Introducere……………………………………………………………………………………..1

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA, CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE MASTER DE LITERE Specializarea: Literatura engleză pentru copii și tineret

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator: Absolvent:

Conf. Dr. Univ. Delia Suiogan

Baia Mare,

2016

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA, CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE MASTER DE LITERE Specializarea: Literatura engleză pentru copii și tineret

Titlul

Coordonator: Absolvent:

Conf. Dr. Univ. Delia Suiogan

Baia Mare,

2016

CUPRINS

Argument…………………………………………………………..5

Capitolul I. BASMUL……………………………………….9-21

Definiții și trăsături

Definiții……………………………………………….9

Trăsături………………………………………………11

Originile basmului……………………………………..14

2.1.Teoria indo-europeană…………………………..14

2.2.Teoria mitologică…………………………………15

2.3.Teoria migraționistă……………………………..15

2.4.Teoria antropologică…………………………….16

2.5.Teoria geologului german Edgar Dacque..16

2.6. Teoria totemică……………………………………16

2.7. Teoria onirică……………………………………..17

Clasificarea basmelor…………………………………18

3.1.După categorii……………………………………..18

3.2.După subiecte………………………………………19

3.3.După motive………………………………………..19

3.4.După autor…………………………………………..19

Capitolul II. Interpretarea basmului…………………………

Forme de recuperare a sensului. Rolul structurilor simbolice……………………………..

Rolul simbolului în recuperarea sensului….

Structuri simbolice în basm. Sens și semnificare………………………………………….

Structuri simbolice comune în basmul românesc și în basmul englez……………….

Capitolul III. Comparație între trei basme……………….

“Povestea lui Harap-Alb”- Ion Creangă…..

“Albă ca Zăpada”- Frații Grimm…………

“Izvorul de la Capătul Pământului”- basm popular englez……………………………

Comparația……………………………….

Concluziile lucrării și propunerile………………………..

Bibliografie selectivă………………………………………….

Anexe…………………………………………………….

ARGUMENT

Lucrarea de față reprezintă o incursiune în lumea basmului. Am ales acest subiect datorită importanței pe care o are pentru fiecare dintre noi; importanță care a fost surprinsă și de către doamna profesoară Alina Pamfil care spunea: “ Faptul că, de atâta vreme, copiii se cresc cu mituri și basme este dovada încrederii pe care umanitatea o are în forța lor modelatoare.” Toți ne amintim cu mare drag de basmele copilăriei noastre, de bunicii sau de bunicuțele noastre care ne țineau pe genunchi și ne spuneau basme care și azi răsună în mintea și în sufletul nostru. Oare putem noi uita de “Fata babei și fata moșneagului” și de povețele care-i urmau? Sau putem uita de “Făt-Frumos cu părul de aur”, de “Greuceanu” sau de “Prâslea cel voinic și merele de aur” etc.? Putem noi uita zilele sau nopțile ploioase în care tata sau mama ne citea basme precum: “Scufița Roșie”, “Cenușăreasa”, “Prințul fermecat” etc? Nu, niciodată nu vom uita aceste clipe minunate, iar acest lucru m-a împins spre studiul basmului. Iar această părere este susținută și de unii specialist, ca de exemplu Atanasie Păunescu, care afirma: “Ne-am depărtan noi de lumea basmelor prin felul vieții, prin vârstă și cunoștințe, dar acea lume, încă trăește undeva și veșnic va trăi, retrasă într’un fund al lumii, ascunsă într’un colțisor al sufletului.(…) Spun și or tot spune basme, unii țărani bătrâni, în lungile seri de iarnă, ca să-și uite urîtul și nevoile vieții. Vor mai fi copii și tineri, cari să găsească plăcere în ascultarea «poveștilor din bătrâni», sau vor lua cartea și vor citi cele «de prin lume adunate și la lume iarăși date».”

Această lucrare este împărțită în trei capitole. Primul capitol este dedicat basmului în general și cuprinde subcapitole precum: 1. Definiția și caracteristicile- apar tratate trăsăturile principale, 2. Originile basmului- în acest subcapitol se studiază teoriile referitoare la originea basmului ( teoria indo-europeană, teoria indianistă, teoria antropologică, teoria lui Edgar Dacque- geolog german etc.)., 3. Clasificarea basmelor- acest subiect este cel mai controversat, deoarece de-a lungul timpului specialiștii au dat tot felul de clasificări mai mult sau mai puțin ciudate și nefolositoare. Avem, de exemplu, clasificarea oferită de către Volkov- o clasificare făcută pe baza motivelor literare întâlnite într-un anumit basm; mai avem și clasificarea lui Aarne, precum și altele.

Al doilea capitol este Interpretarea basmului . În acest capitol ne-am propus să deslușim misterele basmelor, să le descompunem pas cu pas pentru a pătrunde în lumea lor minunată și să aflăm toate sensurile pe care ni le oferă prin intermediul simbolurilor. Așa că subiectul principal este simbolul și rolul pe care îl joacă în basme ( atât în basmele românești cât și în cele străine).

Ultimul capitol este destinat unei comparații între trei basme din literaturi diferite (literatura română, literatura germană și literatura engleză). M-am gândit ca literatura română să fie reprezentată de către basmul “Povestea lui Harap-Alb”, scris de Ion Creangă. Literature germană să fie reprezentată de cei mai faimoși scriitori de basme, și anume, Frații Grimm, iar din basmele lor am ales “Albă ca Zăpada”. Cum lucrarea nu ar fi fost completă fără un basm reprezentativ pentru literatura engleză, ne-am gândit să alegem un basm popular, și anume, “Izvorul de la Capătul Pământului ”. Am făcut această alegere (doua basme culte și unul popular) pentru ca această lucrare să cuprindă și informații despre basmul cult și basmul popular, și mai mult de atât, să le surprindem pe cele două într-un paralelism care să scoată la iveală asemănările și deosebirile și poate chiar și plusurile și minusurile lor. Pe fiecare basm îl vom tratat separat, îl vom analiza , după care vom face o comparație între ele. Lucrarea de față se adresează persoanelor de toate vârstele, de la copilași dornici să învețe, să exploreze, până la vârstnici care rememorează cu nostalgie clipele din copilărie sau din tinerețe. Iar scopul acestei lucrări este de a oferi o imagine cât mai amplă asupra basmului, de a clarifica unele neînțelegeri, dar și de a completa informația deținută cu păreri personale-acolo unde este cazul.

Capitolul I. BASMUL

1.DEFINIȚII ȘI TRĂSĂTURI:

1.1. DEFINIȚII:

Cea mai frumoasă definiție a basmului ne este dată de George Călinescu în cartea “Estetica basmului”: “…basmul este o operă de creație literară, cu o geneză specială, o oglindire în orice caz a vieții în moduri fabuloase ”; poate că această definiție nu este completă ( dacă ne gândim la definițiile pe care le întâlnim în manualele școlare), dar ea este, cu siguranță, cea mai apropiată de ceea ce reprezintă basmul pentru noi, pentru toate popoarele.

Deoarece am pomenit definițiile pe care ni le oferă manualele școlare, simt nevoia de a da exemple de astfel de definiții. Așadar într-un manual pentru clasa a zecea întâlnim următoarea definiție: “Basm-specie epică, narațiune având caracter supranatural, în care personajele, cele mai multe fabuloase (zmei, zâne, căpcăuni etc.) sunt purtătoare ale unor valori simbolice. ”, iar într-un manual pentru clasa a șasea: “Basmul este opera epică în proză sau în versuri cu răspândire mondială, în care se narează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare (feți-frumoși, zâne, animale năzdrăvane etc.) aflate în luptă cu forțe ale răului, simbolizate de balauri, zmei, vrăjitoare etc. pe care le biruie în cele din urmă. ”

Făcând o comparație, între cele trei, se înțelege la ce mă refeream când am spus că definiția lui George Călinescu nu este completă; și anume: Călinescu nu face referire la personaje, nu face referire la acțiune (lupta dintre bine și rău), nu face referire nici la simboluri, precum nici la multe alte lucruri.

1.2.TRĂSĂTURI:

Atunci când vine vorba despre o operă literară în mintea fiecăruia apare întrebarea “Prin ce se remarcă aceasta? Ce definește această operă? Care sunt trăsăturile ei specifice?”. Ei bine, pentru a putea răspunde acestor întrebări (fără a particulariza), voi schița câteva trăsături generale ale basmului și le voi împărți pe categorii pentru a le observa cu mai multă ușurință:

Structura: este o operă de dimensiuni mari care prezintă lupta dintre bine și rău; luptă din care iese mereu învingător eroul.

Apar formulele specifice basmului: inițiale (ex. «A fost odată ca niciodată…»), mediene (ex. «Dumnezeu să ne ție, ca cuvântul din poveste, înainte mult mai este »), finale (ex. «Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă; cine se duce acolo be și mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă.»).

De menționat că finalul este aproape tot timpul unul fericit. Atanasie Păunescu în cartea sa, “Basmul în cultura integrală” spunea prin: “«au făcut nuntă mare, împărătească și trăesc fericiți». Acest sfârșit ne dovedește bunul simț de a termina povestirea atunci când se cuvine, și ne lasă aceeaș impresie de continuare, ca și linia care închipue orizontul îndepărtat în tablouri: Linia face marginea desenului, însă ne silește să ne închipuim dincolo de ea spații nemărginite.”

Apar multe motive literare, care au rolul de a consolida basmele; “Motivul e materialul, cărămida, varul etc. din care se construiește clădirea numită basm.”.Exemple de motive: motivul călătoriei, motivul luptei, motivul iubirii etc.

Apariția numerelor fatidice (3, 7, 9 și 12), dar și a obiectelor magice (oglinda, bagheta etc ) este un alt indiciu că avem de-a face cu un basm.

Actiunea: este relativ simplă și se bazează pe lupta dintre bine și rău; așa cum am precizat și mai sus. Unii specialiști consideră că acest lucru este unul bun, deoarece ne este prezentat doar ce e important, restul fiind trecute sub tăcere: “În basm se trece în grabă la fapte, uitându-se amănuntele nefolositoare.”

Totul se poate desfășura pe două teritorii; unul al binelui și celălalt al răului sau există situații în care nici măcar nu este specificat lucrul acesta, ci se spune doar că eroul merge «peste mări și țări…». I.A. Candrea numea aceste două teritorii lumea albă și lumea neagră și le descria în următorul fel: “Acțiunea basmului se petrece în lumea albă, care e aceași cu lumea în care trăim noi, deși găsim în ea elemente ce aparțin domeniului supranatural. (…) Opusă lumii albe este lumea neagră, tărâmul celălalt, rabă la fapte, uitându-se amănuntele nefolositoare.”

Totul se poate desfășura pe două teritorii; unul al binelui și celălalt al răului sau există situații în care nici măcar nu este specificat lucrul acesta, ci se spune doar că eroul merge «peste mări și țări…». I.A. Candrea numea aceste două teritorii lumea albă și lumea neagră și le descria în următorul fel: “Acțiunea basmului se petrece în lumea albă, care e aceași cu lumea în care trăim noi, deși găsim în ea elemente ce aparțin domeniului supranatural. (…) Opusă lumii albe este lumea neagră, tărâmul celălalt, care se găsește în fundul pământului, în care intri printr-o groapă adâncă sau printr-o peșteră (…) sau într-o pădure întunecoasă cu codri uriași, sau în fundul mărilor, la capătul pământului ori unde “și-a înțărcat dracul copiii”.”

Personajele: numărul lor este destul de mare și fac parte din două categorii; o categorie reprezentată de personajele positive (și aici includem și ajutoarele eroului) și una de personajele negative. Despre toate aceste personaje, Candrea spunea că: “sînt ființe umane peste care domnesc împărați și împărătese, ale căror domnițe sînt îndrăgostite mai totdeauna de Feți-frumoși. Moșnegii, babele, ciobanii etc. nu lipsesc, după cum nu lipsesc nici zînele, ielele, ursitoarele ș.a. Dintre ființele monstruoase basmele sînt populate de uriași, pitici, căpcăuni, oameni pe jumătate animal și jumătate om…”

Consider necesar să accord mai multă importanță eroului, așa că în rândurile care urmează vom discuta mai mult despre el. Trebuie să spunem că eroul se bucură de un statut special. E obligatoriu ca el să fie mezinul, să fie înzestrat cu trăsături deosebite și să se bucure de dragostea unei prințese minunate, chiar dacă nu e posibil ca el să-i mărturisească ce simte ;“Eroul basmului nu știe să-și declare dragostea sa, și de-ar ști, nici odată n’ar îndrăzni să facă aceasta, căci mărturisirea ar fi cea mai mare crimă în contra sfințeniei iubirii.” Tot în legătură cu aceste personaje, același autor, Atanasie Păunescu, remarcă egalitatea dintre ele, dar și faptul că amandoi au același statut, de erou și de eroină: este ”o perfecta egalitate între erou și eroină: fiecare dorește să câștige prin meritele și prin puterile sale pe celălalt. Se gândește numai la ceea ce trebue să facă însuș, fiind cu totul sigur că celălalt va corespunde așteptărilor sale.” Cât despre isprăvile eroului nu putem spune decât că ele nu ar fi fost încununate cu succes dacă nu ar fi avut parte de ajutorul unor personaje himerice.

Doresc să menționez că nu am adăugat și alte trăsături, referitoare la autor, deoarece nu avem intenția de a clasifica deja basmele.

ORIGINILE BASMULUI:

Despre geneza basmelor s-au preocupat mai mulți specialiști, care rând pe rând au elaborate diferite teorii. Dintre aceste teorii menționez: teoria indo-europeană, teoria mitologică, teoria migraționistă sau difuzionistă, teoria geologului german Edgar Dacque, teoria totemică și teoria onirică.

2.1.Teoria indo-europeană: despre această teorie se spune că a prins contur datorită lui W. Grimm care: “…constatând asemănarea uimitoare între motivele diverse ale basmelor germane și ale basmelor altor popoare, emite prima teorie cu privire la originea basmelor. E teoria indo-europeană, arică sau ariană, care susține că, după cum limbile europene sînt rămășițele prefăcute în decursul veacurilor ale unei singure limbi vorbite în Asia și numită limba arică, tot astfel basmele sînt rămășițe păstrate prin tradiție, din tesaurul de povestiri ale unui popor, care în cursul anilor, s’a răspândit în toate părțile ajungând și în Europa.”

Se pare că această teorie a fost acceptată și chiar folosită timp de 50 de ani, cu toate că ea e total falsă.

2.2.Teoria mitologică- a fost formulate de Max Muller, care îi dă dreptate lui W.Grimm (că originea este una indo-europeană), doar că argumentul lui se bazează pe mituri. El e de părere că toate basmele au la bază mituri indo-europene.

2.3.Teoria migraționistă- a fost formulată de Theodor Benfey și susține că: “…toate basmele își au originea în India de unde s’au răspândit în toată lumea, fie pe cale orală, la început, fie prin traduceri scrise mai tîrziu.”. Această teorie vine să contrazică primele două teorii. Așadar, după Benfey, basmele au fost create în templele călugărilor budiști, după care s-au răspândit prin intermediul migrației popoarelor.

2.4. Teoria antropologică- formulată de Andrew Lang susține că basmul nu a fost împrumutat de la nimeni, deoarece el este un produs spontan: “Basmul nu mai e un împrumut de la Indieni, basmul nu mai e un produs al populației primitive ariene, ci e un produs spontan aici, dincolo, aiurea, pretutindeni al aceluiași spirit simplist al omului primitive, al omului din prima fază a civilisațiunei sau mai bine din primul stadiu al vieții lui pe pamînt.”

2.5. Teoria geologului german Edgar Dacque- el afirmă că toate aceste basme nu sunt altceva decât produsul imaginației oamenilor dintr-o anumită perioadă, cu toate că acești oameni au trait pe vremea monștrilor și i-au văzut. Paradoxal.

2.6. Teoria totemică-a fost elaborată de A. van Gennep și face referire la apariția animalelor în basme. El este de părere că apar aceste animale în basme pentru că fiecare comunitate dintr-o anumită perioadă credea în protecția unui anumit animal. Prin urmare în basme apar multe animale deoarece animalele considerate sacre se tot schimbau în concepția oamenilor primitivi.

2.7.Teoria onirică a fost elaborată de Bogdan Petriceicu Hașdeu și susține că are la bază visul. Așa se înțelege de ce basmul nu este bine delimitat în timp și spațiu, dar și din ce cauză apar lucrurile/ caracteristicile personajelor hiperbolice.

După ce am spus câteva lucruri despre aceste teorii, nu pot decât să spun că nu o împărtășesc pe niciuna în totalitate, dar că accept în mare parte teoria onirică.

Însă, împărtășesc în totalitate părerea lui Atanasie Păunescu, că basmul e o moștenire: “El (basmul) este mai ales al celor neștiutori, nevoiași, disprețuiți- al tuturor celor ce văd pe alții mai superiori decât ei. (…) Noi îl avem ca o moștenire a trecutului și-l folosim într’o părticică a vieții noastre sufletești. Nu-l datorăm nici unui autor și dacă am trăi astăzi într’o lume a basmului, am putea zice: Basmul este al tuturor; se naște neîncetat și trăește în orice minte, fondul lui fiind patrimoniul oricărei inteligențe omenești.”

3.CLASIFICAREA BASMELOR:

Conform lui V.I. Propp, “Clasificarea este una din primele și cele mai importante trepte ale cercetării.”, deoarece: “O clasificare corectă constituie una din primele trepte ale descrierii științifice. De corectitudinea clasificării depinde și justețea cercetării ulterioare.” Majoritatea informațiilor din acest subcapitol sunt luate din cartea “Morfologia basmului” și ne propunem ca într-o primă fază să tratăm clasificarea după cum apare scrisă în cartea lui; așadar, clsificarea se va face astfel:

3.1Clasificare pe categorii:

1) Clasificarea propusă de folcloristul rus V.F. Miller, care împărțea basmele în: basme fantastice, basme nuvelistice și basme cu animale. 2) Clasificarea propusă de Wilhelm Wundt, care împarte basmele în șapte tipuri: basme-apologuri mitologice, basme pur fantastice, basme și apologuri biologice, apologuri pur animaliere, basme «despre origine», basme și apologuri glumețe și ultimul tip: apologuri morale.

3.2. Clasificare după subiecte:

1) Clasificarea lui R.M. Volkov este alcătuită din 15 subiecte; dintre acestea menționăm: punctul de înnodare a intrigii, după numărul personajelor principale, după firea eroului etc.

2) Clasificarea folcloristului finlandez Antti Aarne- el numește aceste subiecte, tipuri și a clasificat basmul în: basme cu animale, basme propriu-zise și ultimul tip: anecdote.

3.3. Clasificare după motive: este o clasificare propusă de Volkov și a procedat în următorul fel: “Fiecărui motiv îi corespunde un semn convențional- o literă și o cifră, sau o literă și două cifre. Motivele mai mult sau mai puțin asemănătoare sînt notate cu una și aceeași literă, dar cu cifre diferite.”

3.4. Clasificare după autor: chiar dacă avem toate aceste clasificări, eu sunt de părere că singura clasificare corectă este cea în funcție de autor, pe care nu am amintit-o până acuma. Și anume: basmul popular și basmul cult. Deosebirea majoră dintre cele două constă în faptul că basmul popular nu are autor, pe când basmul cult are un autor.

Toate celelalte nu sunt viabile. Și o să dau ca exemplu clasificarea lui Miller ( cu toate că la fel de bine aș putea lua oricare altă clasificare); de ce nu putem noi să încadrăm un basm cu animale la basme fantastice? Oare ce apare acolo…chiar și animalele, nu țin de fantastic? Pot animalele să dețină în realitate puterea cu care sunt înzestrate în basm? Ei bine, nu! Atunci clasificarea nu este corectă, ea prezintă multe lacune care demonstrează acest lucru.

BIBLIOGRAFIE

Ovidiu Bârlea, „Introducere în antologie de proză populară” Epică,vol.I, E.P.L. 1996

Corneliu Crăciun, „Metodica predării limbii și literaturii române”, Editura Emia,Deva, 2001

Florin Cioban, „Folclorul copiilor”, Editura Napoca Star, Cluj, 2006

Octavia Costea, Florica Mitu, Eugenia Vasilescu, „Literatura pentru copii”, manual pentru clasa a- XII-a,E.D.P. București 1999

Cornelia Stoica, Anica Vlăduț, Ioan Derdișan, „Metodica predării limbii române”, Biblioteca revistei Familia , Oradea , 1999

Vistian Goia, „Literatura pentru copii și tineret”,Editura Dacia Educational , Cluj-Napoca, 2003

Andrei Alexandra, „Valori etice în basmul fantastic românesc”, București , 1979

Candrea I.Aurel, „Lumea basmelor”, București ,Facultatea de litere și Filozofie , 1932

G. Călinescu, „Estetica basmului”, București , E.S.P.L.A. 1956

Cosmovici Andrei, „Psihologie generală”, Editura Polirom , Iași, ,1996

.Eliade Mircea, „Aspecte ale mitului” , București , Univers ,1978

Florin Cioban, „Literatura pentru copii”, Editura Universitatea din Oradea, 2008

B.P. Hașdeu, „Studii de folclor”, Editura Dacia , București, 1979

Speranția Eugen, „Basmul ca mijloc educativ, Studii de folclor și literatură” , București , ESPLA, 1967