Studii Privind Calitatea Apelor
CAPITOLUL 1
GENERALITĂȚI
1.1. INTRODUCERE
1.2. DIRECTIVA CADRU A APEI
1.3. MONITORIZARE
1.3.1. Monitorizarea de supraveghere
1.3.2. Monitorizarea operațională
1.3.3. Monitorizarea de investigație
1.4. SECȚIUNI DE REFERINȚĂ – SECTOARELE
1.5. STANDARDE FIZICO-CHIMICE
1.6. STANDARDE BIOLOGICE
CAPITOLUL 2
APA ÎN NATURĂ
2.1. NOȚIUNI GENERALE
2.2. CERINȚE ȘI CONSUMATORII DE APĂ
2.3. CLASIFICAREA SANITARĂ A APELOR
2.4. PROTECȚIA CALITĂȚII APELOR
CAPITOLUL 3
POLUAREA APELOR
3.1. POLUAREA NATURALĂ
3.2. POLUAREA ARTIFICIALĂ
3.2.1. Poluarea artificială fizică
3.2.2. Poluarea artificială chimică
CAPITOLUL 4
CALITATEA APELOR DIN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
4.1. RESURSE DE APĂ
4.2. PRELEVĂRILE DE APĂ
4.2.1. Principalele folosințe în județul Bistrița-Năsăud
4.3. MECANISMUL ECONOMIC ÎN DOMENIUL APELOR
4.4. APELE DE SUPRAFAȚĂ
5.5. Starea lacurilor
4.6. APELE SUBTERANE
4.7. ZONE SENSIBILE
4.8. ZONE VULNERABILE
4.9. APELE UZATE
4.10. METODE DE DETERMINARE A PRINCIPALILOR INDICI DE CALITATE
CAPITOLUL 5
PRINCIPALELE SURSE DE POLUARE A APELOR ÎN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
CAPITOLUL 6
LEGISLAȚIA ÎN DOMENIUL APELOR
6.1. CADRUL LEGAL
6.2. Cadrul instituțional
CAPITOLUL 7
RECOMANDĂRI
7.1. GENERALITĂȚI
7.2. MONITORIZAREA BIOLOGICĂ
7.3. MONITORIZAREA FIZICO-CHIMICĂ
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
96 pagini
=== l ===
§
CAPITOLUL 1 2
GENERALITĂȚI 2
1.1. INTRODUCERE 2
1.2. DIRECTIVA CADRU A APEI 2
1.3. MONITORIZARE 3
1.3.1. Monitorizarea de supraveghere 3
1.3.2. Monitorizarea operațională 3
1.3.3. Monitorizarea de investigație 4
1.4. SECȚIUNI DE REFERINȚĂ – SECTOARELE 4
1.5. STANDARDE FIZICO-CHIMICE 4
1.6. STANDARDE BIOLOGICE 5
CAPITOLUL 2 5
APA ÎN NATURĂ 5
2.1. NOȚIUNI GENERALE 6
2.2. CERINȚE ȘI CONSUMATORII DE APĂ 7
2.3. CLASIFICAREA SANITARĂ A APELOR 9
2.4. PROTECȚIA CALITĂȚII APELOR 10
CAPITOLUL 3 10
POLUAREA APELOR 10
3.1. POLUAREA NATURALĂ 11
3.2. POLUAREA ARTIFICIALĂ 15
3.2.1. Poluarea artificială fizică 15
3.2.2. Poluarea artificială chimică 15
CAPITOLUL 4 16
CALITATEA APELOR DIN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD ÎN 2008 16
4.1. RESURSE DE APĂ 17
4.2. PRELEVĂRILE DE APĂ 18
4.2.1. Principalele folosințe în județul Bistrița-Năsăud 18
4.3. MECANISMUL ECONOMIC ÎN DOMENIUL APELOR 20
4.4. APELE DE SUPRAFAȚĂ 20
5.5. Starea lacurilor 31
4.6. APELE SUBTERANE 33
4.7. ZONE SENSIBILE 34
4.8. ZONE VULNERABILE 35
4.9. APELE UZATE 35
4.10. METODE DE DETERMINARE A PRINCIPALILOR INDICI DE CALITATE 35
CAPITOLUL 5 36
PRINCIPALELE SURSE DE POLUARE A APELOR ÎN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD 37
CAPITOLUL 6 42
LEGISLAȚIA ÎN DOMENIUL APELOR 42
6.1. CADRUL LEGAL 42
6.2. Cadrul instituțional 45
CAPITOLUL 7 46
RECOMANDĂRI 46
7.1. GENERALITĂȚI 46
7.2. MONITORIZAREA BIOLOGICĂ 47
7.3. MONITORIZAREA FIZICO-CHIMICĂ 47
CONCLUZII 48
BIBLIOGRAFIE 48
CAPITOLUL 1
GENERALITĂȚI
1.1. INTRODUCERE
Cererea crescândă a oamenilor și a organizațiilor de mediu pentru râuri, lacuri, ape subterane și plaje costiere mai curate, a fost unul din motivele adoptării [NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT] 2000/60/EEC privind stabilirea unui cadru de acțiune comunitar în domeniul politicii apei, [NUME_REDACTAT] a Apei (DCA). O caracteristică importantă a Directivei este cerința consultării și participării publicului. [NUME_REDACTAT] a recomandat ca fiecare țară să selecteze bazine pilot pentru implementarea inițială a DCA, în vederea câștigării de experiență. [NUME_REDACTAT] au fost alese ca bazine pilot râurile Someș și Argeș.
Principalele obiective ale acestui proiect sunt realizarea unui Program de măsuri și îmbunătățirea sistemului de monitorizare. Agenția de implementare a [NUME_REDACTAT] a Apei în România este [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”. Conform DCA, România va asigura stabilirea în fiecare district / bazin hidrografic (deocamdată doar pentru bazinele pilot ale râurilor Someș și Argeș, pentru a câștiga suficientă experiență) a unui program de măsuri, având în vedere obiectivele și rezultatele analizei solicitate (o analiză a caracteristicilor sale, o parcurgere a impactului activității umane asupra stării apelor de suprafață și asupra apelor subterane, precum și o analiză economică a utilizării apei) pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru apele de suprafață, apele subterane și zonele protejate.
1.2. DIRECTIVA CADRU A APEI
[NUME_REDACTAT] a Apei (DCA) furnizează o bază pentru un management integrat și coordonat al apei în cadrul [NUME_REDACTAT]. Abordarea managementului apei este definită de rezultate ecologice și se adresează calității chimice și biologice a apei și la durabilitatea resurselor de apă. [NUME_REDACTAT] este asigurarea unui management integrat al bazinului hidrografic în beneficiul biodiversității, dar și al populației.
[NUME_REDACTAT] a Apei înlocuiește un număr mare de directive care au abordat anterior separat problemele ecologice și de sănătate în relație cu corpurile de apă. Aceste directive anterioare au dus la stabilirea unor programe de monitorizare a calității biologice a apei în statele membre ale UE. Aceste programe de monitorizare au permis autorităților de mediu să evalueze fiecare curs de apă conform standardelor corespunzătoare și să formuleze politici de management pentru îmbunătățirea calității cursurilor de apă, acolo unde este necesar.
Evaluarea calității apei din punct de vedere fizico-chimic se realizează în scopul asigurării unei evaluări exacte și consecvente pentru fiecare corp de apă, privind:
Starea calității apei din punct de vedere fizico-chimic
Schimbările acesteia în timp.
[NUME_REDACTAT] a Apei nu specifică parametrii de calitate fizico-chimici ai apei, dar se referă la aceștia în alte directive, cum ar fi Directiva privind calitatea apelor de suprafață destinate prelevării în vederea potabilizării și Directiva privind calitatea apelor dulci ce necesită protecție sau îmbunătățire în ceea ce privește susținerea vieții piscicole. În concluzie, trebuie stabilită o procedură strictă pentru evaluarea stării fiecărui corp de apă, care să stea la baza strategiei și programului de monitorizare.
1.3. MONITORIZARE
Probele fizico-chimice se bazează pe ipoteza că poluanții sunt dizolvați în apă și că prezența lor este în concentrații uniforme, așa încât probele care sunt prelevate sunt reprezentative pentru analiză. Procedurile analitice sunt bine definite și există de asemenea proceduri pentru controlul calității rezultatelor, pentru estimarea incertitudinilor și minimizarea erorilor din măsurări.
În ceea ce privește calitatea apei din punct de vedere biologic, [NUME_REDACTAT] a Apei prevede identificarea numărului de taxoni prezenți în sedimente (macrozoobentos), precum și alte grupe de organisme acvatice. Nici sedimentele și nici celelalte organisme nu sunt distribuite uniform în albiile râurilor, nici chiar pe distanțe mici, așa că probele biologice sunt compuse din probe luate din diferite puncte din albia râului din zona de prelevare, pentru a se asigura, pe cât posibil, că a cuprins toate habitatele potențiale din secțiunea respectivă a râului.
În continuare vor fi prezentate câteva tipuri de monitorizare.
1.3.1. Monitorizarea de supraveghere
Obiectivul monitorizării de supraveghere este validarea evaluării risculuii, identificarea tendințelor pe termen lung, evaluarea impactului și stabilirea unei strategii de monitoring. [NUME_REDACTAT] a Apei stipulează faptul că, în cadrul monitorizării de supraveghere, trebuie monitorizat un număr suficient de corpuri de apă pentru a asigura o evaluare a stării globale a cursurilor de apă de suprafață. În acest scop se utilizează toate elementele calității: biologice, hidromorfologice și fizico-chimice.
Rezultatele monitorizării pot fi folosite pentru a perfecționa gruparea corpurilor de apă într-un anumit tip. De asemenea, trebuie utilizate în combinație cu Anexa II a DCA – evaluarea impactului pentru a determina cerințele Planurilor de Monitorizare ale [NUME_REDACTAT]. Monitorizarea de supraveghere se va desfășura pe o durată de cel puțin un an. În cazul în care nu există date de monitorizare suficiente, perioada poate fi extinsă. Pe parcurs, dimensiunea programului de monitorizare se poate modifica, pe baza feedback-ului de la programul de monitorizare operațional.
1.3.2. Monitorizarea operațională
Obiectivul monitorizării operaționale este acela de a stabili starea acelor corpuri de apă care au fost identificate cu risc de a nu îndeplini obiectivele de mediu și de a evalua efectele aplicării programului de măsuri asupra stării acestora. Se vor folosi acei parametri care indică elementele cantitative cele mai sensibile la presiunile la care sunt supuse diferite corpuri de apă. Monitorizarea operațională nu poate fi stabilită până când nu se cunoaște care sunt corpurile de apă care nu pot atinge obiectivele de mediu.
1.3.3. Monitorizarea de investigație
Obiectivul monitorizării de investigație este de a stabili cauza și efectul neatingerii obiectivelor de mediu, atunci când cauza nu este clară. Atunci când sunt prezente substanțe prioritare, se pot efectua teste acute și cronice pentru alge, Daphnia magna și pești. Dacă testele ecotoxicologice stabilesc că nu există risc, este necesară o monitorizare de investigație pe acel corp de apă. Datorită presiunilor considerabile la care sunt supuși biologii, este recomandabil ca aceste activități să se îmbine cu cele ale altor instituții, care au experiență în folosirea acestor tehnici.
Importanța monitorizării
Programele de monitorizare sunt o cerință a [NUME_REDACTAT] a Apei pentru stabilirea unei imagini coerente și cuprinzătoare asupra stării apei în fiecare district bazinal. Obiectivul cheie al DCA este atingerea stării bune a apei pentru toate cursurile de apă până în anul 2015.
[NUME_REDACTAT] a Apei trebuie să permită încadrarea tuturor corpurilor de apă în una din cele cinci categorii de calitate. Este necesar să fie monitorizate suficiente corpuri de apă individuale din fiecare dintre tipurile de corpuri de apă pentru a determina stări ecologice și chimice și pentru a realiza o analiză a stării apei pentru toate corpurile de apă de suprafață din cadrul unui bazin hidrografic. Din perspectiva DCA, corpurile de apă asemănătoare pot fi grupate – ca o subgrupă reprezentativă din punct de vedere statistic. În mod ideal, selectarea corpurilor de apă și a secțiunilor de monitorizare ar trebui să se facă cu ajutorul unor tehnici statistice de evaluare, pentru a se asigura un nivel acceptabil de încredere și precizie a evaluării stării generale a apelor, deși acestea se bazează pe disponibilitatea unor date de încredere existente.. Monitorizarea trebuie să fie operațională cel târziu după șase ani de la intrarea în vigoare a DCA.
1.4. SECȚIUNI DE REFERINȚĂ – SECTOARELE
În majoritatea țărilor a apărut ca fiind foarte dificilă localizarea secțiunilor de referință pe tipuri specifice, pentru toate tipurile de ape de suprafață. Cele care au putut fi găsite tind să fie pe sectoarele superioare ale râurilor, unde impactul uman este puțin probabil, dar și aceasta a fost greu de dovedit.
Pe sectoarele superioare de râu, caracteristicile geografice, meteorologice și hidrologice sunt de regulă diferite de cele din bazinul inferior. În acest caz, condițiile de referință din sectoarele superioare nu sunt adecvate ca ținte pentru cele din partea inferioară.
În țările europene dens populate, este foarte dificil să se găsească vreo secțiune de referință pe sectoarele de râu din aval, unde omul să nu aibă un efect semnificativ asupra râului. De aceea nu este ușor să se găsească o bază pentru modelare și nici secțiuni analoage, care ar putea fi de ajutor pentru un expert în elaborarea unor predicții demne de încredere asupra taxonilor – care de regulă ar fi de așteptat să se găsească pe sectoarele din aval, în absența impactului uman. Acest fapt a fost unul din motivele pentru dezvoltarea sistemului AQEM de evaluare (sistem de evaluare la scara Europei a calității râurilor pe baza macronevertebratelor).
1.5. STANDARDE FIZICO-CHIMICE
Fiecare clasă de apă a fost caracterizată de un set de limite pentru parametri-cheie. Valorile acestor parametri (pentru fiecare clasă) au fost stabiliți pe baza experienței, pentru a corespunde unor valori tip pentru corpurile de apă recunoscute în general ca fiind de calitate foarte bună, bună, medie sau slabă. Parametrii fizico-chimici întrunesc trei calități:
Sunt relativ ușor de măsurat
Măsurătorile oferă un grad de precizie rezonabil
Este de regulă ușor de observat de ce un parametru nu îndeplinește un standard, ușor de identificat sursa, și cel puțin în principiu, ușor de diminuat cauza.
Dezavantajul este că acești indicatori pot furniza o imagine instantanee asupra calității apei și că nu oferă nici o informație asupra evenimentelor și calității la alte momente și în alte amplasamente.
Criteriile fizico-chimice sunt de asemenea definite în [NUME_REDACTAT] a Apei, în special pentru apele de suprafață captate pentru consumul uman, unde se aplică limitele din [NUME_REDACTAT] 75/440/EEC, referitoare la calitatea cerută pentru apele de suprafață intenționate pentru captarea apei de băut din statele membre. Limitele fizico-chimice pentru menținerea vieții peștilor de apă dulce sunt definite în Directiva 78/659/EEC referitoare la calitatea apelor dulci, care trebuie protejate sau îmbunătățite pentru protejarea vieții peștilor. Toate aceste criterii și limite au fost preluate de către [NUME_REDACTAT] a Apei.
[NUME_REDACTAT] a Apei solicită ca limitele pentru substanțe prioritare să fie definite în funcție de datele de ecotoxicitate. Astfel, deși DCA se axează pe calitatea ecologică, planificarea controlului poluării se bazează pe standarde fizico-chimice, dar derivate din efectele biologice ale condițiilor fizico-chimice.
1.6. STANDARDE BIOLOGICE
Caracteristicile biologice ale unui corp de apă integrează toți factorii, atât fizici (hidromorfologici) cât și fizico-chimici, pe termen scurt, termen lung și tranzitoriu, care influențează ecologia sistemului și sunt indicatori mult mai adecvați pentru calitatea reală a mediului.
De cealaltă parte, clasificarea pe baza criteriilor biologice, are anumite dezavantaje:
Măsurătorile sunt în mod intrinsec mult mai puțin precise decât măsurătorile fizico-chimice
Este dificilă o separare clară a limitelor de calitate biologică
O evaluare cuprinzătoare a calității apei bazată pe parametri biologici necesită eforturi foarte mari din partea specialiștilor (taxonomiști).
O soluție la problema standardelor biologice a fost identificarea unei serii de elemente biotice acvatice sensibile, care să poată fi utilizate ca specii indicatoare și a căror absență să semnaleze o calitate a apei mai slabă. Fiecare organism este punctat cu un scor în funcție de sensibilitate, iar în final se poate obține un scor general.
CAPITOLUL 2
APA ÎN NATURĂ
2.1. NOȚIUNI GENERALE
Apa, ca lichid transparent și incolor, care, în stare pură este o combinație de oxigen și hidrogen, constituie unul din elementele componente ale mediului natural, o sursă naturală, regenerabilă, vulnerabilă și limitată. Apa este un factor indispensabil existenței și continuității vieții pe pământ. Din acest punct de vedere, apa reprezintă o valoare inestimabilă și indispensabilă vieții, substituirea ei fiind imposibilă. Definirea noțiunii de „apă” presupune cunoașterea complexului de elemente ce constituie compoziția apei naturale și o deosebesc de apa pură. În compoziția naturală a apei intră următoarele grupe de substanțe: gaze dizolvate (oxigen, bioxid de carbon, hidrogen sulfurat), substanțe minerale și organice dizolvate, substanțe în stare coloidală sau în suspensie, precum și flora autotrofă și saprofită proprie apei.
În natură, apa are o importanță biologică deosebită, reprezentând baza structurală și funcțională a ființelor vii. Apa este un constituent esențial al materiei vii, cu rol deosebit în desfășurarea proceselor vitale, asigurând viabilitatea organismelor și fiind:
– component structural al nutrienților energogeni
– mediu biologic pentru desfășurarea reacțiilor biochimice și participant la aceste reacții
– factor de mare eficacitate în procesul de termoreglare
În condițiile în care 2/3 din suprafața globului este acoperită de apă, se estimează că planeta dispune de 1,4 miliarde km3 de apă. În natură, apa se găsește într-un circuit continuu: apa râurilor, a lacurilor, mărilor și oceanelor – apa de suprafață – se evaporă, trecând în atmosferă sub formă de vapori și formând apa atmosferică. Aceasta este purtată de curenții de aer până în zonele mai reci, unde se condensează și cade pe sol sub formă de apă meteorică, străbate straturile permeabile și se acumulează deasupra straturilor impermeabile, constituind apa subterană. Apa rămasă la suprafață, datorită existenței unui strat impermeabil, împreună cu apa subterană ajunsă din nou la suprafață (izvoare) și cu apele meteorice, formează apa de suprafață. La rândul lor, apele de suprafață pot fi grupate în ape curgătoare și ape stătătoare. Un loc aparte în cadrul apelor stătătoare îl ocupă apa mărilor și oceanelor, cu o compoziție total diferită de cea a apelor continentale.
Apa dulce (cu un conținut scăzut de săruri) reprezintă numai 2%. Rezervele de apă dulce sunt neuniform repartizate pe glob, iar cea mai mare parte se găsește sub formă de gheață în calotele glaciare de la poli. Așadar, cantitatea de apă dulce disponibilă sub formă lichidă, în apele de suprafață sau în pânzele freatice, este extrem de redusă în raport cu întreaga cantitate de apă de pe glob. Mai mult, media precipitațiilor pe întregul glob pământesc este de 811 mm/an, dar aria răspândirii acestora este inegal repartizată, ceea ce face ca multe țări să nu dispună de suficiente resurse de apă.
Repartizarea resurselor de apă la nivel planetar este reprezentată în următorul tabel (tabelul 1) (Rojanschi, 1983) și în figura 2. .
Tabelul 1
Repartizarea volumului de apă la nivelul planetei
Fig. 2 Distribuția rezervelor de apă ale pământului
2.2. CERINȚE ȘI CONSUMATORII DE APĂ
Datorită proprietăților sale apa reprezintă mediul propice de desfășurare a diferitelor procese fiziologice. De exemplu, la omul adult, 60% din greutatea corporală o reprezintă apa. Cu cât organismul este mai tânăr, cu atât cantitatea de apă conținută de el este mai mare. În organisme apa este repartizată diferit, organele și țesuturile conținând cantități variate de apă (20-90%). În activitatea celulelor vii, care stau la baza existenței și funcționării organismelor, apa se găsește sub trei forme: intracelulară 50%, interstițială 15% și circulantă 5%. Reducerea cantității de apă pune în pericol însăși existența celulelor vii, a organismelor vii în general.
În organism apa se găsește în echilibru, pierderile și aportul de apă fiind echivalente. Scăderea cantității de apă din organism cu 0,5-1% din greutatea corporală, provoacă senzație de sete. Conform recomandărilor [NUME_REDACTAT] a Sănătății, cantitatea minimă de apă pentru nevoi personale individuale este de 5 litri în 24 de ore, din care aproximativ 1,5-2 litri o reprezintă apa consumată ca atare. Pe lângă cantitatea care acoperă nevoile pur fiziologice, se adaugă cantități mult mai mari de apă utilizate de om în alte scopuri. Astfel, pentru nevoile individuale reprezentate de apa utilizată pentru curățenia locuinței și a îmbrăcămintei, pentru curățenia individuală, consumul se cifrează la aproximativ 100 de litri în 24 de ore, iar variația individuală a consumului zilnic se situează între 50-150 de litri.
Consumul anual la nivel național și mondial a crescut mult în ultimele decenii. Astfel, la nivelul țării noastre, față de anul 1950, consumul anual a crescut de la 1,4 km3, la 20 km3 în anul 1980, cu tendințe de creștere în următorii ani. Principalii utilizatori ai acestor cantități importante de apă sunt industria (50%) și agricultura (40%) .(Tabelul 2 și 3) (Mănescu și colab., 1996, Căproiu, 1982).
Tabelul 2
Necesarul de apă pentru nevoi industriale
Tabelul 3
Consumurile specifice de apă în zootehnie
În raport cu alte țări, resursele de apă ale țării noastre sunt extrem de reduse și cu variații mari în timp și spațiu (Șchiopu si colab. 1993). Resursele totale de apă dulce ale țării noastre sunt estimate la maximul teoretic de 60-70 miliarde m3 / an, valoarea reală disponibilă fiind în jur de 50 miliarde m3 / an, din care:
resurse de suprafață (miliarde m3 / an)
râuri interioare – 24
lacuri naturale – 1
Dunărea – 20
b) resurse subterane – 4,5
Regimul cantitativ al apelor de pe teritoriul țării noastre este supus unor variații mari datorită regimului pluviometric diferit de la un an la altul.
2.3. CLASIFICAREA SANITARĂ A APELOR
În funcție de așezarea lor, se disting: ape de suprafață și ape subterane. După destinația lor economică sunt: ape destinate folosinței industriale, ape destinate agriculturii și ape cu destinații speciale.
Apele de suprafață au cel mai mare număr de utilizări. În țara noastră s-a adoptat clasificarea apelor de suprafață în patru categorii și anume:
categoria I-a – ape care servesc în mod organizat la alimentarea cu apă a populației, ape care sunt utilizate în industria alimentară, sau ape care se utilizează la băi sau ștranduri. Apa de calitatea I-a este reprezentată de apa nepoluată, sau de aceea în care procesele de autoepurare s-au terminat. Aceasta este o apă limpede, în care substanțele organice sunt practic mineralizate, conținutul în fosfați și nitrați scade, oxigenul ajunge la saturație, iar sedimentul de mâl este redus și de culoare cenușie.
Biocenoza este reprezentată de organisme oligosaprobe cu specii variate, dar cu indivizi mai puțini din fiecare. Bacteriile scad la sub 100 / ml, se reduc numeric algele ciliate și flagelate, dar devin dominante macronevertebratele. Acest tip de apă se poate folosi ca atare în scopuri productive, iar după tratare și ca apă potabilă.
categoria a II-a – ape care servesc pentru salubrizarea localităților, ape utilizate pentru sporturi nautice, sau apele folosite pentru agrement, odihnă, recreere, reconfortarea organismului uman. Apa de calitatea a II-a este superioară ca grad de autoepurare, fapt materializat în mineralizarea aproape totală a substanțelor organice, în apariția nitriților și a nitraților, în scăderea sedimentului de mâl și în virarea culorii acestuia înspre galben-cenușiu. Cantitatea de oxigen crește la peste 50% din gradul de saturație.
Biocenoza este mult mai diversă și este reprezentată de organisme betamezosaprobe, numărul de bacterii scade sub 10.000 / ml și crește ponderea plantelor cu clorofilă și a
peștilor. Acest tip de apă nu se pretează consumului ca atare, dar poate fi folosită ca sursă de apă după prelucrare.
categoria a III-a – apele utilizate pentru nevoi industriale (altele decât cele alimentare arătate mai sus) și în agricultură pentru irigații. Apa de categoria a III-a este mai poluată decât cea descrisă anterior, aici apar și procese de oxidare. Cantitatea de oxigen nu depășește 50% din gradul de saturație, procesele de descompunere sunt mai complexe, turbiditatea scade și implicit cantitatea de mâl, a cărui culoare este mai deschisă.
Biocenoza este constituită dintr-un număr mai mare de specii de organisme alfamezosaprobe (care cuprind – printre altele – algele verzi), spongieri, gasteropode, crustacee, larve de insecte și pești rezistenți. Numărul de bacterii este de circa 100.000 / ml. Această categorie de apă nu corespunde pentru consumul ca atare și nici pentru prelucrare în scopul de a constitui sursă de apă potabilă.
categoria a IV-a – este puternic poluată cu substanțe organice și se caracterizează printr-un pronunțat deficit de oxigen, care poate ajunge până la absență. În acest tip de apă predomină procesele anaerobe, din care rezultă produși intermediari ca amoniac, hidrogen sulfurat, etc, care imprimă mirosuri caracteristice și neplăcute acesteia. De asemenea, datorită turbidității ridicate, se formează nămoluri din abundență pe fundul apei.
Biocenoza este constituită dintr-un număr redus de specii de organisme polisaprobe, reprezentate de bacterii anaerobe, viermi, amoebe, infuzori, flagelate, alge albastre, adesea în număr foarte ridicat. Astfel, bacteriile depășesc 1.000.000 / ml. Acest tip de apă nu corespunde consumului și nici prelucrării pentru a constitui sursă de apă potabilă.
Apele reziduale sunt îndepărtate din colectivitățile care le-au produs și de cele mai multe ori se întorc în natură. În funcție de diversele lor utilizări, apele reziduale pot fi împărțite în trei categorii:
ape reziduale comunale sau menajere – sunt reprezentate de apele care au servit pentru îndepărtarea reziduurilor lichide și lichefiabile, pentru întreținerea salubrității locuințelor, localurilor și instituțiilor publice. Compoziția acestor ape este eterogenă, dar în principal sunt bogate în substanțe organice, în germeni patogeni și paraziți intestinali, precum și în substanțe chimice potențial toxice. Împortanța lor sanitară constă în răspândirea bolilor infecțioase, dar și în degradarea surselor actuale de apă, sau a solurilor pe care sunt răspândite.
ape reziduale industriale – sunt reprezentate de apele care au servit în scopuri tehnologice, de la materie primă, până la apa de răcire și spălare a ustensilelor și agregatelor. Cantitatea acestor ape este foarte variată, fiind determinată de ramura de producție respectivă. O caracteristică importantă a acestor ape constă în recircularea lor în vederea reducerii consumului de apă, fapt care poate duce uneori la o încărcare suplimentară. Se cunosc astfel, ape reziduale industriale încărcate cu germeni patogeni și substanțe organice, mai ales în industria alimentară; ape încărcate cu suspensii organice sau minerale, dar cel mai frecvent apele reziduale industriale sunt încărcate cu substanțe chimice potențial toxice, mai ales din industria chimică, metalurgică neferoasă, a medicamentelor, industria ușoară. Importanța sanitară a acestor ape constă în poluarea chimică a apei. Reprezintă un real pericol toxicologic pentru om, faună și floră acvatică.
apele reziduale meteorice – sunt reprezentate de apele de ploaie, sau sunt rezultate din topirea zăpezii. În ceea ce privește compoziția acestor ape, ele sunt în principal bogate în suspensii antrenate de pe sol, dar și în substanțe organice care poluează solul și în microorganisme saprofite, chiar patogene (Rojanski, 1983).
2.4. PROTECȚIA CALITĂȚII APELOR
Gestionarea eficientă a surselor de apă cu scopul îmbunătățirii calității și bilanțului apei, presupune în principal epurarea apelor din industrie și zootehnie, evitarea pierderilor de apă, în special în agricultură, amenajarea complexă a bazinelor hidrografice, creearea de stocuri de apă în lacuri de acumulare și armonizarea folosințelor.
Unul dintre mijloacele de creștere a resurselor de apă ale unei țări este asigurarea protecției calității apelor, respectiv protecția mediului înconjurător. Principalele modalități de protecție a calității apelor sunt:
dotarea surselor de poluare cu stații de epurare și asigurarea funcționării lor;
reducerea în circuitul economic a unor cursuri de apă degradate și exploatarea lor corespunzătoare;
aplicarea legislației în vigoare privind protecția calității apelor;
optimizarea amplasării obiectivelor care poluează, în raport cu capacitatea râurilor de a primi ape uzate;
creearea de zone de protecție, în special în zone de munte și pe cursurile superioare ale râurilor (Varduca, 2000).
CAPITOLUL 3
POLUAREA APELOR
În urma utilizării apei de către consumatori, aceasta își schimbă compoziția, suferind modificări ale calităților sale naturale, nemaiputând servi pentru scopurile inițiale. Apele restituite sunt ape uzate, care au o compoziție fizico-chimică și bacteriologică diferită față de apa prelevată.
Substanțele și agenții care determină modificarea compoziției inițiale a apelor în care sunt evacuați, se numesc poluanți. După definiția dată de ONU, poluarea apelor reprezintă modificarea, în mod direct sau indirect, a compoziției normale a acesteia, într-o astfel de măsură încât impietează asupra folosințelor la care apa putea servi în starea sa naturală.
După origine, poluarea poate fi: naturală sau artificială, iar după dinamica de realizare: permanentă, intermitentă și accidentală.
Poluarea poate fi consecința unor fenomene naturale, dar cel mai adesea apare ca urmare a activității omului. Deși poluarea se produce preponderent ca urmare a unor activități antropice, nu trebuie neglijată nici autopoluarea (Mănescu și colab., 1978).
3.1. POLUAREA NATURALĂ
Autopoluarea reprezintă un fenomen natural și constă în distrugerea masivă a florei și faunei din ape, ca urmare a procesului de eutrofizare a apelor (în limba greacă „trofe” – hrană).
Eutrofizarea apelor reprezintă procesul de îmbogățire a apelor cu substanțe nutritive (azot, fosfor), în mod direct sau indirect, prin acumularea de substanțe organice, din care, prin descompunere, rezultă substanțe nutritive pentru plante. Aceasta este o primă etapă, după care procesul este continuat cu alte trei etape: înflorirea apelor, descompunerea aerobă a materiei organice moarte și descompunerea anaerobă. Eutrofizarea are ca urmare creșterea luxuriantă a plantelor acvatice (în special a algelor), așa-numita „înflorire” a apelor. Fenomenul este însoțit uneori de o creștere a conținutului de oxigen în apă.
După moarte, biomasa acestor plante este descompusă, în stare de imersie, de către microorganismele aerobe, deci cu consum de oxigen (consum biochimic de oxigen sau cerință biochimică de oxigen – CBO). Cu cât conținutul de substanțe organice în curs de descompunere este mai mare, iar temperatura apei este mai ridicată, cu atât conținutul de oxigen din apă scade mai mult. Ca urmare, organismele care au nevoie de oxigen, sunt afectate. Spre exemplu, crapul (Cyprinus carpio) dispare și este înlocuit de caras (Carassius aratus), specie cu o valoare economică mai scăzută (Ghidra, 2004).
Când aprovizionarea cu oxigen este total insuficientă, descompunerea aerobă este înlocuită cu descompunerea anaerobă, proces în urma căruia rezultă amoniu, hidrogen sulfurat, metan. Lacurile naturale și artificiale se împart, în funcție de gradul de eutrofizare, conform STAS 4704-88, astfel: (Tabelul 4)
– lacuri oligotrofe (grec. „oligos” – puțin, neânsemnat) – Fig. 3
– lacuri mezotrofe (grec. „mezoz” – mijlociu, mediu) – Fig. 4
– lacuri eutrofe (grec. „eu” – bine) – Fig. 5
Fig. 3 Lacuri oligotrofe
Fig. 4 Lacuri mezotrofe
Fig. 5 Lacuri eutrofe
Tabelul 4
Indicatori pentru procesul de eutrofizare
Odată cu adoptarea [NUME_REDACTAT] Mediului și [NUME_REDACTAT] nr. 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă, STAS 4704-88 a fost schimbat conform Tabelului 5.
Tabelul 5
Elemente biologice de calitate pentru lacuri
[NUME_REDACTAT] 6 sunt enumerate concentrațiile naturale pentru anumiți parametri care se pot găsi în natură, fără a vorbi de poluare.
Tabelul 6
Concentrații naturale pentru anumiți parametri pe râuri
3.2. POLUAREA ARTIFICIALĂ
Factorii poluanți care conduc la poluarea apelor pot fi grupați astfel:
– factori demografici, reprezentați de efectivul populației dintr-o anumită zonă, poluarea fiind proporțională cu densitatea populației
– factori urbanistici, corespunzători dezvoltării așezărilor umane, care utilizează cantități mari de apă, pe care o scot din circuitul hidrologiclocal, sau o returnează în natură sub formă de ape uzate intens impurificate
– factori economici, reprezentați de nivelul de dezvoltare economică (cu precădere industrială) a unei regiuni, în sensul creșterii poluării în paralel cu dezvoltarea industrială.
Gradul de dezvoltare demografică, urbanistică, industrială și agrozootehnică determină nivelul poluării artificiale. Sursele artificiale de poluare cele mai importante sunt reprezentate de reziduurile menajere, industriale și agrozootehnice. Poluarea artificială se poate clasifica după modul de emisie a poluanților și după natura acestora. După modul de emisie a poluanților a fost descrisă o poluare permanentă și una accidentală. Poluarea permanentă poate fi, la rândul ei, continuă și intermitentă, emisia poluanților putându-se realiza din surse organizate (ape reziduale) sau neorganizate (resturi menajere). Poluarea accidentală se poate înregistra în cazul îndepărtării necontrolate a diferiților poluanți, sau în situația accidentelor propriu-zise. După natura poluanților, poluarea poate fi chimică și biologică.
3.2.1. Poluarea artificială fizică
Poluarea artificială fizică a apei poate fi termică, cu substanțe cu densitate redusă și radioactivă.
Poluarea termică este consecința deversării în apele de suprafață, a apelor de răcire cu temperaturi ridicate, chiar până la 1000 C, din diverse ramuri ale industriale, în special de la centralele atomoelectrice. Consecința acestui amestec este creșterea temperaturii apei de suprafață la asemenea niveluri, încât provoacă distrugerea biocenozei și alterarea proceselor de autoepurare a acesteia.
Poluarea cu substanțe cu densitate redusă este cel mai nou tip de poluare, poluanții pot fi plutitori (detergenți), rămânând la suprafața apei și reducând astfel procesele de autoepurare, sau sedimentabili în timp, după intrarea în combinație sau absorbirea de către alte substanțe.
Poluarea radioactivă a apei subterane și de suprafață este consecința depozitelor naturale de roci radioactive din scoarța terestră și respectiv a radionuclizilor proveniți din diverse activități umane (explozii nucleare, reactoare atomice, prelucrarea minereurilor radioactive). Nivelurile de poluare pot ajunge la limite dăunătoare pentru om și animale, dar radionuclizii suferă și ei procese de concentrare de-a lungul lanțurilor trofice. Astfel, fosforul radioactiv din apa unui râu, de la factorul de concentrație 1, ajunge succesiv la factorul 35 în nevertebrate, 2.000 în pești, 7.500 în rațe și 200.000 în ouăle de rață. În organism, este important și timpul de înjumătățire biologic într-un anumit organ, timp ce depinde mai ales de starea fizico-chimică a radionuclidului absorbit. Dacă efecte somatice se produc numai la doze mari de radiație, efecte cancerigene sau genetice pot să apară la orice doză, neexistând prag (Ghidra, 2004).
3.2.2. Poluarea artificială chimică
Poluarea artificială chimică a apei se întâlnește cel mai frecvent și se realizează cu o mare diversitate de substanțe organice sau anorganice. O mare parte din aceste substanțe au persistență îndelungată, iar altele sunt mai ușor degradabile.
Substanțele chimice anorganice pot avea un potențial toxic ridicat și favorizează apariția unei patologii de poluare caracteristică, „patologia chimică de natură hidrică”. Această patologie se manifestă, la consumatori, prin intoxicații acute, subacute sau cronice, sau prin efecte potențiale în timp. Efectele potențiale în timp pot apărea direct la consumatori, manifestându-se printr-o simtomatologie necaracteristică, sau la urmașii acestora.
Poluarea cu substanțe chimice poate modifica caracterele organoleptice și fizice ale apei. Ca urmare, pot apărea reacții de respingere datorită disconfortului și reacțiilor dezagreabile pe care le generează. Poluarea apei poate avea efecte ecologice și economice dintre cele mai importante.
Efectele ecologice apar ca urmare a perturbărilor pe care le generează apa poluată în dezvoltarea biocenozei. Efectele economice apar datorită distrugerii florei și faunei, precum și a limitării sferei de folosire a apei, ca urmare a dificultăților legate de epurarea ei.
Poluarea chimică a apei se poate realiza cu substanțe toxice, substanțe indezirabile, micropoluanți chimici organici și substanțe indicatoare de poluare.
In capitolele urmatoare datele sunt preluate din cadrul [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] ,Sistemul de Gospodărire a [NUME_REDACTAT] Năsăud.
CAPITOLUL 4
CALITATEA APELOR DIN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD ÎN 2008
Teritoriul județului [NUME_REDACTAT] este drenat de o rețea hidrografică bine reprezentata, axată pe râul principal [NUME_REDACTAT] și afluenții săi mai importanți: [NUME_REDACTAT], Anieș, Cormaia, Rebra, Sălăuța, Șieu și Ilișua. Lungimea totală a rețelei hidrografice a județului este de cca 3030 km. Densitatea medie a rețelei hidrografice este de 0,59 km/km2 în văile Ilișua și Zagra și 0,38 km/km2 în văile Meleș și Dipșa.
Scurgerea medie multianuală denotă că județul dispune de importante rezerve de apă, aportul principal aducându-l [NUME_REDACTAT] ce are un debit mediu multianual de 4,99 m3/s la Rodna și 48,5 m3/s la limita cu județul Cluj.
În ce privește scurgerea minimă ea se înregistrează, de regulă în perioada de vară (august-septembrie) și iarna (ianuarie) datorită precipitațiilor scăzute din perioada de vară cât și alimentării predominant din ape subterane iarna.
Scurgerea maximă provine din precipitații în perioada iunie- noiembrie, din topirea zăpezilor în perioada decembrie-februarie și din acțiunea combinată a celor doi factori în lunile martie-mai, când se înregistrează și unele deversări.
În județ, debite foarte mari s-au înregistrat în: aprilie 1913, aprilie 1932, iulie 1933, februarie 1958, mai 1970, aprilie 1974, 1998 și 2006.
Alături de apele curgătoare există mai multe lacuri însă de dimensiuni reduse. Între acestea: tăurile din unele circuri glaciare din [NUME_REDACTAT], iazurile de pe unele văi din [NUME_REDACTAT], lacurile cu apă sărată din zonele de eflorare a sării, precum și unele amenajări piscicole.
Cel mai mare lac din județ este lacul de la Colibița ce se întinde pe o suprafață de 260 ha și care a fost realizat ca urmare a unor importante lucrări hidrotehnice începute în anul 1977. Lacul permite acumularea a 100 milioane m3 apă și acționarea în aval, a unei microhidrocentrale cu o putere instalată de 21,5 MW.
Sistemul de supraveghere a calității apelor din subbazinul [NUME_REDACTAT] pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud include următoarele subsisteme:
ape curgătoare de suprafață cu 18 secțiuni de control;
lacuri de acumulare: Colibița;
ape subterane freatice: 10 foraje de rețea;
ape uzate evacuate de sursele de impurificare din bazin. Cele mai importante sunt: R.A.J.A. „AQUABIS” [NUME_REDACTAT], S.C. „EDILITARA” S.A. Beclean, S.C. G.C.L. Năsăud, [NUME_REDACTAT] Băi, S.C. „DAN STEEL GROUP” S.A. Beclean, S.M. Rodna.
4.1. RESURSE DE APĂ
Resursele de apă potențiale și tehnic utilizabile din județul Bistrița-Năsăud cuprind sursele de apă de suprafață și subterane. Aceste resurse se caracterizează prin:
– răspândirea inegală în teritoriu
– caracterul torențial, în majoritatea zonelor de deal și de munte.
Gospodărirea durabilă și echilibrată a resurselor de apă sub aspect calitativ necesită satisfacerea tuturor folosințelor de apă dintr-un bazin hidrografic, fără neglijarea problemelor de mediu, apa fiind privită ca o resursă naturală, un factor economic, dar și parte integrantă a sistemelor acvatice. Protecția și gestiunea sistemelor acvatice presupune în primul rând cunoașterea regimului calitativ al apelor și a efectelor determinate de extinderea folosințelor, având în vedere menținerea și restabilirea proprietăților naturale, a funcțiilor ecologice ale sistemelor acvatice.
Modul de abordare al caracterizării calității apelor ia în considerație următoarele principii:
unitatea sistemică de referință este bazinul hidrografic
bazinul hidrografic este constituit dintr-o succesiune de ecosisteme, astfel încât activitatea de gestiune a apelor trebuie să aibă în vedere zonele ecosistemice bazate pe caracteristici geografice și, geomorfologice ale rețelei hidrografice
concordanța între regimul resurselor de apă și cerințele impuse de toate folosințele de apă din bazin
asigurarea calității apei din punct de vedere ecologic, menținerea, respectiv restabilirea, pe cât posibil, a condițiilor optime de viață pentru organismele acvatice
determinarea efectelor produse, sau care pot apărea, ca urmare a diferitelor utilizări ale apei, în primul rând de dezvoltarea economică de perspectivă în bazinul hidrografic
folosințele de apă, difuzia poluanților, necesitățile ecologice se raportează la condițiile de debite minime pe un curs de apă
reducerea emisiilor de substanțe periculoase și elemente biogene, în special a celor toxice, chiar în cantități mici, și care au efecte mutagene, cancerigene, persistente și bioacumulative.
Aceste principii urmăresc caracterizarea unitară a calității apelor din bazinul hidrografic, în secțiuni reprezentative, prin indicatori chimici de calitate grupați în parametri globali de caracterizare, cum sunt: regimul de oxigen, regimul nutrienților, ioni generali, metale și micropoluanți organici și anorganici, în funcție de condițiile naturale specifice, sursele de impurificare și având în vedere capacitățile unităților teritoriale de gospodărire a apelor.
4.2. PRELEVĂRILE DE APĂ
Principalii consumatori de apă din județul Bistrița-Năsăud sunt: populația, industria, piscicultura, zootehnia și irigațiile.
4.2.1. Principalele folosințe în județul Bistrița-Năsăud
REGIA AUTONOMA JUDETEANA DE APA
R.A.J.A. “AQUABIS” [NUME_REDACTAT] cu apă potabilă și industrială în orașul Bistrița se face din 3 surse, cea de-a patra aflându-se în conservare, astfel:
râul Bistrița;
pârâul Geamănu;
sursa subterană Cușma;
subteran râu Bistrița (drenul) – în prezent în conservare.
În cursul anului 2008 , la Bistrița a fost prelevat un volum de 13.764 mii m3 apă (13.066 mii m3 suprafață Bistrița, 193 mii m3 suprafață Geamănu, 505 mii m3 subteran Cușma).
Instalații de tratare:
Stația de tratare Bistrița este prevăzută cu 2 linii tehnologice:
– linia tehnologică veche, cu capacitate de 300 l/s, conține: desnisipator, 6 bazine de amestec și reacție, decantor orizontal longitudinal cu 2 compartimente, 8 filtre rapide cu nivel liber, rezervor de 800 m3.
– linia tehnologică nouă, cu capacitate de 1.000 l/s conține: cameră de distribuție, 2 decantoare radiale, stație filtre rapide, rezervor apă filtrată de 1.500 m3, instalație de dezinfecție cu clor gazos, stație de tratare chimică a apei compusă din instalații de preparare și dozare a soluției de sulfat de aluminiu și instalații de preparare și dozare a laptelui de var.
[NUME_REDACTAT]: – 2 decantoare orizontale longitudinale și filtru rapid situat în fluxul tehnologic de tratare, după amestecul apei de suprafață din râul Geamănu cu apa captată din izvoarele Cușma.
Lungimea totală a rețelei de transport și distribuție apă potabilă din municipiul Bistrița este de 326 km și este alcătuită din conducte de oțel și PVC de înaltă densitate.
S.A.C. Rodna – stație de epurare
Alimentarea cu apă se face din râul Anieș, debitul zilnic maxim autorizat fiind de 16,4 l/s, iar cel mediu 13 l/s (sursa de rezervă – pârâul Blidireasa).
Instalații de tratare: Stație de tratare monobloc cu capacitatea de 80 l/s compusă din 4 decantoare orizontale, 4 filtre rapide prevăzute cu strat filtrant de nisip cuarțos, rezervor de apă filtrată cu V=325 m3, stație de reactivi, stație de clorinare, stație de pompare, bazin de sulfat de aluminiu.
Rețeaua de distribuție are o lungime de 21,5 km.
S.C. “EDILITARA” S.A. Beclean – stație de epurare
Alimentarea cu apă se face din râul [NUME_REDACTAT], debitul instalat fiind de 365 l/s.
Instalații de tratare: stația de pompare apă brută (treapta I), stația de tratare chimică, camera de amestec, bazinele de reacție, 2 decantoare orizontale, stație filtre, stație clorinare, stația de pompare apă tratată (treapta a II-a).
Apa potabilă este distribuită prin conducte cu o lungime totală de 29,8 km.
În cursul anului 2008 unitatea a captat un volum de apă de 1.424,0 mii m3.
S.C. G.C.L. Năsăud – stație de epurare
Alimentarea cu apă se face din râul Rebra, debitul instalat fiind de 165 l/s.
Instalații de tratare: cameră de amestec și distribuție, 3 camere de reacție, 3 decantoare, filtre rapide, stație pompare și stație de clorinare.
Rețeaua de distribuție are o lungime de 17,34 km.
[NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] cu apă se face din pânza freatică a râului [NUME_REDACTAT], aval de confluența cu râul Cormaia, prin captarea a 9 puțuri de mică adîncime.
Instalații de tratare: clorinare.
Rețeaua de distribuție are o lungime de 35,7 km
S.C. „DAN STEEL GROUP” S.A. [NUME_REDACTAT] cu apă se face din rețeaua S.C. „EDILITARA” S.A. Beclean, prin 2 branșamente – pentru apa potabilă și pentru apa industrială.
E.M. Rodna (exploatare minieră)
Alimentarea cu apă a obiectivelor din cadrul E.M. Rodna se face din următoarele surse:
– S.M. Făget: – suprafață [NUME_REDACTAT]: volumul captat în cursul anului 2008 a fost de 55mii m3
– suprafață Făget: volumul captat în cursul anului 2008 a fost de 16,8 mii m3
– suprafață V. Glodului: volumul captat în cursul anului 2008 a fost 3,4 mii m3
S.C. „HICART” S.A. [NUME_REDACTAT]
Alimentarea cu apă se face din următoarele surse: apa potabilă: sursă subterană (2 puțuri) și apa industrială: suprafață râul Bistrița.
4.3. MECANISMUL ECONOMIC ÎN DOMENIUL APELOR
Mecanismul economic în domeniul apelor, cuprins în [NUME_REDACTAT] nr. 107 / 1996 și în OUG 107 / 2002, prevede tarifele pentru serviciile de gospodărire a apelor și valorile penalităților ce se aplică (conform HG 472 / 2000) pentru abateri de la normele privind concentrațiile maxim admise ale poluanților din apele uzate evacuate.
Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative și calitative a resurselor de apă, include sistemul de contribuții, plăți, bonificații și penalități, ca parte a modului de finanțare a dezvoltării domeniului și de asigurare a funcționării [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”.
Serviciile specifice de gospodărire a apelor, efectuate de [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, sunt generatoare de costuri, pentru recuperarea acestora fiind stabilite tarife aprobate prin lege, utilizatorilor de apă revenindu-le obligația respectării plății serviciilor prestate și a încheierii de contracte economice.
Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi durabile a resurselor de apă este prevăzut de Legea nr. 4000 / 2005, privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 107 / 2002, privind înființarea [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”.
4.4. APELE DE SUPRAFAȚĂ
[NUME_REDACTAT] Mare este monitorizat în 18 secțiuni, în regim:
– de utilizare în scopul potabilizării
– de susținere a vieții piscicole.
Fig. 6 [NUME_REDACTAT]-Năsăud – rețea hidrografică
Acest subbazin cuprinde 6 secțiuni de supraveghere a calității apelor curgătoare de suprafață utilizate pentru potabilizare, din care una pe cursul principal:
râul [NUME_REDACTAT] la Săsarm (amonte Beclean);
Celelalte 5 secțiuni sunt amplasate pe afluenți astfel:
râul Anieș la priză Anieș (am. cfl. [NUME_REDACTAT]);
râul Rebra la priză Năsăud;
râul Bistrița la priza [NUME_REDACTAT];
râul Geamănu la priza Cușma;
răul Bistrița la priza Bistrița.
[NUME_REDACTAT] Mare a înregistrat în anul 2008 categoria de calitate corespunzătoare nivelului de tratare asigurat de stația amplasată pe acest curs necesară pentru transformarea apelor de suprafață captate în apă potabilă. Astfel, la :
[NUME_REDACTAT], amplasată în localitatea Săsarm, apa râului s-a încadrat în limitele categoriei A2 corespunzătoare nivelului de tratare asigurat. Cu toate că au fost înregistrate valori mai ridicate prevăzute pentru această categorie la indicatorii fier, mangan, coliformi totali și coliformi fecali, s-au respectat codițiile de potabilizare.
Fig. 7 [NUME_REDACTAT] la [NUME_REDACTAT] taxonomică a fitoplanctonului și a microfitobentosului a fost reprezentată de diatomee respectiv diatomee și chlorophyte. Valorile medii ale indexului saprob au fost de 1,57 respectiv 1,66, valori ce încadrează apa în clasa I de calitate.
Zoobentosul a fost reprezentat de ephemeroptere, trichoptere, oligochaete și diptere cu o valoare medie a indexului saprob de 1,95, valoare ce încadrează apa în clasa II de calitate.
Din punct de vedere bacteriologic, comparând valorile medii obținute cu limitele prevăzute în H.G. 100/2002 (Norme de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare) apa se încadrează în categoria de calitate A2.
[NUME_REDACTAT], în secțiunea prizei Anieș care este sursa de apă brută pentru alimentare cu apă a localității Rodna s-a încadrat în categoria A2 de calitate fiind corespunzătoare nivelului de tratare normală fizică, chimică și dezinfecție asigurat de stația de tratare a RAJA [NUME_REDACTAT].
Fig. 8 [NUME_REDACTAT]
Componența taxonomică a fitoplanctonului și a microfitobentosului a fost dominată de diatomee.
Zoobentosul a fost reprezentat de ephemeroptere, plecoptere, trichoptere și coleoptere. Valorile medii ale indexului saprob ale tuturor componentelor analizate de 1,55 – 1,7 respectiv 1,51 încadrează apa în clasa I de calitate.
Din punct de vedere bacteriologic, apa se încadrează în categoria de calitate A2.
[NUME_REDACTAT], în secțiunea prizei Năsăud a S.C. G.C.L. Năsăud s-a încadrat în categoria A2 de calitate fiind corespunzătoare nivelului de tratare normală fizică, chimică și dezinfecție asigurat de aceasta.
Fitoplanctonul dominat de diatomee se încadrează în clasa I de calitate având o valoare a indexului saprob de 1,4.
Fig. 9 [NUME_REDACTAT]
Microfitobentosul a fost reprezentat de alge din încrengătura Cyanobacteria, Bacillariophyta și Chlorophyta. Indexul saprob a avut valoarea medie de 1,55 încadrându-se în clasa I de calitate.
Zoobentosul a fost reprezentat de Ephemeroptera, Trichoptera, Plecoptera, Oligochaeta și Diptera. Valoarea indexului saprob de 2,09 se încadrează în clasa II de calitate.
Din punct de vedere bacteriologic, comparând valorile medii obținute cu limitele prevăzute în H.G. 100/2002 (Norme de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare) apa se încadrează în categoria de calitate A2.
[NUME_REDACTAT] la priza [NUME_REDACTAT] s-a încadrat în categoria A2 de calitate fiind corespunzătoare nivelului de tratare normală fizică, chimică și dezinfecție asigurat de stația de tratare a RAJA [NUME_REDACTAT].
Fitoplanctonul a fost dominat de alge din încrengătura Bacillariphyta cu o valoare medie a indexului saprob de 1,4. Valoarea medie încadrează apa în clasa I de calitate.
Componența specifică a microfitobentosului reprezentată de alge din încrengătura Bacillariophyta și Chlorophyta înscrie apa în aceeași clasă de calitate I, cu un index saprob de 1,45.
Zoobentosul reprezentat de Ephemeroptera, Trichoptera, Gastropoda, Arachnida înscrie apa în clasa I de calitate , cu un index saprob de 1,34.
Din punct de vedere bacteriologic, comparând valorile medii obținute cu limitele prevăzute în H.G. 100/2002 (Norme de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare) apa se încadrează în categoria de calitate A2.
Fig. 10 [NUME_REDACTAT] la [NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] la priza Cușma s-a încadrat în categoria A2 de calitate fiind corespunzătoare nivelului de tratare normală fizică, chimică și dezinfecție asigurat de stația de tratare a RAJA [NUME_REDACTAT].
Fig. 11 [NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] la priza Bistrița s-a încadrat în categoria A2 de calitate fiind corespunzătoare nivelului de tratare normală fizică, chimică și dezinfecție asigurat de stația de tratare a RAJA [NUME_REDACTAT] deși au fost înregistrate valori mai ridicate prevăzute pentru această categorie la indicatorii fier, mangan, coliformi totali și coliformi fecali.
Fitoplanctonul a fost reprezentat de diatomee cu o valoare medie a indexului saprob de 1,6 corespunzătoar clasei I de calitate.
Comunitatea algelor bentice a fost dominată de diatomee și chlorophyte cu un index saprob de 1,6 valoare ce înscrie apa în aceeași clasă I de calitate.
Zoobentosul a fost reprezentat de trichoptere, ephemeroptere, oligochaete, diptere. Valoarea medie a indexului saprob 1,80 se înscrie în clasa de calitate I.
Din punct de vedere bacteriologic, apa se încadrează în categoria de calitate A2.
Pentru cunoașterea calității apelor curgătoare de suprafață utilizate pentru potabilizare, în conformitate cu directivele [NUME_REDACTAT] nr. 75/440/EEC și 79/869/EEC transpuse în legislația națională prin H.G. nr. 100/07.02.2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare (NTPA – 013) și a Normativului privind metodele de măsurare și frecvența de prelevare și analiză a probelor din apele de suprafață destinate producerii de apă potabilă (NTPA – 014), în subbazinul hidrografic [NUME_REDACTAT] în anul 2008 s-au organizat campanii de recoltare a probelor de apă la un număr de 6 secțiuni de monitorizare a acestora cu o frecvență stabilită în funcție de numărul populației deservite de fiecare sursă conform tabelului nr. 7.
Tabel nr. 7
Secțiunile de prelevare din bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT]
Fiecare indicator fizico-chimic a fost încadrat în categoria de calitate prin compararea valorii individuale determinate în fiecare campanie de recoltare cu valorile cuprinzând "Caracteristicile apei de suprafață utilizate la obținerea apei potabile", conform NTPA 013, respectiv cu cele obligatorii și care sunt valori maxim admisibile, sau în lipsa acestora cu cele orientative care reprezintă valori recomandate utilizare ca linii directoare sau valori ghid pentru stabilirea valorii limită pentru a stabilii încadrarea în categoria de apă de suprafață transformată în apă potabilă.
Derogări de la prevederile normelor de calitate se pot acorda în următoarele situații:
– În caz de inundații sau alte dezastre naturale;
– Dacă apa de suprafață se îmbogățește pe cale naturală cu anumite substanțe ceea ce conduce la depășirea valorilor prevăzute pentru categoriile A1, A2 și A3;
– În cazul apelor de suprafață puțin adânci sau al lacurilor aparent stagnante (pentru indicatorii: azotați, fier, mangan, fosfați, CCO-Cr, saturație O2, CBO5) cu o adâncime sub 20 m, cu un schimb de apă mai redus de un an și în care nu se descarcă ape uzate.
Prin îmbogățire naturală se înțelege procesul prin care, fără intervenția omului, o masă de apă primește din sol anumite substanțe pe care acesta le conține.
În urma stabilirii calității apei de suprafață a fost reanalizată corespondența dintre aceasta și tehnologia standard pe care trebuie să o asigure fiecare stație de tratare. Rezultatele reanalizării acestei corespondențe sunt prezentate în Tabelul 8.
Tabelul 8
Rezultatele analizelor probelor de apă din [NUME_REDACTAT]
Indicatorii menționați în ultima coloană a tabelului de mai sus ca prezenând depășiri și în urma verificării respectării condițiilor pentru potabilizare prevăzute de NTPA 013 “Norme de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare” nu influențează caracteristicile de calitate corespunzătoare nivelului apei brute, exitând o concordanță deplină între calitatea apei de suprafață utilizată pentru potabilizare și nivelul de tratare asigurat de stația de tratare.
Evaluarea globală a calității apelor de suprafață presupune și analiza calității apei din punct de vedere a ihtiofaunei caracteristice biocenozei acvatice sau sistemului hidrografic respectiv.
Speciile de pești nu trebuie luate in considerație separat ci in legatură cu ceilalți reprezentanți ai lumii organice din bazinul respectiv; de asemenea trebuie cunoscuți principalii factori de mediu, variațiile in timp si spațiu ale acestora și acțiunea pe care o exercită asupra răspândirii si comportării peștilor.
Evaluarea calității apelor de suprafață în vederea susținerii vieții piscicole se face în conformitate cu [NUME_REDACTAT] nr. 78/659/EEC transpusă în legislația românească prin H.G. nr. 202/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind calitatea apelor de suprafață care necesită protecție și ameliorare în scopul susținerii vieții piscicole.
În anul 2008 au fost monitorizate 18 secțiuni în subbazinul [NUME_REDACTAT] în vederea identificării calității apelor de suprafață care necesită protecție și ameliorare în scopul susținerii vieții piscicole:
[NUME_REDACTAT] amonte confluență pârâu [NUME_REDACTAT] – priza [NUME_REDACTAT] Mare – priză [NUME_REDACTAT] – priza [NUME_REDACTAT] – am. [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] – amonte [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]
Bistrița – priza [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] Băilor – amonte confluență [NUME_REDACTAT] Băilor – amonte stația epurare [NUME_REDACTAT]
Leșu – aval confluență pârâu [NUME_REDACTAT] – priză [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] – amonte confluență [NUME_REDACTAT]
Ilișua – amonte confluență [NUME_REDACTAT]
În secțiunile de inventariere au fost identificate speciile de pești caracteristice apelor salmonicole (păstrăvul, lipanul, specii de coregoni) și apelor ciprinicole (știuca, bibanul) specifice biocenozei acvatice.
A fost apreciată calitatea apei prin determinarea a 14 indicatori de calitate (temperatură, O2, pH, suspensiile solide, CBO5, Ptot, nitriți, amoniu, fenoli, hidrocarburi, amoniac neionizat, clor total rezidual, Zn, Cu) ceilalți indicatori care nu au fost menționați sunt acceptați ca aflându-se în limitele reglementărilor în vigoare privind calitatea apelor.
Din punct de vedere fizico-chimic calitatea apei din secțiunile monitorizate a înregistrat depășiri la unii indicatori, față de limitele prevăzute pentru:
a) ape salmonicole:
– amoniu la 15 secțiuni în mai mult de două campanii
– nitriți la 18 secțiuni în mai mult de două campanii
– CBO5 la 3 secțiuni în mai mult de două campanii
– suspensii solide la 6 secțiuni în mai mult de două campanii
– amoniac neionizat la 6 secțiuni în mai mult de două campanii
b) ape ciprinicole:
– amoniu la 14 secțiuni în mai mult de două campanii
– nitriți la 17 secțiuni în mai mult de două campanii
– amoniac neionizat la 6 secțiuni în mai mult de două campanii
– suspensii solide la 6 secțiuni în mai mult de două campanii
In anul 2008 din totalul de 18 secțiuni monitorizate în vederea susținerii vieții piscicole în apele de suprafață, s-au înregistrat depășiri față de limitele prevăzute în normativul in vigoare, pentru apele salmonicole și ciprinicole în toate cele 18 secțiuni.
Toți ceilalți indicatori fizico-chimici determinați în campaniile prevăzute a se desfășura, se încadrează în limitele reglementărilor în vigoare privind calitatea apelor.
Prin activitatea de inventariere a ihtiofaunei desfășurată în anul 2008 în bazinul Someș, mult mai amplă decat in anii precedenti, s-a incercat să se acopere toate secțiunile vizate a fi monitorizate. Rezultatele obținute nu semnalează situații de reducere a densității de specii caracteristice biocenozei acvatice.
Ihtiofauna din secțiunile inventariate a evidențiat existența tuturor speciilor de pești caracteristice, dintre acestea cele mai reprezentative sunt: mreana (Barbus barbus), porcușor comun (Gobio gobio), boiștean (Phoxinus phoxinus), clean (Leuciscus cephalus), caras (Carassius auratus gibelio), păstrăv indigen (Salmo trutta fario), zvârlugă (Cobitis taenia).
În evaluarea calității globale a cursurilor de apă componentele biologice constituie elementele principale, iar elementele fizico-chimice și hidromorfologice vin în sprijinul elementelor biologice.
[NUME_REDACTAT] – amonte de confluența cu pârâul [NUME_REDACTAT] decursul anului 2008 s-au făcut determinări fizico-chimice pentru următorii indicatori de calitate: regimul de oxigen (oxigen dizolvat, CCO-Mn, CBO5), regimul de azot (amoniu, azotiți, azotați) și zinc. Valorile înregistrate s-au înscris în clasa I de calitate.
În ceea ce privește metalele grele, s-au efectuat încercări pentru determinarea plumbului, cadmiului și nichelului, valorile înregistrate situându-se sub limita de detecție a metodei folosite (spectrofotometrie de absorbție atomică).
Fitoplanctonul a fost dominat de diatomee, valoarea medie a indexului saprob a fost de 1,28, valoare ce încadrează apa râului în clasa I de calitate.
Microfitobentosul a fost reprezentat de alge ce aparțin încrengăturilor Bacillariophyta și Chlorophyta cu o valoare medie a indexului saprob de 1,3 valoare ce se încadrează în clasa I de calitate.
Fig. 12 [NUME_REDACTAT] amonte confluență pârâu [NUME_REDACTAT] a fost reprezentat de Ephemeroptera, Plecoptera, Trichoptera și Coleoptera. Valoarea indexului saprob a fost de 1,51 încadrându-se în aceeași clasă de calitate I.
Sălăuța – amonte [NUME_REDACTAT] anul 2008 au fost efectuate încercări fizico-chimice pentru determinarea ur mătorilor indicatori: oxigen dizolvat, amoniu, azotați, reziduu fix, cloruri, sulfați, calciu, magneziu și zinc. Valorile înregistrate s-au încadrat în clasa I de calitate, cu excepția lunii ianuarie (valoarea pentru zinc s-a încadrat în clasa a III-a de calitate) și februarie (clasa a III-a din cauza ionului amoniu).
În ceea ce privește monitoringul pentru metale grele, au fost monitorizați indicatorii: nichel (4 μg/l – ianuarie), cadmiu și plumb, valorile înregistrate situându-se sub limita de determinare a metodei.
Comunitatea fitoplanctonului și a algelor bentice a fost dominată de diatomee. Valoarea medie a indexului saprob a fost pentru fitoplancton de 1,15 iar pentru alge bentice a fost de 1,35 valori ce încadrează apa în clasa I de calitate.
Fig. 13 [NUME_REDACTAT]
Tot în aceeași clasă se încadrează cursul de apă și din punct de vedere al zoobentosului cu o medie a indexului saprob de 1,68 fiind reprezentat de ephemeroptere, plecoptere, trichoptere și oligochaete.
Sălăuța – [NUME_REDACTAT] parcursul anului 2008, din punct de vedere fizico-chimic, apa s-a încadrat în clasa I și a II-a de calitate. Încadrarea în clasa a II-a de calitate s-a făcut din cauza regimului nutrienților.
În ceea ce privește monitoringul pentru metale grele, au fost monitorizați indicatorii: nichel, cadmiu și plumb, valorile înregistrate încadrându-se în obiectivul de calitate pentru apele de suprafață.
Fitoplanctonul a fost reprezentat de alge din încrengătura Bacillariophyta. Valoarea medie a indexului saprob a fost de 1,52 încadrând apa în clasa I de calitate.
Microfitobentosul a fost reprezentat de alge din încrengătura Bacillariophyta și Chlorophyta. Media indexului saprob de 1,66 încadrează apa în clasa I de calitate.
Fig. 14 [NUME_REDACTAT] a fost dominat de Ephemeroptera, Trichoptera, Coleoptera și Oligochaeta. Valoarea indexului saprob MZB a fost de 2,0 valoare ce încadrează apa în clasa II de calitate.
Șieu – amonte [NUME_REDACTAT] fizico-chimici determinați în anul 2008 au fost: oxigen dizolvat, amoniu, azotați și zinc total. Apa s-a încadrat în clasa I, II și III (regim nutrienți – lunile ianuarie și martie).
În ceea ce privește monitoringul pentru metale grele, au fost monitorizați indicatorii: nichel, cadmiu și plumb, valorile înregistrate încadrându-se în obiectivul de calitate pentru apele de suprafață.
Componența taxonomică a fitoplanctonului a fost dominată de diatomee. Valoarea indexului saprob a fost de 1,5 , valoare ce încadrează apa în clasa I de calitate.
Microfitobentosul a fost reprezentat de diatomee și chlorophyte cu o valoare medie a indexului saprob de 1,7 încadrându-se în aceeași clasă de calitate I.
Fig. 15 [NUME_REDACTAT] la [NUME_REDACTAT] a fost dominat de ephemeroptere, trichoptere și diptere. Valoarea indexului saprob a fost de 2,28 valoare ce încadrează apa în clasa II de calitate.
Șieu – [NUME_REDACTAT] decursul anului 2008, apa s-a încadrat în clasa I de calitate (iunie, , septembrie, octombrie, noiembrie), în clasa a II-a de calitate (martie, mai, august) pentru regimul de oxigen și nutrienți și în clasa a III-a de calitate pentru nutrienți și metale (în luna februarie valoarea înregistrată pentru plumb nu s-a încadrat în obiectivul de calitate pentru apele de suprafață.)
Fitoplanctonul a fost dominat de diatomee, cu o valoare a indexului saprob de 1,82 , valoare ce încadrează apa în clasa II de calitate.
Microfitobentosul a fost reprezentat de alge ce aparțin următoarelor încrengături: Cyanobacteria, Bacillariophyta și Chlorophyta. Apa se înscrie în aceeași clasă de calitate II cu un index saprob de 1,8.
Fig. 16 [NUME_REDACTAT]. 17 [NUME_REDACTAT] a fost reprezentat de Oligochaeta, Ephemeroptera, Trichoptera, Hirudinea și Diptera cu o valoare a indexului saprob de 2,78 valoare ce se încadrează în clasa IV de calitate.
Bistrița – [NUME_REDACTAT] punct de vedere fizico-chimic apa s-a încadrat în clasele a II-a până la a V-a, din cauză că stația de epurare Bistrița evacuează în apropiere de această secțiune. S-au înregistrat depășiri la regimul nutrienților, ioni generali, regimul de oxigen.
În ceea ce privește monitoringul pentru metale grele, au fost monitorizați indicatorii: nichel, cadmiu și plumb și crom, valorile înregistrate încadrându-se în obiectivul de calitate pentru apele de suprafață.
Fitoplanctonul a fost reprezentat de diatomee, cu o valoare a indexului saprob de 2,0, apa se înscrie în clasa II de calitate.
Componența taxonomică a microfitobentosului a fost reprezentată de alge din încrengăturile: Cyanobacteria, Bacillariophyta, Chlorophyta. Media indexului saprob de 2,23 încadrează apa în clasa II de calitate.
Zoobentosul a fost reprezentat de Oligochaeta, Trichoptera, Hirudinea, Epemeroptera și Diptera. Valoarea indexului saprob de 2,87 se încadrează în clasa IV de calitate.
Fig. 18 [NUME_REDACTAT] Băilor – amonte confluență Someș (Rodna)
Din punct de vedere al indicatorilor fizico-chimici, apa s-a încadrat în clasa I de calitate, cu excepția metalelor (clasa a II-a și a III-a în lunile ianuarie, februarie, aprilie, mai și iunie), fapt datorat exploatării miniere.
În ceea ce privește monitoringul pentru metale grele, au fost monitorizați indicatorii: nichel, cadmiu și plumb, valorile înregistrate încadrându-se în obiectivul de calitate pentru apele de suprafață.
Fitoplanctonul dominat de alge din încrengătura Bacillariophyta cu o valoare medie a indexului saprob de 1,57, iar microfitobentosul dominat de alge din încrengătura Cyanobacteria și Bacillariophyta cu o valoare a indexului saprob de 1,63 încadrează apa în clasa I de calitate.
Fig. 19 [NUME_REDACTAT] la [NUME_REDACTAT] în această clasă se încadrează cursul de apă și din punct de vedere al zoobentosului reprezentat de Ephemeroptera, Trichoptera și Oligochaeta cu o medie a indexului saprob de 1,71.
[NUME_REDACTAT] – amonte stația de epurare [NUME_REDACTAT]
Indicatorii fizico-chimici monitorizați în această secțiune au fost: oxigen dizolvat, amoniu, azotiți și zinc total. Apa s-a încadrat în clasa I de calitate, cu excepția lunii aprilie, când valorile pentru zinc și amoniu au încadrat-o în clasa a II-a de calitate.
În ceea ce privește monitoringul pentru metale grele, au fost monitorizați indicatorii: nichel, cadmiu și plumb, valorile înregistrate încadrându-se în obiectivul de calitate pentru apele de suprafață.
Atât fitoplanctonul cât și algele bentice au fost dominate de diatomee.Valorile medii ale indexului saprob de 1,3 respectiv 1,25 încadrează apa în clasa I de calitate.
Zoobentosul reprezentat de ephemeroptere, plecoptere, trichoptere și coleoptere se încadrează în aceeași clasă de calitate I cu un index saprob de 1,3.
Leșu – aval confluență [NUME_REDACTAT] punct de vedere fizico-chimic, apa s-a încadrat în clasa I de calitate.
În ceea ce privește monitoringul pentru metale grele, au fost monitorizați indicatorii: nichel, cadmiu și plumb, valorile înregistrate încadrându-se în obiectivul de calitate pentru apele de suprafață.
Fig. 20 [NUME_REDACTAT]
Comunitatea fitoplanctonului și cea a algelor bentice a fost dominată de diatomee respectiv diatomee și chlorophyte. Valorile medii ale indexului saprob de 1,28 respectiv 1,3 se încadrează în clasa I de calitate.
Zoobentosul reprezentat de amphypode, ephemeroptere, coleoptere și oligochaete prezintă valoarea indexului saprob de 1,49 valoare ce înscrie cursul de apă în clasa I de calitate.
Din punct de vedere bacteriologic, comparând valorile medii obținute cu limitele prevăzute în H.G. 100/2002 (Norme de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare), apa se încadrează în categoria de calitate A2.
Dipșa – [NUME_REDACTAT] punct de vedere fizico-chimic, apa s-a încadrat în clasele de calitate a II-a (regimul de oxigen, fier, mangan) și a III-a (nutrienți și ioni generali).
În ceea ce privește monitoringul pentru metale grele, au fost monitorizați indicatorii: nichel, cadmiu și plumb, valorile înregistrate încadrându-se în obiectivul de calitate pentru apele de suprafață.
Fig. 21 [NUME_REDACTAT] la [NUME_REDACTAT] a fost dominat de diatomee. Valoarea indexului saprob de 1,8 încadrează apa în clasa II de calitate.
Microfitobentosul a fost reprezentat de specii din Cyanobacteria, Bacillariphyta, Chlorophyta. Media indexului saprob a fost de 1,9 , valoare ce încadrează apa în clasa II de calitate.
Valoarea indexului saprob pentru zoobentos a fost de 2,3 , valoare ce încadrează apa în aceeași clasă II de calitate. Zoobentosul a fost dominat de: Oligochaeta, Hirudinea, Trichoptera și Diptera.
Ilva – amonte confluență [NUME_REDACTAT]
Indicatorii fizico-chimici monitorizați în această secțiune au fost: oxigen dizolvat, amoniu, și zinc total. Apa s-a încadrat în clasa I de calitate, cu excepția lunii iulie, când valorile pentru zinc au încadrat-o în clasa a III-a de calitate.
În ceea ce privește monitoringul pentru metale grele, au fost monitorizați indicatorii: nichel, cadmiu și plumb, valorile înregistrate încadrându-se în obiectivul de calitate pentru apele de suprafață.
Fitoplanctonul a fost reprezentat de alge din încrengătura Bacillariophyta având o valoare medie a indexului saprob de 1,85 valoare ce se încadrează în clasa II de calitate.
Microfitobentosul a fost reprezentat de alge din încrengăturile Cyanobacteria, Bacillariophyta și Chlorophyta. Valoarea medie a indexului saprob a fost tot de 1,85 încadrându-se în aceeași clasă II de calitate.
Fig. 22 [NUME_REDACTAT] amonte [NUME_REDACTAT]
Zoobentosul reprezentat de Ephemeroptera, Trichoptera, Oligochaeta și Diptera cu valoarea medie a indexului saprob de 2,15 se încadrează în clasa II de calitate.
Ilișua – amonte confluență [NUME_REDACTAT]
Indicatorii fizico-chimici monitorizați în această secțiune au fost: oxigen dizolvat, reziduu fix, amoniu, și zinc total. Valorile înregistrate la amoniu în lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai și august, au încadrat-o în clasa a II-a de calitate. În celelalte luni, s-a încadrat în clasa I de calitate.
În ceea ce privește monitoringul pentru metale grele, au fost monitorizați indicatorii: nichel, cadmiu și plumb, valorile înregistrate încadrându-se în obiectivul de calitate pentru apele de suprafață.
Componența taxonomică a fitoplanctonului a fost dominată de diatomee. Valoarea medie a indexului saprob de 1,8 încadrează apa în clasa II de calitate.
Microfitobentosul a fost reprezentat de Cyanobacteria, Bacillariophyta și Chlorophyta. Valoarea medie a indexului saprob de 1,9 încadrează apa în clasa II de calitate.
Zoobentosul a fost dominat de Ephemeroptera, Trichoptera, Oligochaeta, Amphypoda și Diptera. Valoarea indexului saprob de 2,2 încadrează apa în clasa II de calitate.
5.5. Starea lacurilor
[NUME_REDACTAT] este amplasată pe cursul râului Bistrița, afluent de ordinul 2 al râului Someș la cca 45 km amonte de orașul Bistrița, între localitățile [NUME_REDACTAT] și Mița.
Bazinul hidrografic al amenajării Colibița se dezvoltă in zona [NUME_REDACTAT] și Bârgăului. Suprafața în regim amenajat este de 154 km2, cu un volum total de 100 mil. m3 de apă. Lungimea cursului de apă al râului Bistrița (izvor-baraj) este de 15,6 km.
Construcția barajului a început în anul 1977, iar punerea în funcțiune parțială a fost făcută în anul 1982 .
Scopul acumulării este:
-suplimentarea necesarului de apă pentru orașul Bistrița și a localităților din avalul barajului
-atenuarea undelor de viitură
-producerea energiei electrice
-valorificarea zonei din punct de vedere turistic și piscicol
Amonte lac se află stația hidrometrică Mița, având un program complet de observații și măsurători hidrometrice.
În anul 2008 s-au efectuat următoarele observații și măsurători hidrometrice:
nivelul în lac la orele: 6,12,18,24
niveluri pe canalul Repedea
debite afluente si defluente
precipitatii zilnice
fenomene de iarnă (grosimea gheții)
În vederea stabilirii stadiului trofic al acumulării și a gradului de eutrofizare a lacului
s-au efectuat patru campanii de recoltare în următoarele secțiuni : baraj 0-5-10 m , mijloc lac
0-5-10 m și coadă lac 0m .
Fig. 23 [NUME_REDACTAT] – aducțiunea [NUME_REDACTAT] anul 2008 , prelevările de probe din lacul Colibița s-au efectuat în lunile iunie, iulie, august și octombrie , obținându-se date referitoare la chimismul și biologia apei.
În toate campaniile de recoltare, culoarea și mirosul apei nu au prezentat caracteristici deosebite.
Fig. 24 [NUME_REDACTAT] – barajul
În campania din luna iunie temperatura apei la suprafață a fost de 130C, iar la adâncimea de 10 metri a fost de 120C .
Fig. 25 [NUME_REDACTAT]
Pe baza analizelor chimice, s-a constatat că în toate secțiunile monitorizate, apa lacului se încadrează în clasa I de calitate la regimul de oxigen. Saturația în oxigen nu a scăzut sub 81,8%. Valorile înregistrate pentru fosforul total s-au situat între 0,029 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului mezotrof și 0,058 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului eutrof. Valorile determinate pentru azotul mineral total s-au situat între 0,3 – 0,39 mg/l, valori corespunzătoare stadiului oligotrof. Valorile determinate pentru clorofila „a” au fost 0 mg/m3, valoare corespunzătoare stadiului ultraoligotrof.
Valorile determinate pentru biomasa fitoplanctonică s-au situat între 0,110-0,324 mg/l, valori corespunzătoare stadiului ultraoligotrof.
Structura fitoplanctonului a fost dominată de prezența speciilor din încrengătura Bacillariophyta și Cryptophyta.
Numărul de celule / litru a fost cuprins între 100000 – 180000.
În luna iulie 2008, temperatura apei la suprafață a fost de 19-200C, iar în adâncime a fost de 160C.
Pe baza analizelor chimice, s-a constatat că în toate secțiunile monitorizate apa lacului se încadrează în clasa I de calitate la regimul de oxigen. Saturația în oxigen nu a scăzut sub 79,1%.
Valorile înregistrate pentru fosforul total s-au situat între 0,026 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului mezotrof și 0,052 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului eutrof. Valorile determinate pentru azotul mineral total s-au situat între 0,32, valoare corespunzătoare stadiului oligotrof și 0,46 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului mezotrof. Valorile determinate pentru clorofila „a” au fost 0 mg/m3, valoare corespunzătoare stadiului ultraoligotrof.
Valorile determinate pentru biomasa fitoplanctonică s-au situat între 0,982 valoare corespunzătoare stadiului ultraoligotrof și 2,073 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului oligotrof.
Structura fitoplanctonului s-a caracterizat prin prezența speciilor din următoarele grupe: Bacillariophyta (Synedra acus, Asterionella formosa, Cyclotella ocellata, Cyclotella comta, Fragilaria crotonensis, Ceratoneis arcus), Cryptophyta (Chroomonas acuta), Pyrrhophyta (Ceratium hirundinela, Peridinium cinctum).
Numărul de celule/litru a fost cuprins între 135000 – 225000.
În luna august 2008, temperatura apei la suprafață a fost de 20-220C, iar la adâncimea de 10 metri în secțiunea baraj și mijloc lac a fost de 18 respectiv 140C.
Pe baza analizelor chimice, s-a constatat că în toate secțiunile monitorizate apa lacului se încadrează în clasa I de calitate la regimul de oxigen. Saturația în oxigen nu a scăzut sub 79,1%.
Valorile înregistrate pentru fosforul total s-au situat între 0,035-0,052 mg/l, valori corespunzătoare stadiului eutrof. Valorile determinate pentru azotul mineral total s-au situat între 0,29 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului oligotrof și 0,519 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului mezotrof. Valorile determinate pentru clorofila „a” s-au situat între 0 µg/l, valoare corespunzătoare stadiului ultraoligotrof și 4,45 µg/l, valoare corespunzătoare stadiului mezotrof.
Valorile determinate pentru biomasa fitoplanctonică s-au situat între 0,834 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului ultraoligotrof și 3,073 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului mezotrof.
Fitoplanctonul a fost reprezentat de următoarele grupe sistematice: Bacillariophyta, Pyrrhophyta și Chlorophyta.
Numărul de celule/litru a oscilat între 150000 – 270000.
Zoobentosul a fost reprezentat de Oligochaete (Limnodrilus hoffmeisteri, Nais bretscheri, Rhyacodrilus coccineus, Tubifex tubifex) și Diptere (Chironomidae).
Numărul de organisme/m2 a fost de 4658. Valoarea indexului saprob a fost 3,0 valoare ce se încadrează în clasa IV- a de calitate.
Fitobentosul a fost reprezentat de specii de diatomee: Synedra acus, Synedra ulna, Asterionella formosa, Tabellaria fenestrata, Cyclotella comta, Cyclotella ocellata, Cyclotella bodanica, Cymbella helvetica, Cymbella cistula, Ceratoneis arcus, Diatoma anceps, Fragilaria crotonensis, Navicula lanceolata, Rhoicosphaenia curvata, Gomphonema acuminatum.
În ceea ce privește temperatura apei și în toamnă s-a înregistrat o scădere a acesteia de la suprafață spre adâncime, respectiv de la 16 la 110C.
În campania de prelevare din luna octombrie pe baza analizelor chimice, s-a constatat că în toate secțiunile monitorizate apa lacului se încadrează în clasa I de calitate la regimul de oxigen. Saturația în oxigen nu a scăzut sub 78,0%. Valorile înregistrate pentru fosforul total s-au situat între 0,025 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului mezotrof și 0,052 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului eutrof. Valorile determinate pentru azotul mineral total s-au situat între 0,26-0,33 valori corespunzătoare stadiului oligotrof.
Valorile determinate pentru clorofila „a” s-au situat între 0 µg/l, valoare corespunzătoare stadiului ultraoligotrof și 4,73 µg/l, valoare corespunzătoare stadiului mezotrof.
Valorile determinate pentru biomasa fitoplanctonică s-au situat între 0,649 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului ultraoligotrof și 3,130 mg/l, valoare corespunzătoare stadiului mezotrof.
Fitoplanctonul a fost reprezentat de Cyanobacteria (Aphanothece clathrata), Bacillariophyta (Asterionella formosa, Synedra acus, Cyclotella ocellata), Pyrrhophyta (Peridinium cinctum, Ceratium hirundinella) și Chlorophyta (Cosmarium granatum, Oocystis solitaria).
Numărul de celule / litru a avut valori cuprinse între 150000 – 300000.
În anul 2008, nu au fost fenomene de înflorire a apei lacului.
4.6. APELE SUBTERANE
În cadrul programului de monitoring, în anul 2008, s-a desfășurat și o activitate sistematică de urmărire a calității apelor subterane, în scopul furnizării elementelor necesare aprecierii stadiului și evoluției acestora. S-au monitorizat:
– forajele din cadrul rețelei hidrogeologice de stat cu frecvență semestrială;
– forajele de observație și control a poluării apelor subterane amplasate în jurul unor unități industriale importante;
– forajele de exploatare și drenuri;
– informații cu privire la calitatea apei din fântânile domestice.
În județul Bistrița-Năsăud s-a studiat hidrostructura corespunzătoare subbazinului [NUME_REDACTAT] și afluenți, hidrostructura cuprinzând apele freatice ce se găsesc în straturile acvifere aluvionare ale luncilor râului [NUME_REDACTAT] și afluenților acestuia.
Problema afectării potențiale sau efective a apelor subterane se manifestă în mod curent la unitățile de gospodărire comunală, fiind localizate la fronturile de captare, forajele de exploatare sau drenuri, precum și la alimentările cu apă ale agenților economici sau populației rurale, realizate prin izvoare captate și fântâni. Acest fenomen se produce datorită nerespectării zonelor de protecție a perimetrelor de captare și foarte rar datorită unor fenomene de alunecări de teren.
În cazul fântânilor din mediul rural, infestarea acestora se produce datorită amplasării latrinelor vidanjabile, dar nehidroizolate din vecinătatea fântânilor.
Secțiunile monitorizate în anul 2008 în ceea ce privește rețeaua subterană, au fost:
[NUME_REDACTAT] (două foraje)
Sărata (două foraje)
[NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Văcarilor
4.7. ZONE SENSIBILE
Ca urmare a încheierii negocierilor cu UE a Cap. 22 – Mediu, din decembrie 2004 potrivit Poziției comune a [NUME_REDACTAT], întreg teritoriul României a fost declarat ca fiind zonă sensibilă, ceea ce a determinat modificarea si completarea HG nr. 188/2002, prin HG 352 din 2005.
Intreg teritoriul Romaniei a fost desemnat ca zonă sensibilă conform Directivei 91/217/EEC (transpusă în legislația românească prin HG nr. 352/2005 care modifică si complecteaza HG nr.188/2002 referitoare la Normativul privind condițiile de descărcare a apelor uzate în mediul acvatic) ca fiind sub incidența eutrofizării datorită evacuărilor de poluanți bogați în azot și fosfor. Acest lucru implică obligativitaea ca in aglomerarile urbane să se sigure colectarea apelor uzate prin sisteme de canalizare și epurarea lor avansată prin treaptă terțiară, pentru îndepartarea azotului și fosforului înainte de evacuarea în receptorii naturali.
În realizarea acestor obiective se are în vedere o perioadă de tranziție care se întinde până la 31 decembrie 2018, luându-se în considerare adaptările necesare referitoare la infrastructură și costurile de investiții pe care le implică.
La nivelul anului 2008 nici o stație de epurare nu este dotată cu treapta terțiară pentru epurarea apelor uzate în vederea evacuării lor în receptorii naturali.
Prin prisma programului de monitorizare realizat asupra apelor de suprafață, completat de monitoringul apelor subterane, au fost desemnate ca zone vulnerabile la poluarea cu nitrați și/sau fosfați, apele identificate a fi poluate sau susceptibil a fi poluate.
La nivelul anului 2008 în apele de suprafață din subazinul [NUME_REDACTAT] s-au identificat 4 zone sensibile:
– râul Ilva – tronsonul în amonte de confluența cu [NUME_REDACTAT], cauza principală fiind infiltrațiile din sursele agricole, respectiv lipsa canalizării și a epurării apelor menajere din localitățile situate în apropiere
– râul Sălăuța – tronsonul amonte Romuli –punctul hidrologic Salva, cauza principală fiind surse difuze de natură agricolă
– râul Bistrița – tronsonul priza [NUME_REDACTAT] – Sărata, cauzele principale fiind sursele difuze agricole, respectiv nefuncționarea stației de epurare din Bistrița la parametrii corespunzători
– râul Șieu – tronsonul amonte Șieu – Șintereag, cauzele principale fiind sursele difuze agricole respectiv starea calității apei râului [NUME_REDACTAT] aceste zone, evacuările directe sunt monitorizate cu o fecvență mai mare. De asemenea, ca măsură generală, se impune unitățior de gospodărire comunală includerea în programele proprii de etapizare a lucrărilor și măsurilor de reabilitare și modernizare a stațiilor de epurare existente, respectiv de eliminare a poluării difuze cauzate de lipsa sau deteriorarea rețelei de canalizare.
4.8. ZONE VULNERABILE
În ceea ce privește monitoringul zonelor vulnerabile pentru apele de suprafață, în cursul anului 2008, au fost monitorizate următoarele secțiuni: Ilva – amonte confluență [NUME_REDACTAT], Sălăuța – amonte Romuli, Salăuța – punct hidrologic Salva, Șieu – amonte Șieuț, Șieu – Șintereag, Bistrița – priza [NUME_REDACTAT], Bistrița – priza Bistrița, Bistrița – Sărata, Geamănu – priza Cușma. În secțiunea Bistrița – Sărata, în luna octombrie, grupa nutrienților sa încadrat în clasa a IV-a de calitate. În secțiunile: Bistrița – Sărata (în luna martie), Șieu – amonte Șieuț (în luna aprilie) și Ilva – amonte confluență [NUME_REDACTAT] (în luna octombrie), grupa nutrienților s-a încadrat în clasa a III-a de calitate. În restul secțiunilor, grupa nutrienților saîncadrat în clasele I și a II-a de calitate pe toată perioada anului.
4.9. APELE UZATE
Amploarea și persistența efectelor negative asupra calității emisarilor naturali depind de un complex de factori, cei mai importanți fiind: debitul și încărcarea în substanțe poluante a apelor deversate, debitul de diluție al emisarului și încărcarea acestuia, regimul de temperatură și precipitațiile din arealul în cauză, capacitatea de autoepurare, etc.
Ponderea apelor insuficient epurate o reprezintă apele uzate evacuate de unitățile de gospodărie comunală și cele din industria extractivă, în timp ce ponderea apelor neepurate provin de la unitățile de gospodărie comunală.
4.10. METODE DE DETERMINARE A PRINCIPALILOR INDICI DE CALITATE
Determinarea azotaților
Standardul 89001-1971 se referă la metoda fotometrică pentru determinarea azotaților din apele de suprafață și cele uzate. Metoda se aplică la concentrații de azotați de 1 – 10 mg/l. prin diluarea corespunzătoare a probelor de apă se pot determina concentrații de azotați mai mari de 40 mg/l. eroarea maximă a metodei este 5%.
Principiul metodei constă în faptul că ionii de azotat reacționează cu salicilatul de sodiu, în mediu acid, și după tratarea cu amestec de hidroxid de sodiu și sare Seignette formează săruri colorate în galben ale acidului nitrosalicilic. Intensitatea culorii se măsoară fotocolorimetric.
Pentru a preveni unele schimbări în echilibrul azotului, prin activitate biologică, determinarea azotaților trebuie efectuată imediat după recoltarea probelor.
Mod de lucru : într-o capsulă de porțelan se introduc 10 cm3 probă de analizat. Se adaugă 1 cm3 soluție de salicilat de sodiu ți se evaporă până la sec pe baie de apă. După răcire, reziduul obținut se umectează cu 2 cm3 acid sulfuric.
După 10 minute, se adaugă 5 cm3 apă distilată și conținutul capsulei se trece cantitativ într-un balon cotat de 50 cm3, spălându-se capsula cu apă distilată. Se adaugă soluție amestec hidroxid de sodiu-sare Seignette, până la pH 7. Se aduce conținutul balonului la semn cu apă distilată. După 10 minute, proba se fotometrează la lungimea de undă de 410 nm. Fotometrarea se face față de o probă martor, pregătită identic cu proba, însă folosind apă distilată în loc de proba de apă de analizat.
Din valoarea extincției citite pentru proba de analizat se scade extincția probei martor, valoarea obținută se citește pe curba de etalonare și se află concentrația de azotați din proba de analizat.
Determinarea consumului chimic de oxigen
Standardul 9887-1974 se referă la determinarea cantității de oxigen consumat de către substanțele oxidabile prezente în apele de suprafață, în concentrații cuprinse între 4 și 25 mgO2/l. Valorile obținute prin această metodă (metoda cu permanganat de potasiu) sunt cunoscute sub numele de oxidabilitate la permanganat de potasiu sau consumul chimic de oxigen determinat cu permanganat de potasiu (CCO-Mn).
Substanțele organice și anorganice oxidabile, prezente în proba de analizat, sunt oxidate cu o soluție titrată de permanganat de potasiu, în mediu acid sau alcalin (în funcție de conținutul de cloruri din proba analizată).
Mod de lucru : 10 cm3 apă de analizat se introduc într-un vas Erlenmeyer de 300 cm3 și se aduc la fierbere. Se ia de pe foc, se adaugă 5 cm3 acid sulfuric și 10 cm3 soluție permanganat de potasiu. Se continuă fierberea încă 10 minute. Se ia proba de pe foc și se adaugă 10 cm3 acid oxalic. Proba decolorată se titrează imediat cu soluție de permanganat de potasiu, până la apariția culorii slab roz, persistentă timp de 1 minut.
Dacă în timpul fierberii proba se decolorează sau devine brună, determinarea trebuie repetată, fie pe o probă diluată corespunzător, fie pe aceeași probă, dar introducând o cantitate mai mare de oxidant.
Rezultatele determinării sunt valabile când cantitatea de permanganat de potasiu consumată este mai mică de 50% din cantitatea adăugată inițial în probă. In cazul în care se depășește acest procent, determinarea se repetă pe o cantitate de probă mai mică, care se diluează cu apă distilată până la volumul de 100 cm3.
In paralel se efectuează o determinare martor, folosind apă distilată în loc de proba de analizat.
Determinarea consumului biochimic de oxigen
Standardul 6560-1982 stabilește o metodă de determinare a consumului biochimic de oxigen (CBO), care dă indicații asupra conținutului aproximativ de substanțe organice, degradabile pe cale biologică, prezente în apă. Consumul biochimic de oxigen reprezintă cantitatea de oxigen care se consumă pentru degradarea oxidativă de către microorganisme a substanțelor organice conținute într-un dm3 de apă. S-a stabilit convențional ca determinarea CBO să se efectueze pentru o perioadă de incubare de mai multe zile, dar de regulă de 5 zile (CBO5).
Determinarea CBO se efectuează pe probe de apă ca atare, atunci când valoarea acestui consum este de până la 6 mg/l, iar în cazul probelor de apă cu valori ale CBO mai mari, probele se vor dilua corespunzător.
Consumul biochimic de oxigen rezultă din diferența între concentrațiile oxigenului dizolvat în proba supusă analizei, la început și la sfârșitul perioadei de incubare. Incubarea probelor de apă se realizează la temperatura de 200C și se întinde pe o perioadă de 5 zile.
Mod de lucru : se controlează pH-ul probei de apă și se aduce la pH neutru, apoi proba se supune aerării până când atinge saturația în oxigen la temperatura de 200C. proba astfel pregătită se omogenizează și se introduce în trei flacoane de incubare, care se umplu complet. Se închid flacoanele cu dopurile, evitând formarea de bule de aer. Intr-unul din flacoane se determină concentrația inițială de oxigen dizolvat. Celelalte flacoane se introduc în incubator și se mențin la 200C și la întuneric timp de 5 zile. După această perioadă, se determină concentrația de oxigen dizolvat rămas în probă (media aritmetică). Diferența dintre concentrația de oxigen dizolvat inițială și media concentrațiilor de oxigen dizolvat în probele incubate, reprezintă CBO5 al probei analizate.
Determinarea conținutului de pesticide
Standardul 12650-1988 stabilește metoda cromatografică în faza gazoasă de determinare a conținutului de pesticide organoclorurate în apă.
Pesticidele se extrag din apă cu eter de petrol și se determină prin cromatografie în fază gazoasă, utilizând un detector cu captură de electroni.
Mod de lucru : se introduc 500 cm3 probă de analizat într-o pâlnie de separare. Se efectuează trei extracții cu câte 50, 50 și 25 cm3 eter de petrol, sub agitare puternică, timp de 10 minute. Se colectează straturile organice într-un vas conic, se anhidrează cu 10 g sulfat de sodiu timp de 20 minute și se filtrează prin vată de sticlă. Se spală cantitativ vata de sticlă cu 10 cm3 eter de petrol, prinzând filtratul în vasul de sticlă. La o temperatură de 350C se evaporă extractul de eter de petrol până la un volum de 2 cm3, care se transvazează cantitativ într-un flacon de sticlă cu capacitatea de 10 cm3, prevăzut cu capac filetat ce permite închiderea etanșă. In flacomul cu reziduu se introduc 0,5-2 cm3 eter de petrol, în funcție de conținutul în pesticide și se agită până la dizolvarea reziduului, după care se injectează soluția etalon și se introduce la cromatograf. Se obțin cromatogramele soluției etalon și a probei de analizat.
Identificarea componenților se face pe baza timpilor de reținere (HCH – 2,6 minute, DDT – 17,3 minute)
CAPITOLUL 5
PRINCIPALELE SURSE DE POLUARE A APELOR ÎN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
Volumul total de ape uzate evacuate în județul Bistrița-Năsăud în perioada 1997-2008, a scăzut de la 49,574 mil. m3 în anul 1997 la 21,030 mil. m3 în anul 2008, ceea ce reprezintă 42,4 % din volumul evacuat în 1997. Aceasta s-a datorat reducerii activităților economice la nivelul județului.
Volumul de ape uzate neepurate evacuat, a scăzut de la 13,208 mil. m3 în 1997, ceea ce reprezintă 26,6 % din volumul total evacuat la nivelul acestui an, la 0,820 mil. m3 în 2008, acesta reprezentând 3,9 % din volumul evacuat în 2008. Această reducere se datorează extinderii și modernizării stației de epurare a [NUME_REDACTAT], stație a cărei capacitate a fost extinsă fațǎ de 1997 cu 500 l/s. Cauza principală a evacuării de ape uzate neepurate o constituie subdimensionare colectoarelor de canalizare și a stațiilor de epurare ( localitatea [NUME_REDACTAT]).
Volumul de ape uzate insuficient epurate a crescut de la 13,9 %, cât reprezentau aceste ape la nivelul anului 1997, la 17,7 % la nivelul anului 2008.
Cauzele principale ale evacuărilor de ape uzate insuficient epurate o constituie:
încărcările mari în substanțe poluante ale influentului din stațiile de epurare
(în special substanțe organice și amoniu pentru apele uzate orășenești), funcționare ne-corespunzătoare a stațiilor de epurare datorită unor tehnologii de epurare neperformante, uzurii echipamentelor stațiilor precum și întreținerii și exploatării necorespunză-toare a acestora (S.C. „Edilitara” S.A. Beclean, S.C. G.C.L. S.A. Năsăud, [NUME_REDACTAT] Băi, S.E. [NUME_REDACTAT], S.E. [NUME_REDACTAT])
– lipsa treptelor terțiare de epurare pentru reducerea compușilor cu azot (R.A.J.A. „AQUABIS” Bistrița-Năsăud, S.C. „Edilitara” S.A Beclean, S.C. G.C.L. S.A. Năsăud, [NUME_REDACTAT] Băi).
Principalele surse de ape uzate (surse de poluare) de pe raza județului Bistrița-Năsăud sunt:
– RAJA „AQUABIS” Bistrița (stația de epurare I și II)
– S.C. „Edilitara “ S.A. Beclean (stația de epurare)
– S.C. G.C.L. S.A. Năsăud (stația de epurare)
-[NUME_REDACTAT] Băi (stația de epurare și evacuarea directă)
– S.C. „DAN STEEL GROUP” S.A. Beclean
– S.C. „Hicart “ S.A. Prundu-Bârgăului
– E.M. Rodna – Iaz decantare [NUME_REDACTAT]
– S.C. „RO-MIN“ S.R.L. [NUME_REDACTAT]
RAJA „AQUABIS” [NUME_REDACTAT] decursul anului 2008, epurarea apelor uzate colectate de pe raza municipiului Bistrița s-a realizat în stația veche, cu capacitatea de 430 l/s și în stația nouă, cu capacitatea de 500 l/s.
Stația veche de epurare este prevăzută cu trei linii:
– două mecano-biologice: – una cu capacitatea de 110 l/s
– una cu capacitatea de 250 l/s
– una mecano-chimică cu capacitatea de 170 l/s
Linia mecano-biologică de 110 l/s, modernizată este prevăzută cu: grătar, desnisipator, decantor primar radial, 3 bazine de aerare prevăzute cu senzori de măsurare a presiunii aerului din conducte și sonde de măsurare și transmitere a concentrației de oxigen dizolvat în apă, stație de suflante, decantor secundar radial, stație de pompare nămol (nămol primar, nămol activ, nămol în exces și apă de nămol de la platforme și instalațiile de concentrare și deshidratare a nămolului), platforme de deshidratare nămol, concentrator nămol, rezervor de stocare a nămolului de 1.000 m3.
Fig. 26 Stație de epurare Bistrița – linia nouă
Linia mecano-biologică de 250 l/s, modernizată, este alcătuită din: grătar, desnisipator, separator de grăsimi, 3 decantoare primare longitudinale, bazin de aerare cu aer comprimat cu 2 compartimente, 3 decantoare secundare longitudinale, stație de pompare nămol, 2 rezervoare de fermentare a nămolului cu capacitatea de 1.500 m3 fiecare.
Linia mecano-chimică de 170 l/s este alcătuită din: grătare, bazin de amestec și reacție, 3 decantoare orizontale longitudinale, 3 platforme de nămol.
Fig. 27 Stația de epurare Bistrița – linia nouă
Stația nouă de epurare este prevăzută cu linie tehnologică de epurare mecano-biologică, cu capacitatea de 500 l/s și este compusă din: grătar rar Geiger, grătare dese cu curățare mecanică Noggerath (3 buc), desnisipator și separator de grăsimi cu 3 compartimente și pod raclor, distribuitor nr. 1 spre liniile mecano-biologice, 2 decantoare primare tip orizontal radiale cu Dn=35 m, bazin de aerare cu 4 compartimente cu panouri de aerare Messner-T-4, distribuitor nr. 2 pentru apă și nămol activ spre decantoarele secundare, 2 decantoare secundare radiale cu stație de suflante, stație de pompare apă epurată, dotată cu 3 pompe submersibile verticale, cu pornire automată în funcție de nivelul apei din bazinul de aspirație-pentru situații de debite mari ale emisarului, stație de pompare nămol primar, nămol în exces și nămol recirculat, 6 platforme de deshidratare a nămolului –utilizabile în caz de nefuncționare a instalației de deshidratare mecanică a nămolului, instalație de concentrare și deshidratare nămol.
La evacuare sunt montate debitmetre electromagnetice pentru fiecare linie tehnologică de epurare, iar înainte de evacuarea în emisar, pe efluentul final este instalat debitmetru cu ultrasunete.
În anul 2008 unitatea a evacuat următoarele debite medii de ape uzate:
– Stația veche – 13,6 l/s
– Stația nouă – 303,6 l/s
Cele două stații funcționează în paralel, gradul lor de performanță putând fi observat din graficele prezentate în figurile 28 – 31.
Fig. 28 Variația indicatorului CBO5 în anul 2008
În lunile martie și aprilie s-au înregistrat valori crescute la indicatorul CBO5, la linia veche, dar ținând seama de faptul că debitul evacuat este de aproximativ 10 ori mai mic decât cel de la linia nouă, impactul asupra râului Bistrița nu a fost așa de important.
Fig. 29 Variația concentrației ionului amoniu în anul 2008
In luna mai 2008, s-a înregistrat o depășire de 1,052 ori la indicatorul zinc, aceasta datorându-se încărcării crescute a influentului.
Fig. 30 Variația concentrației de azotiți în 2008
Fig. 31 Variația concentrației de azotați în 2008
RAJA „AQUABIS” – Secția apă-canal [NUME_REDACTAT] apelor uzate: se realizează într-o stație de epurare cu treaptă mecano-biologică, a cărei capacitate este de 25 l/s. Evacuarea apelor epurate se face în râul [NUME_REDACTAT].
Tehnologia de epurare a apelor uzate constă în trecerea acestora printr-un grătar, desnisipator, separator de grăsimi circular, decantor primar orizontal cu două compartimente, bazin combinat (aerator+decantor secundar), metantanc și două platforme de uscare a nămolului.
Debitul mediu de ape uzate evacuat în anul 2006 a fost de 9,7 l/s
Fig. 32 Variația indicatorului CBO5 la RAJA
Variația concentrațiilor la indicatorii CBO5, azotați și amoniu pe parcursul anului 2008 sunt redate în graficele din figurile32 – 34.
Fig. 33 Variația concentrației ionului amoniu la RAJA
Fig. 34 Variația concentrației de azotați
STATIA DE EPURARE :S.C. „Edilitara” S.A. [NUME_REDACTAT] apelor uzate se realizează într-o stație cu treaptă mecano-biologică cu capacitatea maximă de 137 l/s, alcătuită din: grătar, desnisipator tangențial cu aerlift, 2 separatoare de grăsimi cu plăci ondulate, stație de pompare ape uzate, 4 decantoare primare radiale, 6 bazine de aerare cu nămol activ, decantor secundar, 2 metantancuri, 4 platforme de uscare nămol.
Fig. 35 Variația concentrației indicatorului CBO5 în anul 2008
În graficele prezentate în figurile 35 – 36sunt exemplificate variațiile de concentrații ale indicatorilor CBO5 și amoniu, în decursul anului 2008.
Fig. 36 Variația concentrației ionului amoniu în anul 2008
Unitatea reprezintă o sursă importantă de poluare a râului [NUME_REDACTAT], datorită funcționării necorespunzătoare a stației de epurare, ca urmare a gradului de uzură al acesteia. Funcționarea stației de epurare a fost influențată și de evacuarea de ape uzate de la unitățile avicole din localitate, acestea având un conținut ridicat în suspensii, substanțe organice și amoniu. Ca urmare a acestui fapt și a lipsei treptei terțiare de epurare, efluentul nu s-a încadrat în parametrii prevăzuți, pe parcursul anului realizându-se depășiri la indicatorii: CBO5, amoniu și zinc.
În cursul anului 2008, debitul mediu de ape uzate evacuat a fost de 48 l/s.
STATIA DE EPURARE :S.C. G.C.L. S.A. [NUME_REDACTAT] apelor uzate colectate de pe raza orașului Năsăud și a cartierelor învecinate, se realizează într-o stație cu treaptă mecano-biologică cu o capacitate de 35 l/s, aceasta având în componența următoarele: grătar, desnisipator, 4 decantoare cu etaj, 2 bazine de aerare cu nămol activ, 2 decantoare secundare, stație de pompare nămol fermentat echipată cu o electropompă, 8 platforme de uscare nămol.
În anul 2008 unitatea a evacuat un debit mediu de ape uzate de 40 l/s.
Fig. 37 Variația concentrației indicatorului CBO5 în anul 2008
Întrucât capacitatea de epurare a stației este insuficientă, o parte din apa intrată în stație este evacuată direct în râu.
Diferența de calitate între apa epurată și cea deversată direct, se poate observa din graficele prezentate în figurile 37 – 39, unde sunt prezentate prin comparație, concentrațiile la indicatorii CBO5, azotiți și amoniu.
Fig. 38 Variația concentrației de azotiți în anul 2008
Fig. 39 Variația concentrației ionului amoniu în anul 2008
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] apelor uzate colectate de pe teritoriul orașului [NUME_REDACTAT] se realizează într-o stație de epurare cu treaptă mecano-biologică cu capacitate de 19 l/s cu următoarele componente: grătar, desnisipator, 2 șanțuri de oxidare, decantor secundar, paturi de uscare nămol.
Capacitatea stației de epurare fiind depășită, un debit de 26 l/s se evacuează direct în râul [NUME_REDACTAT].
În anul 2008 unitatea a evacuat un debit mediu de ape uzate de 19 l/s prin stația de epurare și 21,9 l/s pe evacuare directă.
S.C. „DAN STEEL GROUP” S.A. BECLEAN
Apele uzate menajere sunt evacuate în rețeaua de canalizare orășenească.
Apele uzate industriale epurate se evacuează în râul [NUME_REDACTAT]. Debitul mediu de ape uzate evacuat a fost de 6,2 l/s.
Epurarea acestor ape se realizează prin intermediul unei stații de neutralizare mecano- chimice cu debit de 50 l/s.
Stația de neutralizare ape acide este compusă din : gospodăria de var, bazin de neutralizare – aerare, 2 decantoare secundare radiale, cămin de ape limpezite, bazin colectare nămol, stație de suflante.
In anul 2008 s-au constatat depășiri importante la concentrațiile următorilor indicatori : CCO-Cr, suspensii totale, sulfați, fier, zinc, azotiți, substanțe extractibile.
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] de decantare [NUME_REDACTAT] servește la depozitarea sterilului rezultat de la prepararea minereului complex –UP Făget. Apele limpezite în iaz, parțial sunt recirculate. Evacuarea se realizează printr-un sistem de sonde inverse, iar pentru apele mari, prin deversor cu canal de evacuare.
Unitatea si-a încetat activitatea începând cu luna noiembrie 2008.
Debitul mediu de apă evacuat în anul 2008 a fost de 11 l/s (iaz).
Apele uzate menajere au fost epurate prin intermediul separatoarelor de grăsimi și a foselor septice, debitul mediu evacuat fiind de 0,53 l/s pentru flotația Făget.
Pe parcursul anului 2008 s-au semnalat depășiri la concentrațiile de suspensii, sulfați și zinc.
S.C. “RO-MIN” S.R.L – [NUME_REDACTAT]
Apele de mină sunt epurate într-o stație mecano-chimică, compusă din: bazin de reacție, decantor radial cu pod raclor, stație de pompare nămol, bazin de nămol, hală filtre presă.
Debitul mediu evacuat în anul 2008 a fost de 28 l/s.
In 2008 s-au semnalat depășiri la concentrațiile de sulfați, suspensii totale, mangan, zinc și calciu.
S.C. „HICART” S.A. [NUME_REDACTAT]
Apele uzate menajere provenite din localitatea [NUME_REDACTAT] sunt epurate mecanic prin stația de epurare a fabricii. Lichidatorul judiciar al S.C. “HICART” S.A. a încheiat cu RAJA „AQUABIS” Bistrița-Năsăud un contract cu privire la canalizare-epurare ape menajere in localitatea [NUME_REDACTAT].
Prin închirierea componentelor de epurare mecanică din cadrul stației de epurare, RAJA „AQUABIS” își asumă obligațiile de întreținere-exploatare a acestora. Componentele stației de epurare pentru ape uzate menajere: grătar, denisipator, separator de grăsimi, decantor primar longitudinal. Debitul de ape uzate menajere evacuat în anul 2008 a fost de 6,0 l/s.
CAPITOLUL 6
LEGISLAȚIA ÎN DOMENIUL APELOR
[NUME_REDACTAT] de Poziție pentru Capitolul 22 Protecția mediului, prin care se adopta drept dată probabilă a aderării 1 ianuarie 2007, România a acceptat acquis-ul UE privind calitatea apei, în vigoare la data de 31 decembrie 2000 și a solicitat perioade de tranziție pentru Directivele care necesită investiții mari (Tabelul 8).
Tabelul 8
Perioade de tranziție solicitate de România pentru implementarea Directivelor din domeniul calității apelor
6.1. CADRUL LEGAL
Directiva 91/271/EEC
România a transpus principalele prevederi ale Directivei 91/271/EEC prin HG nr. 188/28.02.2002, pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate. Din HG amintită, fac parte următoarele norme tehnice:
NTPA-001 prin care sunt reglementate condițiile privind colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate orășenești și condițiile pentru epurarea și evacuarea apelor uzate industriale. Normativul include o anexă prin care se adoptă Planul de acțiune privind colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate orășenești
NTPA-002/2002 prin care sunt reglementate cerințele care trebuie satisfăcute de apele uzate evacuate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare
NTPA-001/2002 prin care sunt stabilite limitele de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești la evacuarea în receptori naturali
De asemenea, HG 188/2002 desemnează MAPM drept autoritate publică centrală cu atribuții în domeniul gospodăririi apelor și protecției mediului și CNAR drept autoritate competentă în domeniu și abrogă două HG anterioare: HG 730/1997 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate evacuate în resursele de apă și [NUME_REDACTAT] Comun 645/1997 pentru aprobarea Normativului privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților.
Un alt document este [NUME_REDACTAT] Comun 783/2001 semnat de miniștrii [NUME_REDACTAT], Apelor și [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. OMC conține prevederi pentru înființarea unui colectiv de lucru la nivelul fiecărui județ, format din reprezentanți ai Administrației publice locale, Inspectorate pentru [NUME_REDACTAT] și ai [NUME_REDACTAT], care, printre altele, are responsabilitatea de a colecta și comunica informații privind apele uzate și alimentarea cu apă potabilă în județ.
Direcțiile de apă bazinale au responsabilitatea de a centraliza informațiile colectate și comunicate de colectivul de muncă și de a întocmi o bază de date la nivel județean, care urmează să fie actualizat anual. Colectivul de lucru trebuie să comunice MAPN informațiile furnizate la nivel județean, în conformitate cu datele tehnice și financiare solicitate. Pe baza acestor informații MAPM și MAP trebuie să înființeze o bază de date la nivel național ([NUME_REDACTAT] ș.a. – 2003).
Directiva 98/83/EEC
România a transpus Directiva 98/83/EEC prin Legea 458/2002. legea este structurată în 9 capitole și 3 subcapitole și conține prevederi explicite, responsabilități clare și include un program pentru conformarea cu cerințele stipulate. Legea 458/2002 nu conține nici o prevedere privind abrogarea STAS 1342/1991 pentru apa potabilă.
Directiva 76/464/EEC
Principalele prevederi ale Directivei 76/464/EEC privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității au fost transpuse prin HG 118/2002 referitoare la Programul de acțiune pentru reducerea poluării apelor de suprafață și subterane, cauzată de evacuarea anumitor substanțe periculoase.
Această hotărâre a pus bazele cadrului legal și instituțional pentru prevenirea poluării apelor de suprafață și subterane cu 35 de compuși și clase de compuși considerați „substanțe prioritare periculoase”. Lista „substanțelor prioritare periculoase” (Tabelul 9) considerate de HG 118/2002 a fost preluată din [NUME_REDACTAT] European și a Consiliului 2455/2001/EC. [NUME_REDACTAT] a propus o listă de 32 de substanțe asupra cărora intenționează să se concentreze pentru îndeplinirea noilor standarde de calitate a apei. Lista include 11 „substanțe prioritare periculoase” și alți 11 compuși chimici care ar putea fi adăugați liste. Restul listei cuprinde 10 „substanțe prioritare”. Prin HG 118/2002, care stabilește valorile limită de evacuare pentru o listă de 35 de „substanțe prioritare și clase de substanțe”, incluzând PCB-urile, „drinele” (aldrina, endrina, izodrina) și DDT, pe lângă lista prioritară a [NUME_REDACTAT], România a decis să se concentreze asupra noii liste de substanțe periculoase. Ca metode analitice de referință sunt recomandate standardele românești, internaționale (ISO) și europene (EN).
Multe din unitățile industriale care evacuează substanțe periculoase vor fi controlate prin procedurile autorizate stabilite pentru a implementa Directiva IPPC 91/464/EEC.
[NUME_REDACTAT] 76/464/EEC precum și HG 118/2002 solicită monitorizarea evacuărilor și a apelor de suprafață și subterane. Pentru fiecare potențial poluant, IPM stabilesc în autoruzația de mediu sau acordul de evacuare a apelor uzate, procedura de monitorizare pentru a verifica dacă evacuările se aliniază la valorile limită de emisie.
Tabelul 9
Lista substanțelor prioritare propuse
(Hotărârea 2455/2001/EEC)
HG 118/2002 reprezintă structura mai sus menționatului program de acțiune și desfășurarea în timp a principalelor activități.
Identificarea poluanților potențiali în cadrul Directivei 74/464/EEC este o sarcină foarte dificilă din cauza lipsei de date, dar poate fi făcută prin identificarea tehnologiilor, tipurilor de materii prime și produse ale unităților industriale. Cel mai mare impact asupra calității apei se datorează principalilor poluatori: industria, agricultura și apele uzate urbane. O sarcină mult mai dificilă o constituie inventarierea apelor poluate, pentru că cea mai mare parte a „substanțelor prioritare periculoase” nu au fost monitorizate și laboratoarele nu au resursele necesare (echipamente, personal, metodologie) pentru a duce la bun sfârșit aceste investigații.
Directiva 91/676/EEC
Pentru a transpune Directiva 91/676/Eec a fost adoptată HG 964/2000 pentru aprobarea Planului național de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluărilor cu nitrați proveniți din surse agricole. Una din priorități este identificarea zonelor vulnerabile, inventarierea surselor de poluare cu nitrați și pesticide din agricultură.
Transpunerea acquis-ului comunitar, creșterea capacității administrative, precum și dotarea cu echipamente de monitorizare performante, îmbunătățirea sistemului informațional, reprezintă priorități pe termen mediu în domeniul calității apelor.
Documentul „Planul de Acțiune privind [NUME_REDACTAT] a României” și angajamentele asumate în cadrul negocierii pentru Capitolul 22, includ obiective cu caracter general și obiective specifice. Obiectivele specifice aplicabile calității apelor, asumate de [NUME_REDACTAT] în acest domeniu sunt:
Informatizarea și conectarea [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] Toxice la toate unitățile industriale potențial generatoare de substanțe potențial toxice
Dotarea laboratoarelor regionale în scopul monitorizării substanțelor periculoase în mediul acvatic
Continuarea programului de dotare a laboratoarelor din subordinea CNAR în scopul extinderii monitorizării calității apei
Înființarea unui sistem informatic și a unei baze de date pentru managementul apelor conform [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] asemenea, întărirea capacității administrative se va realiza prin:
Consolidarea IPM și înființarea a opt IPM regionale
Înființarea în cadrul MAPM a unui sistem pentru acreditarea laboratoarelor de protecția mediului și managementului apelor și coordonarea certificării sistemelor de management de mediu
Alte acte legislative:
Ordonanța de Urgență pentru modificarea și completarea Legii protecției mediului nr. 137/1995
[NUME_REDACTAT] nr. 107/1996 completată de Legea nr. 310/2004
HG nr. 472/2000 privind unele măsuri de protecție a calității resurselor de apă:
HG nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea și controlul integrat al poluării
[NUME_REDACTAT] publice locale nr. 215/2001
Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului
Legea 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național.
6.2. Cadrul instituțional
Responsabilitățile implementării și aplicării directivelor europene privind protecția apelor revin ministerelor, instituțiilor publice, institutelor și autorităților locale.
[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (MAPM) are principala responsabilitate în implementarea acquis-ului de mediu. La nivel central MAPM își împarte responsabilitatea cu alte ministere. [NUME_REDACTAT] și Resurselor (MIR) are responsabilități legislative privind sectorul industrial. Acest minister elaborează strategii sectoriale, planifică și este răspunzător de programele regionale de dezvoltare.
[NUME_REDACTAT] și Familiei are responsabilități în implementarea directivelor pentru ape reziduale urbane, nitrați și calitatea aerului. [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor joacă un rol important în implementarea directivelor pentru nitrați și apă potabilă.
Directoratul pentru [NUME_REDACTAT] și Monitorizare, înființat în cadrul MAPM, este responsabil de inspecția și aplicarea globală. Inspectoratul de Stat din cadrul MAPM este responsabil de inspecția și aplicarea în sectorul apelor.
[NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]” este responsabilă de elaborarea programelor și planurilor de administrare a apelor. Prin ramurile sale pentru fiecare bazin
hidrografic, este de asemenea responsabilă pentru aplicarea legislației și politicilor referitoare la ape, monitorizare, pentru pregătirea planurilor pentru administrarea bazinelor hidrografice, controlul secetelor și inundațiilor.
La nivel local și regional sunt responsabile pentru aplicarea legislației în vigoare 42 inspectorate pentru protecția mediului. Autoritățile locale, la nivel de stat și municipal administrează infrastructura de mediu, identifică și propune proiecte de mediu pentru investiții, acordă autorizații de dezvoltare și furnizează servicii de mediu către populație.
HG nr. 1212/2000 a stabilit regulamentul de organizare și funcționare a Comitetelor de bazin. S-au înființat 11 Comitete de bazin, corespunzătoare celor 11 Direcții de Ape ale CNAR. Comitetele de bazin sunt formate din câte 15 membri numiți, aleși și selectați, reprezentanți ai MAPM, MSF, CNAR, autorităților publice locale, utilizatorilor de apă persoane juridice, OMG-uri și Oficii de Protecție a Consumatorilor.
CAPITOLUL 7
RECOMANDĂRI
7.1. GENERALITĂȚI
Evaluarea calității apei, pentru diferite scopuri, ar trebui să reprezinte baza unei strategii de monitorizare și a unui program de monitorizare
Monitorizarea ar trebui realizată cu un scop precis, și nu doar pentru a colecta date în vederea realizării programului
În fiecare secțiune ar trebui definit scopul monitorizării, iar programul (parametrii și frecvența) ar trebui ajustată asfel încât să asigure doar urmărirea parametrilor relevanți, cu frecvența necesară atingerii scopului
Se pare că monitorizarea se realizează la o scară mai largă decât ar fi necesar conform [NUME_REDACTAT] a Apei. Sunt determinați mai mulți parametri fizico-chimici decât sunt necesari pentru evaluarea calității apei și în secțiunile de potabilizare se desfășoară o evaluare biologică completă, deși nu se cere așa ceva
Accentul ar trebui să se pună pe obținerea unei calități superioare, a unor date relevante și de încredere, mai mult decât pe simpla realizare a programului
7.2. MONITORIZAREA BIOLOGICĂ
Volumul de muncă desfășurat de biologi pare a fi încărcat. Acest lucru înseamnă că, uneori, nu există suficient timp pentru o evaluare corectă a probelor. Prea puțin timp înseamnă că taxonii (speciile) prezente în probă nu pot fi identificate în totalitate. Aceasta va determina o evaluare a calității corpurilor de apă într-o clasă inferioară celei reale
O evaluare biologică totală este necesară a se realiza numai pentru probele la care calitatea biologică se cere a fi evaluată. Aceste situri ar trebui păstrate într-un minim necesar pentru a asigura suficiente informații despre starea ecologică a fiecărui corp de apă
La alte situri de prelevare, cum ar fi punctele de captare a apei în vederea potabilizării, nu este necesară realizarea unei evaluări biologice totale
Biologii au nevoie de pregătire, instructori, precum și de materiale de referință bune
Ar trebui stabilit un sistem de control al calității în cadrul căruia anumite probe să fie evaluate de către doi biologi, iar rezultatele comparate. Intercalibrarea între bazine ar trebui efectuată cu scopul de a se asigura că toate bazinele realizează același nivel de identificare a taxonilor din fiecare probă
Până când se obțin rate satisfăcătoare de identificare, datele provenite din monitorizarea biologică vor fi nesigure pentru evaluarea calității apei
Este necesar și se cere un sistem mai eficient de înregistrare și stocare a datelor.
7.3. MONITORIZAREA FIZICO-CHIMICĂ
Numărul parametrilor și frecvența de monitorizare depășesc cerințele [NUME_REDACTAT] a Apei. Acest lucru poate fi justificat în unele cazuri, însă o revizuire a monitorizării în ceea ce privește obiectivele sale, ar trebui efectuată în scopul reducerii frecvenței de prelevare, precum și a numărului parametrilor măsurați, acolo unde aceste lucruri pot fi sigure. De exemplu, nu este nevoie să se măsoare lunar parametri comuni (calciu, sodiu, potasiu, sulfați) în secțiuni în care concentrațiile acestora sunt apropiate de cele ale fundului și unde nu există surse difuze sau punctiforme de poluare antropică.
Laboratoarele ar trebui să înregistreze progrese în ceea ce privește acreditarea și ar trebui adoptat un sistem de control analitic al calității (Laboratorul de [NUME_REDACTAT] Bistrița este în curs de acreditare).
În general, substanțele prioritare nu sunt măsurate datorită lipsei de echipamente. În momentul în care echipamentele vor fi disponibile, vor trebui inventariate locațiile unde există aceste substanțe prioritare. În acele locuri în care nu s-a identificat prezența substanțelor prioritare și unde nu există o sursă potențială, monitorizarea de viitor poate fi limitată la o singură determinare / an.
A fost propusă o strategie pentru analiza substanțelor prioritare, implicând un număr mic de laboratoare.
Rezultatele monitorizării ar trebui înregistrate într-un sistem unitar, care ar aduce foarte multe avantaje, în special din punctul de vedere al accesului publicului larg la aceste date, dar și din punctul de vedere al ușurinței evaluării.
CONCLUZII
Pentru menținerea calității apelor de suprafață pe tronsoanele de râu, precum și pentru ameliorarea calității pe tronsoanele supuse presiunii antropice, este necesară luarea următoarelor măsuri:
Realizarea integrală a măsurilor cuprinse în programele de etapizare cu respectarea termenelor angajate de către utilizatorii care au în derulare astfel de programe
Încadrarea tuturor utilizatorilor în limitele de descărcare a apelor uzate
Aplicarea prevederilor legale în domeniul gospodăririi apelor în toate cazurile în care se constată abateri de la aceste prevederi
Întocmirea și aplicarea cu rigurozitate a planurilor de prevenire și combatere a poluărilor accidentale de către potențialele surse poluatoare
Verificarea și completarea periodică a stocurilor de materiale folosite în intervențiile în caz de poluări accidentale
Atenționarea autorităților locale în vederea respectării obligațiilor ce le revin prin Legea 310/2004, privind colectarea, transportul și tratamentul apelor uzate menajere, luarea de măsuri de planificare spațială a dezvoltării urbanistice și a depozitării deșeurilor astfel încât să fie asigurată protecția apelor de suprafață și subterane
Implementarea sistemului de management al calității apei la utilizatori, prin creșterea responsabilității utilizatorilor în a respecta limitele din reglementări și în reducerea voluntară a evacuărilor de substanțe poluante în emisari
Realizarea dezinfecției de către unitățile de gospodărire comunală a tuturor apelor uzate evacuate în apele de suprafață.
BIBLIOGRAFIE
Căproiu M., I. Chelemen., C. Ciubotaru., T. Ghinea ., A. Iancu ., 1982, Mașini și instalații zootehnice, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, pg. 47-69.
Diudea M., S.Todor., A. Igna., 1986, Toxicologie acvatică, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, pg .84-96.
Ghidra V., 2004, Ecotoxicologie și monitorizarea principalilor agenți poluanți, [NUME_REDACTAT], pg. 35-93.
Mănescu S., Gh. Tănăsescu., S. Dumitrache., M. Cucu., 1996, Igiena, [NUME_REDACTAT], București, pg.112-136.
Răuță C., 1994, Dimensiunea ecologică a unei agriculturi durabile și competitive în România, Probleme agronomice, teorie și aplicație, vol. XIV, pg.103-123.
Rojanski V., 1983, Alimentarea cu apă la punct de răscruce, [NUME_REDACTAT], București, pg.22-57.
Roș V., H. Nașcu., R. Chira., M. Ghereș., L. Fechete., 2003, Controlul poluării apei în agricultură, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, pg. 88-122.
Șchiopu D., V.Vîntu., 2002,Ecologie și protecția mediului, [NUME_REDACTAT] Antonescu de la Brad, Iași, pg.55-89.
Varduca A., 2000, Protecția calității apelor, Editura HGA, București,
Zwart, de Dick, 1995,Monitoring water quality in the future, vol. 3, Biomonitoring, Bilthoven, [NUME_REDACTAT], pg. 115-143.
[NUME_REDACTAT] nr. 107/1997.
Documentație 2008,2009,preluată de la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] ,Sistemul de Gospodărire a [NUME_REDACTAT] Năsăud.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studii Privind Calitatea Apelor (ID: 1110)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.