Bilantul Contabil Si Prezentarea Pozitiei Financiare A Unei Entităti

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

BILANȚUL CONTABIL ȘI PREZENTAREA POZIȚIEI FINANCIARE A UNEI ENTITĂȚI

Coordonator științific:

Conf. univ. dr.: GUȘE GINA RALUCA

Student: VRABIE GEORGE OCTAVIAN

BUCUREȘTI,

2016

C U P R I N S

CAPITOLUL 1

STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

1.1 INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………….3

1.2. Rolul și importanta situațiilor financiare…………………………………. ……………….3

1.3. ELABORAREA BILANȚULUI FINANCIAR ȘI A BILANȚULUI FUNCȚIONAL..5

1.4. Principii contabile și aplicarea lor la întocmirea situațiilor financiare……………………..8

1.5. Calculul și analiza principalilor indicatori economico-financiari……………………………..12

1.6. Indicatori de echilibru calculați baza bilanțului financiar……………………….……..13

1.7. Indicatori de echilibru calculați baza bilanțului functional……..………………………14

1.8. Ratele de lichiditate, solvabilitate și îndatorare la nivel de întreprindere…….….…….16

CAPITOLUL 2

CONTRIBUȚII PERSONALE. PROIECT DE PERFECȚIONARE ȘI APROFUNDARE. SPORIREA RELEVANȚEI, CREDIBILITĂȚII ȘI TRANSPARENȚEI .INFORMAȚIILOR PREZENTATE ÎN INFORMAȚIILEFINANCIARE………………………………….. . ………….16

2.1.Contabilitatea creativă……………………………………………………………………………………………….18

2.2. Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare la S.C. BGS Divizia de securitate SRL – studiu de caz……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………192.3. Prezentarea societății BGS Divizia de Securitate SRL…………………………………. 19

2.4. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii S.C. BGS Divizia de Securitate SRL……………………………………………………………………………………………………………………………..262.5 CONCLUZII Și PROPUNERI………………………………………………………………………………..35

2.6 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………..36

CAPITOLUL I

STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

1.1 INTRODUCERE

Unul dintre obiectivele majore ale analizei situațiilor financiare este acela de “a înțelege cifrele” sau de “a descifra sensul cifrelor” – adică de a angaja instrumentele de analiză financiară ca un ajutor în înțelegerea datelor financiare raportate și de a folosi ulterior această putere de înțelegere pentru a conduce mai bine o afacere. Se pot dezvolta diverse măsuri analitice pentru a descrie relațiile semnificative și a extrage informația din situațiile financiare.

Abordarea teoretică a problematici propuse, corelată cu transpunerea în practică bazată pe studiul de caz realizat la societatea Bgs divizia de securitate S.R.L. reflectă necesitatea fundamentării științifice a deciziilor strategice, ca premiză a succesului întreprinderii într-un mediu caracterizat de schimbări frecvente, în condițiile creșterii concurenței pe piața.

lucrarea de fața este structrată în 2 capitole după cum urmează:

În primul capitol „indicatorii financiari” -este prezentat modul de valorificare a informațiilor contabile în analiza situației financiare și patrimoniale a întreprinderii în care bilanțul contabil constituie principala sursă de informații a acestei analize. Deasemenea este detaliata analiza structurii activelor, pasivelor și capitalurilor firmei, ratele de structură analizate ajută la o comparație facilă dar și observarea rapidă a modificărilor strucrurale în cadrul unei întreprinderi de-a lungul timpului.

Totodată sunt prezentate elaborările bilanțului financiar și funcțional precum și indicatori ce le aparțin, și echilibrele finaciare-contabile ale bilanțului.

În cel de al doilea capitol „studiu de caz privind analiza situației financiare a întreprinderii pe exemplul bgs divizia de securitate s.r.l.„ -se face o analiză a situației financiare a întreprinderii bgs divizia de securitate s.r.l. pe baza bilanțului contabil. Analiza situației financiare se face pe baza bilanțului financiar și funcțional, structurii patrimoniale, dar este și prezentată cu ajutorul ratelor de lichiditate, solvabilitate și îndatorare.

Lucrarea „analiza situatiei financiare la societatea Bgs divizia de securitate S.R.L.” este un model de analiză care imbină teoria cu un studiu de caz ilustrativ pentru modul de utilizare a instrumentelor analizei – menționate mai sus – in cunoașterea si interpretarea situației financiare a intreprinderii.

1.2. Rolul și importanta situațiilor financiare

Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței, modificării capitalurilor proprii și fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul exercițiu financiar. Acestea sunt o reprezentare a poziției financiare a unei întreprinderi și a tranzacțiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situațiilor financiare generale este de a oferi informații despre poziția financiară, performanța și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Pentru a atinge acest obiectiv, situațiile financiare oferă informații despre:

activele controlate de întreprindere

datoriile întreprinderii

capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate de întreprindere

veniturile și cheltuielile, inclusiv câștigurile și pierderile, rezultatul net al întreprinderii și într-o acceptie mai largă, performanța sa economica, redate prin reflectarea evolutiei capitalurilor proprii (activului net), evoluție din care sunt excluse efectele operațiilor efectuate de întreprindere direct cu proprietarii săi.

fluxurile de trezorerie trecute , ce se pot constitui în baza pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare. Aceste informații, împreuna cu alte informații din notele la situațiile financiare, ajuta utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale întreprinderii si, în special, a momentului și gradului de certitudine a generării numerarului și echivalențelor de numerar.

Pe plan intern, managerii trebuie să cunoască pozitia financiară curentă a companiei (performanță și probleme) însă nu trebuie sa se oprească aici, rolul lor continuănd cu funcțiile de planificare (prin proiectii de situații financiare) și control. Tot ei urmaresc trei imperative pricipale vizând:

1: Obținerea unei rentabilități scontate (dorite), aceasta rentabilitate trebuie să fie cel putin egală cu rata minimă realizată în economie.

2: Existența unei solvabilități normale pentru a menține prestigiul companiei.

3: O flexibilitate corespunzătoare pentru toți acționarii întreprinderii.

Un furnizor este în primul rând interesat de lichiditatea companiei, pentru că drepturile sale sunt, în general, pe termen scurt și atunci capacitatea companiei de a plăti e cel mai bine reflectată prin indicatorii de lichiditate.

Un creditor care, de obicei, împrumută pe termene mediu sau lung contra unei remunerații, este interesat mai mult de capacitatea companiei de a genera cash-flow pe termen mediu și lung în vederea acoperirii serviciului datoriei. În acest caz, aceștia vor analiza în amănunt structura de capital a societății (natura surselor de finanțare), felul în care acestea sunt folosite (structura activelor), ciclul de conversie a numerarului și evoluția profitabilității.

Investitorii sunt interesați de evoluția profitabilității, volatilitatea sau stabilitatea și trendul acesteia în timp.

Bilanțul Contabil (BC), care evidentiază activele, datoriile și capitalurile unei companii la un anumit moment (lună, trimestru, semestru sau an);

Contul de Profit și Pierderi (CPP), care reflectă veniturile și cheltuielile cumulate într-o anumită perioadă de timp (o lună, trimestru, semestru sau an) și Balanțele de verificare, din care se poate recrea bilanțul contabil și CPP-ul valabile la data balanței respective.

1.3. ELABORAREA BILANȚULUI FINANCIAR ȘI A BILANȚULUI FUNCȚIONAL

Bilanțul financiar se obține din bilanțul patrimonial, prin agregarea anumitor date rezultînd mărimi semnificative.În urma calculelor se obține bilanțul financiar,care ocupă o importanță deosebită în cadrul analizei financiare.

Bilanțul financiar constituie acel tip de bilanț în care posturile sunt ordonate în funcție de lichiditate (pentru posturile de activ), respectiv exigibilitate (pentru posturile de pasiv). Bilanțul financiar se bazează pe criteriul lichiditate-exigibilitate și arată echilibrul financiar al entității.
Lichiditatea reprezintă capacitatea elementelor de activ de a fi transformate în bani.

Exigibilitatea reprezintă însușirea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un anumit termen.
Elementele de ACTIV în construcția bilanțului financiar sunt structurate în funcție de creșterea gradului de lichiditate (lichiditatea reprezintă aptitudinile unui ACTIV de a se transforma în monedă, fară termen și fară pierdere de valoare) fiind împarțit în două mărimi:active imobilizate și active circulante.

Elementele de PASIV sunt structurate în funcție de creșterea gradului de exigibilitate (exigibilitatea reprezintă însușirea pasivelor de a deveni scadente la un anumit termen) fiind împarțit în trei mărimi:capitaluri proprii,datorii pe termen lung și datorii pe termen scurt.

Bilanțul financiar se împarte în două părți: partea de jos si partea de sus. Cele două părți ale bilanțului financiar cuprinde elemente de activ și pasiv în strînsă corespondență reflectînd echilibrul financiar pe termen scurt și lung.

Figura 1.1 Bilanțul financiar

(Sursa: Dumitrașcu R., Gestiunea financiară a întreprinderii., Bucuresti, 2013,pg. 30)

Concepția funcțională definește întreprinderea ca o entitate economică și financiară

asigurând în raport cu dezvoltarea sa, anumite funcții cum ar fi:

funcția de producție (fabricarea bunurilor, și serviciilor livrate piețelor situate în aval;

funcția de investire și dezinvestire (achiziționarea, crearea și cesiunea elementelor de activ imobilizat);

funcția de finanțare (stabilirea resurselor financiare necesare dezvoltării întreprinderii).

Bilanțul funcțional oferă o imagine asupra modului de funcționare din punct de vedere economic a întreprinderii, evidențiind atât utilizările cât și resursele corespunzătoare fiecărui ciclu, respectiv de investiții, de exploatare și cel de finanțare. Practic pentru retratarea bilanțului contabil în bilanț funcțional este necesar să stabilim apartenența posturilor bilanțiere

pe unul din cele 3 cicluri: de investiții, de exploatare, respectiv de finanțare.

Ciclul de investiții cuprinde achiziționarea de active imobilizate. Aceste imobilizări constituie active stabile (aciclice) și sunt finanțate din resurse stabile (aciclice).

Ciclul de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare, producție și de desfacere, atât sub formă de fluxuri fizice, cât și financiare. Activele circulante de exploatare (stocuri, creanțe, clienți, cheltuieli de exploatare constatate în avans) trebuie finanțate din surse ciclice de exploatare (datorii furnizori și asimilate, venituri din exploatare constatate în avans).

Ciclul de finanțare se referă la ansamblul operațiunilor dintre întreprindere și proprietarii de capitaluri (acționarii și creditorii întreprinderii). Fluxul de finanțare permite întreprinderii să facă față decalajului dintre lichiditățile de intrare și cele de ieșire, provocat de ciclul de exploatare.
Realizarea analizei echilibrului funcțional implică transpunerea bilanțului contabil în bilanț funcțional. Spre deosebire de bilanțul financiar care este redactat în optică lichidativă și care, dacă întreprinderea își încetează activitatea, oferă informații privind capacitatea acesteia de a rambursa datoriile către terți, bilanțul funcțional este redactat în optica continuării activității întreprinderii și a exercitării funcțiilor sale.

   Construcția bilanțului funcțional are la bază un set de principii și reguli menite să pună în evidența utilizările și resursele corespunzătoare fiecărui ciclu de funcționare a întreprinderii, gruparea posturilor fiind legată de operațiile realizate în raport cu natura, destinația sau funcția lor. În această prezentare, bilanțul este destinat analizei funcționale, care poate fi și o analiză externă.

Bilanțul functional poate fi elaborat pe un principiu care se referă la exprimarea posturilor de bilnaț la valoarea brută (valoarea de origine a acestora), ceea ce obligă încorporarae amortismentelor și provizioanelor în capitalurile proprii, bilanțul funcțional constituind un punct de plecare ideal pentru o analiză de flux, deoarece permite determinarea variațiilor de stocuri.

Conceptul de stabilitate, este un alt principiu al bilanțului funcțional, care are în vedere durata posturilor în patrimoniu; acesta diferă de conceptul permanenței al bilanțului financiar, în sensul că un împrumut pe termen lung va ramâne în imobilizările financiare, indiferent de scadența sa, iar datoriile pe termen lung nu vor fi trecute la datorii pe termen scurt, indiferent de scadență.

Al treilea principiu, al afectării, avut în vedere la structurarea posturilor permite descrierea ciclurilor care compun viața întreprinderii și a echilibrelor financiare ce decurg din ele.

Figura 1.2 Bilanțul funcțional

(Sursa: Dumitrașcu R., Gestiunea financiară a întreprinderii., Bucuresti, 2013, pg. 43)

1.4. Principii contabile și aplicarea lor la întocmirea situațiilor financiare

Pricipiul continuității activității: presupune că societatea își continuă activitatea în mod obișnuit într-un viitor previzibil, presupunându-se că viața unei entități este infinită, cu excepția cazului în care există motive ca entitatea să-și înceteze activitatea.

Principiul permanenței metodelor: acesta presupune aplicarea acelorași reguli privind prezentarea elementelor situațiilor financiare, asigurând comparabilitatea acestora în timp.

Principiul prudenței : evaluarea oricărui element trebuie făcută pe o bază prudentă luându-se în considerare urmatoarele aspecte: poate fi inclus numai profitul la sfâșitul exercițiului financiar, trebuie să se țină cont de deprecieri indiferent dacă la sfârșitul exercițiului financiar entitatea este pe pierdere sau profit, trebuie să se țină cont de toate datoriile apărute busc în timpul exercițiului financiar.

Principiul intangibilității: presupune ca stuctura bilanțului de deschidere al exercițiului finaciar curent să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.

Principiul necompensării : este interzisă orice compensare a elemntelor de active și datorii sau de venituri și capitaluri.

Principiul independentei exercițiului : pentru întocmirea situațiilor financiare se iau în considerare toate veniturile și cheltuielile aferente exercițiului.

1.5. Calculul și analiza principalilor indicatori economico-financiari

INDICATORI DE LICHIDITATE

Lichiditatea curentă=

Lichiditatea reflectă capacitatea firmei de a-și onora obligațiile pe termen scurt, prin transformarea activelor curente (stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt) în numerar, iar o companie lichidă este aceea care generează suficient cash din afacere, prin transformarea operațiunilor în cash, pentru a-și onora plătile curente exigibile. Atunci când analizăm lichiditatea, ar trebui văzut în primul rând pe ce se bazează indicatorul, întrucât:

La numărător: presupunem că stocurile și creanțele se transformă în cașh la valoarea la care ele sunt înregistrate în contabilitate. Uneori, aceste active fie nu mai există de fapt, fie nu mai sunt lichide (valorificabile, transformabile relativ ușor în cash) și astfel lichiditatea este imbunatatită eronat.

La numitor: pasivele curente reprezintă, de obicei, datorii foarte reale și exigibile, unele purtătoare și de costuri și penalități pentru întârzieri. De asemenea, ar trebui analizată evoluția în tendință a indicatorului, ținând cont de faptul că:

O creștere poate veni din supraevaluarea stocurilor (mai ales în sectoare cu precădere nefiscalizate) sau din creanțe imposibil/greu de recuperat (sectoare care se bazează pe clienți aflați în dificultate sau pe clienți dificili – de ex. statul care plătește foarte greu și își depășește termenele agreate),

O scădere poate veni din supraîndatorare sau finanțare eronată a sectorului (cel mai frecvent o achiziție de active imobilizate din datorii pe termen scurt). În general finanțatorii consideră bune valorile mai mari de 120% din motivele expuse mai sus. Totusi, în cazul firmelor de servicii (care nu au volume foarte importante de stocuri și creanțe) o valoarea subunitară a indicatorului de lichiditate poate fi justificată.

Lichiditatea – rata rapidă: Active curente – . Rata rapidă exprimă capacitatea firmei de a-și onora obligațiile pe termen scurt prin transformarea celor mai lichide active curente în cash (doar din numerar și echivalenți sau din creanțe). Un nivel acceptabil al acestui indicator este greu de stabilit având în vedere faptul că în structura activului patrimonial ponderea stocului depinde de tipul afacerii (bilanțul unei companii care desfasoară activitatea de comerț prin magazine sau producție cu ciclu lung de fabricație, e complet diferit de cazul serviciilor). Oricum, un nivel minim general acceptabil e de 0,8 ( sau 80% )

INDICATORI DE SOLVABILITATE

Gradul de îndatorare= Pasivul reflectă mixul de resurse financiare care finanțează activele.

Indicatorul reflectă raportul între datorii și capitalurile acționarilor în formarea surselor de finanțare. În mod uzual, se recomandă ca un raport echilibrat între datorii și capitaluri să nu depașească 3:1. Asta înseamnă că pentru fiecare leu investit de asociat/acționar s-au atras în firma 3 lei de la terti. În mod evident acest indicator generează divergențe intense: asociatul dorește să atragă cât mai mulți bani străini la fiecare leu investit de el, pe când creditorul dorește o implicare financiară cât mai mare a asociatului considerând ca astfel își diminueaza riscul nerambursării propriilor bani. În general în activitățile de comerț se acceptă un grad de îndatorare mai mare decât în producție/industrie deoarece de obicei stocurile de marfă dețin o pondere importantă în activul companiei și sunt finanțate într-o proporție semnificativă cu datorii.

Solvabilitatea =

Indicatorul exprimă gradul de acoperire a obligațiilor pe termen scurt, mediu și lung ale companiei din activele sale patrimoniale. Un nivel de 70% (nivel standard acceptabil) înseamnă de fapt ca 70% din activele societății sunt finanțate din datorii iar diferența din capitaluri. Cu cât gradul de îndatorare e mai mare, cu atât presiunea pe profitabilitatea și lichiditatea firmei e mai mare (pentru a genera volumul de cash necesar plății obligațiilor față de furnizori/creditori)

INDICATORI DE RENTABILITATE

Rentabilitatea economică exprimă rentabilitatea activului economic evidențiind capacitatea întreprinderii de a degaja o acumulare brută sau netă în raport cu capitalurile angajate pentru activitatea sa.

Rentabilitatea economică =

Marja EBITDA =*100

Rentabilitatea fianaciară reprezintă rentabilitatea capitalului propriu exprimând capaciataea întreprinderii de a degaja profitul net prin capitalurile proprii alocate activității. Rentabilitatea finaciară măsoară randamentul capitalurilor propri alocate, adică al plasamentului finaciar pe care l-au făcut acționarii prin cumpărarea acțiunilor întreprinderii.

Rentabilitatea financiară=

EBITDA = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare + Amortizari

Marja EBITDA este indicatorul care reflectă cel mai bine rentabilitatea activității de baza, operaționale a unei companii. Aceasta variază semnificativ în functie de sectorul de activitate, astfel că nu se poate înainta o valoare optimă a acesteia, însă ar trebui avut în vedere cel putin trei considerente:

1. Nivelul EBITDA trebuie comparat cu a altor competitori din acelasi sub-sector; un nivel inferior mediei pe industrie arată o potențială inferioritate operatională (dată de resursele tehnologice, umane, organizaționale, financiare sau manageriale) și poate indica probleme viitoare pentru companie.

Întotdeauna este de așteptat un nivel EBITDA mai mare în sectoarele în care investițiile consistente în tehnologie sau alte active fixe sunt necesare bunului mers al afacerii (industrie vs. comerț). Exceptie de la acest raționament fac serviciile „non capital intensive” (ex. consultanța) a caror marje EBITDA sunt mari, chiar dacă nu e nevoie de investiții importante în active fixe. EBITDA este principala și cea mai naturală sursa de crestere a nivelului de cash într-o companie.

2. Marja profitului net =*100

Profitul net este dat de diferența dintre toate veniturile și toate cheltuielile înregistrate de societate pe parcursul exercițiului financiar din care se scade impozitul pe profit datorat. Marja profitului net arată cât profit net generează fiecare leu de vânzări, fiind influențat pe langă activitatea operațională, de politica de investiții, de finanțare și fiscală a companiei. Este de așteptat ca aceasta să fie mai mare în industriile cu investiții de capital mari, însă există și excepții: nișele de piața, pozițiile de monopol sau sectoarele cu creșteri semnificative a volumului cererii. Se spune că profitul net este remunerația capitalurilor proprii (adică e caștigul acționarilor). Pe termen lung, o afacere care nu generează caștig pentru acționari nu e justificabilă economic.

3.Marja comercială= *100

Indicatorul calculează marja obtinută de companie din comercializarea mărfurilor. Chiar dacă compania vinde și produse finite sau servicii, acest indicator izolează activitatea de comerț. Atenție suplimentară e necesară acolo unde compania trece prin categoria „mărfuri” și produsele proprii (are atât producție și vânzare din depozit, cât și magazine cu amănuntul). În această situație costul produselor finite vândute ca și mărfuri este dublat iar diferența se regăsește de obicei pe contul 711.

Este interesantă urmărirea dinamicii marjei comerciale în concordanță cu volumul de business pentru a vedea cum reacționează compania la creșterea, sau dimpotrivă, la scăderea vânzărilor.

Randamentul activelor (ROA) =

Exprimă eficacitatea utilizării activelor companiei (câți bani profit produce fiecare leu investit în active) și e un indicator relevant al competitivității. Valorile mici sugerează în general investiții neproductive sau supradimensionate care nu lucrează la capacitate și nu pot aduce profit suficient.

Randamentul capitalului ROE- return on equity =

Arată profitul net adus investit de acționari sub formă de capitaluri. O rentabilitate mare a capitalurilor proprii înseamnă că o investiție materială mică a acționarilor a fost transformată intr-un profit mare, iar asta este cel mai important pentru o afacere: să maximizeze rezultatele resimțite de acționari ca urmare a investiției pe care au facut-o.

Rentabilitatea activelor (ROA – return on assets)-

Rentabilitatea activelor este unul dintre indicatorii principali de rentabilitate ai unei companii, și măsoară eficiența utilizării activelor, din punctul de vedere al profitului obținut.

Se poate spune că este un indicator mai important și mai complet, pentru că scopul final al oricărei afaceri este obținerea de profit. De altfel, plecând de la formula sa, "profit net" / "active totale", rentabilitatea activelor se poate descompune, rezultând formula ROA = "rotația activelor" * "marja netă" ((cifra de afaceri / active totale) * (profit net / cifra de afaceri), unde cifra de afaceri se simplifică și rezultă chiar formula inițială a ROA).Folosind această descompunere se pot trage concluzii și se pot lua măsuri atunci când se dorește maximizarea rentabilității activelor.

1.5. INDICATORI DE ECHILIBRU CALCULAȚI PE BAZA BILANȚULUI FINANCIAR

Analiza echilibrului financiar, presupune compararea succesivă a grupelor din activul bilanțului financiar cu cele din pasivul bilanțului, comparație din care se nasc următorii indicatori:

Fondul de rulment(FR)- acesta reflectă lichiditatea, solvabilitatea și pragul echilibrului financiar.

Fondul de rulment este de trei tipuri:-fond de rulment permanent(financiar);

-fond de rulment propriu;

-fond de rulment împrumutat.

Fondul de rulment permanent se determină pe baza bilanțului financiar care constituie un fond de rulment de lichiditate sau financiar.

În funcție de rezultat vor exista următoarele situații:

1.FRF >0, FRF pozitiv exprimă o situație de echilibru financiar pe termen lung.

2.FRF <0, FRF negativ generează o situație de dezechilibru financiar care trebuie să fie analizat în funcție de activitatea desfașurată de întreprindere.

3.FRF =0, această situație este mai rar întîlnită și implică o amortizare totală a structurii resurselor cu necesități de alocare.

Fondul de rulment propriu:

Rezultatul negativ este denumit fond de rulment împrumutat:

Nevoia de fond de rulment(NFR)-reprezintă necesarul de finanțare generat de activitaeta întreprinderii în fiecare stadiu al ciclului de exploatare. El este legat de decalajul dintre incasări și cheltuieli.

Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă, ea semnifică un surplusul resurselor pemanente degajat în cadrul ciclului de finanțare a investițiilor alocat, rulat pentru acoperirea nevoilor curente nefinanțate de către datoriile curente. În cazul în care nevoia de fond de rulment este negativă, ea semnifică un surplus de resurse temporare sau necesități temporare mai mici decât sursele temporare posibile de mobilizat. 

Trezoreria netă(TN)- reprezintă diferența dintre fondul de rulment financiar și nevoia de fond de rulment.

Trezoreria netă pozitivă e rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii. Dacă trezoreria netă e pozitivă (valoarea fondului de rulment financiar este superioară valorii nevoii de fond de rulment), atunci excedentul de finanțare se va regăsi sub forma disponibilităților bănești în conturi bancare și în casă sau altfel spus, compania va genera fluxuri pozitive de numerar din operațiunile efectuate – pînă la urmă, acesta este scopul final al activitații unei companii, alături de obținerea de profit din activitatea curentă.

Trezoreria netă negativă semnifică un dezechilibru financiar, deficit monetar acoperit prin finanțarea pe termen scurt.

Cash-flow-ul perioadei(CF)-reprezintă creșterea trezoreriei nete pe perioada exercițiului contabil analizat, adică fluxul de numerar al întreprinderii.CF=TN1 – TN0

1.6. INDICATORI DE ECHILIBRU PE BAZA BILANȚULUI FUNCȚIONAL

Pe baza bilanțului funcțional se calculează trei indicatori și se studiază relațiile dintre ei. Acești indicatori sunt: 1. Fondul de rulment funcțional/fondul de rulment net global(FRNG).

Surplusul resurselor durabile în raport cu valorile imobilizate reprezintă fondul de rulment funcțional sau fondul de rulment net global (FRNG) disponibil pentru finanțarea operațiilor ciclului de exploatare.

SAU

Operațiile de exploatare antrenează formarea nevoilor de finanțare, dar ele permit în același timp și constituirea mijloacelor de finanțare. Din confruntarea globală a nevoilor cu mijloacele de finanțare se degajă o nevoie de finanțare a ciclului de exploatare sau nevoie de fond de rulment.

2.Nevoia de fond de rulment totală (NFRT) Nevoia de fond de rulment totală are două componente: nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) și nevoia de fond de rulment în afara exploatării (NFRAE).

Dar NFRT are două componente: nevoia de fond de rulment de exploatare (NFRE) și nevoia de fond de rulment în afara exploatării (NFRAE).

3.Trezoreria netă (TN)

Confruntarea nevoilor cu resursele de trezorerie evidențiază situația „trezoreriei nete”, expresia cea mai concludentă a desfașurării unei activitați eficiente. În bilanțul funcțional, nivelul trezoreriei nete (TN) este dat de valoarea (diferența) activelor și pasivelor de trezorerie, respectiv de nevoile de trezorerie excedentare și creditele bancare curente, care nu se reînnoiesc automat cu fiecare ciclu de producție.

Dacă FRNG>NFRT înseamnă că situația financiară a întreprinderii este bună. Dacă FRNG<NFRT înseamnă că situația financiară a întreprinderii se află în dezechilibru fiind necesară recurgerea la credite pe termen scurt sau la descoperiri de cont.

1.4 ECHILIBRUL FINANCIAR DINAMIC AL ÎNTREPRINDERII

Aceste situații pot pune în evidență dacă firma se află sau nu în echilibru financiar:

A.Tabloul de finanțare;

B.Situația fluxurilor de trezorerie;

C.Fluxul de trezorerie disponibil.

A.Tabloul de finanțare ne arată cum s-a realizat pe parcursul exercițiului echilibrul financiar.Obiectivul principal al analizei este impactul diferitelor operații ale întreprinderii asupra trezoreriei,antrenînd două consecințe:

-consecințele decalajului între momentul efectuării operațiilor și cel al încasărilor sau plăților care afectează trezoreria;

-este necesar să se facă diferența între operațiile generatoare de fluxuri monetare reale și cele contabile care nu vor avea impact asupra trezoreriei.

Tabloul de finantare cuprinde doua parti:

-prima parte analizeaza modul de realizare, în dinamică, a echilibrului structural între elemente stabile ale bilanțului, adică variația fondului de rulment net global(∆FRNG).

Creșterea fondului de rulment net global evidențiază ameliorarea structurii financiare a întreprinderii și are ca origine creșterea resurselor durabile în raport cu nevoile stabile.

Scăderea fondului de rulment net global poate fi determinat de creșterea activelor imobilizate și diminuarea resurselor stabile.

Pentru a construi tabloul de finantare punctul de plecare în reprezintă excedentul brut de exploatare ca sursă potențială pentru capacitatea de autofinanțare a întreprinderii.

-a doua parte explică variația fondului de rulment net global evidențiind aspectele conjuncturale ale activitați și incidentele lor asupra trezoreriei.

In forma simplificată tabloul de finanțare arată în felul următor:

Figura 1.3 – Tabloul de finanțare

Ecuația fundamentală a tabloului de finanțare este:

Tabloul de finanțare conduce la întelegerea politici de finanțare și de diagnosticare a riscului de faliment,scopul acestei analize fiind acela de a identifica cauzele care explică evoluția acoperirii necesarului de fond de rulment pentru exploatare de fondul de rulment funcțional.

B.Situația fluxurilor de trezorerie

Sub forma fluxurilor de trezorerie, toate operațiunile pe care întreprinderea le realizează se regăsesc în acestea. Pentru ca întreprinderea să funcționeze pe viitor, menținerea fluxurilor de trezorerie este necesară. O întreprindere poate fi considerată viabilă, numai dacă activitatea sa degajă, în mod permanent trezorerie, aceasta permițînd aprecierea performanțelor întreprinderii, avînd și un rol strategic. Formarea trezoreriei(cash-flow-ului) este dovada pozieție strategice care o ocupă în raport cu produsele sale, pietele sale, concurenții săi și constrangerile exterioare. Această poziție satisfăcătoare generează importante fluxuri financiare.

sau

=fluxurile de numerar din activitatea de exploatare

= fluxurile de numerar din activitatea de investitie

= fluxurile de numerar din activitatea de finanțare

Figura 1.4 Situația fluxurilor de numerar (de trezorerie)

(Sursa: Dumitrașcu R., Gestiunea financiară a întreprinderii., Bucuresti, 2013, pag 111)

O întreprindere profitabilă înregistrează venituri din încasările din vînzări ce depășesc costurile, dar există cazuri în care întreprinderile pot avea deficit de numerar dacă înregistrează o creștere rapidă, chiar dacă este o întreprindere profitabilă.

O întreprindere neprofitabilă va avea ieșiri de numerar mai mari decît intrările, conducînd la scăderea disponiblităților și determină încetinirea plăților furnizorilor, salariilor și apelarea la împrumuturi riscante.

C.Fluxul de trezorerie disponibil

Tabloul fluxurilor de trezorerie apreciază o logică financiara și globală.

Structura tabloului pe urmatoarea logică financiară este:

– tabloul urmarește să evidentieze capacitatea întreprinderii de a genera trezorerie din întreaga sa activitate;

– să se constate în ce masură conducerea întreprinderii are posibilitatea de a conserva parțial sau în totalitate trezoreria.In cazul acesta prezintă interes mărimea prevederilor obligatorii care afectează trezoreria și partea care ramane la dispozitia managerilor este fluxul de trezorerie disponibil(FTD) sau cash-flow-ul dispinii(CFD);

– cercetarea modului de utilizare a trezoreri ramasă la dispozitia întreprinderii;

– dacă trezoreria disponibilă nu este suficientă pentru acoperirea investițiilor nete, prezintă interes care au fost arbitrajele efectuate pentru procurarea resurselor stabile.

Studiul fluxurilor de trezorerie ne permite să obținem informații despre vulnerabilitatea întreprinderii.

Utilizarea trezoreriei este urmatoarea: mai întîi se utilizează pentru prelevarea finanțelor obligatorii și apoi pentru investiții.

Fluxul de trezorerie disponibil este expresia acelei parți a cash-flow-ului global care rămîne la dispoziția întreprinderii dupa onorarea tuturor obligațiilor de plata aferentă perioadei.

Fluxul de trezorerie disponibil, în funcție de originea operațiilor care îl generează, este:

= Profit net + Dobînzi + Amortizări

Fluxul de trezorerie disponibil, în funcție de destinațiile sale, este:

= Dividende – Variația capitalurilor proprii

= Dobînzi – Variația datoriilor

1.7 RATELE DE LICHIDITATE, SOLVABILITAE ȘI ÎNDATORARE LA NIVEL DE ÎNTREPRINDERE

RATELE DE LICHIDITATE

Lichiditatea întreprinderii este o formă a echilibrului financiar, fiind percepută în sens larg, ca fiind capacitatea pe care o are o întreprindere de a acoperi, prin elemente patrimoniale de mijloace circulante active, obligațiile pe termen scurt, ca elemente de pasiv. Formele pe care le îmbracă ratele de lichiditate sunt : rata lichidității generale; rata lichidității reduse; rata lichidității curente; rata lichidității imediate.

Lichiditatea generala (Lg) – masoară capacitatea întreprinderii de a onora obligațiile pe termen scurt din ansamblul activelor circulante și compară ansamblul lichidităților potențiale asociate activelor circulante cu ansamblul datoriilor scadente într-un termen de sub un an. Formula de calcul presupune raportarea activelor circulante la datoriile pe termen scurt, iar plaja de referință al indicatorului este cuprins între minim și inclusiv 1 și maxim 2. Atunci când valoarea este sub 1 vorbim de o decapitalizare a întreprinderii, de lipsa capacității de plată pe termen scurt. Nicio valoare care depășește numarul de 2 nu este avantajoasa fiind asociata unei gestiuni necorespunzatoare a activelor circulante, în acest sens vorbind de un grad de exigibilitate prea ridicat.

Lichiditatea redusă (Lr) – exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe, disponibilități bănești și investiții financiare pe termen scurt. Se notează că stocurile, care au potențialul cel mai lent de transformare în lichidități, sunt excluse din calculul acestor indicatori. Astfel formula de calcul implică raportul între active circulante din care deducem stocurile și datoriile pe termen scurt. Intervalul de referință al indicatorului este cuprins intre minim și inclusiv 0.6 și maxim 1. Atunci când valoarea este sub 0.6 vorbim de o structură necorespunzătoare a activului circulant, cu o pondere prea mare a stocurilor. Nici o valoare care depășește numarul 1 nu este avantajoasă fiind asociată unei gestiuni necorespunzătoare a activelor circulante, în acest sens vorbind de un nivel prea ridicat al creanțelor, ceea ce include un risc de neîncasare, precum și un volum prea ridicat al disponibilităților.

Lichiditatea curentă (Lc) – pune în corespondență elementele cele mai lichide ale activului cu obligațiile pe termen scurt, reflectând capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt din plasamente și disponibilități.

Lichiditatea imediată (Li) – reflectă capacitatea în care datoriile pe termen scurt pot fi acoperite din disponibilități bănești și investiții financiare pe termen scurt. Astfel calculul indicatorului are la baza raportul dintre activele circulante din care deducem stocurile și creanțele și datoriile pe termen scurt. Intervalul de referință al indicatorului este cuprins între minim și inclusiv 0.2 și maxim 0.6. Atunci când valoarea este sub 0.2 vorbim de o gestiune necorespunzătoare a creanțelor și implicit a activului circulant sub aspectul lichidității. Nici o valoare care depașește limita sperioară nu este avantajoasă fiind asociată unui management pasiv al disponibilităților sau, dimpotrivă semnul unei gestiuni eficiente a excedentelor de numerar fructificare prin plasamente financiare.

RATELE DE SOLVABILITATE

Solvabilitatea definește capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile de plată la termenele scadente. De asemenea, solvabilitatea depinde de mărimea datoriilor și a cheltuielilor financiare (costul îndatorării). Solvabilitatea se definește în special din perspectiva unei lichidități a întreprinderii, dacă întreprinderea se află în încetare de plăți ca urmare a lipsei de lichiditate a bilanțului. Întreprinderea este solvabilă în masura în care activul real este suficient pentru a-i permite plata tuturor datoriilor. Menținerea solvabilității este condiționată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri legate de transformarea în monedă a activelor ajunse la maturitate și de ritmul plăților legate de lichiditatea datoriilor scadente.

Principalele rate de solvabilitate sunt:

1. Rata solvabilității patrimoniale = x 100

Rata exprimă ponderea capitalului propriu în pasiv, iar valoarea minimă trebuie să se încadreze în limitele 0,3-0,5, iar peste 0,5 situația poate fi considerată normală.

2. Rata solvabiliății generale= x 100 Rata masoară gradul în care întreprinderea face față datoriilor și indică în ce masură acestea sunt acoperite de activele totale. Creditorii întreprinderii sunt interesați ca valoarea raportului sa fie cât mai mare, garanția lor fiind constituită din activul net al întreprinderii. Se apreciază că valoarea minimă a ratei trebuie să fie 1,4 sau 140%, iar sub acest prag apare incapacitatea de plată. Acestă rată poate fi calculată și prin urmatoarele modalități:= x 100. În acest caz valoarea ratei trebuie sa fie mai mare de 1 și depinde de ponderea capitalului propriu în raport cu ponderea datoriilor pe termen lung în capitalurile permanente, cele două mărimi fiind complementare.= x 100 Rata solvabilității generale exprimă posibilitatea rambursării unor datorii mai mari de un an din CAF.

Ratele de îndatorare pun în evidență importanța îndatorării asupra gestiunii financiare a întreprinderii. Principalele rate de îndatorare sunt:

– coeficientul total de îndatorare sub rata levierului; rata datoriilor financiare; rata independenței financiare a întreprinderii; rata capacității de împrumut; rata capacității de rambursare; rata de prelevare a cheltuielilor financiare.

Coeficientul total de îndatorare sub rata levierului(L )- reflectă gradul în care capitalurile proprii asigură finanțarea activității întreprinderii. Cu cât rata levierului este mai mare decât 1 cu atât întreprinderea va depinde mai mult de creanțierii săi, iar dacă este mai mic decât 1, banca va acorda în continuare împrumuturi în condiții de garanție sigură. L=

Rata datoriilor financiare() – exprimă gradul de îndatorare pe termen lung. Întreprinderea poate beneficia în continuare de credite bancare pe termen lung și mediu, dacă rata datoriilor financiare este mai mică decât 0.5.

= x 100

Rata independenței financiare a întreprinderii() – aceasta masoară ponderea capitalurilor proprii în ansamblul resurselor permanente. Rata trebuie în general sa fie mai mare sau cel puțin egală cu 0.5.

= x 100

Rata capacității de împrumut () – aceasta compară resursele proprii cu împrumuturile pe termen lung. Dacă este mai mică decât 1, capacitatea teoretică de împrumut este saturate, de aceea valoarea optimă trebuie sa fie supraunitară.

CAPITOLUL II

CONTRIBUȚII PERSONALE. PROIECT DE PERFECȚIONARE ȘI APROFUNDARE. Sporirea relevanței, credibilității și transparenței informațiilor prezentate în situațiile financiare

Multi utilizatori trebuie sa se bazeze pe situațiile financiare ca principala lor sursa de informatii în functie de necesitătile acestora care includ investitorii actuali si potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, guvernul si institutiile acestuia, precum si publicul.

Investitoriilor, le trebuie informațiile pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să pastreze sau sa vandă.

Angajații, ca principali furnizori de muncă,aceștia sunt ineresati de informații privind stabilitatea entității, precum și posibilitatea acesteia sa le plătească salariile sau alte beneficii și cel mai important stabilitatea societații

Creditorii, consumă informatiile care le permit sa determine dacă pot avea încredere in entitate că își poate plăti datoriile la scadență.

Furnizorii, sunt interesati dacă sumele care le sunt datorate vor fi platite la scadență. Clientii, ca parteneri de afaceri, sunt interesati despre continuitatea activității entitații

Statele si institutiile acestora, sunt interesate de alocarea resurselor si, implicit, de activitatea entitătilor, pentru a reglementa activitatea entitătilor, pentru a determina politica fiscală.

Publicul, este interesat de evoluțiile recente si prosperitatea societății

Conducerea entității are responsabilitatea de a inctonii situațiile financiare

Conducerea este interesata de informatiile cuprinse in situatiile financiare, pentru a avea capacitatea de a satisface necesitățiile organizației

Cadrul general al IASB abordează caracteristici calitative care determină utilitatea informatiilor din situatiile financiare oferite de situatiile financiare. Cele patru caracteristici principale sunt:

Inteligibilitatea este calitatea esentială a informatiilor prezentate in situatiile financiare si presupune prezentarea acestora intr-un mod coerent și clar.

Relevanța Informațiile sunt relevante atunci când îi ajută pe utilizatori să ia decizzile economice evaluând evenimetele trecute, prezente și viitoare

Credibilitatea utilizatorii pot avea încredere în informații ca nu contin erori semnificative și sunt prezentate corect sa indeplinească următoarele caracteristici :

Pentru a fi credibilă, informția trebuie sa indeplinească următoarele caracteristici :

Să reprezinte cu fidelitate tranzactiile si alte evenimente pe care aceasta fie

și-a propus sa le reprezinte, fie ceea ce ar putea fi de asteptat, in mod rezonabil, să reprezinte

Sa fie neutră, adica lipsită de influențe. Situatiile finaciare nu sunt neutre dacă, prin selectarea si prezentarea informatiei, influenteaza luarea unei decizii sau formularea unui rationament pentru a realiza un rezultat sau obiectiv predeterminat

Sa fie prudentă. Activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile sa nu fie subevaluate

Raport cost-beneficiu – Rationamentul profesional reprezintă rezultatul evaluării beneficiilor dar și a costurilor care nu sunt suportate de acei utilizatori care se bucură de beneficii

Strucuturile bilantului direct legate de evaluarea pozitiei financiare sunt activele, datoriile si capitalurile proprii. Structura contului de profit si pierdere legate in mod direct de evaluarea performanței sunt veniturile si cheltuielile.

Situatia modificărilor pozitiei financiare reflectă, de obicei, structurile din contul de profit si pierdere si modificările structurilor din bilant, fară să indentifice structurile specifice acestei situatii.

Cadrul general oferă in completare elemente legate de evaluarea poziției finanicare(recunosatrea activelor, datoriilor si capitalului propriu), a rezultatelor, veniturilor si cheltuielilor, precum și principalele baze de evaluare a structurilor finanicare( costul istoric, costul curent, valoarea realizabila, valoarea actualizată).

Conform Cadrului general recunoasterea este procesul incorporarii in bilanț sau in contul de profit si pierdere a unui element care indeplineste criteriile de recunoastere.

Un element care corespunde definitei unei structuri a situatiei finanicare trebuie recunoscut in cazul in care este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasa in sau din entitate si elementul are un cost sau o valoare, care poate fi evaluat(a) in mod credibil.

Conceptual de probabilitate se fundamenteaza pe incertitudinea in realizarea unui beneficiu economic viitor, asocial unui element si ia informația disponibilă in momentul intocmirii situațiilor financiare.

2.1.Contabilitatea creativă

Conceptul de contabilitate creativă se utilizează pentru a descrie procesul prin care profesionițtii contabili isi folosesc cunostintele in scopul manipulării cifrelor incluse in conturile anuale.

Definitia cea mai substantială ii apartine lui Naser. Conform acestuia, contabilitatea creativă este ”procesul prin care, date fiind existenta unor brese in reguli, se manipulează cifrele contabile si, profitând de flexibilitate, se aleg acele practici de măsurare si informare ce permit transformarea documentelor de sinteză din ceea ce ele ar trebui sa fie in ceea ce managerii doresc ; procesul prin care tranzactiile sunt structurate de asemenea maniera incat sa permita producerea rezultatului contabil dorit’’.

Utilizarea tehnicilor de contabilitate creativă va avea ca efect:

Marirea sau scăaderea cheltuielilor.

Normele contabile lasă o anumită marjă de manevra in cuantificarea chletuielilor care apartin unui exercitiu. De exemplu anumite active pot fi amortizate intr-un anumit numar de ani care poate infuența rezultatul exercițiului.

Majorarea sau scăderea veniturilor.

In anumite cazuri, se poate grăbi sau incetini recunoasterea veniturilor prin aplicarea principiului conectarii cheltuielilor la venituri.

Creșterea sau diminuarea activelor.

Existenta unei flexibilitati, in ceea ce priveste calculul amortizarii si provizioanelor, creează posibilitatea majorării sau diminuării valorii nete a activelor. De asemenea, stocurile se pot evalua prin diferite metode si, ca urmare, valoarea lor poate fi diferită, cu efecte corespunzatoare asupra contului de profit si pierdere. Modificarile respective afecteaza marimea activelor curente si necurente, precum si indicatorii calculati pe baza acestora.

Cresterea sau scăderea fondurilor proprietărilor.

Modificarea veniturilor si cheltuielilor afecteaza marimea rezultatului si, in consecinta, marimea rezervelor. Se modifica, astfel, valoarea fondurilor proprietarilor si toate ratele calculate pe baza acestora.

Majorarea sau diminuarea datoriilor.

O intreprindere care interesată de majorarea rezultatului va proceda la repartizarea anumitor datorii cum ar fi cele legate de pensionare pe o periada maxim admisa

Reclasificarea activelor sau datoriilor.

Uneori, pot exista dubii in ceea ce priveste incadrarea unui element intr-o categorie sau alta. Este, de exemplu, cazul titlurilor care, in functia de intentia intreprinderii, trebuie inscrise in activele curente sau in activele necurente. Inscrierea intr-o categorie sau alta afecteaza ratele calculate pe seama acestora.

Prezentarea informatiilor.

Criteriile utilizate in prezentarea informatiilor contabile pot sa fie o portita pentru manifestarea creativitatii. De exemplu, alegerea unei scale orizontale sau verticale intr-un tabel poate modifica substantial impresia despre datele structurale in acesta.

Deși există o diferentă clară intre contabilitatea creativă si incalcărea intenționată a legii, ambele fenomene au la baza intentia de a înșela statul. In consecintă, chiar dacă utilizarea contabilitații creative nu este ilegala, ea indica faptul ca managerii, aflati sub presiune, cauta solutii fară a-si mai pune problema respectării unor standarde etice.

Reducerea costurilo contractuale poate fi motivul pentru care conducerea socitetății este tentată sa apeleze la contabilitatea creativă

2.2 Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare la BGS Divizia de Securitate. SRL – studiu de caz.

2.3 Prezentarea societății BGS Divizia de Securitate SRL.

Grupul BGS este format din BGS Divizia de Securitate, BGS Monitorizare și Intervenție, BGS Security Control, BGS Tehnic, BGS Divizia de Investigații, BGS Divizia Medicală și Asociația BGS pentru Dezastre și Calamități.

Siguranta și protecția vieții este principalul element pe care se concentrează activitatea BGS. Încă din 1993 echipa BGS a reușit să se impună pe piața serviciilor de securitate privată ca lider și să traseze standardele de calitate pentru întreaga industrie.

Echipa BGS a fost fondată in anul 1993 când înca de pe atunci a reușit să fie lider piața serviciilor de securitate privată, având cele mai ridicate standarte de calitate. Au printre cei mai bine antrenați agenți de intervenție si pază, cea mai rapidă viteză de reacție, cele mai fliabile sisteme de alarme și paote cel mai important lucru din punct de vedere al clientului cel mai bun raport calitate/pret. Serviciul de pază al companiei a atras un numar important de clineti de la mall-uri și universități până la case particulare, deasemenea numarul contractelor de intervenție de monitorizare și interventie rapidă a crecut în ultimi ani.

BGS Divizia de Securitate a evoluat cu cele mai avansate tehnologi în domeniul securității oferindu-le clienților o gama completă de servicii, de la sisteme de securitate pana la pază și protecție non stop. Aceste servicii sunt înbunatățite în permanență

Misiunea companiei este aceea de a fi principalul furnizor de securitate privată, fiind în topul preferintelor clienților

Tabel 2.1

Bilanț contabil pentru perioada 2013-2015 al întreprinderii BGS Divizia de Securitate. SRL

-lei-

Pe baza acestui bilanț contabil se va construi bilațul financiar al societății BGS Divizia de Securitate. SRL necesar analizei financiare, cunoscînd urmatoarele informații:

-23% din stocurile pentru 2013 au o viteză de rotație de 400 de zile (viteză rotație mai mare de 1 an), iar 2.600.000 din valoarea stocurilor din anul 2014 au o lichiditate de peste 1 an;

-valoarea imobilizărilor corporale va crește cu valoarea stocurilor cu o viteză de rotație mai mare de 1 an ( cu lichiditatea mai mare de 1 an );

-investițiile pe termen scurt și disponibilitățile vor forma activul de trezorerie;

-25% din datoriile financiare pe termen lung au o scadență în exercițiul financiar următor, restul fiind pe o periodă de 3 ani;

– din datoriile pe termen scurt, creditele bancare curente au o valoare de 300.000 lei pentu 2013, iar pentru 2014 de 500.000 lei.

1. Stocurile vor fi diminuate cu valoarea stocurilor de peste 1 an:

= 1.352.702 – (1.352.702 x 23%)= 1.352.702 – 311.121,46= 1.041.580,54 lei

= 3.041.900 – (3.041.900 x 23%) = 3.041.900 – 699.637= 2.342.263 lei

= 0

2. Valoarea imobilizărilor corporale va crește cu valoarea stocurilor cu viteză de rotație mai mare de 1 an ( cu lichiditate mai mare de 1 an ):

= 3.127.379 + 311.121,46 = 3.438.500,46 lei

= 1.478.340 + 699.637= 2.177.977 lei

= 791.001 + 0 = 791.001 lei

3. Investițiile pe termen scurt și disponibilitățile vor forma active de trezorerie :

= 154.677

= 0 + 304.561= 304.561 lei

= 5.185

4. Datoriile financiare se vor diminua cu valoarea celor scăzute în exercițiul financiar următor (datorii pe termen lung) :

= 429.798 – ( 429.798 x 25% )= 429.798 – 107.449,5= 322.348,5 lei

= 1.604.276 – ( 1.604.276 x 25%)= 1.604.276 – 401.069= 1.203.207 lei

= 1.240.124 – ( 1.240.124 x 25%)= 1.240.124 – 310.031= 930.093 lei

5. Datorii financiare cu scadență mai mică de 1 an vor majora datoriile pe termen scurt:

= 7.973.996 + 107.449,5= 8.081.445,5 lei

= 7.827.486 + 401.069= 8.228.555 lei

= 8.369.599 + 310.031= 8.679.630 lei

6. Creditele bancare pe termen scurt vor fi 691 lei pentru anul 2013, 0 lei pentru anul 2014 și 0 lei pentru anul 2015.

= 691 lei

= 0 lei

= 0 lei

În urma calculelor efectuate pe baza informațiilor va rezulta următorul bilanț financiar:

Tabel 2.2

Bilanțul financiar pentru perioada 2013-2015 al întreprinderii BGS Divizia de Securitate. SRL

-lei-

Pe baza bilanțului financiar vom calcula următorii indicatori de echilibru în scopul determinării sănatății financiare a întreprinderii:

Fondul de rulment (FR)

Fondul de rulment permanent (financiar)

= (-1.706.181 + 322.348,5) – 3.438.639,46= -1.383.832.5 – 3.438.639,46

= 4.822.471,96 lei

= (-2.310.207 + 1.203.207) – 3.046.707= -1.107.000 – 3.046.707= 4.153.707 lei

= (-7.486.998 + 930.093) – 1.464.734= -6.556.905 – 1.464.734= 8.021.639 lei

∆FRF = -= 4.153.707 – 4.822.471,96= -668.764,96 lei

∆FRF = – = 8.021.639 – 4.153.707= 3.867.932 lei

Valorile fondului de rulment financiar, pentru cei trei ani de analiză, se observă că este pozitiv. În cazul acesta, capitalurile permanente finanțează o parte din activele circulante după finanțarea integrală a imobilizărilor nete și realizează un echilibru financiar pe termen lung, dar și contribuie la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt.

Fondul de rulment propriu

= -1.706.181 – 3.438.639,46= 6.848.001,46 lei

= -2.310.207– 3.046.70= 5.356.914 lei

= -7.486.998– 1.464.734 = 8.951.732 lei

∆= – = 5.356.914 – 6.848.001,46= -1.491.087,46 lei

∆= – = 8.951.732 – 5.356.914= 3.594.818 lei

Se observă că pentru anii 2013-2015, valorile sunt pozitive reflectînd faptul că întreprinderea se bucură de autonomie financiară, deoarece nevoile permanente sunt acoperite integral pe baza capitalurilor proprii.

Fondul de rulment împrumutat

= 4.822.471,96 – 6.848.001,4= -2.025.529,5 lei

= 4.153.707 – 5.356.914 = -1.203.207 lei

= 8.021.639 – 8.951.732 = -930.093 lei

∆ = – = -1.203.207 – (-2.025.529,5)= 822.322,5 lei

∆= – = -930.093 – (-1.203.207)= 273.114 lei

Valorile negative rezultate în urma calculelor efectuate pe perioada 2013-2015 la BGS Divizia de Securitate. SRL reflectă faptul că întreprinderea deține împrumuturi pe termen lung restante, ce se regăsesc în bilanț pe postul de datorii financiare.

Nevoia de fond de rulment (NFR)

= 3.259.664,54 – 8.082.136,5= – 4.822.471,96 lei

= 4.074.373 – 8.228.555= -4.154.182 lei

= 657.991 – 8.679.630= -8.021.639 lei

∆NFR = – = -4.154.182 – (-4.822.471,96) = 668.289,96 lei

∆NFR = – = -8.021.639 – (-4.154.182)= -3.867.457 lei

Pentru anii 2013 și 2014, se observa că au rezultat valori negative reflectînd faptul că există un surplus de resurse temporare, în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante, sau necesități temporare mai mici decît sursele temporare posibile de mobilizat.Pentru anul 2015, valoarea este pozitivă semnificînd un surplus de nevoi temporare, în raport cu sursele temporare posibil de mobilizat.

Trezoreria netă (TN)

= 4.822.471,96 – (- 4.822.471,96)= 9.644.434,92 lei

= 4.153.707 – (-4.154.182)= 8.307.889 lei

= 8.021.639 – (-8.021.639) = 16.043.278 lei

∆TN = – = 8.307.889 – 9.644.434,92= – 1.336.545,92 lei

∆TN = – = 16.043.278 – 8.307.889= 7.735.389 lei

Trezoreria netă pozitivă pentru cei trei ani analizați este rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii. Această situație favorabilă se concretizează prin îmbogățirea trezoreriei, întrucât aceasta dispune din abundență de lichidități.

Cash-flow-ul perioadei (CF)

CF = 8.307.889 – 9.644.434,92 = -1.336.545,92 lei

CF = 16.043.278 – 8.307.889= 7.735.389 lei

CF perioadei este negativ în anul 2014 față de 2013, ceea ce semnifică o scădere a capacității reale de finanțare a investițiilor.

CF perioadei este pozitiv în anul 2015 față de 2014, ceea ce semifică o creștere a capacității reale de finanțare a investițiilor, în consecință o îmbogățire a activului real, o confirmare a majorării valorii proprietății. Nivelul relativ al fondului de rulment, nevoii de fond de rulment și trezoreriei nete conferă structurii bilanțiere mai mult sau mai puțin echilibru. În cazul nostru, este o structură financiară stabilă, dar insuficientă pentru a acoperi ansamblul nevoilor ciclice de exploatare. De aici rezultă necesitatea de a recurge la credite de trezorerie care pot fi surse de pericol în caz de neîncredere a furnizorilor de capital pe termen scurt. Această situație este specifică întreprinderilor ce înregistrează o puternică creștere, dar care întîmpină probleme serioase de trezorerie.

Tabel 2.3

Bilanț contabil pentru perioada 2013-2015 al întreprinderii BGS Divizia de Securitate. SRL

-lei-

Tabel 2.4

Ajustări de valoare pentru imobilizări și stocuri –anul 2013

-lei-

Tabel 4.5

Ajustări de valoare pentru imobilizări și stocuri –anul 2014

-lei-

Tabel 2.5

Ajustări de valoare pentru imobilizări și stocuri –anul 2015

-lei-

Se întocmește bilanțul funcțional al întreprinderii S.C BGS Divizia de Securitate S.R.L în perioada 2013-2015 pe baza urmatoarelor calcule:

= 980 + 4.345.483 + 0 = 4.346.463 lei

= 1.002.230 + 2.843.988 + 0= 3.846.218 lei

= 1.001.716 + 827.142 + 6.233= 1.835.091 lei

= 1.352.702 + 2.061.276 = 4.469.449 + 3.041.900

= 3.413.978 lei = 3.413.978 lei

= 0 + 639.779

= 639.779 lei

= 3.486 lei= 7.259 lei

= 13.026 lei

= 0 + 154.677 = 0 + 304.561

= 154.677 lei = 304.561 lei

= 0 + 5.185

= 5.185 lei

= 200.240 – 924.445 – 981.976 + 1.218.945 + 858.194

= 370.958 lei

= 200.300 – 602.372 – 1.908.610 + 1.499.148 + 1.603.636

= 792.102 lei

= 210.900 – 4.626.359 – 3.071.539 + 1.099.154 + 370.357

= – 6.017.487 lei

= 6.610.194 + 0 = 2.991.473 + 1.281.522

= 6.610.194 lei = 4.272.995 lei

= 1.114.152 + 0

= 1.114.152 lei

= 466.963 lei= 1.946.608 lei

= 6.139.560 lei

= 469.798 lei= 1.604.276 lei = 1.256.856 lei

Pe baza calculelor efectuate va rezulta următorul bilanț funcțional:

Tabel 2.6

Bilanț funcțional pentru perioada 2013-2015 al întreprinderii

BGS Divizia de Secritate SRL

-lei-

2.4 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE A ÎNTREPRINDERII S.C BGS Divizia de Securitate SRL.

Ratele de structură se calculează ca raport între un element sau o grupare de elemente din activ și pasiv. Pentru calcularea ratelor privind structura activului și pasivului vom utiliza bilanțul financiar, bilanțul funcțional, soldurile intermediare de gestiune și capacitatea de autofinanțare din care va rezulta bilanțul procentual care evidențiază structura financiară a întreprinderii, precum și evoluțiile viitoare în timp a elememtelor de activ și pasiv.

Tabel 2.7

Capacitatea de autofinanțare pentru perioada 2013-2015 al întreprinderii

BGS Divizia de Secritate SRL -lei-

În analiza structurii activului:

Rata activelor imobilizate

= x 100 = 51,33 % = x 100 = 42,78%

= x 100 = 69%

Rata imobilizărilor necorporale

= x 100 = 0% = x 100 = 12,19%

= x 100 = 31,44%

Rata imobilizărilor corporale

= x 100 = 51,33% = x 100 = 30,58%

= x 100 = 37,26%

Rata imobilizărilor financiare

= 0% = 0%

= x 100 = 0,29%

Rata activelor circulante

= x 100 = 45,09% = x 100 = 55,41%

= x 100 = 26,39%

Rata stocurilor

= x 100 = 2.3% = x 100 = 32,89%

= 0%

Rata creanțelor comerciale

= x 100 = 30,8% = x 100 = 20,04%

= x 100 = 30,75%

Rata disponibilităților bănești și plasamentelor

= x 100 = 30.8% = x 100 = 20,04%

= x 100 = 30,75%

Activele imobilizate dețin ponderea cea mai mare (peste 69%) în perioada analizată înregistrînd o scădere de la 51,33% în anul 2013 la 42,78% în anul 2014, dar în anul 2015 se înregistrează o creștere de 69%.

Activele circulante înregistrează o creștere a ponderii în cadrul resurselor economice de la 45,09% în anul 2013 la 55,41% și o scădere a ponderii în anul 2015 față de 2013 cu 26,39%. Interesant este că dintre activele circulante, stocurile înregistrează o creștere în anul 2014 față de 2013 (2.3%) cu 32,89%, iar în 2015 este de 0%, în favoarea creanțelor care scad cu 20,04% în anul 2014 față de 2013 care sunt de 30,8%, dar cresc în 2015 cu 30,75%.

Această situație poate reflectă o mai bună gestionare a stocurilor și una mai defectuasă a creanțelor.

În analiza structurii pasivului:

Rata stabilității financiare

= x 100 = -20,51% = x 100 = -15,54%

= x 100 = -308,89%

SAU

= x 100 = -20,51% = x 100 = -15,54%

= x 100 = -308,89%

Rata autonomiei financiare globale

= x 100 = -20,65% = x 100 = -32,44%

= x 100 = -352,7%

Rata autonomiei financiare la termen

= x 100= x 100

= x 100 = 208,64% = x 100 = 144,18%

= x 100

= x 100 = 123,29%

SAU

= x 100 = -192,04% = x 100 = -529,29%

= x 100 = -804,97%

Rata de îndatorare globală

= x 100 = 125,47% = x 100 = 132,44%

= x 100 = 452,7%

Rata de îndatorare la termen

= x 100= x 100

= x 100 = -23,29% = x 100 = -49,52%

= x 100

= x 100 = -14.18%

SAU

= x 100 = -18,89% = x 100 = -52,07%

= x 100 = -12,42%

Rata datoriilor de exploatare

==

= = 0,96% = = 0,87%

=

= = 0,9%

Din analiza ratelor de structură a surselor de finanțare, reiese faptul că în întreaga perioada analizată firma prezintă o stabilitate financiară foarte scăzută, ponderea capitalurilor permanente în totalul surselor de finanțare fiind de -25,46% în 2013, -32,41% în 2014, respectiv -352,7% în 2015.

În ceea ce privește autonomia globală, ponderea capitalurilor proprii în totalul surselor de finanțare înregistrează o diminuare constantă. Aceasta reprezintă o creștere a ponderii finanțării externe, ceea ce majorează riscul financiar al firmei; situație normală într-un proces investițional susținut. Utilizarea neperformantă a capitalurilor atrase poate determina manifestarea riscului de insolvabilitate probabil. În urma calculelor efectuate rezultă următorul bilanț structural:

Tabel 2.9

Bilanț structural pentru perioada 2013-2015 al întreprinderii

BGS Divizia de Securitate. SRL

-lei-

Abordat dintr-o perspectivă structurală, sistemul financiar-patrimonial al întreprinderii BGS Divizia de Securitate. SRL relevă următoarele proporții și corelații esențiale:

Nevoile permanente dețin 46,68% în anul 2013, 32,92% în 2014, respectiv 69% în 2015 din activul total al întreprinderii. Comparația acestor valori cu ponderile revenite capitalurilor permanente în pasivul total (-25,46% în 2013, -32,41% în 2014, respectiv -352,7% în 2015) atestă faptul că întreprinderea are o structură dezechilibrată a elementelor financiar-patrimoniale permanente.

Nevoile temporare dețin 53,32% în anul 2013, 67,08% în anul 2014, respectiv 31% în 2015 din activul total al întreprinderii. Comparația acestor valori cu ponderie revenite resurselor temporare în pasivul total (125,46% în 2013, 132,41% în 2014, respectiv 452,7% în 2015) arată că întreprinderea trebuie să apeleze parțial la resurse permanente pentru a putea asigura echilibrul între elementele financiar-partimoniale temporare.

În general, structura financiar-patrimonială este puțin dezechilibrată, dar managementul întreprinderii trebuie să supravegheze atent unele aspecte cu potențial negativ evidențiate de calculul și analiza ratelor.

Structura capitalurilor proprii pentru perioada 2013-2015 al întreprinderii S.C BGS Divizia de Secritate SRL

-lei-

CALCULAREA RATELOR DE LICHIDITATE, SOLVABILITATE ȘI ÎNDATORARE LA BGS Divizia de Secritate SRL

Ratele de lichiditate

Rata lichidității generale

= = 0,04 %= = 0,58 %

= = 0,07 %

Valoarea supraunitară a acestei rate este expresia existenței unui fond de rulment care îi permite întreprinderii să facă față incidentelor care apar în mișcarea activelor circulante sau unor deteriorări ale valorii acestora. Chiar dacă valorile sunt supraunitare asta nu înseamnă că întreprinderea este ferită de o insuficiență a trezoreriei.

Rata lichidității reduse

= = 0,52 %= = 0,21 %

= = 0,07 %

Această rată este de regulă subunitară, dar în cazul nostru pe perioada 2013-2015 la întreprinderea BGS Divizia de Securitate SRL fiind supraunitară reprezintă o situație optimă în ceea ce privește solvabilitatea.

Rata lichidității imediate

= = 0,01 %= = 0,03 %

= = 0 %

Valorile pe perioada 2013-2015 la întreprinderea BGS Divizia de Secritate SRL sunt supraunitare, semnifică că și capacitatea de rambursare a datoriilor este ridicată, utilizînd disponibilități existente.

Ratele de solvabilitate

Rata solvabilității patrimoniale

= = -1 % = = -1 %

= = -1 %

Pe perioada 2013-2015 la întreprinderea BGS Divizia de Secritate SRL, rezultatul fiind unul sub nivelul normal evidențiază riscul de insolvabilitate pe care și l-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispoziția întreprinderii.

Rata solvabilității generale

= x 100= x 100

= x 100 = 79,7 % = x 100 = 75,5 %

= x 100

= x 100 = 22,08%

SAU

= x 100 = -396,97 %= x 100 = -144,03 %

= x 100 = -603,72 %

SAU

= x 100 = 1608,14 %= x 100 = 524,34%

= x 100 = 527,16 %

Potrivit rezultatelor pentru perioada 2013-2015 la întreprinderea BGS Divizia de Secritate SRL de analiză, întreprinderea își acoperă datoriile totale în proporție de 79,7% în 2013, 75,5% în 2014, respectiv 22,08% în 2015, ceea ce ne sugerează o situație bună a întreprinderii.

Ratele de îndatorare

Coeficientul total de îndatorare sub rata levierului

= = -4,92 %= = -4,08 %

= = -1,28%

Rezultatul obținut pe perioada 2013-2015 la BGS Divizia de Secritate SRL este unul subunitar, ceea ce înseamnă că există un grad de îndatorare scăzut. Acest lucru înseamna că întreprinderea este într-o situație financiară bună.

Rata datoriilor financiare

= = -0,62 %= = -1.08%

== -0,14 %

Rata datoriilor financiare pe perioada 2013-2015 la întreprinderea BGS Divizia de Secritate SRL este mai mică de 0,5 ceea ce semnifică, că întreprinderea poate beneficia în continuare de credite bancare pe termen lung și mediu.

Rata independenței financiare a întreprinderii

= = 0,77%= = 2,08 %

= = 1,14 %

Rezultaul pentru perioada 2013-2015 la întreprinderea BGS Divizia de Secritate SRL de analiză este mai mare de 0,5 ceea ce semnifică că ponderea capitalurilor proprii este superioară.

Rata capacității de împrumut

= = -5,29 %= = -1,92 % = = -8,04%

Deoarece rezultatul pentru perioada 2013-2015 la întreprinderea BGS Divizia de Secritate SRL este mai mic decît 1, capacitatea teoretică de împrumut a întreprinderii este saturată și se recomanda un raport suplimentar.

Rata capacității de rambursare

== 0,04 %= = 0,14 % = = 0,13 %

SAU

== 1,21 %= = 1,12%

== 1,46 %

6 . Rata de prelevare a cheltuielilor financiare

= = 0,01 %= 0 %

= = 0,02%

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În urma studiului de caz realizat la BGS Divizia de Secritate SRL am ajuns la următoarele concluzii:

Fondul de rulment care este de trei tipuri: fondul de rulment permanent , pentru cei trei ani de analiză este pozitiv (4.822.471,96 lei în anul 2013, 4.153.707 lei în anul 2014, respectiv 8.021.639 lei în anul 2015) reprezentînd capitalurile permanente care finanțează o parte din activele circulante și realizează un echilibru financiar pe termen lung și scurt. Se observă că fondul de rulment propriu scade la 5.356.914 lei în anul 2014 față de 2013 care este de 6.848.001,46 lei, dar în 2015se observă o crestere de 8.951.732 lei, ceea ce semnifică că întreprinderea se bucură de o autonomie financiară. Fondul de rulment împrumutat are valori negative în anul 2013 și 2014, iar în 2015 are o valoare pozitivă ceea ce semnifică că întreprinderea deține împrumuturi pe termen lung restante.

Nevoia de fond de rulment reflectă în cazul nostru un surplus de resurse temporare, în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante, sau necesități temporare mai mici decît sursele temporare posibile de mobilizat în anii 2013 și 2014, iar în 2015 este un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare posibil de mobilizat.

Trezoreria netă scade în anul 2014 la 8.307.889 lei față de 2013 care este de 9.644.434,92 lei, dar cunoaște o creștere semnificativă în anul 2015 cu 16.043.278 lei. Rezultatele sunt pozitive pentru cei trei ani de analiză fiind rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinerii, reflectându-se în trezoreria netă care crește semnificativ.

Cash-flow-ul perioadei cunoaște o scădere în anul 2014 față de 2013, care scade capacitatea reală de finanțare a investițiilor, dar crește în anul 2015 față de 2014, ceea ce semnifică o capacitate reală de finanțare a investițiilor. Bilanțul contabil și cel financiar nu pot satisface integral cerințele analizei financiare. Din această cauză este nevoie de construcția unui alt bilanț, și anume bilanțul funcțional. Acesta răspunde altor criterii de judecată care se adaptează mai bine cerințelor managerilor din întreprindere.

Analiza structurii activului:

Activele imobilizate dețin ponderea cea mai mare (peste 69%) în perioada analizată înregistrînd o scădere de la 51,33% în anul 2013 la 42,78% în anul 2014, dar în anul 2015 se înregistrează o creștere de 69%.

Activele circulante înregistrează o creștere a ponderii în cadrul resurselor economice de la 45,09% în anul 2013 la 55,41% și o scădere a ponderii în anul 2015 față de 2013 cu 26,39%. Interesant este că dintre activele circulante, stocurile înregistrează o creștere în anul 2014 față de 2013 (2.3%) cu 32,89%, iar în 2015 este de 0%, în favoarea creanțelor care scad cu 20,04% în anul 2014 față de 2013 care sunt de 30,8%, dar cresc în 2015 cu 30,75%. Această situație reflectînd o bună gestionare a stocurilor și una defectuoasă a creanțelor.

Analiza structurii pasivului:

Din analiza ratelor de structură a surselor de finanțare, reiese faptul că în întreaga perioadă analizată, firma prezintă o stabilitate financiară foarte scăzută, ponderea capitalurilor permanente în totalul surselor de finanțare fiind de -25,46% în 2013, -32,41% în 2014, respectiv -352,7% în 2015.

Abordat dintr-o perspectivă structurală, sistemul financiar-patrimonial al întreprinderii S.C BGS Divizia de Secritate SRL relevă anumite proporții și corelații cum ar fi:

– Nevoile permanente dețin 46,68% în anul 2013, 32,92% în 2014, respectiv 69% în 2015 din activul total al întreprinderii. Comparația acestor valori cu ponderile revenite capitalurilor permanente în pasivul total (-25,46% în 2013, -32,41% în 2014, respectiv -352,7% în 2015) atestă faptul că întreprinderea are o structură dezechilibrată a elementelor financiar-patrimoniale permanente.

– Nevoile temporare dețin 53,32% în anul 2013, 67,08% în anul 2014, respectiv 31% în 2015 din activul total al întreprinderii. Comparația acestor valori cu ponderie revenite resurselor temporare în pasivul total (125,46% în 2013, 132,41% în 2014, respectiv 452,7% în 2015) arată că întreprinderea trebuie să apeleze parțial la resurse permanente pentru a putea asigura echilibrul între elementele financiar-partimoniale temporare.

– În general, structura financiar-patrimonială este puțin dezechilibrată, dar managementul întreprinderii trebuie să supravegheze atent unele aspecte cu potențial negativ evidențiate de calculul și analiza ratelor.

– Rata lichidității reduse are de regulă o valoare subunitară, dar în cazul nostru are o valoare supraunitară reprezentînd o situație optimă pentru întreprindere.

– Rezultatul ratei lichidității imediate pentru cei trei ani de analiză este unul favorabil, cu o capacitate de rambursare a datoriilor este ridicată, utilizînd disponibilități externe.

Rata solvabilității reflectă capacitatea unei întreprinderi de a face față tuturor scadențelor sale, atît pe termen scurt cît și pe termen mediu și lung. Se împarte în doua rate:

– În cazul nostrum rata solvabilității patrimoniale este sub nivelul normal, punînd în evidență riscul de insolvabilitate.

– Potrivit rezultatelor pentru cei trei ani de analiză în cazl ratei solvabilității generale, întreprinderea își acoperă datoriile totale în proporție de 79,7% în 2013, 75,5% în 2014, respectiv 22,08% în 2015, ceea ce ne sugerează o situație bună a întreprinderii.

PROPUNERI

Întreprinderea are nevoie să-și controleze activitatea sa sub diverse forme, iar controlul de gestiune permite măsurarea rezultatelor și asigurarea că obiectivele propuse sunt atinse. Astfel, sistemul de control de gestiune este asociat cu un sistem de măsurare a performanțelor. În acest sens, trebuie schimbată atitudinea conducerii întreprinderii și învinsă indiferența acestora față de organizarea și aplicarea unei contabilități care să constituie suportul unui adevărat control de gestiune. Pentru a fi pertinent, controlul de gestiune implică o completă reorganizare a întreprinderii. Astfel, funcționarea unui sistem de control de gestiune se bazează pe definirea unei structuri de gestiune adică a unei divizări a întreprinderii pe centre de responsabilitate.

B I B L I O G R A F I E

1. Brezeanu P., Gestiunea financiară a întreprinderii – volumul 1 – Elemente inspirate din teoria și practica financiară a Uniunii Europene, Editura Cavallioti, București, 2009.

2. Brezeanu P., Gestiunea financiară a întreprinderii – volumul 2 –Situații financiare. Reglementări naționale și internaționale, Editura Cavallioti, București, 2009.

3. Brigham E., Daves P., Intermediate financial management, 10th edition, South-Western College Pub, 2009.

4. Bucătaru D., Finanțele întreprinderii, Editura Tipo Moldova, Iași, 2010.

5. Cohen J. A., Imobilizările necorporale. Evaluare și beneficii economice, Editura Irecson, București, 2008.

6. Corduneanu C., Iovu L., Etape în dezvoltarea sistemului financiar românesc și corelația cu nivelul de creștere economică, în Journal of Economics, Timișoara, p. 27, 2008.

7. Corduneanu C., Murgea A., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2008.

8. Dumitrascu R., Gestiunea financiară a întreprinderii. Concepte. Modele. Instrumente Ed II adaugită și revizuit, Editura Universitară, București, 2013.

9. Dumitrascu R., Gestiunea financiară a întreprinderii. Manual de studiu individual, Editura Pro Universitaria, București, 2012.

10. Dumitrașcu V., Diagnosticul financiar și evaluarea afacerii, Editura Universitară, București, 2013.

11. Dumitrașcu R., Dumitrașcu V., Gestiunea capitalului intangibil al firmei. Concepte. Instrumente. Modele, Editura Performantica, Iași, 2009.

12. Dumitrașcu R., Managementul valorii prin goodwill. Valoarea firmei între tangibil și intangibil, Editura Sedcom Libris, Iași, 2008.

13 30.Feleaga Liliana, Feleaga Niculae – Reglementare și practici de consolidare a conturilor – Editura CECCAR, Bucuresti , 2004

14. Georgescu M.A., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universul Juridic, București, 2008.

15. Ghic G., Grigorescu C.J., Analiză economico-financiară. Repere teoretice și practice, Editura Universitară, București, 2012.

16. Hemici F., Bounad M., Technigues de gestion, Editura Dunod, Paris, 2012.

17. Hoanță N., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura CH Beck, București, 2011.

18. Ilie V., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, București, 2010.

19. Lepădatu G.V., Bazele contabilității, Editura Universitară, București, 2011.

20. Lepădatu G.V., Contabilitatea financiară, Editura Universitară, București, 2012.

21. Lepădatu G.V., Contabilitatea activității de comerț exterior, Editura Universitară, București, 2012.

22. Munteanu V., Contabilitatea și raportarea financiară la instituțiile publice, Editura Universitară, București, 2012.

23. Munteanu V., Controlul financiar-contabil la întreprideri și instituții publice, Editura Universitară, București, 2013.

23. Nicolaescu E., Audit financiar, Editura Universitară, 2013.

24. Ristea M., Dumitru C. G., Ioanas C., Contabilitatea societăților comerciale, vol. I și vol. II, Editura Universitară, București, 2009.

25. Turdean M. S., Statistică, Ediția a II-a, Editura Universitară, 2008.

26. Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010.

27. Vintilă G., Armeanu D., Dumitrașcu R. A., Dumitrașcu V., Abordarea elementelor intangibile prin prisma conceptului de capital intelectual al firmei, în Revista Română de Statistică, supliment, nr. 9, septembrie, 2009.

28. Vintilă G., Dumitrașcu R. A., Considerations Regarding Goodwill as a Way for evaluation of the Efficiency of the Reenterprise of the Enterprises, în Theoretical and Applied Economics, nr. 12 (529 anul XV), 2008.

29. ***Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1752/17.01.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene