Avantajele Relației Dintre Ue și Statele Emergente

=== c306d4dd064f89999180c1428effe6357f709483_609443_1 ===

Relația dintre UE și statele emergente

Introducere

O consecință a disoluției lumii bipolare, pe scena internațională, a însemnat apariția numeroșilor actori statali dar și non-statali. În categoria actorilor statali se regăsesc noile puteri, denumite state emergente sau puteri în curs de dezvoltare, iar în ceea ce privește actorii non-statali aceștia sunt în mare parte organizațiile neguvernamentale, ONG-urile, ce au scopuri bine determinate, dar care nu fac în această lucrare obiectul de studiu.

Astfel, revenind la statele emergente cel mai cunoscut grup de state emergente la ora actuală este BRICs însemnând Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud.

Un prim argument în alegerea acestei teme, însemnând analiza relației dintre UE cu statele emergente este oferit de o predicție a specialiștiilor în domeniu, care afirmă că până în anul 2050, țările BRICs vor depăși cele mai importante economii ale lumii, respectiv G6 (SUA, Germania, Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia). În prisma acestei predicții este interesant de urmărit și analizat, poziția și avantajele/dezavantajele pe care Uniunea Europeană le are față de aceste state, cât și intențiile de cooperare viitoare.

Pe langă grupul BRICs, un alt grup de state, denumit Next 11, format din Mexic, Coreea de Sud, Turcia, Nigeria, Iran, Filipine, Pakistan, Bangladesh, Indonezia, Vietnam și Egipt, care începe să se afirme pe scena internațională. În acest caz este important de urmărit în ce măsură și prin ce mijloace aceste state pot dezvolta relații de colaborare cu UE.

Un alt grup de state emergent este CIVETS, însemnând Columbia, Indonezia, Vietnam, Egipt, Turcia, Africa de Sud, cu puteri ce își augmentarea importanței în scena internațională.

Un alt argument pentru sustințerea acestei lucrari, este caracterul de spontaneitate ce descrie întreaga situație geopolitică actuală. Trebuie înțeles faptul că este o mare diferență între emergență și dezvoltare. Cuvântul emergență provine din latină, emergens, și se referă la corpuri, un corp ce iese dintr-un mediu pe care l-a străbătut. Teoria evoluției emergente se referă la spontaneitatea apariției unei noi calități a unui corp. Așadar spontaneitatea și noutatea sunt caracteristice lumii internaționale după implozia URSS și căderea Cortinei de Fier.

Noutatea noilor economii constă în faptul că acestea au schimbat modelul de producție și consum, țările emergente și-au crescut rolul în politica globală, mărindu-si astfel și importanța geopolitică. De reținut este faptul că o țară emergentă nu este neapărat o țară dezvoltată și că “o dezvoltare economică semnificativă se bazează pe o creștere sănătoasă macroeconomică și pe implementarea unor politici de dezvoltare”.

Relația UE cu grupurile statelor emergente

Relațiile Uniunii Europene cu statele din afara grupării se bazează în primul rând pe politica externă și de securitate, elaborată și și îmbunătățită de-a lungul mai multor ani, ce permite statelor membre să se exprime și să acționeze la unison pe scena mondială.

Din punct de vedere legislativ Tratatul de la Lisabona, adoptat în 2009, a consolidat acest domeniu de politică prin crearea a două importante pârghii și anume: funcția de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAS).

Implicarea Uniunii Europene se produce pe diverse domenii, de la programul nuclear iranian și stabilizarea Somaiei și a regiunii Cornului Africii, până la încălzirea globală. Politica sa externă și de securitate comună, ce are drept scop soluționarea conflictelor și promovarea întelegerii internaționale, se bazează în primul rând pe diplomație. Această implicare are drept consecințe, respectiv avantaje pentru uniune, în diferite domenii precum, comerțul, ajutorul umanitar, resurse, securitatea, etc. Totodată fiind cel mai important donator de asistență pentru dezvoltare din lume, UE deține un rol unic în cooperarea cu țările emergente, fiind una din cele mai mari puteri comerciale din lume, iar moneda sa (euro) ocupând locul doi ca importanță la nivel mondial.

Încheierea de parteneriate cu puterile emergente, ce se bazează pe interese și avantaje reciproce, vizează arii precum educația, mediul, securitatea și apărarea, combaterea criminalității sau drepturile omului. În ultimii ani UE a organizat periodic reuniuni la nivel înalt cu Canada, China, India, Japonia, Rusia, SUA.

Printre avantajele pe care Uniunea Europeană le urmărește în cooperările sale cu statele emergente se numără următoarele:

Ultima criză economică a demonstrat interdependeța dintre puterile existente (UE), BRICS și alte grupări de state emergente, în ceea ce privește efectele economice, astfel se consideră priorativ necesar să existe o cooperare economică deschisă între cele două entități, Uniunea Europeană urmărind un spirit de parteneriat reciproc avantajos al legăturilor politice și economice ce pot încuraja alinierea și realizarea unor obiective comune.

Datorită faptului că majoritatea statelor emergente au regimuri politice diferite, este avantajos Uniunii Europene să înteprindă măsuri de cooperare cu acestea, pentru a putea construi un tampon de apărare politico-economică și de a menține în parametrii echilibrați ierahia puterilor economice.

Pe de altă parte, ponderea grupării BRIC în economia globală este importantă. În ansamblul lor aceste țări cuprind 40% din populația lumii, dețin peste 25% din suprafața terestră a planetei, iar produsul intern brut cumulate reprezintă 16% din PIB-ul planetei. Într-un astfel de context este extrem de important ca Uniunea Europeană să mențină parteneriate politice, economice și sociale pentru a nu cadea într-un colaps.

Țările emergente nu constituie un „bloc”, în sensul obișnuit al termenului, fiecare din ele elaborând propria sa conduită în politica economică și socială internă și externă. Cu toate acestea, pe plan internațional, ele acționează în așa fel încât prin pozițiile adoptate, fie refuză deschis unele din măsurile propuse de organismele internaționale în planul schimburilor economice, fie acceptă unele din ele după negocieri strânse, prin care se urmărește protejarea propriilor economii de presiunile corporațiilor globale.

În ansamblul lor, aceste practici sunt expresia unei „decuplării selective” de practicile Băncii Mondiale și ale FMI. Această apreciere nu pune sub semnul întrebării validitatea liberalismului ca doctrină, ci are în vedere una din variantele sale și anume neoliberalismul promovat din inițiativa premierului Marii Britanii Margaret Thatcher și a președintelui Statelor Unite Ronald Reagan în anii 80 ai secolului trecut.

În dependență de situația lor concretă economico-socială și istoria ascensiunii lor la independență și suveranitate, puterile emergente au limitat sau au renunțat la „asistența financiară externă”, folosind cu prioritate resursele interne, iar în relațiile economice internaționale și în politica de investiții străine au pus accentul pe criterii economice și mult mai puțin pe considerente politice, exprimându-și nemulțumirea față de regulile defavorabile țărilor în curs de dezvoltare. Acest comportament în politica internă și externă, a asigurat o dezvoltare pozitivă în plan economic, și a reconfirmat rolul decisiv al unei guvernări inteligente

Modul pragmatic de guvernare al puterilor emergente revalorizează rolul inițiativei politice în dezvoltarea unei economii și repune în centrul atenției necesitatea de a nu lăsa forțele pieții să domine politicul, să-i ia locul. Experiența acestor țări subliniază urmările negative ale situațiilor în care nu mai este clar cine conduce societatea – oligarhii finanțelorși industriei, sau oamenii politici devotați dezvoltării unei națiuni.

Concluzii

Din cauza diversității din punct de vedere politic, economic și social, statelor emergente, Uniunea Euopeană propune o abordare individuală a acestora. Parlamentul European propune un model mixt: relații bilaterale, multilaterale, interacțiuni în afara relațiilor interstatale și coaliții formate în jurul unor chestiuni specifice. Eurodeputații mai cer UE să-și intensifice relațiile în special cu acele țări BRICS care respectă valorile democratice și depun eforturi în vederea realizării unei economii sociale de piață.

În acest moment se consider încă că grupurile statelor emergente nu reprezintă o amenințare la adresa Uniunii Europene, o cooperare între țările dezvoltate și cele emergente fiind în interesul tuturor. Statele ar putea aborda împreună riscurile la adresa stabilității și securității economiei globale.

Se prevede așadar construirea unui sistem de guvernanță global multiploar și favorabil incluziunii, care să poată face față provocărilor mondiale.

Bibliografie

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A7-2012-0010+0+DOC+XML+V0//RO

UE vrea să reducă la jumătate lista statelor emergente care beneficiază de concesii comerciale

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A7-2012-0010+0+DOC+XML+V0//RO

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/148/art07-tamas.html

http://www.contributors.ro/economie/reteaua-de-parteneriate-economice-%E2%80%93-o-posibila-oportunitate-pentru-romania/

https://www.wall-street.ro/tag/economie+tari-emergente+uniunea-europeana.html

https://www.agerpres.ro/economie/2016/05/08/fmi-statele-europei-emergente-printre-care-romania-si-polonia-vor-depasi-liderii-germania-si-franta-13-53-50

http://www.business24.ro/articole/state+emergente+economie

https://www.antena3.ro/tag/state-emergente-41967.html

http://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/world/20120203STO37171/relatiile-ue-cu-puterile-emergente-catre-un-nou-sistem-de-guvernanta-globala