Biblioteci Digitale In Romania

Nu se poate vorbi despre existența bibliotecilor digitale fără a porni de la origini, de la biblioteca tradițională, care a fost supusă proceselor de automatizare a activităților specifice.

Apariția termenului de bibliotecă digitală s-a realizat la începutul anilor 1990, iar consemnarea lui se regăsește într-un raport din 1993: ”Source Book on Digital Libraries”.

2.1. Criterii de clasificare biblioteci

Bibliotecile tradiționale, care au reprezentat prima formă de prezervare a lucrărilor cu o valoare culturală inestimabilă în decursul anilor și singura instituție care punea la dispoziția societății aceste surse de informare, îmbracă mai multe criterii de clasificare, după cum urmează:

După forma de constituire și administrare a patrimoniului bibliotecii:

biblioteci de drept public – organizate și înființate în subordinea autorităților publice locale sau centrale, a altor autorități și instituții publice, funcționarea lor se realizează conform regulamentelor proprii aprobate de acestea

biblioteci de drept privat – înființate de persoane juridice private sau de persoane fizice și funcționează în subordinea acestora

După destinație:

biblioteci naționale

biblioteci universitare

biblioteci specializate

biblioteci școlare

biblioteci județene

biblioteci comunale

După gradul de acces la colecții și servicii acestea pot fi:

biblioteci cu acces nelimitat

biblioteci cu acces limitat

După natura lor:

biblioteci tradiționale

biblioteci hibrid

biblioteci virtuale

Prin îmbinarea caracteristicilor se pot realiza următoarele clasificări:

După forma de constituire și administrare a patrimoniului și după destinație:

biblioteci publice naționale

biblioteci publice comunale

biblioteci publice universitare

biblioteci publice școlare

biblioteci publice specializate

biblioteci publice județene

biblioteci private universitare

biblioteci private specializate

După natura și gradul de accesibilitate la colecții și servicii pot fi:

biblioteci tradiționale cu acces limitat

biblioteci hibrid cu acces limitat

biblioteci virtuale cu acces limitat

biblioteci virtuale cu acces nelimitat

Biblioteca tradițională vs biblioteca virtuală

Biblioteca tradițională este acea bibliotecă în care informația se regăsește în formă tipărită, utilizatorul putând identifica unde găsește documentul pe care îl caută, dar nu și informația. Documentele existente în bibliotecă trebuie să fie atent folosite pentru a evita deteriorarea lor, respectiv pierderea, unele fiind de o valoare mare.

Însă, odată cu includerea tehnologiilor informaționale în aceste instituții își face apariția biblioteca hibrid în care se întâlnesc rețelele de calculatoare, internet, un mix între documentele tipărite și cele audio-vizuale.

Dorind să vină în sprijinul cititorilor, bibliotecile realizează cataloage on-line, măresc volumul de documente în format text și audio-vizual și se realizează astfel o bibliotecă electronică. Această bibliotecă stă la baza bibliotecii digitale, care va reprezenta biblioteca fără bariere, fără delimitări din punct de vedere spațio-temporale. Biblioteca virtuală va integra toate tehnologiile informaționale și resursele pentru a veni în sprijinul utilizatorilor. Conform domeniului Științelor Informării și Comunicării, termenii de digital și virtual sunt sinonimi.

Ce este biblioteca digitală?

Bibliotecile digitale au cunoscut o evoluție considerabilă, devenind entități complexe capabile să managerieze și să prezerveze diferite tipuri de materiale digitale. Conceptul de bibliotecă digitală trece de la un sistem de regăsire a informațiilor statice(cărți și documente digitalizate textual) la un instrument folositor pentru colaborarea și interacțiunea dintre cercetători și utilizatori, cu privire la subiecte din domenii specifice.

Condițiile ce trebuie îndeplinite de biblioteca digitală sunt următoarele: ea trebuie să pună la dispoziție documentația necesară întregii populații, să ofere acces la informații privitoare la colecții, să îndrume utilizatorii spre căutarea documentară independentă, să dețină un sistem informațional capabil să înlocuiască munca bibliotecarilor, respectiv să fie prietenos pentru utilizator.

O bibliotecă virtuală este o bibliotecă automatizată și conectată la o rețea de calculatoare, care permite utilizatorului accesarea unei informații existente în numeroase biblioteci. Cel mai mult conținut disponibil în bibliotecile digitale a fost născut sub formă digitală. În prima decadă a proiectelor de cercetare de bibliotecă digitală din SUA și Europa, o parte a conținutului acestora a fost digitizat pentru a avea un material cu care să testeze soluții de inginerie, însă digitizarea în sine nu a fost canalizată pe o scară globală până în prezent.

A digitiza înseamnă a realiza o copie digitală a documentelor existente pentru a fi mai repede regăsite. Digitizarea s-a manifestat începând cu decembrie 2004, când Google a anunțat planurile de a digitiza mai mult de 10 milioane de volume din cinci biblioteci universitare.

Oricine poate fi utilizatorul unei biblioteci digitale: utilizatorii pot fi de orice vârstă, pot avea grade diferite de cunoștințe anterioare, și pot să vorbească orice limbă. Cu toate acestea, majoritatea bibliotecilor digitale sunt construite cu anumiți utilizatori și nevoile lor în minte.

Cea mai mare parte a utilizatorilor bibliotecii digitale sunt adulți cu interese academice sau profesionale, care sunt conectați la rețele de mare viteză capabile să angajeze mai multe sisteme de post-procesare pentru a analiza ce se află în bibliotecă și pentru a fi utilizate în medii educaționale.

Bibliotecile digitale sunt puse în aplicare ca utilități pentru publicul larg, astfel este necesar să se ia în considerare gama de abilități și dezabilități ale publicului și modul în care acestea afectează utilizarea. Ele pot fi accesate utilizând un calculator, e-book, o tabletă, smartphone și o conexiune la internet.

De asemenea, bibliotecile virtuale au un impact asupra organizațiilor în care sunt construite, ele necesită personal și implică costuri financiare și, în general, schimbă rorurile și practicile organizației. Ele sunt instituții sociale, nu doar construcții tehnice, există în lumea reală, fiind activate de un personal și având ca surse întâlnite în activitatea lor utilizatorii.

Două schimbări majore ce se pot descoperi într-o bibliotecă digitală sunt: trecerea de la baza de date locală sau regională la una universală, ceea ce înseamnă o creștere a numărului de cărți digitizate, a informațiilor ce pot fi accesate, iar a doua schimbare este înlocuirea bibliotecii digitale de biblioteca Smart, unde serviciile oferite sunt mai variate(servicii de traducere, servicii de cross-media, servicii de exploatare a cunoștințelor) și atrag utilizatorii.

Clasificare biblioteci digitale

Fiind un produs al automatizării serviciilor tradiționale de bibliotecă, în clasificarea bibliotecilor virtuale se păstrează o îmbinare de caracteristici după cum urmează:

După destinație și gradul de accesibilitate la resurse:

biblioteci virtuale naționale cu acces nelimitat la resurse

biblioteci virtuale universitare cu acces limitat la resurse

biblioteci virtuale specializate cu acces limitat la resurse

biblioteci virtuale publice cu acces nelimitat la resurse

Ele sunt preponderent publice, deoarece sunt încărcate pe Internet și pot fi accesate de oricine, oricând și din orice loc. În funcție de destinația lor pot oferi un grad de accesibilitate nelimitat, când se realizează o uniune a mai multor baze de date, sau limitat, când se regăsesc informații la nivel de specializare sau dimensiune spațio-temporală.

Biblioteci digitale în lume

Bibliotecile digitale au înregistrat o evoluție remarcantă, accelerată de dezvoltarea tehnologiilor ce au fost folosite pentru a realiza acest spațiu atât de util oamenilor.

Astfel, în anul 1971, Michael S. Hart este cel care inițiază proiectul Gutenberg, cu resursele puține ce se găseau în acea perioadă, acum punând la dispoziția utilizatorilor peste 40.000 de lucrări online.

Un alt proiect îl reprezintă Perseus, care îl are ca editor-șef pe Gragory Crane și cuprinde materiale ale antichităților greco-romană, grecească, renașterea engleză.

ArXive reprezintă o arhivă inițiată de Paul Ginsparg în anul 1991 ce cuprinde articole știițife din domenii precum: matematica, fizica, biologia, informatica.

American Memory cuprinde materiale istorice americane și a fost inițiată de Congresul SUA în anul 1994.

Gallica a fost inițiată în anul 1997 și reprezintă biblioteca virtuală a Bibliotecii Naționale a Franței, oferind pe lângă text și posibilitatea de a asculta lucrarea.

În anul 2004, Google a digitizat peste 15 milioane de cărți, luând naștere Google Book Search, materialele au fost luate de la biblioteci precum: Oxford, Harvard, Stanford, New York Public și Michigan.

Open Library a fost lansată în 2007 de către Internet Archive și oferă peste 25 de milioane de cărți.

Europeana-eu este o bibliotecă virtuală lansată în 2008, ca răspuns din partea puterilor economice Europene la proiectul inițiat de Google în 2004, care cuprindea doar lucrări anglo-saxone.

World Digital Library a fost lansată în anul 2009 fiind inițiată de UNESCO și oferă utilizatorilor materiale provenite din mai multe țări și culturi diferite.

E-codices este biblioteca ce cuprinde manuscrise medievale elvețiene, traduse în limbi precum germană, franceză, italiană și engleză.

Wikisource a fost inițiată de Wikimedia și este o bibliotecă virtuală multilingvă.

Avantaje, dezavantaje, riscuri