Avantajele Flowcitometriei

Avantajele flowcitometriei sunt numeroase, cele mai importante sunt: acuratețea rezultatelor, un număr mare de date hematologice (16,18,28 parametri) în funcție de analizor, într-un interval de timp foarte scurt, ceea ce duce la stabilirea diagnosticului, și un screening pentru executarea frotiurilor sanguine când sunt necesare detali în diagnostic. Dar există și dezavantaje din cauza apariției artefactelor, cele mai multe din faza preanalitică a probelor.

La microscopul optic diferențierea leucocitelor se face după mărimea și conținutul celular, respectiv mărimea și forma nucleului, prezența și tipul granulațiilor.

Analizoarele automate cu 5 DIFF obțin informații privind mărimea celulei prin analiza luminii împrăștiate sub un unghi mic și informații privind nucleul și granulațiile prin analiza luminii împrăștiate sub un unghi mare. Din combinarea acestor informații analizorul realizează numărătoarea leucocitelor și distribuția pe populații a acestora (formula leucocitară).

Lumina împrăștiată de suprafața celulei oferă informații privind diametrul celulei, intensitatea luminii fiind diferită în funcție de unghiul împrăștierii (difracție). Analizând intensitatea luminii împrăștiate prin difracție se obțin informații privind dimensiunea celulei. O multitudine de studii au stabilit că cel mai eficient unghi pentru analiza luminii difractate este de 1-60 grade (autori manualul tehnic al analizorului Mindray 5150). Lumina împrăștiată de o celulă cu dimensiuni mici are intensitate scăzută și generează un puls scăzut. Lumina împrăștiată de o celulă mare generează un puls puternic. Lumina împrăștiată de suprafața nucleului și/sau granulațiilor generează fenomene de difracție iar prin analiza intensității luminii împrăștiate sub un anumit unghi se obțin informații privind complexitatea internă a celulei. Prin experimente s-a arătat că unghiul potrivit pentru analiza luminii împrăștiate este de 8-200 grade (autori manualul tehnic al analizorului Mindray 5150). La analiza unei celule cu granulații puține, cum este limfocitul, intensitatea scăzută a luminii împrăștiată sub un unghi mare generează un puls modest. La analiza unui granulocit intensitatea luminii împrăștiată sub un unghi mare este ridicată și deci pulsul generat este corespunzator. În canalul DIFF sângele integral este diluat în proporție de 1:36,4 apoi se adaugă pentru realizarea lizei reactivi specifici fiecărui aparat automat. Pentru realizarea unei formule leucocitare cu o reproductibilitate bună sunt utilizați doi reactivi, R1 este un surfactant neionic și totodată cromogen cu încărcare negativă. Cromogenul stabilizează morfologia leucocitelor și de asemenea colorează granulațiile eozinofilului contribuind la diferențierea acestor categorii de leucocite.

R2 este o combinație de surfactant (TENSIOACTIV) cationic și neionic cu rolul de a liza eritrocitele. Majoritatea leucocitelor își păstrează morfologia cu excepția monocitelor care sunt micșorate ușor. În canalul WBC/BASO este determinat numărul total al leucocitelor și numărul și proporția bazofilelor. Reactivul este un lizant de natură acidă și conține surfactant neionic. În mediul acid leucocitele sunt micșorate cu excepția bazofilelor care își păstrează dimensiunile. Neutrofilele și eozinofilele sunt degranulate și își pierd nucleul sub acțiunea surfactantului. Bazofilele sunt stabile și își mențin morfologia. Numărul neutrofilelor este calculat pe baza rezultatelor obținute din cele două canale după următoarea formula:

NEUTROFILE# = LEUCOCITE – (LIMF# + MONO# + EO# + BASO#)

NEUTROFILE% = 100 – ( LIMF% + MONO% + EO% + BASO%).

Lumina LASER împrăștiată sub unghiuri mici sau mari se poate corela cu morfologia hematologică, pe baza clasificării FAB (French–American–British) în leucemii acute.

Sângele indivizilor sănătoși analizat prin flow-citometrie prezintă următoarele populații celulare. Tehnologia VCS (Volume, Conductivity, Scatter) este bazată pe măsurarea volumului simultan cu conductivitate și lumină laser. Mărimea originală a WBC, proprietățile chimice – fizice (raport nucleu – citoplasmă, granulații) și caracteristicile structurii membranei fiecarei celule sunt menținute și foarte greu sunt modificate de reactivi. Această simultaneitate între volum, conductivitate și lumina laser permite clasificarea seriei albe în cinci populații, panelul de reactivi conține șase anticorpi monoclonali marcați cu substanțe fluorescente ce colorează cele cinci populații în următoarele culori:

neutrofile – albastru deschis

monocite – verde

limfocite – rolu

eozinofile – portocaliu

bazofile – roșu portocaliu

Bazofilele NRBC – albastru închis. Bazofilele sunt numărate în al II-lea canal și adăugate la celelalte patru populații din primul canal WBC diff. Lizantul conține surfactant neionic, astfel leucocitele sunt micșorate, degranulate și își pierd nucleul iar bazofilele sunt stabile și își mențin morfologia. Datele sunt afișate într-un sistem de trei coordonate unde axa X reprezintă lumina laser, axa Y volumul, axa Z conductivitatea, aceasta reprezentare este folosită și pentru detrminarea proporției relative între subpopulația de leucocite și NRBC. Eritrocitele nucleate (NRBC-nuclear red blood cell) sunt măsurate pentru fiecare probă, ca probele de sânge să nu fie remăsurate dacă NRBC este prezent aici nu este prea clară formularea (Fig. 1).

Fig. 1. Profilul populațiilor celulare din sângele indivizilor sănătoși (manualul tehnic al analizorului Mindray 5150).

Citograma DIFF Citograma WBC/BASO

Fig. 2. Profilul populațiilor celulare din sângele indivizilor cu leucemie (manualul tehnic al analizorului Mindray 5150).

Codurile de culoare în diferite cazuri de leucemii derivă din fenotipurile imunologice. În toatre cazurile sunt folosiți aceeași trei markeri (anticorpi monoclonali). Aceștia sunt marcați cu fluorocromi, de tipul, fluoresceină, phycoertrină și complexul Peridinin Chlorophyll Protein (perCP).

Markerii mieloizi CD13 și CD33 cuplați cu fluoresceină sunt folosiți pentru leucemiile acute M1 – M5.

CD19 de culoare albastră sunt anticorpii folosiți pentru determinarea limfocitelor B din LAL? sau limfom Burkit.

CD7 de culoare roșie sunt anticorpi pentru limfocitele T. Aceste trei tipuri de celule colorate prezente în același timp dau în histograme culoarea neagră. În cazul prezenței în același timp a celulelor nediferențiate din LEAME? și celulele T limfocitelor T, în același cadran apar și spoturi de culoare roz sau portocaliu închis. Aceste investigații oferă informații nu numai asupra morfologiei ci și a profilului immunologic a diferitelor populații din leucemiile acute.

Eritrocitele și trombocitele sunt analizate prin metoda impedanței care determină mărimea celulei. La trecerea unei celule prin orificiul detectorului se produce o modificare a impedanței ceea ce duce la apariția unui impuls electric proporțional cu volumul celulei respective. Analizorul determină automat mărimea optică a nivelului de discriminare a tipurilor de celule. Acest detector generează de asemenea histogramele de distribuție a celulelor după mărime pentru eritrocite și trombocite precum și indicii eritrocitari și trombocitari.

Pentru analiza hemoglobinei analizoarele automate folosesc un sistem de reactivi netoxici, fără cianuri, biodegradabili. Reactivul pentru hemoglobină conține lauril sulfat de sodiu, care este stabil pentru o perioadă lungă de timp, chiar și la temperaturi scăzute. Lauril sulfat de sodiu-hemoglobină (SLS HB) are o curba de absorbție cu un vârf la 535 nm și o cocoașă și un vârf al pick-ului la 560 nm, de alfel această metodă de detecție are o curbă de absorbție mai largă.

Artefacte posibil prezente în sânge.

Analizele hematologice pot fi víciate de prezența artefactelor. Cauzele artefactelor sunt adesea multifactoriale având cauze interne și externe. Din categoria cauzelor interne cele mai comune sunt determinate de prezența anticorpilor. Aceștia sunt IgG și IgM și sunt specifici pentru epitopii de pe celule sanguine. IgG poate induce aglutinarea celulelor în prezența EDTA dar nu și în prezența citratului de Na, pe când IgM sunt independenți de sărurile de EDTA, dar aglutinarea poate fi observată folosind și alte tipuri de anticoagulate. Câțiva, dar nu toți sunt anticorpi la rece (activi doar la temperatura camerei). Alte imunoglobuline la rece nu sunt specifice celulelor sanguine, pot precipita și produce artefacte modificând numărătoarea de celule. Alterările în volumul plasmatic fără să corespundă cu modificările populației de celule rosii pot induce o anemie sau o policitemie falsă EDTA. EDTA este cel mai comun anticoagulant pentru sânge care individual sau în conjugare cu anticorpi, produce artefacte care modifică compoziția sângelui în special numărătoarea de celule sanguine. Aceste artefacte includ: aglutinarea leucocitelor (Deol I et al., 1995), satelismul (Dale NL. et al., 1982), aglutinarea cui? Este diferită de aglutinarea leucocitelor? (Berkman N. et al., 1991), degranularea trombocitelor (Raccuglia G. et al., 1991) și precipitarea proteinelor plasmatice (Shimasaki AK. et al., 2000). Aceste modificări ale caracteristicilor fizice ale celulelor și elementelor plasmatice pot fi greșit interpretate de analizor. Vacuetele pot fi o altă sursă de artefacte. Umplerea peste semn care împiedică omogenizarea probei de sânge duce la policitemie. Depozitarea peste timpul limită standard (Ono K et al., 1999) al probelor, induce modificări degenerative în celulele sanguine, cele mai multe, vizibile în activitatea metabolică a neutrofileleor și interpretate greșit ca modificări toxice.

Investigarea unui artefact în sânge reprezintă o condiție esențială este pentru colectarea de informații clinice adecvate (Payane BA., și Pierre RV, 1984) apoi proba se repetă. Se verifică histogramele deoarece anumite analizoare pot sesiza aglutinarea elementelor sanguine. În acest caz se reface proba după preîncălzirea probei la 370C. Pseudotrombocitemia cauzată de aglutinare poate fi confirmată sau infirmată numai după ce proba este lucrată imediat după recoltare și apoi la 4 ore după recoltare (Silvestri F. et al., 1995). Mai poate fi verificată prin recoltarea unei alte probe, pe alte anticoagulante, altele decât EDTA, de exemplu citratul de NA sodiu, supliment de kanamicină (Sakurai S. et al., 1997) sau heparină. În acest caz proba trebuie lucrată imediat pentru a evita modificările toxice.

Artefactele pot fi clasificate în funcție de tipul celulei care este implicată.

Pseudotrombocitopenia datorată aglutinări trombocitelor este una din cele mai frecvente anormalități (Payne BA., și Pierre RV., 1984). Frecvența este de 1.9% la pacienții internați și de 0.9% la cei nespitalizați. La 15% din pacienți cu pseudotrombocitopenie cauza este aglutinarea trombocitelor (Silvestri F. et al., 1995). Deși cei mai mulți pacienți cu pseudo trombocitopenie nu suferă de nicio boală, acest fenomen este prezent în boli precum: artrita reumatoidă (Bizzaro N., și Fiorin F., 1999), sindrom Sjögrenis (Hosokawa T. et al., 1997), GUILLan Barr sindromul Guillain–Barré (Sawazaki A. et al., 1996), neoplasm, ateroscleroză, boli hepatice (Berkman N. et al., 1991). EDTA poate induce aglutinarea direct (Payne BA. et al., 1984), sau în prezența anticorpilor (Fiorin F. et al., 1998). Anticorpi antitrombocitari au fost detectați la 82% din pacienți cu aglutinare a trombocitelor (Sane DC. et al., 2000). În alte studii 5% din populația sănătoasă exprimă anticorpi la antigenele trombocitare (Muniz-Diaz E. et al., 1995), iar câțiva dintre aceștia se exprimă dependent de EDTA producând pseudotrombocitopenia. EDTA poate produce modificări conformaționale, membrana expunând antigene care reacționează cu anticorpi din ser (Lombarts AJ. et al., 1988). Acest fenomen este sensibil la temperatură și este contracarat de folosirea citratului de Na sodiu ca anticoagulant. La 20% din pacineți, IgM nu sunt dependenți de temperatură și persistă în sângele recoltat pe citrat. Prezența trombocitelor agregate poate fi detectată de analizoarele care monitorizează pragul de mărime al aperturi prin care trec celulele seriei albe. Dacă trombocitele sunt numărate ca leucocite, acestea pot fi asociate cu leucocitoza, fie cu o leucopenie mascată (Payne BA. et al., 1984).

De curând glicoproteinele IIb și IIIa a anticorpilor în timpul tratamentului cu abiciximab au fost asociate cu pseudotrombocitopenia profundă (Sane Dc et al., 2000) și cu decizia de transfuzie de masă trombocitară. La 5% din pacienți cu acești anticorpi, se dezvoltă trobocitopenie și la o treime din pacienții cărora li se recoltează pe EDTA, induce pseudotrombocitopenia. Este foarte important să se facă distincția dintre aceste doua tipuri de trombopenie pentru că incidența unei hemoragii severe este mare într-o trombopenie adevarată. Pentru verificare se folosesc mai multe teste suplimentare (Kjeldsberg CR. et al., 1974).

Executare frotiului de sânge și numărarea trombocitelor. Numărarea trombocitelor în camera TÜRK. Recoltare unei alte probe pe citrat și executarea în paralel a probei atât pe analizor cât și manual ¿. Heparina ca anticoagulant în această situație nu se folosește, ea deasemene produce aglutinare (Lombarts AJ., și Kieviet W., 1988). Astfel în frotiurile executete din sânge recoltat pe EDTA se observă aglutinarea, pe când pe cele executate din sânge recoltat pe citrat nu ar trebui să se observe trombocite aglutinate. Executare probei de sânge imediat ce a fost recoltatat și apoi la 4 ore aceeași probă în ultimul caz numarul de trombocite este mai mic, în această situație adaugarea de Kanamicină în vacuetele cu EDTA contracareză efectul EDTA frază neclară (Sakurai S. et al., 1997). În anumite cazuri trombocitele gigante se observă în sindroame ereditare grave cum ar fi sindromul Bernard Souliersau May-Hegglindar, dar poate fi prezent și în sindroamele mieloproliferative și hipersplenism. Când acestea sunt prezente în număr mare poate apărea o subestimare majoră la numărătoarea electronică pentru că ele sunt respinse de pragul superior de numărătoare a aperturii analizorului. Când analizoarele avertizează prin mesaje interferențele de numărătoare, laboratoarele trebuie să examineze suplimentar aceste probe. Satelismul de obicei se observă la sângele recoltat pe EDTA și mai puțin la probele recoltate pe oxalat, citrat sau chiar în sângele proaspăt recoltat din pulpa degetului. Trombocitele sunt agluitinate în jurul neutrofilelor, monocitelor, bazofilelor, eozinofilelor (Morselli M. et al., 1999).

Satelismul trombocitar este o altă problemă care apare în vitro si care poate produce trombocitopenie (Kjeldsberg CR. et al., 1974) sau neutropenie. Studii recente au arătat că satelismul trombocitar este mediat de anticorpi IgG față de doi epitopi:

Glicoproteina Ibsi IIa de membrană

Receptorul Fc de pe membrana neutrofilelor

Psedo trombocitoza. False creșteri ale numărului de trombocite pot fi observate când particule cu mărimi și proprietăți asemantoare cu trombocitele (bacterii, crioproteine fragmente citoplasmatice) sunt numărate. False trombocite formate din fragmente citoplasmatice ale neutrofileleor cu mărimi cuprinse între 2-5 µm se întâlnesc în câteva situații clinice: leucemia cu celulă păroasă (Ballard HS. et al., 1981), leucemia leucemoidă acută, limfom și infecții severe (Hanker JJ. et al., 1983) în cazul chimioterapiei în concentrații foarte mari fragmentele citoplasmatice sunt numărate drept trombocite.

Deoarece în unele cazuri de leucemie când numărul de trombocite este scăzut se necesită trasfuzie de sânge, o trombocitopenie mascată poate să întârzie următoarea trasfuzie (Gloster ES. et al., 1985). De aceea Din acest motiv frotiul este obligatoriu pentru a monitoriza creștrea trombocitelor (Kjeldsberg CR. et al., 1974) sub tratament. Alte particule care determină false creșteri de trombocite sunt crioglobulinele (Di Giovanni S. et al., 1986), criofibrinogenul, microcite bacterii, incluziuni ale celuleor roșii cum ar fi corpi Pappenheimer (Morton BD. et al., 1980), fragmente de celule roșii, de tipul microsferocitelor (Gloster ES. et al., 1985). Fragmentele celulelor roșii produse prin hemoliză pot fi mai mici decât trombocitele normale, în acete situații histogramele pot descrie un peak anormal.

Sindrom pseudo Bernard Soulier. În hepatitele autoimune asociate cu anticorpi anticardiolipinici (Devine DV. et al., 1987) a fost descris sindromul Bernard –Soulier. Acești pacienți descriu o morfologie tipică acestui sindrom cu trombocite gigante și imperfecte care agregă cu ristocetin. La acești pacienți au fost puși în evidență anticorpi specifici pentru glicoproteina Ib a trombocitelor.

Sindromul trombocitelor gri. Unde trombocitelor le lipsește granulele alfa și apar pseudo granule gri sau bleu pal similare cu cele ereditare (Raccuglia G. et al, 1971) din sindromul trombocitelor gri. Acest fenomen este observat în probele recoltate pe EDTA (Cockbill SR. et al, 1988) dar și în afecțiuni hematologice precum sindrom mielodisplazic, simdrom mieloproliferativ, By–pass cardiopulmonar și leucemie cu celulă păroasă Raccuglia G., 1971). De asemenea a mai fost raportat un factor care produce sindromul trombocitelor gri care este asociat cu leiomiosarcomul (Stavem P., Kjaerheim A., 1977). În alte rapoarte degranularea tr pare sa fie un factor independent de Edta (Mant MJ. et al, 1975).

Anomalie pseudo Pelger –Huet. Este o bine cunoscută boală ereditară dominant autosomala unde cele mai multe neutrofile au nuclei bilobati în formă de ochelari și cromatină mai condensată decât cea obișnuită (Masat T. et al, 1991). Pseudo Pelger Huet Pseudo Pelger Huetafost observăm în sindrom mielodisplazic, leucemie acută mieloidă, leucemie granulocitară cronică, mielofibroză idiopatică și mielom (Skendzel LP., Hoffman GC., 1962). A mai fost observată în timpul transpalntului medular și poate să apară de novo în transformările blastice ale LGC (Yermiahu T., Dvilansky A., Manor E., 1996), în asociere cu delletia terminală a brațului scurt al cromozomului 17 (Masat T. et al, 1991). Terapia cu taxan (Juneja SK. et al, 1996) a pus în evidență deasemenea acest fenomen. Formele de pseudo Pelger Huet pot fi distinse de formele ereditare printr-un procent scăzut de neutrofile cu modificări caracteristice, poate fi asociat și cu neutropenie fără granulații toxice și cu absența formelor mononucleare Pelger Huet.

Anomalia pseudo Chediak- Higashi granulațiile anormale ale neutrofilelor formate prin fuziunea granulațiilor primare cu cele secundare sunt observate în acest sindrom (VanSlyck EJ., Rebuck JW., 1974). Aceste modificări au fost descrise în sindrom mielodispazic, leucemie acută mieloidă unde granulațiile sunt gigante și diferite de cele din neutrofilele formelor ereditare (VanSlyck EJ., Rebuck JW., 1974). A fost observată și o variantă de leucemie promielocitară cu granule gigante Chedik-Higashi (Symes PH. et al, 1993).

Pseudo leucocitoza si precipitatele de crioproteine. O falsă creștere a leucocitelor poate fi observată la pacienți cu crioglobulinemie (Luzar MJ. et al, 1984) și criofibrinogenemie și rar la probele recoltate pe EDTA (Putarek K. et al, 1997). Precipitatele de crioproteina pot fi numărate de analizoare ca leucocite. Acest fenomen este prezent la temperatura camerei și este corectat prin încălzirea probei la (Hosokawa T., Hinoda Y., Imai K., 1997) un caz de precipitare a IgG (Shimasaki AK. et al, 1994) în prezența EDTA a fost raportat. S-au numărat 52300/ µl automat iar la numărătorea în cameră și a unei probe recoltate pe heparină număr de leucocite a fost normal. S-a observat și un caz de leucopenie mascată din cauza raportării la proba anterioară la un pacient cu leucemie în tratament chimioterapic număr de leucocite a fost eronat 2300/µl aceasta probă a fost executat după o alta cu număr de leucocite foarte mare 300000/µl.

Pseudoleucopenie. Poate fi obervat când probele sunt ținute la temperatura camerei mai mult decât standardul sau liza intervine din alte motive. Liza poate fi asociată cu leucemia în special LLC, uremie sau imunosupresie (Sanders C. et al, 1966). Poate să apară secundar din cauza aglutinări leucocitelor, fenomen pe care anumite analizoare (Vinatier I. et al, 1994) îl sesizează. Aglutinarea leucocitelor poate fi produsă de citokinele (Maharshak N) leucocitare, anticorpi, administrarea intravenoasă a gamei globulinelor (Zelster D. et al, 2000), prezența de EDTA (Moraglio D., Banfi G., Arnelli A.), umplerea peste semn a vacuetelor (Pegels JG. et al, 1982) și rar de producerea de mucopolizaharide de către celulele tumorale în special adenocarcinom (Hillyer CD. et al, 1990). Pseudoleucopenia datorată EDTA este un fenomen care a fost raportat atât la neutrofile (Imbing FD Jr. et al, 1996) cât și la bazofile (Liso V., Bonomo L., 1982) și limfocite. EDTA induce formarea unei pelicule în jurul neutrofilelor mature și imature ceea ce duce la agregarea lor. Pentru verificare, proba se repetă prin recoltare pe un alt anticoagulantin caz care nu se suspectează prezența anticorpilor la rece. În cazul anticorpilor proba se reface la (Hosokawa T., Hinoda Y., Imai K., 1997).

Pseudoleucemia asociată cu tabloul leucoeritroblastic și pancitopenie poate conduce la un diagnostic greșit și la terapie inadecvata (Meharg JG. et al, 1976). În LAM (Reale MA. et al, 1995) au fost studiați factori de stimulare granulocitară prin examinarea aspiratelor de maduvă și frotiuri de sânge periferic dar și automat pri flowcitometrie.

Deficientele de folati și vitamina B12 poate produce pancitopenie care mimează leucemia iar tabloul aspiratului medular are aspect de pseudoleucemie cu deviere la stânga a celulelor (Bizzaro N., Goldschmeding R., dem Borne AE., 1995).

Falsa leucocitoză determinată de o recidivă a LGC în urma transplantului medular poate fi cauza unei hiper colesterolemie și hiperbilirubinemie (Cobos E. et al, 1995). False leucemii au fost descrise în infecții cu bacterii gram negative, infecții severe la alcoolici, refacerea măduvei după agranulocitoză indusă de medicamente (Levine PH. et al, 1968). Falsa leucemie cu profil mielodispalzic a fost asociată cu infecțiile parvovirale (Devine DV. et al, 1987). În acest caz a fost descrisă o hiperplazie eritroblastică cu proeritroblasti giganți tipici în aceste infecții.

În sindromul DOWN (Domenico DR. et al, 1989) există în măduva o populație semnificativă de blasti. Studierea imunoglobulinelor și rearanjamentelor receptorilor de Ag de pe celule T poate fi utilă în decelarea unei mielopoieze anormale tranzitorii.

Carcinocitemia poate fi o cauză rară a pseudo leucemiei (Solanki DL. et al, 1980). Diseminarea hematologica a tumorilor solide. Este rară, dar a fost descrisă în carcinomul de sin 1, neuroblastom, rabdomiosarcom (Gallivan MV., Lokich JJ., 1984), mielom (Gallivan MV., Lokich JJ., 1984) și în cancerul pulmonar cu celula mica (Dannaher CL. et al, 1979), deși circulația celulelor tumorale este frecventă în grupuri ele pot circula și individual și se aseamănă cu celulele blastice. Celule maligne sunt mai puțin de 10% din celulele albe dar pot ajunge pâna la 80%. (Gallivan MV., Lokich JJ., 1984). În acest caz reacțiile negative citochimice nu sunt neaparat necesare pentru ca nediferențierea celulelor leucemice pot da deasemene reacții negative. Flowcitometria și imunochimia arată caracteristicile Ag leucocitare precum și morfologia multiplicării vacuolelor citoplasmatice în celulele tumorale individuale și rezultate citogenetice (Heinman HO. et al, 1969). Carcinocitemia este un important diagnostic clinic pentru ca supraviețuirea este foarte scurtă, de obicei câteva săptămâni (Aboulafia DM. et al, 1992).

Modificari pseudotoxice. Vacuolizarea și picnoza neutrofilelor se observă la probele care au stat la temperatura camerei mai multe ore. Aceste modificări degenerative pot fi luate drept modificări toxice și diagnosticul de infecție sau inflamație să fie eronat. În acest caz absența granulelor colorate în negru corectează interpretarea.

Pseudoechinocite. Sunt celule roșii cu numeroși spiculi fini uniformi la periferie. Sa demostrat că la un Ph bazic eritrocitele formează echinocite și la Ph acid stomatocite. Dacă sângele este pus pe lamă și se întârzie întinderea frotiului alcali din sticlă se eliberează și modifică Ph. Falsele echinocite nu își revin la forma inițială chiar dacă se corecteză Ph. Siliconizarea lamelor de sticlă evită acest fenomen (Eriksson LE., 1990), concentrații mari ale K din EDTA și păstrarea probei mai mult de 40C, contribuie la formarea falselor echinocite (Meryman HT. et al, 1986) care seamănă cu forma anormală a echinocitelelor patologice întâlnite în bolile renale, hepatice, carcinom gastric unde au descrise ca celule ghimpe. Aceste celule trebuiesc distinse de acantocite din acantocitoza ereditară și bolile terminale ale ficatului (celule cu pinteni) care au o zonă centrală sferică cu proiecții lungi spinoase.

Pseudopolicitemia caracterizată prin creșterea Ht, cauza fiind reducerea volumului de plasmă, fără o creștere reală a numărului de celule roșii (Murphy S. et al, 1992). Frotiul de sânge al policitemiei se caracterizează prin creșterea numărului și a glutinarea în fișicuri a eritrocitelor falsa policitemie are cauze cum ar fi: stresul fizic, arsuri, exces de alcool, diaree, vomă, deshidratare, terapie cu diuretice (Isbister JP., 1987), obezitate, fumatul, hipertensiune (Yousef MK., Bakewell WEJ., 1972). Umplerea vacuetelor peste semnul standard poate fi o cauză a creșteri Ht (Isbister JP., 1987). Psedopolicitemia nu prezintă leucocitoză și trombocitoză și nici splenomegalie ca în sindromul mieloproliferativ (Murphy S., 1992). Pseudopolicitemia se poate corecta prin îndepărtarea cauzelor.

Pseudo anemia în special la sportivi se poate manifesta prin creșterea volumului de plasmă (atleți înotători (Dressendorfer RH. et al, 1981) în unele cazuri se asociază și cu reducerea rezervelor de Fe care în ultimă instanță vor duce la apariția anemiilor adevarate. Este mai comuna la bărbați și reprezintă un diagnostic important ca suplimentele de Fe previn apariția anemiei.

Efectul agentilor activi de suprafata. Trei cazuri au fost communicate în 2001 de Pierre, doi pacienți au primit tratament intravenos cu miconazol și paclitoxel care conține ulei de castor, întinderea frotiului de sânge imediat pare să fie normal dar în timpul uscării apar zone clare cu forme rotunde alternând cu benzi întunecate. La microscop, zonele clare nu conțin eritrocite iar zonele întunecate prezintă variații de culoare și aglomerări de eritrocite Fenomenul a fost reprodus prin adăugarea unei picături de ulei de ricin în vacuetele în care au fost recoltate probele pe EDTA.