Bancile In Romania

CUPRINS

PARTICULARITĂȚILE ACTIVITĂȚII DE CREDITARE LA

BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ(B.C.R.)

INTRODUCERE

Ȋn condițiile economiei de piață din România, creditul este indispensabil fapt pentru care modul de acordare al acestuia are o importanță majoră, aici intervenind funcția băncii de analist financiar pentru a orienta resursele spre cele mai eficiente plasamente.

În condițiile actuale, în țările cu economie de piață consolidată sistemul bancar – financiar exercită, pe lângă funcțiile tradiționale și o serie de funcții noi, prioritar macroeconomice. Astfel băncile coordoneaza plațile (și încasările) ce se efectuează în întreaga economie națională, gestionează moneda natională și supraveghează relațiile ei cu celelalte monede al țărilor.

Ȋn concordanță cu realitatea, lucrarea „PARTICULARITĂȚILE ACTIVITĂȚII DE CREDITARE LA B.C.R.” are scopul de a reliefa rolul creditului în activitatea bancară, atât în beneficiul persoanelor juridice, cât și fizice.

Insituțiile bancare dețin un rol important în sectorul financiar, în buna funcționare a unităților economice și a economiei în ansamblu, astfel că de-a lungul timpului a constituit o preocupare permanentă crearea unui sistem bancar funcțional, capabil să ofere o gamă largă de produse și servicii, care să satisfacă exigențele tuturor potențialior clienți, de la apariția primelor manifestări bancare până în prezent.

Structura și conținutul lucrării:

Am considerat oportun să încep această lucrare cu Analiza activității bancare în România în contextul globalizării trecând în revistă reforma sistemului bancar, datorită importanței pe care aceasta a avut-o în ansamblul economic care a jucat un rol important în procesul de trecere de la o economie la comandă, la o economie de piață.

Ȋn demersul meu am evidențiat în capitolul 1 starea sistemului bancar românesc sub impactul diverselor evenimente istorice și sociale care au contribuit la formarea și evoluția acestuia și în contextual tranziției la o economie de piață , pornind de la organizarea și funcționarea băncilor comerciale, precum și principalele operațiuni ale acestora.

Capitolul 2 cuprinde o analiză mai amănunțită a creditului, evidențiată prin conținut și categoriile de credit, iar capitolul 3 cuprinde studiul de caz și anume acordarea unui credit de nevoi personale de către B.C.R. Sucursala Drăgășani unei persoane fizice.

Lucrarea de licență se încheie cu concluziile, pe care mi le-am exprimat în urma analizei pe care am realizat-o prin studiul unor lucrări de specialitate și a legislațiilor în vigoare existente în România.

CAPITOLUL I

ACTIVITATEA BANCARĂ ȊN ROMÂNIA.

Orginea instituțiilor de credit nu se poate stabili cu precizie, acestea având în

istorie un trecut destul de îndepartat. Cu toate acestea, un lucru este cert: moneda, creditul și plățile care formeaza, de fapt, obiectul principal al activității bancare, au apărut înaintea acestora.

Ȋntre anii 1786-1855 au fost descoperite pe teritoriul României primele

dovezi ale desfășurării unei activități bancare, constând in 55 de plăci de piatră, găsite într-o zonă de mine aurifere. Pâna în prezent au fost păstrate 25 de plăci, din care 13 conțin detalii referitoare la contractul privind înființarea unei instituții bancare și datează din 28 martie 167 e.n.. Principalele clauze ale contractului se referă la faptul că băncile percepeau dobânzi in urma acordării de împrumuturi în numerar. Creditele pe care băncile le acordau erau pe termen scurt din fondurile constituite drept capital, iar profitul era rezultanta dobânzii percepute la împrumuturile respective.

„Ȋnceputurile activității bancare în România se situează în perioada de debut

a relațiilor economice de tip capitalist,când principala activitate a zarafilor era aceea de a cumpăra și vinde monede în scopul obținerii de câștiguri. O astfel de posibilitate a fost posibilă datorită existenței în circulație a numeroase tipuri de monede de aur și argint: florini, galbeni olandezi, imperiali sau venețieni, taleri, monede turcești. Odată cu dezvoltarea societății și a relațiilor economice, zarafii s-au specializat și în operațiuni de creditare, devenind cămătari.”

La începutul secolului al XIX-lea, în Principate, cele mai multe operațiuni

comercial-bancare erau efectuate de către cămătari care realizau plăți în țară și peste hotare, primeau depuneri spre fructificare, arendau veniturile statului, acordau împrumuturi vistieriilor si particularilor pe amanete si ipoteci, reprezentau case străine, transformându-se în puternice case de bancheri-cămatari, care împleteau activitatea comercială cu cea bancară de împrumut și schimb. Aceste case aveau numeroase legături și în afara granițelor cu casele străine de la care primeau împrumuturi cu dobânzi mai mici și pe care le acordau în țară cu o camătă foarte mare.

Ȋn timp ce în Țara Românească si Moldova, începutul secolului al XIX-lea a

însemnat numai încercări nerealizate de creare a unor bănci, în Transilvania existau deja primele organizații bancare de credit înființate de sași și mai apoi de către maghiari. Astfel, Peter Traugott Lange, înființează în 1827 la Brașov prima bancă cooperatistă de credit săsesc „Kronstadter Allgemeine Sparkassa”. De asemenea, în 1841, a fost înființată la Sibiu „Hermannstadter Allgemaine Sparkassa”, devenind în scurt timp cea mai importantă bancă de credit a sașilor. Ȋn Transilvania a fost înființată in 1855 prima bancă cooperativă de credit, denumită „Casa de păstrare din Tg. Secuiesc”.

Ȋn 1865 , a apărut la București, o bancă sub denumirea de Banca România

care inițial a avut atribuții de bancă de emisiune si de scont, dar care datorită

modificării statutului său, ulterior, a pierdut aceste privilegii ajungând să desfășoare doar o activitate pur comercială. Banca România a fost oprită din funcționare abia în 1948, când a avut loc naționalizarea principalelor mijloace de producție, deci și a sistemului bancar.

„Ȋn a doua jumătate a secolului al XIX-lea au mai apărut pe teritoriul

românesc si alte bănci precum: Banca Albina, prima bancă cu capital național, fondată de românii transilvăneni,reprezentând rezultatul dezvoltării societății românești în Transilvania”. De asemenea au mai aparut în 1873 Creditul Financiar Rural si Banca Aurora din Năsăud, iar Creditul Financiar Urban și Rural se crează în anul următor.

Ȋn 1880 a fost înființată Banca Națională care, din punct de vedere

organizatoric a fost concepută după modelul Băncii Naționale a Belgiei. Momentul acesta a constituit începutul dezvoltării unui sistem bancar nou si modern, creând totodata premisele pentru înființarea și a altor bănci. Constituirea Băncii Centrale în România a stârnit numeroase discuții referitoare la structura capitalului băncii și proporția capitalului străin maxim permis, ajungând la concluzia ca majoritatea capitalului să fie constituit din surse românești, astfel încât să se asigure controlul asupra economiei naționale și, în același timp, să nu se dea posibilitatea ca sistemul său bancar să fie supus dominației străine.

Legea care stabilea normele de organizare si funcționare a Băncii Naționale

a României, avea următoarele prevederi mai importante: banca avea privilegiul de a emite bilete de bancă la purtător; suma biletelor în circulație fiind reprezentată prin valori lesne de realizat, banca trebuia să aibă o rezervă metalică de o treime din suma biletelor emise.

Operațiunile pe care le putea face banca, conform legii de organizare, erau

urmatoarele:

Să sconteze sau să cumpere efecte de comerț(polițe, bilete la

ordin);

Să sconteze bonuri de tezaur, până la concurența sumei

reprezentând 20% din capitalul vărsat;

Să facă comerț cu aur si argint;

Să primească in deposit metale, sume de aur si argint sau sume de

bani in cont curent;

Să dea avansuri in cont curent sau pe termene scurte, garantate prin

depozite de efecte publice sau valori garantate de stat;

Să facă serviciul de casierie al statului, fără nicio indemnizatie, în

condițiile stabilite printr-o lege specială.

Dupa unii economisti, de la înființare și până la Primul Război Mondial, activitatea Băncii Naționale a României, poate fi împărțită în mai multe etape:

Prima etapă: De la înființare și până la schimbarea etalonului nostru monetar, 1880-1890;

A doua etapă: De la introducerea etalonului aur si până la retragerea statului, în ceea ce privește capitalul social al băncii, 1891-1901;

A treia etapă: De la transformarea Băncii Naționale a României în Bancă de Emisiune Particulară și până la declanșarea Primului Război Mondialm 1901-1914.

Ȋn perioada 1881-1918, în contextul general al activității bancare în România, un rol însemnat l-au avut bursele.

Bursele sunt instituții oficiale, private sau de stat, unde se negociază valute si hârtii de valoare(bursa de valori) sau se încheie tranzacții, respectiv cumpărări și vânzări de mărfuri(bursa de mărfuri).

Scopul principal al acestor burse este de a realiza profituri, provenite din diferențele dintre prețul din momentul tranzacției și cel din momentul efectuării ei. Bursele singulare au apărut in secolul al XV-lea la Venetia, Florența, Londra, Lyon etc. Ȋn România, bursele au fost reglementate ca urmare a inițiativelor luate de conducerile Camerelor de Comerț si Industrie, pe baza legii din septembrie 1864.

Bursa din București a fost creată in 1881, dar faptul ca exista un număr redus de societăți anonime și o lipsă de capitaluri lichide în căutare de plasamente în valori mobiliare a făcut ca aceasta să aibă timp îndelungat un rol neînsemnat. Ȋn cadrul Bursei se negociau, în primii ani de activiate, doar unele valori de stat, precum obligațiuni ale căilor ferate și acțiuni ale Băncii Naționale.

Ulterior perioadei de stagnare, 1886-1904, a fost introdus principiul libertății tranzacțiilor, prin legea din mai 1904, crescând numărul de acțiuni înscrise în cotă, paralel cu înmulțirea valorilor cu venit fix, ceea ce a reprezentant o înviorare a activității bursei.

Ȋn perioada Primului Război Mondial(1914-1918) activitatea bancară s-a integrat în momentul de maximă încordare politică, economică și socială a poporului român, însoțită de suferințe, sacrificii de vieți omenești și distrugeri de valori materiale. Ȋn condițiile grele ale războiului, după mutarea întregii activitați a Băncii Naționale a României la Iași, în baza garanțiilor și a înțelegerilor dintre guvernele României și Rusiei imperiale, tezaurul Băncii Naționale a fost transportat la Moscova. Ȋn această perioadă, țara noastră și-a intensificat activitatea bancară, iar faptul că în perioada 1914-1916 și-a declarat neutralitatea a dus la apariția unor oportunitați noi de comerț cu toate părțile implicate in conflict.

Anii care au urmat războiului au adus o încetinire dramatică a activității economice. Recesiunea a cuprins întreaga Europă, iar specula și inflația au atins niveluri record. Treptat, țările europene au început să-și refacă economiile, fenomen care a cuprins și România. Rezultatele acestui proces s-au regăsit și în sistemul bancar. Ȋn acelasi timp, numărul băncilor din România a continuat să crească până la criza aconomică din perioada 1929-1933.

Banca Națională a României a fost prezentă si după Primul Război Mondial în efortul general de refacere și însănătoșire a economiei, prin activitatea de creditare și de menținere a stabilității monetare. Marea finanță din România s-a întărit prin amplificarea activității băncilor vechi și prin crearea unor noi organizații bancare. Ȋn 1934, a fost înființat Consiliul Superior Bancar, avându-l ca președinte pe guvernatorul Băncii Naționale a României. „Acest organism , în baza unor criterii stabilite, precum nivelul minim de capital, rata rentabilității etc., hotăra menținerea, lichidarea sau fuzionarea de bănci.” Unele dintre cele mai importante reglementari aplicabile în sistemul bancar:

Legea pentru lichidarea datoriilor agricole și urbane- 7 aprilie 1934;

Legea pentru organizarea și reglementarea comerțului de bancă- 8 mai 1934;

Legea pentru înlesnirea și refacerea creditului- 20 aprilie 1935.

Ȋn preajma celui de-al Doilea Război Mondial, se remarcă în economia României o încetinire a activității, reflex al economiei mondiale din cauza înarmărilor, care s-a concretizat, în bugetul României, prin sporirea cheltuielilor pentru armată și, ca o consecință, o sporire a fiscalității, prin accentuarea creșterii impozitelor directe.

Ȋn această perioadă dificilă, B.N.R. a intervenit pentru menținerea cursului leului, în perioada de negociabilitate a devizelor, căutând sa-și sporească stocul de aur, dând prime pentru creșeterea producției și cumpărând aur din străinătate. Ȋn acest timp, creditele acordate de BNR au avut drept obictiv românizarea activității economice și valorificarea grâului direct de la agricultori sau prin Institutul Național al Cooperației cu scont de 2%.

Ca urmare a evenimentelor de după 23 august 1944, băncile și-au pierdut independența operațiunilor, statul român fiind transformat într-un instrument al unui singur partid. Ȋn această etapă confuză si plină de îndoieli, sistemul bancar din România era format din Banca Națională a României si alte 232 de bănci particulare active.

„La 1.01.1947, Banca Națională a României a fost etatizată în baza legii din decembrie 1946, devenind mandatara statutului, ca organ de dirijare și control al sistemului monetar și de credit din România. Ca urmare a unei inflații galopante, prin excluderea de la rescontul Băncii Naționale a României a unui număr mare de bănci comerciale, se instituie o barieră în alimentarea băncilor cu lichidități monetare. Ȋn acest context funcționau în România, la 1 septembrie 1948 următoarele instituții bancare:

Banca Națională a României care a preluat și operațiile fostelor bănci

comerciale;

Banca de Credit pentru Investiții care se ocupa de finanțarea programelor

de investiții ale întreprinderilor de stat;

Casa de Economii și Consemnațiuni, ca instituție de economisire a

efectuat operațiuni de atragere a resurselor de la populație, practicând și forme de creditare de natura creditelor pentru locuințe și a celor de achiziționare a locuințelor.”

Până la sfârșitul anului 1989, sistemul bancar românesc oferea un număr redus de servicii și produse bancare. După Revoluția din Decembrie 1989, băncile specializate și-au continuat activitatea ca bănci comerciale cu capital majoritar de stat. Perioada imediat următoare a acestei date a fost una de tranziție, care a adus schimbări esențiale în activitatea bancară din România:

Banca Națională a României a fost reorganizată și a intrat, astfel, în

sarcinile sale firești de Bancă Centrală, cu următoarele funcții:

Emisiune monetară;

Asigurarea stabilității monetare;

Administrarea rezervelor valutare ale țării;

Urmărirea executării balanței de plăți externe;

Supravegherea activității bancare.

Pentru activitățile comerciale ale Băncii Naționale a României, a fost

creată Banca Comercială Română S.A;

Supravegherea activității bancare de către BNR, în condițiile economiei

de piață, nu a avut în vedere măsuri de comandă, ci de rglementări cadru, de orientare profesională în activitățile bancare: creditul bancar, decontările etc.

Ȋn 1991 a fost constituită Asociația Română a Băncilor, având ca obiective:

Să reprezinte interesele comunității financiare și bancare față de Banca

Națională, Guvern și alte instituții central de stat;

Să îmbunătățească și să dezvolte standardul și statutul profesional al

tuturor celor care lucrează în sectorul bancar;

Să reprezinte sectorul bancar românesc în relațiile internaționale cu

asociații profesionale similare.

Luând în considerare faptul că în economia de piață, indicatorul sintetic care reflectă eficiența economică a activității bancare este profitul, în perioada de tranziție, băncile, și-au organizat organizat activitatea astfel încât să poată atrage un număr cât mai mare de clienți, care să le asigure realizarea obiectivului propus. Așadar, principalul obiectiv al instiuțiilor bancare este să ofere „produse și servicii bancare de cea mai bună calitate”, cu servire exemplară, civilizată și operativă.

La crearea noului sistem bancar s-a urmărit și se urmărește în continuare realizarea unui sistem bancar modern, cu rol de echilibrare a disponibilităților, operatorilor economici și ale populației, existente în bănci cu împrumuturile necesare, solicitate pe piața bancară.

. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA UNEI BĂNCI

Ordonanța de Urgență a Guvernului României, nr. 99 din 6 decembrie 2006, modificată( Legea nr. 29/2015) privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului este actul normativ care reglementează funcționarea băncilor în țara noastră. Ordonanța a abrogat fosta Lege bancară nr. 58/1998 . „Conform O.U.G. nr. 99/2006, art. 7, punctul 10, instituția de credit înseamnă o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu; precum și o entitate care emite mijloace de plată în formă de monedă electronică, denumită în continuare instituție emitentă de monedă electronică.”

Din punct de vedere organizatoric, activitatea bancară este desfășurată in condiții asemănătoare cu cele ale unei societăți comerciale pe acțiuni, iar sub aspect funcțional sunt necesare reținerea câtorva particularități.

Organzitoric, conducerea, administrarea și controlul băncii sunt la fel ca la societățile pe acțiuni. Așadar, se poate afirma faptul că și instituțiile de credit dispun de:

For supreme de conducere (adunarea generală);

Structuri care îi asigură gestiunea curentă(președinte, consiliu de

administrație);

Organe proprii de control.

„Principalele funcții ale unei bănci sunt:

Primirea de depozite de la subiecții economici și publici;

Gestiunea mijloacelor de plată;

Acordarea de credite, folosind depozitele atrase.”

Așadar, instituțiile de credit sunt organisme care gestionează în pasivul lor conturile clienților, conturi care pot fi utilizate pentru diverse plăți prin cercuri sau viramente în limitele resurselor disponibile.

Există două alternative ale băncilor:

De a avea legături directe cu, clienții lor, prestându-le servicii, asigurând

reglarea și transferul fondurilor;

De a se implica în economie, plasând credite și creând monedă.

După modul de creare a monedei, băncile se pot clasifica după următoarele criterii:

Instituțional: bănci statutare și bănci cu statut special;

Prin natura activității: bănci de depozit, bănci de afaceri, bănci de

credit pe termen scurt și lung, bănci generale;

Prin sfera activității: bănci comerciale care efectuează orice operațiune

bancară, băncile mutuale și cooperatiste, impun anumite limite privind universalitatea beneficiarilor creditelor acordate.

Funcțional, în comparație cu societățile comerciale, total independente în elaborarea propriului management, instituțiile de credit sunt obligate să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Națională a României pentru aplicarea politicii monetare, de credit, valutare, de plăți, de asigurare a prudenței bancare și de supraveghere a societăților bancare.

„Banca Națională a României nu poate acorda autorizație unei instituții de credit, dacă aceasta nu dispune de fonduri proprii distincte sau de un nivel al

capitalului inițial cel puțin egal cu nivelul minim stabilit prin reglementări, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro.”

Autorizația unei bănci se dă de către B.N.R., în baza unei cereri de autorizare însoțită de o documentație care să cuprindă:

Calificarea și experiența profesională a conducătorilor;

Nivelul minim al capitalului social subscris;

Studiul de fezabilitate al băncii;

Acționarii semnificativi și acționarii băncii;

Structura acționariatului;

Sediul băncii;

Auditorul independent.

Pentru a putea funcționa, este obligatorie înregistrarea băncii ca societate bancară în Registrul Societăților Bancare ținut la sediul B.N.R. Băncile în desfășurarea activității își pot deschide filiale, sucursale și agenții cu respectarea procedurilor corespunzătoare, iar acțiunile emise de aceste societăți nu pot fi decât nominative potrivit normelor legale.

Pentru desfășurarea activității curente, băncile comerciale își deschid filiale, sucursale și agenții în teritoriu cu respectarea acelorași proceduri.

Conform O.U.G. nr. 99/2006 și standardelor internaționale, filialele din România ale unei societăți bancare sunt considerate persoane juridice, pe când sucursalele sunt considerate reprezentante ale acestora. Așadar, filiala trebuie să dețină, pe de o parte, un patrimoniu propriu, delimitat în ansamblul patrimoniului societății bancare, iar, pe de altă parte să aiba personalitate juridcă proprie.

Sucursala se înființeaza la inițiativa băncii și din fondurile ei care îi afectează capitalul necesar și o organizează, însă ea nu devine persoană juridică de sine stătatoare. Spre deosebire față de filială, sucursala este caracterizată printr-o dublă subordonare față de bancă: dependentă atât din ordin economic, cat și din ordin juridic. Aceasta încheie contracte cu terțe persoane în numele băncii, în calitate de mandatar sau în nume propriu, de comisionar.

Principala caracteristică a unei instutuții de credit este reprezentată de desfășurarea și dezvoltarea activelor lor și totodată posibilitatea dezvoltării simultane a pasivelor.

Bilanțul unei bănci se prezintă astfel:

Tabel nr.1

Pentru a funcționa normal, banca se ghidează după două principii: lichiditatea și profitabilitatea.

„Lichiditatea reprezintă funcția primordială, de a asigura conversia depozitelor în bancnote. Aceasta depinde de capacitatea de a colecta suficiente depozite, capacitatea de a se îndatora pe lângă celelalte bănci sau la B.C. pentru obținerea resurselor care-i lipsesc, în cazul în care nu colectează suficiente.”

Profitabilitatea este legată permanent de problema lichidității:

Creanțele sunt de proastă calitate sau au termene lungi;

Depozitele sunt instabile sau insuficiente, trebuie să se recurgă la

depozite masive.

1.2. PRINCIPALELE OPERAȚIUNI ALE UNEI BĂNCI.

Băncile comerciale sau de depozit sunt cele care efectuează toate tipurile de operațiuni bancare. Principalele operațiuni ale instituțiilor bancare sunt reprezentate de: atragerea și constituirea de depozite și acordarea pe baza acestora de credite agenților economici. Pentru a-și îndeplini obiectivele stabilite , băncile desfășoară următoarele operațiuni:

Operațiuni de pasiv;

Operațiuni de activ.

Operațiunile pasive ale băncilor comerciale reprezintă pentru acestea operațiuni de atragere și constituire a resusrselor și constau în:

Formarea capitalului propriu;

Atragerea depozitelor;

Rescontul sau refinanțarea.

Capitalul propriu al unei bănci se constituie și se formează pe baza capitalului social subscris și vărsat de către acționari, a fondurilor de rezervă și a provizioanelor.

Depozitele bancare apar sub forma conturilor curente, depozitelor la vedere și a celor la termen.

Conturile curente reprezintă o formă specială de servire bancară a titularilor de conturi , în care sunt mobilizate disponibilitățile agenților economici.

Depozitele la vedere se caracterizează prin flexibilitate si elasticitate, fiind slab remunerate și destinate unei utilizări pe termen scurt.

Depozitele la termen sunt constituite între deponent și bancă, în baza unei convenții încheiate între părti prin care se stabilesc condițiile de depunere, termenul, suma minimă, dobânda bonificată.

„Rescontul constituie o modalitate de procurare a unor noi resurse de creditare prin operațiunea de cedare a portofoliului de efecte comerciale unei alte bănci comerciale, băncilor de scont, dar, de regulă băncii de emisiune.”

Operațiunile active sunt acele operațiuni ale băncilor comerciale în care acestea își investesc resursele cu scopul obținerii de profit și de realizare a altor obiective.

„Principalele operațiuni de active:

Operațiuni vizând lichidiatea bancară;

Ȋmprumuturi la alte bănci, în alb sau cu garanție;

Achiziționarea de creanțe negociabile pe piață;

Credite acordate clienților;

Operațiuni pe credit-bail;

Operațiuni de împrumuturi participative.”

Cele mai importante operațiuni de activ sunt reprezentate de către creditele acordate clienților și constau în:

Creanțe comerciale;

Credite pe termen mediu (2-5 ani);

Credite pe termen lung (până la 20 ani);

Conturi ordinare (debitori) ale clienților, reprezentând deschideri de credite, avansuri în cont curent, linii de credit.

Creanțele comerciale reflectă drepturile întreprinderii față de alte persoane fizice sau juridice, determinate de vânzări de bunuri, executări de lucrări și prestări de servicii, pentru care aceasta trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestație.

CAPITOLUL II

2. CREDITUL

Creditul este operațiunea prin care se iau în stăpânire imediată resurse în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare și de plată a unei sume suplimentare numită dobânda, sumă ce remunerează pe împrumătător. Operațiunea privește două părți. O parte acordă creditul, cealaltă îl primește, se îndatorează.

Etimologic, cuvântul „credit” provine din latinescul „credere(di)=a da cu împrumut”, verb care urmat de dativ înseamnă a se încrede, a se bizui. Pe parcursul istoriei, creditul a cunoscut mai multe forme care au avut și perioade de existență simultană în viața economică a omenirii. Complexitatea relațiilor stabilite între parteneri cu ocazia acordării și primirii creditului a stat la baza diferențierii formelor de credit, rezultată din cumularea elementelor constitutive ale creditului.

Subiecții raportului de credit, creditorul(banca) si debitorul(fie persoană juridică, persoană fizică sau statul) prezintă o mare diversitate în ceea ce privește apartenența la structurile economico-sociale, motivele angajării în raportul de creditare, precum și durata angajării. Creditul bancar îndeplinește două funcții:

funcție distributivă;

funcție de emisiune monetară.

„Creditul, de asemenea, prin însăși natura lui contribuie la creșterea vitezei de rotație a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea permanentă a fondurilor.” Deoarece creditul se acordă în schimbul plății unei dobânzi, aceasta reprezentând și prețul creditului, el contribuie prin reglarea ratei dobânzii la stăvilirea fenomenului inflaționist.

Activitatea de creditare diferă de la o instituție de credit la alta, în funcție de mărimea acesteia. Astfel activitatea de creditare cuprinde:

Serviciul de credite(sucursale, agenții) are ca principale atribuțiuni

analizarea dosarelor solicitanților de credite, capacitatea de rambursare a acestora. Totodata, serviciul de credit are misiunea de a revizui creditele acordate și de a încasa împrumuturile la timp.

Comitetul de credite(sucursale, agenții) are în componența sa

conducerea unității și șeful serviciului de credite cu urmatoarele atribuții:

Analizează și aprobă solicitările de credite în limita plafoanelor

acordate de central;

Revizuiește și propune măsuri pentru creditele restante;

Analizează și trimite spre aprobare centralei băncii, creditele

mari, ale căror plafoane le depășește competența.

Departamentul de credite(centrală) reprezintă compartimentul de

lucru al centralei și are următoarele sarcini:

Participă la elaborarea politicii de creditare a băncii;

Analizează dosarele de credite întocmite de unitățile

subordinate pentru creditele ale căror valori intră în competența de aprobare a centralei și apoi le transmite Comitetului de Credite spre aprobare;

Acordă asistență tehnică și de specialitate pentru evaluarea

garanțiilor;

Efectuează expertize la evaluările garanțiilor prezentate de

clienți;

Elaborează norme de creditare în conformitate cu legislația în

vigoare.

Comitetul de risc(centrală) are două ramuri:

Comitetul de risc al directorilor care are obligația de a analiza și

aproba propunerile Comitetului de risc al ofițerilor, având în componența sa pe președintele băncii și directorii din Comitetul de direcție

Comitetul de risc al ofițerilor de credite este format atât din

ofițeri de credite-experți, cât și din specialiști din afara direcției de credite. Acest comitet se întâlnește zilnic și urmărește respectarea politicii de creditare, a normelor bancare și interne, asigurarea unui audit periodic al tuturor unităților din teritoriu, precum și informarea Comitetului de risc al directorilor despre condițiile generale ale portofoliului de credite și eventual propunerea unor masuri care să îmbunătățească activitatea de creditare.

2.1 CONȚINUTUL CREDITULUI

„Esența operațiunii de creditare constă în aceea că o parte numită creditor(investitor sau împrumutător) transmite o valoare actuală unei alte părți numită debitor( împrumutat) care se angajează la un anumit termen și în anumite condiții specificate în cadrul acordului să ramburseze valoarea împrumutată și de asemenea să plătească o anumită dobândă pentru a-l remunera pe creditor.”

Pricipalele elemente constitutive ale creditului sunt:

Subiecții raportului de credit, creditorul și debitorul, care prezintă o mare

varietate în ceea ce privește apartenența la structurile, social economice, motivele și durata angajării în raportul de credit. Principalele categorii care se angajează in procesul de creditare sunt reprezentate de către: întreprinderi, stat și populație.

„Promisiunea de rambursare reprezintă elementul fundamental al raportului de credit și constă în angajamentul debitorului de a rambursa la

scadență valoarea capitalului împrumutat, plus dobânda ca preț al creditului.” Ȋn raporturile de credit riscurile probabile sunt întâlnite sub două forme: riscule de nerambursare și riscul de imobilizare.

Riscul de nearmbursare poate fi definit prin probabilitatea întârzierii plății sau incapacității de plată ca urmare a conjuncturii, dificultăților sectoriale sau deficiențelor împrumutatului. Pentru a putea fi prevăzut riscul, împrumutatul trebuie analizat temeinic prin prisma cerințelor respectării raportului de credit sub diverse aspect: umane, economice, financiare și juridice.

Riscul de imobilizare poate survenii fie la bancă, fie la deținătorul de depozite, care nu este în măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite ca urmare a unei gestionări nereușite a creditelor acordate.

Termenul de rambursare sau scadența implică o mare varietate, de la

termene foarte scurte( 24 ore-termen practicat între instituțiile de credit) și până la termene de 30-50 de ani( pentru construcția de locuințe). Creditele pe termen scurt sunt caracterizate prin rambursarea integrală la scadență, în timp ce creditele pe termen mediu și lung implică rambursarea eșalonată, la termene stabilite lunar, trimestrial, odată cu plata dobânzii.

„Dobânda, reprezintă o caracteristică esențială a creditului, fiind deci prețul

acestuia. Ea poate fi negociabilă și se stabilește în convenția de credit, variază de la o bancă la alta și este puternic influnețată de nivelul inflației.”

Tranzacția. Acordarea credutului. Creditul se admite în cadrul unei

tranzacții unice, acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligațiuni, angajarea unui depozit la o altă bancă. Pentru a evita riscurile asociate creditului, banca trebuie să-și asigure o cât mai bună informare și documentare asupra împrumutatului, acordarea creditului fiind un act de mare importanță.

Consemnarea și transferabilitatea. Acordurile de credit sunt consemnate

în majoritatea cazurilor prin înscrisuri, instrumente de credit, a căror formă de prezentare implică aspecte multiple și diferențiate. Ȋn aceste instrumente esențială este obligația fermă a debitorului de a restitui împrumutul, respectiv dreptul creditorului de a i se plăti suma angajată. Cesiunea de creanță se realizează prin intermediul transferului instrumentului de credit, respectiv dreptul băncii de a încasa suma înscrisă în instrumentul de creditare, precum și veniturile accesorii.

De-a lungul timpului raporturile de credit s-au concentrat în cinci tipuri pricipale: creditul comercial, creditul bancar, creditul obligator, creditul ipotecar și creditul de consum.

Creditul comercial

„Creditul comercial este creditul pe care și-l acordă întreprinzătorii la vânzarea mărfurilor sub forma amânării plății.” Cele trei componenete ale creditului comercial care acționează asupra termenelor de plată, a duratei și dimensiunii sunt:

Componenta tradițională care decurge din interesele commune

ale părților, de creștere a fluidității schimburilor și diminuarea costurilor de organizare;

Componenta comercială implică utilizarea creditului ca armă

comercială de promovare a vânzărilor, practicată de fiecare furnizor în condiții date și de aici varietatea termenelor de plată;

Componenta financiară care implică punerea la dispoziția

clientului pentru o perioadă dată a unei părți a capitalului său sub forma de marfă a cărei plată este amânată.

Creditul bancar

Creditul bancar reprezintă unul dintre cele mai răspândite credite cu o sferă largă de raporturi, angajând modalități diferite, pe termen scurt,mediu și lung, putând fi acordat atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice. Ȋn raporturile de credit bancar, esențial este faptul că unul dintre parteneri este banca, iar relațiile între bancă și partener se realizează cu scopul valorificării capitalurilor disponibile și realizarea de profituri, în principal sub formă de dobânzi.

Principalele credite acordate de către bănci sunt:

Creditele de trezorerie;

Creditele pentru stocuri, cheltuieli și alte active;

Credite pentru stocuri și cheltuieli sezoniere;

Credite pentru produse de export și pentru export de produse;

Facilități de cont;

Credite pe documente în curs de încasare.

Creditul obligatar.

„Creditul obligator constituie o formă a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de împrumut(obligațiuni, bonuri de tezaur) în scopul acoperirii deficitului bugetar.” Creditul obligator reprezintă una dintre principalele forme de constituire a surselor de dezvoltare a întreprinderilor economice, de majorare a capitalului fix, fie prin investitii noi în clădiri, echipamente, utilaje, tehnologii noi.

Obligațiunile sunt înscrisuri care consemnează raportul de credit și forma prin care în principal se desfășoară. Obligațiunea este un titlu de credit care reprezintă o creanță financiară pe care deținătorul(creditorul) o are asupra emitentului (debotorului) sau cu alte cuvinte este o promisiune scrisă de a plăti o sumă de bani la o dată stabilită.

Creditul ipotecar.

„Potrivit legii, creditul ipotecar pentru investiții imobiliare desemnează acel tip de credite acordate de instituțiile financiare autorizate, destinat să finanțeze construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinație locative, industrial sau comercială.”

Creditul ipotecar este reprezentat de o convenție ître creditor și împrumutat în care se prevede:

Proprietatea ce servește ca garanție a creditului;

Condițiile de remunerare și scadențele de rambursare;

Penalitățile în caz de rambursare anticipată, parțială sau completă a

împrumutului;

Circumstanțele în care prin nerespectarea condițiilor de împrumut,

debitorul poate pierde proprietatea.

Creditul de consum.

Crediul de consum este creditul acordat persoanelor individuale, pe termen mediu sau scurt, având destinația de a acoperi costul bunurilor și serviciilor de care beneficiază prin rețeaua de comercializare și servicii sau pentru recreditarea creanțelor contractate în acest scop. Cea mai mare parte a creditelor de consum există și se acordă sub forma creditelor eșalonate. O formă aparte a creditelor eșalonate este reprezentată de creditul revolving care a prins amploare odată cu intesificarea utilizării cărților de credit.

Prin facilitățile acordate beneficiarilor și prin costurile diminuate, această formă s-a impus în ultima vreme și tinde să se extindă în operațiile de credit de consum. Creditul de consum acționează ca un factor de expansiune a economiei de consum și a contribuit direct la creșterea în ritmuri rapide a nivelului de trai a unei mai mari părți a populației.

Funcțiile creditului bancar

Ȋn economia de piață, importanța și locul creditului bancar sunt date de rolul acestuia, prin cele trei funcții pe care le îndeplinește.

Funcție distributivă care constă în mobilizarea resurselor bănesti

disponibile, concentrate de bănci și alte instituții financiare și de credit și redistribuirea ulterioară celor care au nevoie temporară sau pe termen mediu și lung de ele.

„Disponibilitățile bănești sunt acele surplusuri de capital de circulație aflate temporar sub formă inactivă în conturile firmelor deschise la bănci, rezervele de casă ale firmelor păstrate în conturi bancare, sumele de bani economisite de persoanele fizice(populație) pentru diverse scopuri depuse la diferite bănci.” Prin oferirea acestor disponibilități întreprinzătorilor, creditul are posibilitatea să sporească puterea de acțiune productivă a capitalului, punând în mișcare forțele economice latent și contribuind în modul acesta la creșterea avuției reale a societății.

Creditul are o importanță deosebită în procesul transformării economiilor în investiții, fapt susținut și de economistul englez L.M. Keynes, potrivit căruia într-o economie de piață dezvoltată, ecuația fundamentală în realizarea echilibrului macroeconomic este S=I, unde S=economiile, iar I=investițiile. Potrivit faptului că nu orice persoană poate avea calitățile unui întreprinzător, motiv pentru care nu-și asumă riscurile acestuia, iar dacă le are, nu și le poate valorifica din cauza lipsei de capital, atunci creditul este cel care pune la dispoziția întreprinzătorului capitalul necesar, prin care economiile, astfel sterile, se tranformă în investiții. Așadar, credit reprezintă un factor important al creșterii economice.

Functie de emisiune monetară.

Prin această funcție se realizează sporirea masei monetare, creare de noi

mijloace de plată în economie. Datorită rolului de intermediari financiari, băncile, au capacitatea de a spori masa monetară prin emisiunea de monedă scriptural, emisiune ce trebuie corelată cu necesitățile reale ale economiei. Atât supracreditarea, supraemisia cât și subcreditarea și subemisia sunt dăunătoare economiei și produc perturbații cu consecințe ce pot scăpa de sub control.

Funcția de reflectare și stimulare a eficienței activității agenților

economici

„Eficiența economică cu care lucrează întreprinderile se reflectă sensibil în

situatia lor financiară, iar aceasta din urmă, în volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de activitate, precum și în gradul de asigurare a capacității de plată. Se poate considera că acționează o lege obiectivă a raportului invers dintre eficiența în activitatea economică și necesarul de fonduri. Sporirea eficienței economice reduce nivelul relativ al cheltuielilor față de venituri, după cum ea acționează și în direcția reducerii fenomenelor de stocare. Ca urmare, cu cât eficiența economică a unei activități date este mai ridicată, celelalte condiții fiind invariabile, cu atât neceasarul de fonduri este mai redus. ”

Totodată, prin însăși natura lui, creditul contribuie la creșterea vitezei de rotație a bamilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea permanentă a fondurilor. Fiind acordat în schimbul plății unei dobânzi, creditul contribuie prin reglarea ratei dobânzii la stăvilirea fenomenului inflaționist.

Resursele de creditare sunt foarmate din: resurse proprii și resurse atrase.

Resursele proprii sunt formate din capitalul subscris de acționarii băncii respective și din beneficiile distribuite și înglobate în diferite fonduri de rezervă sau de risc. Fiecare bancă posedă un capital propriu, uneori neînsemnat în raport cu cifra de afaceri și constituie mai mult o garanție față de deponenți, capital ce se imobilizează cu ocazia înființării băncii în clădiri, materiale, mașini de calcul, calculatoare.

Rezervele reprezintă fondurile de garantare, constituite din prelecările asupra beneficiilor anuale și se folosesc în operațiuni sigure în scopul evitării riscurilor, putând fi tranformate ușor în lichidități. Pentru a-și crește fondurile, băncile mai pot emite obligațiuni în public prin care se sporesc sarcinile de plăți anuale.

Resursele atrase sunt reprezentate de către capitalul împrumutat, soldurile creditoare ale conturilor curente și Rescontul la Banca Centrală.

„Capitalul împrumutat este constituit din fondurile pe care persoanele fizice sau juridice le depun la bancă sub formă de depozite la termen sau la vedere, reprezentând principalele fonduri care alimentează operațiunile de credit ale băncii.”

Principala activitate de atragere de resurse ar putea fi reprezentată de menținerea și creșterea pe o perioadă cât mai mare a volumului acestor depozite, întrucât această activitate procură băncii marfa de care are nevoie în comerțul pe care il desfășoară-adică banul. De asemenea, securitatea și remunerația sunt alți doi factori importanți în determinarea volumului depozitelor la bănci, având un rol deosebit în atragerea clientelei.

Principalele categorii de depozite:

Depozitele la vedere reprezintă cea mai mare parte a fondurilor depuse la

bănci. Depunătorii pot retrage fondurile cand doresc, însă pentru anumite sume mai mari, uneori, banca solicită deponenților un preaviz de cel puțin 2 ore. Motivul preavizului fiind ușor de înteles, deoarece băncile nu țin fomdurile constituite nefructificate.

Depozitele cu preaviz sunt mai puțin utilizate, fondurile putând fi retrase de

către depunători cu condiția să avertizeze banca cu un anumit timp înainte, fixat în momentul constituirii depozitului, 5, 10 zile, o lună.

Depozitele la termen sunt constituite pe perioade fixe, pornind de la o lună

la1-5 ani. „Dobânzile bonificate de bănci depunătorilor de fonduri depind de piața banilor și de natura depozitului. Evident, procentul de dobândă depinde de natura depozitului, adică:

%dobândă, depozit la vedere<%dobândă, depozit cu preaviz<%dobândă, depozit la termen”.

Astfel se explică faptul că banca trebuie să știe cât timp dispune de aceste fonduri în vederea fructificării lor. O problemă vitală în acest caz o reprezintă rambursarea la timp.

Soldurile creditoare ale conturilor curente sunt constituite din soldurile existente pe care titularii le lasă neîntrebuințate, pentru o perioadă mai mică sau mai mare de timp și pe care banca le folosește pe dura existenței lor.

Reescontul la Banca Centrală reprezintă o altă sursă atrasă la care se recurge în vederea mobilizării fondurilor pe care o bancă le are imobilizate în operațiunile de scont.

2.2. Categoriile de credite

Ȋn funcție de prioada de acoradare există trei categorii de credite:

Creditele pe termen scurt. Această categorie de credite este reprezentată de operațiunie de împrumut de sume de bani, pe o perioadă ce nu depășește 1 an, caracteristica de bază fiind rambursarea integrală la scadență.

Pentru creditele pe termen scurt, dobânda variază în funcție și de destinația creditului, fiind plătită de către beneficiarul acestuia lunar, trimestrial sau la scadența, conform convenției de creditare. Creditul pe termen scurt este forma curentă a creditului la bancă întrucât convine în mare măsură exigențelor de lichidități cerute băncilor de către autoritățile monetare Un exemplu în acest sens este rezerva minimă obligatorie de la B.N.R. care trebuie să fie minim 30% din media soldurilor conturilor de disponibilități ale clienților, calculată de-a lungul zilelor lucrătoare ale unei luni.

Creditele pe termen mijlociu. Ȋn această categorie de credite intră împrumuturile a căror rambursare are loc între 1 și 5 ani, acordate pentru activități de import-export, în baza unor contracte ferme pentru activitățile de investiții. De regulă, rambursarea se produce în tranșe lunare sau trimestriale la care se calculează și dobânda sumei mai mari. Ȋn acest caz, dobânda este mai mare decât în cazul împrumuturilor pe termen scurt.

Creditele pe termen lung reprezintă împrumuturile a căror durată de rambursare depășește 5 ani și sunt acordate pentru bunurile cu durată de folosință îndelungată, pentru investițiile pe termen lung(exemplu: construcțiile de locuințe).

Aceste credite implică de cele mai multe ori rambursarea eșalonată, fapt ce înseamnă ce, pe parcurs, la termenele stabilite, în același timp cu plățile cuvenite pentru dobânzi se rambursează o parte din „principal”. Suma rambursată (R) este formată în cele din urmă din două componente: principal (P), adică o parte din creditul acordat, la care se adaugă dobânda cuvenită pentru perioada respectivă (d):

„Creditele care se acordă de o bancă, de obicei, trebuie să fie pe o durată relativ scurtă, mai întâi datorită originii fondurilor pe care banca le întrebuințează, apoi, siguranța rambursării creditului este invers proporțională cu durata acestuia. Banca este obligată să se asigure că rambursarea se face cu certitudine la scadență, deoarece în caz contrar sunt afectate propriile angajamente.”

Ȋn literatura de specialitate mai sunt întâlnite și alte clasificări ale creditelor precum:

Creditele bancare acordate după debitorul băncii;

Creditele acordate în funcție de destinație;

Creditele acordate î funcție de calitatea lor.

Ȋn funcție de debitorul băncii creditele se clasifică astfel:

Creditele acordate persoanelor fizice;

Creditele acordate persoanelor juridice;

Creditelele acordate altor bănci;

Creditele acordate statului.

Creditele acordate persoanelor fizice sunt în special creditele de consum ce se acordă pe termene diferite, de la foarte scurt la lung, caz în care se are în vedere existența unei garanții certe, nivelul dobânzii fiind uniformizat de-a lungul perioadei de creditare.Calitatea debitorului influențează mai puțin nivelul ratei dobânzii și mai mult însuși procesul de acordare sau neacordare a creditului.

Printre formele acestui tip de credit se regăsesc:

Creditele pentru construcții de locuințe, pe termen lung cu

garanții ipotecare ce aduc venituri băncii din dobânzile percepute și din comisionul inițial plătit de debitor la acordarea creditului. Dobânda percepută pt acest tip de credit este egală cu cea a pieței și se plătește, în general la scadență, iar dacă există posibilitatea rambursării creditului într-un interval de timp mai îndelungat, atunci debitorul este obligat să suporte niște penalități.

Ipoteca reprezintă un contract imobiliar și se naște în convenția dintre părți potrivit formelor prevăzute de lege și care produce obligații numai în sarcina celui ce o constituie.

Creditele pentru cumpăraturi de automobile sunt cumpărate, în

general de către bănci de la vânzătorii de automobile în ăachete de valori mari. Pentru acest tip de credite garanția este reprezentată de automobilul însuși, iar termenul de rambursare a împrumutului, oscilează, de regulă, între 2 și 5 ani.

Creditele pentru studii sunt acordate de către bănci pentru

activitățile viitoare, cu scopul asigurării unui personal tânăr și bine pregătit. Astfel de credite sunt acordate studenților pentru întreținere pe perioada studiilor și ar trebui să acopere, parțial sau total, taxele scolare. Cu toate acestea nu reprezintă o categorie rentabilă de credite pentru bănci, fapt pentru care li se acordă o pondere mică în portofoliul de creditare.

Linii de credit pentru cărțile de credit.”Utilizarea cărților de

credit ca instrumente de plată a impus ca băncile, în funcție de bonitatea fiecărui client, să stabilească un plafon debitor până la care să fie onorate plățile făcute prin cărțile de credit, chiar dacă nu există disponibil în cont. dobânzile percepute de bancă au niveluri ridicate pentru soldurile debitoare, de unde rezultă preocuparea clientului de a-și alimenta periodic conturile. “

Creditele acordate persoanelor juridice de către bancă trebuie să satisfacă doar nevoile temporare ale afacerilor, să suplinească insuficiența temporară a capitalului lichid al firmelor, deoarece, in caz contrar, ar degenera într-o simplă vărsare de fonduri. De regulă, o firmă își împarte capitalul în două părți: pe de o parte fondurile care i-au servit la constituire și care sunt mobilizate în cursul exploatării, iar pe de altă parte, fondurile de rulment care sunt fără încetare absorbite și reînnoite prin mecanismele cumpărărilor și vânzărilor.

Motiv pentru care, aceste fonduri de rulment vor fi creditate de către bancă, având drept scop reînnoirea lor și aducerea la nivelul necesar atunci când acestea sunt insuficiente și nu mai fac față cheltuielilor productive.

Tipuri de credite ce se acordă prin bănci firmelor pe bază de contrct de creditare:

Avansurile în cont curent sau creditele de casă se bazează pe

raporturile de credit întemeiate pe o deplină cunoaștere a activității firmei, fără a fi necesare înscrisuri la fiecare angajament cu scopul de a satisface necesitățile curente legate de costurile de producție cu caracter imprevizibil și greu de localizat, în obiecte care să reprezinte o garanție veridică. Aceste credite, în realitate, nu sunt garantate formal și nu au termene de rambursare.

Creditele de casă se mai caracterizează și prin faptul că acestea neavând la bază înscrisuri, nu au posibilitatea de recreditare, bazându-se pe principalele resurse ale băncii, de unde și nivelul mai ridicat al dobânzii, dar stabilit, de regulă, în corelație cu dobânda de piață.

Sistemul de acordare general este linia de credit. Această linie

de credit, într-o formă primară, permite firmei obținerea unui credit temporar, întrucât banca poate cere oricând acoperirea debitului. O formă mai favorabilă firmei, o reprezintă linia de credit confirmată, pe baza unui accord scris, în care posibilitatea de acordare a creditului se menține pentru o perioadă stabilită în contract. Această modalitate de creditare presupune două opțiuni: efectuarea creditării prin cont sau deschiderea unui cont separat de împrumut, permițând debitorului accesul la sume a căror valoare să se înscrie într-un anumit plafon maxim, aprobat de bancă.

Mărimea plafonului depinde de mai mulți factori, precum: poziția firmei pe piață, natura activității desfășurate de aceasta, rezultatul investigațiilor efectuate de către inspectorii băncii la firmele respective. Așadar, creditele acordate persoanelor juridice, strâns legate de necesitățile activității de producție, asigură firmelor un flux de capital circulant care este folosit de acestea potrivit necesităților lor, fară a se motiva utilizarea lui, putând fi caracterizate, prin aspectul lor general ca implicite.

O altă serie de credite bancare, de care pot beneficia firmele, ce necesită în fața băncii o motivare clară și condiționare a utilizării lor și de cele mai multe ori garantate, poate fi reprezentată de către creditele explicite și creditele speciale.

După modul lor de angajare și folosință, creditele explicite pot

fi considerate în ansamblul lor credite pentru stocuri. Ȋntre acestea, creditele de producție sezonieraă sunt cunoscute sub denumirea de credite de campanie, care au menirea de a asigura resursele necesare în cazul singularității ciclului aprovizionare-producție-vânzări(exemplu: producția de conserve, blănuri, jucării, etc). Tipul acesta de credite este garantat cu mărfurile aflate în procesul de producție sau circulație.

Modalitatea efectivă de creditare este reprezentată de creditele de risc, creditele de casă mobilizate, precum și de creditele pe documente warant în mod deosebit. Warantul este documentul prin care se atestă existența mărfurilor într-un depozit general, un document utilizat pentru obținerea și garantarea creditului, putând fi folosit ca un efect de comerț.

Creditele speciale servesc pentru finanțarea subscrierii de titluri

de credit și pentru finanțarea agenților la bursă.

Ȋn funcție de destinație, creditele se impart în:

Credite productive: pentru activitatea curentă și pentru investiții;

Credite consumative.

Ȋn perioada actuala, creditele productive dețin cea mai însemnată pondere.

Creditele productive pentru activitatea curentă se acordă firmelor pentru defășurarea activității curente, fiind credite pe termen scurt care se acoperă pe o perioadă stabilită, rambursarea făcându-se integral la scadență, iar dobânda calculată se achită lunar. Aceste credite sunt acordate în scopul sprijinirii efortului firmelor și cuprind toată gama creditelor(pe gaj de mărfuri, efecte de comerț, ipotecă).

Creditele productive pentru investiții sunt destinate construirii de locuințe, de hale industriale și se acordă pe termen mijlociu și lung. Pentru astfel de credite, banca joacă un rol deosebit, de consultant financiar al întreprinzătorului, întrucât,aceste credite au un coeficient mare de risc și presupun calcule de actualizare, precum și de eficiență a investițiilor. Rambursarea creditului se realizează conform contractului de credit, în general, în tranșe, cu plata lunară a dobânzii, iar garanția materială pentru acest tip de credit este însăși investiția plus alte obiecte aparținând firmei.

Creditele consumative sunt credite ce se acordă pe termen scurt sau mediu persoanelor fizice, având drept scop acoperierea costului bunurilor și serviciilor de care beneficiază prin rețeaua de comercializare și servicii sau pentru recreditarea creanțelor în acest scop.

Ȋn funcție de calitatea lor se disting două categorii de credite:

Credite performante;

Credite neperformante la scadență.

Creditele performante reprezintă acea categorie de credite în curs de

execuție, a căror durată de rambursare nu este expirată, iar debitorii și-au achitat la momentul potrivit toate datoriile față de bancă. Condiția necesară pe care trebuie să o îndeplineascăcreditul pentru a fi considerat performant este ca toate tranșele de rambursare a creditului, inclusive dobânda, să fie achitate la zi. Ȋn acest caz dobânda percepută este cea înscrisă în contract și se poate modifica în funcție de dobânda pieței și de rata inflației.

Creditele neperformante la scadență sunt acele credite neachitate la termenele stabilite prin contractual de credit. Ȋn cazul în care debitorul nu-și achită la timp obligațiile, creditul se trece într-un cont separat, de credite restante, iar dobânda corespunzătoare acestora este majorată. Pentru a putea fi lichidat acest tip de credit, banca fie urmărește debitorul în instanță pentru valorificarea garanțiilor materiale( gaj, ipotecă, etc.), sau prelungește contractul de credit în schimbul unor

garanții.

CAPITOLUL III

3. STUDIU DE CAZ

Acordarea unui credit de nevoi personale pentru Dobre Iuliana Vali, de către Banca Comercială Română , Sucursala Drăgășani

Banca Comerciala Română (BCR), membră a Erste Group, este cel mai important grup financiar din România, incluzând operațiunile de bancă universală (retail, corporate & investment banking, trezorerie și piețe de capital), precum și societățile de profil de pe piața leasingului, pensiilor private și a băncilor de locuințe. BCR este banca nr.1 în România după valoarea activelor (peste 15 mld EUR), banca nr.1 după numărul de clienți și banca nr.1 pe segmentele de economisire și creditare. BCR este cel mai valoros brand financiar din România, după gradul de încredere al clienților și după numărul celor pentru care BCR este principala instituție cu care fac banking.

BCR oferă gama completă de produse și servicii financiare prin intermediul unei rețele de 22 de centre de afaceri si 23 de birouri mobile dedicate companiilor și 508 de unități retail localizate în majoritatea orașelor din întreaga țară cu peste 10.000 de locuitori. BCR este banca nr.1 din România pe piața tranzacțiilor bancare, clienții BCR având la dispoziție cea mai mare rețea națională de ATM – aproape 2.100 de bancomate și POS – 13.500 de terminale pentru plată cu cardul la comercianți, precum și servicii complete de Internet banking, Mobile Banking, Phone banking și E-commerce.

Scurt istoric:

Banca Comercială Română a fost constituită în anul 1990 prin preluarea activităților comerciale ale Băncii Naționale a României. Ȋn anul 1998 deschide o filială la Chișinău, în Republica Moldova. Un an mai târziu începe să fuzioneze prin absorbție cu Bancorex.

Ȋn anul 2001 se lanseazăpe piața românească BCR Leasing. Ȋn anul 2003 are loc privatizarea Băncii Comerciale Române prin vânzarea pachetului de acțiuni către BERD și IFC, iar în următorii doi ani se instalează Automate de Schimb Valutar(ASV) și se înființează BCR Asigurări de Viață. Ȋn anul 2006 a fost finalizată achiziționarea Băncii Comerciale Române de către Banca Austriacă Erste Bank. Aceasta a achiziționat 61,8825% din acțiunile BCR la Guvernul Român, BERD și IFC în yrma achitării a 3,75 miliarde Euro.

Ȋn următorii doi ani au intrat pe piața românească atât BCR Administrare Fond de Pensii precum și BCR Banca pentru Locuințe. De asemenea, în anul 2008 Banca Comercială Română vinde operațiunile de asigurări către Vienna Insurance Group. Ȋn anul 2009 BCR adoptă un program de emitere de obligațiuni pe termen mediu – Medium Term Notes (MTS) – în valoare de totală de 3 miliarde Euro.

De-a lungul timpului BCR a marcat mai multe premiere pe piața românească, printre care:

Ȋn anul 1994 devine primul acceptator de carduri din România și membru principal EUROPAY. Un an mai târziu emite primele carduri de debit din România sub siglă internațională, realizându-se prima tranzacție la un ATM în România. BCR lansează primul credit de trezorerie pentru persoane fizice fiind prima bancă din România care efectuează operațiuni cu titluri de valoare pe piața secundară. Doi ani mai târziu BCR lansează primul credit ipotecar de pe piața românească, fiind în 2003 prima bancă românească furnizoare de credite ipotecare clienților retail și corporate.

Ȋn anul 2006 Banca Comercială Română a lansat în premieră, prin Universitatea BCR, programul de practică – STUDENT, program ce permite studenților efectuarea practicii în cadrul a șapte sucursale BCR din București. BCR este prima instituție bancară din România care a lansat o rețea de birouri specializate la nivel național – „EU OFFICE BCR” – dedicate exclusiv fondurilor europene.

Structura de guvernanță corporativă a BCR și acționariat

Din perspectiva BCR, Guvernanța Corporativă reprezintă ansamblul regulilor, sistemelor și proceselor implementate pentru a stabili relația dintre acționari, management, clienți, angajați, furnizori și alte părți implicate în vederea stabilirii obiectivelor și a modului în care acestea sunt îndeplinite, creșterii performanței economice și, implicit, a valorii Băncii. Aceasta evidențiază eficiența sistemelor de management și anume rolul Consiliului de Supraveghere și cel al Comitetului Executiv, responsabilitățile și remunerarea membrilor acestora, credibilitatea situațiilor financiare și eficiența funcțiilor de control.

Structura de conducere este concepută astfel încât să asigure următoarele obiective :

să corespundă dimensiunii și complexității activității desfășurate;

să permită o separare clară a responsabilităților între funcția de

supraveghere și funcția executivă de conducere;

alocarea responsabilităților și competențelor în cadrul liniilor

funcționale/raportare în mod clar, precis, bine definit și transparent;

asigurarea independenței sistemului de control intern care să acopere

în mod adecvat funcțiile sale principale: managementul riscului, conformitate, audit intern;

optimizarea fluxului de informații, pe verticală, de sus în jos și invers,

precum și pe orizontală în vederea asigurării unei informații complete, în timp util și relevante pentru îndeplinirea corespunzătoare a responsabilităților fiecărei structuri organizatorice.

Structura de conducere a BCR este formată din Comitetul Executiv – reprezintă funcția de conducere, asigurând conducerea operativă a băncii și din Consiliul de Supraveghere ce reprezintă funcția de supraveghere, asigurând supravegherea, administrarea și coordonarea activității Comitetului Executiv. Competențele și atribuțiile acestora sunt reglementate prin Actul Constitutiv, prin Regulamentele de organizare și funcționare ale fiecăruia, ca și prin Regulamentul de funcționare a BCR. Guvernanța corporativă organizată în mod eficient reprezintă un element de asigurare a stabilității băncii și de menținere a standardelor de guvernare corporativă și conduită în afaceri.

Acționariat

La data de 31.12.2015,capital social subscris și vărsat al Băncii era de 1.625.341.614,50 lei, împărțit în 16.253.416.145 acțiuni nominative, în valoare nominală de 0,1 lei. Structura acționariatului BCR, conform registrului acționarilor BCR la data de 31.12.2015, este următoarea:

Erste Group Bank AG, Am Belvedere 1,1100 Wien, deține

15.209.668.849 acțiuni nominative, în valoare nominală de 0,1 lei fiecare, reprezentând 93,5783% din capitalul social total, respectiv 1.520.966.884,90 lei;

Societatea de Investiții Financiare “Oltenia”, cu sediul în Craiova,

str.Tufănele, nr.1, județul Dolj deține 1.023.534.303 acțiuni în valoare nominală de 0,1 lei fiecare, reprezentând 6,2973% din capitalul social total, respectiv 102.353.430,30 lei;

Acționari persoane juridice române (respectiv: 1. SC Actinvest SA

deține 226.802 acțiuni; 2. FDI Certinvest Dinamic deține 13.699 acțiuni; 3. SIF Muntenia deține 1 acțiune; 4. SIF Banat Crișana deține 1 acțiune) care dețin 240.503 acțiuni în valoare nominală de 0,1 lei fiecare, reprezentând 0,0015% din capitalul social total respectiv 24.050,30 lei;

Acționari persoane fizice dețin 19.972.490 acțiuni în valoare nominală

de 0,1 lei fiecare, reprezentând 0,1229% din capital social total, respectiv 1.997.249,00 lei.

3.1. ACORDAREA PROPRIU-ZISĂ A CREDITELOR ȊN CADRUL B.C.R.

Atât societățile comerciale, regiile autonome, asociațiile familiale, cât și peroanele fizice(autorizate independent) pot fi finanțate din credite în scopul completării resurselor proprii în vederea realizării activităților propuse conform normelor legale.

Ȋn acordarea creditelor trebuie parcurse 8 etape după cum urmează:

Etapa I

Intr-o primă fază ofițerul de credit sau inspectorul băncii poartă o discuție cu caracter de informare-documentare cu solicitantul creditului, axată în principal pe activitățile prevăzute în statut sau autorizație, sursele de aprovizionare și posibilitățile de desfacere. O altă problem abordată este cea a cheltuielilor și veniturilor preliminare ale întreprinzătorului, capitalul social, creditele de care ar avea nevoie și alte elemente pentru primele concluzii. Totodată, în cazul în care solicitantul este o persoană fizică, ofițerul de credite dorește să cunoască starea materială și scopul creditului.

Ȋn această etapă nu este necesară completarea unor documente, ofițerul de credite bancare făcându-și doar o imagine global asupra solicitantului, al necesarului real al acestuia de disponibilități.

Etapa II

Ȋn cazul în care ofițerul de credite consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea unui credit, atunci clientul respectiv trebuie să prezinte la bancă următoarele documente:

Cererea de acordare a creditului sau emiterea unui angajament cu

menționerea expresă a documentelor anexate la acesta;

Documentul de înregistrare la Registrul Comerțului;

Contractul de societate și statutul firmei aprobate prin sentință

Judecătorească, aprobarea Consiliului de administrație al societății cu capital integral de stat sau majoritar de stat sau regiei autonome, în legătură cu:

angajarea legală a creditului la bancă;

asumarea, de către bancă, a unui angajament în numele firmei;

garanția materială pe care firma o oferă în mod legal pentru

creditul angajat sau pentru asumarea de către bancă a unor angajamente bancare în numele său;

programul de producție , prestări servicii etc. pe perioada de la

acordarea creditului și până la rambursarea lui, respectiv pe perioada de la data asumării angajamentului economic și până la expirarea valabilității acestuia. Programul respective trebuie să se muleze, de asemenea, pe scheletul BVC elaborate de organele competente în vigoare;

BVC pe anul în curs și perioada menționată, în mod amănunțit,

la punctul de mai sus;

modificările în legătură cu capitalul social inițial, subscris sau

vărsat la zi și a măsurilor întreprinse pentru aprobarea și comunicarea modificărilor respective, în condițiile legii către Registrul Comerțului și Monitorul Oficial;

contractele de export, import sau orice alt contract de vânzare-

cumpărare ce pot face obiectul creditului solicitat de client;

textul scrisorii de garanție bancară pe care trebuie să o emită

banca în numele clientului său;

orice alte aprobări prevăzute de statut, Regulament de

funcționare al Consiliului de administrație, respectiv contractul de societate etc., care pot avea legătură cu obiectul creditului sau garanția bancară a se emite:

– Studiul de fezabilitate al societății, care să includă în mod obligatoriu și studiul de fezabilitate al investiției care face obiectul creditului sau scrisorii de garanție bancară solicitată;

– BVC pe anul în curs și de perspectivă, până la rambursarea creditului sau expirarea valabilității scrisorii de garanție, întocmit în conformitate cu instrucțiunile și normele elaborate de Ministerul Finanțelor;

– Certificatul de bonitate privind situația economic-financiară, prin prisma angajamentelor bancare asumate de client la banca ce gestionează contul principal;

– Bilanțurile contabile pe ultimii 5 ani, vizate de oragnele de specialitate;

– Situația conturilor de profit și pierdere, vizate de comisia de cenzori sau alte organe de specialitate;

– Situația patrimonială lunară, cuprinzând în mod obligatoriu situația încasărilor și plăților, atât în lei cât și în valută;

– Cash flow, în valută, pe perioada până la rambursarea creditului;

– Contractul de import, de export sau orice alt contract ce poate face obiectul creditului sau angajamentului asumat;

– Licența de import/export;

– Textul scrisorii de garanție bancară, solicitate a se emite în limba de contract și în limba română, aprobat de Consiliul de Administrație;

– Garanția material reală oferită de firmă în contul creditului ce se acordă sau angajamentul ce se asumă în numele ei de către bancă cum ar fi:

concesiunea încasărilor în lei și valută pentru perioada până la

rambursarea creditului în condițiile legislației în vigoare privind concesionarea;

controlul de gaj, întocmit și înregistrat în conformitate cu legislația în

materie, în vigoare, probat cu resgistrul inventor, jurnal sau copier al firmei, ținute în condițiile legii în care s-a înregistrat gajarea unei părți din patrimoniu;

ipoteca, întocmită și înregistrată în conformitate cu legislația în

vigoare;

polița de asigurare a bunurilor, cesionate în favoarea băncii, întocmită

și înregistrată, de asemenea în conformitate cu legislația în vigoare, în materie;

autorizarea debitării contului firmei de către bancă;

scrisori de garanție bancară de la bănci corespondente, în limita

plafonului de lucru cu acestea;

scrisori de garanție bugetare;

scrisori de garanție bancară, emise de B.N.R. în condițiile menționate;

orice alte garanții material, evaluate de organele de drept, păstrate în

depozit la banca respectivă sau alte depozite neuter, autorizate, la dispoziția băncii.

Etapa III

Ȋn baza documentelor prezentate de către client, banca procedează la analiza și pregătirea documentației în vedereaacordării de credite sau asumarea de angajamente de către bancă, în numele și favoarea clienților.

Analiza documentației:

Mai departe, ofițerul de credite al băncii are de îndeplinit următoarele atribuțiuni:

să constituie și să verifice dosarul juridic al clientului, sub aspectul

legalității;

să analizeze datele din bilanț ale clientului cu privire la:

evoluția în timp a creditelor totale, curente și restante;

evoluția în timp a disponibilităților la zi în conturile deschise la

alte bănci, acestea se vor proba cu extrasele de cont respective;

evoluția raportului, creanțe de încasat/obligații de plată ale

clientului, pe structură și pe vechime;

concordanța angajamentelor pe care clientul le are déjà la bancă

cu datele înscrise în bilanț;

evoluția operațiunilor în devize convertibile;

evoluția profiturilor sau a pierderilor firmei.

Ca urmare a analizei datelor din bilanț, se vor calcula următorii indicatori:

Situația Netă a firmei(SN)

SN=Total Activ – Datorii nerambursate

Se va calcula comparativ pentru toti anii analizei;

Creșterea situației firmei de la un la altul, dovedește

îmbogățirea patrimoniului acesteia.

Exemplu:

SN(firma „Y”)= 3850-350=3500 lei

Fondul de Rulment(FR)

FR= Active circulante – Datorii pe termen scurt

Sau

FR= Capital permanent – Imobilizări

Exemplu:

FR(firma „Y”)= 510 – 450= 60 lei

Necesarul de Fond de Rulment(NFR)

NFR= NFCE(necesarul de finanțare a ciclului de exploatare) –

DE(datorii de exploatare)=Stocuri + Creanțe – DE

Exemplu:

NFR(firma”Y”)=0

Trezoreria Netă(cash flow) (TN)

TN=FR – NFR

Exemplu:

TN(firma”Y”)=60 – 0=60 lei

Prin calculul următorilor indicatori este redată bonitatea clientului sau capacitatea acestuia de a-și achita datoriile:

Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față achitării

obligațiilor față de terți și se calculează cu ajutorul următoarei formule:

Solvabilitate =

Acest indicator poate fi apreciat ca pozitiv, atunci când coeficientul rezultat se apropie cat mai mult de 100%, dar din punctul de vedere al siguranței firmei este acceptată ca limită minimă coeficientul de 50%.

Exemplu:

S(firma”Y”) =, după acordare indicatorul va avea valoarea S(firma”Y”)=

Lichiditatea reprezintă gradul de acoperire a creditelor și obligațiilor

prin elemente patrimoniale și se calculează cu ajutorul formulei:

Disponibilul și alte mijloace bănești cuprind soldurile din bilanț ale conturilor:

Disponibilul în cont la bancă(lei și valută);

Contul casa;

Contul „carnete CEC în limită de sumă”;

Mijloace bănești în curs de decontare;

Acreditive deschise și alte valori.

Sumele de încasat vor cuprinde soldurile din bilanț ale conturilor:

Produse, lucrări și servicii facturate;

Mărfuri expediate;

Clienți;

Debitori;

Sume vărsate în plus la buget;

Alte creanțe.

Titlurile și creditele negociate pe piață cuprind:

Acțiuni și obligațiuni cumpărate de la alte societăți;

Efecte de comerț din portofoliul societății ce pot fi negociate prin

scontare le bănci.

Dacă indicele calculat este supraunitar, atunci firma are o situație economică favorabilă, deci activele lichide disponibile pot acoperi obligațiile față de terți. De preferat ca acest indicator să fie mai mare ca 2.

Ca urmare, avem:

Rentabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a realiza profit.

Rentabilitatea economică(Re):

Re=

Re(firma”Y”)=

Rentabilitatea acumulării(RA):

RA=; RA=

RA(firma”X”)=*100=38,57%

Rentabilitatatea financiară(Rf), relația capitalurilor(Rc):

Rf=;

Rc=;

Rf=*100=19,28%; Rc=*100=6,71%.

Efectul de pârghie al creditului:

R=r+(r- i)*D/C, i=d(1- t)

Unde:

R= rentabilitatea capitalurilor proprii;

r= rentabilitatatea capitalului permanent;

i= costul real al surselor împrumutate(dobânda medie a pieței);

D=mărimea surselor împrumutate;

C=mărimea capitalului propriu.

Dacă rentabilitatea (R) astfel obținută este mai mare decât rentabilitatea capitalului permanent, înseamnă că firma ar putea fi interesată în obținerea unui nou împrumut, iar acesta va fi limita gradului de îndatorare:

Gradul de îndatorare=Capital propriu/Datorii pe termen mediu și lung

Respectivul raport se apreciază ca pozitiv în cazul în care este mai mare decât 1.

Gradul de îndatorare + (Datorii pe termen mediu și lung/Cash-flow), trebuie să fie cât mai aproape de 0 pentru o apreciere pozitivă a activității firmei.

Ȋn cazul în care firma nu are datorii până în momentul acordării creditului, gradul de îndatorare va fi:

Gi/1=1400lei

Gi/2=0

De asemenea, ofițerul de credite, trebuie să verifice existența garanțiilor material reale, posibile, de la client în faza analizei documentației și respectiv valabilitatea reală a acestora.

Totododată, se va analiza stadiul de fezabilitate din care să rezulte posibilitățile reale ale clientului de a rambursa integral și la scadență creditul solicitat șia dobânzilor aferente, a altor costuri ale creditului în condițiile convenite de comun accord cu banca, comparative cu programul de activitate și BVC al clientului pentru anul current și de perspectivă, până la rambursarea integral a creditului. Atunci când este solicitat un credit pentru investiții, se va analiza și studiul de fezabilitate al obiectivului de investiție, realizat cu ajutorul calculelor de actualizare.

Pe urmă, vor putea fi analizate contractele, acreditivele și garanțiile pe care le deține clientul în rambursarea creditului. O astfel de analiză are în vedere:

Realitatea contractelor;

Condițiile prevăzute în scrisorile de garanție și acreditive.

Etapa IV

Având în vedere concluziile rezultate din analiză, se trece la următoarea

etapă , aceea a negocierii condițiilor de acordare a creditelor:

Volumul creditului;

Durata de acordare a creditului;

Termenul de rambursare;

Cuantumul ratelor ;

Dobânda;

Perioada de garanție.

De asemenea, în funcție de specificul băncii, ofițerul de credite va

întocmi:”Fișa clientului”,”Nota de acordare a creditului” sau pur și simplu un ”Referat”.

Etapa V

După ce „Referatul” a fost semnat și însușit de șeful serviciului de specialitate, se va proceda la înaintarea acestuia, alături de concluziile negocierii, Comitetul de risc și de credite sau Comitetul de direcție(după competență).

EtapaVI

Dacă a fost aprobat creditul, se va trece la întocmirea convenției de credite care se va semna de către reprezentanții desemnați ai băncii și respectiv ai firmei. Contractul astfel încheiat și semnat va avea ca destinație: două exemplare la banca finanțatoare și un exemplar se predă împrumutatului.

Etapa VII

După depunerea ipotecilor și gajurilor corespunzătoare înregistrate la notariat și primărie, acordarea creditelor se realizază prin contul de disponibil din credite.

La acordarea creditului, banca poate opri un commission de gestiune, care poate oscila între 0,5-0,3%, în funcție de caracteristicile creditului și este stipulat în contractul de credite. Ȋn perioada acordării creditului, banca este obligată să urmărească activitatea economică a firmei, regularitatea încasărilor și va reține direct din contul de disponibil al clientului dăbânzile aferente creditului, potrivit contractului.

Când clientul nu utilizează creditele la datele stabilite, va fi penalizat cu un comision de neutilizare al creditului(3-5%)

Etapa VIII

Rambursarea creditelor se face la datele din contract, din conturile de disponibilități sau prin depunerea de numerar. Orice întârziere la rambursarea ratelor, scadența este purtătoare de dobânzi majorate conform contactului de credite.

Clienta, Dobre Iuliana Vali s-a prezentat la Banca Comercială Română, sucursala Drăgășani în vederea solicitării unui credit Divers BCR ce are următoarele caracteristici:

Creditul DIVERS BCR este destinat satisfacerii oricărei nevoi personale(vacanțe, renovări, mobilă nouă și electrocasnice, taxe de școlarizare), precum și refinanțării altor credite în derulare la alte bănci și la BCR, cu posibilitatea de a obține inclusiv sume suplimentare. Ȋn funcție de produsele deținute la BCR sau la alte bănci, creditul are o valoare cuprinsă între 3000 – 88000 lei, având un termen de 5 ani în cazul creditelor noi și a celor destinate refinanțării creditelor acordate după 31 octombrie 2011 și de 10 ani pentru refinanțarea creditelor acordate înainte de 31 octombrie 2011.

Pe toată perioada creditului este oferită gratuit polița de asigurare pe viață, precum și contra cost(opțional) o asigurare complexă care te protejează în caz de șomaj, pierdere involuntară a locului de muncă, invaliditate totală și permanent sau incapacitate temporară de muncă.

Rambursarea creditului se realizează prin rate egale lunare sau rate lunare descrescătoare pe toată perioada din contul curent standard.

Documente necesare obținerii unui Credit DIVERS BCR:

Clienții pentru care veniturile sunt raportate la ANAF:

Fără documente de venit( doar semnare Acord de interogare

ANAF)

Ȋn cazul veniturilor din salarii banca poate solicita suplimentar de la angajator Adeverința privind durata contractului de muncă în următoarele situații:

Angajați pe perioadă determinată;

Clienți care lucrează la actualul angajator de mai puțin de 36 luni.

Ȋn cazul veniturilor din pensii este necesară prezentarea Deciziei de

pensionare definitivă.

Clienții pentru care veniturile din salarii nu sunt raportate la ANAF(salariați MAI, MapN, SRI, SIE, SPP, Poliție Comunitară, Jandarmerie, Salariații penitenciarelor sau ai altor unități cu character special):

Adeverință angajator(pentru clienții care încasează salariul în

cont la BCR);

Adeverință de salariu(pentru clienții care nu îcasează salariul în

cont la BCR).

Clienți pentru care veniturile din pensie nu sunt raportate la ANAF

Talon de pensie recent sau extras de cont current;

Decizia de pensionare definitivă.

Pentru refinanțarea creditelor de la alte bănci sunt necesare următoarele documente:

Un document care să cuprindă numărul contului curent(în format IBAN)

în care va fi rambursat creditul.

Un document(contract/contracte de credit și actele adiționale, adresă bancă)

din care să reiasă:

Tipul creditului

Valuta creditului

Data acordării

Soldul creditului/limita de credit acordată în cazul cardurilor de credit

sau overdraft.

Dacă informațiile de la punctul 2 sunt disponibile în raportul obținut de la Biroul de Credit nu mai este necesară prezentarea documentului.

AVANTAJE:

Ai costuri reduse:

Rate lunare fixe pe toată perioada creditului: de exemplu, pentru o rată de

210 lei/lună primești 10000 lei credit, pe 5 ani, dacă mergi cu salariul sau pensia la BCR;

ZERO comisioane: analiză și administrare pentru creditele noi și de

refinanțare a creditelor în derulare la alte bănci; pentru refinanțarea creditelor BCR, comisionul de analiză este de 25 lei;

ZERO costuri cu asigurarea de viață;

20% mai puțin pentru prima lunară de asigurare complex și anume 0,12%;

în cazul unui credit de 18000 lei, spre exemplu, poți avea până la 24 de rate lunare de credit acoperite în caz de șomaj, concediu medical prelungit sau pierdere totală a capacității de muncă, pentru mai puțin de 1 leu pe zi.

Obții banii RAPID și SIMPLU:

Nu ai nevoie de documente de venit, informațiile sunt obținute din baza de

date ANAF;

În 3 ore dacă îți încasezi deja salariul sau pensia la BCR de cel puțin 4 luni;

Până la maxim 3 COPLĂTITORI acceptați;

Fără garanții.

Beneficiezi de SIGURANȚĂ și PROTECȚIE:

Rate fixe în lei;

Asigurare de viață oferită GRATUIT;

Asigurarea complexă acoperă plata a până la 24 rate în caul unor evenimente

neprevăzute.

Ȋn obținerea unui Credit DIVERS BCR trebuie parcurse următoarele etape:

Aducerea actelor solicitate și semnarea documentelor

Analiza cererii de credit în baza documentelor

Informarea cu privire la aprobarea sau respingerea împrumutului.

Scorul de credit(scoring)

Pentru obținerea unui credit, scorul de credit este primordial. Aceste informații se transformă în puncte care mai departe influențează:

decizia de aprobare/respingere a creditului;

valoarea creditului aprobat;

avansul solicitat;

costul creditului (dobândă, comisioane);

gradul de îndatorare;

gradul de acoperire cu garanții.

Scoringul cuprinde, pe lângă informații despre veniturile solicitanților și codebitorilor (valoare, sursă), destinația creditului și alte rate pentru alte credite, carduri (credit,overdraft) sau întârzieri la plată și detalii referitoare la:

datele personale ale solicitantului: starea civilă, numărul de membri ai

familiei, ultimul nivel de învățământ absolvit, perioada de când locuiește la adresa curentă și în calitate de ce (proprietar, chiriaș, cu părinții, etc.);

date privind încadrarea în muncă: denumirea societății angajatoare,

domeniul de activitate, numărul total de salariați, profesia solicitantului, funcția, vechimea la locul actual de muncă și cea totală în muncă.

Toate aceste date formează profilul de risc al solicitantului, determinant în obținerea aprobării financiare pentru un credit. Datorită faptului că acest scoring diferă foarte mult de la o bancă la alta, rolul consultantului de credite/broker de credite este foarte important.

Scoringul de credit este calculat luând în considerare mai mulți parametrii care au valori diferite pentru fiecare persoană. Acești parametrii sunt ponderați diferit în funcție de influența pe care o au in stabilirea riscului.

Astfel, grupele principale sunt:

Date aplicant: pondere de 20%;

Surse de venit: pondere de 25%;

Angajator și industrie: pondere de 15%;

Ȋntarzieri la plată: pondere de 40%.

Ponderile nu sunt constante in decursul timpului si variaza in functie de

conditiile economice pe termen mediu.

Pentru a fi considerat eligibil, solicitantul creditului trebuie sa aibă o

vechime în muncă cât mai mare și fară întreruperi. Persoanele până în 25 de ani, se califică mai greu pentru obținerea unui credit pentru că nu au istoric de creditare si sunt considerate posesorii unui grad mai ridicat de risc. Ȋn egală măsură există criterii de diferențiere chiar și pentru cei mai în vârstă, de exemplu deținerea unei propietăți sau a unei mașini poate fi un plus în cadrul scoringului. Pentru persoanele peste 60 de ani, este recomandat să fie încheiată o asigurare de viață, pentru a fi acoperit riscul de neplată în caz de deces.

Acordarea unui credit de nevoi personale pentru Dobre Iuliana Vali, de către Banca Comercială Română , Sucursala Drăgășani.

Clienta, Dobre Iuliana Vali, legitimată cu CI, seria VX, nr. 531614, CNP [anonimizat], domiciliată în sat Șerbănești(Com. Stefănești), jud.Vâlcea, s-a prezentat la Agenția BCR Drăgășani, pentru a solicita un credit de nevoi personale în sumă de 13000,00 lei pe o perioadă de 5 ani.

Atât clienta, cât și coplătitorul, au completat o cerere de credit pentru persoane fizice-Anexa B.01. De asemenea aceștia au mai semnat un acord de consultare și prelucrare a informațiilor din bazele de date ale Ministerului Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală-Anexa B.22.

Analiza solicitanților de credit

Solicitantul creditului: Dobre Iuliana Vali, cu domiciliul în sat Șerbănești(Com.Ștefănești), jud. Vâlcea, este angajată în funcția de gestionar la S.C. Sergadria S.R.L cu adresa în Drăgășani, str. Troianu, nr 12, CUI: 15312693, înregistrată la Registrul Comerțului cu J38/248/200, cod CAEN 4932. Această firmă are un număr de 11 angajați, fiind înființată la 05/01/2003.

Clienta este angajată la firma de mai sus în data de 01/05/2011 și a încasat un salariu net lunar astfel:

Aprilie 2016: 1215,00 lei;

Martie 2016: 1220,00 lei;

Februarie 216: 1230,00 lei.

Aceasta nu încasează tichete de masă, venitul mediu lunar în ultimele 3 luni

fiind de 1221,67 lei, iar venitul mediu lunar al anului 2015 de 1551,00 lei.

Clienta este căsătorită cu Dobre Raul Nicușor, aceștia neavând datorii la bănci sau la instituții nonfinanciare. De asemenea, cei doi nu au copii minori în întreținere, familia fiind formată doar din 2 persoane. Venitul anterior al anului 2015 este de 1151,00 lei, doamna și-a păstrat funcția și nu sunt majorări semnificative în 2016.

Coplătitor: Dobre Raul Nicușor, cu domiciliul în sat Șerbănești(Com. Ștefănești), jud. Vâlcea, este angajat în funcția de șofer la Unitatea Militară Lungești, jud. Vâlcea.

Acesta este angajat la această Unitate Militară din data 03/06/1995 și a încasat un salariu net lunar astfel:

Aprilie 2016: 2015,00 lei

Martie 2016: 2020,00 lei

Februarie 2016: 2075,00 lei

Venitul mediu lunar în ultimele 3 luni ale domnului, Dobre Raul Nicușor, a

fost de 2036,00 lei, iar venitul mediu în anul 2015 a fost de 1700. Ȋn 2016 a avut loc o creștere semnificativă deoarece a fost mărit salariul în baza hotărârii de Guvern.

Pentru analiza datelor financiare ale clienților s-a făcut consultarea la ANAF și s-a primit răspuns conform Anexei B.23.

Menționăm că în răspunsul primit de la ANAF pentru coplătitiorul, Dobre Raul Nicușor, la secțiunea informații Angajator actual la U.M. Lungești datele sunt confidențiale.

Solicitanții nu au credite la alte bănci conform declarației pe care făcut-o și a răspunsului primit de la Biroul de Credit în baza acordului semnat de aceștia-Anexa B.08.

Ȋmprumutanții și solicitanții sunt angajați pe durată nedeterminată, conform declarației pe propria răspundere completată, conform anexei B.25.

Ȋn baza datelor prezentate care au analizat datele financiare și nonfinanciare s-au introdus informațiile în aplicația Analiză Credite și rezoluția primită a fost:

Scoring ADMIS;

Buget ADMIS.

Bugetul pentru creditul solicitat de 13000,00 lei este următorul:

Volum credit: 13000,00 lei;

Dobândă fixă pe toată perioada: 10,49%;

DAE: 11,01%;

Comision analiză dosar: 0%;

Comision gestiune lunară credit: 0%;

Rata lunară: 279 lei/ lună;

Asigurare de viață gratuit;

Asigurare suplimentară de șomaj și incapacitate de muncă în cadrul ofertei: 0,12%= 15,60 lei/ lună;

Total Rată Lunară: 294,60 lei/ lună;

Totalul sumei de rambursat până la finalul creditului este de 17610,00 lei;

Cost Total Credit: 4610,00 lei.

Calcul rată lunară

R=(-n*p)

R=(13000,00*0,1049)/(12-(1+0,1049/12)(-5*12)=279 lei

Unde:

C=Creditul

D=Dobânda

n=numărul de ani

p=perioade pe an(=12)

Gradul de îndatorare

Conform B.C.R acest indicator trebuie să fie subunitar. Cu cât raportul dintre părțile exigibile este mai mic(sub 30%) cu atât gradul de îdatorare al clientului este mai mic. Un grad mai mare de 65% reprezintă pentru bancă un semnal de alarmă.

Gi=*100

Gi=*100=25%

Așadar, după analiza indicatorului se poate observa un grad de îndatorare scăzut al clientei, Dobre Iuliana Vali, fapt ce nu împiedică contractarea împrumutului solicitat.

Observație:

Comisionul de rambursare în avans este de 1%, conform Ordonanței 50/2010.

FIȘA PRIVIND RAMBURSAREA CREDITULUI ȘI A DOBÂNZII

Bugetul familiei este de 3257,67 lei, format din suma de 1221,76 lei

aferentă împrumutatului, Dobre Iuliana Vali și suma de 2036,00 lei aferentă coplătitorului, Dobre Raul Nicușor.

Rata la creditul solicitat incluzând asigurarea pentru șomaj și incapacitate de muncă este de 294,60 lei, și reprezintă 11% din totalul veniturilor.

Tabel nr. 2

Tabel nr. 3

A fost atașat graficul de rambursare obținut în urma acordării creditului atât pe cei 5 ani, cât și detaliat , de unde rezultă datele enumerate mai jos:

Volumul creditului= 13000,00 lei;

Perioada= 60 luni;

Dobânda=10,49%;

Costul total al creditului=4610,00 lei.

Graficul de rambursare este documentul care prezintă, eșalonat în timp, ratele lunare, soldul creditului și alte informații despre restituirea creditului primit de la bancă.

Creditul a fost acordat la data de 08.06.2016. Ratele scadente și dobânda trebuie achitate pe data de 15 a fiecărei luni, ultima rată scadentă fiind pe data de 15.05.2021

Cu 10 zile înainte de data ratei scadente, administratorul de credite al B.C.R va atenționa clienta cu privire la rata și dobânda pe care o are de plătit în luna respectivă.

PENALITĂȚI ȊN CAZ DE NEPLATĂ

Ȋn cazul în care pe durata de rambursare a creditului apare incapacitatea de plată a ratelor la data scadentă, la rata dobânzii se aplică o dobânda penalizatoare de 5%. Dobânda pentru acest credit este de 10,49%, ajungând în această situație la 15,49%. Ȋntârzierea plății ratei cu mai mult de 30 de zile atrage după ea imposibilitatea de a mai contracta un nou credit, intrând astfel în evdențele Biroului de Credit ca „rău” platnic.

Pentru a nu se ajunge într-o astfel de situație este sugerată restructurarea creditului ce presupune fie reeșalonarea creditului pe o perioadă mai mare de timp-de la 5 ani la 7 ani, astfel încât rata lunară să fie mai mică- sau prin amânarea la plată a unor rate lunare, rate ce se reportează și se adaugă la sfârșitul creditului. Deși ar putea fi utile pe moment, toate aceste operațiuni, în fapt cresc costurile totale ale creditului.

Ȋn cazul reeșalonării, la aceeși sumă împrumutată, clienta va plăti dobândă în plus pe perioada extinsă.

REFERAT DE CREDIT

Nume client: Dobre Iuliana Vali.

Scopul referatului: Solicitarea unui credit de nevoi personale pentru renovarea locuinței, în sumă de 13000,00 lei pentru perioada 15.06.2016-15.05.2021.

Descriere client: Persoană fizică

PROPUNERI PRIVIND LIMITA TOTALĂ 50000,00 lei

din care:

Angajamente provenite din perioadele anterioare 0 lei

Angajamente noi propuse 13000,00lei

Tabel nr.4

Descriere Tranzacție: Credit Divers B.C.R., credit de nevoi personale pentru renovarea locuinței, în sumă de 13000,00 lei pentru perioada 15.06.2016-15.05.2021, în cadrul unei expuneri totale de 50000,00 lei.

Sursa de rambursare: Venituri din salarii.

Termen de rambursare: 15.05.2021.

Preț: Dobândă fixă pe toată perioada creditului de 10,49%, DAE 11,01%, Asigurare suplimentară se șomaj și incapacitate de muncă, în cadrul ofertei de 0,12%.

Relația cu Banca

Dobre Iuliana Vali este client al Băncii Comerciale Române din 2000. Clienta a mai beneficiat de un astfel de credit pentru finanțarea unor taxe de școlarizare, nefiind probleme cu rambursarea acestuia și a dobânzilor care s-au achitat întotdeauna la scadență.

PROPUNERI ȘI CONDIȚII DE ȊNCASARE

Având în vedere elementele de analiză prezentate mai sus propunem spre acordare un credit de nevi personale astfel:

Volumul creditul: 13000,00 lei;

Destinația: renovarea locuinței;

Termenul de rambursare: 15.05.2021;

Costuri: dobândă fixă 10,49%, DAE 11,01%, Asigurare suplimentară

0,12%.

CONCLUZII

Componenta esențială a oricărui sistem financiar o reprezintă instituțiile de credit. Ca și componentă definitorie a intermedierii financiare, creditarea constituie de asemenea fluxul principal de finanțare a economiei, formele și instrumentele de credit diverisificându-se și adaptându-se cerințelor clientelei într-un mediu caracterizat prin incertitudine și riscuri.

Resursele disponibile în economie sunt colectate de către sistemul bancar ce redistribuie fondurile în sectoarele economice productive și către populație, putând pune astfel în legătură pe cei care economisesc cu cei care au nevoie de resurse.

Creditarea persoanelor fizice este unul dintre cele mai importante compartimente ale Băncii Comerciale Române, bazându-se pe principiul fundamental al apropierii față de clienți. Pentru buna desfășurare a activității derulate în acest sens, sunt luate în calcul permanent aspecte ca:

Stabilirea destinației creditului și a sursei de rambursare a acestuia;

Profilul de risc al împrumutatului și garanțiile prezentate;

Termenele și condițiile propuse în contractul de credit.

Evaluarea performanțelor financiare ale potențialului client reprezintă cea

mai importantă etapă în acordarea unui credit. Ȋn această etapă banca urmărește capacitatea clientului de a rambursa pe întreaga perioadă, atât creditul cât și dobânzile aferente. Regula de bază după care funcționează orice instituție de credit este aceea ca volumul creditului să nu depășească capacitatea de rambursare a solicitantului.

Pentru a-mi putea susține partea teoretică a lucrării cu date concrete,procedura de acordare a creditelor Divers B.C.R. este prezentată prin prisma unui exemplu de credit: un credit de nevoi personale acordat clientei Dobre Iuliana Vali pe o perioadă de 5 ani, în valoare de 13000,00 lei pentru renovarea locuinței. Pe baza datelor generale despre client și a informațiilor de natură financiară, sintetizate în referatul de credit, Comitetul de credite al băncii decide că au fost îndeplinite toate condițiile de creditare și astfel se acordă împrumutul solicitat.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

„Monedă și Credit”, Editura Universității „Drăgan” din Lugoj, 2015;

Ilie Moga, „Monedă și Credit”, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2009;

Ilie Moga, „Strategii și politici bancare”, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2009;

Ionela Costica, „Politici și tehnici bancare”, Editura A.S.E., 2004

Nicolae Dardac, C. Nicolae, „Monedă, Credit, Bănci”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004;

Nicolae Dardac “Monedă și Credit”, Editura ASE, 2010;

Vasile Cocriș „Monedă și Credit”, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2008;

Vasile Robu, A. Isfănescu-„Analiză economico-financiară”, Editura ASE, 2010;

Vasile Turliuc, „Monedă și Credit”, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2008;

O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului (modificată prin legea nr.29/2015);

Legea nr. 312/2004(actualizată în 2015) privind statutul B.N.R.;

Legea numărul 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investițiile imobiliare, Republicată și actualizată în Monitorul Oficial;

Norma B.N.R. nr. 2/2015 , privind clasificarea creditelor;

www.Biblioteca-digitală.ase.ro;

Internet.