Biroul European de Sprijin Pentru Azil

Biroul European de Sprijin pentru Azil

Studiu comprativ

România, Ungaria și Grecia

Sadovschi Armand, RISE, anul II

Instituții europene

Profesor coordonator: Alexandru Muraru

"The European Union is challenged as never before. This refugee and migration crisis will not go if we turn our heads away. It will only get worse.”- Martin Schulz

"I want to appeal to all potential illegal economic migrants, wherever you are from: Do not come to Europe."- Donald Tusk

“Principala preocupare a UE este migrația. Poziția României nu e bazată pe un refuz de a primi migranți, ci pune sub semnul întrebării procedura. Toate statele Uniunii sunt egale. O asemenea procedură trebuie decisă prin dialog, nu printr-o abordare contabilă, birocratică.”- Klaus Iohannis

“We cannot let Brussels put itself above the law. We won’t let them push their bitter fruits of the EU’s cosmopolitan immigration policy. We will not import crime, terrorism, homophobia and a brand of anti-Semitism that sets synagogues ablaze.- Viktor Orbán 

"We did and will continue to do everything we can to provide warmth, essential help and security to uprooted, hounded people."-Alexis Tsipras

Introducere

Criza refugiaților din Siria este cel mai important dezastru umanitar, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Milioane de oameni au rămas fără case, fiind nevoiți să fugă din calea războiului. Felul în care Uniunea Europeană va trata această situație unică, reprezintă nu numai o piatră de încercare pentru valorie sale iluministe, ci și un test al solidarității membrilor ei. Aceste două elemente stau la baza construcției europene. Pentru a conferi mobilitate și eficiență politică, Bruxelles-ul, alături de statele naționale, au înființat instituții europene descentralizate. Una dintre aceste instituții este EASO, care este însărcinată să se ocupe cu problema azilului. Toate statisticile indică faptul că, în viitor, numărul de refugiați din Africa de Nord și Orientul Mijlociu va crește. Pe cale de consecință, EASO va deveni una din instituțiile vitale ale spațiului european.

Studiul își propune să compare politica de azil din trei state membre UE: România, Ungaria și Grecia. Am ales aceste state deoarece, deși se află la un nivel economic destul de apropiat, acestea au ales politici foarte diferite, în privința refugiaților. România și-a negociat poziția, acceptând, în cele din urmă, cotele pe care Comisia Europeană le-a propus. Ungaria a respins aceste cote, construind un gard destinat să oprească valul migrator. Grecia a acceptat, aproape fără rezerve, un număr foarte mare de oameni ce au solicitat azil. Multe alte aspecte au motivat alegerea celor trei țări. Faptul că două state vecine, foste semnatare ale Pactului de la Varșovia, au ales căi atât de diferite, ni s-a părut foarte interesant de analizat. Presiunea enormă la care este supusă Grecia, lasată să suporte o povară ce depășește capacitățile sale, ne-a determinat să ne îndreptăm privirea spre acea națiune. În fond, Elada este locul în care, povestea europeană a început.

Ne propunem să schițăm răspunsuri la următoarele întrebări: Cum a început războiul din Siria? Cine sunt părțile implicate? Care este magnitudinea fenomenului migrator, în secolul al XXI-lea? Ce poate face EASO pentru solicitanții de azil? Ce a cântărit mai mult în deciziile celor trei state, cu privire la refugiați? Care sunt perspectivele de viitor pentru EASO în România, Ungaria și Grecia? Care va fi răspunsul Uniunii Europene, în fața acestei crize?

Lucrarea este structurată în patru capitole. Primul tratează, pe scurt, originea conflictului din Siria, numărul victimelor de până acum și consecințele războiului. Sprijinul umanitar oferit de către state este și el prezentat. Este vorba despre numărul refugiaților primiți, dar și de sumele donate pentru ajutarea lor. Urmatoarea parte se ocupă de puterea relativă a României, Ungariei și Greciei. Sunt analizate hotărârile luate de aceste state în privința politicii migrației, în special în contextul crizei refugiaților. Aspectele interne și externe, ce au condus la aceste decizii, sunt și ele puse în discuție. Capitolul al treilea explică ce înseamnă instituțiile descentralizate ale Uniunii Europene și care este rolul Biroului de Sprijin pentru Azil. Istoricul și organizarea sa instituțională sunt prezentate. Importanța instituției este accentuată prin sesizarea faptului că, problema migrației, pe termen lung, va lua o amploare și mai mare. Ultimul capitol analizează felul în care EASO a fost aplicat în România, Ungaria și Grecia. Ne vom referi aici la construcția instituțională a Biroului de Sprijin pentru Azil din cele trei state, similitudinile și diferențele fiind și ele remarcate. Felul în care au reacționat aceste țări la criza refugiaților, a fost influențat și de cadrul instituțional, specificul național fiind luat în calcul. Concluziile nu se vor rezuma doar la cele trei state, ci vor încerca să cuprindă o perspectivă asupra întregii politici migraționiste a Uniunii Europene.

I- Criza refugiaților

Sirienii au început proteste pro-democrație în martie 2011, în sudul orașului Deraa. Protestele erau o reacție la abuzurile autorităților, ce au condus la arestarea și torturarea mai multor adolescenți. Forțele de ordine au deschis focul asupra demostranților. Ca răspuns, sute de mii de oameni au ieșit în stradă, cerând demisia președintelui Sirian, Bashar Hafez al-Assad. Violențele au escaladat într-un război civil, cetățenii înarmându-se pentru a se apăra. Luptele au început în principalele două orașe ale Siriei, Damasc și Aleppo, în 2012. Până în iunie 2013, mai mult de 90.000 de oameni au fost uciși. Estimările ONU vorbesc că, în prezent, numărul celor uciși a depășit 250.000 de oameni. Cifrele rapoartelor variază între 152,895 și 368,520 de morți. Adevărul este că, războiul fiind total, orice aproximare este lipsită de de obiectivitate. Haosul creat, cu mai multe fronturi deschise în mai multe direcții, lupte de gherilă și atentate teroriste, nu a permis accesul specialiștilor încă din 2013. Aceștia nu au putut stabili cu certitudine, care este numărul victimelor, sau dacă regimul Assad a folosit arme chimice pe propria populație. Războiul s-a transformat în unul regional, atunci când mai multe puteri s-au implicat. Este vorba de: armata de eliberare kurdă, Turcia, ISIS, Hamas din Palestina și Liban, Israel, Iran, Iraq, Arabia Saudită, coaliția statelor occidentale, condusă de Statele Unite și Federația Rusă. Războiul a paralizat economia siriană, distrugând toate orașele importante. Un documentar fascinant, ce tratează această tema, a fost realizat de către Al Jazeera, în martie 2015. Oamenii au fost nevoiți să-și părăsească casele aflate în ruină. Situația s-a agravat în iarna lui 2016, atunci când forțele lui Assad, sprijinite de către ruși, au reușit să încercuiască rebelii din Aleppo. Acest lucru a forțat un armistițiu. Pacea a rămas nesigură, existând nenumărate încălcări ale înțelegerii. Mai mult, în pofida negocierilor cu Putin, Washingtonul a dat un ultimatum regimului lui Assad, de a se retrage de la putere în 90 de zile, adică până în August 2016. Acesta este contextul în urma căruia s-a ajuns la actuala criză a refugiaților, o vastă problemă umanitară, nemaîntâlnită de UE până în prezent.

În ceea ce privește situația refugiaților, ea se prezintă în felul următor. Datele ce vor fi prezentate se găsesc pe site-ul Uniunii Europene, fiind actualizate ultima dată în Octombrie 2015. Sunt 12,2 milioane de oameni în Siria care au nevoie de ajutor umanitar. Dintre aceștia, 5,6 milioane sunt minori. În Siria, se mai află 7,6 milioane de refugiați, ce au ales să nu părăsească țara, sau nu au avut această posibilitate. Sub stare de asediu și încercuiți sunt 4,6 milioane de oameni. În afara țării, sunt 4,2 milioane de sirieni ce cauză azil. Dintre aceste 4,2 milioane de refugiați, marea lor majoritate și-au găsit adăpostul în statele vecine și în cele aflate la o distanță relativ mică. Turcia găzduiește 2 milioane de sirieni, Libanul 1 milion, Iordania 629.627, Iraqul 245.585, Egiptul și Africa de Nord 154,791. Cât despre Uniunea Europeană, cei mai mulți refugiați ce au aplicat pentru azil se află în Germania (108.897), Suedia (64.685) și Ungaria (54,125). Pentru a rezolva această criză, Uniunea Europeană a oferit un total de 4,2 miliarde de euro. Statele din Golf au refuzat să primească refugiați. În schimb, cele 10 state din Golf, au donat 2,3 miliarde de dolari, mai mult decât Germania, Canada, Japonia, Australia, Franța și Italia la un loc. Statele Unite a oferit 574 milioane de dolari, Kuweitul fiind al treilea donator la nivel de stat individual, cu 165,7 milioane de dolari. De asemenea, Statele Unite au acceptat 2,174 refugiați și s-au angajat că în 2016, vor primi 10,000 de sirieni.

II- Scurtă analiză a statelor

România are o suprafață de 238,391 km pătrați și o graniță terestră de 2,844 km. Populația este de 21,666,350 locuitori. Structura etnică este compusă din: români 83.4%, mahiari 6.1%, romi 3.1%, ucrainieni 0.3%, nemți 0.2%, altele 6.1%. Religiile sunt reprezentate în felul următor: ortodocși 81.9%, protestanți 6.4%, romano-catolici 4.3%, altele (inclusiv musulmani) 0.9%, atei 0.2%, nespecificat 6.3%. România este o republică semiprezidențială, capitala fiind București, cel mai mare oraș al țării, cu aproape 2 milioane de locuitori. Ca putere de cumpărare, PIB-ul este de 411 miliarde de dolari. La rata de schimb oficială, PIB-ul este de 174,9 miliarde de dolari. PIB-ul pe cap de locuitor este de 20,600 de dolari. Rata creșterii economice în 2015, a fost de 3,4%.

Ungaria are o suprafață de 93,028 km pătrați și o graniță terestră de 2,106 km. Populația este de 9,897,541 locuitori. Structura etnică este compusă din: maghiari 85.6%, romi 3.2%, nemți 1.9%, altele 2.6%, nespecificați 14.1%. Religiile sunt reprezentate în felul următor: romano-catolici 37.2%, calviniști 11.6%, luterani 2.2%, greco-catolici 1.8%, altele 1.9%, atei 18.2%, nespecificat 27.2%. Ungaria este o republică parlamentară, capitala fiind Budapesta, cu 1,7 milioane de locuitori. Ca putere de cumpărare, PIB-ul este de 257 miliarde de dolari. La rata de schimb oficială, PIB-ul este de 118,5 miliarde de dolari. PIB-ul pe cap de locuitor este de 26,000 de dolari. Rata creșterii economice în 2015, a fost de 3%.

Grecia are o suprafață de 131,957 km pătrați și o graniță terestră de 1,110 km. Populația este de 10,775,643 locuitori. Structura etnică este compusă din: greci 93%, alții (cetățeni străini) 7%. Grecia nu colectează date despre etnicitate. Religiile sunt reprezentate în felul următor: ortodocși (religie oficială) 98%, musulmani 1.3%, alții 0.7%. Grecia este o republică parlamentară, capitala fiind Atena, cu 655,780 de locuitori. Ca putere de cumpărare, PIB-ul este de 281,6 miliarde de dolari. La rata de schimb oficială, PIB-ul este de 193 miliarde de dolari. PIB-ul pe cap de locuitor este de 25,600 de dolari. Rata creșterii economice în 2015, a fost negativă, de -2,3%.

Cele trei state prezentate sunt, din punctul de vedere al statisticelor economice și al structurii sociale, țări relativ asemănătoare. Cu toate acestea, ele au urmat politici foarte diferite în ceea ce privește criza refugiaților. Explicațiile pot fi găsite în factorii de decizie ai politicii interne, cât și în contextul internațional.

Stat din fostul bloc comunist, România a devenit o democrație destul de stabilă. Partidele extremiste sunt inexistente în spațiul românesc, spre deosebire de multe state europene, unele având o lungă tradiție democratică. Este vorba despre Partidul Libertății din Austria, Frontul Național din Franța, United Kingdom Indepence Party în Marea Britanie și Alternativa pentru Germania. O parte din aceste mișcări sunt finanțate de către Federația Rusă, cu scopul de a destabiliza spațiul european. Mai multe lucrări prestigioase, din domeniul relațiilor internaționale, au ajuns la concluzia că statele noi apărute au un apetit mai mare pentru democrație decât statele cu tradiție democratică. Acuzația deficitului democratic al UE, rămâne în picioare. Totuși, un alt stat din fostul bloc sovietic, Ungaria, a dat semne că fenomenul extremismul a luat amploare. Nu ne referem aici doar la partidul Jobbik, ci și la primul ministru, Viktor Orbán. Sunt deja cunoscute relațiile bilaterale dintre Ungaria și Federația Rusă. Crizele economice au acest efect, iar Grecia este cel mai bun exemplu. Aflată în pragul falimentului și al ieșirii din Uniunea Europeană, Grecia s-a confruntat cu ascensiunea mișcărilor ambelor extreme politice. Syriza, un partid comunist, s-a întors pentru a doua oară la putere. Din punct de vedere internațional, România nu este o țintă pentru refugiați, fiind un stat ce nu oferă prea multe oportunități economice. Din acest motiv, România a fost ocolită de gravele probleme cu care s-au confruntat Ungaria și Grecia. Ungaria, deși nu este nici ea o putere economică, a atras un număr foarte mare de refugiați, deoarece Ungaria s-a aflat pe ruta migrației către Germania. Aceeași situație a fost și în Grecia, stat aflat în imediata apropiere a Turciei. Grecia a fost acuzată de către mai multe state UE că nu a fost în stare să-și securizeze granițele. Dintre toate statele, Turcia adăpostește cei mai mulți refugiați. Recep Tayyip Erdoğan a prezentat Uniunii Europe faptul că, din punct de vedere economic, Turcia are nevoie de ajutor pentru a se descurca cu această criză. Din perspectiva turcilor, sprijinul primit a fost insuficient. Pe de altă parte, o critică destul de bine întemeiată, spune că Turcia a dat drumul refugiaților spre Grecia, în mod inteționat. Obiectul lor era negocierea unor acorduri avantajoase cu UE, poate chiar demararea negocierilor de intrare în UE. Grecia nu a fost singura responsabilă pentru valul de refugiați.

Poziția României a fost duplicitară. Într-o primă fază, ea a acuzat Ungaria de lipsă de solidaritate. Totuși, în fața Bruxellului, delegația română a susținut acceptarea unui număr de 1785 refugiați. În urma negocierilor, România și-a luat angajamentul că va accepta 1705 refugiați într-o primă etapă, urmând să mai primească 2475 de refugiați. Această poziție reflectă, dintr-un anumit punct de vedere, opinia publică românească. Pe de o parte, ea este pro europeană. Pe de altă parte, majoritatea populației este conservatoare, acceptând mult mai greu ideile generoase ale multiculturalismului. Rezultatele studiului “Psihologia Poporului Român” de Daniel David, indică clar către această concluzie. Ungaria a fost mult mai radicală. În fața valurilor de refugiați, vasta majoritate dorind doar să tranziteze țara, Budapesta a decis să oprească această migrație, construind un gard la granița Ungariei cu Serbia. În fața presiunii tot mai mari a Bruxellului, Orban a răspuns prin trimiterea de noi trupe la graniță. Grecia, deși confruntată în continuare cu grave probleme economice, a făcut tot posibiliul să primească cât mai mulți refugiați si să-i salveze din Mediterană. Sistemul de azil al Greciei este pe cale să cedeze, numai la tabăra din Idomeni, fiind staționați peste 14.000 de refugiați. Apostolos G. Tzitzikostas, guvernatorul Macedoniei Centrale, a criticat foarte dur statele precum Macedonia, care și-au închis granițele. Totuși, per total, atitudinea Greciei a fost proactivă. Până în prezent, Grecia a reușit să adăpostească 42.000 de migranți. În lunile care urmează, cifra s-ar puterea ridica la 150.000 de oameni. “We saw their little faces on television, all these children, so hungry, so tired, and just wanted to help,”

III- Agențiile descentralizate ale Uniunii Europene și cazul EASO

Biroul European de Sprijin pentru Azil este o agenție descentralizată a Uniunii Europene. Agențiile descentralizate sunt răspândite în întreaga Uniune Europeană, având rolul de a sprijini instituțiile comunitare europene să implementeze politici. “Agențiile descentralizate joacă un rol important la nivelul Uniunii. Ele ajută Europa să devină mai competitivă și să ofere condiții mai bune de viață și de muncă, lucrând astfel pentru binele tuturor rezidenților UE.” Domeniile de care se ocupă aceste agenții descentralizate sunt foarte diverse: protecția alimentară și chimică, normele din industria medicală, sprijinirea sistemului de educație, calitatea mediului de viață și de muncă, întărirea sistemului de justiție, siguranța transporturilor, securitatea colectivă, drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni, domenii specifice ce țin consolidarea spațiului comun european, furnizarea de servicii pentru cetățeni și industrie.

Din rațiuni de bună guvernare, Uniunea Europeană a decis ca aceste instituții să fie descentralizate, lăsând la latitudinea fiecărui stat membru să decidă structura organizatorică. În acest mod, elita politică națională poate implementa toate măsurile necesare, în funcție de condițiile specifice naționale. Cu excepția unor reguli de bază pe care trebuie să le respecte statele naționale, ele sunt libere să construiască formula instituțională pe care o consideră cea mai potrivită. Din aceste motive, în interioriul Uniunii Europene, au apărut instituții care au aceleași obiective, dar care își propun să-și atingă țelul prin mijloace diferite. Mai mult, în contextul refugiaților din Orientul Mijlociu și din Africa de Nord, statele membre au implementat politici diferite, ca răspuns la această criză politică, socială și umanitară. În cazul EASO, nu doar structura orgazițională este diferită, ci și politicile din diferite state membre UE, sunt foarte diverse.

Ca toate instituțiile descentralizate ale Uniunii Europene, EASO nu are o istorie lungă. În 1999, Consiliul European a decis constituirea unui sistem comun pentru azil. O nouă propunere a fost făcută în 2004, la inițiativa programului de la Haga. Comisia Europeană a susținut și ea această idee, încă din 18 februarie 2009. În 2010, Parlamentul European și Consiliul de ministri au hotărât crearea EASO. Regulile sale constitutive au intrat în funcțiune la 19 iunie 2010. Rob Visser a fost ales în funcția de director executiv. “Acesta va fi invitat acum să se prezinte în fața comisiei competente a Parlamentului European. Odată cu lansarea operațională a acestei noi agenții, UE înregistrează noi progrese pe calea instituirii unui sistem european comun de azil mai cuprinzător. EASO va consolida solidaritatea între statele membre, prin intermediul cooperării practice în materie de azil, și va contribui la îndeplinirea obligațiilor europene și internaționale în domeniu ale acestora.” Liderul instituției a declarat: „Succesul Biroului de Sprijin va avea o contribuție substanțială la instituirea unui sistem capabil să ofere protecție celor care au nevoie de aceasta, în conformitate cu tradiția umanitară europeană. Văd EASO ca pe un instrument indispensabil pentru punerea în aplicare a unui sistem european comun de azil (SECA), bazat pe solidaritate și echitate. Consiliul European a stabilit anul 2012 ca data-limită pentru instituirea acestui sistem și invit toate statele membre și Parlamentul European să ajungă la un compromis rezonabil privind pachetul legislativ în materie de azil, pentru a ne putea îndeplini obiectivul în termenul stabilit”. Instituția a devenit operațională de la 1 februarie 2011. Pe 1 aprilie 2011, EASO și-a propus să sprijine sistemul de azil din Grecia. La 24 mai 2011, s-a semnat un acord cu Malta. Inaugurarea unui birou EASO la Valleta, în Malta, a avut loc la 19 iunie 2011. În 2012, Luxemburg, Suedia și Italia au cerut și ele sprijin. Au urmat Bulgaria în 2013, Cipru în 2014. Anul 2015 a însemnat apogeul acestei instituții, ea fiind în centrul politicii de migrație a Uniunii Europene. Jose Carreira este noul director executiv, începând cu 2016.

Așa cum am mai spus, EASO reprezintă o instituție descentralizată a Uniunii Europene, fiind organizată diferit în mai multe state. Este vorba de state membre precum: Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Marea Britanie. Stat membru, cu rol de observator, este Danemarca. Liechtenstein, Norvegia și Elveția sunt state asociate, cu rol de observator. Comisia Europeană colaborează direct cu EASO, prin intermediul Directoratului-General de Afaceri Interne.

Conform site-ului oficial, Biroul European de Sprijin pentru azil se ocupă cu întărirea cooperării pe probleme ce țin de acordarea sprijinului oamenilor ce solicită azil. Această instituție sprijină statele membre să-și respecte obligațiile internaționale, oferind protecție oamenilor aflați în primejdie. De asemenea, EASO reprezintă un centru de expertiză în domeniu, oferind suport tehnic și practic nu doar statelor membre, ci și Comisiei Europene. Nu mai puțin important, Biroul European de Sprijin pentru Azil, face recomandări instituțiilor cu rol legislativ din UE, îmbunătățind astfel întregul drept comunitar. În plus, EASO își asumă angajamentul de a se concentra pe statele membre ale căror sistem de azil este pus la încercare de o criză. Cu alte cuvinte, importanța instituției crește odată cu noul context geopolitic.

Dacă privim pe termen lung, dincolo de criza refugiaților din Siria, rolul EASO va deveni din ce în ce mai important. Din păcate, majoritatea statelor dezvoltate din Uniunea Europeană, cunosc un trend demografic negativ. Pe de altă parte, statele din Africa experimentează contrariul, înregistrând creșteri demografice considerabile. De exemplu, până în anul 2050, Nigeria va devansa Statele Unite, ajungând al treilea stat ca populație din lume. Toate acestea în contextul în care, în medie, venitul lunar pe cap de locuitor în Africa Subsahariană, la nivelul lui 2012, este de 150 de euro. Africa de Nord nu este departe de acestă cifră, cu 430 de euro. Media Uniunii Europene este de 2040 euro. Situația PIB-ului pe cap de locuitor arată o situație și mai inegală: 2.000 de euro pentru Africa Subsahariană, 5.700 pentru Africa de Nord, 27.300 pentru Uniunea Europeană. La nivel statal, PIB-ul Uniunii Europene (27 de state în 2012) este de 14,7 trilioane de euro (21% din PIB-ul mondial), în timp ce Africa Subsahariană (43 de state) are 1,8 trilioane de euro (3% din PIB-ul mondial) și Africa de Nord deține aproximativ 1 trilion (1% din PIB-ul mondial). Toate aceste inegalități extreme în ceea ce privește puterea economică și veniturile cetățenilor, coroborate cu trendul demografic, vor duce la o creștere exponențială, pe termen mediu și lung, a numărului refugiaților ce se vor căuta azil în Uniunea Europeană. Încă și mai îngrijorătoare este situația politică foarte instabilă în statele Primăverii arabe și în cele din Africa Subsahariană. Problemele din Rwanda și Burundi nu s-au rezolvat nici până acum. Multe state din Africa se află în război civil, iar fenomenul terorismului ia aploare. În Nigeria, Boko Haram câștigă teren. Un lucru asemănător se împlă și cu Republica Arabă Democrată Saharawi.

IV- Aplicarea EASO în România, Ungaria și Grecia

În cazul României, EASO face parte din Inspectoratul General pentru Imigrări. Această instituție este încadrată, la rândul ei, în cadul Ministerului Administrației și Internelor. Inspectoratul General pentru Imigrări se ocupă cu problemele ce țin de migrație, azil și integrare a cetățenilor străini. El este organizat în direcții și servicii. “Direcția Azil și Integrare (DAI) din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări este structura responsabilă pe problematica azilului și a integrării străinilor în societatea românească.” La nivel teritorial instituția este compusă din “centre regionale de cazare și proceduri pentru solicitanții de azil, centre de cazare pentru străinii luați în custodie publică și structuri județene.” Din păcate, site-ul instituției funcționează numai în limba română, traducerea în engleză fiind în lucru. Cetățenii ce nu cunosc limba română nu pot afla informații utile despre condițiile necesare pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi azil în România.

Conducerea este formată din Viorel Vasile, care are funcția de Inspector General-Chestor principal de poliție, Ioan Puhace, fiind Împuternicit Inspector General Adjunct-Comisar șef de poliție și de Dorin Aron Tepusa îndeplinind funcția de Împuternicit Inspector General Adjunct-Comisar șef de poliție.

Obiectivele sunt clare: îndepărtarea străinilor ce se află ilegal pe teritoriul țării, creșterea locurilor de cazare pentru refugiați și creșterea ritmului procesării cererilor de azil, îmbunătățirea condițiilor de cazare, o participare activă în domeniu, la nivelul Uniunii Europene. Aceste obiective au devenit prioritare, având în vedere presiunea la care este supus întregul sistem de azil european. Dincolo de situația politică, alte țeluri importante ale instituției sunt: creșterea ratei de absorție a fondurilor europene și găsirea altor surse de finanțare pentru programele de azil, pregătirea României pentru intrarea în zona Shengen, armonizarea legislației românești cu acquis-ul comunitar.

Toate acestea reprezintă deziderate foarte importante pentru viitorul României, asigurând statului un rol activ pe scena internațională. Prestigiul unei națiuni poate crește în funcție de felul în care răspunde la crize globale, așa cum este criza refugiaților. Mai mult, atragerea de fonduri europene și intrarea în zona Schengen, sunt pași importanți spre o mai bună integrare europeană, mergând mână în mână cu parteneriatul strategic pe care îl avem cu Washington si Bruxelles. Fenomenul terorismului global a facut ca politica de azil să fie un element vital pentru siguranța națională.

De altfel, site-ul oficial al instituției oferă un număr de telefon, la care cetățenii român pot apela dacă sesizează că există cetățeni străini care locuiesc în mod ilegal pe teritoriul României. Anonimitatea reclamaților este garantată de către stat.

Ungaria are, pentru problemele legate de azil, Oficiul Imigrării și Naționalității. Instituția a devenit operativă de la 1 ianuarie 2000. Ea este complet independentă din punct de vedere financiar de guvernul central, încă de la acea vreme. Începând cu ianuarie 2002, oficiul a fost organizat în 24 de sub-oficii, compuse din 7 oficii regionale, ce sunt răspândite pe tot teritoriul țării. Există 6 puncte în țară unde cetățenii se pot adresa pentru ajutor. Orașele în care se află aceste sedii sunt: Bicske, Debrecen, Vámosszabadi, Békéscsaba și Nyírbátor. Principala tabără de primire a refugiaților sirieni se află la Balassagyarmat. Site-ul oficial a fost creat cu sprijinul Uniunii Europene, prin fondurile de integrare europeană. În afara limbii maghiare, site-ul mai are opțiunea limbii engleze și germane. De remarcat că acesta este mult mai interactiv, dând posibilitatea cetățenilor să-și facă un cont, prin care pot comunica în mod direct cu autoritățile. Cei care au nevoie de serviciile acestei instituții, nu mai sunt obligați să se prezinte la centru. Astfel, printr-o metodă relativ simplă, se evită suprabirocratizarea și aglomerarea oficiului.

Ca și în cazul României, Oficiul Imigrării și Naționalității face parte din Ministerul de Interne, dar este independent din punct de vedere financiar față de centru. Ministerul de Interne nu are decât rolul de observator al oficului. Atribuțiile instituției sunt aceleași. Totuși, presiunea la care este supusă Ungaria, este la un cu totul alt nivel. Numai anul trecut, după spusele autorităților maghiare, 1.2 milioane de oameni au aplicat pentru azil. Oficiul se află în strânsă colaborare cu poliția și serviciile secrete militare. De asemenea, comunică cu Ministerul de Externe în problemele ce țin de sfera internațională. Pentru studenții ce doresc să învețe în Ungaria, Oficiul lucrează direct cu instituțiile educaționale. De asemenea, instituția joacă un rol importan și în cazul străinilor ce caută un loc de muncă, aceasta colaborând cu oficiile regionale de angajare. Pentru a realiza ceea ce și-a propus, Oficiul Imigrării și Naționalității a primit fonduri europene în valoare de 10 milioane de euro. La conducerea instituției se află o femeie, Zsuzsanna Végh, ocupând funcția de Director General.

Fenomenul migrației este gestionat de către Grecia, prin intermediul reprezentanților Serviciului de Azil. Instituția a fost creată în 2011, având atribuții similare cu cele din România și Ungaria. Asemenea cazurilor prezentate anterior, Serviciul face parte din Ministerul de Interne. Mai exact, este un corp autonom, care răspunde în mod direct Ministerului Ordinii Publice și Protecției Cetățenilor, așa cum este numit Ministerul de Interne la eleni. Directorul instituției este numit de către ministrul de interne, având un mandat de trei ani de zile. Între 1.09.2011 și 31.01.2012, liderul instituției a fost  Dr. Ioannis Papageorgiou. Începând cu 4.02.2012,  Maria Stavropoulou a fost numită la conducerea Servicului. Directorul este sprijinit de un Secretariat, care operează un oficiu independent al Relațiilor Publice și Comunicării. Oficiul se ocupă cu relația dintre Serviciul de Azil și mass-media, respectiv relația cu publicul larg. Serviciul este împărțit în mai multe departamente: Departamentul Resurselor Umane, Departamentul Suportului Administrativ, Departamentul de Finanțe, Departamentul de Planificare Strategică și Muncă Legislativă, Departamentul de Coordonare, Departamentul de Pregătire, Asigurarea Calității și Documentării, Departamentul de Manageriere și Implementare a Programului. În teritoriu, Serviciul de Azil este compus din mai multe oficii regionale aflate în: Attica, Lesvos, Nordul Evros, Sudul Evros, Rhodes, Thessaloniki, Samos. Mai mult, în urma valului de refugiați, s-au creat unități speciale de primire a acestora: Amygdaleza, Patra, Xanthi, Chios, Leros. Finanțarea instituției se face în proporție de 50% de către statul elen, restul fiind acoperit din fonduri europene.

Site-ul oficial oferă informații în 18 limbi, majoritatea de circulație internațională. De asemenea, pune la dispoziție un număr de telefon prin care oamenii pot aplica pentru azil, fiind valabil pentru 10 limbi diferite. Ceea ce este foarte interesant, spre deosebire de România și Ungaria, guvernul elen publică pe acest site, date statistice amănunțite, cu privire la fenomenul migrației. Ele sunt împățite pe mai multe perioade de timp: 07.06.2013 – 31.12.2013, 01.01.2014 – 31.12.2014, 01.01.2015 – 31.12.2015, 01.01.2016 – 31.03.2016. Seriviciul de azil organizează, la data de 9 aprilie 2015, o conferință internațională intitulată: “The Future of Asylum in Europe”. Separat, a fost creat un site pe care cetățenii greci îl pot accesa, pentru a afla toate deciziile și comunicatele publice facute de Servicul de Azil. Din păcate, acesta este valabil doar în limba greacă.

Concluzii

Interesele marilor puteri din Orientul Mijlociu fiind mari, nu credem că această criză va fi rezolvată în viitorul apropiat. Originile războiului din Siria sunt foarte controversate, fiecare tabără dând vina pe cealaltă. Cert este că implicarea multor state în conflict, au transformat războiul civil în unul regional. Consecințele, pe termen mediu și lung, vor fi devastatoare. Nu este vorba doar despre numărul refugiaților din Siria. Adevărata problemă este că războiul din Siria a destabilizat întreaga zonă a Orientului Apropiat. Intervențiile militare au dus la escaladarea conflictului, nu la pacificarea zonei. Chiar dacă teroriștii vor fi înfrânți, haosul și golul de putere lăsat în urmă, va avea repercursiuni ce vor fi resimțite, multe decenii de acum încolo. Pe tot parcursul secolului al XXI-lea, numărul refugiaților va crește exponențial.

Valorile europene au jucat un rol secundar. Valul de migrație a favorizat ascensiunea mișcărilor de extremă dreapta. Statele dezvoltate din Uniunea Europeană adăpostesc un număr foarte mic de oameni, în comparație ca țări precum Liban. Diferențe de PIB și nivel de trai sunt uriașe. În loc să-și asume responsabilitatea, lumea occidentală a dat vina pe statele din zona Golfului, ingorând faptul că acestea nu și-au asumat principiile umaniste, atât de clamate în Vest. În ciuda retoricii solidarității, statele UE au acționat diferit. Analiza instituției de azil din România, Ungaria și Grecia, a demonstat, că din punct de vedere administrativ, cu excepția unor neajunsuri minore, EASO a funcționat la parametri optimi. Totuși, acest lucru a contat foarte puțin. Faptele ne-au condus către alte două observații.

În primul rând, după valul federalist din anii `90, se pare că naționalismul a înviat în Europa. Statele au acceptat, tot mai puțin, sugestiile venite de la Bruxelles. Pe de o parte, statele naționale nu se pot ocupa singure de problema refugiaților. Pe de altă parte, instituțiile comunitare UE nu pot dicta deciziile de la centru. Complexitatea fenomenului necesită măsuri adaptate specificului național. Valul migrator poate aduce dezavantaje și avantaje. Pentru statele mai sărace, refugiații pot crea probleme economice și sociale. Pentru țările dezvoltate, cu o populație îmbătrânită, ei pot însemna o forță de muncă salvatoare. Din acest motiv, instituțiile descentalizate precum EASO, reprezintă o necesitate. Proiectanții acestui sistem, de inspirație funcționalistă, au avut una din cele mai bune idei europene, putând fi comparată cu ideea CECO.

În al doilea rând, faptul că instituțiile pentru azil au fost performante și acest lucru nu a contat prea mult, ne sugerează că, la nivelul Uniunii Europene, adevărata problemă se află în altă parte. UE este rezultatul compromisului între federație și confederație, între organizație internațională independentă și interesele statelor naționale. Tratatele sale sunt foarte clare, regulile fiind legiferate în amănunt. Până acum un deceniu, acest proiect părea că are un viitor luminos. Criza economică, războiul din Ucraina și cel din Siria, au pus la încercare unitatea europeană și au dezvăluit probleme structurale. Nu credem că aceste probleme sunt legate, în mod esențial, de carențele instituțiilor sau de probleme juridice. Din păcate, dezbaterile europenilor au gravitat asupra acestor impedimente, mai puțin importante. Construcția europeană este cel mai complex și generos proiect politic din istoria umanității. În anumite privințe, el necesită o doză importantă de altruism. Nu mai puțin adevărat este și faptul că măsurile de tip realpolitik nu trebuie să lipsească. În opinia noastră, aceste crize ne-au sugerat adevăratele probleme ale UE. Ne referim aici la raritatea elitelor politice autentice cu viziune, a oamenilor de stat ce vor să scrie istorie. Dezinteresul și ignoranța maselor de europeni, față de valorile construcției europene, sunt elemente cel puțin la fel e importante. Dacă cetățenii europeni nu vor decide să-și ia soarta în propriile mâini, atunci visul european nu va mai putea continua la nesfârșit.