femeile s-au implicat tot mai mult pe piața muncii; tot mai mulți vârstnici ajung să trăiască singuri și să depindă de surse non-familiale de venit) sau se datorează deficitelor de politică socială (nu sunt dezvoltate serviciile de asistență socială specifice). În dezvoltarea și furnizarea de servicii adresate „vârstei a treia” este necesar să ținem cont de faptul că, deși setul de nevoi este același, modul de satisfacere a acestora diferă de la o persoană la alta pentru că fiecare individ este unic în felul său și nu trebuie tratat prin prisma stereotipurilor existente.
1.3 Cadrul legal și național de protecție a persoanelor vîrstnice
Definire Conform definițiilor utilizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), sunt considerate persoane vârstnice persoanele care au peste 60 de ani. În cadrul acestui segment populațional se enumeră persoane în vârstă: între 60 și 74 ani, persoane bătrâne: între 75 și 90 ani și marii bătrâni: peste 90 de ani.
Reieșind din această clasificare, OMS a stabilit grupele persoanelor vrâstnice supus riscurilor special, în planul sănătății și cel al situației sociale și economice, atrăgînd atenția elaborării politicilor sociale, pentru populația în vârstă și inițierea programelor concrete de asistență social. Aceste grupe cuprind persoanele longevive (peste 85 de ani), persoanele în vârstă ce locuiesc singure, persoanele ce locuiesc în aziluri sau centre medico – sociale, persoanele în vârstă fără copii, femeile în vârstă, în special văduvele și femeile necăsătorite, persoanele ce suferă de afecțiuni sau dizabilități grave cît și cupluri în vârstă din care unul din membrii este grav bolnav. În Republica Moldova, persoana în vârstă este persoană care a atins vârsta de pensionare conform Legii nr. 156- XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale.
Mai jos sunt enumerate actele normative adoptate în scopul protejării și susținerii persoanelor vîrstnice care din anumite motive se află într-o situație de dificultate.
Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994// MO al RM nr. 1 din 18.08.1994. –
Acest act vine să apere drepturile și libertățile tuturor cetățenilor acestui stat, în orice situație și orice împrejurare.
Legea asistenței sociale nr. 547 din 25.12.2003.//MO al RM, nr. 042 din 12.03.2004.
În această lege se gasesc toate categoriile de beneficiari, toate formele de asistentă socială, cu este organizată asistența socială, care este personalul di asistența socială.
Legea Nr. 156 privind pensiile de asigurări sociale de stat din 14.10.1998 cu modificările ulterioare // MO al RM, nr. 247 din 12.03.2004.
În această lege sunt clasificate și enumerate toate tipurile de pensii care există și după ce criterii acestea se acordă personalor pretendente.
Legea nr. 60 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități din 30.03.2012 //MO al RM, nr. 155-159 din 27.07.2012.
Legea nr. 190 cu privire la veterani din 08.05.2003 //MO al RM nr. 84-86 din 16.04.2003.
Legea cu privire la ajutorul social nr. 133 din 13.06.2008//MO al RM nr. 179 din 30.09.2008.
Legii nr. 121-XV din 3.05.2001 cu privire la protecția social suplimentară a unor categorii de populație //MO nr. 51/290 din 09.05.2001.
Legea nr. 81 privind cantinele de ajutor social din 28.02.2003 //MO al RM nr. 67-69 din 11.04.2003.
Legea nr. 499 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni din 14.07.1999//MO al RM, nr. 106-108 din 30.09.1999.
Hotărârea Guvernului Nr. 1500 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la funcționarea azilurilor pentru persoanele în vârstă și cu dizabilități din 31.12.2004 // MO al RM nr. 013 din 21.01.2005.
Hotărârea Guvernului nr. 327 Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de evidență și distribuire a biletelor de reabilitare / recuperare acordate persoanelor în vârstă și celor cu dizabilități din 06.05.2010// MO al RM nr. 70-71 din 11.08.2010.
Hotărârea Guvernului nr. 567 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de asigurare a unor categorii de cetățeni cu mijloace ajutătoare tehnice din 20.07.2011//MO al RM nr. 128-130 din 05.08.2011.
Regulamentul-tip cu privire la secțiile de ajutor social la domiciliu bătrânilor singuratici și inapți de muncă, aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale ( actualmente MMPSF) nr. 16 din 22 aprilie 1994.
Codul familie al Republicii Moldova. ChiȘinău 2011
În acest context intervievatul I_2, a afirmat că – „- În domeniu asistenței sociale circulă mai multe legi care reglementează activitatea și rolul asistentului social în intervenția și soluționarea problemelor sociale. Legile de bază după care activează asistenții sociali sunt: Legea asistenței sociale; Legea serviciilor sociale; Legea ajutorului social și Mecanismul de supervizare în asistență socială, etc.’’
Instituțiile din țara noastră care se implică prin diferite acțiuni la protejarea și susținerea persoanelor vîrstnice în dificultate, le găsim la toate cele 3 nivele, la nivel central, la nivel raional cît și la nivel local.
Iinstituțiile la nivelul central sunt : Ministerul Muncii, Protecției Sociale și a Familiei și Casa Națională de Asigurării Sociale, fiecare dintre ceste două instituții își au atribuțiile sale proprii. – Ministerul Muncii, Protecției Sociale și a Familiei și Casa Națională de Asigurării Sociale are următoarele atribuții în domeniu cu privire la persoanele vîrstnice: a) Elaborează și perfecționează cadrul normativ în domeniu protecției sociale a persoanelor vîrstnice; b)Asigură dezvoltarea mecanismelor de protecție a persoanelor vârstnice; c) Efectuează analize ale politicilor de protecție a persoanelor vârstnice și elaborează sugestii, recomandări privind îmbunătățirea situației în domeniu; d) Acordă asistență metodologică direcțiilor/ secțiilor raionale, municipale, ale unitățiiteritoriale autonome Găgăuzia de asistență socială și protecție a familiei, precum și asociațiilor obstești, organizațiilor nonguvernamentale în domeniu; e) Creează parteneriate sociale cu organizațiile neguvernamentale în vederea implimentării programelor în domeniu protecției sociale ale persoanelor vârstnice.
– Casa Națională de Asigurări Sociale are următoarele atribuții: a) Promovarea unei politici coerente și complexe în domeniu asigurărilor sociale; b) Analiza necesităților condiționate de efectuarea reformei sistemului de asigurări sociale și întreprinderea măsurilor de implimentare a reformei; c) Atribuirea codului personal de asigurări sociale și ținerea evidenței drepturilor și obligațiunilor ce țin de asigurările sociale la nivel național și local; d) Certificarea anuală a stagiului de cotizare pentru fiecare asigurat ; e) Primirea, controlul și prelucrarea, în termenele stabilite, a declarațiilor privind evidența individuală a asigurațiilor și a declarațiilor de asigurare; f) Exercitarea controlului general asupra aplicării dispozițiilor legale de către structurile sale teritoriale, precum și de persoanele juridice și fizice cărora le revin drepturi și obligații ce decurg din legislația în vigoare. Fondul republican de susținere socială a populației – a fost creat pentru acordarea de ajutor material păturilor socialmente vulnerabile ale populației.
Instituții la nivel raional Direcția / Secția de Asistență Socială, Protecție a Familiei și Copilului. Această instituție are următoarele atribuții cum ar fi :a) Realizează politica națională în domeniu asistenței sociale a persoanelor vârstnice, aflate în dificultate și asigură aplicarea legislației la nivel raional; b) Promovează interesele persoanelor vârstnice aflate în dificultate conform principiilor stipulate în legislația națională și Convenția ONU cu privire la drepturile omului și Declarației de la Madrid la care Republica Moldova face parte; c) Elaboreză strategii la nivel de raion pentru susținerea vârstnicilor aflați în dificultate în parteneriat cu reprezentanții Consiliului raional, instituțiilor relevante și a societății civile, conducându-se de rezultatele evaluării necesităților identificate în teritoriu; d) Informează populația despre serviciile de asistență socială adresate persoanelor vârstnice, criteriile de eligibilitate, procedurile de solicitare a serviciilor de asistență socială, drepturile și responsabilitățile beneficiarilor; e) Contribuie la perfectarea documentelor necesare pentru oferirea prestațiilor sociale; f) Dezvoltă, consolidează și prestează servicii sociale adresate persoanelor vârstnice aflate în dificultate; g) Coordonează activitatea specialiștilor și asistenților sociali comunitari care prestează servicii sociale adresate persoanelor vârstnice aflate în dificultate și a reprezentanților organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale; h) Asigură realizarea intervenției în cazul persoanelor vârstnice aflate în dificultate conform procedurii managementului de caz; i) Evaluează impactul serviciilor de asistență socială pentru persoanele vârstnice aflate în dificultate
Instituții le la nivel local sunt Consiliu local reprezentat prin: a) Comisiile de specialitate din cadrul consiliului ; b) Instituții de asistență socială aflate în subordinea consiliului raional sau local sau susținute de organizații neguvernamentale și unități de cult. c) Organizații ale societății civile: organizații neguvernamentale ,unități de cult etc.
În acest context intervievatul I_2, a afirmat că – „ Sistemul legal în general este foarte locunar și realitățile sociale sunt adesea în neconcordanță cu legile create. Cred că ar fi bine ca atunci cînd se elaborează, se întocmește o lege sau un regulament să se creeze un grup de lucru, specialiști care lucrează direct cu beneficiarii și cunosc adevăratele probleme, pentru a înainta propunerile’’
2.1 Servicii sociale prestate pentru persoanele de vîrsta a treia singure în dificultate, sect Botanica
Creșterea numarului populației de vârsta a treia are un impact major asupra serviciilor sociale și a celor de sănătate, impact care a fost agravat de reducerile de fonduri destinate persoaneleor în etate de la bugetul de stat. Persoanele de vârsta a treia constituie una dintre cele mai mari categorii de beneficiari ai serviciilor sociale.
Asistența socială a bătrânilor este redusă din punctul de vedere al mijloacelor și resurselor, pentru că ei sunt o categorie vulnerabilă și defavorizată, fiind permanent supusă riscurilor, neavînd posibilități de a beneficia de gama serviciilor sociale.
Serviciile sociale reprezintă ansamblul de măsuri și activități realizate pentru satisfacerea necesităților sociale ale persoanei sau familiei, în scop de depășire a unor situații de dificultate, precum și de prevenire a marginalizării și excluziunii sociale. Servicii le sociale ansamblul de măsuri și activități realizate pentru a satisface necesitățile sociale alei persoanei/familiei în vederea depășirii unor situații de dificultate, de prevenire a marginalizării și excluziunii sociale. (Definiții din punct de vedere juridic)
Ținînd cont de mediul politic și economic, organizațiile neguvernamintale sunt un element constant care însoțesc și încurajează dezvoltarea societății civile. În Republica Moldova activează 33 de aziluri pentru persoanele vârstnice Din cele peste 544.000 de persoane cu vârste de peste 60 de ani, înregistrate la începutul anului, jumătate sunt femei. Aproximativ două treimi dintre vârstnici locuiesc în mediul rural.
Îngrijirea vîrstnicilor, cît și calitatea serviciilor prestate sunt părți integrate ale politicii de bunăstare. Unul din cele mai răspîndite servicii sociale destinate persoanelor în etate fiind deservirea socială la domiciliu a bătrînilor solitari și persoanelor cu dizabilități, care nu pot să-și asigure un trai decent fără ajutorul unei persoane terțe. În anul 2012 au funcționat 74 secții de asistență socială, în cadrul cărora activau 2,5 mii lucrători sociali. La domiciliu au fost deserviți 25,5 mii bătrîni și persoane cu dizabilități (vezi fig. 7).
Totuși, rămîne a fi un deziderat extinderea acestor servicii pentru a acoperi nevoile cât mai multor vîrstnici, inclusiv a celor din mediul rural, pentru prevenirea instituționalizării și a marginalizării sociale.
Figura 7. Asistența socială, acordată bătrînilor și persoanelor cu dizabilități la domiciliu
Pentru îmbunătățirea securității alimentare a păturilor socialmente vulnerabile sînt organizate cantine sociale, de serviciile cărora beneficiază și persoanele în etate. Serviciile prestate de aceste cantine sunt gratuite și sunt organizate de către autoritățile administrației publice locale. Pe parcursul anului 2012 în țară au funcționat 109 cantine, care zilnic au prestat servicii pentru 5,9 mii persoane. În medie costul alimentației acordate în cantinele sociale, cît și a prînzurilor la domiciliu a constituit 15,4 lei pentru o persoană/zi. Pentru anul 2015 costul alimentației acordate pentru persoanele vîrstnice în cantinele sociale este de aproximativ 24 lei. Conform prevederilor Legii nr.81-XV din 28 februarie 2003 privind cantinele de ajutor social, serviciile alimentare se prestează prin intermediu cantinelor de ajutor social, care sunt înființate de autoritățile administrației publice locale.
Totodată, persoanele în etate beneficiază de ajutoare materiale acordate de Fondul Republican de Susținere Socială a Populației. În anul anul 2012 acest tip de asistență a fost acordat pentru 73,5 mii pensionari, iar valoarea medie a fost de circa 430 lei.
Direcția generală asistență socială este autoritatea publică creată în scopul prevenirii, limitării, înlăturării efectelor temporare sau permanente ale unor evenimente considerate drept riscuri sociale, care pot genera marginalizarea ori excluderea socială a persoanelor aflate în dificultate.
Direcția generală asistență socială acordă asistență socială sub formă de servicii și prestații sociale, în baza cererii.
Serviciile sociale reprezintă ansamblul de măsuri și activități realizate pentru satisfacerea necesităților sociale ale persoanei sau familiei, în scop de depășire a unor situații de dificultate, precum și de prevenire a marginalizării și excluziunii sociale.
Prestațiile sociale se acordă sub formă de compensații ajutor social, material și de altă natură.
Beneficiarii de asisență socială pot fi : copii și tineri ale căror sănătate, dezvoltare și integritate fizică, psihică sau morală sunt prejudiciate în mediu în care locuiesc; familii fără venituri sau cu venituri mici; persoane afectate de violența în familie; persoane fără familie, care nu pot gospodări singure, care necesită îngrijire și supraveghere sau sînt incapabile să facă față nevoilor socio-medicale; persoane vîrstnice ; persoane cu dizabilități și alte persoane și familii aflate în dificultate.
Dreptul la asistență socială se stabilește în temeiul evaluării necesităților persoanei, confirmate prin ancheta socială și prin alte acte constatatoare.
Beneficiarului de asistență socială îi sunt garantate:
respectarea drepturilor și libertățile fundsamentale, demnitatea și intimitatea;
informarea asupra drepturilor sociale și situațiilor de risc;
confidențialitatea datelor cu caracter personal.
Beneficiarului /socicitantul de asistență socială este obligat:
să furnizeze informații corecte privind identitatea, situația familială și economică;
să participe activ la procesul de implimentare a mecanismului de asistență socială.
Direcția generală asistență socială, prin intermediul direcțiilor de asistență socială teritoriale acordă următoarele servicii:
Asistență socială comunitară;
Îngrijire socială la domiciliu ;
Asistență Personală;
Echipă Mobilă;
Bilete de reabilitare / recuperare;
Prînzuri gratuite;
Protezare dentară gratuită;
Scaune cu rotile și alt echipament protetico-ortopedic;
Taloane pentru frizerii, cizmării, spălătorii;
Distribuie taloanele de călătorie în cadrul statelor membre ale CSI;
Direcționează, după caz, servicii de specializare înaltă (cazarea în instituțiile sociale din subjuridicția Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei al Republicii Moldova);
Organizează funerariile pentru veteranii și invalizii de război;
Înaintează demersuri către secțiile de evidență și documentare a populației în vederea acordării scutirilor pentru perfectarea pașaportului cetățianului Republicii Moldova.
În acest context intervievatul I_3 a afirmat că – “Cele mai întrebate servicii la Direcția noastră sunt serviciile – frezerie, cantină, ajutor social, îngrijire socială la domiiuliu compensație pentru tansport, ajutor umanitar și sanatoriu.”
Serviciul de îngrijire la domiciliu este adresat persoanelor vîrstnice și persoanelor cu dizabilități prestate de către lucrătorii sociali. Acest serviciu reprezintă o gamă de servicii și facilități acordate în comunitate persoanelor dependente, pentru ca acestea să trăiască, pe cât e posibil independent, în propriile familii și în comunitatea din care fac parte. Îngrijirea la domiciliu se prestează în baza Regulamentului Serviciului de deservire socială la domiciliu pentru batrîni singuratici, persoane cu dizabilități, inapte de muncă din punct de vedere fizic sau intelectual. Aceste servicii includ: asistarea persoanelor la igiena personală, alimentare, cumpărături, curățarea casei și crearea legăturilor cu alte servicii publice locale.
Dreptul la serviciile de îngrijire socială la domiciliu se stabilește în baza următoarelor criterii cumulative de eligibilitate: Solicitantul are capacitatea deplină de exercițiu; Nu este încadrat în cîmpul muncii; Nu are copii apți de muncă sau este lipsit de suport din partea lor, din motivul că aceștia trăiesc în altă localitate decît cea în care solicitantul are reședința curentă; Nu reprezintă tulburări psihice, nu suferă de alcoolism și narcomanie; Instituția responsabilă de determinarea dezabilității i-a recomandat servicii de îngrijire la domiciliu din partea altei persoane;Nu beneficiază de Serviciul social ’’Asistența personală’’; Nu beneficiază de alocație pentru îngrijire și/sau însoțire, supraveghere, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.
La cererea de admitere vor fi anexate următoarele acte: Copia actului de identitate; Copia legitimației de pensionar; Copia certificatului de confirmare a dezabilității;
Certificatul medical consultativ cu recomandarea necesității îngrijirii la domiciliu a persoanei; Copia carnetului de muncă, sau după caz, extrasul din cont eliberat de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale; Extrasul contului nominal; După caz, planul individual de reabilitare;
La momentul actual ( anul 2015) la Direcția de Asistență socială sect. Botanica sunt 591 beneficiari de acest serviciu.
În continuare voi prezenta un stiudiu de caz a unui domn care beneficiază deja de 5 ani de serviciu primar ’’ îngrijire socială la domiciliu”, cît și alte servicii sociale.
Studiu de caz
I Date biopsihosociale:
Nume și prenume – B Veceslav ,
Data, luna, anul și locul nașterii – 8 aprilie 1953, Nijnii- Novgorod, Rusia.
Stare civilă – căsătorit,
Studii – medii incomplete,
Ocupația – încadrat în grad de dizabilitate sever,
Domiciliul – mun. Chișinău, str.Independenței .
Dnul B Veceslav s-a născut la data de 08.04.1953 în orașul Nijnîi-Novgorod, Rusia, într-o familie completă. Au fost 2 copii la părinți. Dnul Veceslav a finisat 11 clase în școala specială pentru nevăzători.
După absolvirea școlii, a fost trimis în Chișinău pentru un schimb de experiență, unde a activat la Întreprinderea „Lumintehnica” a Asociației Nevăzătorilor în calitate de instalator de asamblare. A muncit la aceasta întreprindere din anul 1979 pînă în 1996. În 1979 a făcut cunoștintă cu soția Nelli, care activa la aceiași întreprindere, iar un an mai tîrziu s-au căsătorit. Au 2 copii, care locuiesc în Rusia, dar din păcate vin foarte rar acasă, ținînd legătura doar telefonic.
Istoric medical din relatările dlui B V deficiența de vedere o are din fragedă copilărie, în urma unei traume la cap, astfel încît, ajuns la vîrsta de 3 ani deja nu mai vedea deloc. În anul 1996 a suferit un accident –din cauza deficienței de vedere a căzut într-un tranșeu, lovindu-și spatele, ca rezultat fiindui afectate membrele inferioare.
Starea de sănătate prezentă – starea de sănătate s-a agravat odată cu trecerea timpului, la moment dnul Bolotov suferă de paralizia membrelor inferioare.
Se deplasează cu dificultate se află la evidența medicului de familie din cadrul Centrului Medicilor de familie nr. 2. și Societății Orbilor. Starea emoțională – în ciuda faptului că are probleme de sănătate destul de semnificative, dnul B V este o fire pozitivă. Este fericit că are alături soția, dna Nelli, care-l sprijină moral și-l ajută, chiar dacă și ea este nevăzătoare. Situația financiară – B Veceslav : pensia pentru invaliditate în mărime de 1668,04 lei, suport financiar lunar de stat în mărime de 90 lei și compensația nominativă pentru călătoria în transportul urban în sumă de 120 lei lunar. B Nelli : pensia pentru invaliditate în mărime de 1663lei, suport financiar lunar de stat în mărime de 90 lei și compesație nominativă pentru călătoria în transportul urban în sumă de 120 lei. Angajarea în cîmpul muncii – beneficiarul este încadrat în grad de dizabilitate sever, nu este apt pentru a activa în cîmpul muncii .
II. Aspecte particulare ale cazului
Gradul de independență – Dnul B V are nevoie de sprijin și ajutor, este nevăzător, suferă de paralizia membrelor inferioare, se mișcă greu, astfel încît pentru a se deplasa prin apartament se sprijină de lucrurile din casă ( pereți, scaune, masă, etc).
Relațiile sociale – din relatările dlui B V , el și soția sunt mai retrași, cauza fiind în primul rînd, deficiența lor de vedere, care-i face să aibă unele temeri față de locuri și oameni străini.
Ei stau mai mult în casă, cu vecinii nu prea intră în contact, iar cu familia, fiul și fiica, se întîlnesc foarte rar. Timpul liber și odihna – timpul liber soții B și-l petrec împreună, citesc cărți speciale cu alfabet Braille, ascult radioul, discută pe diverse teme.
Probleme cu care se confruntă familia. Din relatările rudelor. Din relatările rudelor, cea mai stringentă problemă la moment este deficiența de vedere a ambilor soți, care le crează dificultăți de deplasare, de echilibru și îngrijire. Dnul Veceslav suferă de paraplezia picioarelor, atrofierea mușchilor ochilor.
III. Prezentarea metodologiei de abordare a cazului
Prezenta informație a fost obținută prin Metoda de investigație – Ancheta socială și tehnicile ei Observația și Analiza datelor.
IV. Interpretarea datelor:
Măsurile întreprinse de către asistentul social în scopul acordării protecției sociale:
Domnul B a fost informat despre:
– serviciul bilet de tratament balneo-sanatorial, se află la evidența DAS Botanica din anul 2008, cu numărul de rînd 654.
– ajutor social și ajutor pentru perioada rece a anului, i-au fost aduse la cunoștință actele necesare depunerii;
– serviciul de acordare a taloanelor gratuite pentru protezare dentară, serviciu pe care l-a refuzat din motive proprii.
– serviciul social primar prînzuri gratuite în cantinele sociale și tichete pentru servicii gratuite la frizerii, urmează a I se pune la dispoziție serviciile respective la cererea sa.
Relație dezechilibrată –
(Săgeata indică direcția în care se îndreaptă resursele);
Relației de sprijin reciproc
Genograma familiei B
Linia indică ințelegere între 2 personae –
Beneficiar (Bărbat)- 62 ani
Beneficiar (femeie )-60 ani
Relație simplă-
Linia dublă- căsătorie –
Ecomapa familiei Bolotov
Concluzii:
În urma vizitei la domiciliul solicitantantului, sa constatat că, dnul B Veceslav locuiește împreună cu soția în apartament cu 3 odăi, condițiile de trai sunt adecvate normelor tehnice și sanitare. Beneficiarul este încadrat în grad de dizabilitate sever, are nevoie de susținere și ajutor din partea altei persoane. Se mișcă foarte greu, fiindu-i afectate membrele inferioare, precum și deficiența de vedere este un impediment de a realiza activitățile zilnice de bază.
Recomandări:
Solicitantul se încadrează în sistemul de servicii primare (ajutor material din Fondul Municipal de Susținere Socială a Populației, asigurarea cu prînzuri gratuite, colet cu produse alimentare).
Dnul B V beneficiază de serviciile oferite de DAS Botanica pe parcursul a mai multor ani. Solicitantul a fost inclus în listele persoanelor care beneficiază de serviciul primar „deservire la domiciliu” din data de 30.07.2010. Avînd în vedere situația în care se află familia B, și anume, problemele de sănătate, deficiența de văz, se recomandă menținerea acestestuia în serviciul social primar „îngrijire socială la domiciliu”.
Serviciul- Prînzuri gratuite (Cantinele sociale) – acest serviciu oferă hrană pentru persoanele vulnerabile pe o perioadă ce nu depășește 30 de zile trimestrial. Acest serviciu este finanțat, în mare parte, din bugetele locale și din subvențiile de la Fondul Republican de Susținere Socială a populației, precum și din donații private și de la organizațiile nonguvernamentale.
De prînzuri gratuite beneficiază următoarele categorii de cetățeni socialmente vulnerabili, care nu au viză de reședință în municipiul Chișinău: persoanele care au atins vîrsta de pensionare; persoanele cu dizabilități (fără susținătorii legali, fără venituri sau cu venituri mici); copii pînă la 18 ani ( din familiile cu mulți copii, monoparentale și din alte familii considerate socialmente vulnerabile în baza anchetei sociale întocmite la direcțiile de asistență socială de la locul de domiciliu).
Persoanele menționate beneficiază de prînzuri gratuite, pe o perioadă de cel mult 30 de zile în trimestru (120 zile anual). Ca excepție, perioada alimentării poate fi extinsă după necesitate de către direcțiile asistență socială teritoriale în urma evaluării stării familiale, financiare.
De serviciile cantinelor de ajutor social nu beneficiază persoanele, față de care sunt aplicabile- reglementările legislației privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională.
Listele beneficiarilor de hrană la cantina de ajutor social se prefectează de către direcțiile teritoriale de asistență socială, în baza evaluării anchetelor sociale. Beneficiarii de serviciile de alimentare cu prinzuri sunt obligații să respecte programul stabilit pentru servirea mesei (între orele 12:00-14:00), să păstreze curățenia localurilor și bunurile unității, precum și să respecte măsurile de igienă.
La cantilele de ajutor social sect. Botanica beneficiază lunar cîte 130 de beneficiari, cîte 65 de persoane la cantina Constructorul și 65 la cantina Bucuria. Numărul total de beneficiari la cantinele de ajutor social pe parcurs a un an de zile este în jur de 600 de persoane.
Serviciul – Asistență socială comunitară – acest serviciu include : consilierea, informarea, managementul de caz. El se bazează pe evaluarea inițială și complexă a beneficiarului și nevoilor lui individuale.
Acțiunile se axează pe mobilizarea eforturilor persoanei și sporirea sprijinului din partea familiei și comunității în vederea depășirii situației dificile, precum și asigurarea integrării sociale eficiente.
Serviciile sociale comunitare se află în responsabilitatea asistentului social comunitar .
Asistentul social comunitar este persoana cu studii speciale în domeniu, care deține un rol principal în identificarea problemelor, dezvoltarea programelor și coordonarea activităților de protecție a tuturor categoriilor de persoane defavorizate.
Serviciul – Asistența personală – este un serviciu specializat, care are drept scop de a oferi asistență și îngrijire copiilor și adulților cu dizabilități severe (inclusiv copiii începînd de la vîrsta de 3 ani).
Regulamentul-cadru de organizare și funcționare și Standardele minime de calitate ale Serviciului Asistență Personală prevede că fiecare copil sau adult cu dizabilități severe va avea dreptul la un asistent personal, angajat pentru aproximativ 40 de ore pe săptămînă.
În funcția de asistent personal poate fi angajat inclusiv unul dintre membrii familie sau rudele beneficiarului. Asistenții personali vor lucra în conformitate cu un plan individualizat de aistență, elaborat pentru fiecare beneficiar în parte, în funcție de necesitățile lui.
Pentru a beneficia de acest serviciu, este necesar de depus o cerere scrisă la unitatea de asistență socială în raza teritorială a domiciliului sau a reședinței solicitantului la care se anexează copiile buletinului de identitate și a certificatului de dizabilitate. De acest serviciu la DAS Botanica beneficiază 52 persoane, care au grad de invaliditate sever (gr.I).
Serviciile protetico – ortopedice – sunt servicii specializate, care se prestează în cadrul Centrului Experimental Protezare, Ortopedie și Reabilitare, aflat în subordinea Ministerului Muncii Protecției Sociale și a Familiei. Serviciile Centrului sunt prestate personelor cu dizabilități locomotorii: asigurarea cu încălțăminte ortopedică, mijloace de locomoție nemecanizate și servicii de recuperare.
Serviciile se prestează atît în cadrul Centrului, cît și la locul de trai, prin intermediul echipelor medicale- tehnice și ale felcerului pentru protezare din subordinea structurilor teritoriale de asistență socală.
Mijloacele Ajutător-tehnice se eliberează beneficiarului, în baza cererii depuse la Direcția asistență socială de la locul de trai. La cerere se anexează următoarele acte: Copa actului de identitate, copia legitimației de pensionar sau, după caz, a certificatului confirmativ al dizabilității, certificat consultativ medical eliberat de medicul de familie.
Anual la DAS Botanica vin cîte 300 foi sanatoriale, se duc persoanele la care sa împlinit 3 ani de la ultima vizită la sanatoriu.
Serviciul Protezare dentară gratuită
Persoanele care beneficiază de pensie pentru limita de vîrstă de la Casa Națională de Asigurări Sociale au dreptul la protezare dentară gratuită.
Pentru a fi inclus în lista de invitații pentru protezare dentară gratuită, este necesar de a adresa Direcției generale asistență socială o cerere însoțită de următoarele acte confirmative: Copia actului de identitate ; Copia legitimației de pensionar; Certificatul eliberat de doctorul stomatolog care confirmă necesitatea protezării dentare.
Serviciu de reabilitatre balneo- sanatorială – este un serviciu cu specializare înaltă. Beneficiari ai acestui serviciu sunt persoane vîrstnice și cu dizabilități de la vîrsta de 18 ani aflate în evidența SASPF/ DASPF. Asigurarea beneficiarilor cu bilete de reabilitare medicală se efectuează de SASPF/ DASPF în baza cererii, legitimației ce confirmă categoria de beneficiar și certificatul medical. MPSFC are în subordinea sa două centre republicane de reabilitatre pentru invalizi și pensionari „ Speranța” din or. Vadul lui Vodă și “ Victoria” din or. Sergheevca, Ucraina. Persoanele în etate și persoanele adulte cu dizabilități beneficiază de foi de reabilitare gratuit în aceste instituții odată la 3 ani.
Serviciu social „Echipa Mobilă” – serviciu specializat, destinat persoanelor cu dizabilițăți, care oferă asistență socială și suport la domiciliul beneficiarilor, în baza nevoilr identificate ale acestora, precum și consilierea și suportul persoanelor implicate în procesul de incluziune a acestora.
Scopul serviciului este îmbunătățirea calității veții beneficiarului prin servicii de consiliere, recuperare și reabilitare psihosocială, în vederea creșterii gradului de autonomie personală, de prevenire a instituționalizării și inncluziune socială.
Dreptul la serviciile Echipei Mobile se stabilește în baza următoarelor criterii: solicitantul este persoană cu dizabilități severe sau accentuate; instituția responsabilă de determinarea dizabilității i-a recomandat servicii specializate de asistență; echipa multidisciplinară a referit cazul spre asemenea servicii.
La cererea de admitere vor fi anexate următoarele acte: Copia de pe documentul de identitate al solicitantului și, după caz, al reprezentantului său legal; Copia certificatului de dizabilitate; Copia de pe hotărîrea judăcătorească și de pe decizia administrației publice locale de intituire a tutelei, în cazul în care beneficiarul a fost declarat incapabil; Extrasul din fișa medicală de ambulator sau de staționar( formularul nr. 027); Planul individualizat de reabilitare.
Echipa mobilă din cadrul DAS Botanica are 4 beneficiar de vîrsta a treia.
Serviciile sociale au un rol importan pentru societatea noastră de astăzi, ele participind la creșterea capacității individuale de implicare în viața socială, garantînd respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Serviciile sociale sunt un important mecanism pentru politicile sociale actuale focusate pe promovarea oportunităților pentru toți cetățenii de a participa în societate .
În acest context intervievatul I_2 afirmă: – „Serviciile prestate de instituția noastră nu pot spune că îmbunătățesc foarte mult calitatea veții beneficiarilor, însă în situațiile de criză sunt niste instrumente destul de eficiente pentru depășirea situației de dificultate.”
2.2 Direcția de Asistență socială sect. Botanica
Direcția asistență socială sect. Botanica este o subdiviziune a Direcției generale asistență socială a Consiliului municipal Chișinău și asigură la nivel de sector aplicarea politicilor de asistență socială în domeniul protecției persoanelor singure, persoanelor vîrstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie.
În activitatea sa direcția se conduce de Constituția Republicii Moldova, legile și hotărîrile Parlamentului, hotărîrile și dispozițiile Guvernului, deciziile Consiliului municipal Chișinău, ordinele și instrucțiunile Ministerului Protecției Sociale, Familiei și Copilului, regulamentul Direcției generale asistență sociale. Structura organizatorică și statile de personal se aprobă prin decizia Consiliului municipal Chișinău.
Sarcinile Direcției
În exercitarea atribuțiilor prevăzute de legislația în vigoare, Direcția Asistență Socială îndeplinește următoarele sarcini:
Implimentarea legislației în vigoare în domeniul protecției persoanelor singure, persoanelor vîrstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie.
Dezvoltarea sistemului de servicii sociale destinate persoanelor dezavantajate
Monitorizarea respectării drepturilor persoanelor în vîrstă și a persoanelor cu dizabilități.
Evaluează situația – economică a persoanelor, identifică nevoile și resursele acestora.
Colaborează cu organizațiile nonguvernamentale, filantropice, agenții economici și instituțiile unde anterior au activitate pensionarii în scopul acordării diverselor ajutoare.
Dezvoltă parteneriate și colaborează cu organizații neguvernamentale și cu alți reprezentanți ai societății civile în vederea acordării și diversificării serviciilor sociale pentru persoanele vîrstnice și persoanelor cu handicap.
Susținerea persoanelor în vîrstă și a persoanelor cu disabilități pentru depășirea dificultăților cu care se confruntă, acordîndu-le consultații juridice și de alt ordin.
Crearea unor baze de date informaționale privind persoanele dezavantajate social (bătrîni, invalizi), persoanele solitare deservite la domiciliu.ș.a
Organizează și răspunde de perfectarea documentelor necesare pentru instituționalizarea persoanelor social dezavantajate într-o instituție de asistență socială precum și promovarea alternativelor instituționalizării și serviciilor destinate persoanelor în vîrstă și persoanelor cu dizabilități.
Întremarea persoanelor în vîrstă și persoanelor cu dizabilități, distribuirea biletelor de tratament balnio-sanatorial vîrstnicilor și tuturor categoriilor de invalizi.
Activități de deservire la domiciliu a bătrînilor solitari și cetățenilor inapți de muncă, care au nevoie de ajutor permanent din partea altor persoane, respectînd prevederilem Regulamentului-tip” Cu privire la secțiile de ajutor social la domiciliu a bătrînilor singuratici și cetățenilor inapți de muncă.
Prefectarea documentelor necesare în baza cărora se efectuează plata compensațiilor anuale a cheltuielilor pentru benzină, reparații și deservire tehnică a automobilelor și cărucioarelor motorizate cu dirijare manuală, precum și a cheltuielilor pentru deservirea cu transport categoriilor de invalizi prevăzute de legislația în vigoare precum și crearea unei baze de date informaționale.
Efectuarea controlului asupra stabilirii compensațiilor nominative la transportul public urban.
Efectuarea analizei eficacității serviciilor de asistență socială prestate și înaintarea propunerilor privind îmbunătățirea acestora.
Coordonează activitatea Comisiei agrare, efectuiază controlul evidenței și repartizării loturilor de pămînt pensionarilor întru organizarea grădinăritului colectiv.
Drepturile Direcției
Pentru exercitarea funcțiilor ce-i revin Direcției, limitele competenței sale este imputernicită cu următoarele drepturi:
Să exercite controlul asupra respectării prevederilor legislației în vigoare, a actelor normative, documentelor oficiale emise de autoritățile publice ale Republicii Moldova, ordinele și instrucțiunile Ministerului Protecției Sociale Familiei și Copilului, care reglementează dreptul beneficiarilor la : compensații nominative, tratament sanatorial, bilete de internare în instituțiile sociale, asigurare cu transport, deservire la domiciliu, protezară dentară gratuită, diverse ajutoare.
Să înainteze propuneri privind îmbunătățirea activității Direcției întru deservirea mai eficientă a persoanelor în vîrstă și a persoanelor cu dizabilități.
Să reprezinte Direcția în raporturile cu alte instituții publice și organizații obștești, privind problemele persoanelor în vîrstă și a persoanelor cu dizabilități
Organizarea activității Direcției
– Direcția este condusă de șeful Direcției, desemnat și eliberat din funcție de către Directorul Direcției generale asistență socială a Consiliului municipal Chișinău.
– Șeful Direcției gestionează activitatea Direcției, este responsabil de respectarea prevederilor actelor normative în vigoare, realizarea activităților de bază expuse în prezentul Regulament.
– Șeful Direcției coordonează activitățile în domeniu protecției muncii în unitatea administrativă .
– Șeful Direcției poartă răspundere materială deplină pentru neasigurarea valorilor transmise în unitate de către Directorul Direcției generale asistență socială.
– Șeful Direcției este responsabil de folosirea eficientă și după destinație a transportului auto din Direcție .
– Șeful Direcției asigură respectarea disciplinii muncii și folosirea integrală a timpului de lucru.
– Întru executarea conducerii Direcției, Șeful Direcției, cu aprobarea Direcției generale asistență socială, actualizează și complectează permanent atribuțiile șefului adjunct, atribuțiile și competențele specialiștilor principali, cît și altor colaboratori ai Direcției, în funcție de eventualele modificării organizatorice și legislative.
– Șeful adjunct al Direcției este desemnat și eliberat din funcție de către Directorul Direcției generale asistență socială, la propunerea șefului Direcției și în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.
– Șeful adjunct al Direcției coordonează activitatea de pregătire și perfecționare profesională a personalului din subordine.
– Șeful adjunct al Direcției asigură însușirea și respectarea prevederilor Regulamentului Direcției generale asistență socială a Consiliului municipal Chișinău și prezentului Regulament de către întregul personal subordonat.
2.3 Rolul și atribuțiile asistentului social, în prestarea și acordarea serviciilor sociale persoanelor vîrstnice
Asistența socială este un fenomen complex ce se prezintă în mai multe ipostaze: ca gen de activitate; ca profesie; ca știință etc. Ca profesie, asistența socială presupune în același timp cunoștințe teoretice, deprinderi, competențe practice și, nu în ultimul rând, un set de valori, principii, norme morale care reprezintă codul deontologic al profesiei.
Asistența socială este o profesie modernă care presupune o pregătire de specialitate, un set de cunoștințe, abilități practice și valori specifice.
Asistentul social este persoana cu studii speciale în domeniu, care prestează servicii specializate persoanelor și familiilor care, temporar, se află în dificultate și care, din motive de natură economică , socială, fizică sau psihologică, nu mai sunt în stare să își realizeze prin mijloace și eforturi proprii, un nivel decent de viață;
În procesul de organizare și prestare de servicii sociale persoanelor vîrstnice, asistentului social îi revine un rol foarte important. El este persoana care este responsabilă de identificarea la nivel de comunitate, sector, a bătrînilor aflați în dificultate, singuratici, rămași fără sprijin din partea rudelor. Pentru eficientizarea acestui lucru asistentul social trebuie să mobilizeze toată comunitatea, să conlucreze cu primăria pentru a asigura un proces de colectare a informațiilor și de bună evidență a tuturor vîrstnicilor care sunt în riscul de a nimeri în situație de dificultate.
Un partener cheie a asistentului social în acest proces este lucrătorul social care ar putea să furnizeze informații despre vîrstnicii aflați în îngrijire la domiciliu. Totodată, lucrătorul social ar putea fi implicat în organizarea și desfășurarea diferitor activități pentru grupul de persoane virstnice din comunitate.
Cunoașterea problemelor și a situației persoanelor vîrstnice din comunitate permite asistentului social să intervină la primărie (Direcție de a.s), propuneri pentru dezvoltarea și perfecționarea serviciilor sociale noi pentru acest grup de beneficiari. Totodată, el ar putea să atenționeze primăria și s-o implice activ pentru soluționarea cazurilor deosebit de dificile care țin de bătrîni. Deasemenea Asistentului social în prestarea serviciilor sociale îi revin și alte responsabilități în dependență de serviciul social pe care îl acordă.
De exemplu în acordarea serviciului de reabilitare pentru invalizi, asistentul social are responsabilitatea: – de a informa persoanele vîrstnice și cu dizabilități din comunitate despre existența acestui serviciu; – de a colecta și treansmite informația despre solicitarea acestui serviciu la SASPF/DASPF prin intermediul supervizorului sau șefului Serviciului de asistență socială comunitară. În acordarea serviciului de ortopedie și protezare asistentul social are responsabilitatea : – de a informa persoanele vîrstnice și cu dizabilități din comunitate despre existența acestui serviciu; – de a colecta informații despre persoanele care necesită acest serviciu; – de a le ajuta să perfecteze actele necesare pentru a beneficia de serviciu dat (conform serviciilor stabilite în Regulamentul – tip) .
Fiecare serviciu trebuie acordat cu respectarea principiilor fundamentale care se referă la următoarele : – modul de lurcru cu persoana ( respectarea individualității fiecarei persoane; respectarea libertății de a alege serviciul social în funcție de nevoile persoanale; tratament egal prin excluderea privilegiilor și eliminarea oricărei forme de discriminare; respectarea vieții intime; respectarea confidențialității ); – modul de organizare a serviciului (asigurarea calității, flexibilității; asigurarea accesului la informație ); asigurarea drepturilor și a siguranței beneficiarilor; dezvoltarea parteneriatului). Este important ca un asistent social să cunoască aceste două metode și să știe să le aplice corect în munca sa, să aibă deasemenea abilitățile necesare unui bun asistent social (onestitate, toleranță, obectivitate, autoritate, naturalețe, căldură, constiința de sine, răbdare, empatia, încredera etc. ), și nu în ultimul rînd să aibă cunoștințe și studii în domeniu dat. Astfel va fi garantată calitatea prestării serviciilor sociale la un nivel mult mai ridicat și calitativ.
Prestarea corectă și calitativ a serviciilor sociale pentru vîrstnici la nivel de comunitate favorizează menținerea lor în familie și comunitate.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
După cum am observat în lucrarea dată, numărul persoanelor de vârsta a treia singure, este în continuă creștere și este un număr foarte mare. Aceste persoane zi de zi se confruntă cu diferite probleme,care nu le permit să aibă grijă de ei de sinestătător, astfel e necesar crearea unor noi și noi servicii adecvate pentru a îmbunătății cît de cît calitatea veții acestor persoane . Serviciile existente la momentul actual însă nu sunt dezvoltate la un nivel destul de ridicat și nu toate persoanele de vârsta a treia pot beneficia în mod egal de aceste servicii, iar unele persoane de vârsta a treia nici nustiu de existența acestor sevicii ( mai mult în cazul persoanelor de vârsta a treia din mediu rural).
În viitor avînd în vedere intensitatea proceselor de îmbătrînire a populației, migrația populației apte de muncă, starea precară a sănătății persoanelor de vârsta a treia și alți factori, necesitatea în acordarea difiritor tipuri de servicii sociale se va păstra, de aceea e important să se asigure eficacitatea serviciilor oferite, prin introducerea standardelor de calitate la serviciile oferite.
E necesar dezvoltarea pentru persoanele de vârsta a treia a diferitor centre la nivel de comunitate.
’’Accentul pe persoană’’, acordarea sprijinului psihologic prin forme de susținere cum sînt tipurile variate ale centrelor de zi, cluburile de interese pentru persoanele de vârsta a treia etc. Care contribuie la comunicare, reducerea stresului psihologic, înstrăinării și excluderii sociale a persoanelor în vârstă.
Intensitatea proceselor de îmbătrînire caracteristice pentru Republica Moldova afectează în mod special mediul rural, iar pe regiunile economico-geografice- Nordul și Sudul țării. La elaborarea politicilor de susținere a persoanelor de vârsta a treia, atât la nivel național cît și la nivel local, este necesar de a ține cont atât de ponderea populației îmbătrînite în structura totală a populației și a resurselor necesare pentru asigurarea calității vieții pentru persoanele respective, dar și obiectul menținerii și utilizării raționale a capacităților persoanelor de vârsta a treia în dezvoltarea societății în plan social, ocupațional și spiritual.
BIBLIOGRAFIE
Asistența socială în contextul transformărilor din Republica Moldova.- Chișinău: Ed cu drag, 2008
Bulgaru M. Asistență Socială fundamente teoretice și practice.– Chișinău: CEP USM, 2009. pag 495
Bulgaru M. Asistență socială în cotextul globalizării.- Chișinău: CEP USM, 2012, pag 461
Bulgaru M.,Bulgaru O. Etica în Asistența socială.-Chișinău : CEP USM, 2014, pag 405
Bulgaru M. Sociologie Volumul II.- Chișinău: CEP USM, 2003, pag 283
Bulgaru M. Metode și tehnici în asistența socială. – Chișinău: CEP USM, 2002
Buzducea D. Asistența socială a grupurilor de risc.-Iași: Polirom, 2010, pag 896
Buzdugea D. Aspecte contemporane în asistența socială.- Iași: Plirom, 2005
Drîmba O.Istoria culturii și civilizației.- București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1987
Eliade M. Nostalgia religiilor.-București: Ed. Humanitas,1994
Gîrleanu- Șoitu D.Vârsta a treia,- Iași: Institutul European, 2006
Iluț P. Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie.- Iași: Polirom, 2004
Marshall M. Asistența socială pentru bătrâni.- București: Ed. Alternative,1993.
Miftodie V. Teorie și metodă în asistența socială.- Iași : Ed Fundației Axis, 1995
Miftode V. Fundamente ale asistenței sociale.- București: Ed Eminescu,1999
Milicenco S. Abordări multidimensionale ale fenomenului de sarăcie.- Chișinău: Note de curs, 2014,p 212
Neamțu G.Tratat de asistență socială.-Iași: Polirom 2003, pag 1014.
Neamțu G.,Bocancea C. Elemente de asistență socială.- Iași: Polirom, 1999
Raport Social anual 2005.- Chișinău 2006
Rădulescu S. Sociologia vârstelor. -București: Ed.Hyperion, 1994, pag 184
Sîrbu L.Analele Șt- ce ale USM- Specificul protecției sociale pentru persoanele vârstnice din RM. – Chisinău, 2003.
Sorescu M. E. Asistența socială a persoanelor vârstnice. – Craiova: Curs universitar, 2005.pag 112
Sorescu M., Berilă I., Asistența socială – sistem și pofesie.- Craiova: Ed Universitaria, 2005
Suport de curs pentru instruirea inițială a asistenților sociali comunitari.- Chișinău, 2007
Suport de curs pentru instruirea inițială a asistenților sociali comunitari.- Chișinău, 2009
Țiclea A. Dreptul securității sociale: curs universitar. Ediția II-a.- București: Universul juridic, 2008
Vlad V.(coord.) Servicii de îngrijiri la domiciliu pentru persoane în vîrstă.-București: Ed Fundația de îngrijiri comunitare, 2002
Zamfir E., Zamfir C. Politici sociale. Romînia în context European.- București:Alternative, 1995
Zamfir C., Vlăsceanu L.(coord.) .Dicționar de sociologie.-București: Babel,1993
www.statistica.md
www.tocilar.ro
www.particip.gov.md
Codul Familiei al Republicii Moldova.- Chișinău : PRAG-3, 2011, pag 56
Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994// MO al RM nr. 1 din 18.08.1994.
Legea asistenței sociale nr. 547 din 25.12.2003.//MO al RM, nr. 042 din 12.03.2004.
Legea Nr. 156 privind pensiile de asigurări sociale de stat din 14.10.1998 cu modificările ulterioare // MO al RM, nr. 247 din 12.03.2004.
Legea nr. 60 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități din 30.03.2012 //MO al RM, nr. 155-159 din 27.07.2012.
Legea nr. 190 cu privire la veterani din 08.05.2003 //MO al RM nr. 84-86 din 16.04.2003.
Legea cu privire la ajutorul social nr. 133 din 13.06.2008//MO al RM nr. 179 din 30.09.2008.
Legii nr. 121-XV din 3.05.2001 cu privire la protecția social suplimentară a unor categorii de populație //MO nr. 51/290 din 09.05.2001.
Legea nr. 81 privind cantinele de ajutor social din 28.02.2003 //MO al RM nr. 67-69 din 11.04.2003.
Legea nr. 499 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni din 14.07.1999//MO al RM, nr. 106-108 din 30.09.1999.
Hotărârea Guvernului Nr. 1500 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la funcționarea azilurilor pentru persoanele în vârstă și cu dizabilități din 31.12.2004 // MO al RM nr. 013 din 21.01.2005.
Hotărârea Guvernului nr. 327 Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de evidență și distribuire a biletelor de reabilitare / recuperare acordate persoanelor în vârstă și celor cu dizabilități din 06.05.2010// MO al RM nr. 70-71 din 11.08.2010.
Hotărârea Guvernului nr. 567 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de asigurare a unor categorii de cetățeni cu mijloace ajutătoare tehnice din 20.07.2011//MO al RM nr. 128-130 din 05.08.2011.
Regulamentul-tip cu privire la secțiile de ajutor social la domiciliu bătrânilor singuratici și inapți de muncă, aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale ( actualmente MMPSF) nr. 16 din 22 aprilie 1994.
ANEXE
ANEXE
Anexa nr.1
Ghid de Interviu cu beneficiarii
Bună ziua, sunt Dașan Maria, sunt studentă anul III Facultatea de Sociologie și Asistență socială, specialitatea Asistență socială. La momentul actual efectuez o cercetare despre calitatea serviciilor sociale prestate persoanelor vîrstnice singure care sunt în dificultate. Vă garantăm faptul că informația prezentată de dvs. va fi strict condidențială, persoana dvs. va fi păstrată în anonimat.
Numele, Prenumele:
Vârsta:
Ocupția:
Localitatea:
Spuneține cîte ceva despre dvs, povestiține o zi obișnuită din viața dvs??
Aveți copii ? dacă da, cît de des comunicați cu ei?
Unde sunt la moment copii Dvs și cît de des vă vizitează?
Aveți probleme de sănătate, la cine apelați în asemena situații?
Ce faceți pentru a le depași, vă ajută cineva?
Ce venituri aveți și care sunt cheltuielile acestor venituri?
Care sunt problemele cu care va confruntați cel mai des?
Ați beneficiat, beneficiați de careva servicii sociale ?
Sunteți mulțumită de serviciile sociale de care beneficiați?
Cum credeți ar mai trebui de creat careva servicii sociale pentru persoanele vîrstnice și de ce?
Acestea au fost toate întrebările mele. Vă mulțumesc mult pentru timpul acordat!
Anexa nr.2
Ghid de interviu cu experții
Bună ziua, mă numesc Dașan Maria, sunt studentă anul III Facultatea Sociologie și Asistență socială, specialitatea Asistență socială. La momentul actual efectuez o cercetare despre calitatea serviciilor sociale prestate persoanelor vîrstnice singure care sunt în dificultate.
Scopul: Determinarea calității seviciilor sociale prestate persoanelor vîrstnice singure
Vă garantăm faptul că informația prezentată de dvs. va fi strict confidențială, persoana dvs va fi păstrată în anonimat.
Numele, prenumele:
Vârsta:
Studii:
Funcția deținută în prezent:
Starea civilă:
Stagiu de muncă:
Care sunt serviciile sociale prestate în instituția Dvs ?
Ce servicii sunt cel mai des solicitate de beneficiari ?
Cum îmbunătățesc calitatea veții serviciile prestate de Dvs ?
Cum se comportă beneficiarii deobicei ?
Care sunt criteriile de selecție a beneficiarilor ?
Care este cadrul legislativ existent în munca Dvs ?
Dacă ați avea posibilitatea ce modificări ați dori să faceți în actuala legislație cu privire la persoanele vîrstnice?
Ce specialiști activează în cadrul Direcției dvs ?
Ce specialiști implicați în rezolvarea cazurilor dificile ?
Acestea au fost toate întrebările mele. Vă mulțumesc mult pentru timpul acordat!
Anexa nr. 3
Interviu cu experții
Interviu cu Șef Serviciu asistență socială comunitară ( șef SASC )
Numele, prenumele: Olga C
Vârsta: 26 ani
Studii: Superioare complete
Funcția deținută în prezent: Șef Serviciu asistență socială comunitară
Starea civilă: necăsătorită
Stagiu de muncă: 2 ani
1. Care sunt serviciile sociale prestate în instituția Dvs ?
– În cadrul Direcției asistență socială sectorul, Botanica sunt o gamă largă de servicii sociale adresate persoanelor în etate și persoanelor cu dizabilități, dintre care putem menționa: serviciul social îngrijire socială la domiciliu, prînzuri gratuite la cantina socială, serviciile de frezerie, serviciu de reabilitare balneo-sanatoriale, serviciu specializat echipa mobilă, asistența persoanală. Deasemenea beneficiarii pot solicita și ajutor social, ajutor umanitar, compensație pentru călătoria în transportul urban.
2. Ce servicii sunt cel mai des solicitate de beneficiari ?
– Serviciile cele mai solicitate în Direcția noastră sunt acordarea prînzurilor gratuite, ajutor umanitar și ajutor social.
3. Cum îmbunătățesc calitatea veții serviciile prestate de Dvs ?
– Serviciile prestate de instituția noastră nu pot spune că îmbunătățesc foarte mult calitatea veții beneficiarilor, însă în situațiile de criză sunt niste instrumente destul de eficiente pentru depășirea situației de dificultate.
4. Cum se comportă deobicei beneficiarii ?
– Avem parte de diverse categorii de beneficiari și liniștiți și conflictuali, revendicativi, situații sunt diferite și comportamentul lor este, diferit. În domeniul asistenței sociale este nevoie de multă răbdare și dragoste de oameni, altfel e foarte greu.
5. Care sunt criteriile de selecție a beneficiarilor ?
– De obicei, beneficiarii sunt cei care se adresează singuri după ajutor, însă sunt cazuri cînd asistentul social deplasîndu-se în sector poate depista familii în situații de dificultate, astfel devenind beneficiari ai asistenței sociale .
6. Care este cadrul legislativ existent în munca Dvs ?
– În domeniu asistenței sociale circulă mai multe legi care reglementează activitatea și rolul asistentului social în intervenția și soluționarea problemelor sociale. Legile de bază după care activează asistenții sociali sunt: Legea asistenței sociale; Legea serviciilor sociale; Legea ajutorului social și Mecanismul de supervizare în asistență socială, etc.
7. Dacă ați avea posibilitatea ce modificări ați dori să faceți în actuala legislație cu privire la persoanele vîrstnice?
– Sistemul legal în general este foarte locunar și realitățile sociale sunt adesea în neconcordanță cu legile create. Cred că ar fi bine ca atunci cînd se elaborează, se întocmește o lege sau un regulament să se creeze un grup de lucru, specialiști care lucrează direct cu beneficiarii și cunosc adevăratele probleme, pentru a inainta propunerile.
8. Ce specialiști activează în cadrul Direcției dvs ?
– Asistenți sociali comunitari;
Șef serviciu îngrijire socială la domiciliu;
Șef serviciu asistență socială comunitară;
Specialist superior principal;
Șef Serviciu Prestații sociale;
Șef Asistență Personală;
Șef Echipa mobilă.
9. Ce specialiști implicați în rezolvarea cazurilor dificile ?
– Fiecare caz este monitorizat de către asistentul social, însă în unele cazuri dificile este implicată și echipa multidisciplinară.
Anexa nr.4
Codificare interviuri
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Calitatea Serviciilor Sociale Prestate Persoanelor Virstnice Singuratice (ID: 111061)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.