Bauturile Alcoolice

Introducere

Băuturile alcoolice sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Pe papirusurile și pe monumentele vechilor egipteni, cu mai mult de 3000 de ani i.e.n., la fenicieni, asirieni, ca și la alte popoare din Antichitate, se pomenește de vin ca de o băutura a petrecerii, pentru cinstirea oaspeților sau pentru indeplinirea ritualurilor religioase.

Cu mult înainte de era noastră, chinezii și japonezii fabricau rachiu din orez ca și din alte cereale. Grecii de odinioară aveau un zeu al veseliei, pe Dionysos. La români Bacchus, zeul veseliei și al petrecerilor era reprezentat ca un tănăr care ține în mână un toiag, împodobit cu iedera și viță de vie, numit tirs. Unii istorici arată că grecii au început să cultive vița de vie sub influența fenicienilor. De la acețtia, vița de vie a trecut în Sicilia, extinzându-se apoi treptat pe toată coasta Mării Mediterane.

În Evul Mediu se consumau mult vinurile și în general băuturile alcoolice, în care se introduceau diferite extrase din plante. Berea se fabrica în mânăstiri pentru consumul populației de pe teritoriul acestora. Pe la mijlocul sec. al XVI-lea, mânăstirile au pierdut monopolul fabricării berei, producția acestei băuturi captând un caracter cvasiindustrial, în special în Germania. Consumul vinului și al berei, atâta vreme cât nu era exagerat, nu producea însă consecințe prea grave pentru organismul omenesc. Urmări mult mai periculoase asupra organismului se vor ivi odata cu descoperirea și extinderea rachiurilor, a băuturilor distilate.

În sec. al VIII-lea, alchimiștii arabi au descoperit alcoolul pe care l-au obținut printr-un proces de distilare. De altfel, alcool și alambic sunt cuvinte de origine araba. Cuvăntul alcool provine din arabul Al-Kohol(subtil, impalpabil).

În zilele noastre, alcoolul este răspândit sub numeroase forme, care din păcate sunt accesibile tuturor, indiferent de vârstă și care aduc consecințe foarte grave asupra organismului omenesc. Deși există băuturi alcoolice care sunt considerate a fi “fine”, prețul lor nu le face câtuși de puțin mai bune decât celelalte pentru sănătate.

Capitolul 1. Istoria și tehnologia de fabricare a vodcii

Istoria vodcii

Nimeni nu poate spune cu siguranță unde s-a făcut prima oară vodca. Rușii, polonezii, ba chiar și ucrainienii sau scandinavii își dispută paternitatea acestei băuturi. Cert e că numele vine de la diminutivul cuvântului slav voda (apă) și e inspirat de latinescul aqua vitae, numele generic al băuturilor alcoolice tari în Evul Mediu.

Dar hai să cădem de acord cu legendele și să zicem că rușii au fost primii care au produs vodcă. Ironic e că ei au aflat de alcoolul distilat de la ambasadorii genovezi, care în 1386 i-au adus la Moscova marelui duce Dmitri Donskoi un strop de aqua vitae. Nobilul a reținut că darul era folosit pe post de medicament și a început să se trateze zilnic cu licoarea bine gradată.În 988, Vladimir I, marele duce al Kievului a decis că e timpul să-și convertească supușii la una dintre marile religii monoteiste care stăpâneau pe atunci lumea. I-a chemat întâi pe rabini, dar nu i-a plăcut că evreii nu aveau (pe atunci) propria lor țară. Când a auzit de la imami că Islamul interzice alcoolul, ducele a fost și mai nefericit. Abia când preoții i-au spus că vinul e la mare cinste în ceremoniile creștine s-a hotărât înălțimea sa. Și uite așa, stimulați de tulburelul de împărtășanie, au pornit-o slavii pe calea cea dreaptă.

Legenda spune că în 1430, călugărul Isidor de la mânăstirea moscovită Chudov a inventat prima rețetă de vodcă rusească. Pe atunci cunoscută drept “vin de pâine” (datorită grâului din care era distilată), noua băutură a devenit rapid un monopol imperial, doar țarul și boierii cu permise speciale putând să o producă.

Ivan al-IV-lea cel Groaznic a profitat de setea rușilor și a deschis în 1533 primul kabak (cârciuma țarului). Kabak-urile erau singurele locuri de unde oamenii de rând puteau să-și cumpere tăria.

Timp de secole țarii au continuat să controleze producția de vodcă. La un moment, taxele pe această băutură însemnau cam 40% din totalul veniturilor statului. De abia în secolul XIX monopolul guvernamental a fost înlăturat, iar băutura de venit accesibilă tuturor.Imediat ce au venit la putere, bolșevicii au naționalizat distileriile. Vechii maeștrii ai vodcii au fost obligați să fugă din țară și să ducă secretul băuturii în Europa de Vest. Numele unora dintre ei, ca de exemplu Smirnoff, sunt celebre și azi.

Deși inițial au interzis-o, comuniștii au reluat repede producția de vodcă. Cererea internă imensă a scăzut însă semificativ calitatea băuturii. Mai mult, în anii “80, încercând să combată alcoolismul, Gorbaciov a trasnformat multe distilerii în fabrici de sucuri. Perestroika alcoolică, la fel ca și orice altă prohibiție, a eșuat însă.

După căderea comunismului, în Rusia au reapărut producătorii de vodcă de foarte bună calitate, care în prezent se luptă să recucerească lumea.

1.2. Tehnologia de fabricare a vodcii

Vodca este o bautură de tărie 36-45% vol. alcool, preparată din alcool etilic rafinat alimentar și apă. Pentru a-i imprima calițătile gustativ-olfactive, prepararea vodcii se face după următorul proces: alcoolul rafinat obținut din materiile prime amidonoase se diluează cu apă dedurizată sau distilată la tăria cerută de sortiment .La unele sortimente, amestecul se alcalinizează ușor cu bicarbonat de sodiu, iar la altele se adaugă zahăr (glicerină) câteva grame la litru. Amestecul hidroalcoolic este supus în continuare tratamentului cu carbune activ, prin metoda statică (200g/hl) sau dinamică în coloane umplute cu carbune. Calitatea cărbunelui are o anumită influență asupra calitățiiii băuturii. Cărbunele absoarbe o parte din impuritățile alcoolului și în același timp favorizează oxidarea acestora.

Vodca – produs finit trebuie să prezinte următorii indici organoleptici:

Limpiditate cristalina,fără impurități sau sediment;

Să aibă gust și aromă caracteristică;

Să nu prezinte gust și miros străin;

1.2.1. Descrierea procesului

1.2.1.1. Cupajarea

Operația tehnologică de preparare a cupajului constă în stabilirea componetelor ce alcătuiesc cupajul și asamblarea lor într-un recipient de mare capacitate.

Asamblarea ingredientelor în vederea obținerii cupajului are la baza un proces mecanic, de amestecare și omogenizare.

În vederea realizării cupajelor se ține seama de urmatoarele criterii:

stabilirea componentelor ce vor alcătui cupajul în funcție de rețetă de fabricație;

cunoaștere caracteristicilor fizico-chimice și organoleptice ce se presupun a fi utilizate la alcătuirea cupajului;

calculul privind modul de participare la cupaj a componentelor stabilite;

realizarea de microprobe si analiza acestora din punct de vedere fizico-chimic și organopeltic.

Pe baza calculelor se realizează, mai întâi, o microproba de laborator, cu respectarea strictă a proporțiilor, care se supune apoi analizei chimice și se degustă. Odata stabilit care dintre microprobe reprezintă cupajul cel mai reușit, se trece la asamblarea componentelor și implicit la realizarea vodcii.

Asamblarea componentelor ce vor alcătui vodca se efectuează într-un recipient prevăzut cu un agitator mecanic. În acest sens, în recipientul de preparare se introduc materiile prime, respectând o anumită ordine de adăugare:

se introduce prin pompă alcool etilic;

se adaugă apă dedurizată, pentru diluarea cupajului;

Temperatura optimă la care se realizează prepararea vodcii nu trebuie să depășească 20°C, pentru a se reduce pierderile prin evaporare ale alcoolului și a altor substanțe volatile.

După omogenizarea cupajului, se i-au probe în vederea cunoașterii parametrilor fizico-chimici și organoleptici ai loturilor de vodcă obținute.

În situația în care sunt necesare mici corecții, acestea se efectueaza cu ingredientele utilizate la alcătuirea cupajului. După eventualele corecții, vodcii preparat este pompat în budane de stejar pentru a se macera.

1.2.1.2. Macerarea

Scopul operației de macerare este de înlaturare a gustului înțepător al alcoolului, conturarea aromei și gustului caracteristic vodcii. În timpul păstrării, în vodcă se produc o serie de procese chimice:

se modifică tăria vodcii;

se formează substanțe (alcooli superiori, esteri si acetali ) care contribuie la gustul produsului.

Tăria alcoolică a vodcii se modifică în timpul macerarii datorită pierderilor in alcool. Aceste pierderi, datorate evaporărilor la suprafață lichidului și prin porii doagelor, sunt strâns legate de natura lemnului din care este făcut vasul, adică de desimea fibrelor lemnoase și porozitatea lemnului. Stejarul este utilizat datorită durității lemnului și datorită porozității mici. În ceea ce privește compoziția substanțelor ce se extrag din lemnul de stejar pe durata macerarii, aceasta este superioară altor esențe lemnoase (castan, salcam, dud) grosimea doagelor, dimensiunea și capacitatea vaselor în care se învechesc lichiorurile. Cu cât vasul este mai mic cu atat suprafața de evaporare este mai mare, adică evaporarile sunt mai mari la vasele mici și mai mici la vasele mari.

Un rol deosebit în stabilirea duratei de macerare îl are temperatura și umiditatea relativă a aerului din depozitul de macerare. Condițiile optime sunt: temperatura de 14-15°C și umiditatea de 85%. Creșterea temperaturii accelerează direct proporțional macerația și pierderile prin evaporare.

Calitatea lemnului este un alt factor important ce influențează durata de macerare. Folosirea budanelor din lemn mai batran asigură obținerea unei băuturi cu gust mai fin și catifelat. Lemnul tânăr are o structură mai puțin compactă, favorizează mărirea contactului cu aerul si accelereaza macerația.

După expirarea timpului de macerare, vodca din budane este trecută la urmatoarea operație tehnologică, filtrarea.

1.2.1.3. Filtrarea

În procesul filtrării un rol important îl are carbunele activ, care, datorită proprietăților lui absorbtive atenuează selectiv caracteristicile orgonoleptice inerte ale materiilor prime folosite aromatizarea poate conferi produsului caractere organoleptice particulare, în special un gust catifelat.

1.2.1.4. Îmbutelierea

Îmbutelierea vodcii se realizează în butelii de sticlă, de diferite tipuri si capacități prevazute în standardele în vigoare, cu mașini moderne, automate sau semiautomate ce dau randamente ridicate.

O linie automata de imbuteliere este compusă din urmatoarele subansambluri:

mașina de spălat sticle;

mașina de umplut;

mașina de dopuit-capsulat;

mașina de etichetat.

1.2.1.5. Depozitarea

Produsele, în ambalajele de desfacere, se depozitează în încăperi care să asigure condiții de temperatură între 5-15 ° C și care să îndeplinească normele igienico-sanitare de depozitare a băuturilor alcoolice.

În vederea comercializării, produsul livrat va fi însoțit de certificatul de calitate (declarația de conformitate a producătorului) și de documentele legale specificate privind circulația și comerțul băuturilor alcoolice.

Flux tehnologic

Fig. 1.1. Tehnologia fabricării vodcii

1.3. Materii prime

1.3.1. Alcoolul etilic

Alcoolul etilic rafinat se prezintă ca un lichid incolor limpede, complet volatil, cu miros pătrunzător și gust arzător. Este inflmabil și arde fără fum, cu o flacără albastruie. Trebuie să distile în întregime între 78°C și 79°C. Este miscibil cu apa în orice proporție, cu degajare de căldură și contracție de volum, de asemenea cu acetona, cloroform, eter, glicerină și ulei de ricin.

Alcoolul etilic este obținut prin fermentarea alcoolică a lichidelor zaharoase, rezultate din materii prime agricole de origine vegetală.

1.3.1.1. Obținerea alcoolului etilic

În funcție de natura substanțelor utile pe care le conțin, materiile prime folosite la fabricarea alcoolului se pot clasifica astfel:

a) Materii prime amidonoase (care conțin amidon):

-cartofii;

-cerealele (porumb, secara, grâu, ovaz, orez, etc)

b) Materii prime care conțin zahăr fermentescibil:

-sfecla și trestia de zahar;

-melasa din sfecla și trestia de zahăr;

-struguri, fructe, tescovine dulci, banane etc;

c) Materii prime care conțin inulina și lichelina (hidrați de carbon asemanatori cu amidonul)

-rădăcini de cicoare ce conțin inulină;

-mușchi de Islanda ce conțin lichelină;

d) Materii prime care conțin alcool:

-vinul din struguri sau din fructe;

-tescovina fermentată și drojdia de vin;

-distilate din fructe fermentate cu defecte;

În vederea obținerii alcoolului etilic folosit la fabricarea vodcii, materiile prime pe care le vom folosi sunt cartofii și cerealele.

1.3.1.2. Obținerea alcoolului din cereale și cartofi

Amidonul conținut în cartofi și grâu, o formă de zahăr care nu poate fermenta, trebuie transformat mai întâi în alte substanțe zaharoase, de către enzima diastază, continuată în malț. Prin distilare, după fermentarea alături de drojdie și malț, 100 kg de cartofi vor da aproximativ 10 l de alcool pur iar din 100 kg cereale ne vor ramane 35 l alcool. Calitatea alcoolului este reglementată de catre autoritatea națională în domeniu :

Gust si miros : neutre

Uleiuri volatile: max 4 mg/l

Alcool metilic: max 0,2 vol.%

Fabricarea alcoolului din cereale și cartofi se poate face prin doua grupe de procedee:

– cu fierbere sub presiune a materiei prime ( HDV )

– fără fierbere sub presiune a materiei prime ( DSA )

Procedeele clasice de producere a alcoolului din cereale și cartofi se bazează pe fierberea sub presiune a materiei prime, care se face în scopul gelificării și solubilizarii amidonului, astfel încât acesta să poată fi atacat de către amilaze la zaharificare.

Aceste procedee prezintă urmatoarele avantaje:

consumul de energie termică este ridicat ( 660-800 mJ/hl alcool absolut )

modul de lucru este, de regulă, discontinuu iar posibilitățile de recuperare a căldurii sunt reduse;

datorită solicitării termice ridicate a materiei prime (150-165 °C) se formează melanoidine si caramel.

plamezile obținute nu sunt omogene, iar borhotul rezultat are o valoare furajeră mai scăzută;

Procedeele de prelucrare fără presiune se bazează pe faptul că energia termică necesară pentru fierberea sub presiune este înlocuită, în mare parte, prin energia de mărunțire a materiei prime, astfel încât amidonul granular sa poată fi fluidizat și zaharificat.

Necesarul de energie electrică prin mărunțire variază, în funcție de gradul de mărunțire dorit și de procedeul dorit, între 16-30 kW/t cereale, fiind mult mai scăzut decat necesarul de energie termică de la firberea sub presiune.

Depozitarea cerealelor și a cartofilor se poate face în magazii sau silozuri. În timpul depozitării au loc pierderi masice și in amidon, care sunt cu atât mai mari, cu cât crește umiditatea materiei prime și temperaura de păstrare.

1.3.1.3. Obținerea alcoolului din melasă

Prin melasa se întelege ultimul reziduu care ramane de la fabricarea zaharului in urma cristalizarii repetate a zaharozei și din care nu se mai poate obține economic zaharoza prin cristalizare.

Deși conține o mare cantitate de zahar, de 46-52 %, aceasta nu mai poate cristaliza din cauza vâscozității ridicate și a conținutului ridicat în substanțe minerale și organice; în special sărurile organice de potasiu împiedică cristalizarea, formând cu zahărul combinații complexe cu solubilitate ridicată. Cantitatea de melasă ce rezultă de la fabricarea zaharului reprezintă 4-4.8% din greutatea sfeclei, variând în funcție de calitatea sfeclei și de procesul tehnologic aplicat la fabricarea zahărului.

Melasa se prezintă ca un lichid vâscos, de culoare brun-închisă, cu miros de cafea caracteristic și cu gust dulce amarui. Reacția melasei este de regulă ușor alcalină. În funcție de materia primă folosită la fabricarea zahărului, deosebim:

-melsa din sfeclă de zahăr;

-melsa din trestie de zahăr;

Melasa se utilizează atât la fabricarea spirtului cât și a drojdiei de panificație și furajere. Astefel în țara noastră peste 50% din producția de spirt se obține din melasă, din sfeclă sau trestie de zahăr.

Obținerea plămezilor fermentate din melasă cuprinde trei etape:

pregătirea melasei pentru fermentare;

pregătirea drojdiei pentru fermentare;

fermentarea plămezii principale.

La fermentarea plămezilor din melasă se folosesc atât procedee cu funcționare discontinuă cât și continuă.

Procedeele de fermentare continuă se împart în două grupe:

-procedee fără folosirea drojdiei;

-procedee cu separarea și refolosirea drojdiei.

Pregătirea melasei cuprinde operațiile de diluare cu apă, neutralizarea și acidularea, adăugare de săruri nutritive, limpezire și sterilizare (pasteurizare). Plămada principală se diluează pana la 30-34% extract, iar plama de drojdie până la 12-16% extract. Cele două plămezi pot avea și aceeași concentrație în extract de 23% .

Pregătirea drojdiei cuprinde multiplicarea în laborator, în secția de culturi pure și prefermentarea. În urma prefermentării rezultă o cantitate mare de plămadă de drojdie, reprezentând circa 40 % din plămada totală.

Fermentarea continuă are loc într-o baterie formată din mai multe linuri de fermentare. Separarea drojdiei se face din ultimul lin de fermentare, cu ajutorul unor separatoare centrifugale care concentrează drojdia într-un volum reprezentând 7-10 % din plămada fermentată.

Laptele de drojdie obținut este, apoi, purificat prin tratare cu o soluție de acid sulfuric timp de 1-2 ore, la pH = 2,2 – 2,4, pentru distrugerea eventualelor bacterii de infecție, după care este refolosit la fermentare.

Procedeele de fermentare continuă a melasei cu reutilizarea drojdiei prezintă urmatoarele avantaje
-creșterea randamentului în alcool până la 64-65l alcool absolut/100kg zaharoză din melasă;

-creșterea productivității și reducerea corespunzătoare a necesarului de spațiu și investiții de fermentare

-micșorarea și uniformizarea consumului de utilități.

Ca dezavantaj s-ar putea menționa greutățile care apar datorită instabilității biologice (pericolului mai mare de infecție).

1.3.2. Apa

Apa reprezintă un element indispensabil vieții, constituind un factor important în aproape toate procesele de producție industrială.

Apa potabilă este definită ca fiind acea apă care prezintă caracteristici proprii consumului și care prin consumul său nu prezintă pericol pentru sănătatea consumatorului.

În industria alimentară apa are întrebuințări multiple în procesul tehnologic ca: materie primă sau auxiliară; apă de spălare; apă de sortare; apă de răcire și transport al diverselor materiale.

Necesarul de apă al diferitelor subramuri ale industriei alimentare, se stabilește în funcție de procesele de producție și diversitatea tehnologiilor de fabricație (ex. Abatoare 3,5m3 de animal sacrificat; spirt de cartofi 5m3/t; pâine 0,9m3/t etc.).

Apa folosită în procesele tehnologice ale industriei alimentare, trebuie să corespundă unor caracteristici care să asigure calitate corespunzătoare a produselor alimentare, să fie potabilă și să aibă caracteristici organoleptice corespunzătoare. Gustul și mirosul apei depind de compoziția chimică, temperatură și prezența unor substanțe volatile.

Pentru determinarea gustului și mirosului apei se recomandă folosirea metodei "diluției" sau a limitei prag, care constă în principiul din diluarea apei de analizat în proporții variabile, cu o apă de referință (presupusă ideală din punct de vedere organoleptic) pînă se va constata dispariția gustului din apă. Determinarea se face la 300C.

Pragul limită este dat de relația:

P(G.M.) = , unde:

P(G.M.) – prag de gust și de miros

N – număr de ml de apă din proba supusă analizei

R – număr de ml apă de referință adăugați pentru diluarea limită.

Prin concentrație, pragul este egal cu unitatea, când, supusă analizei, fără vreo diluare cu apa de referință, prezintă caracteristici normale.

Apa tehnologică pentru industria alimentară trebuie să aibă caracteristici microbiologice normale. În afara condițiilor de potabilitate stabilite de STAS se recomandă absența actinomicetelor, a bacteriilor feruginoase și manganoase care formează precipitate mucilaginoase în apă modificând proprietățile organoleptice.

Este folosită atât în cantități mari ca apă tehnologică pentru diluarea melasei și a acidului sulfuric, dizolvarea sărurilor nutritive și spălarea laptelui de drojdie, spălarea utilajelor, cât și ca apa de răcire a linurilor de fermentare.Astfel la fabricarea spirtului se consumă 7.5-15m3 apă/hl. alcool absolut.

Apa tehnologică trebuie să îndeplinească condițiile unei ape potabile. Ca apă tehnologică se pretează mai bine apa de adâncime, care are o compoziție și o temperatură aproape constantă și un număr mai mic de germeni. În cazul în care apa se colectează în rezervoare în fabrică este necesar să fie periodic spălate și dezinfectate. Apele de suprafață nu pot fi utilizate ca atare în fabrică, fiind necesară tratarea lor prin filtrare, aerare, clorinare, ozonizare.

În ceea ce privește apa de răcire,care ocupă o pondere foarte mare în consumul de apă în fabricile de spirt,aceasta nu trebuie să îndeplinescă condițiile apei potabile. Se cere însă să aibă o temperatură și o duritate cât mai scăzute.

Calitatea apei este marcată dupa cum urmează:

Tabel 1.1.Marcarea calității apei

Un alt sistem de marcare este urmatorul:

Tabel 1.2.Marcarea calității apei II

Apa folosită în fabricarea vodcii va trebui adusă la un grad de duritate de maxim 4 grade germane.

1.3.2.1. Înbunătățirea calității apei

În vederea satisfacerii condițiilor cerute de diverse utilizări, corectarea calității apei se realizează prin diferite procedee de tratare.

Sedimentarea naturală se aplică numai apelor de suprafață. Ea se realizează în desnisipatoare.

Depunerea particulelor în desnisipatoare urmează legea lui Stokes care se exprimă astfel:

V = , unde:

V – viteza de cădere a unei particule;

r – raza particulei pusă în mișcare;

D – densitatea particulei;

v – vâscozitatea lichidului;

d – densitatea lichidului;

g – accelerația gravitațională;

Decantarea cu coagulant se aplică apelor care conțin coloizi în suspensie și a căror limpezire și decantare nu se pot realiza numai prin sedimentare naturală.

Substanțele folosite la coagulare sunt, în general, săruri ale fierului și aluminiului. Cel mai frecvent se practică coagularea cu sulfat de aluminiu. Operația se realizează în instalații de coagulare, camere de reacții și decantoare.

Filtrarea apei reprezintă etapa finală de limpezire realizată prin trecerea acesteia printr-un strat filtrant. Materialul filtrant cel mai frecvent utilizat este nispul de coarț extras din râuri, spălat și sortat.

Filtrele, după viteza de filtrare, pot fi lente (v = 0,1 – 0,3 m/h) sau rapide (v = 5 – 8 m/h). În intreprinderi sunt utilizate frecvent filtre ultrarapide și microfiltre.

Dezinfectarea apei se poate realizaprin metode fizice (cu utilizarea căldurii, radiațiilor ionice, a radiațiilor ultraviolete și a electricității) sau prin metode chimice cu: utilizarea clorului și a substanțelor clorigene, aplicarea de oligoelemente cum sunt argintul și cuprul în concentrații de ordinul sutimilor de miligram, ozonizarea apei – ce necesită instalații speciale în care se produc descărcări electrice de înaltă tensiune în aer uscat.

1.3.2.1. Metode de corecție a apei

Pentru aducerea apei la gradul de duritate dorit se face o corecție a calității acesteia, prin următoarele metode:

dedurizare;

demineralizare;

deferizare și demanganizare;

fluorizarare;

defluorizare;

dezodorizare;

Indiferent de proveniența sa, apa potabilă conține săruri solubile. Cei mai răspândiți și nedoriți sunt, în primul rând, ionii de duritate, de calciu și magneziu. Conținutul total al acestor săruri în apă are denumirea de duritate generală.

Prezența în apă a unui conținut mare de săruri de duritate fac apa, în majoritatea cazurilor, inutilizabilă pentru necesitățile casnice și în unele ramuri ale industriei.

Procesul de dedurizare:

Dedurizarea apei este necesară pentru evitarea formării pietrei pe cazane, a depunerilor pe conducte, a unor deprecieri ale produselor etc. Dedurizarea se poate realiza prin următoarele procedee: prin fierbere, pentru precipitarea bicarbonaților de calciu și magneziu; prin tratarea cu schimbători de ioni; prin tratarea cu var, pentru precipitarea bicarbonaților de calciu și magneziu sub formă de carbonați.

Procesul de demineralizare

Demineralizarea constă în eliminarea tuturor sărurilor (anioni și cationi) din ape și asigurarea unui reziduu maxim 1 mg/l. Se realizează prin procedee fizice (distilare, congelare) sau prin procedee fizico-chimice (utilizarea schimbătorilor de ioni).

Procesul de deferizare si demanganizare

Deferizarea și demanganizarea se realizează prin: aerare și limpezire, dublă filtrare, oxidare cu reactivi chimici, schimb cationic și reținere biologică.

Procesul de fluorizare

Fluorizarea apei se realizează pentru evitarea carenței în fluor. Conținutul de fluor optim este de 1 mg/l. La concentrații de peste 1,5 mg/l apar inconveniente.

Procesul de defluorizare

Defluorizarea constă în reducerea conținutului de fluor prin schimb ionic.

Procesul de dezodorizare

Dezodorizarea și combaterea gusturilor nedorite în apă se realizează prin: aerare, supraclorurare urmată de declorare, clor – amonizare sau cu cărbune activ.

1.3.3. Cărbunele activ

Cărbunele activ, probabil una dintre cele mai bune arme din arsenalul de filtrare chimică posibil una dintre cele mai puțin înțelese arme. Există mai multe materiale folosite pentru a obține carbunele activ (CA). Cel mai cunoscut material este cărbunele bituminos. Se pot folosi și lignitul sau coji de nucă de cocos. Astfel, materialul devine carbonizat. Apoi materialul este încălzit pentru a doua oară cu aer la o temperatură de 870ºC. Hidrocarburile rămase sunt îndepărtate în această etapăiar cărbunele rămâne plin de cavități și colidoare.
Cărbunele seamănă cu un burete, cavitățile largi din exterior conduc în pasaje din ce în ce mai mici spre interior. În general, printr-un proces numit absorbție, moleculele intră în cavități și sunt prinse într-un final în pasaje, pe măsură ce acestea devin din ce în ce mai înguste pentru că acestea să mai poată înainta. Moleculele singure pot intra prin cei mai mici pori în timp ce porii mai mari permit intrarea moleculelor complexe. Exemple de elemente pe care carbunele le va îndeparta prin procedeul descris mai sus: iod, fenol (apa galbenă), amino-acizi, cupru, crom, fier, mercur, clor, cloramină, hidrogen sulfurat, verde de malachit, sufl și antibiotice. Totuși, cărbunele activ nu va îndeparta amoniacul, azotiții și azotații.

Cărbunele activ poate fi fabricat din cărbune (antracit), oase de animale, lemn sau coajă de nucă de cocos.

Cărbunele obținut din coaja de nucă de cocos este superior calitativ și cel mai eficient în procesele de absorbție, eliminând mirosurile și gusturile străine.

Aspectul și proprietățile cărbunelui activ variază în raport cu: aplicațiile cărbunelui, procedeul de fabricație și materia primă utilizată.

1.3.3.1. Cărbune activ granulat

reținerea gazolinei din gazele de sondă;

ca suport catalizator în sinteza acetatului de vinil, a clorurii de vinil sau alte sinteze;

la purificarea și dezodorizarea apelor industriale;

la reținerea urmelor de ulei din aerul comprimat;

la reținerea sulfurii de carbon, a vaporilor de substanțe organice;

purificarea apelor industriale;

reținerea noxelor industriale în mijloacele de protecție individuală și colectivă (cartușe filtrante pentru măști de gaze și instalații de ventilație);

1.3.3.2. Cărbune activ pulbere

– purificarea, decolorarea si dezodorizarea soluțiilor de medicamente, uleiurilor și grăsimilor farmaceutice
– purificarea și decolorarea soluțiilor de glucoză, lactoză și melasă, a siropurilor comestibile, uleiurilor, vinurilor și a altor soluții.

Pentru filtrarea maceratului (alcool etilic + apă), în vederea obținerii vodcii vom folosi carbune activ pulbere.

Capitolul 2. Prezentarea unității în care s-au desfășurat cercetările

2.1. Istoric și perspective

S.C. SABER – RĂDĂUȚI firmă ce astăzi corespunde standardelor ISO 22000având codul unic de identificare 4906580 s-a format din prietenia dintre, și dorința acestora de a demonstra că produsele autohtone pot fi de înaltă calitate, la standarde internaționale.

Ca principal obiectiv de viitor firma urmărește extinderea teritorială în toate județele țării.

2.2. Cadrul natural în care s-au desfășurat cercetările

Fabrica de distilate S.C. SABER – RĂDĂUȚI este amplasată în partea de i fiind încadrată între coordonatele geografice de

2.2.1. Studiul factorilor pedologici

Învelișul de soluri reflectă cu fidelitate condiționarea și intercondiționarea factorilor pedogenetici, printre care se remarcă relieful, litologia (roca), clima și pânza freatică. Cea mai mare extindere o au cambisolurileși spodosolurile, alături de care mai amintim și solurile neevoluate – roca la zi.Din clasa cambisolurilor menționăm tipurile sol brun eu-mezobazic și solul brun acid, având o largă dezvoltare. Solurile neevolute caracterizează, în special, tipul de sol predominant fiind solul aluvial tipic.

2.2.2. Studiul vegetației

Pe lângă arboretul de tisă (cu vârste cuprinse între 300 și 350 de ani), sunt întâlnite specii de fag(Fagus sylvatica), carpen sau stejar(Quercus robur).La nivelul ierburilor, în humusul de mull forestier se dezvoltă specii floristice, printre care: orhideea din specia Orchispurpurea, somnoroasă (Cerinthe minor), specia de gențiană (Gentiana ciliate), rogozul nutant (Carex pendula), brândușa de munte (Crocus heuffelianus) sau iederă (Hedera helix).

2.2.3. Studiul factorilor climatici

2.3. Organizarea unității

Ca și structură este formată din departamente, primul fiind cel economic format din 15 salariați condus de Directorul economic, departamentul de marketing format din cca. 40 salariați (agenți vânzări, responabilii studiului pieței și serviciul de desfacere) condus de Director marketing și departamentul de producție format din cca. 50 salariați (șef depozit materii prime, tehnicieni, ingineri producție, ingineri controlul tehnologic al calității, manipulanți), departament condus de Directorul de producție.

Unitatea conține în structură și un serviciu de pază și protecție.

Capitolul 3. S.C. SABER – RĂDĂUȚI Producător și distribuitor de băuturi spirtoase

3.1. Activitatea desfășurată

are ca activitatea distilarea rafinarea și mixarea băuturilor alcoolice cât și distribuirea acestora pe tot teritoriul țării.

3.2. Indicatori economici

Din tabelul de mai jos, unde sunt principalii indicatori economico financiari ai Scietății 2013 – 2015, rezultă că societatea este pe un trend ascendent la mai mulți indicatori economici, financiari și chiar sociali din care menționăm:

Cifra de afaceri prezintă o creștere în anul 2015 față de 2010 de 212,98%, adică în 2015 s-a înregistrat o dublare a producției și desfacerii produselor fabricate, iar în anul 2012 s-a înregistrat o creștere de 134,45% față de anul 2011.

Tot in anul 2015 observăm o dublare față de anul 2010 a profitului brut și net, respectiv 208,40% profitul brut și 231,21% a profitului net

Aceste creșteri au fost posibile datorită faptului că societatea a efectuat o infuzie masivă de capital, respectiv suma de 800.000 lei din care 200.000 lei au fost folosite pentru retehnologizarea societății iar 600.000 lei au fost folosite pentru achiziția de materii prime și materiale necesare producției.Deasemenea dublarea acestor indicatori nu era posibilă fără o majorare a numărului de salariați.

Faptul că aceste creșteri la indicatorii analizați se mențin și în anul 2015 față de anul 2010, respectiv cifra de afaceri are o creștere de 134,45%, profitul brut și net prezintă o creștere de peste 132%, numarul salariaților a crescut, ne conduce la o apreciere pozitivă a strategiei de dezvoltare a societății prin retehnologizare, îmbunătățirea liniei tehnologice care a dus nu numai la o creștere a producției dar și la creșterea calității acestora, prin satisfacerea consumatorilor.

Strategia de modernizare și retehnologizare a continuat și în anul 2012, au fost procurate linii noi de fabricației, fapt ce se observă și din analiza comparativă a activelor imobilizate, unde în anul 2011 se înregistrează o creștere de 102,62% iar în anul 2012 se înregistrează o creștere de 127,98%, cu o creștere a mijloacelor de producție de 2.191.963 lei.

Tabel 3.1. Indicatori economici

3.3. Descrierea instalațiilor și utilajelor

Pentru realizarea proceselor de producție a băuturilor spirtoase și intermediare se regăsesc următoarele instalații și utilaje:

Instalații de alimentare cu apa potabilă cu capacitatea medie zilnică de 70 mc/zi

Instalații de dedurizarea apei cu capacitatea medie de 5mc/h

Instalații si utilaje de îmbuteliere:

Mașina de spălat sticle cu o capacitate de 2000 st/h

Monoblocul de clătire- umplere- capsare cu o capacitate de 2500 st/h

Tunel de uscare sticle cu o capacitate de 2600 st/h

Monobloc de etichetat și timbrat sticle cu o capacitate de 2600 st/h

Mașina de aplicat capișoane termocontractibile cu o capacitate de 2700 st/h

Mașina de inscripșionat cu o capacitate de 2600 st/h

Masă rotativă preluare preambalate cu o capacitate de 2600 st/h

Benzi transportoare cu o capacitate de 2700 st/h

Mașină de paletat cu o capacitate de 2000 st/h

Compresoare de tip piston cu PN= 11 Bari

Instalații de alimentare cu energie electrică

Trasee de conducte

Pompe pentru transvazare cu un debit mediu de 15 m3/h

Filtre

Bazine de stocare și preparare produs indentificate prin numere și având urmatoarele capacitate:

Bazin nr. 1 cu capacitatea nominală de 5500 litri

Bazin nr. 2 cu capacitatea nominală de 5400 litri

Bazin nr. 3 cu capacitatea nominală de 5400 litri

Bazin nr. 4 cu capacitatea nominală de 4000 litri

Bazin nr. 5 cu capacitatea nominală de 4000 litri

Bazin nr. 6 cu capacitatea nominală de 3000 litri

Bazin nr. 7 cu capacitatea nominală de 3200 litri

Bazin nr. 8 cu capacitatea nominală de 3800 litri

Bazin nr. 9 cu capacitatea nominală de 3800 litri

Bazin nr. 10 cu capacitatea nominală de 3800 litri

Bazin nr. 11 cu capacitatea nominală de 1500 litri

Bazin nr. 12 cu capacitatea nominală de 34000 litri

Bazin nr. 13 cu capacitatea nominală de 20000 litri

Bazin nr. 14 cu capacitatea nominală de 39000 litri

Bazin nr. 15 cu capacitatea nominală de 26000 litri

Bazin nr. 16 cu capacitatea nominală de 26000 litri

Bazin nr. 17 cu capacitatea nominală de 16000 litri

Bazin nr. 18 cu capacitatea nominală de 2500 litri

Bazin nr. 19 cu capacitatea nominală de 58000 litri

Bazin nr. 09 cu capacitatea nominală de 80000 litri

Spații pentru realizarea proceselor de productie și de depozitare

Rețele de canalizare și bazine stocare ape uzate

Hale de producție

Centrale termice

Instalații pentru stingerea incendiilor

Randamentul maxim al instalațiilor de imbuteliere este de monoblocul de îmbuteliere și capsare și este de 2500 st/h, cu un timp mediu de functionare de 8 h/zi, 5 zile pe săptămână.

3.4. Produse fabricate

3.4.1. SABER

Vodca SABER, lansată în anul 2001, este o votcă premium cu o tărie de 40 grade, bine lucrată, echilibrată, perfectă pentru evenimentele de orice fel. În diferite combinații din cadrul cocktail-urilor își pune în evidență calitățile.

Forme de prezentare:

-Sticlă 1 l + două pahare 190 ml (cutie/bax)

-Sticlă 1 l – 6 sticle/bax

-Sticlă 0,5 l – 12 sticle/bax

3.4.3. Saber

Băuturile spirtoase Vorona sunt rețete proprii de băuturi simple dar și aromate, care răspund nevoilor consumatorilor de băuturi spirtoase prin concentrații alcoolice între 22 și 30%, cu ingrediente de calitate superioară combinate pentru un gust unic.

Forme de prezentare:

Băutură spirtoasă sticlă 1l – 6 sticle/bax 30% și 0,5l 12 sticle/bax 28%

Băutură spirtoasă cu aromă de afine 28% sticlă 1l – 6 sticle/bax și 0,5l – 12 sticle/bax

Băutură spirtoasă cu aromă de rom 30% sticlă 1l – 6 sticle/bax

Băutură spirtoasă cu aromă de vișine 28% sticlă 0.7l – 6 sticle/bax

3.4.4. Condor este o băutură spirtoasă de 28 grade, obținută din alcool etilic rafinat din cereale, cu aromă de coniac.

Forme de prezentare

Sticlă 0.5l – 12 sticle/bax

Sticlă 2l – 4 sticle/bax

Sticlă 3l – 3 sticle/bax

Capitolul 4. Prezentarea produsului

Obiectivul studiului este efectuarea sistematică de analize fizico – chimice cu scopul identificării pericolului prezenței substanțelor chimice sau a corpurilor străine care ar putea afecta sănatatea consumatorilor.

4.1. Descrierea produsului

Prezenta procedură are drept scop descrierea produsului, stabilirea condițiilor și tehnologia de lucru în obținerea produsului: vodcaVoronskaya.

Sortimentul de tip Voronskaya este obținut din:

alcool etilic de origine agricolă ce corespunde anexei 1 din ordinul 268/2003 M.M.A.P.

apă potabilă dedurizată cu o duritate maximă de 3 dH ( dH= 10 ml de CaO/1 l apă). Sursa de apă potabilă este asigurată din pânza freatică printr-o instalație de captare într-un puț forat la o adâncime H = 20m, este preluată de instalația de distribuție și tratată cu ajutorul unei instalații de dedurizare

zahăr în concentrație de 0,3-0,4 kg/l exprimat în zahîr invertit

4.2. Caracteristicile produsului

Vodca Voronskaya este un lichid, limpede, incolor fără particule în suspensie, fără sediment, cu un gust placut specific produsului.

Caracteristicele produsului corespund legislației în vigoare și se regăsesc în ST- urile specifice fiecarui sortiment.

4.3. Etapele procesului tehnologicde fabricare

recepția materiilor prime:

verificarea existenței declarații de comformitate

verificarea întegrității ambalajelor în care se găsește materia primă

prelevarea probelor pentru analize: senzoriale, fizice si chimice conform ST- urilor existente pentru fiecare materie primă și confirmarea calității acesteia

3. verificării igienizarii bazinului conform IL

prepararea produsului conform rețetei de fabricație

obținerea produsului conform specificației tehnice

barbotarea produsului într-un sistem automat de barbotare cu aer de jos în sus până la omogenizare

barbotare până la omogenizare

prelevarea probelor și efectuarea analizelor fizico- chimice conform ST-ului

validarea rezultatelor

macerarea produsului minim 48 de ore

îmbutelierea, capsarea, etichetarea, timbrarea, capișonarea, înscripționarea, etape realizate pe o linie automată

depozitarea. Ambalajele cu preambalate sunt transportate în magazii special amenajate, curate, cu temperaturi de la 5…300C, parametri ce corespund cu normele igienico – sanitare de depozitare a produselor alimentare. Buteliile de sticlă destinate îmbutelierii sunt în prealabil igienizate printr-un sistem automat de clătire cu apă dedurizată.

livrarea. Preambalatele livrate sunt însoțite de facturi care cuprind date precum: denumirea și adresa producătorului, denumirea produsului, conținutul net în litri, concentrația alcoolică, data comercializării, denumirea și adresa beneficiarului dar și declarații de conformitate în conformitate cu legislația în vigoare.

Procesul tehnologic folosit la obținerea produsului Voronskaya este bine stabilit cu PC-uri și PCC bine definite astfel încât sortimentul consumat în cantități moderate nu prezintă pericol pentru sănătatea consumatorilor și se recomandă a nu se consuma de persoane sub 18 ani și femei însărcinate.

Produsele nu conțin ingrediente sensibile, etapele procesului se desfașoară automat existând un singur risc major în timpul preparării, îmbutelierii, manipulării, transportului și distribuției.

Flux tehnologic

Fig. 4.1. Schema tehnologică de fabricare a vodcii Voronskaya

Capitolul 5. Specificații tehnice

Votca “”, este obținută din alcool etilic alimentar cu apă potabilă dedurizată. Pentru ai conferi produsului caracteristici organoleptice particulare și pentru îmbunătățirea gustului se adaugăaditivi de catifelare, autorizați, destinați consumului uman (zahar și glicerină).

5.1. Condiții de calitate

Caracteristicile produsului corespund legislației în vigoare care are ca obiectiv general protecția vieții și sănătății umane.

Propietățile fizico-chimice la produsul Votca Voronskaya se încadrează în limitele prevazute in tabelul următor.

Tabel 5.1. Analiza produsului Voronskaya

Votca “SABER” obținută prin procedeul descris anterior se omogenizează prin barbotare cu aer de jos în sus pe toată suprafața bazinului de preparare, printrun sistem automat. Produsul omogenizat se lasă minim 48 de ore pentru macerare, timp în care se prelevează probe, pentru efectuarea analizelor fizico-chimice.

În condițiile în care, rezultatele sunt corespunzatoare se trec in “ Registru de analize produse finite”, se aduce la cunostință responsabilului cu producția în vederea îmbutelierii.

În cazul unor rezultatele necorespunzatoare se face corecția neconformității, produsul se barbotează în vederea omogenizării, după care se aduce la cunoștință responsabilului cu producția.Produsul este adus automat pe linia de îmbuteliere într-un dozator, de unde este trecut printr-un sistem automat de umplere prevăzut cu 16 cuiburi de umplere în butelii de sticlă personalizate de 500; 1000 ml, după care se capsează, se etichetează, se timbrează, se capișonează și apoi se înscripționează.

5.2. Verificarea calității

Verificarea calității produsului finit se face prin verificări de lot și periodice.

Prin lot se întelege cantitatea de produs existentă într-un tanc de preparare pregătit pentru îmbuteliere.

La verificarile de lot din tabelul 5.2. se analizează urmatorii parametri: 1; 2; 3; 4; 5; 6, probele fiind prelevate din tancul de preparare produs finit.

Verificarea clătirii buteliilor de sticla se face vizual.

Verificarea preambalatelor se face printrun plan de esntionare nedistructiv care nu implică deschiderea sau distrugerea ambalajelor.

Verificarea volumului nominal se face la începerea lucrului sau ori de cite ori este nevoie.

Mărimea lotului care se verifică este constituit din preambalate cu același volum nominal, de același tip, din aceeași sarjă, ambalate în acelaș loc și în același timp conform urmatorului tabel:

Tabel 5.2. Verificarea calității produsului finit

Primul numar de preambalate controlate va fi egal cu nr. de unități din primul eșantion, astfel cum este indicat in plan:

-dacă numărul de unități neconforme găsite în primul eșantion, este mai mic sau egal cu primul criteriu de acceptare, lotul se consideră acceptat din punct de vedere al acestei verificări.

-dacă numărul de unități neconforme găsite în primul eșantion este mai mare sau egal cu primul criteriu de respingere, lotul se consideră respins.

-dacă numărul de unități necorespunzatoare găsite în primul eșantion se încadrează între primul criteriu de acceptare și primul criteriu de respingere se va verifica al II- lea eșantion, al cărui număr de unități este identificat în plan.

Dupa verificarea celui de al II- lea eșantion unitățile necoforme găsite în primul și al II- lea eșantion se adună si:

-dacă numărul total de unități neconforme găsite este mai mic sau egal cu al II- lea criteriu de acceptare, lotul se consideră acceptat din punct de vedere al acestei verificări.

-dacă numărul total de unități necorespunzatoare este mai mare sau egal cu al II- lea criteriu de respingere, lotul va fi respins

Criteriul pentru acceptarea sau neacceptarea lotului folosind metoda nedistructivă este prevazută in tabelul 5.3.

Tabel 5.3. Criteriul de acceptare sau neacceptare

în care:

Qn=cantitatea nominală a preambalatelor;

n=numărul preambalatelor din eșantionul prelevat pentru aceasta verificare;

s=abaterea Standard;

Verificările periodice se efectuează o data pe an sau ori de cate ori este necesar.

Verificările se efectuează pe loturi aflate în magazia de produse finite, pozitiile: 1; 2;3;4;5;6, din tabelul 5.2.

Rezultatele analizelor trebuie să se încadreze în limitele prevazute în Specificația Tehnică.

Producatorul garantează și pentru loturile care nu au facut obiectul acestor verificări, ele încadrandu-se în limitele de admisibilitate.

Probele pentru analize (alt laborator decât cel propriu) se prevăd cu eticheta și cu urmatoarele specificații:

Denumirea și adresa producatorului;

Denumirea produsului;

Data luării probelor;

Numele persoanei care a prelevat probele;

Se pastrează contraproba(trei luni);

5.3. Marcarea

Preambalatele sunt prevazute cu etichetă de indentificare, marcare și inscripționarea datei îmbutelierii produsului.

Eticheta de indentificare a produsului cuprinde urmatoarele specificații:

volumul nominal;

“e”-plasat in același câmp vizual cu volumul nominal;

concentrația alcoolică: 40% vol. la 200C;

lista de ingrediente;

cod de bare;

nr. ST

Eticheta de marcare este cu regim special, este aplicată individual pe preambalat, astfel încât deschiderea acestuia să deterioreze marcajul. Aceasta etichetă de marcare (timbru) are inscripționat un cod special, unic, conform legislației în vigoare.

5.4. Termenul de valabilitate

În conformitate cu legislația în vigoare la produsele cu concentrația alcoolică de 40% vol.,nu este necesară înscripționarea termenului de valabilitate.

Concluzii

Este necesar ca vodca “SABER” să își păstreze constanța calității parametrilor ingredientelor dar și înbunătățirea acestora având în vedere că profitul înregistrat de către producător asigură fidelizarea pieței dar și atragerea de noi clienți.

Vodca “A” și-a câștigat cotă de piață importantă în competiția pieței locale și naționale, cu giganții internaționali precum “Finlandia” sau „Absolut” gasindu-se alături de acestea în gama hotelurilor, restaurantelor și cafenelelor la o diferență de preț de aproximativ 25% mai mic.

Din punct de vedere al extinderii sortimentului de produs s-ar recomanda obținerea de produse pe bază de vodcă prin adăugarea de noi ingrediente în vederea măririi cotei de piață.

Bibliografie

1. Alexandru, A. (Edit), 2001–Whisky și Gin, Editura Alex-Alex și Leti Press, București.

2. Ashurst, Ph. R. (Coord) 2005 – Chemistry and Technology of Soft Drinks and Fruits Juices, Second Edition. Blackwell Publishing Ltd. Oxford U.K.

3. Banu C., 1998-Manualul inginerului de industrie alimentară, vol 1, Editura Tehnică, București.

4. Banu C., 1998-Manualul inginerului de industrie alimentară, vol 2, Editura Tehnică, București.

5. Banu (coord), 2007 – Suveranitate, securitate și siguranța alimentară, Editura ASAB, București.

6. Bărbulescu, Georgeta, 2003 – Merceologia alimentară, Editura Didactică și Pedagogică, București

7. Beceanu, D, 2007 – Tradiția distilării fructelor și a subproduselor viticole în mediul sătesc românesc, SIRAR vol. XXIII – Bacău – Satul românesc în context european, Editura Magic Print, Onești.

8. Beceanu, D. și colab, 2004 – Etudes concernant les technologies d’ameloration aceleree des distillats frais de pomme, Lucrări științifice, seria Horticultură, U.Ș.A.M.V. vol. 48, pag. 877-886, Iași.

9. Beceanu, D., Coșofreț S., Apetăchioaiei V., Roman Camelia, Radu Roxana, 2004 – Etudes concernant les technologies d’ameloration aceleree des distillats frais de pomme, Lucrări științifice, seria Horticultură, U.Ș.A.M.V. vol. 47, pag. 877-886, Iași.

10. Beceanu, D. 2006 – Opțiunea nealcoolică și slab alcoolicăprivind producția și consumul băuturilor într-o perspectivă istorică, Volumul Simpozionului Național S.I.R.A.R., ediția a XXII-a, Dej.

11. Beceanu, D., 2007 – Romanian distillates, tradition and landmarks, Lucrări Științifice, seria Agricultură, U.Ș.A.M.V. vol. 50, Iași.

12. Beceanu, D., 2000 – Sortimentil românesc de băuturi alcoolice distilate din fructe, Lucr. Științifice U.Ș.A.M.V. Iași, Seria Horticultură, vol 43, Iași.

13. Beceanu, D., 1995 – Distilarea și băuturile alcoolice distilate, menționate în vechi documente istorice din Țările Române,Simpozionul S.I.R.A.R., Arad.

14. Beceanu, D., 1996 – Distilation et commerce de boissons distilee au Moyner Age sur le territoire habite par les Rumains. Lucrări Științifice U.A.I. Iași, seria Horticultură, vol. 39, Iași.

15. Beceanu, D., 1994 – Meșteșugul distilării alcoolului în Țările Române până în perioada interbelică. Al XIV lea Simpozion Național de Istorie și Retrologie Agrară din România, Bacău.

16. Beceanu, D., 2000 – Sortimentul Românesc de băuturi alcooice distilate din fructe, Lucr. Științifice U.S.A.M.V. Iași, Seria Horticultură, vol 43, Iași.

17. Bîrcă, Adriana, 2002 – Merceologia produselor alimentare Editura Didactică și Pedagogică, București.

18. Brevans J., 1948 – La fabrication des liqueurs, Librairie J.B. Bailliere et fils, Paris.

19. Cyimesi J., Solyan L., et al., 1979 – Manualul industriei drojdiei și alcoolului, Editura Agricolă, Budapesta.

20. Delos G. 1993 – Les Alcools du monde. Editura Hatier, Paris.

21. Gasnier, V., 2005 – Drinks, Editura Dorling Kindersley, U.K.

22. Godea, I., – Din etnologia cumpătării. Palinca, țuica și vin arsul la români. Edit.

23. Gritiuk I.G., Roiter I.M., 1955 -Tehnologia fabricării lichiorurilor și a rachiurilor industriale, Editura Tehnică, București.

24. Herbert G., 2006 – Prepararea lichiorurilor. Edit. MAST, București.

25. Hopulele T., 1980–Tehnologia berii, spirtului și drojdiei, Universitatea Galați.

26. Messegue, M., 1998 – Băuturi naturale. Vinuri, sucuri, lichioruri, coctailuri. Edit. Venus

27. Meyr Elisabeth, 1993 – Coctailuri. Editura Aquila, Oradea.

28. Pomuhaci, N. și colab. 2002 – Țuica și rachiurile naturale, Editura Ceres, București.

29. Potec, I. Anghel, Gh., Potec, Elena, Beceanu, D., Savu Maria, 1988 – Schema tehnologică model pentru obținerea distilatelor din fructe. Lucrări Științifice I.A.I., Seria Horticultură, vol. 31, Iași.

30. Primiceri, A., 1995 – Comment preparer les liqueurs. Editura De Vecchi SA, Paris.

31. Staimberg, L., și colab., 1990 – Metode moderne de manipulare depozitare, transport și distribuire a mărfurilor agroalimentare, Editura Ceres, București.

32. Tanner, H. și Brunner, H. R, 1988 – La distilation moderne des fruits, Edit. Schwabisch.

33. Thonges, H., 1999 – Suc, vin, oțet și lichior de fructe, Editura MAST, București.

34. Monografia comunei Vorona, Jud. Botoșani

35. www.voronskaya.ro[accesat online în perioada 01.01.2013-01.04.2013]