BANII SI BANCILE

C U P R I N S

CAPITOLUL I

BANII SI BANCILE

Aparitia banilor si a bancilor

Sistemul bancar din Romania

Principalele operatiuni bancare

CAPITOLUL II

CREDITAREA AGENTILOR ECONOMICI

2.1 Elemente esentiale in analiza procesului de creditare

2.2 Metodologia de creditare

2.3 Sursele de creditare

2.4 Tipuri de creditare

2.5 Riscul in creditare. Analiza non financiara

2.6 Caracteristici personale si aptitudini profesionale ale

Consilierului de credit

2.7 Riscul in creditare. Analiza financiara

2.8 Garantarea creditelor

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ

CAPITOLUL IV

URMARIREA SI CONTROLUL CREDITELOR

4.1 Motivele urmaririi creditelor

4.2 Monitorizarea creditelor

4.3 Responsabilitatile consilierului de credit

4.4 Intocmirea dosarului de credit

4.5 Controlul creditelor bancare si masuri ce pot fi luate

in urma controlului

4.6 Analiza portofoliului de credite

4.7 Credite neperformante si operatiuni de recuperare

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

BANII SI BANCILE

1.1 APARITIA BANILOR SI A BANCILOR- SCURT ISTORIC

Din cele mai vechi timpuri oamenii, triburile si mai apoi natiunile au simtit nevoia de a schimba intre ele bunuri si servicii care, datorita conditiilor naturale, culturale, religioase diferite, existau din abundenta in unele zone si lipseau total sau partial in altele.

Aceste schimburi s-au efectuat la inceput intre bunuri ca atare, pe baza unui raport de schimb ad-hoc. Pe parcursul evolutiei istorice, unele bunuri – pieile de animale, vitele sau enele metale cum este arama – au devenit produse etalon care serveau la mijlocirea schimbului altor bunuri. Pieile de animale sau oricare alte bunuri nu puteau fi un mijloc universal de schimb, fiind greu de manipulat, transportat si depozitat. Ca o consecinta a anumitor relatii de productie istoriceste determinate, pe o anumita treapta a dezvoltarii societatii au aparut banii, ca un produs necesar al procesului de schimb.

Banii, dub forma monedelor metalice, au aparut cu mult inainte de Hristos (sec. X inainte de Hristor in China si sec.VII-Vi inainte de Hristos in Europa), existenta lor fiind confirmata de izvoare istorice credibile.

Inca din acele timpuri stravechi au circulat si pe teritoriul Romaniei de astazi monede greco-macedonene (drahme de argint). Geto-dacii au emis primele monede autohtone in jurul anului 300 inainte de Hristos, mai intai imitand deahmele grecesti, apoi cu simboluri locale originale.

Ca atare, de aproape 3.000 de ani, omenirea are la dispozitie banii sub diferitele lor forme, la inceput de metal (arama, argint, aur), mai apoi de hartie, de cont si moneda electronica in prezent.

Moneda, ca forma superioara a banilor de metal (inainte banii de metal aveau forma obiectelor : inele, varfuri de sageti, chiar lingouri) a fost batuta la inceput de capeteniile importante, de preoti, de orase, apoi de regi. Prin formarea si consolidarea statelor, acest drept de a bate, de a emite moneda, a revenit puterii centrale.

Aparitia banilor a adus dupa sine si necesitatea crearii unor institutii specializate care sa se indeletniceasca cu gestionarea lor, consacrate sub numele de banci.

Dupa unele pareri, aparitia bancilor ar coincide cu aparitia monedelor metalice de multiple proveniente si valori. Alte opinii converg catre a plasa aparitia bancilor in legatura cu preocuparea de a facilita acumularea de disponibilitati banesti temporar disponibile de catre persoane si plasarea lor sub forma creditelor, a imprumuturilor acordate altor persoane, care au nevoie suplimentara de fonduri pe perioade mai mici sau mai mari de timp.

In acest context, existenta bancilor ar putea fi legata de aparitia activitatii de intermediere intre cei care au resurse banesti temporar disponibile si cei care au nevoie temporara de resurse banesti suplimentare. De altfel, legea bancara romaneasca actuala defineste banca drept persoana autorizata sa desfasoare in principal activitati de atragere de depozite si acordare de credite in nume si cont propriu.

O a treia opinie priveste aparitia bacilor ca institutii care fac posibila mijlocirea platilor intre titularul unui cont si titularul altui cont.

Astfel de banci de viramente au aparut mai intai in orasele italiene Venetia, Genoa si apoi Amsterdam, Hamburg, Rotterdam. In Romania, prima banca de acest tip a aparut in anul 1857 – Banca Nationala a Moldovei.

Aparitia bancilor centrale s-a produs tarziu, dupa unele opinii, Banca Regala Suedeza (1656) fiind prima banca centrala din lume cu drept de a emite moneda.

Aparitia bancilor este un proces indelungat si complex, iar pe parcursul evolutiei societatii, functiile si rolul bancilor s-au diversificat si amplificat deosebit de mult. Astazi bancile centrale dispun de parghii, mecanisme, politici si forta financiara capabile sa schimbe economia oricarei tari, cat si la nivel regional sau global.

1.2 SISTEMUL BANCAR DIN ROMANIA

In Romania, activitatea bancara si-a facut aparitia la jumatatea secolului XIX, Banca Nationala a Moldovei (1857) fiind prima banca infiintata in tara noastra, cu sediul central la Iasi si sucursale a Galati si la Bucuresti. Datorita afacerilor speculative in care au intrat conducatorii bancii, banca a dat faliment dupa numai 1 an si 3 luni.

In acea perioada, capitalul de imprumut era strans de cel camataresc, iar cei care detineau aceste capitaluri si se indeletniceau cu astfel de activitati prebancare se numeau zalogari sau bancheri-camatari (potrivit statisticilor in anul 1860 existau in Bucuresti 96 de astfel de afaceristi). Pe masura inchegarii afacerilor cu capital de imprumut, au aparut diferite societati bancare cu capital strain sau autohton care au avut o viata mai lunga sau mai scurta, creindu-se premisele infiintarii Bancii Nationale a Romaniei (prin decretul Domnesc din aprilie 1880).

Infiintarea Bancii Nationale a Romaniei a dat un nou avant dezvoltarii capitalului bancar, dintr-un numar de 1102 banci comerciale in anul 1930, s-a ajuns in anul 1938 la numai 484 banci, iar in anul 1940 la 446 banci.

In cei 45 de ani de economie la comanda, sistemul bancar a fost centralizat, majoritatea functiilor bancare fiind indeplinite de Banca Nationala, care avea, atat rol de banca centrala de emisiune, dar si de banca comerciala, numai cateva domenii fiind acoperite de cateva banci specializate (Banca Romana de Comert Exterior pentru operatiunile de import – export ale statului, Banca de Investitii pentru finantarea investitiilor pe termen lung facute de stat, Banca Agricola pentru sustinerea operatiunilor in domeniul agriculturii si industriei alimentare, in vreme ce, Casa de Economii si Consemnatiuni a preluat operatiunile de depunere ale persoanelor fizice si cele de creditare ale acestora, exclusiv pentru cumpararea de locuinte din fondul statului.

Prin Legea nr.33/1991 privind activitatea bancara si Legea nr.34/1991 privind statutul Bancii Nationale a Romaiei, s-au pus bazele crearii in Romania democratica a unui sistem bancar pe doua paliere: Banca Nationala ca banca centrala cu atributiuni de emisiune, control si supraveghere, mentinerea stabilitatii preturtilor; Sistemul bancilor comerciale, care functioneaza ca banci de afaceri, universale sau specializate. La 1 decembrie 1990 a fost infiintata Banca Comerciala Romana, prin preluarea tuturor operatiunilor comerciale de la Banca Nationala a Romaniei, considerandu-se astfel nucleul sistemului bancilor comerciale.

Cadrul normativ care reglementeaza activitatea bancara in Romania a fost modificat si completat prin Legea bancara nr.58/1998, iar statutul Bancii Nationale a Romaniei care confera acesteia independenta in raport cu guvernul a fost modificat si completat prin Legea nr.10/1998.

In 1998 s-a ajuns la un numar de 45v banci autorizate sa functioneze in Romania, din care, 32 banci erau constituite cu capital integral sau majoritar romanesc.

Dificultatile tranzitiei si-au pus amprenta si evolutia sistemului bancar din Romania, multe din bancile infiintate fiind nevoite sa-si inceteze activiutatea, sa se rstructureze sau sa fie preluate prin fuziune de alte banci : Bankoop, Banca Internationala a Religiilor, Babnca Turco-Romana, Credit Bank, Banca Albina, Banca de Investitii si Dezvoltare, iar Banca Romana de Comert Exterior, datorita problemelor grave cu care s-a confruntat, a fost preluata de Banca Comerciala Romana.

In prezent, sistemul bancar romanesc este un sistem sanatos, procesul de restructurare si asanare fiind incheiat in linii generale. Reforma sistemului bancar in Romania a devansat reforma altor sectoare economice, bancile fiind in pozitia de a atrage dupa ele economia reala, la a carei relansare a contribuit fiecare banca, dupa puterea si mai ales dupa interesele si strategia sa.

1.3 PRINCIPALELE OPERATIUNI BANCARE

Rolul fundamental al bancilor comerciale este acela de a asigura intermedierea bancara, de a pune in legatura – pe baze comerciale- persoanele fizice si juridice care se afla in cautarea de fonduri, cu cele care cauta sa-si plaseze fondurile banesti temporar disponibile.

Pentru realizarea acestor activitati principale, de intermediere, bancile efectueaza o serie intreaga de operatiuni, circumscrise activitatii de comert cu bani.

Operatiunile bancare se impart in doua categorii:

operatiuni de atragere de resurse la vedere sau la termen, in moneda nationala sau in valuta, ori legate de acestea, numite si operatiuni de pasiv, fiindca se reflecta in pasivul bilantului unei banci;

operatiuni legate de plasarea resurselor in credite, pe piata interbancara sau in titluri de stat, in lei sau in valuta, pe termen scurt, mediu sau lung, numite si operatiuni de activ, deoarece se reflecta in activul bilantului unei banci.

Principalele operatiuni efectuate de bancile comerciale:

OPERATIUNI DE ACTIV

A. Operatiuni de trezorerie si operatiuni interbancare

casa si alte valori;

cont curent la banca centrala;

conturi de corespondenta la banci;

credite acordate altor banci;

creante aferente plasamentelor interbancare.

B. Operatiuni cu clientela

credite acordate clientelei persoane fizice si juridice, pentru productie, investitii, export;

credite acordate clientelei financiare;

conturi curente debitoare;

valori primite in pensiune;

creante (restante indoielnice si atasate) aferente creditelor.

C. Operastiuni cu titluri si operatiuni diverse

titluri (de tranzactie, de plasamente, de investitii);

decontari privind operatiunile cu titluri;

decontari intrabancare;

diverse operatiuni (personal, bugetul statului, asigurari sociale);

creante.

D. Valori imobilizate

credite subordonate, parti de participare;

imobilizari, dotari;

leasing;

actionari/asociati;

creante aferente imobilizarilor

OPERATIUNI DE PASIV

A. Operatiuni de trezorerie si operatiuni interbancare

imprumuturi de la banca centrala;

conturi de corespondenta ale bancilor;

depozite primite dela banci;

imprumuturi primite de la banci;

alte sume datorate;

datorii atasate

B. Operatiuni cu clientela

conturi de depozite ale clientilor;

certificate de depozit ale clientilor;

carnete si librete de economii ale clientilor;

conturi curente creditoare;

conturi de factoring;

valori date in pensiune;

imprumuturi primite de la clientela financiara;

ate sume datorate;

datorii atasate.

C. Operatiuni cu titluri si operatiuni diverse

titluri;

obligatiuni;

alte obligatiuni din titluri;

decontari privind titlurile;

decontari intrabancare;

personal, bugetul statului, asigurari sociale;

dividende de plata;

creditori diversi;

datorii atasate

D. Capitaluri proprii, asimilate si provizioane

capital, prime, rezerva legala de capital;

rezerva generala pentru riscul decredit;

diferente din reevaluare;

fonduri;

datorii subordonate;

provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

profit (pierdere) ;

repartizarea profitului.

Bancile sunt definite ca persoane juridice autorizate sa efectueze in mod curent operatiuni bancare. Ele sunt obligate, in conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr.82/1991 sa organizeze si sa tina contabilitate. Prin aceasta se urmareste redarea sub o forma unica, generalizata si nominalizata a evenimentelor economice, financiare, juridice si fiscale. In cazul bancilor, contabilitatea trebuie sa reflecte in expresie baneasca disponibilitatile banesti si depozitele banesti, bunurile mobile si imobile, titlurile de valoare, drepturile si obligatiile, precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute.

Legea contabilitatii si planul de conturi pentru banci sunt obligatorii pentru toate bancile cu sediul in Romania si pentru subunitatile cu sediul in Romaniua ale bancilor cu sediul in strainatate.

CAPITOLUL II

CREDITAREA AGENTILOR ECONOMICI

In cadrul activitatii de intermediere pe care o realizeaza bancile, operatiunile de acordare de credite ocupa un loc deosebit de important, acestea fiind principalele operatiuni de activ ale bancilor.

Creditul bancar este operatiunea prin care se iau in stapanire imediata resursele, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator.

Creditul bancar cuprinde o sfera larga de raporturi angajand modalitati diferite, pe termen scurt, mijlociu si lung, privind operatii bazate pe inscrisuri sau fara, garantare sau negarantare, in fiecare caz in parte, sau in cadrul unui acord general.

2.1 ELEMENTE ESENTIALE IN ANALIZA PROCESULUI DE CREDITARE

Acordarea creditului trebuie sa se bazeze pe un set de reguli bine stabilite, care definesc procesul de creditare. Procesul acordarii creditului trebuie sa fie dinamic si adaptabil mediului economic in conitua schimbare cat si particularitatilor pietei.

Elementele esentiale in analiza procesului de creditare sunt urmatoarele : persoana, capacitatea, garantiile, scopul, perioada, valoarea, rentabilitatea, avantajele, piata.

Persoana

Atunci cand se face o cerere de fonduri, creditorul trebuie sa analizeze debitorul in functie de :

– caracter (integritate si cinste, intentia de a rambursa, antecedente);

– competenta (experienta in domeniu de lucru, optimism realist, priceperea manageriala si discernamantul financiar);

– capitalul (participarea initiala cat si pe parcursul derularii activitatii cu fonduri, sursa proprie participarii, care poate indica capacitatea de management financiar).

Garantiile

In situatia in care apare imposibilitatea rambursarii creditului, banca trebuie sa aiba o masura de protectie, de aici, rezulta necesitatea unei garantii. O propunere de credit nu trebuie aprobata pe baza faptului ca garantia poate fi materializata daca rambursarea nu se face. Solicitarea trebuie sa fie viabila prin propriile sale calitati, sa fie identificata sursa de rambursare principala, iar garantia sa fie numai o masura de protectie impotriva unor imprejurari neprevazute.

Pentru acceptarea unei garantii este obligatoriu ca persoana care ofera garantia sa fie posesoruyl de drept al acesteia, valoarea necesara sa fie capabila sa acopere datoria bancara in urma valorificarii si sa se realizeze un echilibru intre valoarea bunului si rapiditatea transformarii acestuia in lichiditati.

Scopul

Scopul in care creditul este solicitat trebuie sa fie foarte clar, astfel incat creditorul sa fie convins de reusita proiectului si de faptul ca imprumutul nu este folosit in alt scop decat cel declarat.

Perioada

Durata acordarii imprumutului trebuie sa fie in directa legatura cu scopul acestuia si cu capacitatea beneficiarului de a rambursa. Imprumutul pentru activitatea curenta trebuie sa fie, prin natura sa, pe termen scurt, iar imprumutul pentru active fixe trebuie sa fie pe o perioada mai lunga, care nu trebuie sa depaseasca durata previzionata a activului care este infiintat. Graficul de rambursare trebuie desfasurat pe toata perioada de creditare.

Rentabilitatea

Sursa principala de venit a bancii este dobanda obtinuta din imprumuturi si, deci, dobanda aplicata trebuie sa acopere costurile si riscurile implicate. Ratele dobanzilor pot fi marite pentru a reflecta un risc mai mare sau incertitudini implicate de o anumita propunere. Creditorul trebuie sa realizeze un echilibru intre marja cea mai mare posibila si riscul de a pierde contracte. In conditiile cresterii continue a costurilor si a presiunilor asupra bancilor, marjele de rentabilitate sunt esentiale, dar in acelasi timp in conditiile concurentei si ale necesitatii de aretine sau de a mari segmentul de piata, de multe ori trebuie acceptate marje limitate.

Valoarea

In legatura cu valoarea unui credit trebuie avut in vedere ca suma solicitata sa fie suficienta pentru proiect/afacere si alte eventualitati. In mod obisnuit banca nu asigura 100% din finantare, beneficiarul trebuie sa participe la fondurile totale necesare (in cazul CEC, pentru creditele de investitii aportul propriu este de minim 15% din valoarea proiectului).

Avantajele

Fiecare imprumut acordat trebuie sa fie avantajos atat pentru banca (profit realizat, extinderea si diversificarea portofoliului de credite), cat si pentru beneficiar (obtinerea fondurilor necesare pentru a incepe/desfasura activitatea, o gama larga de servicii bancare si consultanta in domeniul bancar puse la dispozitie datorita legaturii cu banca constituita prin relatia de credit).

Piata

Banca trebuie sa ia in considerare factorii externi care pot influenta succesul sau esecul firmei intr-un mediu economic instabil. Trebuie acordata atentie unor factori, cum ar fi:

– dimensiunea totala a pietei si nivelul concurentei existente;

– daca ramura/sectorul de activitate al firmei este in dezvoltare, in stationare sau in declin;

– stabilitatea ramurii;

– tipul produselor vandute (de baza sau de lux);

– tendinte legislative, sociale si economice.

2.2 METODOLOGIA DE CREDITARE

Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape si reprezinta concretizarea elementelor esentiale in activitatea de creditare.

Etapa preliminara

Etapa preliminara presupune o informare-documentare reciproca, banca-agent economic avand in vederea identificarii necesarului de credit, conditiile de obtinere a creditului, de rambursare, de cost etc. Putem spune ca este etapa “primei impresii”.

Etapa depunerii dosarului

Etapa depunerii dosarului cuprinde in principal doua tipuri de documente: unele de ordin juridic legate de statutul contractului de societate, inregistrat la Registrul Comertului, autorizatii specifice functionarii normale, angajarea legala a creditului, componenta echipei manageriale, etc. Si altele de natura economica legate de prezentarea situatiei economico-financiare a societatii (bilant, situatia contului de profit si pierdere, situatia fluxului de fonduri), balanta de verificare a lunii precedente solicitarii creditului, planul afacerii, contracte, comenzi, comenzi ferme la intern si/sau extern, situatia obligatiilor de plata, garantiile materiale oferite de agentul economic.

Pentru fundamentarea creditelor de investitii (pentru constructii), agentul economic trebuie sa prezinte:

● studiul de fezabilitate;

● autorizatia de constructie;

● devizul general al lucrarii si planul de amplasare;

● contractul incheiat cu constructorul;

● graficul lucrarilor investitiei; alte autorizatii prevazute de lege.

In cazul CEC, agentului economic i se solicita prezentarea studiului de fezabilitate doar pentru proiecte complexe, peste o anumita valoare.

Etapa analizei documentaiei depuse

Evaluarea cererii de creditare va implica o analiza a fezabilitatii planului privind rambursarea imprumutului, plan prezentat de solicitant si asupra posibilitatilor de atingere a scopurilor pentru care imprumutul a fost cerut. Scopul bancii este sa obtina profituri.

Cand este vorba de un credit pentru un agent economic mic, problema trebuie abordata avand in vedere si urmatoarele aspecte:

– scaderea brusca a numarului de clienti este o sursa de informatii;

– slabiciuni in informatiile financiare disponibile;

– risc, incertitudine si garantii;

– verificare si control.

Cand este vorba de un credit pentru un agent economic mare, analiza devine mai complexa si trebuie sa se ia in considerare urmatorii factori:

– evaluarea financiara si manageriala;

– evaluarea investitiilor de capital;

– evaluarea profitului esimat si a fluxului de disponibilitati (cash-flow);

– evaluarea riscurilor (de insolvabilitate, de garantare, comerciale si necomerciale, etc.);

– garantiile.

Etapa determinarii indicatorilor de apreciere

In urma analizei bilantului debitorului se calculeaza o serie de indicatori care reflecta starea economico-financiara a acestuia, indicatorii care contribuie la decizia finala de creditare.

Principala functie a indicatorilor este redarea dinamicii evolutiei unei societati de-a lungul timpului. La masurarea indicatorilor unei firme, este necesara diferentierea acestora de media pe industrie. De exemplu, problema incadrarii in functie de sfarsitul anului financiar, marimea si natura afacerilor, finantarea activelor si amplasarea. Prin urmare, daca se face o comparatie intre indicatorii firmelor a doi clienti din aceiasi ramura industriala, trebuie urmarita dinamica indicatorilor.

Indicatorii nu se analizeaza in mod izolat, ci grupati i intercorelati.

Este mult mai usor sa se puna intrebari decat sa se obtina raspunsuri, datoria analistului fiind sa utilizeze instrumente si notiuni comune pentru a identifica motivele schimbarilor si sa determine gradul in care acei factori sunt in masura sa determine ameliorarea sau deteriorarea peformantelor in viitor.

Exista indicatori ce pot fi considerati statici – intalniti la compararea valorilor din bilant – sau dinamici – in cazul compararii valorilor din sitautia veniturilor. Exista in acelasi timp si indicatori compusi – o combinatie intre indicatorii statici si principale: indicatorii financiari (masoara structura financiara si lichiditatea unei firme, indica modul de desfasurare a activitatii financiare) si indicatorii activitatii curente (reflecta cat de eficient firma isi vinde produsele, reprezentand modul de finantare).

Etapa aprobarii creditelor

In functie de nivelul de competenta, deciziile privind acordarea creditului revin sucursalelor sau centralei bancii. In cadrul centralei unie banci decizia poate fi luata la nivelul Comitetului de risc si credite a Comitetului de Directie a Consiliului de Administratie in cazul unor credite mai mari.

Etapa constituirii garantiilor

Orice decizie privind creditarea unui client trebuie sa ia in considerare capacitatea prezenta si viitoare de a rambursa creditul din surse proprii. Pentru a diminua riscul de nerambursare si de a preveni pierderi majore, bancile solicita garantii reale si chiar personale societatilor comerciale la acordarea creditelor, precum si cesionarea unor efecte de comert, sub forma cesiunii de creanta.

O alta categorie de garantii, mai putin utilizate de banci este dreptul de gaj general dobandit automat de creditor la acordarea creditului. In practica se mai intalnesc si garantii asumate de terte persoane in numele debitorului, caz in care primul preia si obligatia principala in cazul neexecutarii contractului de credit.

Contractele de garantie confera bancii un grad mai mare de siguranta diminuand riscul asumat de banca la acordarea creditelor.

Etapa incheierii contractului

Etapa incheierii contractului este etapa finala pe baza careia societatea comerciala va primi imprumutul. Contractul va fi semnat de persoanele autorizate, atat din banca, cat si din partea societatii. Contractul de credit va stipula conditiile in care a fost aprobat creditul (suma, obiectul, durata, grafic de rambursare, rata dobanzii), obligatiile si drepturile partilor si garantiile materiale.

Etapa urmaririi si derularii creditului

Exista o serie de motive care releva importanta procesului de urmarire a creditelor. Astfel, aflarea situatiei la zi a afacerii clientului, precum si a posibilitatii acestuia de a plati in continuare datoria catre banca, urmarirea tendintelor contrare, astfel incat sa se poata lua masuri preventive, confirmarea folosirii creditului in scopul acordarii, infirmarea sau confirmarea informatiilor date de client, descoperirea practicilor neobisnuite folosite de client si informarea despre activitatea clientului si a credibilitatii lui, asigurarea ca acest client este inca solvabil, sunt motive care arata ca pe langa procesul complex de acordare a creditului, urmarirea creditelor este o etapa deosebit de importanta si absolut necesara in derularea unui credit.

De la aprobarea si acordarea unui credit bancar si pana la rambursarea lui integrala si a tuturor datoriilor aferente acestuia, scopul actiuvitatii de urmarire a derularii lkui este de a mentine pe tot parcursul creditarii conditiile initiale de la acordare. Aceasta, pentru a se preveni ca un credit initial performant sa devina neperformant, datorita deteriorarii situatiei economico-financiare a imprumutatului.

2.3 SURSELE DE CREDITARE

Pentru a putea servi cu maxima eficienta scopului propus si strategiei bancii, resursele trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

● sa fie sigure si stabile in timp – permitand astfel realizarea unui echilibru financiar si o baza certa a continuitatii procesului de creditare;

● structura avantajoasa – sa cuprinda preponderent resursele pe termene cat mai mari;

● costul resurselor sa fie cat mai redus.

In acest sens, sursele de creditare ale unei banci pot fi impartite in : surse proprii si surse atrase.

Sursele proprii sunt constituite din capitalul subscris de actionari si beneficiile distribuite si inglobate in diferite fonduri de rezerva sau de risc.

Ca orice societate, o banca poseda un capital propriu. Dar acest capotal este neinsemnat in raport cu cifra de afaceri si conastituie mai mult o garantie fata de deponenti.

Fondurile proprii sunt formate din urmatoarele categorii de capital :

● capital propriu (capital de baza):

– capital social ;

– prime legate de capital ;

– fondul de rezerva ;

– rezerva generala pentru riscul de credit ;

– rezerve din influente de curs valutar ;

– rezerve statutare ;

– rezultatul raportat reprezentand profit nerepartizat ;

– rezultatul net al exercitiului curent reprezentand profit.

● Capital suplimentar:

– alte rezerve decat cele incluse la capitalul propriu;

– subventii pentru investitii ;

– diferente favorabile din reevaluarea patrimoniului ;

– datoria subordonata.

Sursele atrase imbraca forma :

● depozitelor (la vedere, la termen);

● soldurilor creditoare ale conturilor societatilor comerciale;

● plasamentelor interbancare;

● refinantarii solicitate de la BNR (pe termen scurt prin cele patru tipuri de credite-structural, licitatie, special, lombard);

● rescont la BNR;

● linii de creditare la externa.

2.4 TIPURI DE CREDITE

Creditele bancare pot fi clasificate in functie de mai multe criterii, astfel:

1. In functie de perioada de acordare:

● Credite pe termen scurt, respectiv, operatiuni de impumut pe termen pana la 1 an pentru supimentarea mijloacelor circulante;

● Credite pe termen mediu acordate pe o perioada de pana la 5 ani pentru operatiuni de export-import sau investitii;

● Credite pe termen lung acordate pe o perioada de peste 5 ani pentru investitii de amploare, retehnologizare.

In fiecare din cele 3 cazuri banca trebuie sa se asigure sa rambursarea creditului/ratelor de credit se va face la scadenta, in caz contrar sunt afectate angajamentele asumate fata de cei ce i-au incredintat fondurile spre pastrare.

2. In functie de debitorii bancii (beneficiarul creditului):

● Credite acordate persoanelor fizice, in principal, pentru constructia de locuinte, achizitionarea de autoturisme, carti de credit, etc.

● Credite acordate persoanelor juridice-agenti economici.

Pentru a face fata cheltuielilor productive societatile comerciale apeleaza la credite bancare, banca urmand sa satisfaca numai nevoile temporare de lichiditati, sprijinind in principal, activitatile rentabile.

3. In functie de destinatie :

● Credite pentru activitatea de baza, acordate pentru activitatea curenta si de investitii. In perioada actuala, creditele productive detin ponderea cea mai mare din volumul creditelor acordate de banci.

– Creditele pentru activitatea curenta se solicita de societatile comerciale pentru desfasurarea activitatii curente (achizitionarea de materii prime, materiale, fond de marfa, prestarea unor lucrari si servicii facturate la sfarsitul perioadei, etc). Aceste credite intra la scadenta, rata dobanzii stabilindu-se diferentiat dela banca la banca si garantate cu gaj cu sau fara deposedare de marfuri, ipoteca si cesiunea creantelor.

– Credite pentru investitii acordate pentru achizitia sau construirea unor cladiri folosite de firma in activitatea sa, hale industriale, sedii, spatii comerciale sau pentru achizitia de utilaje, echipament, soft-uri, modernizari si retehnologizari etc ; ele fac parte din categoria creditelor pe termen mediu si uneori chiar lung. Angajarea unor asemeneacredite devalori mari, presupune un control riguros din partea bancii incepand cu faza de proiectare, de constructie si apoi de exploatare, asumarea unui risc mai mare determinat de rezultatele calculului de actualizare, deci a eficientei investitiei. Specificul acestor credite este acordarea unor perioade de gratie, atat pentru rambursarea imprumutului (uzual 1 sau 2 ani, dar uneori si 5 ani), cat si pentru dobanda (pentru primele 6 sau 12 luni).

Garantia materiala a acestui vredit este insasi investitia plus alte garantii care apartin agentului economic. Acest tip de credit ridica o serie de riscuri deloc de neglijat din partea bancii, unul dintre ele materializandu-se in dificultatea atragerii unor surse de creditare pe termen mediu si lung.

● Credite pentru export-import – vizeaza activitatea de comert exterior.

Diversitatea operatiunilor de comert exterior a determinat conditii specifice de creditare pentru acest domeniu.

Bancile comerciale sprijina realizarea contractelor de export oferind o serie de facilitati producatorilor (prefinantare, scontarea efectelor de comert, asigurarea creditului de export) de multe ori la costuri mai mici decat cele ale creditelor obisnuite, premise notabile pentru ca operatiunile de export sa fie “motor” pentru economie, factor important in cresterea resurselor valutare.

La randul lor operatiunile de import genereaza elemente tehnice specifice, particularitati in acordarea (credite sub forma de avansuri, credite pentru deschideri de acreditive de import, etc.) utilizarea, costul si rambursarea acestui tip de credite. In plus, operatiunile de export si import preleveaza tehnicilor de finantare pe termen scurt, iar pentru investitiile internationale specifice sunt finantarile pe termen lung ceea ce presupune in majoritatea cazurilor surse externe, fie de la banci straine, fie de la organisme internationale.

O alta particularitate pe care o implica creditarea activitatii de export-import este varietatea si dimensiunile considerabile ale garantiilor (de la gajul asupra bunurilor, cesiunea de creante prezente si viitoare, ipoteca, gajul asupra intregului patrimoniu, obiectivul care a fost finantat).

● Credite de consum sunt tipul de credite p etermen scurt sau cel mai mult pe termen mijlociu acordate persoanelor fizice si sunt destinate sa acopere costul bunurilor si serviciilor de xcare beneficiaza prin reteaua de comercializare. Un astfel de credit este limitat si prin costul pe care il comporta.

4. In activitatea practica regasim si alte tipuri speciale de credite ce se acorda agentilor economici :

● Credite de trezorerie reprezinta raporturi de credit menite sa satisfaca necesitatile curente ale societatilor comerciale de regula, din sursele proprii ale bancii remunerate in stransa corelare cu dobanda pietei si garantate, de obicei, prin desfasurarea intregii activitati la banca creditoare.

● Liniile de credit presupun efectuarea creditarii, fie prin cont curent, fie prin cont de imprumut. Aceasta linie de credit presupune un plafon maxim de creditare stabilit anual, de regula, un procent din cifra de afaceri sau procent din rulajul conturilor curente, bonitatea societatii, notorietatea publica a acesteia, precum si de posibilitatile de garantare a liniei de credit. Intrucat plafonul de credit are valori de obicei mai mari si sursa acestui tip de credit este una atrasa, c osturile sunt implicit mai ridicate.

● Creditele pe obiect presupun raporturi de credit in care obiectul creditarii este foarte bine delimitat (de ex.: achizitionarea de material lemnos pentru fabricarea de mobila, achizitionarea unui anumit activ fix), rata dobanzii fiind determinata de costul sursei atrase si este garantat de regula cu active fixe.

● Credite preferentiale – raporturi de credit izvorate din acte normative ale statului roman care prin politica sa economica poate sprijini o anumita ramura (de ex. : sprijinirea activitatii de export sau a agriculturii prin facilitatile dce dobanda).

● Creditele pentru stocuri si/sau cheltuieli sezoniere- se acorda agentilor economici care constituie stocuri de materii prime si produse agricole, agroalimentare, de provenienta vegetala sau animala etc. Ele se acorda, in special, pentru agricultura.

● Creditul de scont sau scontarea titlurilor de credit (cambii, bilete la ordin) sau a altor instrumente de plata (scrisori de credit) ce reprezinta o relatie de credit de un tip special, solicitat de agentii economici atunci cand duc o lipsa acuta de disponibilitati. Mentionam ca valoarea creditului acordat de bancile care practica acest sistem de creditare este diminuata cu valoarea scontului.

5. In functie de calitatea lor:

● Credite performante- reprezinta angajamntele de plata ale societatilor comerciale fata de banca, onorate la scadenta. Derularea lor se face in conformitate cu contractul de credit incheiat si cu normele interne bancare.

● Credite neperformante- reprezinta angajamente de plata asumate de societatile comerciale care nu isi achita la timp obligatiile, generand credite restante si dobanzi neachitate cu consecinte directe asupra activului, solvabilitatii si a cheltuielilor bancii prin construirea de provizioane intr-un volum mare.

2.5 RISCUL IN CREDITARE. ANALIZA NON FINANCIARA

Riscul in creditare reprezinta probabilitatea de a suferi o pierdere datorita incalcarii obligatiilor debitorilor, prevazute in contractul de credit. Pierderea consta in nerecuperarea sumelor avansate clientului, precum si a dobanzilor aferente. Riscul de creditare mai este numit si risc de insolvabilitate a debitorului sau risc de nerambursare. El apare cand imprumuturile nu sunt rambursate in volumul si la termenul stabilit. Riscul de credit este in corelare cu riscul de reinvestire. Banca inregistreaza pierderi nu numai datorita faptului ca imprumutul si dobanzile nu au fost rambursate in volumul si la termenul stabilit, ci si datorita faptului ca nu a reinvestit la timp sumele pe care trebuie sa le primeasca.

Astfel o banca trebuie sa incaseze o rata de credit si dobanda aferenta la data de 1 martie si le incaseaza abia pe 8 martie, banca pierde dobanda pe care a obtinut-o prin plasarea sumei respective pentru o saptamana. Pentru a reduce riscul de credit, banca trebuie sa analizeze in amanunt activitatile clientilor si sa evalueze factorii care ar putea influenta negativ derularea afacerii si pot induce pierderi in firma, periclitand rambursarea ratelor creditului in volumul si la termenul stabilit.

Din analiza non-financiara trebuie sa rezulte factorii de risc care pot influenta negativ activitatea firmei.

Aceasta analiza de risc trebuie sa cuprinda :

A. Analiza factorilor de risc din mediu extern – are mai multe componente – analiza mediului din punct de vedere social, tehnologic, economic.

Mediul social

Principalele elemente care trebuie urmarite in aceasta analiza sunt : aspectele demografice privind populatia (evolutia demografica, schimbari in structura pe varste a populatiei), schimbari in stilul de viata al populatiei, atitudinea fata de afaceri, valori culturale ale zonei.

Cresterea sau scaderea populatiei poate influenta cererea de produse sau servicii.

In aceasta perioada tara noastra se confrunta cu o scadere demografica accentuata ce poate afecta negativ nivelul cererii. Acest aspect trebuie studiat in plan regional, o importanta deosebita avand si structura pe varste a populatiei. Distribuirea veniturilor in randul populatiei poate avea un efect asupra cererii de produse si servicii. Astfel, o discrepanta mare intre venituri poate afecta cererea, iar o distributie mai echilibrata are un efect benefic pentru dezvoltarea afacerilor.

Mediul economic

Stadiul actual si de viitor al economiei poate influenta dezvoltarea unei firme. Cativa factori macroeconomici care isi pun amprenta asupra unei afaceri sunt: stadiul ciclului economic (recesiune, refacere, boom), tendinta evolutiei, politica monetara, politica fiscala, balanta de plati.

Recesiunea de cele mai multe ori duce la un nivel al ratei somajului, care influenteaza negativ cererea de produse si servicii. In acest context, firmele care produc si comercializeaza produse cu cerere inelastica pot avea o buna cifra de afaceri, iar firmele care produc si comercializeaza produse de lux se vor confrunta cu o scadere a vanzarilor. In perioada de boom economic, creste venitul populatiei, somajul scade, cererea fiind mare permitand o crestere a vanzarilor. In cazul inflatiei ridicate, valoarea efectiva a banilor scade. Firmele care vand pe credit vor constata ca banii incasati dupa o anumita perioada de timp sunt mai putini in termeni reali, ceea ce afecteaza costurile de aprovizionare si de salarii, conducand la micsorarea profiturilor. Acest lucru conduce la reducerea fondului de salarizare, somaj si deci la micsorarea cererii pentru produse si servicii.

Intr-o economie cu rata scazuta a inflatiei, afacerile sunt mult mai stabile, firmele controlandu-si mai usor costurile. Acest liucru are un impact pozitiv asupra stabilitatii salariilor ducand la cresterea cererii de produse si servicii. Exporturile sunt de asemenea, stimulate in conditiile unei rate scazute a inflatiei, catre tari cu o rata a inflatiei mare, care vor importa bunuri mai ieftine decat pe piata interna. Politica monetara a unei tari este implementata de banca centrala. Exista 2 indicatori importanti de politica monetara care influenteaza desfasurarea afacerilor: rata inflatiei si cursul de schimb valutar. Cu cat rata inflatiei este mai mare, cu atat accesul la credite este mai scump si mai greoi. In perioadele cu rata ridicata a inflatiei, fluxurile monetare ale unei afaceri sunt influentate negativ, crescand in permanmenta costurile de capital si de dobanda. O rata scazuta a inflatiei stimuleaza investitiile firmelor si pe consumatori sa cumpere mai mult, vitalizand economia.

Cursul de schimb valutar are un impact pentru firmele de comert exterior. O depreciere a cursului valutar, in anumite limite, stimuleaza exporturile.

Un sistem fiscal stufos cu valori ridicate ale taxelor si impozitelor va reduce profiturile firmelor si veniturile populatiei, ceea ce va conduce la diminuarea investitiilor si a cererii de produse si servicii.

Deficitul de cont curent al balantei de plati are un impact negativ asupra economiei deoarece sunt mai putine fonduri disponibile pentru investitii. De asemenea, soldul balantei de plati poate influenta rata dobanzii si cursul valutar. Un sold pozitiv al balantei de plati va duce la scaderea ratei dobanzii, deoarece va fi o cerere de imprumut mai mica. De asemenea, va duce la aprecierea monedei nationale, ceea ce este bine pentru cei care calatoresc in strainatate, dar poate avea un impact negativ asupra exporturilor.

B. Analiza factorilor de risc interni ai firmei

Ciclul de viata al produsului

Toate firmele trebuie sa cunoasca care este stadioul produsului lor, in cadrul ciclului de viata. Exista 4 stadii:

– stadiul de inceput (cand produsul este introdus si testat pe piata);

– stadiul de crestere (in care clientii sunt convinsi de calitatea produslui si vanzarile cresc);

– stadiul de maturitate (este perioada cu vanzari maxime, profitabilitatea mare si fluxuri monetare importante);

– stadiul declinului (cand vanzarile scad dintr-o data, sau scad treptat).

Cauzele scaderii sunt: necesitatea produsului dispare, aparitia unui produs mai bun sau mai ieftin, clientii s-au saturat de produs. Dupa o scadere importanta a vanzarilor, produsul este scos de pe piata. Pentru a evita riscul scaderii vanzarilor si, implicit, a profitabilitatii firmei, produsul trebuie reinnoit in stadiul de maturitate. Fie produsul existent este imbunatatit sau se propune pietei un produs nou, care sa-l inlocuiasca. Firma trebuie sa cunoasca in permanenta stadiul de dezvoltare in care se afla produsele sale, pentru a propune noi produse in momentul in care cele anterioare ajung la stadiul de maturitate, evitand astfel scaderile de vanzari ce pot duce la o lipsa de lichiditate si mai grav, la faliment.

Tehnologia folosita

O tehnologie moderna conduce la costuri mai mici, ceea ce inseamna posibilitatea de a stabili preturi mai atractive si un avantaj fata de concurenta.

Capacitatea manageriala

Echipa manageriala este foarte importanta pentru realizarea obiectivelor firmei. In cazul I.M.M., intreprinzatorul trebuie sa aiba anumite calitati personale, indemanari si competente pentru a reusi sa conduca firma cu succes: incredere in sine, determinare, asumarea responsabilitatilor, ambitie, putere de munca, angajament, finalizare a lucrarilor incepute, bun organizator, negociator, putere de convingere, gandire strategica, abilitate de vanzare, luarea deciziilor in conditii de incertitudine totala, inovator si creativ, abilitatea de a transpune ideile in practica.

Managerul trebuie sa stabileasca obiectivele pe termen scurt si lung, functie de resursele pe care le are la dispozitie. In acest sens, gandirea strategica si capacitatea de intuitie sunt foare importante, precum si transpunerea strategiilor in planuri de afaceri realiste pentru fiecare perioada de activitate a firmei.

C. Analiza pietei

Clientii sunt foarte importanti pentru orice tip de afacere. Abilitatea de a identifica si de a satisface nevoile clientilor este cheia reusitei pentru afaceri. Atat managementul cat si personalul unei firme trebuie sa acorde prioritate maxima necesitatilor si cererilor care vin din partea clientilor. Este foarte important pentru firma sa elaboreze un plan de marketing din punct de vedere al clientilor, produselor, preturilor, canalelor de distributie si al competitiei. Un astfel de plan trebuie sa cuprinda informatii desore: piata (dimensiunea pietei si structura demografica pe varste, sexe, profesiuni, segmentul de piata pe care il detine firma in comparatie cu concurenta, localizarea regionala a clientilor, posibilitatea de segmentare a clientilor si a pietei, posibilitatea de penetrare pe noi piete), produs (cercetarea pietei in vederea oferirii de pachete de produse sau servicii, analiza punctelor forte si slabe ale produselor sau serviciilor oferite de firma, in comparatie cu cele ale concurentei, testarea pe piata a noi produse si servicii si evaluarea viabilitatii acestora), promovarea si reclama, pret (compararea cu preturile practicate de concurenta, efectul schimbarii de pret cererii de produse si servicii), distributie (analiza costurilor de transport, eficienta canalelor de distributie).

Factorii de succes ai unei afaceri pot fi grupati in mai multe categorii:

tehnologii (cercetare si dezvoltare, capacitatea de inovare) ;

de productie (costuri mici de productie, calitatea procesului de productie, grad mare de utilizare a mijloacelor fixe, acces usor la materiile prime, productivitatea muncii, flexibilitatea procesului de productie pentru un numar mare de modele si marimi) ;

de distributie (spatii mari pentru comert cu amanuntul, magazine proprii, costuri miciu de distributie, distributie rapida, locatii in zone comerciale importante) ;

de marketing (personal de banzari bine pregatit si eficient, ambalaje atractive, perioada de garantie pentru produse si servicii, promovare si reclama adecvate, imagine buna pe piata) ;

de management (structura organizationala adecvata, abilitatea de a raspunde prompt la schimbarile de mediu si de piata, sistem informatic eficient, acces la surse de informare).

2.6 CARACTERISTICI PERSONALE SI APTITUDINI PROFESIONALE ALE CONSILIERULUI DE CREDIT

Pentru a identifica riscurile unei afaceri si factorii de succes ai unei afaceri, consilierul de credit trebuie sa aiba anumite calitati personale si aptitudini profesionale, cum ar fi : comunicarea, capacitatea de a asculta, capacitatea de decizie, diplomatia, eficienta, capacitatea de a negocia, stapanirea de sine, cunostinte in domeniul afacerilor, bancar si legislativ.

In multe din etapele parcurse in cadrul unui proces de creditare este necesar ca salariatul bancii sa fie un observator fin al detaliilor, o buna parte din timpul lui fiind destinata comunicarii cu clientii si cu alti angajati ai bancii. Un consilier de credit bun este acela care poate sa comunice la orice nivel. Capacitatea de a comunica include si comunicarea scrisa, fie sub forma unei scrisori catre un client, sub forma unui memorandum catre un angajat al bancii sau a unui raport catre Comisia de acordare a creditelor. Claritatea, concizia si meticulozitatea corespondentei sunt la fel importante ca si aptitudinile de comunicare verbala.

Cele mai multe informatii se culeg in cadrul intalnirilor in care clientul este cel care vorbeste mai mult, iar consilierul de credit este cel care asculta. Rolul pe care acesta din urma il are in cadrul interviului, este de a pune intrebari intr-un mod inteligent, avand grija sa noteze raspunsurile, pentru ca in continuare sa-si concentreze atentia si sa faca investigatiile acolo unde raspunsurile au fost incomplete sau au oferit indicii asupra unor probleme pe care clientul le-ar putea avea in desfasurarea activitatii sale.

In cursul unei zile conisilierii de credit pot lua mai multe decizii de la cele legate de operatiunile de rutina, pana la cele foarte importante cum ar fi cele cu privire la capacitatea unui client de a rambursa imprumutul. Consilierii de credit competenti nu se tem sa ia decizii, nici sa argumenteze o decizie atunci vand exista si pareri contrare. Pe de alta parte acestia trebuie sa accepte modificarea sau revenirea asupra deciziei in momentul aparitiei unei noi informatii.

In relatia cu cei care solicita imprumuturi, consilierii de credit se confrunta uneori cu situatia in care acestia sunt nemultumiti din diferite motive, cum ar fi respingerea unei cereri de imprumut sau chiar suspendarea unui imprumut. In aceste cazuri, este necesar sa se faca apel la diplomatie. Unul dintre scopurile unui consilier de credit competent este acela de a cultiva relatii de afaceri profitabile si nu de a ofensa clientii. Pe parcursul unei zile, un consilier poate avea de desfasurat numeroaser activitati legate de creditare, cum ar fi: interviuri preliminare, vizite la societatile care solicita credite, analize financiare. De aceea, consilierii de credit trebuie sa fie eficienti. Cei care vor reusi acest lucru, vor fi capabili sa incheie mai multe contracate, in conditii avantajoase pentru fiecare parte. Aptitudinea de a fi negociator este foarte importanta, iar atunci cand lucrurile nu se desfasoara nu intotdeauna asa cum se asteapta este necesar ca adaptarea la schimbarile de situatii sa se faca cu calm.

Confidentialitatea in toate etapele unei actiuni de creditare, de la interviul preliminar si investigatiile legate de credit, pana la rezolvarea unui credit neperformant, este deosebit de importanta.

Aptitudinile profesionale pot fi obtinute prin studiu, specializare si din experienta acumulata in dessfasurarea activitatii propriu-zise. Consilierii de credit trebuie sa fie pregatiti sa trateze orice tip de client, indifferent de ac tivitatea desfasurata de acesta, sa fie capabil sa citeasca sis a interpreteze o situatie financiara mai complicate a veniturilor si un bilant mai complex, sa cunoasca modalitatea de calcul in cazul unei analize a indicatorilor.

2.7 RISCUL IN CREDITARE. ANALIZA FINANCIARA

Bilantul

Bilantul reflecta pozitia financiara a societatii intr-un anumit moment.

Informatiile de baza continute in bilant privesc activele, ce sunt evidentiate in partea stanga si pasivele societatii, ce sunt evidentiate in partea dreapta a bilantului.

Activele

Activele sunt elemente patrimoniale ale societatii, cum ar fi: cladiri, instalatii, stocuri, disponibilitati banesti in casa si la banci, active financiare si active necorporale (ex.: licente, patente).

Pasivele

Pasivele reprezinta sursele de finantare ale elementelor de active si sunt formate, in principal, din fondurile proprii (capital social, rezerve, profit, etc.) si surse atrase (credite bancare, imprumuturi).

Cele doua parti care formeaza bilantul trebuie sa fie intotdeauna egale intre ele.

Active = Pasive

Elemente patrimoniale detinute Surse de finantare

Cea mai importanta functie a bilantului este aceea de a prezenta informatii proprietarilor si managerilor societatii despre patrimoniu existent la un moment dat, cat si despre sursele de finantare, capitaluri proprii si surse atrase.

De asemenea, personae din afara ar putea fi intersate de activitatea si valoarea societatii, bilantul putandu-le oferi informatiile dorite. Acestea pot fi chiar bancile de la care societatea ar putea solicita credite.

In tabelul urmator este prezentata o structura de bilant, conform contabilitatii romanesti.

Activele cuprind elemente de patrimoniu detinute de societate: active fixe, circulante si financiare, plus active de regularizare. Activele fixe cuprind active necorporale, corporale si financiare.

Activele necorporale sunt fara o existenta fizica determinate, avand o durata de viata indelungata. Ele include urmatoarele: cheltuieli preliminare ocazionate de finantarea societatii, ca si cheltuielile initiale de cercetare-dezvoltare, patente, concesiuni, licente, marci, francize, drepturi de autor, fondul social.

Activele corporale includ: terenuri si cladiri, fabrici si utilaje, unelte si instalatii.

Amortizarea este procedeul de reducere anuala a valorii unui mijloc fix pe timpul perioadei sale de viata. Toate activele corporale, cu exceptia terenurilor, se amortizeaza. Cu toate acestea, investitiile de amenajare a terenurilor se amortizeaza.

Metode de calcul a amortizarii

Metoda liniara este aceea prin care activele se amortizeaza in fiecare an (un utilaj a carui valoare a fost de 1500 RON poate fi amortizat cu 300 RON pe an intr-o perioada de 5 ani, metoda degresiva este aceea prin care activul respectiv se amortizeaza in fiecare an cu un anumit procent din valoarea ramasa neamortizata, iar metoda accelerate in care cea mai mare parte a valorii este amortizata in primi ani de viata ai activului.

Toate activele fixe corporale trebuie sa fie asigurate, intrucat lipsa asigurarii, sau asigurarea neadecvata, constituie un risc, atat pentru intreprindere, cat si pentru creditorii sai.

Activele financiare includ: titluri de valoare (actiuni, obligatiuni), plasamente pe termen lung.

Activele circulante sunt elemente ce se pot converti rapid in numerar, de obicei intr-o perioada de un an sau pe parcursul ciclului normal de exploatare. Ele include: stocuri, creante, titluri de plasament pe termen scurt, disponibilitati banesti.

Stocurile constau in materii prime, bunuri cumparate pentru revanzare, diverse (combustibil, piese de schimb, furaje pentru animale, seminte), productia nedeteminata, produse finite, produse secundare, animale, ambalaje, lazi si containere, obiecte de inventar.

Consilierul de credit ar trebui sa faca o analiza amanuntita a elementelor inclse in stocuri, pentru a vedea daca nu sunt cuprinse in mod eronat si elemente lipsite de valoare, cum ar fi si cele care s-au deteriorate din cauza trecerii timpului, demoarii sau stocarii necorespunzatoare.

Metodele principale de evaluare a stocurilor sunt:

Metoda costului mediu. De-a lungul anului, momentul intrarii stocurilor, pentru a putea calcula costul pe unitatea de stoc, se face media intre costurile nou aparute si costurile deja existente.

Metoda FIFO (prima intrare, prima iesire). Aceasta metoda presupune ca stocurile vechi sunt folosite primele si de aceea, stocurile existente la data elaborarii bilantului sunt evaluate conform preturilor platite pentru ultimele stocuri intrate.

Metoda LIFO (ultima intrare, prima iesire). Aceasta metoda presupune ca ultimile elemente intrate sunt primele utilizate, iar stocurile existente sunt evaluate conform pretului primelor bunuri intrate. In perioada de inflatie, aceasta metoda tinde sa subevalueze stocurile.

Daca stocurile sunt utilizate drept gaj, creditorul este interesat in mod special daca acestea sunt asigurate sau nu. De asemenea, el va dori sa se asigure ca ele sunt depozitate in conditii optime, pentru a se mentine foarte bine in perioada respectiva. Un alt lucru foarte important pe care trebuie sa-l stie consilierul de credit este daca stocurile sunt in realitate proprietatea clientului sau nu. Daca sunt cumparate de client in rate, dreptul de proprietate asupra stocurilor va fi transferat catre aceasta doar dupa plata ultimei rate datorate.

Creantele sunt sume datorate unei societati pentru bunuri sau servicii vandute pe credit, prin cambii sau bilet la ordin. In general, ele au scadenta dupa 30, 60 sau 90 de zile de la furnizarea bunurilor sau serviciilor.

Creantele inseamna pentru o societate probabilitatea intrarii de lichiditati la anumite date viitoare. Daca acestea nu sunt incasate, pozitia financiara a societatii poate fi periclitata prin lipsa de lichiditati. De aceea, credibilitatea debitorilor, care pot sau nu sa plateasca la data stabilita, este foarte important. Daca creantele unei societati reprezinta mare parte din vanzarile totale ale acesteia, atunci aceasta ar putea indica probleme viitoare legate de lichiditati.

Titlurile de plasament pe termen scurt sunt titluri cumparate de o societate in scopuri speculative. Ele se deosebesc de activele financiare prin faptul ca sunt pastrate doar o perioada scurta de timp. Ele includ, atat actiunile si obligatiunile emise de alte societati, cat si obligatiunile guvernamentale, ce sunt foarte usor de valorificat, precum si propriile actiuni si obligatiuni rascumparate.

Toate aceste titluri sunt inregistrate la pretul de cumparare, care poate fi mai mare sau mai mic decat pretul current de piata. Actiunle si obligatiunile cumparate la un prêt mai mic decat cel current de piata, reprezinta o valoare ascunsa in bilant, si invers, daca sunt cumparate la u n prêt mai mare decat cel current de piata, reprezinta o pierdere ascunsa.

Disponibilitatile banesti (conturile la banci si casa) sunt active pastrate intr-un deposit bancar al societatii sau in conturi de economii, de asemenea include acreditivele sau banii din casa. Aceste elemente de numerar si cvasi-numerar sunt cele mai lichide active ale unei societati.

Activele de regularizare cuprind in avans si diferentele de conversie.

Cheltuielile in avans include chiria platita in avans sau revedentele, anumite taxe platite in avans, prime de asigurare neexpirate si cheltuieli pentru reparatii majore neprevazute. Ele constituie cheltuieli pentru perioade contabile viitoare sau cheltuieli repartizate pe mai multi ani, cum ar fi cele de cercetare-dezvoltare

Diferentele de conversie. Cumpararile de valuta sunt inregistrate in bilant la rata de schimb din momentul cumpararii. La sfarsitul anului financiar depozitele in valuta ale societatii sunt evaluate in lei la rata de schimb din acel moment. Din cauza fluctuatiilor ratei de schimb valutar, invariabil, va exista o diferenta intre valoarea in lei a sumelor detinute in valuta la sfarsitul anului si suma in lei platita pentru a achizitiona aceasta valuata.

Primele privind rambursarea obligatiunilor. La scadenta obligatiunile sunt rascumparate la valoarea nominala. Totusi, inainte de scadenta ele pot fi rascumparate la pretul pietei. In cazul unei prime (suma platita peste valoarea nominala), aceasta va fi inregistrata sub acest titlu.

Pasivele sunt formate din: capitaluri proprii, provizioane, passive curente, datorii pe termen lung si passive de regularizare.

Capitalurile proprii includ: capitalul social, prime legate de capital, rezerve, diferente de reevaluare a activelor, sume nedistribuite din profitul afferent perioadei anterioare, profit net din perioada curenta si subventii pentru investitii.

Rezervele sunt formate din rezerve legale, statutare, alte rezerve.

Diferentele de reevaluare reprezinta valoarea actuala (mai mare) minus valoarea inregistrata (mai mica) a activelor reevaluate conform reglementarilor legale. Conform acestor reglementari, diferentele respective sunt incorporate in rezerve sau in capitalul social.

Rezultatul exercitiului anterior (profit sau pierdere) reprezinta profitul nedistribuit sau pierderea neacoperita de la sfarsitul anului financiar anterior. Adunarea Generala a Actionarilor decide daca profitul (daca exista) a fi distribuit sau amanat la sfarsitul fiecarui an financiar.

Profitul sau pierderea reprezinta rezultatul financiar al anului contabil curent. Profitul constituie fonduri ce sunt disponibile pentru distribuirea catre actionari (ca dividende) sau catre proprietari, sau pentru investitii (profit recapitalizat). Subventiile sunt bani acordati din fonduri publice in scopul investitiilor productive.

Pasive curente – sunt datoriile pe termen scurt ale societatii. Ele sunt, de regula, platite in anul in curs sau in timpul ciclului normal de exploatare al activitatii. Efectele comerciale si datoriile ce trebuie platite bancilor sau furnizorilor, ca si alte credite pe termen scurt si cheltuielile accumulate constituie pasivele curente ale societatii. Cheltuielile acumulate include toate felurile de cheltuieli constante, dar care nu au fost inca platite, cum ar fi dividendele si dobanda ce trebuie platite, Impozitele, avansuri primite de la clienti plus partea curenta a datoriilor pe termen lung, adica ce trebuie platit in urmatoarele 12 luni.

Datoriile pe termen lung.

Bilantul trebuie sa contina valoarea de rascumparare a obligatiunilor emise de societate si care nu au ajuns la scadenta inca, precum si suma creditelor pe termen mediu si lung, mai putin partea curenta a acestor datorii.

Pasivele de regularizat includ: veniturile anticipate ce au fost inregistrate, dar nu au fost inca incasate.

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Contul de profit si pierdere scoate in evidenta o sinteza a veniturilor si cheltuielilor firmei intr-o anumita perioada contabila. Diferenta dintre toate veniturile si cheltuielile reprezinta profitul sau pierderea societatii din perioada contabila respectiva. Elementele constitutive ale contului de profit si pierderi se impart in 3 categorii: ecploatare, financiara, exceptionala.

A. EXPLOATARE

1. Venituri – cifra de afaceri

– subventii de exploatare

– produse finite si productia stocata

2. Cheltuieli – costul marfurilor vandute

– cheltuieli cu utilitatile

– impozite

– salarii

– reparatii si intretinere

– amortizare

…………………………………………………………………………………….

1 – 2 = Profitul (pierderea) din exploatare X

B. FINANCIARE

1. Venituri – dividende din investitii

– dobanda de primit

– reduceri de prêt primite de la furnizori

– diferente de curs valutar pozitive

2. Cheltuieli – dobanda de platit

– reduceri de prêt acordate clientilor

– diferente negative dintre valoarea contabila si veniturile din vanzarea titlurilor de plasament

– diferente negative de curs valutar

…………………………………………………………………………………….

1 – 2 = Rezultatul financiar (profit sau pierdere) Y

Profitul (pierderea) din exploatare + Rezultatul financiar (profit sau pierdere) = Rezultatul curent al ewxercitiului (profit sau pierdere)

C. EXCEPTIONALE

1. Venituri – active vandute (amortizate in totalitate)

– active primite prin donatie

– penalizari incasate

– donatii primite

2. Cheltuieli – pierderi in valoarea activelor, datorate calamitatilor

– datorii nerecuperate

– penalizari platite

– donatii si subventii acordate

– valoarea neamortizata a activelor vandute

………………………………………………………………………………

1 – 2 = Rezultatul exceptional al exercitiului (profit sau pierdere) Z

X + Y + Z = Profit inainte de impozitare

Profit impozabil = profit inainte de impozitare+cheltuieli nedeductibile-scutiri de impozit

Profit impozabil – impozite = profit net

Soldurile fiecarei categorii (exploatare, financiara si exceptionala) sunt adunate, rezultand astfel profitul inainte de impozitare. Pentru a calcula profitul impozabil, se adauga cheltuielile nedeductibile ( de exemplu  depasiri cheltuieli de protocol) si se scad scutiri de impozit. Din aceasta se scade impozitul pe profit, in prezent 16% din profitul impozabil, pentru majoritatea agentilor economici, pentru a ajunge la cifra profitului net.

Venituri

Veniturile sunt calculate pe masura ce sunt inregistrate, fara a tine cont de momentul efectiv al incasarii. De exemplu, orice factura emisa, chiar daca nu este inca incasata, reprezinta un element de venit pentru societatea emitenta in contul sau de profit si perderi.

Veniturile din exploatare includ :

cifra de afaceri ;

productia stocata ;

subventii de exploatare ;

venituri din provizioane privind exploatarea.

Veniturile financiare includ :

dividende generate de investitiile in titluri de valoare ;

venituri din vanzarea titlurilor ;

dobanzi generate de creditele acordate de catre societate ;

dobanzi la depozite si conturi de economii ;

reduceri de prêt din partea furnizorilor sau a altor creditori ;

diferente pozitive de curs valutar ;

Veniturile exceptionale includ :

venituri din vanzarea activelor ;

valoarea activelor primite prin donatie ;

penalizari datorate societatii ;

alte castiguri ce nu sunt legate de activitati de baza ale firmei.

CHELTUIELI

Cheltuielile sunt impartite in trei categorii ca si veniturile si sunt calculate in momentul in care se constata.

Cheltuielile de exploatare ale unei societati includ elemente, cum ar fi:

– costul marfurilor vandute;

– costuri fixe;

– cheltuieli pentru ambalare;

– reparatii si intretinere;

– amortizare;

– provizioane;

– chirii si redevente;

– prime de asigurare, taxe de platit;

– impozite, salarii, asigurari sociale.

Cheltuielile financiare cuprind:

– dobanzile la imprumuturi sau alte credite;

– reduceri de pret oferite clientilor;

– diferenta negativa dintre valoarea contabila si veniturile obtinute din vanzarea titlurilor;

– diferente negative de curs valutar.

Cheltuielile exceptionale sunt elemente ca:

pierderi in valoarea activelor ;

datorii nerecuperate ;

penalizari, donatii, subventii platite ;

valoarea neamortizata a activelor vandute

Situatiile contabile ale unei societati trebuie sa fie insotite de anexe si de raportul auditorilor. Anexele la situatiile contabile sunt de multe ori mai consistente decat datele cuprinse in situatii. Anexele trebuie sa explice politicile contabile ale societatii si, de obicei, furnizeaza explicatii detaliate despre felul in care sunt aplicate aceste politici, pe langa alte detalii ajutatoare. Anexele tebuie sa explice situatii privind activele fixe, stocurile si productia neterminata, datorii ale societatii catre societate, provizioanele, distribuirea profitului.

Utilizarea indicatorilor

Analiza indicatorilor este cea mai rapida metoda de estimare a viabilitatii intreprinderilor. Indicatori de diferite tipuri pot fi folositi pentru a masura lichiditatea, capitalul de lucru, solvabilitatea, profitabilitatea.

Masuri ale performantelor trecute si viitoare.

Indicatorii pot fi folositi pentru a masura, fie rezultatele trecute, fie pe cele anticipate, fiind utili in analiza creditelor pe termen scurt, mediu sau lung. Cand indicatorii sunt folositi pentru a masura performantele trecute, informatiile necesare pot fi obtinute din bilantul contabil si contul de profit si pierdere ale unei intreprinderi. Prin compararea acestor indicatori pentru difertite perioade in evaluarea performantelor financiare ale firmei. Firmele isi desfasoara activitatea intr-o piata larga, deci o comparatie cu alte firme din acelasi sector de activitate ne va furniza informatiile despre performantele firmei analizate, in comparatie cu performantele concurentei. Datorita caracterului istoric al valorilor indicatorilor din bilant si contul de profit si pierdere, aceste rezultate trebuie privite cu atentie si precautie, deoarece analiza performantelor trecute nu pot fi o indicatie precisa a ceea ce va fi in viitorl, reprezinta doar o analiza a situatiilor financiare ale firmei, care nu ia in considerare obligatiile managementului, calitatea produselor, productivitatea muncii, factorii externi, ar putea exista schimbari in activitatea firmei de anul trecut pana in prezent.

Pentru masurarea rezultatelor viitoare care este un aspect important, indeosebi pentru un bancher, in ceea ce priveste creditele pe termen mediu sau lung este necesar sa se estimeze profiturile anticipate si fluxurile monetare prognozate.

Indicatori de lichiditate

Indicatorul lichiditatii curente, folosit ca o masura a capacitatii intreprinderii de a satisface datoriile scadente pe termen scurt, compara activele circulante curente si pasivele curente.

Se calculeaza dupa formula:

active circulante

pasive curente

Schimbarile valorice ale acestui indicator de la o perioada la alta sunt determinate de modificari ale structurilor activelor circulante si pasivelor curente. In interpretarea acestui indicator trebuie analizate urmatoarele aspecte: schimbarile valorice ale acestui indicator se datoreaza modificarilor care au avut loc in structura activelor circulante(stocuri, creante, disponibilitati banesti). Daca da, stocurile si/sau creantele ot fi transformate usor in disponibiliati banesti. Schimbarile valorice ale acestui indicator se datoreaza modificarilor in structura pasivelor curente: credite bancare, furnizori, datorii fiscale. Daca da, noile scadente au fost stabilite de comun acord cu creditorii? Valoarea acestui indicator este mai mare sau mai mica decat 1? Daca este mai mica decat 1, firma nu are lichiditate si are nevoie de o infuzie de capital.

Un nivel acceptabil al acestui indicator este, de regula, 2:1, indicand ca pasivele curente sunt de doua ori acoperite de activele circulante. Daca este mai mare decat 3, societatea comerciala are exces de lichiditate, avand active nefavorabile. O valoare considerata buna pentru acest indicator este intre 1,5 si 3.

Indicatorul lichiditatii imediate, utilizat ca o masura a capacitatii intreprinderii de a satisface datoriile pe termen scurt, ia in considerare numai acele active care se pot vinde si incasa intr-un timp foarte scurt. Activele lichide sunt, in mod normal, definite ca disponibilitati banesti, debitori bun-platnici, bunuri finite.

Acest indicator arata care este influenta stocurilor in lichiditatea curenta a firmei. Valoarea acestui indicator poate raspunde la intrebarea: lichiditatea firmei se bazeaza pe stocuri sau pe activele lichide?

Se calculeaza dupa formula:

Active circulante – stocuri sau active lichide

Pasive curente pasive curente

O valoare mare (peste 1) a acestui indicator releva faptul ca lichiditatea firmei se bazeaza pe activele imediate (lichide). O valoare mica (sub 0,7) indica faptul ca firma are o lichiditate bazata pe stocuri. Un nivel acceptabil al indicatorului lichiditatii imediate ar fi 1:1, indicand ca pasivele curente sunt acoperite o singura data de active usor realizabile. De obicei, acest indicator este situat intre 0,7 – 1. Daca indicatorul este mai mare decat 1, societatea comerciala are fonduri imobilizate, pe care trebuie sa le investeasca, deci trebuie accelerat procesul de productie. Daca indicatorul este mai mic decat 0,7, societatea comerciala nu are o lichiditate imediata buna, avand multe stocuri ce trebuie reduse.

Indicatori ai capitalului de lucru

Sunt foarte importanti in evaluarea capacitatii agentului economic de a transforma stocurile in bani, a recupera datoriile catre firma si de a-si achita la timp obligatiile asumate.

Viteza de rotatie a stocurilor smenifica durata (in zile) pentru a transforma stocurile in bani. Se calculeaza cu formula:

Valoarea stocurilor x 365 zile

Total vanzari(cifra de afaceri)

Schimbarile de valoare ale acestui indicator dela o perioada la alta se pot datora: structurii stocurilor pe materii prime, materiale, productie in curs de executie, produse finite, marfuri, existentei de stocuri nevamdabile, metodei de evaluare a stocurilor, unor caracteristici aparte ale stocurilor (perisabilitate, demodare, etc.)

Viteza de rotatie a stocurilor pentru firma analizata trebuie comparata cu media vitezei de rotatie a stocurilor pentru sectorul de activitate din care face parte firma. O sacdere a vitezei de rotatie a stocurilor are implicatie negativa asupra disponibilitatilor monetare ale firmei, deoarece stocurile nu sunt vandute destul de repede.

Viteza de rotatie a debitorilor reprezinta durata medie de timp (in zile) pentru recuperarea (incasarea) datoriilor de la debitori. Se calculeaza cu formula:

Debitori x 365 zile

Total vanzari (cifra de afaceri)

In analiza variatiilor acestui indicator trebuie avut in vedere: numarul total de debitori, cine sunt debitorii, care este valoarea pentru fiecare debitor, de cand este constituita datoria in bilant, care este politica firmei vis-à-vis de debitorii rau platitori, care sunt conditiile in care firma accepta livrarea pe datorie, compararea cu viteza medie de rotatie a debitorilor pentru sectorul de activitate al firmei. O crestere valorica a acestor indicatori are o implicatie negativa asupra disponibilitilor banesti ale firmei.

Viteza de rotatie a creditorilor reprezinta durata medie de timp (in zile) pentru plata datoriilor catre creditori. Se calculeaza dupa formula:

Creditori x 365 zile

Total Vanzari(cifra de afaceri)

In analiza variatiei acestui indicator, trebuie avut in vedere: numarul de creditori ai firmei, cine sunt creditorii, care este valoarea datorata fiecarui creditor, care sunt relatiile de afaceri cu furnizorii, sunt mai multi furnizori sau forma este dependenta de unul singur, comparatie cu acelasi indicator calculat la nivelul sectorului de activitate. O reducere a acestui indicator are o implicatie negativa asupra disponibiltatilor monetare ale firmei.

Indicatori de solvabilitate

Gradul de indatorare (datorii-fonduri proprii) masoara relatia dintre capitalul imprumutat (datoriile firmei) si cel propriu. Este calculat, in sensul sau cel mai larg acceptat, dupa formula:

Capital imprumutat

Capital propriu

Un grad de indatorare mare poate insemna si ca o propirtie mai mare din profitul din exploatare va trebui sa satisfaca plata dobanzii si, de aceea, profitul ramas proprietarilor sau actionarilor poate fi mic. Ttusi, si contrariul poate fi adevarat, in cazul in care capitalul imprumutat este utilizat pentru a obtine profituri la rate superioare ratei dobanzii platite.

Indicatorul grad de indatorare se mai poate calcul si conform formulei :

Total datorii (mai putin creditori comerciali)

Capital propriu

In acest sens, este folosit mai ales ca masura a riscurilor de crestere a ratei dobanzii.

Indicatorul de acoperire a dobanzii (serviciul datoriei minime) masoara de cate ori costul fondurilor imprumutate poate fi acoperit de profitul din exploatare (profitul inainte de plata dobanzii si impozitului). Se calculeaza astfel :

Profit din exploatare

Dobanda la fondurile imprumutate

Un nivel acceptabil ar fi 3 :1.

Indicatorul activelor fixe(imobilizate) este utilizat ca indicator al flexibilitatii sau lipsei de flexibilitate dintr-o intreprindere. Calculul se face dupa formula:

Active fixe x 100

Total active

Cu cat procentul este mai mare, cu atat riscul este mai mare pentru intreprindere in cazul schimbarilor conjuncturale de piata, intreprinderea fiind astfel nevoita sa se reorienteze. Daca intreprinderea opereaza pe o piata volatila (fluctuanta), un nivel ridicat sau crescand al indicatorului va releva, de asemenea, un risc pentru intreprindere.

Indicatori de profitabilitate

Rolul profitului brut (profitul inainte de impozitare) este un indicator al probabilitatii de baza al firmei. Se calculeaza astfel:

Profitul brut x 100

Vanzari(cifra de afaceri

O rata a profitului ridicata sau crescanda poate indica un grad de dominare a pietei sau o capacitate de crestere a preturilor de vanzare cand costurtile directe raman neschimbate, scad sau cresc mai lent decat pretul de vanzare al produsului.

Rata profitului din exploatare se calculeaza astfel:

Profit din exploatare x 100

Vanzari(cifra de afaceri)

Intrucat reflecta profitabilitatea activitatii debaza numai din exploatare, inainte de deducerea costurilor financiare (dobanda de credit) sau a impozitului, el este un prim indicator al capacitatii intreprinderii de a sustine o activitate de baza profitabila in viitor.

Rata profitului net indica profitul calculat procentual din cifra vanzarilor ce poate fi distribuit actionarilor sub forma de dividende si/sau reinvestit in activitate.

Se calculeaza astfel:

Profit net x 100

Vanzari (cifra de afaceri)

Rentabilitatea capitalului utilizat. Utilizarea indicatorului capitalului utilizat reprezinta o practica acceptata atunci cand se compara profitabilitatea unor activitati similare. Este, de asemenea, utila cand se stabileste daca o investitie este potential favorabila, intrucat poate fi comparata cu costul de oportunitate al capitalului utilizat, adica veniturile ce ar putea fi obtinute prin utilizarea in alt mod.

Se calculeaza astfel:

Profit impozabil x 100

Capital utilizat

Rentabilitatea capitalului utilizat poate fi, de asemenea, folosita pentru a masura riscul unei cresteri a ratei dobanzii pentru intreprindere. In eventualitatea ca rata dobanzii creste peste rata de rentabilitate a capitalului utilizat, intreprinderea se va confrunta cu un risc considerabil. De aceea, trebuie privit in legatura cu indicatorul de acoperire a dobanzii descris anterior. O valoare buna a acestui indicator ar trebui sa depaseasca 5%.

Solvabilitate si stabilitate

Acesti indicatori masoara capacitatea firmei de a face fata obligatiilor sale pe termen lung.

Gradul de acoperire a scadentelor curente la datoriile pe termen lung= profit net + amortizare/scadentele curente la datoriile pe termen lung.

Acest indicator arata de cate ori este acoperita dobanda la creditele pe termen lung scadente, de profitul net si amortizare, mai putin dividendele de plata.

Gradul de acoperire a dividendelor=profit net/dividende.

Acesta indica de cate ori sunt acoperite dividendele de profitul net.

Ponderea datoriilor pe termen lung in capitalul propriu = pasive pe termen lung/capitalul propriu.

Indica de cate ori datoriile pe termen lung sunt acoperite de activele fixe nete (costul de achizitie minus amortizarea). Acest indicator arata gradul de protectie a creditorilor in cazul in care activele trebuie lichiditate (ex.: in cazul falimentului). Totusi trebuie observat ca valoarea activelor din bilant este probabil sa difere de valoarea de lichidare.

Indicatori de eficienta si profitabilitate

Structura cheltuielilor = cheltuieli de anumit tip/cheltuieli totale* 100

Aceasta indica ponderea relativa a fiecarui element de cheltuieli (ex : utilitati, productie, vanzari) in raport cu cheltuielile totale.

Eficienta utilizarii activelor = vanzari/total active

Acest indicator arata eficienta utilizarii activelor in generarea veniturilor.

Eficienta folosirii capitalului = vanzari/capital utilizat

Aceasta indica eficienta utilizarii capitalului folosit in generarea veniturilor.

Rentabilitatea capitalului propriu=profit/capital propriu

Acesta reprezinta profitul inainte de impozitare raportat la capitalul propriu utilizat in activitate de-a lungul anului.

Indicatori de eficienta a actiunilor

Acest grup de indicatori este cel mai util pentru actionari si pentru potentialii investitori. Totusi, ei pot fi de interes si pentru bancherii care trebuie sa aprecieze valoarea actiunilor intreprinderii. Ei pot deveni de o importanta tot mai mare pe masura ce se va dezvolta piata actiunilor.

Randamentul dividendelor=dividend pe actiune/pretul pe piata pe actiune.

Masoara raportul dintre marimea dividendului obtinut pentru o actiune si pretul de piata al actiunii.

Indicatorul pret al actiunii/dividend = pret de piata al actiunii/dividend p eactiune.

Acest indicator exprima numarul de ani necesari pentru ca dividendele obtinute sa compenseze costul unei actiuni (se presupune ca dividendul ramane la nivelul actual).

Managementul fluxurilor monetare. Capacitatea de rambursare a creditului.

A. Managementul fluxurilor monetare

Este foarte important ca o afacere sa poata genera disponibilitati monetare pentru a-si acoperi cheltuielile operationale zilnice si imprumuturile.

In timp ce profitabilitatea este o masura esentiala a sustenabilitatii unei firme, disponibilitatile monetare (cash) reprezinta sangele afacerii: mentin firma operationala.

Un nivel bun al profitului impozabil sau al profitului retinut la nivelul firmei (retained earnings) nu inseamna automat disponibilitati suficiente. Diferenta intre profit si cash este ca firma poate avea profituri importante, dar putine disponibilitati monetare datorita unei achizitii de utilaje sau datorita platii dividendelor.

Pericolul ca o firma profitabila sa ramana fara cash este mare cand firma incearca sa se extinda rapid. O parte importanta a disponibilitatilor banesti este folosita pentru investitii in mijloace fixe sai in acoperirea costurilor crescande de productie, nemairamanand bani si pentru cheltuielile zilnice sau neprevazute.

O firma poate atrage cash din urmatoarele surse:

– credite bancare;

– credite comerciale;

– influx de capital de la actionari;

– subventii guvernamentale.

Cu toate ca o firma profitabila este putin probabil sa aiba probleme de lichiditate in comparatie cu o firma care lucreaza in pierdere, in ultima instanta lipsa disponibilitatilor banesti duce la falimentul firmei si nu lipsa profitului.

Capitalul de lucru

Vom analiza mai in detaliu capitalul de lucru al unei firme, deoarece schimbari majore ale nivelului acestuia pot avea un impact asupra disponibilitatilor monetare.

In analiza capitalului de lucru al unei firme, trebuie evaluate activele circulante in corelatie cu pasivele curente, in sensul studierii cu atentie a modului in care au fost gestionate stocurile, debitorii si creditorii.

Acest proces poarta denumirea de managementul capitalului de lucru (working capital management).

Managementul stocurilor

Este esential de stiut care este influenta asupra disponibilitatilor monetare ale firmei, detinerea de stocuri mari sau stocuri cu valori mici.

Stocuri mari – implicatii asupra cash-ului.

● se vor gasi, intotdeauna, stocuri disponibile a fi vandute, pentru a obtine cash;

● se vor satisface mai usor cerintele consumatorilor, ceea ce inseamna mai multe vanzari din care o parte vanzari cash;

● firma poate obtine reduceri de pret aprovizionand o cantitate mai mare de produse si deci poate economisi cash;

● cresc costurile de depozitare, prin deteriorarea sau degradarea stocurilor, ceea ce inseamna o utilizare de cash;

● mare parte din cash este imobilizata in stocare.

Stocuri mici – implicatii asupra cash-ului

● pot exista costuri suplumentare de manipulare si tranzit datorita aprovizionarii in catitati mici;

● se poate pierde reducerea de pret acordata pentru aprovizionarea unei cantitati mai mari de produse;

● exista pericolul de aramne fara anumite stocuri care ar putea conduce la nesatisfacerea la timp a clientilor sau chiar la pierderea unei afaceri;

● se economiseste cash prin costuri reduse de depozitare.

Datorita implicatiei pe care stocurile o au asupra cash-ului, este necesar ca o firma sa aiba un sistem eficient de control al stocurilor, care sa asigure:

● evaluarea permanenta a necesitatilor clientilor si deci astocurilor necesare;

● analiza permanenta a costurilor de improspatare a stocurilor;

● utilizarea eficienta a spatiilor de depozitare;

● descurajarea tentativelor de frauda sau furt prin controale eficiente si paza corespunzatoare.

Managementul debitorilor

Intr-o lume ideala, toate vanzarile ar fi facute contra cash, platile fiind efectuate fie in avans, fie in momentul vanzarii.

In lumea comerciala reala multe produse si servicii sunt achizitionate pe baza de credit comercial, care are implicatii asupra disponibilitatilor monetare ale firmei care vinde, de aceea este important ca firmele sa aiba un sistem eficient de gestionare al debitorilor, care implica:

● evaluarea permanenta a bonitatii clientilor, din care sa rezulte ca isi pot achita la termenul stabilit datoriile;

● un sistem eficient de emitere a facturilor si de colectare a datoriilor;

● urmarirea eficienta a debitorilor restantieri in vederea recuperarii datoriilor.

Managementul creditorilor

Este important de mentionat si respectat conditiile de livrare si plata cu furnizorii. Nerespectarea termenelor de plata catre furnizori poate avea implicatii asupra cash-ului, deoarece pot provoca:

● pierderea increderii furnizorilor;

● pierderea reducerii de preturi negociate anterior cu furnizorii;

● declansarea unor proceduri de penalizare din partea furnizorilor.

Estimarea capacitatii de rambursare a creditului

Estimarea capacitatii de rambursare a creditului are drept punct deplecare sitautia istorica a contului de profit si pierdere.

Pornind de la ultima situatie a contului de profit si pierdere, pentru estimarea capacitatii de rambursare a creditului, se parcurg doua etape:

Ajustarea valorilor din contul de profit si pierdere pentru determinarea nivelului de cash disponibil;

Deducerea angajamentelor financiare, pentru perioada urmatoare, in scopul determinarii surplusului (deficitului) de cash.

Prima etapa este compusa din patru pasi:

identificarea profitului impozabil din contul de profit si pierdere istoric:

ajustarea valorii profitului impozabil cu valori reprezentand amortizarea si veniturile sau cheltuielile ce nu se vor mai regasi in perioada urmatoare (in special cele din activitatea exceptionala):

● valoarea amortizarii se adauga;

● valoarea veniturilor ce nu se vor mai gasi in perioada urmatoare sxe scade;

● valoarea cheltuielilor ce nu se vor mai regasi in perioada urmatoare se adauga.

c) ajustarea valorii profitului impozabil, tinand cont de costul cu dobanda si cu ratele leasing.

Ambele valori se adauga la valoarea istorica a profitului impozabil.

Valorile estimate pentru noua perioada analizata, ata pentru dobanzile bancare, cat si pentru ratele leasing, vor fi deduse ulterior.

d)ajustarea valorii portofoliului impozabil trebuie ajustat in consecinta.

Se obtine o valoare ajustata a portofoliului impozabil.

In a II-a etapa se vor deduce urmatoarele elemente de cheltuiala pentru a determina daca afacerea va avea suficient cash pentru a face fata angajamentelor financiare:

● dobanzi bancare pentru perioada urmatoare, atat pentru creditele pe termen scurt, cat si pentru cele pe termen lung;

● ratele leasing;

● taxe si impozite;

● dividende;

● cheltuieli de investitii din fonduri proprii (exceptand pe cele prin credite bancare sau leasing) ;

● modificari ale capitalului de lucru; se referea la schimbarile care pot avea loc datorita managementului stocurilor, al debitorilor sau creditorilor. Pentru a determina valoarea modificarii capitalului delucru ce trebuie inclusa in estimarea capacitatii de rambursare, trebuie examinata declaratia de cash flow a clientului. Daca valoarea modificarii capitalului de lucru este negativa, ea va fi scazuta din valoarea ajustata a profitului impozabil. Daca va fi pozitiva, ea va fi adaugata valorii ajustate a profitului impozabil.

Sintetizand cele doua etape, estimarea capacitatii de rambursare se poate face astfel :

Capacitatea de rambursare pentru anul ……….

Analiza si evaluarea riscului de credit prin metoda punctajelor. Reglementari ale BNR privind gestionarea riscului de credit.

A. Metodologia de analiza si evaluare a riscului in activitatea de creditare prin metoda punctajelor

Banca are organizata ca activitate distincta analiza si evaluarea riscului de creditare, folosind in acest sens diferite metode de analiza, cu scopul de a se lua masurile care se impun in vederea diminuarii acestui risc.

Analiza riscului de credit contine in principal 2 etape:

– evaluarea riscului;

– gestionarea riscului.

Analiza si evaluarea riscului de credit prin metoda punctajelor, se efectueaza avandu-se in vedere urmatoarele categorii de riscuri:

Riscul financiar

Riscul comercial

Riscul de garantie

Riscul managerial

Riscul de senzitivitate

1. Riscul financiar (RF) reflecta dificultatile ce pot aparea in activitatea financiara a firmei legate mai ales de posibilitatile de rambursare la termen a obligatiilor catre banca.

Documentele care contin datele necesare desfasurarii acestei analize sunt: situatiile financiare ale firmei, date statistice oficiale, evidentele bancii.

Datele de referinta la care se vor efectua aceste analize vor fi finele ultimului an, precum si luna anterioara solicitarii creditului. Pentru societatile comerciale cu activitate mai mica de un an datele de referinta sunt finele ultimului semestru si luna anterioara solicitatii creditului.

Analiza riscului financiar se efectueaza cu ajutorul metodei punctajelor (Z) bazata pe modelul J.Conan si M.Holder, care permite evaluarea riscului de faliment si are la baza urmatoarea formula de calcul:

Z = 0.24*X1 + 0.22*X2 + 0.16*X3 – 0.87*X4 – 0.10*X5

in care variabilele X1…X5 sunt indicatori economico-financiari, iar constantele cu care sunt amplificati acestia sunt indicatori de natura statistica, exprimand ponderea variabilelor in evaluarea riscului de faliment.

X1 = Excedent brut de exploatare

Datorii totale

Excedentul brut de exploatare=venituri din exploatare – cheltuieli din exploatare

X2 = Capital permanent

Activ total

Capital permanent=capital propriu+datorii pe termen lung

X3 = Active circulante – stocuri

Activ total

X4 = Cheltuieli financiare

Cifra de afaceri

X5 = Cheltuieli de personal

Valoare adaugata

Valoarea adaugata este diferenta dintre valoarea veniturilor in perioada analizata si valoarea bunurilor sau serviciilor cumparate si folosite pentru producerea acestor venituri, in aceeasi perioada

Interpretarea riscului de faliment se va efectua dupa cum urmeaza :

a) Z0.16 situatia financiara a firmei este foarte buna, riscul de faliment este mai mic de 10%

b) 0.10<Z <0.16 sitautaia financiara a firmei este buna, riscul de faliment fiind intre 10% si 30%

c) Z<0.04 riscul de faliment este mai mare de 65%

2. Riscul comercial (RC) reprezinta incertitudinea ce poate sa apara la incasarea creantelor si/sau la plata furnizorilor, si va fi evaluat cu ajutorul urmatorilor indicatori:

a) Perioada medie de incasare a creantelor (PmIC), reprezentand numarul mediu de zile in care se incaseaza creantele fata de cifra de afaceri din perioada respectiva, se determina pe baza formulei:

PmIC = Creante (debitori) * numar de zile

Cifra de afaceri

b) perioada medie de plata a furnizorilor (PmP1F), reprezentand numarul de zile in care sunt platiti furnizorii fata de cifra de afaceri din perioada respectiva, se determina pe baza formulei:

PmPF = Furnizori neplatiti * numar de zile

Cifra de afaceri

Evaluarea riscului pe baza de indicatori se face astfel:

PmIC PmPF – risc mare

PmIC = PmPF – risc mediu

PmIC < PmPF – risc redus

3. Riscul de garantie (RG) este reprezentat de posibilitatea aparitiei unor dificultati legate de valorificarea bunurilor aduse in garantie in situatia in care imprumutatul nu ramburseaza creditul si nu plateste dobanzile aferente conform contractului de credite.

Evaluarea riscului de garantie se face in functie de nivelul valoric al acestora si al rapiditatii posibilitatilor de valorificare:

a) siguranta maxima: garantii neconditionate si irevocabile emise de Ministerul Finantelor pe baza mandatului Guvernului Romaniei acordat prin acte normative, scrisori de garantie emise de banci, neconditionate, bilete la ordin avalizate de banci, gaj cu deposedare, depozite bancare in valuta sau lei, dupa caz, precum si garantii emise de Fondul Roman de Garantare a Creditelor;

b) siguranta medie: ipoteci asupra cladirilor cu destinatie spatii industriale (ateliere, firme), spatii comerciale (magazine si sedii), precum si asupra terenurilor din intravilan din orase mari si localitati turistice; bunuri mobile procurate din credite, cesiuni asupra creantelor din exporturi cu plata prin acreditive irevocabile emise de banci agreate;

c) garantii nesigure: cladiri cu destinatia de locuinta, stocuri de produse agroalimentare, industriale, semifabricate, materii prime, ipoteci asupra cladirilor din zonele rurale si terenurilor din extravilan, alte garantii.

4. Riscul managerial (RM) este determinat de calitatea echipei de conducere a firmei si va fi analizat pe baza cunoasterii directe a acesteia de catre consilierul de credit.

Evaluarea riscului managerial se va face in functie de urmatoarele caracetristici ale echipei de conducere:

a) este (nu este) calificata si are (nu are) experienta indelungata in domeniul in care firma isi desfasoara activitatea;

b) in functie de evolutia in timp a indicatorilor economico-financiari a demonstrat (nu a demonstrat) capacitatea necesara in conducerea eficienta a afacerii;

c) calitatea relatiilor cu proprietarii (asociatii), cu salariatii, spiritul organizatoric si de echipa, adaptarea la schimbari etc;

d) a avut (nu a avut) relatii corespunzatoare cu banca: a (nu a) efectuat operatiuni prin contul deschis; a (nua) deschis conturi la alte banci; a (nu a) rambursat la termen imprumuturile; a (nu a) platit la termen dobanzile etc., iar cu partenerii de afaceri: sunt (nu sunt) parteneri permanenti, si-a (nu si-a) platit la timp furnizorii, si-a (nu si-a) incasat la timp debitorii, a avut (nu a avut) litigii cu partenerii, daca a fost implicata in evaziuni fiscale, etc.

5. Riscul de senzitivitate (RS)

Pentru investitiile pe termen mediu si lung (la agentii economici si persoane fizice), in analiza si evaluarea riscului de credit se face si o analiza de senzitivitate.

Analiza de senzitivitate este o tehnica de analiza a riscului individual al unui proiect de investitii care indica cat de mult se va modifica VNA (valoarea neta de actualizare) sau RIR (rata interna de rentabilitate) ca reactie la mdificarea unei veriabile de intrare, celelale elemente ramanand constante.

Orice decizie gresita a agentilor economici, in ceea ce priveste dezvoltarea si restructurarea productiei, retehnologizarea sau modernizarea fonduriloe fixe care poate fi pusa in aplicare cu ajutorul creditelor pe termen mediu si lung, antreneaza un risc in obtinerea rezultatelor estimate initial, datorita influentei schimbarilor ce se manifesta neincetat in mediul ethnic, financiar, economico-social, intern si extern. De aici, necesitatea analizei senzitivitatii variantelor studiate fata de schimbarile probabile si a coeficientului de risc sub influenta factorilor ce nu au putuu fi luati in considerare in mod explicit. Asemenea schimbari pt fi:

cresterea pretului materiilor prime;

cresterea costului echipamentului;

cresterea salariilor;

cresterea valorii investitiei pe parcursul realizarii acesteia;

majorarea costurilor de productie;

neatingerea capacitatii de productie proiectata;

prelungirea nejustificata a duratei de executie fata de prevederile proiectului;

riscul concurentei externe;

riscul producerii unor calamitati, etc.

In analiza senzitivitatii se folosesc 2 indicatori:

RIRb = rata de rentabilitate financiara calculate pe baza fluxului de disponibilitati monetare pentru variant de baza;

RIRf = rata de rentabilitate financiara calculate pe baza aceluiasi flux de disponibilitati, la care se aplica o crestere de 1% a costurilor de productie fata de venituri, ca urmare a actiunii cumulate a factorilor sus-mentionati.

Coeficientul de risc fata de varianta de baza (r), se calculeaza dupa formula:

r = RIRb – RIRf * 100

RIRb

Conditiile care se cer indeplinite sunt urmatoarele:

RIRf sa fie mai mare decat rata dobanzii aferenta creditului propus spre aprobare;

r < 75%

RIR (rata interna de rentabilitate) ofera imaginea globala a eficientei in orice moment a proiectului de investitii si rata de actualizare pentru VNA este zero, adica fluxul de venituri actualizat egaleaza fluxul de cheltuieli actualizat.

Riscul total (RT) de credit se va determina pe baza punctajelor acordate pe clasa de risc

RT = RF + RC + RG + RM + RS

Clasele de risc:

– clasa I 100-80 puncte;

– clasa II 79-65 puncte

– clasa III < 65 puncte

Semnificatia claselor de risc:

Clasa I de risc – Societatile comerciale din aceasta clasa au performante financiare foarte bune, fapt care permite achitarea la scadenta a obligatiilor fata de banca. Se prefigureaza mentinerea si in perspectiva a performantelor financiare, iar garantiile oferite de acesti clienti asigura siguranta maxima. Riscul de creditare este minim.

Clasa II de risc – Performantele financiare ale firmelor analizate sunt bune, dar nivelul present nu poate fi mentinut in perspective. Garantiile oferite de client confera o siguranta medie. Riscul de credit este mediu, avizul favorabil fiind dat numai cu indeplinirea unor conditii suplimentare privind indicatorii financiari, garantiile etc.

Clasa III de risc – Performantele financiare sunt scazute sau indica pierdere, nu pt fi platite datoriile la banca, iar garantiile prezente nu asigura posibilitati de transformare rapida in lichiditati. Riscul de creditare este foarte mare.

In tabelul urmator sunt prezentate tipurile de risc, indicatorii si punctajele pentru fiecare dintre indicatorii care masoara riscul:

EVALUAREA RISCULUI TOTAL CREDIT

– agenti economici pesoane juridice

B. Reglementari ale BNR privind gestionarea riscului de credit

Avand in vedere importanta limitarii riscului de credit, BNR emite regulamente si norme privind modul de gestionare a acestui risc.

Regulamentul nr.5/22.07.2002, se aplica bancilor, personae juridice romane, si reglementeaza:

clasificarea creditelor acordate clientilor din sectorul nebancar;

clasificarea creditelor acordate altor banci si a plasamentelor constituite la acestea;

constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit.

Conform acestui regulament, creditele si plasamentele se clasifica in urmatoarele categorii:

standard;

in observatie (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul nebancar;

substandard (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul nebancar);

indoielnic (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul nebancar);

pierdere.

Clasificarea creditelor si plasamanetelor se face prin aplicarea simultana a urmatoarelor criterii:

serviciul datoriei – capacitatea debitorului de a-si onora datoria la scadenta, exprimata ca numar de zile intarziere la plata de la data scadentei;

performanta financiara – reflectarea potentialului economic si soliditatii financiare a entitatii economice, obtinuta in urma analizarii unui ansamblu de factori cantitativi (indicatori economico-financiari calculate pe baza datelor din situatiile financiare anuale si periodice) si calitativi;

initiere de proceduri judiciare – cel putin una din masuri luate in scopul recuperarii creantelor:

darea de catre instanta a hotararii de deschidere a procedurii falimentului

declansarea procedurii de executare silita fata de persoanele fizice sau juridice.

Corespondenta dintre categoriile de clasificare si criteriile de clasificare este prezentata in tabelul urmator:

Tabelul nr.1 – criterii de incadrare p ecategorii a creditelor pentru sectorul nebancar

In cazul clientelei din sectorul bancar, precum si in cazul persoanelor fizice, performanta financiara va di considerate in categoria A.

Evaluarea performantei financiare a unui agent economic din sectorul nebancar va conduce la incadrarea acesteia in una din cele 5 categorii de performanta financiara. Aceasta evaluare se va realize potrivit normelor interne ale bancilor aprobate la nivelul Consiliului de administratie al acestora, pe baza de punctaj atribuit unor factori cantitativi si calitativi. Punctajul se va stabili luand in considerare factori cantitativi care se vor referi in principal la indicatorii de lichiditate, solvabilitate, risc si profitabilitate, factorii calitativi urmand a fi in principal la aspecte legate de modul de administrare a firmei, de calitatea actionariatului si a managementului, de garantiile primate si de conditiile de piata in care acesta isi desfasoara activitatea.

In cazul in care bancile se gasesc in imposibilitatea de a evalua performanta financiara a unui client, aceasta va fi incadrata in categoria E.

Normele interne ale bancilor privind evaluarea performantei financiare trebuie aprobate de BNR – Directia de Supraveghere.

Studiu de caz

Metodologie privind determinarea bonitatii agentilor economici cu personalitate juridica

Bonitatea reprezinta performanta financiara a agentului economic care atesta increderea pe care acesta o inspira bancii in momentul solicitarii unui credit, de a restitui la scadenta, creditele contractate impreuna cu dobanzile aferente.

Bonitatea financiara se determina prin calcularea unor indicatori financiari pe baza datelor din formularele contabile, in functie de perioada in care se determina, astfel:

annual – bilantul contabil si contul de profit si pierdere;

semestrial – rezultatele financiare (01) si situatia patrimoniului (02);

lunar – balanta de verificare.

Formularele anuale si semestriale din care se extrag datele pentru determinarea bonitatii trebuie sa fie avizate de Directia Generala a Finantelor Publice judetene, respective a municipiului Bucuresti.

I. Indicatorii financiari si formulele de calcul

1. Lichiditatea generala = Active circulante

Datorii curente

2. Solvabilitatea patrimoniala = Capitalul propriu * 100

Total pasiv

3. Rata profitului brut = Profit brut * 100

Cifra de afaceri

4. Rata rentabilitatii financiare = Profitul net * 100

Capitalul propriu

5. Gradul de indatorare = Datorii curente * 100

Total pasiv

Indicatorul “Rata rentabilitatii financiare” se va lua in calulul bonitatii la valoarea obtinuta pe baza datelor din bilantul annual, indifferent de data la care se efectueaza.

II. Punctajul indicatorilor

III. Incadrarea pe categorii de bonitate

In functie de punctajul obtinut, fiecare agent economic cu personalitate juridical va fi incadrat intr-una din urmatoarele categorii de bomitate, astfel:

Categoria A 85-100 puncte

Categoria B 70-84 puncte

Categoria C 50-69 puncte

Categoria D 25-49 puncte

Categoria E < 25 puncte

IV. Interpretarea incadrarii pe categorii de bonitate

Categoria A – Performantele financiare sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei. Totodata se prefigureaza mentinerea si in perspective a performantelor financiare la un nivel ridicat.

Categoria B – Performantele financiare ale firmei sunt bune sau foarte bune, darn u pot mentine acest nivel in perspective mai indelungata.

Categoria C – Performantele sunt satisfacatoare, dar au o tendinta de inrautatire.

Categoria D – Performantele financiare sunt scazute si cu o evidenta ciclicitate, la intervale scurte de timp

Categoria E – Performantele financiare arata pierderi si exista o probabilitate ridicata ca nu pot fi platite nici ratele scadente nici dobanzile.

2.8 GARANTAREA CREDITELOR

Tipuri de garantii in activitatea bancara.

Reglementarile prevazute in legislatia romana in vigoare cuprind doua categorii principale de garantii:

Garantii reale (gajul, ipoteca, cesiunea de creante, depozitul bancar);

Garantii personale (cautiunea sau fidejusiunea, garantia bancara).

Garantii reale

Garantia reala reprezinta un active acordat de debitor unui creditor (banca), astfel incat datoria sa fie insotita de o anumita siguranta. Garntia reala consta in rezervarea unor bunuri individualizate in scopul garantarii creditului.

Garnatiile reale cuprind gajul, ipoteca, cesiunea de creanta si depozitul bancar.

A. Gajul

Contractul de gaj are un character accesoriu si da nastere la un drept real pe care creditorul il dobandeste ca accesoriu al dreptului sau de creanta.

Gajul consta in remitearea bunurilor mobile sau a titlurilor de proprietate asupra acestor bunuri de catre debitor creditorului sau pentru garantarea unui imprumut sau a oricarei obligatii.

Contractul de gaj poate aparea sub doua forme:

gajul cu deposedare;

gajul fara deposedare.

Gajul cu deposedare (amanetul) este un contract accesoriu, unilateral, real, prin care debitorul remite creditorului sau un bun mobil, in vederea garantarii datoriei sale. Se constituie in situatii mai deosebite, asupra unor bunuri mobile cu valoare mare si volum fizic (metale pretioase, tablouri, alte obiecte de arta, hartii de valoare, etc.).

Gajul fara deposedare reprezinta un contract consensual in baza caruia, bunul ce constituie bunul gajului ramane in continuare in posesia debitorului. Bunurile asupra carora se poate constitui gaj fara deposedare sunt urmatoarele:

bunuri mobile existente in patrimoniul imprumutatului de natura materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, produse finite si a altor marfuri, aflate in unitatile de productie sau depozite, daca pe toata perioada creditarii se vor putea gasi in aceeasi forma, vor putea fi numerate sau masurate;

bunuri mobile de natura mijloacelor fixe existente in patrimonial imprumutatului si care vor putea fi admise in garantie numai daca sunt in stare de functionare si gradul lor de uzura nu depaseste 50%.

B. Ipoteca

Ipoteca este o garantie accesorie contractului de credit ce nu deposedeaza pe clientul proprietar al bunului ipotecat si care da dreptul bancii sa urmareasca si sa execute bunul in scopul de a recupera creanta cu preferinta fata de ceilalti creditori.

Pot constitui obiecte ale ipotecii urmatoarele:

apartamente in blocuri de locuit situate in zone care sa permita o valorificare usoara si san u prezinte defecte majore ale utilitatilor (apa, gaz, electricitate);

case de locuit individuale sau vile, inclusive terenurile aferente, care sa fie usor de valorificat;

terenuri intravilane cu acces usor, bine delimitate, cu posibilitati de alimentare cu apa sau diverse amenajari specifice. Valoarea terenurilor intravilane acceptate in garantie nu poate depasi 30% din valoarea totala a garantiilor acceptate;

hale indistriale de productie, inclusive dotarile functionale aferente care pot fi valorificate usor;

alte tipuri de constructii: anexe tehnico-sociale, cantine, case de edituri, hoteluri, cabane, spatii comerciale.

Acceptarea de catre banca a ipotecii impune indeplinirea urmatoarelor conditii:

ipoteca sa fie de rangul I, intrucat in caz de faliment cel ce detine o astfel de ipoteca este despagubit primul si in cea mai mare masura, la masa credala, in raport cu ceilalti creditori;

valoarea imobilului ipotecat sa fie actualizata in functie de valoarea de piata si marja de risc aferenta acestui tip de garantie sis a-si conserve valoarea in timp;

durata existentei in timp a imobilului ipotecat sa fie certa pana la momentul stingerii integrale a obligatiei ce a generat ipoteca;

imobilul ipotecat sa fie asigurat impotriva tuturor riscurilor, iar polita de asigurare sa fie cesionata in favoarea bancii;

sa existe o piata sigura pentru bunurile ipotecate;

cladirile sa permita amenajari si adaptari pentru utilizari multiple;

bunurile ipotecate sa nu fie afectate de alte sarcini.

C. Cesiunea de creanta – presupune ca debitorul sa puna la dispozitia bancii sale (creditoare) drepturile privind incasarea contravalorii marfurilor, lucrarilor si serviciilor vandute si respectiv prestate unor terti.

Cesiunea de creanta este admisa drept garantie daca priveste drepturile de incasat, ezultate din contracte ferme cu partenerii cunoscuti ca solvabili de catre banca.

Cesiunea de creanta este acceptata sub forma transmiterii inscrisului (contract) daca:

plata este prevazuta a se face in cadrul termenului de creditare;

beneficiarul marfurilor livrate, serviciilor prestate isi da acordul, conform unei note de accept pentru schimbarea creditorului initial, prin achitarea acestora in contul bancii creditoare.

D. Depozitul bancar – reprezinta o garantie materiala directa si sigura pentru banca, materializata sub forma unei sume de bani depusa intr-un cont cu destinatie speciala, de garantare a creditului, avand avantajele simplitatii deosebite si a vitezei de executare.

Principalul dezavantaj al utilizarii depozitului bancar ca sursa de garantare, rezida din faptul ca orice asemenea depozit presupune o imobilizare de fonduri din partea debitorului pentru garantarea obligatiilor sale de plata.

Garantii personale

Garantiile personale reprezinta angajamente ale agentilor economici si persoanelor fizice prin care acestia se obliga sa suporte datoriile debitorilor catre banca, pentru creditele acordate.

Acest tip de garantie mai poarta denumirea de cautiune sau fudejusiune si este valabila daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

sa existe un contract separat prin care o persoana fizica sau juridica se obliga sa garanteze obligatiile agentului economic imprumutat cu intregul sau patrimoniu;

cel ce garanteaza sa aiba deplina capacitate;

garantul sa fie solvabil;

garantul sa domicilieze sau sa aiba sediul in judetul unde functioneaza banca ce acorda creditul;

patrimoniul ce se constituie garantie sa nu fie afectat de alte datorii sau obligatii.

A. Cautiunea (fidejusiunea) este o garantie personala si reprezinta un contract prin care o persoana numita fidejusor, se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatia celui pentru care garanteaza, daca acesta nu o va executa.

Fidejusiunea poate fi de 3 feluri:

conventionala, cand partile cad de acord asupra necesitatii aducerii unui garant;

legala, cand printr-o dispozitie a legii debitorul este obligat s aduca un fidejusor pentru garantarea obligatiilor ce-i revin;

judecatoreasca, atunci cand intr-o cauza litigioasa instanta judecatoreasca este aceea care dispune aducerea unui fidejusor, care sa garanteze executarea obligatiei unei persoane.

B. Garantia bancara (sau scrisoarea de garantie bancara)

Scrisoarea de garantie bancara reprezinta un inscris prin care o banca (garant) se angajeaza neconditionat si irevocabil, in cazul in care un debitor (imprumutat) nu executa obligatia de a plati la o data stabilita o suma de bani determinata, sa plateasca suma neachitata in favoarea creditorului (imprumutator).

Valoarea scrisorii de garantie trebuie sa acopere creditul si dobanda in procent de 100% (fara cota de risc), in cazul scrisorilor emise de Ministerul de Finante, Banca Nationala a Romaniei sau orice alt abanca centrala din strainatate.

In cazul in care scrisoarea de garantie este emisa de o banca centrala comerciala din tara sau din strainatate, valoarea acesteia trebuie sa acopere creditul, dobanda si o cota de risc de minim 25%.

Termenul de valabilitate al scrisorilor de garantie bancara trebuie sa fie cu cel putin 30 de zile mai mare decat termenul pentru care se acorda creditul.

Garantii deductibile din expunerea bancii fata de client in determinarea provizioanelor de risc in creditare.

Bancile trebuie sa-si constitui provizioane specifice de risc in creditare, conform regulamentului nr.5/22.07.2002

Pentru determinarea necesarului de provizioane aferente unui credit sau plasament, se vor parcurge urmatoarele etape:

1. Determinarea bazei de calcul pentru provizioane:

a) prin deducerea din expunerea bancii fata de debitor a garantiilor acceptate a fi luate in considerare, conform normelor metodologice BNR nr.12/2002 – in cazul unui credit clasificat in categoria „standard”, „in observatie”, „substandard”, „indoielnic”, „pierdere”, in situatia in care nu s-au initiat proceduri judiciare si in situatia in care toate ratele creditului inregistreaza un serviciu al datoriei de cel mult 90 zile.

b) prin luarea in considerare a intregii expuneri, indiferent de garantii – in cazul unui credit clasificat in categoria „pierderi”, in situatia in care s-au initiat proceduri judiciare sau in situatia in care cel putin una din ratele creditului inregistreaza un serviciu al datoriei mai mare de 90 zile, precum si in cazul unui plasament, indiferent de categoria de clasificare a acestuia.

2. Aplicarea coeficientului de provizioane asupra bazei de calcul obtinute.

Corespondenta intre categoriile de clsificare a creditelor si coeficientii de provizioane este urmatoarea:

Categoria de clasificare Coeficientul

Standard 0

In observatie 0,05

Substandard 0,2

Indoielnic 0,5

Pierdere 1

In conformitate cu norma nr.12/2002 a BNR, urmatoarele categorii de garantii primite pot diminua expunerea bancii fata de entitatea de risc (client):

1. Garantii personale – se refera la garantiile furnizate de terti

– cautiuni, avaluri si alte garantii primite de la alte banci;

– garantii primite de la organismele administratiei publice si asimilate;

– garantii primite de la societati de asigurare si capitalizare;

– garantii primite de la clientela financiara;

– alte angajamente de garantare primite.

2. Garantii reale – se refera la bunuri corporale sau necorporale in garantie

– ipoteci imobiliare

– gaj cu deposedare

– gaj fara deposedare

– depozite colaterale ale bancilor

– depozite pentru deschiderea de acreditive

– depozite pentru emiterea scrisorilor de garantie

– alte depozite colaterale

– titluri primite in garantie

3. Garantii intrinseci – se refera la garantii incluse in caracteristicile opeartiunii isesi si care nu fac obiectul inregistrarii in posturile bilantiere sau extrabilantiere

Bancile vor putea lua in considerare, in vederea deducerii din expunerea fata de entitatea de risc garantiile prevazute in norma BNR nr.12/2002 Anexa 1, care sunt prezentate in tabelul urmator, alaturi de coeficientii de deducere:

Bancile pot lua in considerare, in vederea deducerii din expunerea fata de entitatea de risc si alte garantii decat cele prevazute in Anexa 1 la Normele BNR nr.12/2002, in conformitate cu normele interne ale bancilor (aprobate la nivelul Consiliului de Administratie), in urmatoarele conditii:

la valoarea de piata, in cazul in care aceasta exista;

la o valoare stabilita de un expert independent autorizat sau de un expert autorizat angajat in cadrul bancii, valoarea determinata inclusiv pe baza gradului de realizare a garantiilor de acelasi tip, calculat prin raportarea valorii garantiilor de acelasi tip valorificate de banca in anul anterior, la valoarea totala a garantiilor de acelasi tip inregistrata de banca in contabilitate in anul anterior si pentru care au fost initiate proceduri de executare silita, in cazul in care exista o valoare de piata.

PLANUL DE AFACERI

Pentru a asigura o mai mare operativitate in activitatea de creditare, bancile solicita la documentatia necesara pentru obtinerea unui credit si depunerea unui plan de afaceri.

Planul de afaceri este precizarea scrisa a ceea ce doreste sa realizeze o societate comerciala, precum si modul in care intentioneaza sa-si utilizeze propriile resurse.

Un plan bun de afaceri este o schema de actiune construita logic. El propune o gandire de perspectiva asupra afacerii societatii.

Este bine ca planul de afaceri sa fie intocmit de o persoana ce activeaza in cadrul societatii sau de insusi managerul acesteia, sau de o societate specializata in elaborarea unor astfel de planuri.

Un manager bun isi intocmeste un plan de afaceri fie ca apeleaza la credite, fie ca nu.

Managerul intreprinderii mici si mijlocii trebuie sa stie:

de cati bani are nevoie societatea;

cand va avea nevoie de acesti bani;

pentru ce ii va fi folosi;

daca societatea va fi capabila sa-i dea inapoi si cand.

Planul de afaceri va trebui sa raspunda la aceste intrebari. Afacerile conduse pe baza unui plan au sanse mai mari de succes.

Din practica de creditare se poate desprinde faptul ca majoritatea creditelor restante au avut la baza o lipsa de cnoastere exacta de catre manager a afacerii pe care a intreprins-o si slaba analiza a afacerii de catre consilierul de credite.

Un model de plan de afaceri tebuie sa contina urmatoarele informatii:

A. Date de identificare a agentului economic

B. Conducerea si personalul firmei

C. Descrierea activitatilor curente. Se vor face referiri la:

produsele si serviciile actuale;

principalii furnizori de materii prime si materiale;

descrierea sumara a procesului tehnologic actual;

date tehnice cu privire la principalele utilaje aflate in proprietate;

locul unde firma isi desfasoara activitatea si cum sunt asigurate utilitatile necesare.

D. Piata actuala. Vor fi prezentate date despre:

principalii clienti – interni si externi;

principalii concurenti;

pozitia produselor/serviciilor societatii comparativ cu cele ale concurentilor.

E. Descrierea proiectului propus. Se va descrie proiectul, cum a fost generata ideea, ce obiective pe termen scurt, mediu si lung isi propune sa realizeze firma.

Se vor face referiri la:

produsele noi

principalii furnizori de materii prime

descrierea pe scurt a procesului tehnologic cu precizarea impactului asupra mediului si a modului de asigurare cu utilitati

prezentarea investitiei propuse in contextul procesului tehnologic descris anterior

graficul de realizare al investitiei

modificarile necesare la echipamente

modificarile necesare in structura si numarul personalului angajat

cheltuieli de productie anuale

venituri anuale preconizate

F. Date privind piata si promovarea noului produs/serviciu. Se vor evidentia:

– clientii potentiali

– concurenti potentiali

– principalele avantaje ale noilor produse/servicii oferite

– reactia previzibila a concurentei la aparitia de noi oferte pe piata

– cum se va realiza desfacerea produselor

– activitati de promovare a vanzarilor (publicitate, pliante, brosuri, etc).

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ

Casa de Economii si Consemnatiuni

Unitatea C.E.C. – Sucursala Slobozia

Nr. cerere credit 42/26.11.2006

REFERAT DE CREDIT

Solicitarea clientului: SC AGRO SRL

Valoarea creditului solicitat: 900.000 RON

Obiectul creditului solicitat: refinantarea liniei de credit contractata la Banca Transilvania in suma de 600.000 RON si psuplimentarea cu 300.000 RON pentru finantarea activitatii curente.

Termenul de rambursare solicitat: 12 luni.

Identificarea clientului

Denumire client: SC AGRO SRL

Sediul social: B-dul Matei Basarab, nr.24, Slobozia, judetul Ialomita

Forma juridica: SRL, data infiintarii – 04.11.1991, numar inmatriculare la Registrul Comertului: J40/12254/1991, cod unic de inregistrare 2834956

Obiectul de activitate:

Cod CAEN: 0111 „Cultivarea cerealelor, porumbului si al altor plante” – 100%

5. Capital social subscris: 10.730 RON, capital varsat: 10.730 RON.

5.1 Structura capitalului: privat 100%

5.2 Structura actionarului:

MARIN ION 69,96%

ANGHELESCU IOANA 30,04%

Conducerea societatii este asigurata de:

MARIN ION:

functia: administrator si Director General

experienta in activitate: peste 20 ani, inginer agronom

ANGHELESCU IOANA

functia: Director Economic

experienta in activitate: peste 15 ani.

Client al CEC din data de 24.08.2006 la Sucursala Slobozia, cont curent nr.2511.010502-11212.

8. SC AGRO SRL a achizitionat SC AGRARA SA Grivita. Ca anexa la referat este prezentat contractul de asociere in participatiune nr.523 din 24.05.2005 si addendumul nr.6243 din 14.08.2005, privind producerea de culturi agricole, cu anexele referitoare la culturile recoltate, precum si cele aflate in curs de conditionare si recoltarea, pe soiuri, specii, categorii biologice, suprafata. Conform acestui contract de asociere in participatiune incheiat pe o perioada de 5 ani agricoli, respectiv pe perioada 2005 -2010, SC Agrara SA Grivita raspunde de aplicarea tehnologiei culturii si suporta 30% din cheltuieli, iar SC Agro SRL raspunde de comercializarea produsului finit (semintele obtinute) si suporta 70% din cheltuieli. SC Agro SRL comercializeaza apoi produsele reprezentand samanta de cultura. Astfel, pentru anul agricol 2006, culturile agricole prevazute a se comercializa in baza aacestui contract, sunt urmatoarele: grau samanta pe o suprafata de 230 ha, orz samanta pe o suprafata de 290 ha si lolium multiflorum pe o suprafata de 30 ha.

Tot pentru anul agricol 2006, in vederea conditionarii si recoltarii s-au prevazut in contract a se cultiva urmatoarele culturi: orz de primavara samanta (pe o suprafata de 138 ha), orz de primavara pentru bere (60 ha), mustar pentru samanta (130 ha), ovaz samanta (20 ha), porumb samanta (130 ha), porumb consum (200 ha), rapita samanta (20 ha), rapita consum (30 ha), soia consum (55 ha) si mazare consum (60 ha).

9. Istoricul societatii

SC Agro SRL este o firma romaneasca cu capital integral privat, specializata in multiplicarea si comercializarea semnitelor destinate culturilor de camp.

Societatea a fost infiintata in anul 1991 prin aportul a 2 asociati, respectiv d-nul MARIN ION (cetatean roman) si d-nul ANTON ION (cetatean strain) si este printre primele societatii private din Slobozia

Ulterior, prin cesiune de parti sociale, asociatii (conform certificatului constatator eliberat de Oficiul Registrului Comertului in data de 04.11.1991) sunt d-nul MARIN ION, care detine 69,96 % (din care aport in natura 67,80%) si d-na ANGHELESCU IOANA cu un numar de 30,04% (din care aport in natura 29,50%).

Sediul societatii (spatii, birouri, laboratoare, in suprafata de 341,24 m.p.) este situat in Slobozia, str. Matei Basarab, nr.24, conform contractului de inchiriere nr.204/11.03.1998 incheiat cu SC FLORA SRL, pe o perioada de 5 ani si prelungit pana la data de 11.03.2008 (conform actului aditional nr.2/11.03.2004).

Societatea isi desfasoara activitatea prin punctele de lucru deschise in:

Slobozia, str. Matei Basarab, nr.24, unde este si sediul social conform contractului nr.204/11.03.1998 si act aditional nr.2/11.03.2003.

Localitatea Grivita, judetul Ialomita, str. Principala, nr.2, conform contract nr.181/20.05.2003, constand intr-un spatiu in suprafata de 240 m.p. Contractul a fost incheiat cu SC Agrara SRL, pe o perioada de 5 ani.

In ultimii cinci ani s-a situat intre primele firme de profil privind multiplicarea si comercializarea semintelor destinate culturilor de camp care actioneaza pe piata Romaniei, obtinand premii pentru calitate si management. SC Agrara SRL a infiintat un departament de cercetare, fiind printre putinele societati comerciale romanesti cu capital privat, care are ca obiect de activitate cercetarea pentru ameliorarea plantelor.

Situatia economico-financiara

Descrierea generala a activitatii:

Firma obtine venituri, din vanzarea de produse finite (in principal seminte destinate culturilor de camp si plante furajere, semifabricate, produse reziduale, marfuri, lucrari executate si servicii prestate) venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii.

Dintre soiurile si hibrizii comercializati de SC AGRO SRL, mentionam: orz de primavara (Vanessa), grau (Crina, Dropia), lucerna (Magnat), lolium (Loilio), mustar (Alba, Mega, Amog), porumb (Olt, Danubiu, Fulger, Rapsodia) pentru comert intern si soiurile de porumb Orient, Aurelia, Hudson, Helena pentru export.

Pe parcursul celor 14 ani de activitate, societatea si-a creat relatii de colaborare cu multi furnizori si clienti, cu o parte dintre acestia avand incheiate contracte.

Modalitatile de desfacere: direct persoanelor fizice si prin incheierea de contracte cu persoanele juridice.

Furnizorii societatii sunt firme specializate in domeniu printre care amintim:

► Agricom Romania (Bucuresti) (25% in total furnizori);

► Agristar (Calarasi) (8%);

► Cerealflor (Calarasi);

► Semrom Muntenia SA (7%);

► Bosbo Sem SRL (Mangalia);

► Agrostefan SRL (Slatina).

Plata furnizorilor se face la termenele stabilite de comun acord sau stabilite prin contracte. Datorita obiectului sau de activitate unii furnizori sunt si clienti ai acesteia, deoarece societatea le vinde clientilor sai samanta propriu zisa, ce se poate cultiva si care va fi cumpararea de catre SC Agro SRL.

Principalii clienti cu care SC Agro SRL are incheiate contracte de distributie sunt:

► Integrarea Romania SA (Bucuresti) (20%) in totalul clientilor;

► Braun Uion (Bucuresti);

► DJPP Prohova (Ploiesti);

► DJPP Calarasi (Calarasi);

SC Agro SRL va prezenta situatia contractelor de productie de samanta orzoaica primavara pentru anul 2005 (avand precizate cantitatile contractate de fiecare client, pe zone geografice valiare totala 246.628 EUR), situatia productiei realizate de samanta porumb export pentru anul 2006 (valoare totala 469.950 EUR), situatia contractelor de orzoaica bere pentru anul 2006 (seminte pentru multiplicare valoare totala), situatia contractelor de samanta orzoaica de toamna pentru 2006 (valoare totala 215.628 EUR), situatia realizarii contractelor de samanta de floarea soarelui intern pentru anul 2006.

2. Contul de profit si pierderi – prezentare generala a veniturilor si cheltuielilor:

– RON –

Veniturile obtinute de firma provin in principal din activitatea de exploatare, respectiv cultivarea plantelor (99,3%), diferenta reprezentand-o veniturile financiare aferente exporturilor. Exportul reprezinta 15% din cifra de afaceri a firmei.

Profitul realizat de firma a inregistrat un trend ascendent fata de iunie si decembrie 2006, in luna iulie 2007 inregistrand o scadere fata de iunie 2007, datorita cresterii cheltuielilor de exploatare, cheltuieli efecuate pentru recoltarea paioaselor, executarea araturilor, discuire.

EVOLUTIA CIFREI DE AFACERI

3. Bilantul anual (sinteza ultimului bilant anual, a ultimei raportari semestriale si la data solicitarii creditului constituit pe baza ultimei balante de verificare)

RON

La 31.07.2007, data balantei de verificare prezentate pentru analiza economico-financiara in vederea obtinerii creditului, situatia patrimoniala era urmatoarea:

ACTIV FINANCIAR

Din totalul imobilizarilor in valoare de 1.146.007 RON, imobilizarile corporale reprezinta 99,06 si sunt formate din terenuri (132.357 RON), constructii (204.666 RON), echipamente tehnologice – masini, utilaje si instalatii de lucru, aparate si instalatii de masurare, control, reglare, mijloace de transport, animale si plantatii, mobilier (798.278 RON), imobilizari necorporale (7.706 RON), diferenta fiind reprezentata de imobilizarile financiare (3.000 RON).

Stocurile reprezinta 36,05% din totalul activelor circulante (6.003.337 RON). Acestea sunt formate din: materiale auxiliare (451.696 RON), combustibil (26.874 RON), piese de schimb (45.807 RON), seminte si materiale de plantat (85.956 RON), alte materiale consumabile (39.772 RON), obiecte de inventar (15.088 RON), produse in curs de executie-semintele care se conditioneaza (2.829.799 RON), produse finite-semintele obtinute in anul agricol 2006 (1.056.418 RON), produse reziduale (18.656 RON), marfuri in custodie (993.325 RON), marfuri (149.012 RON), ambalaje (63.301 RON) si valoarea inregistrata in contul „Furnizori debitori pentru cumparari de bunuri de natura stocurilor” (878.619 RON).

Creantele au cea mai mare pondere in totalul activelor circulante, respectiv, 41,74%.

Din valoarea totala a creantelor societatea evidentiaza clientii incerti in suma de 1.475.470 RON (21,23%) si TVA de recuperat (39.202 RON).

Disponibilitatile reprezinta numerarul existent in conturile curente de la bani si in casieria unitatii, precum si alte valori si avansurile de trezorerie.

Actualmente firma isi deruleaza activitatea prin conturile deschise la urmatoarele banci: BCR, BRD si Banca Transilvania.

PASIV FINANCIAR

Capitalul propriu al firmei (2.597.083 RON) cunoaste o crestere fata de anul 2006, atat la 30.06.2006 cat si la 31.07.2007, ca urmare a cresterii profitului. La 31.07.2006 fata de luna precedenta, urmare diminuarii profitului cu cca. 68%, capitalurile proprii se reduc si ele cu 11,45%. Diminuarea profitului se datoreaza cresterii cheltuielilor de exploatare, cheltuieli efectuate pentru recoltarea paioaselor (grau, orz, ovaz, etc.).

Capitalul propriu, la 31.07.2007 este compus din: capital social (10.730 RON), rezerve (521.909 RON), rezultatul reportat (1.350.000 RON) si rezultatul exercitiului (714.444 RON).

Datoriile totale ale firmei (1.588.220 RON) au scazut cu 6,18% in iulie 2007 fata de iunie 2007. Ponderea cea mai mare in structura datoriilor o detin datoriile catre asociati si dividendele de plata (30,54%), in suma de 4.649.997 RON, bani neretrasi de cca 2 ani, urmate de furnizori (24,84%) si datoriile financiare (5,83%).

Datoriile financiare ale firmei in valoare de 970.753 RON reprezinta: valoarea in sold a liniei de credit contractata la Banca Transilvania, in valoare de 539.474 RON; imprumutul contractat de la BCR in suma de 344.500 RON, in prezent fiind achitat integral; contractele de leasing insumand 86.779 RON.

Situatia contractelor de leasing (pentru 3autoturisme Dacia si un Renault) la data solicitarii creditului:

EUR

Alte datorii in suma de 395.605 RON sunt reprezentate de datoriile curente ale firmei la bugetele publice, datoriile catre salariati, datorii din operatiuni in participatie si altele.

Veniturile in avans, in valoare totala de 3.468.035 RON includ si subventiile pentru investitii reprezentand 59.498 RON, din care 24.281 RON sunt subventiile de la Banca Mondiala

5. Incadrare in functie de indicatorii de bonitate in categoriile A, B, C, D, E:

Nivelul marjei din exploatare este de 14,97 si se mentine ridicat pe intreaga perioada analizata.

Rata curenta inregistreaza o valoare de 2,60. Acest lucru semnifica ca firma isi poate onora obligatiile pe termen scurt din activele circulante.

La 31.07.2007 se observa o diminuare a activelor circulante cu 6,98% fata de 30.06.2007, datorata scaderii stocurilor cu 9,75% (fapt pozitiv, datorita conercializarii lui de la o perioada analizata la alta), creantelor cu 3,81% (datorita incasarilor de la clienti) si a disponibilitatilor cu 17,71%.

Totodata, datoriile cu scadenta mai mica de 1 an scad si ele cu 10,32% dar cu toate aceste variatii nivelul acestui indicator este la un nivel optim.

Gradul de indatorare inregistreaza un nivel foarte bun (sub 70%) rezultand un grad scazut de risc. Daca datoriile totale inregistrate la 31.07.2006 se ridicau la 10.588.220 RON (63,58% din total pasiv), imprumuturile avansate catre firma de catre actionari pentru sustinerea financiara a firmei si dividendele de plata insumau aproape jumatate din totalul datoriilor (5.085.451 RON) – 30,54%, urmate de datoriile fata de furnizori.

Totusi, datoriile au scazut la 31.07.2007 fata de primul semestru al anului 2006 cu cca. 6,59%.

Activul total al firmei a cunoscut o crestere nesemnificativa la 31.07.2007 comparativ cu 30.06.2006.

La data analizei nivelul acoperirii dobanzii este de 14,47 ori, ceea ce demonstreaza ca societatea isi poate acoperi cheltuiala cu dobanzile din profitul de exploatare.

Solvabilitatea are un nivel bun – 157,28%.

Daca comparam ultimele luni analizate, activele totale scad cu 6,40%, in timp ce datoriile totale scad cu 6,18%.

La 31.12.2007 activele totale se ridicau la valoarea de 15.891.023 RON, iar la 31.07.2007 acestea atingeau 16.653.338 RON (cresc cu 4,6%), iar datoriile totale cresc doar cu 0,6%.

Nivelul acestui indicator este influentat si el de datoriile fata de asociati conturi curente si dividendele de plata (valorile inregistrate in aceste conturi depasesc 5.000.000 RON pe intreaga perioada analizata.

Gradul de indatorare financiara inregistreaza un nivel de 37,38% la ultima luna analizata. Datoriile financiare care sunt reprezentate de creditele pe termen scurt contactate de la BCR si Banca Transilvania si contractul de leasing, cunosc o usoara diminuare la 31.07.2007 fata de 30.06.2007, fapt datorat rambursarilor efectuate.

Rentabilitatea cifrei de afaceri inregistreaza un nivel optim.

Daca la jumatatea anului 2007 fata de 30.06.2005 cifra de afaceri scade cu 2,66%, societatea inregistreaza o crestere a profitului net de 1,78 ori.

La 31.07.2007 volumul vanzarilor creste cu 4,41% fata de 30.06.2007, dar profitul net scade de la 1.050.133 RON la 714.444 RON (1,47 ori).

Rentabilitatea generala este la un nivel bun (12,40%).

Cheltuielile totale in suma de 5.761.508 RON, reprezinta 87,60% din veniturile totale.

Ponderea cea mai mare a cheltuielilor o au cheltuielile de exploatare 5.653.830 RON (98,13%).

Mentionam faptul ca societatea este adecvat capitalizata, concluzie rezultata in urma raportarii profitului net la activele totale (4,3%).

Capitalurile societatii au fost eficient folosite aspect indicat de rentabilitatea capitalului propriu (profit net/capitaluri proprii) fiind de 27,51%.

Din analiza indicatorilor privind durata medie de incasare a creantelor si durata medie de plata a furnizorilor reiese ca societatea isi incaseaza creantele cu mult timp inaintea achitarii datoriilor fata de furnizori, aspect favorabil pentru SC Agro SRL.

Perioada medie de stocare a metriilor prime este foarte mare, fapt motivat de sezonalitatea activitatii si durata mare de obtinere a produselor.

Rata de indatorare, la 31.07.2007, luand in calcul si valoarea creditului ce se va obtine de la CEC este de 64,35%.

IPOTEZE CARE AU STAT LA BAZA ALCATUIRII CASH FLOWULUI

previziunile financiare au fost extinse pe toata perioada preconizata de societate sa figureze cu facilitati in sold la banca noastra;

fluxul de numerar a fost intocmit in lei;

estimarile au fost facute avand in vedere rezultatele inegistrate la lunile iulie si august la venituri si cheltuieli, extrapolate pe baza unui coefficient de crestere anuala a vanzarilor, cu mentinerea unui numar scriptic de personal cu fluctuatii mici;

pentru transport si deplasare s-au avut in vedere cateva deplasari externe si cota de transport aferenta importurilor;

la capitolul asigurari s-au avut in vedere asigurarea culturilor si au fost incluse primele de asigurare pentru asigurarile obligatorii si toate riscurile la mijloacele de transport din dotare;

pentru TVA, taxe si impozite s-au facut estimari considerandu-se din experienta acumulata un nivel mediu al taxelor aplicate la achizitie si a celor platite la comercializarea bunurilor oferite;

au fost estimate cheltuieli cu reclama, publicitate incepand cu luna noimebrie 2007;

la capitlul “alte plati” au fost luate in calcul anumite cheltuieli neprevazute.

Pentru dobanzi si comisioane s-a avut in vedere o dobanda medie de 12% pe an pentru facilitatea propusa.

societatea va desfasura in continuare aceleasi activitati, respectiv, productie si comercializare, acest aspect rezultand din cheltuielile prevazute in fluxul de numerar (materii prime si materiale, respectiv marfuri);

politica de investitii (40.000 RON/luna);

un aspect pozitiv il reprezinta faptul ca au fost prevazute si cheltuielile cu reclama si publicitatea (pliante, pagina Web);

s-a prevazut obligativitatea actionariatului de a nu-si retrage imprumutul acordat firmei inregistrat in contul 455 “asociati – conturi curente” in valoare de 4.649.997 RON pe perioada derularii acordului de creditare, decat cu acordul bancii, conditie ce va fi stipulate in acordul de credit;

analiza previziunilor prezentate demonstreaza capacitatea societatii de a-si onora toate obligatiile, inclusiv cele rezultate din contractarea liniei de credit.

SC Agro SRL a fost verificata si figureaza in baza de date a CRB cu creditul de 600.000 RON acordat de Banca Transilvania.

SC Agro SRL a fost verificata si nu figureaza in baza de date a CLP, ca fiind in interdictie bancara de a emite CEC-uri si nici cu incidente majore inregistrate in perioada 20.06.1198/24.08.2007.

Prezentarea proiectului

Scopul finantarii: SC Agro SL solicita preluarea liniei de credit pentru finantarea cheltuielilor necesare desfasurari activitatii curente, in suma de 600.000 RON de la Banca Transilvania si majorarea acesteia pana la valoarea de 900.000 RON, pe o perioada de 12 luni.

A. Planul de finantare:

Valoarea creditului solicitat: 900.000 RON

B. Informatii despre piata si concurenta

Firma detine 9% din piata romaneasca in domeniul producerii si comercializarii semintelor de porumb, 12% in cel al florii-soarelui, 6% cel al sfeclei de zahar.

Preturile de comercializare a semintelor cultivate de SC Agro SRL variaza in functie de cultura, astfel: pentru samanta orzoaica de toamna (pret 2007) 120 EURO/t fara TVA, pentru samanta orzoaica de primavera 125 EURO/t fara TVA, floarea soarelui intern 2.000 EURO/t fara TVA, pentru porumb samanta pentru export 1100 EURO/t fara TVA, pentru orzoaica bere 105 EURO/t fara TVA. Acestea sunt preturi competitive, firma reusind sa obtina profit din activitatea desfasurata, (la iulie 2007), profitabilitate neta de 11%).

Societatea se mai ocupa si cu multiplicarea si comercializarea semintelor de plante furajere (sfecla furajera, trifoi, lucerna, lolium), rapita, mustar, seminte de cartofi, fasole de gradine, etc.

Urmare activitatii desfasurate si calitatii produselor sale, SC Agro SRL a reusit sa intre pe piete de desfacere din Franta, Olanda, Spania, Franta, Italia, Belgia, Germania, Turcia si China, prin comercializarea hibrizilor de floarea soarelui, porumb, seminte de grau, mustar, rapita. SC Agro SRL este, de asemenea, singura societate de profil din Romania membra in federatia Internationala de Seminte (1994).

SC Agro SRL este reprezentantul commercial al Institutului de Cercetare-dzvoltare Agricola Fundulea pe piata externa, pentru: grau, orz, ovaz, sorg, porumb, soia, floarea soarelui, plante furajere, precum si pentru tehnologii de multiplicarea semintei, tehnologii de cultura si de protectie a plantelor impotriva bolilor si daunatorilor.

SC Agro SRL a omologat o serie de soiuri si hibrizi. Pentru floarea soarelui: hibridul “Forte”, care a realizat in reteaua ISTIS o productie medie de 3550 kg/ha, depasind hibridul Unirea cu 11% si cu 127 l ulei/ha, rezistent la principalele boli criptogamice, la seceta, frangere si arsita, precum si hibridul timpuriu “Beti” cu rezistenta buna la principalele boli criptogamice, cu o productie medie de 3000 kg/ha. De asemenea, a obtinut soiuri imbunatatite de mare productivitate si cu un continut ridicat in principii active.

In prezent SC Agro SRL foloseste ingrasaminte si pesticide din Romania cu o eficienta scazuta comparativ cu cele din import.

In viitor societatea doreste sa incheie contracte ferme cu societati din Ucraina, in vederea achizitionarii de ingrasaminte si pesticide cu coeficienta mai mare asupra culturilor, gradul de utilizare al plantei crescand cu cca 30-40%.

C. Calitatea managementului:

Conducerea societatii este asigurata de d-nul Marin Ion (absolvent al Facultatii de Agronomie in anul 1970), administrator si asociat inca de la infiintarea acesteia, detinand 69,96% din partile sociale.

Rezultatele obtinute de firma pana in prezent demonstreaza pe deplin eficienta capacitatii manageriale a acesteia.

D. Garantii propuse:

Imobilul este compus din:teren in suprafata de 17.221 mp (nr.cadastral 175); imobil compus din 18 patule si teren in suprafata de 11.961 m.p.(nr.cadastral 178); imobil compus din constructii (26 patule, cladire, deposit, siloz, depozit, cladire, birouri si cabina bascule) si teren in suprafata de 53.364, 11 m.p. (nr.cadastral 339/1); teren in suprafata de 6.729 mp avand destinatia de drum acces (nr.cadastral 176).

Cladirea este asigurata pentru valoarea de 1.576.142 RON , pe perioada 21.07.2005 – 20.07.2008, iar drepturile rezultate din polita de asigurare ASIROM nr.010402 seria IC, sunt cesionate in favoarea Bancii Transilvania. Dupa aprobarea creditului de catre CEC SA. drepturile rezultate din aceasta polita de asigurare vor fi cesionate in favoarea CEC SA.

IV. Concluzii si propuneri

VALOAREA CREDITULUI PROPUS SPRE APROBARE: 900.000 RON

SURSA DE FINANTARE:

din credit 900.000 RON

3. OBIECTUL CREDITULUI:

Finantarea cheltuielilor necesare desfasurarii activitatii curente (linie de credit in suma de 900.000 RON prin preluare de la Banca Transilvania a liniei de credit in valoare de 600.00 RON si majorarea acesteia cu 300.000 RON).

DURATA DE CREDITARE: 12 luni

MOD DE UTILIZARE A CREDITULUI:

– plata prin virament cu OPH, B.O. si in numerar pentru salarii

6. GARANTIILE SOLICITATE DE CEC:

– evaluate de: SC ROM-CONSULTING CO SRL

– la data de: 17.02.2003 reevaluate pe baza raportului de contraexpertiza verificate la data de 22.09.2006 de catre Ionescu Nicolae, evaluator CEC.

7. MODALITATEA DE RAMBURSARE:

Rambursaea creditului se realizeaza prin transferal zilnic, automat sau in functie de optiunea clientului, pe baza datelor contabile editate de calculator, al soldului creditor al contului curent, al clientului in creditul contului de credit.

Scadenta finala coincide cu data de expirare a valabilitatii creditului aprobat.

Plata dobanzii se va efectua la sfarsitul fiecarei luni din disponibilitatile existente in contul curent al clientului. In cazul inexistentei sumei necesare, alimentarea contului current se va face prin debitarea de catre banca a contului de linie de credit, in limita plafonului aprobat.

8. RATA DOBANZII PROPUSA: 12% p.a.

9. COSTURILE CREDITULUI

● Dobanda: 12% pe an, variabila

● Comisioane aferente:

– comision de analiza: 0,5% din suma solicitata => 400 RON, achitat cu NC in 05.10.2006

– comision de evaluare garantii (722,22 RON):

– 0,1% pentru 100.00 RON

– 0,5% pentru suma ce depaseste 100.000 RON

– 0,01% pentru suma ce depaseste 1.000.000 RON+TVA(19%)

– comision de gestiune: 1% flat, aplicat asupra valorii creditului acordat (9.000 RON).

Nivelul dobanzii estimate a se incasa din aceasta tranzactie poate atinge valoarea de 108.000 RON, in conditiile utilizarii la maxim a liniei de credit solicitate. Clientul are obligativitatea derularii a 30% din totalul rulajelor sale prin contul deschis la CEC.

10. ALTE ASPECTE RELEVANTE

Puncte tari

● Categoria de performanta financiara A la data analizei;

● Minimizarea riscului operational, prin asigurarea per,anenta a culturilor;

● Societatea isi constituie provizioane pentru deprecierea creantelor (la 31.07.2005 valoarea acestora era de 178.617 RON);

● Diversitatea activitatii desfasurata de catre societate;

● Activitate recunoscuta pe plan intern si international. A obtinut numeroase distinctii: INTERNATIONAL GRAND PRIX TO THE BEST SERVICE QUALITY Madrid- 1996, locul II in Romania – pentru comert cu ridicata ala produselor agricole brute si a animalelor vii (Topul national al firmelor private in anul 2002, 2004, 2007), diploma de merit pentru realizarea unei productii deosebite de orz si grau in anul 2007;

● SC Agro SRL are TVA de recuperat (la data de 31.07.2007);

● Cresterea veniturilor medii lunare estimate obtinute ca urmare a contractarii creditului din piata romaneasca, in cel al florii soarelui 12%, iar cel al sfeclei de zahar 6%;

● SC Agro SRL are piete de desfacere in Olanda, Spania, Franta, Italia, Belgia, Germania, Turcia si China, comercializand in special, hibrizi de floarea soarelui si porumb, precum si seminte de grau, mustar, rapita;

● SC Agro SRL, este reprezentantul comercial al Institutului de Cercetare-Dezvoltare Agricola Fundulea pe piata externa pentru: grau, orz, ovaz, sorg, porumb, soia, floarea soarelui, plante furajere, precum si pentru tehnologii de multiplicarea semintei, tehnologii de cultura si de protectie a plantelor impotriva bolilor si daunatorilor.

● Agro este, de asemenea, singura societate de profil din Romania membra in Federatia Internationala de Seminte (1994)

● A infiintat in anul 1998 Departamentul de Cercetare stiintifica, fiind prima societate comerciala romaneasca cu capital privat, care are ca obiect de activitate cecetarea pentru ameliorarea plantelor.

● Managementul este performant, deoarece este asigurat de specialisti cu experienta in domeniu si continuitate la conducerea firmei.

● Neapelarea la alte credite decat linia de credit solicitata de la CEC SA si posibilitatea rambursarii integrale acesteia, la termenul scadent.

Puncte slabe

● Lipsa lichiditatii necesare desfasurarii activitatii curente;

● Activitatea desfasurata de SC Agro SRL are un caracter sezonier.

Oportunitati

● Impactul progresului ethnic asupra activitatii economice;

● Conditii optime de lucru pentru facatorul uman implicat;

● Existenta cererii pentru serviciile oferite, respectiv lucrari agricole si furnizarea de samanta.

Riscuri

● Mediul concurential poate influenta politica de preturi.

● Riscul obtinerii unor productii scazute datorita conditiilor climatice si a nerespectarii efectuarii in mod corespunzator a lucrarilor agricole.

CAPITOLUL IV

URMARIREA SI CONTROLUL DERULARII CREDITELOR

4.1 MOTIVELE URMARIRII CREDITELOR

Exista o serie de motive care releva importanta procesului de urmarire a creditelor. Astfel, aflarea situatiei la zi a afacerii clientului, precum si a posibilitatii acestuia de a plati in continuare, datoria catre banca, urmarirea tendintelor contrare astfel incat sa se poata lua masuri preventive, confirmraea folosirii creditului in scopul acordarii, infirmarea sau confirmarea informatiilor date de client, descoperirea practicelor neobisnuite, folosite de client si informarea despre activitatea clientului si a credibilitatii lui, asigurarea ca acest client este inca solvabil, sunt motive care arata ca, pe langa procesul complex de acordare a creditului, urmarirea creditelor este o etapa deosebit de importanta si absolute necesara in derularea unui credit.

De la aprobarea si acordarea unui credit bancar si pana la rambursarea integrala a lui si a tuturor datoriilor aferente acestuia, scopul activitatii de urmarire a derularii lui este de a mentine pe tot parcursul creditarii conditiile initiale de la acordaAceasta, pentru a se preveni ca un credit initial performant sa devina neperformant, datorita deteriorarii situatiei economico-financiare a imprumutatului.

4.2. MONITORIZAREA CREDITELOR

Monitorizarea creditelor se va realiza de catre inspectorul de credite in mod practic pe baza unei planificari, la nivel de sucursala, stabilita in comitetul de credite al acestuia. Urmarirea se efectueaza lunar sau ori de cate ori este nevoie, adica ori de cate ori exista informatii, ca situatia economico-financiara a agentului economic are tendinte de decline.

Programele de monitorizare a creditelor pe care le desfasoara o banca trebuie sa include:

● o analiza periodica a tuturor creditelor sau a celor selectate, pentru a se asigura ca ele se deruleaza in conformitate cu politica de creditare a bancii, cu cerintele documentatiei si in conditii de profitabilitate;

● o clasificare a creditelor din punct de vedere al performantelor, prin calcularea indicatorilor cheie;

● expertize contabile prin care se determina calitatea portofliului de credite pe care il detine banca.

Consilierul de credit are un rol determinant in stabilirea unui sistem eficient de comunicare intre banca si beneficiarul de credit, in alcatuirea dosarelor de credit, in conducerea analizelor de credit sau la participarea la acestea, in clasificarea creditelor, precum si in efectuarea expertizelor contabile. Datorita faptului ca este singura persoana din banc ace intra in contact direct cu clientul, in toate etapele procesului de creditare, consilierul de credit este cel mai in masura sa anticipeze eventualele probleme, si impreuna cu clientul, sa gaseasca solutii pentru rezolvarea lor. In consecinta, un consilier de credit slab pregatit sau care nu-si indeplineste in mod constiincios sarcinile, poate cauza nerealizarea unui program de monitorizare al creditelor, oricat de cuprinzator si bine elaborate ar fi acesta.

4.3. RESPONSABILITATILE CONSILIERULUI DE CREDIT

Comunicarea dintre consilierul de credit si client.

Din momentul acordarii unui credit, banca trebuie sa intretina un contact permanent cu beneficiarul de credit, adica sa dezvolte relatia ce s-a stabilit in timpul discutiilor preliminare in perioadele de analiza si de aprobare a cererii de imprumut. Multi dintre clienti apreciaza faptul ca din cand in cand, telefonic, consilierul de credit se intereseaza de modul in care ei isi desfasoara activitatea.

Contactele telefonice si vizitele periodice la sediul beneficiarului constituie o practica pridenta de monitorizare a unui credit si in acelasi timp, si o relatie buna intre banca si client.

Discutiile telefonice pot constitui un factor incurajator pentru o comunicare reciproca intre banca si client. Este mult mai probabil ca un client care se confrunta cu un declin financiar va instiinta banca despre acest lucru, daca consilierul de credit a avut o atitudine deschisa in trecut, manifestandu-si bunavointa si dorinta de a ajuta.

Comunicarea se poate realiza in scris, prin discutii telefonice, vizite la locul unde societatea isi desfasoara activitatea sau prin evenimente sociale, cum ar fi un pranz de afaceri. In toate cazurile scopul este de a mentine liniile de comunicare intre banca si client. Consilierul de credit trebuie sa creeze o atmosfera de incredere si cooperare. Nu exista substituent pentru un dialog deschis si onest intre banca si beneficiarul de credit. Daca legatura dintre banca si client este buna, un consilier de credit cu experienta poate deseori reconstitui situatia reala a unui cont de credit, chiar daca clientul este sincer sau nu.

Verificarea contului current al clientului

Se pot trage foarte multe concluzii din monitorizarea contului curent al unui client si a modalitatilor de plata practicate. De exemplu, atunci cand contul curent prezinta o crestere a soldului debitor, sau cand se intarzie plata dobanzii si a ratei la un credit pentru investitii, trebuie sa se acorde o atentie speciala clientului respectiv.

Aceste evolutii pot semnala probleme de lichiditate care pot fi cauzate de incasarea cu intarziere sau neincasarea creantelor scadente, imobilizari prea mari in stocuri nevandabile sau pierderea unui client important.

Atunci cand apare o schimbare majora in modalitatile de plata practicate de client, consilierul de credit trebuie sa faca o analiza suplimentara. O practica foarte buna in administrarea creditelor o constituie contractarea de catre banca a catorva dintre colaboratorii clientului, cum ar fi contabilul, experetul contabil sau consultantul pe probleme financiare, carea ar putea furniza informatii relevante.

Vizita la sediul clientului

Consilierul de credit trebuie sa faca din cand in cand efortul de a vizita firma clientului, o inspectie la locul de desfasurare a activitatii acestuia poate releva anumite probleme organizatorice sau operationale. Cea mai buna metoda de evaluare cu acuratete a conditiei si valorii activelor pe care le detine clientul este, in cazul unui consilier de credit responsabil, evaluarea facuta personal si nu cea bazata pe rapoartele colegilor. O vizita la fata locului, creaza, de asemenea, posibilitatea de a verifica orice alte garantii ramase in posesia clientului, daca acestea sunt intretinute sau stocate corespunzator

4.4 INTOCMIREA DOSARULUI DE CREDIT

a) Importanta dosarului de credit

Consilierul de credit are un rol determinant in intocmirea, completarea si aducerea la zi a dosarului de credit al fiecarui client. Dosarul de credit reprezinta o evidenta scrisa a relatiilor dintre banca si beneficiarii de credite si este indispensabil desfasurarii fara probleme a procesului de creditare. Practic, orice angajat al bancii implicat in activitatea de creditare are, mai devreme sau mai tarziu, ocazia de a se referi la dosarul de credit. Juristii din banca apeleaza la dosarul de credit in eventualitatea unui litigiu, sau atunci cand trebuie sa verifice sau clarifice anumite probleme juridice, iar expertii contabili folosesc un astfel de dosar ca sursa primara de informatii, atunci cand analizeaza o relatie de creditare.

Este evident ca un dosarul de credit corespunzator poate contribui la imbunatatirea calitatii creditului si la minimalizarea riscurilor. Consilierul de credit care efectueaza o inregistrare incomplete si dezordonata a datelor referitoare la derularea activitatii clientului, nu poate identifica si urmari tendintele financiare ce ar putea indica aparitia unui credit neperformant. Consilierul de credit, ale carui dosare de credit sunt cuprinzatoare si bine organizate, poate sa reactioneze prompt si in concordanta cu informatiile pe care le are.

b) Sursa de informatii

Dosarul de credit poate furniza:

● o evidenta a relatiei de creditare si modul cum aceasta a evoluat in timp;

● o sursa de referinta pentru verificarile interne;

● un tablou global al relatiilor dintre client si banca, ce se poate dovedi util atunci cand se incearca vanzarea altor produse si servicii bancare;

● suma de informatii financiare, de exemplu, pentru compararea rezultatelor mai multor firme

c) Intocmirea, completarea si actualizarea dosarului de credit

Desi la strangerea ca si la utilizarea informatiilor necesare intocmirii dosarelor de credit pot contribui mai multi angajati ai bancii, responsabilitatea cu privire la continutul si structural or revine, de regula, consilierului de credit.

Daca, de exmplu, lipseste un contract de garantie sau un alt document de garantare, consilierul de credit este primul chemat sa dea explicatii asupra acestui fapt.

Totusi faptul ca, consilierul de credit poarta raspunderea principala pentru dosarul de credit nu inseamna ca acesta poate fi, conceput ca si cum el ar fi singurul utilizator. Relatia este intre client si banca, nu intre client si consilierul de credit. Orice angajat al bancii trebuie sa aiba acces la dosarul de credit, pentru a gasi rapid informatia de are are nevoie.

La fiecare banca exista un sistem propriu de intocmire a dosarelor de credit. Indiferent de modul de aranjare, este important ca astfel de dosare sa fie bine intocmite si sa urmeze un principiu consecvent de alcatuire. Adnotarile necitete, abrevierile sau insemnarile lipsite de sens nu vor fi de nici un folos decat, poate, celui care le-a facut.

d) Continutul dosarelor de credit

Informatiile cuprinse in doserele de credit se grupeaza in mai multe categorii, dupa cum urmeaza:

● Documente de creditare

Aceasta sectiune include contractile de credit actele de incorporare, certificatele de la Registrul Comertului si alte documente similare.

● Informatii financiare

Aceasta sectiune include bilantul, contul de profit si pierdere, desfasuratoarele. Situatiile fluxurilor de fonduri, prognoza lichiditatilor, planul de afaceri, situatia financiara personala si documente privind situatiile financiare ale garantilor.

● Garantii

Orice informatie referitoare la garantiile constituite trebuie sa fie inclusa in aceasta sectiune, si, in mod special, contractile de garantie.

● Corespondenta, rapoarte si note

Dosarul de credit contine, de asemenea, intreaga corespondenta purtata intre departamentul de creditare si client, discutiile, rapoartele asupra vizitelor facute la sediul clientului sau a altor intakniri cu clientul, rezumate ale convorbirilor telefonice, comentarii cu privire la desfasurarea procesului de creditare, orice alte situatii deosebite ale programului de rambursare, informatii contabile si recomandari facute de consilierul de credit sau de comisia de creditare, referitoare la cererea de imprumut.

● Alte materiale

Aceasta sectiune toate actele ce nuse inregistreaza in alta parte. De exemplu: brosuri referitoare la productia societatii, materiale de reclama, articole di ziare si reviste referitoare la viabilitatea proiectului pentru care se solicita creditul, practicile utilizate in afaceri de catre client si proiecte de viitor.

4.5. CONTROLUL CREDITELOR BANCARE SI MASURI CE POT FI LUATE IN URMA CONTRLULUI

Datorita faptului ca din totalul fondurilor utilizate de catre agentii economici, creditele au o pondere insemnata, bancile comerciale au dreptul nu nunai sa controleze utilizarea imporumuturilor, ci si principalele laturi ale activitatii acestora.

Controlul bancar privind creditele acordate se exercita atat scriptic, adica pe baza documentatiei, cat si faptic, privind verificarea concreta a situatiei debitorilor. Acest control se efecteaza diferentiat, pe cele doua categorii mari de credite: credite pe termen scurt si credite pe termen mediu si lung.

Pentru creditele pe termen scurt, verificarea scriptica se face lunar, pe baza datelor din balanta de verificare si a datelor patrimoniale. Totusi, pentru firmele debitoare care nu au credite, dobanzi sau plati restante, controlul se poate face trimestrial. Pe baza datelor din documentele mentionate anterior, se intocmeste situatia garantiei creditelor pe termen scurt. Astfel, daca din verificare rezulta minus de garantie, clientul va trebui sa ramburseze rate ale creditului egale cu minusul de garantie, iar daca debitorul nu are disponibilitati banesti, minusul de garantie se transforma in credite restante cu dobanda penalizatoare. Controlul creditelor se realizeaza preponderant in cazul creditelor negarantate, deci a minusului de garantie.

In urma controlului, se prezinta, conducerii bancii situatii care cuprind analiza faptica a debitorului, propuneri de sistare a creditarii, solutii de recuperare a creditelor restante. Daca exista, plusurile de garantie sunt luate in consideratie pentru acordarea unor eventuale credite viitoare, suplimentare. Controlul faptic are ca obiect urmatoarele elemente:

1. Urmarirea si analiza gradului de realizare a principalilor indicatori, cei mai importanti fiind:

● realizarea fluxului de disponibilitati monetare in concordanta cu cel prezentat bancii, odata cu documentele de creditare;

● realizarea programelor si utilizarea capacitatilor de productie;

● existenta resurselor si a factorilor de productie;

● stadiul de fabricatie, depozitarea produselor si conservarea garantiilor;

● existenta pietelor de desfacere si respectarea contractelor cu beneficiarii;

● existenta faptica a datelor din contabilitatea agentului economic;

● respectarea destinatiei creditelor. Verificarea destinatiei creditului trebuie sa aiba in vedere urmatoarele elemente:

– destinatia data creditului dupa angajarea lui trebuie sa corespunda cu datele declarate cu agentul economic in cererea de credit si detaliat pe furnizori in planul de afaceri si cu datele consemnate in contractul de credit;

– daca este vorba de linie de credit, destinatia initiala trebuie sa fie pastrata in fiecare ciclu de rotatie a creditului;

– verificarea se efectueaza prin confruntarea datelor din contabilitatea sintetica cu cele din contabilitatea analitica si acestea cu datele din actele de plata a furnizourlui.

2. Evaluarea garantiilor

3. Prezentarea masurilor luate

4. Intocmirea actelor de control si inregistrarea lor la banca

5. Controlul creditelor pe termen mediu si lung

In cazul creditelor pe termen mediu si lung exista, de asemenea, un control scriptic si unul faptic. Primul se realizeaza, atat in cursul executarii proiectului de investitii, cat si dupa punerea in functiune a obiectivului, pana la rambursarea creditului. Controlul se face, atat prin documentele de plati si de constituire a resurselor proprii, cat si prin balanta de verificare, rezultatele financiare, obligatiile fiscale, situatia patrimoniului. Principalii indicatori economico-financiari si alte documente prezentate de firma debitoare, in timpul executiei proiectului.

La efectuarea platilor, consilierul de credit trebuie sa verifice:

● incadrarea platilor in devizul general si devizele pe obiecte;

● incadrarea platilor I n volumul creditelor aprobate;

● incadrarea veniturilor, cheltuielilor si profitului in limita celor prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli;

● daca resursele proprii au fost costituite conform documentatiei de creditare;

● daca creditele din balanta de verificare a agentului economic corepsund celor din evidenta bancii;

● daca se respecta graficul de esalonare a executiei obiectivului;

● constituirea si eliberarea resurselor proprii pentru investitii.

Controlul faptic ce se realizeaza semestrial sau chiar trimestrial, se exercita dupa un grafic de control, in care vor fi urmarite:

respectarea solutiilor tehnice din documentatie;

stadiul fizic si calitatea lucrarilor executate;

asigurarea factorilor de executie pentru perioada urmatoare;

incadrarea lucrarilor executate si a platilor facute in cele prevazute in documentatia de creditare;

analiza fluxului de numerar comparativ cu cel din documentatia de credite;

gradul de realizare a indicatorilor aferenti obiectivului pus in functiune;

situatia bunurilor ce constituie garantia creditelor.

Masuri ce pot fi luate in urma controlului

Pe baza rezultatelor controalelor efectuate, inspectorii de credit fac propuneri de masuri care se aproba de conducerea unitatii, si anume:

● trecerea la restanta a creditelor utilizate, pentru diminuarea corespunzatoare a limitei de creditare si recuperarea creditelor respective din disponibilitatile si incasarile clientului inaintea altor plati, cu exceptia drepturilor de salarii care au prioritate potrivit prevederilor Legii nr.14/1991. Anularea sau reducerea creditului aprobat, in cazul in care se constata ca imprumutatul a prezentat bancii date nereale pentru determinarea cuantumului creditului. Aceasta masura se ia numai dupa expirarea terminului de 5 zile de preaviz scris;

● intreruperea imediata, fara preaviz, a punerii la dispozitia debitorului de noi transe din creditul aprobat; creditul utilizat in alte scopuri, cu dobanzile aferente, se retrage imediat din contul din disponibilitati al imprumutatului, iar atunci cand nu este posibil se trece la restante;

● intreruperea, fara preaviz, a creditarii in cazul in care situatia economica si financiara a imprumutatului inregistreaza nivele sub cele avute in vedere la aprobarea creditului si care nu mai asigura conditii de rambursare; banca poate reveni la aceasta masura dup ace se constata redresarea situatiei clientului;

● retragerea imediata a creditului si dobanzilor datorate din contul de disponibilitati al debitorului, iar cand acest lucru nu este posibil se va trece la recuperarea creditului si dobanzilor prin executare silita;

● pentru creditele care au fost in competenta de aprobare a centralei bancii, se va informa Directia de Creditare asupra masurilor luate;

● dupa aprobarea lor masurile stabilite se vor comunica in scris debitorului in termen de 5 zile.

In urma activitatii de urmarire si control rezulta o serie de semnale de avertizare:

● Semnale de avertizare din interiorul bancii:

– viteza de miscare a contului in crestere sau in cadere;

– retrageri mari de numerar;

– intrari de CEC-uri returnate;

– variatia situatiilor prognozate prezenate;

– amanarea finalizarii situatiilor financiar-contabile;

– clientul este intotdeauna grabit sa obtina un imprumut;

– zvonuri;

– nerespectarea acordurilor de imprumut si a formelor si principiilor de creditare;

– fondurile imprumutate sunt utilizate in alte scopuri decat cele convenite.

● Semnale de avertizare de la client:

– schimbarea comportam,entului managerilor fata de intalnirile anterioare;

– evitarea de catre acestia a contactelor cu banca;

– probleme personale ale conducerii;

– schimbari dese in conducere;

– conducerea inadaptabila la schimbare;

– viteza mare de miscare a personalului;

– active neutilizate;

– stocuri fara miscare;

– modificarea conditiilor comerciale;

– imposibilitatea de acoperire a comenzilor;

– politici nestiintifice de stabilire a preturilor;

– ramura in recesiune;

– presiune mare exercitata de catre creditori;

– obiective inexistente pe termen lung;

– risc de tara ridicat.

4.6. ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE

Scopurile analizei portofoliului de credite

Portofoliul de credite al unei banci este alcatuit din mii de imprumuturi acordate. Pe parcursul derularii unele dintre credite se dovedesc a nu avea riscuri importante, iar altele pot devia de la principiile politicii de creditare a bancii. Pentru a preveni astfel de situatii, precum si aparitia altor riscuri, bancile trebuie sa efectueze o analiza periodica a creditelor pe care le detin in portofoliu. Scopurile acestor analize sunt:

● identificarea creditelor pentru care exista probabilitatea de a se transforma in credite neperformante;

● examinarea procedurilor de creditare folosite, in scopul asigurarii concordantei acestora cu politica de creditare a bancii;

● efectuarea unei aprecieri generale a calitatii portofoliului de credite si a structurii acestuia;

● evaluarea competentei consilierului de credite din banca.

Organizarea si scopul programului de efectuare a analizelor de credit variaza de la o banca la alta. Volumul si calitatea portofoliului de credite al bancii, costurile si problemele legate de personal reprezinta unii dintre factorii care influenteaza periodicitatea si datele efectuarii analizelor de credit si cui ii revine responsabilitatea efectuarii unor astfel de analize.

In cazul aparitiei unor stari de forta majora o banca trebuie sa analizeze toate creditele acordate. In mod similar, atunci cand apare o neconcordanta cu anumite reglementari legale, banca trebuie sa-si analizeze intregul portofoliu de credite, pentru a restabili conformitatea in domeniul respective.

Rolul consilierului de credit in administrarea unui credit este diferit de la o banca la alta. De exemplu, in unele banci, consilierul de credit are sarcina de a intocmi si pastra propriile dosare de credit, de a analiza si a evalua in mod total independent creditele pe care le acorda, spre deosebire de alte banci, unde aceste activitati se desfasoara mult mai centralizat.

Organizarea analizei portofoliului de credite

Bancile al caror portofoliul de credite este mai mare si mai diversificat trebuie sa organizeze un department care se ocupa cu analiza creditelor, alcatuit din personal specializat, de inalt profesionalism, si de care sa raspunda direct conducerii bancii.

O analiza de credit minutios efectuata trebuie sa cuprinda:

1. Asigurarea concordantei cu politica de creditare a bancii

Fiecare banca trebuie sa aiba un document scris in care sa se regaseasca politica de creditare, in care sa se scoata in evidenta conceptia conducerii bancii in acest domeniu si care sa puna la dispozitia lucratorilor un set official de proceduri necesare desfasurarii activitatii de creditare.

Planul analizei portofoliului de credite.

Cele mai multe politici bancare de creditare includ:

● o descriere a sistemului de aprobare a creditului, practicat de banca respeciva;

● o explicatie cu privire la competentele detinute in acordarea imprumuturilor (limitele oana la care consilierl de credit poate acorda credite fara a solicita aprobarea de la un nivel superior);

● explicatia asupra sistemului de analiza, clasificare si expertiza contabila a creditelor, practicat de catre banca.

Documentul care cuprinde politica de creditare al bancii este singurul document care asigura cadrul general pentru toate practicile utilizate in activitatea de creditare a bancii respective. In absenta unei politici unitare de creditare, banca va fi , in mod invariabil victima unor decizii de acordare al imprumuturilor luate la intamplare si in mod inconsecvent. Astfel, un consilier de credit care ar putea respinge acordarea unui imprumut solicitat in conditiile perfect valabile din punct de vedere al standardelor impuse de banca, in timp ce alt consilier ar putea aproba credite a caror suma depaseste nivelul sau de competenta.

2. Scopul (obiectul creditului)

Pe parcursul efectuarii unei analize de credit, este essential sa se verifice daca scopul pentru care a fost acordat imprumutul este acelasi cu cel prezentat initial – scopul creditului trebuie sa reiasa foarte clar din documentatia prezentata. De exemplu, un imprumut acordat pentru capital circulant trebuie utilizat pentru acoperirea obligatiilor rezultate din creditele comerciale, sau acoperirea necesitatilor in activitatea de exploatare si nu pentru a finanta cumpararea unui utilaj.

3. Evidenta rambursarilor

Evidenta platilor effectuate pentru rambursarea creditului, trebuie sa faca obiectul verificarii, avand in vedere ca reprezinta un indicator despre capacitatea de rambursare a clientului.

4. Situatia financiara a clientului

In cadrul unei analize de credit, trebuie, de asemenea, evaluate situatia financiara a clientului, acordandu-se atentie oricarei imbunatatiri sau deteriorari a bilantului contului de profit si pierdere, a situatiei fluxului de lichiditati, principalilor indicatori, etc. Alte domenii de interes sunt evolutia concurentei, schimbarile cadrului legislative si economic, precum si alti factori externi.

5. Documentatia

Verificarea tuturor documentelor care alcatuiesc dosarul de credit constituie in mod obisnuit o latura a analizei de credit. Acest lucru da siguranta ca toate documentele au fost intocmite si semnate corespunzator.

6. Garantiile

Multe dintre pierderile rezultate din activitatea de creditare apar atunci cand constituirea garantiilor se face pe baza unei documentatii necorespunzatoare, din care nu reiese clar valoarea reala a acestora sau pe baza unor evidente neactualizate, care nu reflecta deprecierea valorica a activelor constituite drept garantii. De aceea, o analiza de credit trebuie sa include, atat inspectarea bunurilor constituite drept garantii, cat si verificarea evidentelor scriptice ale acestora. Aceasta analiza se efectueaza in mod normal lunar dupa expirarea termenului de depunere a situatiei contabile periodice si implica doua faze:

verificarea garantiei obiectului creditului care are drept scop regasirea creditelor utilizate in activele circulante ale firmei (credite pe termen scurt) sau in imobilizari corporale (credite pentru investitii). Verificarea garantiilor creditului se efectueaza faptic prin constatari la fata locului si scriptic pe baza datelor din evidenta contabila a agentului economic;

verificarea garantiilor colaterale se realizeaza faptic prin identificarea pe teren la sediul firmei (depozite, magazii, hale de productie, magazine, etc.) a bunurilor achizitionate din credite: stocuri de materii prime si materiale, de produse neterminate, produse finite si marfuri.

In ceea ce priveste verificarea faptica, inspectorii de credite trebuie sa verifice existenta stocurilor in structura declarata in planul de afacere si confruntarea cu datele din contabilitatea societatii: autenticitatea actelor de provenienta a stocurilor, bunurilor, daca stocurile identificate pe teren au consumul asigurat; starea calitativa si conditiile de pastrare.

Verficarea scriptica se efectueaza pe baza evidentei contabile si se urmareste reflectarea corecta in evidente a cheltuielilor efectuate din credite si in al doile rand concordanta soldurilor conturilor de credite din extrasele de cont cu cele din evidentele agentului economic, in cazul in care se constata un plus de garantie, acesta reprezinta un semn bun pentru activitatea agentului economic, in cazul in care se constata un minus de garantie se procedeaza, fie la rambursarea imediata a creditului pana cand se ajunge la o suma la care valoarea garantiei este acoperitoare, fie la reesalonarea creditului sau creditul este trecut in categoria creditelor restante.

7. Respectarea reglementarilor legale

In cadrul unei analize de credit trebuie verificat daca acordurile de imprumut intre banca si client au fost incheiate conform prevederilor tuturor reglementarilor legale in vigoare.

4.7 CREDITE NEPERFORMANTE- OPERATIUNI DE RECUPERARE

Activitatea de creditare genereaza, atat credite performante cat si, datorita gestionarii gresite a riscului, credite problema si neperformante.

Creditele neperformante apar atunci cand exista o intarziere in rambursarea si recuperarea arieratelor, iar achitarea obligatiilor de plata asumate nu sunt asigurate sau sunt asigurate partial. Creditele problematice sunt cele care la data analizei prezinta semnale evidente referitoare la imposibilitatea rambursarii viitoare la termenele stabilite, ca urmare a deteriorarii activitatii clientului.

Pentru diminuarea nivelului creditelor neperformante si a impactului acestora asupra profitabilitatii bancii este necesara o politica de creditare prudenta si eficienta, care sa conduca, atat la aparitia prevenirii acestor credite, cat si la posibilitatea de recuperare a lor.

Totusi, creditele neperformante reprezinta o consecinta inevitabila a activitatii de creditare.Fiecare credit presupune aparitia unor evenimente neprevazute, ce fac dificila respectarea de catre client a termenelor contractului de creditare.

Unele credite neperformante pot aparea in urma unor erori ale consilierului de credit. Este posibil ca un consilier de credit sa evalueze in mod necorespunzator caracterul clientului, sau sa intrepreteze gresit cifrele in cadrul unei analize financiare. Acestea, ca si alte cause similare care duc la aparitia unir credite neperformante, pot si trebuie reduse la minim.

Un credit neperformant poate surveni chiar si atunci cand consilierul de credit nu comite nici o greseala in vreuna dintre etapele de evaluare a creditului. De exemplu, nici un coniliser de credit nu poate prevedea o perioada nefavorabila dezvoltarii recoltelor agricole sau o scadere a valorii pamantului, care pot fi cauza unui credit agricol neperformant.

Un consilier de credit competent poate sa mentina numarul creditelor neperformante la un nivel acceptabil si sa reduca la minim pierderile inregistrate de banca, in conditiile in care calitatea creditului acordat nu se deterioreaza. Unele credite neperformante sunt inevitabile, insa piederile suferite debanca sunt neglijabile daca acestea sunt identificate la timp; in aceasta situatie consilierul de credit are mai multe alternative. De exemplu, consilierul de credit poate intocmi impreuna cu clientul o situatie prognozata a fluxului de numerar sau o reesalonare a creditului. In momentul in care banca este obligate sa procedeze la lichidarea garantiilor, creste posibilitatea ca aceasta sa nu-si poata recupera integral ratele nerambursate, dobanda si costurile de administratie.

CREDITELE NEPERFORMANTE

Procesul creditarii este, prin natura sa imperfect. Analiza creditului poate fi incomplete sau bazata pe date eronate, consilierul de credit poate ignora adevaratele conditii ale unui debitor, astfel capacitatea debitorului de a rambursa se poate efectiv schimba dup ace creditul a fost acordat. Daca managementul se concentreaza exclusive pe e;iminarea in totalitate a riscurilor, o banca nu va mai acorda credite, profiturile se vor restrange si nevoile de creditare a clientilor nu vor fi satisfacute.

Creditorii nu pot elimina complet riscul, astfel pot apare unele pierderi din credite. Obiectivul unei banci este de a-si stabili optimul relatiei risc-venit. In scopul administrarii eficiente a activelor si pasivelor, in fiecare banca functioneaza Comitetul de Administrare a Activelor si Pasivelor.

Incadrul bancilor americane ALCO (Asset and Liabiltv Committee) monitorizeaza si determina riscul ratei dobanzii, ofera recomnadari in stabilirea preturilor investitiilor, fondurilor si strategiilor de marketing, astfel incat sa se realizeze corelatiile dorite intre risc si profitul asteptat.

ALCO stabileste corelatii intre diferite venituri, cheltuieli si riscuri, astfel:

● Corelatia dintre profitul din dobanzi (venituri din dobanzi-cheltuieli cu dobanzile) si riscul ratei dobanzilor este realizata prin managementul riscului ratei dobanzilor;

● Corelatia dintre cheltuielile cu dobanzile si riscul de lichiditate este gestionata de managementul pasivelor;

● Corelatia dintre cheltuielile cu dobanzile, cheltuielila care nu provin din dobanzi si riscul operational se stabileste prin masura costului fondurilor si controlului cheltuielilor;

● Corelatia dintre venitul din dobanzi si riscul ratei dobanzii stabileste nivelul investitiilor de portofoliu si political or orientativa;

● Corelatia dintre venitul din dobanzi, taxe si riscul ratei dobanzii stabileste nivelul investitiilor partial impozabile sip e cel al titlurilor de valoarea impozabile;

● Corelatia dintre venituri din dobanzi, venitul care nu provine din dobanzi si riscul ratei dobanzii stabileste strategiile investitionale;

● Corelatia dintre provizioanele pentru pierderi din credite si riscul de credit se realizeaza pe baza politicii de creditare, caracteristicilor creditelor, evaluarii cererii de credite si a creditelor neperformante (pierderilor din credite). Cu cat riscul de credit este mai ridicat, numarul creditelor neperformante este mai mare si provizioaele pentru pierderi din credite trebuie sa fie mai mari;

● Corelatia dintre profitul din dobanzi, profitul ce nu provine din dobanzi si riscul d credit se realizeaza prin analiza profitabilitatii clientilor si prin stabilirea ratei dobanzii active. Un risc de credit mare implica o dobanda activa ridicata;

● Procedurile de revizuire a creditului identifica momantul cand creditul a inceput sa se deterioreze si ajuta la instituirea actiunilor corrective. Cele mai multe credite problema pot fi restructurate printr-o utilizare eficienta a perioadei pana la imbunatatirea conditiilor financiare ale debitorului. Astfel, analiza creditelor problema consta in detectarea situatiilor problema si modificarea termenilor initiali, spre a imbunatati perspective rambursarii.

Consilierul de credit monitorizeaza constant circumstantele fiecarui debitor, spre a detecta eventualele probleme ale creditului, inainte ca ele sa devina imposibil de corectat. El informeaza despre calitatea datelor financiare, istoria creditului ca rezumat in fisierul creditului, completarea documentatiei creditului si evaluarea garantiilor. Daca exista slabiciuni el poate clasifica imprumutul ca substandard, indoielnic sau pierdere. Atunci banca trebuie sa aloce rezerve in diferite procente proportionall cu creditul acordat impotriva pierderilor potentiale.

COSTURILE CREDITELOR NEPERFORMANTE SUPORTATE DE

CATRE BANCI

Cele mai mari costuri apar in situatia in care un credit neperformant nu mai poate fi recuperate, insa fiecare credit neperformant implica si alte costuri mai greu detectabile care pot duce la fel de bine la scaderea profitului bancii.

Scaderea reputatiei

O buna desfasurare a activitatii bancare se bazeaza pe incredere. O banca poate atrage capitalul de care nevoie pentru creditare sau alte plasamente, numai daca deponentii acesteia au incredere in capacitatea de a folosi banii. Aceasta inseaman, inainte de toate, un nivel minim al creditelor neperformante. Un numar prea mare de astfel de credite duce la deteriorarea imaginii pe care o are banca in fata clientilor sai. In aceasta situatie profitabilitatea bancii scade, apar dificultati in atragerea deponentilor si este impiedicata dezvoltarea ativitatii.

Cresterea cheltuielilor administrative

Un credit neperformant implica o atentie sporita din partea personalului bancar. Consilierul de credit trebuie sa acorde mai mult timp colaborarii directe cu clientul iar verificarile suplimentare si analizele ulterioare necesita angrenarea unui numar mare de functionari bancari. Timpul suplimentar care se aloca in cazul unui credit neperformant este practice neproductiv, deoarece este folosit numai in scopul protejarii activelor bancii, fara a genera un venit suplimentar corespunzator. In plus, pot aparea costuri suplimentare atunci cand sunt solicitati evaluatori, consultanti sau alti specialisti externi.

Cresterea cheltuielilor juridice

In cazul in care un credit neperformant nu poate solutionat pe cale amiabila, printr-un program de remediere si este necesara chemarea in judecata a clientului, acoperirea pierderilor inregistrate de banca va fi substantial redusa de plata onorariilor consultantilor juridici si a cheltuielilor de judecata.

A. PRINCIPALELE CAUZE ALE APARITIEI CREDITELOR NEPERFORMANTE

Exista numerosi factori care ar putea genera aparitia unui credit neperformant. Cel mai adesea, aparitia unui credit neperformant este , mai degraba rezultatul actiunii conjugate a mai multor factori, decat a unuia singur. Multi dintre acesti factori ies din sfera de control a bancii. Un singur factor- greselile comise de functionarul bancar – poate fi mentinut la un nivel minim, daca consilierul de credit a parcurs si executat cu atentie si munutiozitate fiecare etapa a procesului de creditare.

A1. ERORI COMISE DE CREDITORI (BANCA- consilierul de credit)

Evitarea aparitiei creditelor neperformante incepe printr-o evaluare atenta si minutioasa a cererii de creditare. Orice etapa a procesului de creditare executata necorespunzator, de la un interviu nesatisfacator pana la un process inadecvat de monitorizare a creditului, poate avea drept rezultat aparitia unui credit neperformant.

Unele dintre cele mai frecvente greseli comise pe parcursul procesului de creditare sunt urmatoarele:

Interviu necorespunzator (inadecvat)

Discutiile preliminare purtate cu clientul se dovedesc a fi necorespunzatoare atunci cand consilierul de credit, in loc sa se axeze pe intrebari la obiect, cu scopul précis de a afla informatii despre situatia financiara a clientului prefera o conversatie prieteneasca cu acesta. Un alt neajuns consta in incapacitatea de a pune intrebari semnificative sau de aurmari o anumita linie, atunci cand raspunsirile primate sunt gresite sau echivoce. Interviul preliminar reprezinta cea mai buna ocazie in care consilierul de credit poate evalua trasaturile de character ale clientului. Daca interviul este efecuat intr-un mod necorespunzator, poate duce la concluzii gresite in ceea ce priveste buna intentie a clientului de a rambursa creditul.

Analiza financiara necorespunzatoare

Multe dintre creditele neperformante apar atunci cand consilierul de credit nu considera ca analiza financiara este un factor important in luarea deciziei finale, deci de acordare sau respingere a unei cereri de creditare. Nimic nu poate substitui o analiza financiara completa in cadrul procesului de creditare. O analiza financiara necorespunzatoare consta in interpretarea superficiala a bilantului si a contului de profit si pierdere, precum si neverificarea corectitudinii situatiilor financiar contabile

Necunoasterea activitatii clientului

Problemele apar atunci cand consilierul de credit nu cunoaste activitatea clientului si conditiile in care aceasta se desfasoara. Daca nu se cunosc aceste lucruri, este dificil anticiparea necesarului de finante in viitor si determinarea celui mai adecvat tip de credit, valoarea acestuia si conditiile de rambursare. Pentru multi beneficiari de credite, chiar daca au o situatie buna, este dificil sa-si onoreze datoriile daca scadenta acestora nu este in concordanta cu ciclurile fluxului de lichiditati.

Garantarea defectuoasa a creditului

O alta cauza care duce la aparitia pierderilor in activitatea de creditare o reprezinta constituirea unor garantii necorespunzatoare pentru creditele acordate.

Acceptarea unor garantii care nu au fost corect evaluate in ceea ce priveste posesia, valoarea si posibilitatea de realizare, poate pune banca intr-o situatie lipsita de protectie sau salb protejata in cazul in care clientul nu-si mai poate onora obligatiile.

Documentatie incorecta sau incompleta

Lipsa unei documentatii corecte in cadrul contractului de credit, care sa prevada in mod précis, atat obligatiile bancii, cat si ale clientului, poate, de asemenea, conduce la aparitia creditelor neperformante.

A2. EXPERIENTA INSUFICIENTA IN AFACERI

Multe dintre creditele neperformante pot fi atribuite lipsei de experienta in afaceri pe care o are clientul.

Management necorespunzator

O cauza frecventa a creditelor neperformante o constituie conducerea necorespunzatoare a activitatii. De exemplu, chiar daca intr-o intreprindere deciziile sunt luate de catre o singura persoana, tot se va ajunge intr-un punct in care este necesara angajarea unor noi factori de decizie pentru domenii specifice: fianciar, marketing si vanzari, intrucat aceasta infuzie de idei si creativitate este necesara pentru desfasurarea unei activitati performante – desi cateodata s-ar putea ca numarul managerilor sa fie insuficient pentru o activitate eficienta in cadrul companiei. Dar principala cauza in esecul unei activitati, o reprezinta pur si simplu o conducere incompetenta sau nepasatoare. Factorii de ocnducere din cadrul unei companii trebuie sa fie capabili sa coordoneze diferite compartimente intr-un mod cat mai efficient, sa elaboreze planuri corespunzatoare pe termen lung sis curt, sa foloseasca favorabil conjuncture si in acelasi timp sa fie pregatiti sa reactioneze in fata oricaror schimbari adverse. Cele mai multe falimente rezulta dintr-un management necorespunzator.

Capitalizare initiala inadecvata

Firmele mici adesea au probleme imediat dupa infiintare datorita capitalizarii inadecvate. Proprietarii subestimeaza costurile afacerii si supraevalueaza viteza cu care ei pot obtine profit. Ei isi recunosc problemele dupa un timp, atunci cand capitalul lor se epuizeaza si creditorii refuza acordarea de credite aditionale.

Deteriorarea productiei

Deseori, un credit neperformant apare dupa ce pretul unui produs sau serviciu rezultat al activitatii unei societati, devine necompetitiv sau produsul are calitate necorespunzatoare. Cresterea cheltuielilor (materiale sau cu forta de munca) sau lipsa unor utilaje moderne si netinerea pasului cu cele mai recente tehnici de productie, pot genera preturi necompetitive sau pot forta compania sa scada nivelul de calitate pentru produsul respectiv.

Activitate insuficienta de marketing

Creditele neperofrmante pot aparea si in cazul societatea nu desfasoara o activitate de marketing corespunzatoare. O afacere trebuie sa aiba un plan bine definit cu privire la reclama, volumul vanzarilor si modul de distribuire al produselor. Lipsa acestei activitati va duce in mod invariabil, la scaderea volumului vanzarilor si in consecinta, a profitabilitatii.

O alta cauza pentru aparitia creditelor neperformante o constituie incapacitatea de anticipare a conjuncturii de piata si de adaptare la schimbarile acesteia.

Control financiar necorespunzator

Un control financiar insuficient reprezinta deseori cauza prabusirii multor societati. Ar trebui sa functioneze un sistem de incasare al debitorilor si de evaluare a stocurilor, de asigurarea calitatii produselor si de control al cheltuielilor. De exemplu, probleme, cum ar fi nivelul excesiv sau insuficient al stocurilor pot trece neobservate pana cand ating proportii critice sau cresterea debitelor poate reprezenta o amenintare asupra capacitatii societatii de rambursare a creditelor.

A3. APARITIA UNOR SITUATII NEFAVORABILE

Factori de mediu

O alta cauza care poate duce la aparitia creditelor neperformante, este incapacitatea beneficiarului de credit de a face fata consecintelor unor dezastre naturale, cum ar fi incendii, secete, inundatii si furtuni. De exemplu, o inundatie care poate distruge cea mai mare parte a recoltei unui productor individual, ameninta starea economica nu numai a producatorului dar si a furnizorului de utilaje agricole, ingrasaminte si forta de munca angajata pentru recoltare, dar chiar si a producatorului de produse alimentare, pentru care o diminuare a materiilor prime alimentare poate duce la cresterea costurilor.

Recesiune economica

Scaderile in activitatea economica pot stanjeni capacitatea beneficiarului de credit de a-si onora datoriile. De exemplu, in timpul perioadelor de recesiune, multe societati se confrunta cu liosa de lichiditati cauzata de scaderea vanzarilor, cu cresterea debitelor cauzata de platile efectuate cu intarziere si cu cresterea costurilor.

Concurenta puternica

O concurenta puternica poate pune in dificultate alte societati atunci cand aceasta opereaza pe aceeasi piata. O societate se poate confrunta cu scaderea vanzarilor si va fi obligate sa sporeasca costurile si/sau sa reduca marja de profit atunci cand intra in competitie cu alte companii mai puternice din punct de vedere economic, care au o mai buna cercetare in domeniul productiei, au produse mai noi si mai eficiente, fac o reclama mai buna sau acorda un buget mai mare pentru reclama.

B. IDENTIFICAREA CREDITELOR NEPERFORMANTE

Rareori creditele devin neperformante sau genereaza pierderi peste noapte. Exista, aproape intotdeauna, o deteriorare graduala a calitatii creditului, care este insotita de numeroase semnale de avertizare.

SEMNALE DE AVERTIZARE GENERALE

Consilierul de credit trebuie sa primeasca, in mod regulat, din partea beneficiarului de credit situatii financiare asupra activitatii acestuia. Legat de acestea, exista semnale de avertizare asupra problemelor ce pot surveni in viitor:

● Beneficiarul de credit nu furnizeaza la termen situatiile financiare (bilantul, contul de profit si pierdere, etc);

● Schimbarea contabilului sau a cenzorului.

Situatiile financiare

Avertismente care reies din analiza bilantului:

● Schimbari semnificative in structura bilantului;

● Deteriorarea lichiditatii sau a pozitiei capitalului circulant;

● Cresterea rapida a debitelor;

● Crseterea duratei medii de incasare a creantelor;

● Procent ridicat al creantelor devenite scadente si neincasate;

● Cresterea nivelului pierderilor din credit

● Cresterea accentuate a stocurilor, peste necesitatile de consum sau incetinirea vitezei de rotatie a acestora;

● Investirea in mijloace fixe, fara o finantare corespunzatoare;

● Un nivel scazut al raportului dintre capitalul social (propriu) sia cel imprumutat;

● Stagnarea capitalului;

● Cresteri disproportionate a pasivelor curente;

● Cresteri substantiale ale pasivelor pe termen lung;

● Cresterea mare a rezervelor

Avertismente care reies din analiza contului de profit si pierdere:

● Schimbari semnificative in structura contului de profit si pierdere;

● Pierderi care reduce valoarea neta;

● Pierderi rezultate din activitatea de exploatare;

● Cresterea costurilor si micsorarea marjelor de profit;

● Cresterea vanzarilor si scaderea profiturilor.

Astfel, evolutia nefavorabila a rezultatelor economice si financiare si, mai mult, rezultate economice si financiare mai slabe decat ale altor firme din acelasi domeniu de activitate, sunt semnale certe ale aparitiei creditelor neperformante.

Alte semnale generale:

● Vanzarea unor active importante care afecteaza continuitatea procesului economic;

● Pierderea increderii unor clienti traditionali;

● Diferente mari, in sens negative, intre prognoze si realizari;

● Discrepante in informatiile antecedente;

● Schimbari insemnate in sincronizarea cererii de credite sezoniere;

● Cresteri abrupte in volumul cererii de credite;

● Credite al carei sursa de rambursare nu poate fi identificata cu usurinta si realist;

● Practicarea defectuoasa a unor servicii financiare.

SEMNALE ALE ACTULUI MANAGERIAL

Falimente anterioare;

Lipsa sau modificarea frecventa a structurii societatii;

Asocieri noi, inclusiv achizitii, activitati noi, o noua zona geografica sau o linie noua de productie;

Compania este fragmentata intr-o serie de mici departamente interconectate slab operational;

Schimbari in atitudinea fata de banca sau fata de consilierul de credit, in special apare o lipsa de cooperare;

Raspunsuri nefundamentate la semnalele bancii;

Schimbari in comportamentul personalului cheie;

Schimbarea personalului de conducere, a proprietarilor sau a personalului cheie, imbolnavirea sau decesul personalului de baza;

Lipsa evidenta a unei succesiuni manageriale;

Raporturi de munca degradate;

Probleme cu forta de munca;

Incapacitatea de planificare a activitatii;

Lipsa unui plan functional;

O slaba administrare, datorata lipsei de experienta;

Rapoarte financiare si control necorespunzator;

Controale operative necorespunzatoare;

Incapacitatea de indeplinire a obligatiilor conform programului;

Asumarea unor riscuri fara garantii corespunzatoare;

Lipsa de sinceritate;

Neintelegeri in cadrul managementului sau intre parteneri;

Aventurarea in operatiuni noi, imcerte;

Litigii impotriva beneficiarilor de credit.

SEMNALE TEHNICE SI COMERCIALE

● Stabilirea unor preturi nerealiste pentru produse si servicii;

● Dorinte speculative si insistenta in realizarea de afaceri riscante;

● Reactii intarziate la restrangerea pietelor sau la conditiile economice nefavorabile;

● Abateri de la disciplina contractuala;

● Pierderea principalelor linii de productie, a drepturilor de distributie, “franchises” sau a surselor de aprovizionare;

● Pierderea unuia sau mai multora dintre clientii puternici din punct de vedere financiar;

● Aparitia unor concurenti puternici si pierderea unui segment foarte mare de piata;

● Cumparari speculative de stocuri, care par san u aiba nici o legatura cu activitatea;

● Utilizarea slaba a capacitatilor de productie;

● Stagnari nejustificate ale procesului de productie;

● Slaba intretinere a sediilor si utilajelor;

● Folosirea de tehnologii invechite;

● Inlocuirea cu intarziere a utilajelor ineficiente;

● Pastrarea in evidente a stocurilor vechi sau un nivel al stocurilor mai ridicat decat este normal;

● Schimbari nefavorabile in profilul de afaceri.

ALTE AVERTISMENTE

Contacte directe cu clientul

Mentinerea unui canal de comunicare, deschis in permanenta, intre banca si beneficiarul de credit este o practica foarte buna din mai multe puncte de vedere, in special prin faptul ca aduna la un loc toate informatiile nonfinanciare care ar putea indica eventuala aparitie a unui credit neperformant.

Unele dintre primele semale de avertizare, cum ar fi slaba intretinere a utilajelor deteriorarea stocurilor sau neutilizarea intregului personal angajat, sunt mai mult mai bine reperate in timpul unei vizite la societatea respectiva.

In timpul unei conversatii telefonice, clientul poate face aluzii la anumite dificultati personale sau financiare care s-ar putea sa nu reiasa din bilant sau din situatia contului de profit si pierdere.

Informatii importante pot fi obtinute in avans, prin contactarea directa, cat mai frecventa, a clientului.

Indicatii furnizate de catre terti

Tranzactiile dintre clienti si terti pot furniza unui consilier de credit prevazator, o imagine intuitive cu privire la aparitia unui credit neperformant. De exemplu, consilirul de credit s-ar putea sa observe in tabloul financiar aparitia altor creditori sau sa primesca telefoane de la furnizori care solicita informatii despre situatia creditelor, cu scopul de a evalua clientul respectiv.

Situatia contabila

Pot aparea semne de deteriorare a situatiei contabile a clientului. Cererile pentru noi imprmuturi sau pentru extinderea celor existente constituie, de asemenea, un indicator evident. Clasificarea clientilor debitului in grupe inferioare poate afecta, intr-o mare masura, bonitatea debitorului.

C. SOLUTIONAREA CREDITELOR NEPERFORMANTE

O prima etapa in rezolvarea unui credit neperformant consta in a face un bilant al situatiei. In urma acestui bilant, clientul se va incadra in urmatoarele 3 grupe:

1. Cu posibilitati reale de recuperare in maximum 2 luni;

2. Cu posibilitati de recuperare a debitelor, dar intr-un termen mai indelungat si cu sprijinul bancii;

3. Pentru care nu exista posibilitati de recuperare a creditului. In acest caz se declara starea de incapacitate, prin anuntarea clientului in cauza, banca valorifica bunurile materiale, ce reprezentau garantii constituite la acest credit.

In functie de imprejurari masurile de redresare pot cuprinde:

vanzarea activelor ce nu mai sunt utilizate;

obtinerea de capital suplimentar;

schimbarea strategiei de piata adoptata de catre client;

gasirea unei noi conduceri;

planificarea unei fuziuni sau achizitii.

Oricare dintre solutii trebuie sa ofere o perspectiva rezonabila conform careia clientul este din noi in situatia de a genera un profit suficient, astfel incat sa poata rambursa creditul intr-o perioada de timp stabilita. Pentru a colabora la elaborarea planului, clientul trebuie sa furnizeze prognoze noi, cu privire la situatia lichiditatilor curente sau prognoze de bilant si bugete de venituri si cheltuieli.

Restructurarea datoriei trebuie avuta in vedere in cazul in care se constata ca beneficiarul de credit este capabil sa depaseasca problemele financiare in viitor. O varianta ar putea fi prelungirea termenelor de rambursare. Dar o astfel de decizie nu poate fi luata cu rapiditate. Intotdeauna este posibil ca o masura de acest gen sa duca la o eventuala crestere a pierderilor inregistrate de banca. O atentie deosebita trebuie avuta in cazul avansarii a noi sume de bani. Un avans suplimentar trebuie acordat doar ca ultima solutie si numai daca imbunatateste in mod evident situatia bancii.

Pentru a se asigura adaptarea societatii la planul elaborat in vederea solutionarii creditului neperformant, este esentiala exercitarea unei supravegheri atente si continue. Situatiile financiare trebuie primite cu regularitate si rezultatele obtinute trebuie analizate comparativ cu prognozele facute. Vizitele facute la sediul unde se desfasoara activitatea trebuie sa creasca atat ca frecventa, cat si ca intensitate, in scopul de a fi la current cu orice alte modificari ale situatiei.

Slotionarea creditului se refera la intreg procesul de incasare a creditului problema. In cea mai comuna forma, el implica un acord de cooperare intre banca si client, spre a elabora un plan pentru plata datoriei. La cealalta extrema, el implica litigii complexe constand in cereri ale falimentului debitorului. Acest proces, adesea, dureaza o perioada lunga de timp si implica multe cheltuieli, ceea ce explica dorinta bancilor de restructurare sau renegociere a creditelor neperformante.

B I B L I O G R A F I E

● Alan West – Planul de afaceri, Editura Teora, Bucuresti, 2000

● Adela Mariana Ionescu – Piata de capital, Editura Economica,Bucuresti, 2004

● Bosno C., Dardac N. – Moneda, credit, banci,Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1999

● Costin C., Kiritescu, – Bancile, mica enciclopedie, Editura Expert,

Emilian M.Dobrescu Bucuresti, 1998;

D.PRAG, F.KRAMER -Principii,metode si tehnici de creditare

A.NEGRILA,M.SOLOMON Institutul Bancar Roman 2000

● Dedu Vasile – Gestiune bancara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999

● Ioan Nitu – Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucuresti, 1999

● Ilie Mihai – Tehnica si managementul operatiunilor bancare, Editura Expert, Bucuresti, 2003;

LUCIAN C.IONESCU -Bancile si operatiunile bancare,

MARIANA NEGRUS Ed. Economica, Bucuresti 1999

● Manolescu Gheorghe – Moneda si credit, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2001

● Odobescu Emanuel – Marketingul bancar national si international,

Editura Sigma Primex, Bucuresti, 1999

● Roxin L. – Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997;

Stoica Maricica – Management bancar, Editura Economica, Bucuresti, 1999;

S. CERNA – Sistemul monetar si politica monetara

Ed.Enciclopedica, Bucuresti 1998

● Ungureanu Emilia, – Microeconomie, Editura Expert, Bucuresti,

Avramescu Tiberiu 2003

● Ungureanu Emilia – Pretul in economia contemporana, Editura Universitatii, Pitesti, 2006;

VICTOR PLOAE – Microeconomie, Macroeconomie,

Ed. Ex Ponto, Constanta 2001

● Voicu V. Marin Valerian, – Contabilitate bancara, Editura Era, 2005

Voicu Uta

● B.N.R. -Normele 3/1994 privind clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor de risc

● Legea nr.58/1998 privind activitatea banacara

● Legea nr.83/1998 privind falimentul bancar.