Banuiala Rezonabila

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța problemei abordate. Actualitatea problemei bănuielii rezonabile este confirmată și de reflectarea programelor guvernamentale a fenomenului dat ca pe o manifestare socială periculoasă și negativă. Utilizarea oficială a termenului de „bănuială rezonabilă” se motivează prin existența viziunilor conceptuale distincte. Problema rezultă din nivelul scăzut al culturii juridice a cetățeanului, societății și organelor abilitate ale statului în întregime, generat de predispoziții social–psihologice și politice. Trăsătura specifică bănuielii rezonabile o constituie, în opinia noastră, nu atît capacitatea de a bănui, suspecta pe cineva de comiterea unei infracțiuni, ci conceptul de a bănui rezonanabil pe acel cineva, cu alte cuvinte capătă importanță nu atît bănuirea ci rezonabilitatea bănuirii unui subiect de comitere a unei infracțiuni.

Îmbunătățirea sistemului juridic din Republica Moldova se realizează, mai presus de toate, pentru a consolida garanțiile drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în cadrul procedurilor penale, și aduce în prim-plan problema statutului participanților în procesul penal. Din multitudinea subiecților la un proces penal, la moment, bănuitul este cel ce ridică cele mai multe întrebări, deoarece anume la etapa bănuielii, după cum ne demonstrează practica, se încalcă cel mai des drepturile persoanei. Principalul motiv fiind lipsa de reglementare normativă a procedurii penale la etapa bănuielii.

Modificările efectuate în ultimii ani în ceea ce privește statutul bănuitului așa ca: extinderea dreptului la apărare, controlul jurisdicțional al arestării, ș.a. nu au eliminat cauzele problemei – bănuiala ca o instituție a procesului penal rămâne în esență acea „pată albă” în legislația procesual penală.

Vechiul Cod de procedură penală prevedea numai posibilitatea reținerii persoanei bănuite de săvârșirea unei infracțiuni (art. 104 alin. (1)). Până în anul 1992, persoana bănuită, în general, precum și cea reținută, în special, nu aveau dreptul să aibă un apărător, iar prin Legea nr. 992 din 1 aprilie 1992 acest drept a fost prevăzut pentru bănuitul reținut, respectiv modificându-se art. 104 alin. (3) CPP. Conform art. 104 alin. (4) CPP, cu privire la fiecare caz de reținere a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni, organul de cercetare penală era obligat să întocmească un proces-verbal, în care să indice temeiurile, motivele, ziua și ora, anul și luna, locul reținerii, explicațiile persoanei reținute, ora întocmirii procesului-verbal și în decurs de 24 de ore să comunice despre aceasta în scris procurorului. Situația s-a schimbat o dată cu adoptarea Constituției Republicii Moldova din 1994, care în art. 25 alin. (3) prevedea că reținerea nu poate depăși 24 de ore; respectiv, Codul de procedură penală a fost modificat în acest sens prin Legea nr. 258-XIII din 3.11.1994, stabilindu-se că ,,în decursul a 6 ore de la întocmirea procesului-verbal persoana care l-a întocmit prezintă procurorului o comunicare scrisă privitoare la reținere”. În decursul a 24 de ore de la întocmirea procesului verbal cu privire la reținere procurorul era obligat să elibereze mandatul de arestare ori să pronunțe ordonanța privind eliberarea persoanei reținute.

Practica organelor de investigație a ridicat în legătură cu conceptul de bănuială rezonabilă atât de multe întrebări, la care Codul de procedură penală nu oferă răspunsuri. Vom enumera doar unele dintre ele. Legea nu conține o definiție expresă a bănuielii, oferindu-ne doar posibilitatea de a o concepe din definiția bănuitului, prevăzută de art. 63 CPP al Republicii Moldova: „Bănuitul este persoana fizică față de care există anumite probe că a săvîrșit o infracțiune pînă la punerea ei sub învinuire”. Această abordare a conceptului de bănuială nu dezvăluie adevărata sa natură, în primul rând, pentru că bănuiala este formulată prin intermediul constrângerii, mai ales că nu constrîngerea este cea care ar sta la baza apariției bănuielii, ci invers bănuiala poate impune o măsură de constrîngere, pe de altă parte, reținerea bănuitului și utilizarea unei măsuri de constrîngere față de acesta nu este exhaustivă tuturor situațiilor în care o persoană cade sub suspiciunea organelor de urmărire penală. Actuala lege procesual penală nu menționează punctele de referință de la care începe bănuială, ea nu oferă un act juridic prin care unei persoane i se conferă statutul de bănuit/calitatea și greutatea specifică probatoriului, ea nu conține exact începutul perioadei de existență a persoanei bănuite; nu prevede forma de scoatere de sub incidența bănuielii, dacă aceasta nu s-a confirmat etc. Ca rezultat al imperfecțiunilor existente în legislația procesual penală, sunt afectate ambele părți implicate la etapa de bănuire, atît autoritățile de urmărire penală precum și persoana ce a fost bănuită. Organele de urmărire penală completează vidul juridic existent prin metodele și mijloacele generate de practică, și care de cele mai multe ori nu oferă eficiența procedurii penale și nu îndeplinește cerințele de protecție a drepturilor și intereselor individului, iar persoana bănuită interacționează cu un oarecare arbitrariu din partea organelor de drept.

Necesitatea acerbă de completare a cunoștințelor deja existente și efectuarea de noi cercetări juridice, teoretice și practice legate de geneză, esență, și formele de manifestare a bănuielii rezonabile în cadrul societății contemporane determină relevanța subiectului tezei.

Toate cele menționate mai sus au determinat actualitatea temei date.

Scopul și obiectivele tezei constă în conturarea și promovarea unui concept al bănuielii rezonabile desprins din reglementările legislației procesual penale și susținut cu jurisprudența națională și internațională.

În baza dezideratului teoretic materializat în scopul investigației, propunem realizarea următoarelor obiective:

Analiza legislației procesual – penale naționale și internaționale ce reglementează bănuiala rezonabilă;

Identificarea prin intermediul analizei legislației procesual – penale a unei baze metodologice a instituției bănuielii rezonabile;

Studierea jurisprudenței în materia bănuielii rezonabile;

Determinarea semnificației bănuielii rezonabile în cadrul procesului penal;

Identificarea esenței și accepțiunilor bănuielii rezonabile;

Examinarea bănuielii rezonabile prin intermediul temeiului răspunderii penale;

Elucidarea efectelor și limitelor bănuielii rezonabile;

Stabilirea particularităților bănuielii rezonabile în cadrul activității speciale de investigații;

Analiza și caracteristica dreptului la apărare prin prisma bănuielii rezonabile.

Examinarea jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului privind bănuiala rezonabilă;

Identificarea cauzelor și condițiilor violării dreptului la libertate și siguranță în Republica Moldova;

Analiza și evaluarea reglementărilor privind bănuiala rezonabilă în legislația altor state aparținînd diferitor sisteme de drept.

Noutatea științifică a rezultatelor obținute derivă din tentativa de a face o analiză minuțioasă, din punct de vedere a legislației procesual – penale a conceptului de bănuială rezonabilă, în general, și al exprimării sale în diferite etape ale procesului penal, în special, prin intermediul de interacțiune al conținutului și formelor de manifestare a bănuielii rezonabile, delimitînd-o pe cea din urmă de instituția acuzării, cît și prin prezentarea aspectelor teoretice și practice legate de explicarea bănuielii rezonabile, dar și a elementelor sale componente.

Astfel, în cadrul cercetării au fost supuse unei analize pertinente următoarele aspecte:

Interpretarea științifică a bănuielii rezonabile ca concept generic, forma, esența, principalele caracteristici;

Cercetarea și stabilirea interconexiunilor dialectice de conținut ale bănuielii rezonabile, suspiciunii și motivelor verosimile;

S-a elucidat majoritatea abstracțiilor teoretice ce constituie baza teoretico – metodologică a definirii bănuielii rezonabile și a altor concepte similare, propunîndu-se propria definiție;

S-a determinat baza normativ-juridică pentru realizarea unei imagini clare a situației actuale în domeniul legislativ, ce vizează bănuiala rezonabilă în diferite state ale lumii;

S-a cercetat un set de abordări teoretice și practice privind examinarea bănuielii rezonabile în contextul corelației dintre dreptul obiectiv și dreptul subiectiv, uzul și abuzul de drept, dreptul subiectiv și a împuternicirilor legale, dar și în contextul realizării dreptului;

S-a constatat că bănuiala rezonabilă este condiționată de conținutul și obiectivele activității procesual penale și are ca scop indicarea statutului (a relației juridice) stabilite între organul de urmărire penală pe de o parte și cetățeanul pe de altă parte, în cursul investigației preliminare în implicarea persoanei la infracțiunea în circumstanțe care exclud posibilitatea de a fi acuzat;

Geneza bănuielii rezonabile, adică procesul de formare a acesteia, legalizarea și verificarea într-un anumit caz penal este un sistem logic de etape succesive, ce includ:

primirea unei informații;

analiza ei juridică;

formarea bănuielii, adică identificarea elementelor sale componente: fapta criminală, comiterea acesteia de o persoană concretă și desigur vinovăție acestei persoane.

realizarea formală a bănuielii;

verificarea bănuielii în scopul confirmării sau neconfirmării ei.

Bănuiala rezonabilă reprezintă un element de bază în cadrul institutului procesual – penal de atragere a persoanei la răspundere penală, deținînd locul unei etape preliminare și jucînd rolul unei ipoteze rezonabile cu privire la comiterea infracțiunii de persoana dată. Bănuiala rezonabilă are unele proprietăți comune cu acuzația:

înaintarea față de bănuit a bănuielii, care, de facto, reprezintă afirmarea din partea organelor de drept a implicării la comiterea faptei, cu indicarea încadrării juridice a ei;

existența unui statut special – cel de bănuit, cu o poziție procesual ce are multe similitudini cu cel de acuzat;

posibilitatea aplicării bănuitului unor măsuri de constrîngere;

dreptul bănuitului la fel ca și al acuzatului, la apărare.

Motivele bănuielii sunt datele reale (informații), indicând implicarea unei persoane la comiterea crimei. În cadrul procedurii penale temei pentru apariția unei bănuieli rezonabile sunt: referința la o persoană în decizia pentru pornirea urmăririi penale, autodenunțul, prezența în cauza penală a probelor ce indică spre individ ca participant al unei infracțiuni, existența unor alte date ce dovedesc implicarea individului la comiterea infracțiunii;

S-au făcut unele concluzii și recomandări prezentate parțial în contextul capitolelor, dar mai ales la finele lucrării, privind eficientizarea activității procesual – penale la etapa bănuirii, fapt ce demonstrează existența unor probleme actuale și necesitatea de a cerceta ulterior această instituție juridică.

Problema științifică soluționată constă în elaborarea instrumentarului de identificare și fundamentare științifică a conceptului de bănuială rezonabilă, fapt ce a condus la clarificarea semnelor lui distinctive în vederea impactului bănuielii rezonabile asupra relațiilor procesual – penale.

Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării derivă din rezultatele și concluziile obținute pe parcursul cercetării aspectelor teoretico – practice a problemei bănuielii rezonabile și prezintă o serie de soluții cu certă valoare teoretică și practică. Semnificația teoretică a cercetării constă în faptul că aceasta aduce cu sine o abordare nouă a esenței conceptului de bănuială rezonabilă, ca instituție de bază a realității juridice, formulează o prescripție teoretică generală a bănuielii rezonabile.

Semnificația practică a tezei constă în faptul că rezultatele și concluziile pot fi folosite pentru îmbunătățirea dreptului procesual penal și a practicilor de investigație. Punerea în aplicare juridica și practică a conceptului bănuielile va îmbunătăți în mod semnificativ eficiența întregii proceduri penale, în special în stadiile inițiale ale investigației. Acest lucru, la rândul său, ar trebui să contribuie la consolidarea garanțiilor drepturilor și intereselor legitime ale unui bănuit într-un proces penal. Lucrarea este importantă din mai multe perspective: necesitatea acoperirii unor elemente de investigație științifică, implicării cu acest studiu în limitele activității didactice, ajustării activității de aplicare a normativului penal la cerințele și spiritul dispozițiilor normative nu numai constante, ci și a celor variabile (de blanchetă), operării modificărilor de cadru normativ.

Valoarea aplicativă a cercetării constă în posibilitatea aplicării rezultatelor în activitatea organelor de drept, organelor de creație legislativă cu scopul perfecționării legislației în vigoare. Sugestiile elaborate în cadrul cercetării, concluziile și recomandările pot fi utilizate atît în procesul de elaborare a programelor analitice, cît și în procesul de desfășurare a cursurilor de Drept procesual penal, Drept penal ș.a.

Aprobarea rezultatelor cercetării. Materialele cercetării și-au găsit reflectare în publicațiile autorului cu tema tezei, în referatele expuse la ședințele catedrei iar rezultatele cercetării în cadrul comunicărilor științifice ale autorului la diverse conferințe teoretico-practice, cele mai importante fiind:

Articolul

Articolul

A

A

Sumarul compartimentelor tezei. Structura lucrării este condiționată de conținutul acesteia, scopul, obiectivele investigării tezei de doctorat și este subordonată unei logici de cercetare. Lucrarea constă din introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, anexe și lista surselor bibliografice. Prin conținutul său, cele trei capitole ale tezei reflectă atît cercetările în domeniu la ziua de azi, prezentarea analizei practice realizate, cît și opinia personală a autorului.

Introducerea reprezintă o fundamentare și o justificare a temei aleasă ca obiect de studiu și respectiv, cuprinde următoarele compartimente: actualitatea și importanța problemei abordate, scopul și obiectivele tezei, noutatea științifică a rezultatelor obținute, problema științifică soluționată,importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării, aprobarea rezultatelor cercetării.

Capitolul 1 – „Analiza doctrinară și normativă privind bănuiala rezonabilă”, reprezintă un compartiment introductiv în care, urmare a investigațiilor și analizei lucrărilor cercetătorilor autohtoni și străini sunt stabilite scopul și obiectivele prezentei lucrări. Aici se conține analiza izvoarelor și a materialelor științifice dedicate temei tezei: reglementările normativ – juridice în domeniu din dreptul intern și reglementările normativ – juridice internaționale, se face o analiză a bibliografiei referitor la bănuiala rezonabilă, astfel, capitolul se axează pe analiza comparativă a materialelor științifice dedicate bănuielii rezonabile reflectate în sistemele legislative ale statelor cu regimuri contemporane democratice, articolelor, monografiilor, manualelor etc., publicate în diferite state. O atenție deosebită se acordă publicațiilor din ultimii ani cu referință la problema supusă cercetării. În urma studierii literaturii de specialitate, autorul efectuează analiza comparativă a situației existentă în domeniu cu descrierea atît a realizărilor cît și a lacunelor legislative, se identifică o retrospectivă a principalelor evenimente juridice în procesul de evoluție a conceptului de bănuială rezonabilă. În „Analiza materialelor științifice publicate în Republica Moldova”, se efectuează o sinteză a materialele științifice dedicate studiului bănuielii rezonabile publicate în Republica Moldova, care cu părere de rău, nu sunt numeroase, dar importanța lor reiese din impactul pe care îl are instituția cercetată asupra decurgerii corecte, just și echitabil a unui proces penal. În acest sens, necesită aprecieri de valoare manifestările doctrinarilor autohtoni, orientate spre identificarea, caracterizarea și implementarea în condiții naționale a conceptului de bănuială rezonabilă. Aspectele teoretice și practice ale bănuielii rezonabile n-au constituit în dreptul național încă obiectul cercetării științifice complexe, totuși nu negăm existența cercetătorilor, care tratează și pun în discuție problemele abordate de noi, însă o fac într-o manieră dispersată, fără a urmări scopul de a evidenția toate subtilitățile bănuielii rezonabile.

În materie de studii dedicate, în general, instituției bănuielii rezonabile, Republica Moldova nu excelează, regăsim totuși autori ce se preocupă de problematica dată într-un context mai larg sau mai restrîns, fiind vorba în special de: I. Dolea, V. Rotaru, V. Grosu, M. Poalelungi ș.a.

Analiza materialelor științifice publicate în alte state, se rezumă la cercetarea și analiza materialelor științifice dedicate conceptului de bănuială rezonabilă, publicate în afara țării. Sunt analizate și supuse comparării diferite opinii, idei și concepte referitoare la obiectul de cercetare, publicate în așa țări ca România, Federația Rusă, SUA, Canada ș.a. Astfel se pune accent pe faptul că bănuiala rezonabilă reprezintă acea instituție a teoriei dreptului procesual penal, care la momentul de față ridică cele mai multe întrebări atît la practicieni cît și la teoreticienii din toate statele ce se declară democratice.

La etapa actuală, instituția aleasă de noi ca obiect de cercetare, nu are o conceptualizare univoc acceptată, atît la nivel național cît pe arena internațională, fapt ce duce la apariția unui adevărat abuz de drept din partea ambelor părți la procesul penal. Instituția bănuielii rezonabile este o problemă conexă tuturor statelor, din acest motiv, lucrarea de față își propune să cerceteze bănuiala rezonabilă ca pe un element structural al realității juridice, ca pe un concept specific teoriei dreptului procesual penal, ce îmbină trăsăturile particulare ale tuturor instituțiilor cu care interacționează.

Punem accentul pe identificarea, analiza și cercetarea conceptului de bănuială rezonabilă prin prisma diferitor legislații. O atenție deosebită se acordă prevederilor legale din așa țări ca România, Federația Rusă, Franța, Germania, Norvegia, Suedia, Anglia, SUA, Ucraina. În legislația statelor supuse analizei, nu există o reglementare precisă și concretă a instituției bănuielii rezonabile, iar actele codificate nu conțin conceptualizarea și nici a premiselor apariției ei. Cu toate acestea, codurile de procedură penală a statelor menționate operează cu astfel de unități lexicale ca bănuiala, suspiciunea, suspect și bănuit. În ciuda absenței în codurile cu pricina a unei definiții clare a instituției vizate, totuși nu putem nega existența ei pur conceptuală la diferite etape ale procesului penal.

În legislațiile țărilor europene se observă mai multe similitudini decât diferențe la definirea bănuielii/suspiciunii ca o condiție de aplicare a arestării. Nu în toate legislațiile este suficient ca bănuiala să fie rezonabilă, unele țări au ridicat acest standard în aprecierea rezonabilității la gradul de mai mult de 50%, care poate fi explicat prin convingerea despre bănuială ca fiind „mai degrabă da decât nu”.

La finele capitolului sunt analizate principalele metode de cercetare utilizate în investigarea conceptului dat care ne permit să concluzionăm că în prezent există o insuficiență de tratare a problemei abordate în teza de doctorat.

Capitolul 2 „Conceptul bănuielii rezonabile în dreptul procesual penal al Republicii Moldova” începe cu: „Accepțiunea bănuielii rezonabile potrivit legislației procesual penale”, care se axează pe cercetarea minuțioasă a accepțiunilor bănuielii rezonabile, pentru o mai bună înțelegere a esenței acesteia, autorul demarează o investigație a principalelor noțiuni și concepte. Accentul este pus pe cercetarea abordărilor clasice ale esenței bănuielii rezonabile și imixtiunilor inovatoare, totul prin prisma jurisprudenței naționale și internaționale, deoarece, doar înțelegerea esenței acestui concept complex, a multiplelor sale accepțiuni ne permit recunoașterea cu precizie a existenței sale. Tot aici este studiată legătura directă ce există între apariția bănuielii rezonabile și infracțiunea comisă, ca unic temei al răspunderii juridice. Temeiul real al răspunderii penale este un fapt juridic prescris, anume comiterea unei infracțiuni. Acest punct de vedere se desprinde, în mod implicit, și din celelalte dispoziții din partea generală și din partea specială a CP al R.M., și din dispozițiile de procedură penală. Explicația admiterii acestui temei constă în faptul că infracțiunea, fiind o faptă gravă, creează o stare de prejudiciu, iar răspunderea penală prin aplicare de pedepse, uneori deosebit de severe (cum este, de exemplu, detențiunea pe viață sau închisoarea pe termen lung), sau a unor măsuri de constrângere penală sau procedurală (de exemplu, măsurile de constrângere cu caracter medical sau educativ (art.99-104 CP al R.M. etc.), sau arestul preventiv, reținerea etc., are menirea să prevină astfel de fapte. Acolo unde nu există infracțiune, adică pericol social sau o stare de prejudiciu, nu poate și nici nu trebuie să existe răspundere penală, pedeapsă sau măsuri de constrângere, adică detențiunea pe viață sau închisoarea, măsurile de constrângere penală sau procedurale etc. Răspunderea penală fără infracțiune ar fi o răzbunare ori un lucru arbitrar, ilegal și fără rost.

Autorul atrage atenția asupra evaluării perspectivelor efectelor și limitelor bănuielii rezonabile în cadrul unui proces penal, astfel, se analizează conceptul de bănuială rezonabilă și se ajunge la concluzia că această instituție este de o anvergură colosală, și caracterul său abstract de cele mai multe ori șterge orice urmă de limite. Totuși, studiind condițiile per ansamblu în care se manifestă bănuiala rezonabilă, tindem să credem că ea începe acolo unde există dovezi clare, inopinate și pertinente cu referire la bănuirea unei persoane de comiterea unei fărădelegi, fapt ce nu îl face direct și vinovat și se finalizează atunci cînd organul de urmărire penală este apt de a transforma simpla bănuială rezonabilă într-un act procedural, sub denumirea de rechizitoriu, sau o a doua variantă atunci cînd organul de urmărire penală, bazîndu-se pe administrarea corectă a probelor consideră că bănuiala existentă la o anumită etapă nu s-a adeverit, lipsindu-i motivele verosimile care s-o transforme într-o bănuială rezonabilă, și deci capabilă de-a suferi careva metamorfoze strict procedurale.

„Particularitățile bănuielii rezonabile în cadrul activității speciale de investigații”, este dedicat caracteristicii mediului de manifestare a bănuielii rezonabile în cadrul activității speciale de investigații și identificarea particularităților ei. Pentru o mai bună înțelegere a instituției analizate se face o incursiune în istoria activității speciale de investigații, deoarece este de neconceput determinarea particularităților bănuielii rezonabile fără cunoașterea esenței activității menționate. Termenul „activitate specială de investigații” înseamnă: „rapiditate” în mod public sau secret, găsirea informației operative despre anumite persoane și situații, care prezintă interes pentru activitatea operativă. Abordînd problema particularităților bănuielii rezonabile în cadrul activității speciale de investigații, trebuie să menționăm că instituția bănuielii într-o formă directă sau indirectă stă la baza acestui tip de activitate, fapt direct prevăzut în legislația în vigoare. Observăm că atît urmărirea penală, activitatea specială de investigații, dar și procedura de aplicarea a măsurilor de constîngere cu caracter procedural într-o manieră sau alta, la prima vedere, lezează unele drepturi și libertăți fundamentale ale cetățeanului, totuși considerăm că statul prin intermediul organelor sale abilitate își asumă întemeiat acest risc, care are la bază acele temeiuri, presupuneri și bănuieli juridico-rezonabile.

În cadrul procesului de studiere a instituție bănuielii rezonabile, au fost abordate diferite aspecte, unul dintre care este și coraportul dintre bănuiala rezonabilă și dreptul fiecărui cetățean la apărare, anume din acest deziderat societatea este interesată să nu fie pedepsiți nevinovații, pentru a asigura liniștea publică și ordinea de drept, să poată realiza dreptatea, să poată asigura ordinea în justiție, cu garantarea drepturilor si libertăților indivizilor, cu respectarea dreptului la apărare, cu garantarea dreptului de a avea un proces echitabil și corect. Acestea sunt motivele pentru care este necesar un sistem eficient de garanții, mai ales că acuzatorul public, prin calitatea de subiect procesual oficial, pregătirea sa tehnică și mijloacele pe care le are la îndemână, se află într-o evidentă și netă superioritate față de inculpat.

Prin recunoașterea și garantarea exercitării efective a dreptului la apărare al inculpatului, prin asistarea sa de către un avocat cu pregătirea adecvată ca cea a acuzatorului, se armonizează cele două interese publice (acuzarea și apărarea). Rațiunea și esența apărării o constituie salvgardarea acestor interese ale societății și individului, pentru o cât mai bună realizare a justiției penale și a apărării sociale.,a ordinii de drept într-un stat de drept cu pretenții democratice cum este țara noastră.

Capitolul 3. „Jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului și elementele de drept comparat privind bănuiala rezonabilă” este dedicat totalmente cercetării minuțioase a jurisprudenței CEDO în materia vizată. Menționăm că libertatea individuală și siguranța persoanei reprezintă una dintre cele mai sensibile și complexe valori ale ființei umane care alături de alte drepturi fundamentale ocupă un rol primordial în cadrul unei societăți democratice.

Prin raportare la dispozițiile jurisprudenței CEDO, se observă acordarea unei atenții sporite libertății individuale tocmai datorită caracterului esențial al acestui drept pentru ființa umană, nerespectarea lui având consecințe importante atât din punct de vedere fizic cât și psihic și social. Garantarea libertății persoanei a constituit una dintre preocupările continue ale legiuitorului, motiv pentru care în prezent dispozițiile interne în materia protecției dreptului la libertate și siguranță individuală, consacrate în Constituție (art. 25) și Codul de procedură penală (art. 11), urmăresc satisfacerea exigențelor CEDO, care din momentul ratificării a devenit obligatorie în dreptul intern.

Curtea Europeană a notat că persistența unei „bănuieli rezonabile” este o condiție sine qua non a legalității pentru întreaga perioadă a arestului și odată dispărută, indiferent de faza procedurală, ea conduce în mod automat la necesitatea revizuirii măsurii preventive arest. Aici se analizează nu doar conceptul de bănuiala rezonabilă prin prisma prevederilor Convenției Europene pentru Drepturile Omului privind libertatea și siguranța persoanei, dar și problemele constate în special în cazurile Republicii Moldova în legătura cu bănuială rezonabilă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului tratează conceptul bănuielii rezonabile, fapt care se face prin prisma articolului 5: acest articol garantează dreptul la libertate și siguranță. Prin alte cuvinte scopul acestui articol este de a proteja libertatea și siguranța persoanei împotriva arestărilor și detențiilor arbitrare. Curtea a reiterat că o persoana acuzată de săvîrșirea unei fapte penale trebuie întotdeauna să fie în libertate cu excepția cazului în care statul poate demonstra existența unor motive relevante și suficiente care ar justifica detenția sa. Curtea a mai amintit că articolul 5 § 3 al Convenției nu poate fi interpretat ca permițînd detenția preventivă în mod necondiționat atîta timp cît aceasta nu durează mai mult decît o anumită perioadă de timp.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului tratează bănuiala rezonabilă prin prisma sintagmei „motive verosimile”, care este o noțiune autonomă care a fost definită în mai multe cauze de către Curtea Europeană. Acestea presupun existența unor fapte sau informații de natură de a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a săvîrșit o infracțiune. Curtea a arătat că ceea ce poate trece plauzibil depinde totuși de ansamblul circumstanțelor cauzei. În vederea asigurării unei garanții veritabile împotriva arbitrariului, condiția necesității unor motive verosimile suficiente pentru a crea o suspiciune întemeiată obiectiv că o anumită persoană a săvîrșit o infracțiune nu este îndeplinită în situația în care arestarea unei persoane s-a realizat în considerarea unor simple intuiții, impresii, idei, zvonuri sau prejudiciu, în calitate de indicii privind participarea acestei persoane la comiterea unei infracțiuni. Potrivit Recomandării nr. (2006) 13 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că o persoană a săvîrșit infracțiunea pentru care este urmărită, trebuie privită ca o condiție generală și independentă de temeiurile arestării preventive, care sunt pericolul de la sustragerea actului de justiție, pericolul comiterii unei infracțiuni grave, pericolul de a împiedica desfășurarea actului de justiție, pericolul grav pentru ordinea publică.

Un obiectiv major impus de studiul de analiză îl reprezintă cauzele și condițiile care pot duce la violarea dreptului fundamental la libertate și siguranță, se analizează totalitatea de cauze și condiții în care în Republica Moldova se admite limitarea în dreptul la libertate. Tot aici se evidențiază și distincția între libertate ca atribut al ființei umane și libertatea ca drept fundamental al persoanei. Sub primul aspect libertatea are în vedere posibilitatea de mișcare a persoanei, ea însoțind toate manifestările sociale ale acesteia și fiind inclusă în noțiunea de inviolabilitate a persoanei. Sub cel de-al doilea aspect, libertatea apare ca un ansamblu de drepturi consacrate în primul rînd prin Constituție, dar și prin alte reglementări juridice.

Articolul 5 CEDO nu poate fi interpretat ca o autorizare a aplicării necondiționate a arestării preventive, care să dureze nu mai mult de o anumită perioadă. Justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent de cît e de scurtă, trebuie să fie, în mod convingător, demonstrată de autorități. La aplicarea normelor privind reținerea, arestarea preventivă sau arestarea la domiciliu, instanțele judecătorești și organele de urmărire penală sunt obligate să-și desfășoare activitatea astfel încît nici o persoană să nu fie lipsită de libertate în mod arbitrar sau fără ca acest lucru să fie absolut necesar. Capitolul 3 se finalizează cu o analiză a reglementărilor juridice ce aparțin statelor cu diferite sisteme de drept cu privire la conceptul de bănuială rezonabilă. Astfel, privim bănuiala rezonabilă dintr-o nouă perspectivă, anume din acest considerent pentru atingerea scopului propus în lucrarea dată, este esențial de a vedea cum este reglementată instituția bănuielii rezonabile.

Efectuînd o analiză a reglementărilor privind „bănuiala rezonabilă” în legislația altor state aparținînd altor sisteme de drept, trebuie să menționăm că de facto tot ce ne-am dorit constă în aducerea la lumină a trăsăturilor generale și a particularităților existente, atât în raport cu sistemele de organizare socială, cât și cu apartenența la un spațiu sau altul de civilizație juridică, iar această operă de a clasifica și categorisi reclamă în egală măsură laturile conținutului dreptului, dar și elementele specifice modului de exprimare a acestui conținut

Indiferent de locul pe care îl ocupă într-un sistem sau altul de drept, însemnătatea bănuielii rezonabile nu poate fi ignorată, iar un studiu comparativ al acesteia poate fi extrem de util pentru a lămuri similitudinile de fond, ascunse adesea în diversitatea de tehnici.