Auditul Intern Ajutor In Atingerea Obiectivelor Unei Organizatii
=== 2f6a1a0f38b1383c18a131dbd04bce27e893c2cf_644293_1 ===
(se scrie denumirea programului)
(TNR, 16, majuscule, Bold, centrat)
(TNR, 24, majuscule, Bold, centrat)
Gradul didactic, prenume, nume Nume, prenume
(TNR, 14) (TNR, 14)
Anul
(TNR, 12, centrat)
(se scrie denumirea programului)
(TNR, 16, majuscule, Bold, centrat)
(TNR, 24, majuscule, Bold, centrat)
Gradul didactic, nume, prenume Nume, prenume
(TNR, 14) (TNR, 14)
Anul
(TNR, 12, centrat)
„
– al coordonatorului lucrării de licență –
Introducere
Nu există înregistrări care să ateste o ată exactă și un loc precis unde a luat naștere activitatea de audit. Informațiile istorice au arătat că activitatea de audit exista deja înainte de secolul XVIII, la acea vreme fiind ordonată de către autorități, în vederea pedepsirii fraudelor și al protecției patrimoniului respectivei entități contra furturilor. Cel mai adesea, auditorii erau numiți din rânul preoților, considerați a avea calități morale superioare.
Pe parcursul secolului XVIII și în prima parte a secolului XIX, auditul era ordonat de către stat, tribunale și acționari. Auditorii erau reprezentați de către contabilii cei mai competenți. La finele secolului XIX, începe să fie reglementată relația intre auditori, care puteau fi juriști sau contabili, și auditați, activitatea de audit fiind direcționată spre înlăturarea erorilor și fraudelor, prin acțiuni de verificare și certificare a situațiilor financiare.
În secolul XX, auditul reprezintă o activitate realizată de către profesioniști și contabili, extinzânu-se și la alte organisme precum băncile, instituțiile financiare și patronatul, la solicitarea instituțiilor de stat și a acționarilor. Această expansiune a activităților de audit se datorează extinderii piețelor de capital și dezvoltării relațiilor economice. Auditul are ca principal obiectiv certificarea onestității și conformității situațiilor financiare.
După anul 1970, auditul tinde să se orienteze spre activități de controlul intern, respectarea principiilor și normelor de auit și de evaluare contabilă. Auditorii sunt certificați ca profesioniști în contabilitate și consiliere, activând fie inependent, fie în cadrul unor societăți de audit sau expertiză. Cei care ordonă activități de audit pot fi reprezentați de state, agenți economici, bănci, acționari sau terți. Auditorii dispun de o pregătire superioară, competență profesională și autoritate, având astfel calitatea de experți. Acționând în virtutea contractelor pe care le au, ei examinează situațiile financiare, exprimând opinii responsabile asupra nivelului de corectitudine al înregistrărilor contabile, respectarea legilor în vigoare, calitatea controlului intern și protecția împrotriva fraudelor, la nivel național și internațional.
Auditul repreintă o examinare de o manieră profesională, care este aplicabilă tuturor domeniilor de activitate, existând mai multe tipuri de auit, cum ar fi auditul calității, auditul mediului, auditul managementului etc.
Cei care folosesc informațiile financiare au nevoie să cunoască nivelul lor de corectitudine, cu scopul realizării unor decizii corecte referitor la investițiile de capital, în scopul identificării problemelor apărute în activitatea managerială și al evaluării bonității organizației privind efectuarea plăților și restituirii creditelor, cu scopul creării politicilor de impozitare sau al producerii de date statistice privind venitul național.
Literatura de specialitate
Cadru general
Auditul intern are rolul de a contribui la atingerea obiectivelor organizației prin realizarea unor ”demersuri metodice și sisematice cu scopul evaluării și ameliorării proceselor manageriale, privind controlul, gestiunea riscurilor și guvernanța”.
IFACI (Institutul Francez al Auditorilor si Consultantilor Interni) a aprobat în anul 2000 o definiție oficială a auditului intern, prin care auditul intern este considerat ca acea ”activitate caracterizată prin obiectivitate și independență, având drept obiectiv controlul asupra operațiunilor organizației, o ghidează cu scopul ameliorării operațiunilor sale și are rolul de a adăuga mai multă valoare”.
Prin auditul intern, organizația își poate atinge obiectivele propuse, controlând prin folosirea unei abordări metodice și sistematice o serie de procese precum gestiunea riscului, de guvernanță a întreprinderii, elaborând, totodată, propuneri pentru consolidarea eficienței acestora.
În țara noastră, auditul intern este definit ca fiind o activitate care urmărește examinarea, de o manieră obiectivă a tuturor activităților organizații pentru a oferi o evaluare independentă a referitoare la gestiunea riscurilor, a activităților de control și a proceselor manageriale.
Această activitate este realizată în cadrul organizației de către persoane care fac parte din aceasta sau vin din exterior. Tehnicile de realizare ale auditului intern depind de ”scopul avut în vedere, mărimea organizației, obiectul de activitate al acesteia și modul său de organizare”.
Principiile auditului intern
Auditorul are obligația de a verifica și evalua periodic pertinența competențelor sale, ale misiunii și responsabilităților pe care le îndeplinește, cu scopul atingerii obiectivelor urmărite în cadrul activității de audit intern.
Un principiu esențial în domeniul auditului intern îl constituie participarea privind valoarea adăugată, aceasta fiind realizată în cadrul unei organizații în condițiile în care auditorii interni acționează în acord cu o serie de metode și instrumente corespunzătoare culturii și resurselor entității auditate.
Aportul de valoare este aplicabil activităților de consultanță și asigurare presupuse de auditul intern, scopul acestor activități fiind de a crește valoarea organizației prin acțiunile metodice și sistematice realizate în cadrul gestiunii riscurilor, guvernanței și controlului organizației.
Respectarea definiției auditului intern este, de asemenea, un principiu al acestuia, constând în necesitatea folosirii unei metodologii exacte și organizate de evaluare. Cel mai adesea se derulează activități de asigurare și consultanță, dar poate fi vorba și de misiuni de audit care au drept scop crearea unui plus de valoare, depășind domeniile antemenționate, așadar există diverse forme de misiuni de audit intern. Acțiunile de asigurare și consultanță pot coexista și pot implica și alte activități, precum cele de investigație sau activități exterioare auditului.
Un al treilea principiu se referă la conexiunea dintre activitățile de asigurare și consultanță, cu scopul adăugării de valoare prin realizarea auditului intern. Auditul intern și de asigurarea produc ca și efect misiuni de consultanță, ceea ce este valabil și în sens invers, misiunile de consultanță putând genera misiuni de asigurare.
Al patrulea principiu al auditului intern presupune cuprinderea în cadrul Cartei auditului intern a misiunilor de consultanță, având în vedere faptul că auditorii interni realizează cuente diverse misiuni de acest tip, începând cu studiul controalelor integrate ale sistemelor și ajungând la studiul metodelor de securitate sau implicarea în grupuri de lucru care realizează analiza operațiunilor, propun recomandări etc. Astfel, este necesar ca consiliul de audit să permită auditului intern să realizeaze și alte activități, atât timp cât acestea nu interferează cu obligațiile sale și nu produc conflicte de interese.
Principiul obiectivității presupune că serviciile de consultanță pot da auditorului oportunitatea de a-și ameliora cunoștințele privitoare la procesele organizației sau la problemele care apar de-a lungul unei misiuni de asigurare, neafectând propriu-zis obiectivitatea auditorului. Auditul intern nu reprezintă o funcție a managementului, conducerea fiind cea care decide la sfârșitul misiunii de audit dacă implementează propunerile și recomandările audiorului. Astfel, deciziile manageriale nu trebuie să afecteze obiectivitatea auditului intern.
Principiul privind fundamentul misiunilor de consultanță presupune că cea mai mare parte a acestor prestații constituie o continuare normală a misiunilor de asigurare și a investigațiilor realizate, putând fi reprezentate de evaluări, analize și recomandări, acestea putând fi atât formale, cât și informale. Isiunile de consultanță din cadrul auditului intern trebuie realizate în condiții de înaltă obiectivitate și folosind ansamblul de cunoștințe legate de procesele de gestiune a riscurilor referitoare la organizare și la strategiile aplicate.
În auditul intern, trebuie comunicate informațiile esențiale, asigurând direcția generală și administratorii consiliului de audit. Pentru realizarea misiunilor de consultanță este necesară aflarea de informații care trebuie comunicate consiliului și direcției generale.
Un alt principiu stipulează că organizația trebuie să înțeleagă și să accepte principiile de bază după care se ghidează misiunile de consultanță, principii care trebuie specificate în cadrul Cartei de Audit, de a cărei aprobare se ocupă comitetul de audit și în legătură cu care sunt transmise comunicate la nivelul întregii organizații.
Există situații când se solicită consultanță efectuată de consultanți externi, dar există și organizații care estimează că anumite misiuni trebuie mai degrabă atribuite serviciului de audit intern, acesta trebuind să realizeze aceste misiuni de o manieră metodică și sistematică.
Responsabilul cu auditul intern are o serie de obligații, trebuind să dialogheze cu managementul superior referior la o serie de aspecte care țin de conducerea societății, ceea ce permite structurarea adecvată a auditului, conform solicitărilor manifestate. Conducătorul de audit este cel care decide referitor la selecția tehnicilor de audit ce vor fi utilizate, informând conducerea și consiliul de audit atunci când rezultatele indică existența unor riscuri importante pentru organizație.
In condițiile în care apar situații neprevăzute sau conflicte, acestea trebuie rezolvate în acord cu Normele pentru practica profesională a auditului intern și cu Codul Deontologic al IIA.
Obiectivele auditului intern
O.U.G. nr.75/1999 referitoare la activitatea de audit stipulează obiectivele cele mai importante ale auditului intern.
Auditul intern are drept obiectiv verificarea conformității activităților organizației cu managementul și programele acesteia, respectând legislația în vigoare.
Un alt obiectiv îl constituie evaluarea măsurii în care controalele financiare și nefinanciare solicitate ți realizate de managementul superior sunt adecvate și oportune pentru mărirea eficienței activităților organizației.
De asemenea, este necesară evaluarea măsurii în care informațiile de natură financiară și nefinanciară solicitate de către conducerea organizației sunt necesare cunoașterii situației de fapt din cadrul organizației. De asemenea, protecția elementelor de patrimoniu, precum și identificarea unor tehnici de prevenție a pierderilor și a fraudelor, constituie un alt obiectiv important.
2.4. Tipuri de audit intern
Auditul de regularitate constituie modul tradițional de realizare a auditului, constând în verificarea respectării și aplicării normelor și procedurilor, măsura în care sunt respectate aspecte precum organigramele, sistemele de informare etc. Acest tip de auit are ca finalitate compararea situației de fapt cu sistemul de referință avut în vedere, astfel încât auditorul realizează o serie de demersuri de constatare și comparare în ceea cea privește modul de aplicare și de interpretare, dezechilibrele existente sau deficitele care apae, acestea fiind raportate conducerii.
Auditul de eficacitate are un grad mai ridicat de complexitate, luând în considerare și aspectele legate de cultura organizațională, centrându-se pe calitate. Astfel, eficacitatea se raportează la calitatea muncii și la rezultatele obținute, în condițiile respectării regulilor organizației. Acest audit se mai numește și audit de performanță, referindu-se la calitatea demersurilor efectuate exprimate în rezultatele obținute.
Auditul de management (de conducere) presupune trei abordări. Prima dintre acestea se regăsește de obicei în practică, constând în prezentarea de către cel ce răspunde de un anumit sector a politicii care trebuie aplicată, auditorul asigurându-se de existența ei și de măsura în care este bine exprimată de persoana responsabilă. Auditorul examinează maniera în care această politică corespunde strategiei organizației. A doua abordare se referă la modul de punere în aplicare a politicilor, care trebuie cunoscute, însușite și puse în practică, auditorul realizând o apreciere a controlului intern. O altă manieră de concepere a conformității este reprezentată de cea dintre politică în sine și modul său de aplicare. A treia abordare presupune elaborarea strategiei, aceasta fiind un proces formalizat, care realizează o armonizare între recomandări și acceptarea de către conducere, aând ca rezultat o strategie clară și aplicată.
Auditul de strategie constituie confruntare între politicile și strategiile adoptate de către organizație și mediul extern al acesteia, cu scopul verificării existenței unei coerențe generale. Auditorul semnalează situațiile lipsite de coerență conducerii, care este cea care decide modificările necesare.
2.5. Cadrul legal al auditului intern
În țara noastră, există Asociația Auditorilor Interni din România, care este afiliată Institutului Auditorilor Interni, care este o organizație de nivel internațional care reglementează activitatea de audit.
Activitatea de audit este practicată în țara noastră în acord cu Normele emise de către Camera Auditorilor Financiari, care includ o serie de reguli de natură organizatorică, executivă, de implementare, precum și Codul etic al profesiei de auditor intern.
Cadrul legislativ din țara noastră referitor la audit este constituit din Legea nr. 672/2002 și O.G. nr. 37/2004, referitoare la realizarea auditului intern în instituțiile publice, precum și Legea nr. 33/2002 și O.U.G. nr. 75/1999, referitoare la derularea activității de audit intern în cadrul organismelor private.
Profesia de auditor intern este înregistratp în COR cu codul 241125, în cazul celor din domeniul privat, și codul 241961, în cazul celor din domeniul public, pentru ambele categorii fiind necesare studii superioare în scopul exercitării profesiei de auditor. Ocupația de auditor este reglementată prin Ordinul 1364/4201/2009 emis de MMFPS/INS.
2.6. Standarde de audit intern
Standardele referitoare la practica profesională pentru realizarea auditului intern au fost elaborate și introduse pentru a limita influențele produse de o serie de factori subiectivi și obiectivi, precum mediul cultural, legislația, factorii politici, trăsăturile de personalitate ale evaluatorilor, pregătirea diferită a acestora, diferențele de experiență etc.
Aceste standarde sunt recomandate tuturor auditorilor interni, neepinzân de mediul de desfășurare a activității lor, ei realizânu-și propriile standarde de audit în funcție de acestea. Aplicarea standardelor în practica curentă are rolul de a stabili principiile esențiale care trebuie urmate în realizarea auditului, funcționân ca un cadru de referință pentru ddesfășurarea unor activități variate de auit intern, care să contribuie la ridicarea valorii entității în care lucrează. Prin aceste standarde, sunt definite criteriile de apreciere ale performanței activității de audit, cu scopul ameliorării funcționării și operațiunilor desfășurate de organizație.
Standardele de audit intern cuprind Codul etic al auditorului intern, Standardele de calificare din seria 1000, Standardele de realizare din seria 2000 și Standardele de aplicare practică, seriile AP 1000 și AP 2000.
Codul deontologic al auditorului intern a fost elaborat cu scopul dezvoltării conduitei etice a auditorilor interni și include două aspecte principale, respectiv principii de bază adecvate profesiei și practicării meseriei de auditor intern și norme de conduită pentru cei care practică această meserie.
Codul deontologic constituir un cadru specific privind principiile și valorile care este necesar să fie urmate de către auditorii interni în activitatea profesională., acestea fiind obiectivitatea, independența, integritatea, confidențialitatea și competența. Aceste principii se bazează pe o serie de reguli de conduită, respectiv: ”realizarea cu corectituine a misiunilor de audit; respectarea legea; neimplicarea în activități ilegale; respectarea eticii; imparțialitatea; neacceptarea niciunui lucru care poate afecta sau influența hotărârile luate; sublinierea aspectelor semnificative; protecția informațiilor; necăutarea de beneficii personale; realizarea doar a posibilului; ameliorarea continuă a competențelor; respectarea standardelor meseriei”.
Standardele de calificare privesc trăsăturile structurilor de audit, precum și persoanele care participă la auditul intern. Standardele de calificare sunt formate din patru standarde centrale:
1000 – referitoare la competențele, responsabilitățile avute și misiunile care trebuie îndeplinite;
1100 – se referă la obiectivitatea și independența care trebuie avute în cazul desfășurării misiunilor de audit;
1200 – privesc competența profesională și conștiința pe care trebuie să o aibă auditorul în desfășurarea activității sale;
1300 – se referă la programul prin care este asigurată și ameliorată calitatea.
Acestea sunt divizate la rândul lor în substandarde, care se numesc standarde de implementare practică.
Standardul 1000 – Misiuni, competențe și responsabilități – se referă la faptul că este necesar ca aceste aspecte ale auditului intern să fie stabilite și descrise oficial în cadrul unui regulament și să fie aprobate de conducerea entității. Standardul 1000.A1 arată că tipul misiunilor de asigurare realizate pentru organizație trebuie definite în cadrul Regulamentului de funcționare a serviciului de audit intern. Prin intermediul standardului 1000.C1, se subliniază necesitatea definirii tipului de consultanță în cadrul Regulamentului de funcționare al serviciului de audit intern.
Standardul 1100 se referă la obiectivitate și independență și precizează necesitatea independenței în realizarea misiunilor de audit intern, fiind obligatorie obiectivitatea auditorilor. Standardul 1110 privește necesitatea existenței unui ”statut independent în cadrul organizației, raportarea trebuind să se facă către un superior care să respecte și să permită desfășurarea adecvată a auditului”. Standardul 1110.A1 se concentrează pe ”aspectul neimplicării altor factori de influență în activitatea de audit, în ceea ce privește stabilirea aplicabilității sale, desfășurarea sa și raportarea rezultatelor obținute”.
Standardul 1120 se referă la obiectivitatea individuală, arătând că este necesară imparțialitatea auditorilor interni și neacceptarea de către aceștia a influențelor, cu scopul evitării apariției conflictelor de interese. Standardul 1130 se referă la prejudicierea obiectivității și/sau independenței și specifică faptul că, în condițiile afectării independenței sau obiectivității auditorilor interni, este necesară comunicarea acestui aspect celor interesați, precum și detaliile aspectelor care produc această problemă. Standardul 1130.A1 arată că este preferabil ca auditorii interni să evite examinarea unor operațiuni de care s-au ocupat anterior.
Standardul 1130.A2 se referă la necesitatea supervizării de către o persoană exterioară departamentului. Standardul 1130.C1 arată că auditorii interni pot oferi consultanță privind operațiunile de care s-au ocupat anterior. Standardul 1130.C2 arată că auitorii trebuie să semnaleze situațiile ce pot afecta misiunea lor.
Standardul 1200 se referă la conștiința și competența profesională a auditorului și privește îndeplinirea misiunilor conștiincios și competent. Standardul 1210 privește competența pe care trebuie s-o aibă auditorii interni în mod obligatoriu. Standardul 1220 implică faptul că auditorii trebuie să dispună de conștiinciozitate profesională ridicată în activitatea pe care o desfășoară. Standardul 1230 se referă la pregătirea profesională continuă necesară auditorilor interni.
Standardul 1300 se referă la programul prin care este ameliorată și asigurarată calitatea, fiind necesar ca acesta să cuprindă toate elementele legate de auditul intern și să controleze permanent eficienta acestei activități. Standardul 1310 se referă la evaluările programului de controlul calității, care pot fi interne (1311) sau externe (1312).
Standardul 1320 privește rapoartele privind programul de calitate, acestea trebuind comunicate conducerii. Standardul 1330 se referă la necesitatea folosirii specificației „Efectuat în conformitate cu Standardele”. Standardul 1340 conține aspecte legate de prezentarea neconformității, care trebuie adusă la cunoștința conducerii.
Standardele de funcționare mai sunt denumite și standarde de realizare și privesc misiunile de audit intern în sine și stabilesc criteriile calitative de măsurare a lor. Ele sunt alcătuite din 7 standarde principale, respectiv: ”Standardul 2000 – Gestionarea auditului intern; Standardul 2100 – Natura activităților; Standardul 2200 – Planificarea misiunii; Standardul 2300 – Realizarea misiunii; Standardul 2400 – Comunicarea rezultatelor; Standardul 2500 – Supravegherea acțiunilor de evoluție; Standardul 2600 – Acceptarea riscurilor de către direcția generală”.
Standardul 2000 se referă la modul de manageriere a derulării auditului intern, aceasta trebuind realizată în mod eficient de către cel care conduce auditul, cu scopul adăugării de valoare organizației. Standardul 2010 precizează faptul că planificarea se realizează anual, pe baza riscurilor avute în vedere.
Standardul 2020 se axează pe comunicarea și aprobarea planurilor de derulare a auditului intern și a resurselor de care este nevoie către conducerea organizației. Standardul 2030 se referă la gestionarea resurselor, realizată de către cel care conduce misiunea de audit. Standardul 2040 se referă la politicile și procedurile care ghidează auditul intern. Standarddul 2050 privește coordonarea cu celelalte servicii pentru realizarea obiectivelor auditului. Standardul 2060 se referă la rapoartele transmise cnonducerii organizației, activitate care trebuie realizată periodic.
Standardele 2100 se referă la natura misiunii de audit intern. Standardul 2110 se referă la managementul riscurilor, care trebuie identificate și controlate. Standardul 2120 se referă la ”îmbunătățirea controlului referitor la managementul organizației și operațiunile desfășurate de către acesta”. Standardul 2130 se referă la ”guvernanță, auditul intern având rolul de a evalua și propune recomandări corespunzătoare pentru ameliorarea guvernanței”.
Standardul 2200 vorbește depre maniera de planificare a misiunii de audit. Standardul 2201 privește realizarea de considerații privind planificarea, respectiv stabilirea obiectivelor, identificarea riscurilor importante și îmbunătățirea sistemelor de gestiune și control al riscurilor. Prin intermediul standardului 2210, se definește modul de stabilire a finalităților misiunii de audit. Standardul 2220 face referire la zona la care se aplică auditul, iar standardul 2230 la resursele necesare în cadrul acestuia. Standardul 2240 se concentrează pe programul de lucru al activității de audit.
Standardul 2300 se referă la realizarea misiunii de audit, auditorul având rolul de identificare, analiză și evaluare a tuturor aspectelor de care este nevoie pentru realizarea scopurilor auditului. Standardul 2310 se referă la iIdentificarea informațiilor. Standdardul 2320 se referă la analizele și evaluările necesare. Standardul 2330 se referă la ddocumentarea informațiilor. Standardul 2340 se referă la supervizarea misiunii de audit.
Standardul 2400 definește aspectele legate de comunicarea rezultatelor obținute în urma auditului. Standardul 2410 se referă la criteriile privind comunicarea. Standardul 2420 se referă la calitatea comunicării. Standardul 2421 face referință la ”erorile, precum și la omisiunile care pot să apară în cadrul comunicării rezultatelor”. Standardul 2430 se concentrează pe ”aspectele privind comunicarea neconformității cu Standardele”. Standardul 2440 se referă la ”diseminarea rezultatelor”.
Standardul 2500 privește monitorizarea evoluției misiunii de audit. Standardul 2600 se referă la rezolvarea aspectelor referitoare la acceptarea riscurilor de către managementul organizației.
Standardele de implementatre practică se referă la modul de punere în aplicare a standardelor privind calificarea și realizarea pentru anumite misiuni de audit cum sunt: auditul de regularitate; auditul de sistem; evaluarea anumitor funcții din organizație etc.
În țara noastră, a fost creat un Manual de audit intern, în care sunt prezentate normele și regulile generale privind derularea auditului intern în cadrul instituțiilor publice, conform Legii nr. 672/2002. Conform acestui manual, instituțiile publice și-au creat norme proprii, caracteristice fiecărei organizații, pentru realizarea auditului intern.
2.7. Modalități de îmbunătățire a calității auditului intern
Conform Standardului 2000, care privește maniera de conducere a unei misiuni de audit intern, se specifică faptul că, prin intermediul conducerii executive a auditului intern este necesară direcționarea activității de o manieră eficientă cu scopul asigurării adăugării de valoare în organizația în care se desfășoară.
O problemă importantă referitoare la acest aspect o constituie ansamblul de factori care pot influența calitatea valorii care a fost adăugată prin intermediul activității de audit intern. Roth consideră că există patru factori principali cu impact semnificativ asupra valorii adăugate prin misiunile de audit intern, respectiv: ”cunoașterea adecvată și aprofundată a organizației unde se desfășoară auditul intern, din punct de vedere al culturii organizaționale, al principalilor actori care participă în cadrul activității, aspectele legate de piață și mediul concurențial în care organizația evoluează; capacitatea și curajul de inovare de o manieră superioară celei așteptate; cunoașterea superioară a metodelor și tehnicilor de audit intern, precum și a celor referitoare la obținera unei valori adăugate; creativitatea exprimată în cadrul adecvării inovațiilor avute în vedere la cerințele și condițiile existente în cadrul organizației, cu scopul obținerii unor rezultate pozitive, superioare așteptărilor celor interesați”.
Roth a desfășurat o cercetare prin care a realizat profilul unui serviciu de audit intern, care să ofere cu adevărat valoare adăugată, cu scopul de a pune la dispoziția auditorilor interni preocupați de acest aspect o serie de idei care să poată fi puse în practică de către aceștia în cadrul activității pe care o desfășoară. El a identificat o serie de trăsături ideale pe care ar trebui să le aibă un serviciu de ”audit intern orientat spre obținerea unei valori adăugate propriu-zise”.
Este necesară dezvoltarea continuă a experienței personalului implicat în realizarea auditului intern, având în vedere nevoia din ce în ce mai crescută a organizațiilor pentru a obține o valoare adăugată concretă și măsurabilă, ca urmare a realizării auditului intern, comparativ cu cea care poate fi oferită de cei aflați abia la început în cadrul acestei profesii. Auditorii cu experiență în domeniu, care dispun de motivația necesară și de competență profesională au nevoie în permanență de un mediu provocator de lucru, motiv pentru care este necesar să se încurajeze corespunzător inițiativa și creativitatea acestora, cu scopul stimulării lor să contribuie la crearea de valoare adăugată în cadrul organizației în care își desfășoară activitatea.
Este necesar să se realizeze o aliniere, ceea ce presupune ca serviciile de audit intern de dimensiuni crescute, în cadrul cărora funcționează doi sau mai mulți șefi de audit, să-și alinieze modul de organizarea la cel al organizației.
Riscurile privind calitatea trebuie evaluate într-un timp cât mai scurt, ținând cont că auditorii trebuie să revizuiască planului de activitate al conducerii, precum și reuniuni la care să participe toți managerii executiv, acestea trebuind să fie, în general, trimestriale, cu scopul informării în privința strategiilor organizației și schimbărilor care pot avea un impact asupra profilul de risc al acesteia.
Serviciile de audit pot fi abordate de o manieră matriceală, constând în faptul că serviciile de audit care oferă efectiv valoare adăugată au depășit stadiul de realizare doar a unei evaluări, trecând mai departe spre realizarea asigurării și consultanței, punând la dispoziție servicii de audit variate.
Walz (1997) a identificat, la rândul său, o serie de factori importanți în oferirea de valoare adăugată, respectiv: realizarea de eforturi cu scopul creșterii valorii de piață a entității respective; scăderea costurilor care țin de desfășurarea auditului intern în sine, orice scădere a costurilor reprezentând un factor important pentru obținerea de plus valoare; ameliorarea productivității muncii și oferirea unor servicii identice implicând un număr mai scăzut de resurse și costuri mai joase; utilizarea unor tehnici de audit superioare ca eficacitate, prin adoptarea celor mai noi existente, cu scopul creșterii valorii adăugate; utilizarea de strategii superioare de audit, refăcându-se planul de audit în vederea dobândirii unei eficiențe crescute, atunci când este nevoie și când există posibilitatea obținerii unei acoperiri superioare a domeniilor care trebuie auditate cu costuri mai scăzute; implicare continuă în ameliorarea competențelor profesionale și a expertizei.
Acești factori depind de o serie de aspecte, respectiv: ”calitatea personalului implicat în auditul intern, motivarea și recompensarea acestuia, competența și profesionalismul de care se dă dovadă, formarea continuă și introducerea de inovații în cadrul activității, acestea determinând o productivitate superioară, înlăturarea proiectelor care nu sunt necesare și care nu mai sunt de actualitate datorită modificărilor survenite în cadrul mediului de afaceri, oferirea de recomandări pentru ameliorarea aspectelor auditate, cu scopul adăugării de valoare”.
Un aspect foarte important pentru atingerea obiectivului de plus valoare este reprezentat de definirea criteriilor prin care este evaluată calitatea unei recomandări în domeniul adăugării de valoare, ceea ce reprezintă adesea un aspect dificil.
Adăugarea de valoare cu ajutorul auditului intern este un aspect care câștigă tot mai mult teren, fiind necesar să se identifice factorii responsabili pentru aceasta și respectarea cerințelor lor. În curând, adăugarea de valoare va constitui un criteriu de bază pentru justificarea acestei activități în cadrul unei organizații, tinzând să se transforme tot mai mult în obiectivul primar al meseriei de auditor intern. Auditul intern trebuie să treacă de la stadiul de consumator de resurse la cel de producător de valoare.
În cadrul procesului de adăugare de valoare, un aspect de maximă importanță este constituit de transmiterea rezultatelor obșinute conducerii cu ajutorul raportului de audit intern, în care se exprimă activitatea desfășurată de auditorii interni, ceea ce implică necesitatea îndeplinirii anumitor condiții de calitate de către acest raport. Raportul de audit nu presupune o formă standardizată, aceasta putând fi diferită în funcție de organizație sau de misiunea de audit desfășurată, conținând, totuși, o serie de aspecte comune.
De asemenea, raportul de audit trebuie să prezinte un ansamblu calități indispensabile realizării de valoare adăugată, acestea fiind următoarele: să se caracterizeze prin claritate și precizie și să nu presupună neclarități sau confuzii; nu trebuie elaborat de o manieră ofensivă; constatările făcute trebuie explicitate de o manieră concisă și corectă; fiecare constatare trebuie însoțită de o serie de recomandări; trebuie evidențiate clar riscurile și deficiențele constatate, cu scopul identificării lor facile de către membrii conducerii organizației și ai comitetului de audit, care pot interveni rapid în acest fel; folosirea unei maniere de exprimare SMART, ceea ce contribuie esențial la obținerea unei calități superioare în ceea ce privește adăugarea de valoare: Specific (specific), Measurable (măsurabil), Action-oriented (posibil de atins), Risk/realistic (realist), Timed (definit în timp); auditorul trebuie să fie precis și specific, fără a lăsa prea multe posibilități de interpretare celor care utilizează raportul de audit.
Deși conceptul de valoare adăugate are o multiptudine de abordări, există o serie de reguli care este necesar să ghideze toți auditorii interni cu scopul de a contribui la dezvoltarea organizației: aceștia trebuie să conștientizeze responsabilitatea deținută referitor la adăugarea de valoare organizației auditate; auditorul are îndatorirea de a expune conducerii și comitetului de audit maniera de funcționare a activității de audit intern, realizând un instructaj al conducerii organizației prin intermediul desfășurării de sesiuni referitor la autoevaluările în ceea ce privește controalele efectuate.
Auditul intern aparține domeniului de control al instituției, dar, la rândul său, și acesta trebuie să constituie obiectul unui control, cu scopul analizei existenței unei corespondențe adecvate între performanțele activității de audit și obiectivele avute în vedere. Standardele internaționale de audit intern precizează necesitatea ca persoana care conduce misiunea de audit intern să stabilească și să mențină un plan de ameliorare și asigurare a calității, în care să se includă ansamblul aspectelor privind activitatea de audit și să controleze continuu eficiența acestuia din urmă. Este necesară urmărirea auditului intern de către programul de calitate sub următoarele aspecte: trebuie să contribuie alături de auditul intern la dezvoltarea valorii adăugate și la ameliorarea operațiunilor implicate; este necesar să contribuie la realizarea conformității cu standardele auditului.
De asemenea, prin Standardul 1310, se specifică faptul că auditul intern trebuie realizat astfel încât programul de control al calității să poată fi urmărit și evaluat, evaluările folosite trebuind să fie atât interne, cât și externe.
Principala metodă de evaluare a performanței auditului intern este cea de analiză structurată din punct de vedere cantitativ și calitativ.
Dintre metodele cantitative de cuantificare a performanței activității de auditul intern se numără: stabilirea nivelului de îndeplinire a planului de audit intern; stabilirea intervalului necesar elaborării raportului de audit final; urmărirea intervalului de timp necesar pentru soluționarea problemelor constatate prin activitatea de audit; evaluarea calificării personalului; stabilirea raportului existent între durata misiunii de audit intern în sine și durata alocată activităților de ordin administrativ.
În ceea ce privește metodele calitative folosite în scopul evaluării performanțelor activității de audit intern, acestea sunt: realizarea de cercetări, prin intermediul interviurilor sau chestionarelor, după încheierea auditului intern, în cadrul cărora să fie chestionați cei din conducerea organizației; desfășurarea unor cercetări, prin interviuri sau chestionare, după încheierea auditului intern, unde să fie chestionați cei care au fost auditați.
Metodele de tip Balanced Scorecard reprezintă metode care pot fi utilizate în evaluarea activității de audit intern, acestea cuprinzând aspecte calitative și cantitative, aceste metode fiind din ce în ce mai mult utilizate, acest lucru fiind surprins în literatura de specialitate, dar și în activitatea practică a numeroase corporații multinaționale.
Deoarece acest tip de metode și-au dovedit utilitatea în evaluarea activității de audit intern la nivel global și datorită adaptabilității acestor instrumente la caracteristicile oricărei organizații, ar trebui să fie implementate din ce în ce mai mult și în România, atât în practica de audit intern generală, cât și în cea aplicată agenților economici.
3. Studiu de caz și rezultate
Activitatea de audit intern la Banca Transilvania
3.1. Prezentarea instituției
Banca Transilvania a fost înființată în Cluj-Napoca, în 1994, cu scopul creării unui brand local în domeniul financiar, consolidându-și initial poziția la nivelul orașului în care a fost înființată, apoi la nivel regional și national.
Activitatea inițială a băncii a fost orientate spre sectorul IMM, extinzându-și apoi activitatea spre segmental de retail, ca urmare a solicitărilor pieței. Banca Transilvania a fost prima instituție de credit cotată la Bursa de Valori București, în anul 1997.
Totodată, Banca Transilvania este instituția de credit de dimensiunile cele mai mari care are un capital majoritar românesc. Un acționar important este reprezentat de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, cu 15% din capitalul social.
Începând din 2002, Banca Transilvania și-a adaptat sistemul de management la cerințele internțtionale, când a avut loc un început de rebranding care a avut ca principal rezultat o deschidere și flexibilitate mai mari ale băncii.
Rebranding-ul propriu-zis a avut loc în 2003, constând în schimbarea identității ca și corporație, schimbându-și misiunea, logo-ul și introducând o standardizare a unităților băncii.
La ora actuală, Banca Transilvania reprezintă una din principașlele instituții financiar – bancare din țara noastră, fiinf, totodată și una dintre companiile cele mai atractive dintre cele listate la Bursa de Valori București. Banca se concentrează pe îmbunătățirea continua a serviciilor și a performanțelor angajaților săi, cu scopul diferențierii de concurență, participând activ la acțiunile pieței și deținând o recunoaștere la nivel național.
Banca Transilvania aparține Grupului Financiar BANCA TRANSILVANIA, care se ocupă cu oferta de servicii integrate, constând în servicii de banking, gestiune a investițiilor, leasing, finanțare, tranzacții de diverse tipuri, factoring, pensii private. Companiile care fac parte din acest grup sunt: BT Asset Management S.A.I. S.A., BT Direct, BT Leasing, BT Medical Leasing, BT Securities, BT Finop Leasing IFN SA și Compania de Factoring. Banca Transilvania este susținută continuu de către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), aceasta fiind un acționar important în cadrul băncii, așa cum am arătat anterior. În cadrul structurii acționariatului esxistă și alți acționari importanți dintre care menționăm Bank of Cyprus și IFC, aceasta din urmă fiind o divizie a Băncii Mondiale.
Principalele linii de afaceri ale Băncii Transilvania sunt cele de retail, IMM, corporate și Divizia pentru Medici, pentru care și-a constituit echipe specializate, creându-și, totodată un portofoliu complex de produse și servicii, în scopul dezvoltării acestor linii directoare. Numărul de clienți active ai Băncii Transilvania este în prezent de circa 1,5 milioane.
Banca Transilvania deține mai mult de 500 de agenții și sucursale, poziționate în majoritatea centrelor economice din toată țara. De asemenea, banca dispune de un sistem informațional foarte eficient și centralizat, prin intermediul căruia clienții își pot accesa conturile de oriunde din țară.
Banca Transilvania are mai mult de 5.000 de angajați, o cultură organizațională solidă și valori bine structurate, orientate spre calitate și satisfacerea clienților.
Oferta Băncii Transilvania cuprinde mai multe tipuri de credite pentru persoane fizice, cu dobânzi atractive și flexibile, atrăgând în acest domeniu din ce în ce mai mulți clienți.
Principalele credite adresate persoanelor fizice cuprind: Practic BT, credit de nevoi personale, caracterizat prin cea mai mare accesibilitate, credite promoționale în lei, creditul Prima Casă, credite impbiliare, credite ipotecare și diverse tipuri de credite de nevoi personale.
Banca Transilvania pune la dispoziția clienților și soluții de finanțare, destinate susținerii agenților economici care caută susținere financiară rapidă, oferă finanțări pentru capital de lucru, realizează acoperirea plăților pe termen scurt, oferă finanțări pentru începerea de afaceri noi și pentru investiii sub 100.000 Euro, oferă credite pentru agenții economici din mediul rural, precum și diverse tipuri de credite rapide, printre care se numără: creditul rapid fără garanții materiale, creditul gata garantat. Banca oferă posibilitatea obținerii de scrisori de garanție bancară, destinate licitațiilor, precum și scrisori de retur avans și de bună execuție. Banca Transilvania oferă credite rapide pentru realizarea de investiții fără garanții suplimentare, proprietăți imobiliare pe firmă, credite destinate firmelor aflate la început, cum sunt creditul Start UP si Start UP plus. De asemenea, banca pune la dispoziție credite rapide din surse BERD, destinate capitalului de lucrum cum este cazul creditului Start UP, sau investițiilor, cum este cazul creditului 1 oră pentru investiții fără garanții suplimentare și creditului Start UP Plus.
3.2. Auditul intern al activității de creditare în cadrul Băncii Transilvania
3.2.1. Activitatea de creditare
Principalele riscuri cu care are de a face Banca Transilvania în cadrul activității de creditare sunt următoarele:
riscul de contrapartidă, incluzând riscul de client și riscul de țară;
riscul pieței financiar-bancare, curpinzând riscul valutar, al ratei dobânzii, al neprimirii dividendelor în cazul plasamentelor de capital în acțiuni;
riscul de lichiditate este alcătuit din: riscul de nerambursare la scadență a creditelor, riscul de neachitare a dobânzilor și comisioanelor și riscul de refinanțare;
riscul comportamental este alcătuit din riscul administrativ, riscul de fraudă și riscul educațional, acestea fiind referitoare la angajații băncii;
riscul operational este alcătuit din riscul aferent suportului informatic folosit și riscul sistemului de telecomunicație.
În angajarea resurselor destinate creditării, riscurile majore sunt:
riscul insolvabilității, care se manifestă ca urmare a neîndeplinirii contractului de credit de către client;
riscul lipsei de lichidități, care apare în situația când banca nu poate asigura în orice clipă efectuarea plăților cerute de creditorii săi;
riscul ratei dobânzii. Ca o consecință a creșterii ratei dobânzilor pasive pe piață, scad profiturile obținute de bancă, din cauza costului mai mare corespunzător obținerii resurselor de finanțare. În condițiile în care aceste costuri cresc într-un ritm mai rapid comparative cu câștigul obținut din active (credite), sunt înregistrate câștiguri negative, scade valorea netă, banca aflându-se în pericol de insolvabilitate.
3.2.2. Realizarea misiunii de audit intern a activitatii de creditare
În cadrul Băncii Transilvania, activitatea de audit intern a activității de creditare presupune, parcurgerea a cel puțin următoarelor etape:
Etapa I Pregătirea misiunii de audit
Stabilirea programului de audit intern
Identificarea și analiza riscurilor de creditare
Etapa II Intervenția pe teren
Sedința de deschidere
Colectarea probelor de audit intern a activității de creditare – întocmirea foilor de lucru
Constatarea și raportarea deficiențelor
Revizuirea foilor de lucru
Etapa III Raportul de audit intern
Elaborarea proiectului de raport
Comunicarea proiectului de raport
Elaborarea raportului final
Difuzarea raportului de audit intern
Supervizarea misiunii de audit
3.2.3. Stabilirea programului de audit intern al activității de creditare al Băncii Transilvania în cadrul Etapei I Pregătirea misiunii de audit pentru perioada 2017-2018
Prezentarea temei auditului:
1. Auditul intern al activității de creditare a BT
2. Atragerea de depozite și alte fonduri rambursabile în cadrul BT
3. Operațiuni de încasări și plăți prin casă și prin virament
4. Auditul intern al Serviciului conturi clienți.
5. Auditul intern al activității informatice, protecția bazei de date.
6. Evaluarea modului de aplicare și a eficienței procedurilor de administrare a riscurilor.
7. Auditul intern al activității financiar-contabilitate.
Obiectivele misiunii de audit desfășurate au fost următoarele:
1. Controlul manierei de punere în practică a recomandărilor elaborate în urma ultimei misiuni de audit efectuate.
2. Analiza strategiei băncii referitoare la activitatea de creditare.
3. Politicile băncii și procedurile utilizate în direcția prevenirii riscurilor de credit.
4. Structurarea activității, responsabilități și activității realizate.
5. Evaluarea măsurii în care sunt respectate regulile de creditare (analiză, avizare, acordare, urmărire) în cadrul agențiilor și sucursalelor. Sunt analizate metodele de control intern și de urmărire a riscului în agenții, sucursale și departamente.
6. Evaluarea, urmărirea și gestionarea riscului de creditare.
7. Evaluarea din punct de vedere al performanței portofoliului de credite.
8. Analiza sistemului de raportare referitoare la activitatea de creditare și controlul riscului de credit.
9. Evaluarea activității desfășurate de Comitetul de Credite.
Desfășurarea misiunii de audit a avut loc în intervalul Octombrie 2017-Aprilie 2018.
Metodologie
Acțiunile desfășurate au fost următoarele:
– documentarea în ceea ce privește legislația în vigoare, normele Băncii Naționale și practica în domeniu;
– folosirea chestionarelor și interviurilor cu scopul recoltării de informații pentru activitatea de auditul;
– controlul și verificarea documentației realizate în cadrul departamentului de credite;
– controlul dosarelor de credit;
– studiul rapoartelor realizate de către departamentul de credite;
– controale în sistem.
Documente cercetate pe parcursul misiunii:
– Strategia și politicile băncii referitoare activitatea de creditare;
– Proceduri interne;
– Norme BNR;
– Dosare de credit;
– Rapoarte interne;
– Raportări către BNR;
– Organigrama;
– Fișa posturilor.
PROGRAMUL INTERVENȚIEI LA FAȚA LOCULUI
Denumirea misiunii de audit intern: Auditul activității de credit
PROGRAMUL MISIUNII DE AUDIT INTERN
Denumirea misiunii de audit : Auditul activității de credit
3.2.4. Analiza riscurilor de creditare în cadrul Băncii Transilvania pentru persoanele juridice – aspecte ce trebuie verificate cu ocazia efectuării auditului intern
1. Analiza economico-financiară a dosarelor de credit, documentele necesare analizei creditului și întocmirea referatelor pentru aprobarea creditelor
a)Verificarea cererii de credit
b)Verificarea clientului în black list
c)Verificarea concordanței datelor prezentate de către client cu cele de pe site-urile specializate (Info Companii, MF, etc)
d)Verificarea certificatului constatator ORC (excepție firmele înființate sub 30 de zile)
e)Verificarea situațiilor financiare
f)Verificarea documentelor privind garanțiile propuse (acte de proprietate și cele privind regimul juridic ale activelor propuse în garanție, verificarea existenței în extrasul CF a sarcinilor în favoarea altor bănci doar în cazul preluării creditelor de la alte bănci (refinanțări))
g)Aprobarea organelor statutare (excepție în cazurile în care contractul de credit/ garanție este semnat de către toți asociații)
h)Verificarea acordului de consultare CRB (inclusiv pentru toate firmele din grup – excepție clienții care sunt debitori raportați de către BT la CRB)
i)Verificare raport consultare CRB (inclusiv pentru firmele din grup) pentru ultima lună raportată față de data analizei/ acordării, în format BNR
j)Verificarea acordului de consultare BUC
k)Verificarea raportului BUC
l)Verificarea existenței consultării CIP
m)Verificarea declarației privind apartenența la grup
n)Verificarea existenței și a perioadei de valabilitate pentru avize, licențe necesare activității, autorizății
o)Verificarea opiniei legale
p)Verificarea referatului de credit
q)Verificarea minutei CCR/Comunicării la nivelul de competență stabilit
r)Verificarea existenței raportului de vizită la client
s)Alte situații necesare analizei
2.Modul de întocmire a contractelor de credit, actelor adiționale, contractelor de garanție. Gestionarea documentelor
a)Verificarea contractului de credit/actelor adiționale
b)Verificarea contractelor de garanție (ipotecă / garanție mobiliară)
c)Verificarea graficului de rambursare
3.Acordarea creditului – înregistrări în sistem
a)Verificarea încasării comisioanelor
b)Verificarea înregistrării garanțiilor în conturi extrabilanțiere
c)Verificarea înregistrării angajamentelor în conturi extrabilanțiere
d)Verificarea tragerilor din credit
4.Verificarea existenței, constituirii și integrității garanțiilor. Evaluări
a)Verificarea rapoartelor de evaluare
b)Verificarea biletelor la ordin
c)Verificarea publicității aferente contractelor de ipotecă / GRM
d)Verificarea existenței în original a cărților de identitate pentru autovehiculele gajate
e)Verificarea notificării debitorilor cedați
f)Verificarea integrității garanțiilor
5.Urmărirea respectării de către împrumutat a condițiilor stabilite la acordarea creditului (credite verificate conform sondaj credite curente)
a)Verificarea respectării condițiilor anterioare acordării creditului stabilite de CCRC/CM
b)Verificarea respectării condițiilor ulterioare acordării creditului stabilite de CCRC / CM
c)Verificarea respectării condițiilor stabilite la acordarea creditului prin contractul de credit/HCCRS
6. Asigurarea garanțiilor
a)Verificarea asigurării garanțiilor
7. Utilizarea creditelor/Documente justificative
a)Verificarea cererii de utilizare
b)Verificarea documentelor justificative și a respectării destinației creditului
8.Monitorizarea creditelor
a)Verificarea existenței situațiilor financiare, ulterior acordării creditului, semnate și ștampilate de către client
b)Verificarea reviziilor periodice (se calculează de la data acordării creditului sau a ultimei revizii/analize)
c)Verificarea rapoartelor periodice de inspecție a garanțiilor
d)Confruntarea situațiilor financiare prezentate de către client cu cele de pe site-urile specializate (Info Companii, MF etc) – la momentul auditului
e)Alte aspecte ale monitorizării
f)Verificarea monitorizării activelor care se depreciază (înrautățirea categoriei de performanță financiară Kperfin între două bilanțuri succesive cu două clase, dar nu mai mult de categoria de performanța C) sau a activelor problemă (înrautățirea categoriei de performanță financiară Kperfin între două bilanțuri succesive cu una sau mai multe clase astfel încât să ajungă în categoria de performanța D sau E): întocmirea fișei diagnostic 1 (la termen de 2 saptămâni pentru clienți corporate și 31 de zile pentru clienți IMM) și a Deciziei CCRS
9.Verificări suplimentare pentru creditele restructurate, restanțe și în litigiu
9.1.Credite restructurate
a)Verificarea cerererii clientului care să conțină un plan de măsuri viabil
b)Verificarea existenței consultării DAC în cazul reactivării dobânzii restante – din exercițiile financiare anterioare celui în care se solicită restructurarea (excepție)
c)Verificarea semnării de către client a formularelor Condiții Generale de Creditare actualizate
d)Verificarea depunerii de către client a Declarației sub semnătură privată privind nedepunerea cererii de insolvență
e)Verificarea consultării AEGRM
f)Verificarea constituirii garanțiilor suplimentare pentru restructurare, după caz (când prin reactivarea debitelor se depășește valoarea creditului inițial)
g)Alte observații privind restructurarea (achitarea penalităților anterior restructurării, neprocesarea de modificări de dobândă)
h)Verificarea monitorizării clienților restructurați (care înregistrează un serviciu al datoriei mai mare de 30 de zile la creditele restructurate și la 6 luni de la data operării restructurării) – completarea Fișei Diagnostic 3 din BT Collect și Deciziei CCRS
9.2.Credite restante
9.2.1.Credite corporate si DpM
a)Verificarea completării (BT Collect)/existenței Fișei Diagnostic 1 la SD 16-26 zile
b)Verificarea existenței somației scrise pentru clienții care au o întârziere între 26 – 30 de zile
c)Verificarea existenței minutei CCRS (SD 46-60 zile) cu privire la modul de recuperare al debitului (amiabil, restructurare, executare)
d)Verificarea completării (BT Collect)/existenței Fișei Diagnostic 2 la SD 60 zile
e)Verificarea existenței minutei CCRS (SD 90 zile) cu privire la modul de recuperare în continuare al debitului (recuperare în continuare pe cale amiabilă doar la recomandarea directorului de sucursală și în baza unui angajament ferm de plată): efectuarea unei restructurări, preluarea bunului în contul creanței, darea în plată, vânzarea bunurilor sub supravegherea băncii, începerea procedurilor de executare silită)
f)Alte observatii privind creditele restante
9.2.2.Credite IMM
a)Verificarea existenței scrisorii de colectare către debitor/garant/debitor cedat – SD 16-30 zile
b)Verificarea completării (BT Collect)/existenîei Fișei Diagnostic 1, în baza vizitării clientului, la SD 31-35 zile
c)Verificarea existența Notificare/somație către debitor/garant/debitor cedat – SD 36 – 45 zile
d)Verificarea existenței Deciziei CCRS cu privire la continuarea acțiunilor de recuperare – SD 36-45 de zile
e)Verificarea existenței Deciziei CCRS cu privire la continuarea acțiunilor de recuperare – SD 46-60 de zile
f)Verificarea completării (BT Collect)/existenței Fișei Diagnostic 2, în baza vizitării clientului, la SD 61-90 zile
g)Verificarea existenței Deciziei CCRS cu privire la continuarea acțiunilor de recuperare – SD 61-90 de zile
h)Alte observații privind creditele restante
9.3. Credite in litigiu
a)Verificarea existenței hotărârii CCRS de trecere în litigiu/executare a creditelor neperformante
b)Verificarea întocmirii de catre consilierul juridic a Fișei dosarului de credit
c)Verificarea demarării procedurilor de executare silită (cerere de executare silită, încuviințarea executării silite/dispoziție de executare)
d)Verificarea demersurilor aferente procedurii de executare silită (în funcție de tipul de credit și garanția atașată)
e)Verificarea introducerii debitorului în BlackList (inclusiv a reprezenanților legali sau a acționarilor semnificativi cu putere de decizie în administrarea companiei)
f)Alte observații privind executarea
10. Urmărirea respectării de către împrumutat a condițiilor stabilite la acordarea creditului (credite conform sondaj exclusiv pentru respectarea condițiilor)
a)Verificarea respectării condițiilor stabilite CCRC/CM
11.Respectarea Normelor BNR
11.1.Reglementările legale care instituie cerințe prudențiale în activitatea băncilor privind limitarea riscului de credit al acestora față de un singur grup de clienți
a)Verificarea constituirii grupurilor conform declarației de apartenență la grup, completată de către client
b)Verificarea constituirii grupurilor conform informațiilor din dosarul de credit (certificat ORC, client de semnături&deschidere de cont,etc)
11.2.Regulamentul BNR nr.3/2009 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit
a)Verificarea încadrării clientului pe categoria de performanță financiară
b)Verificarea serviciului datoriei
c)Verificarea existenței procedurilor judiciare împotriva clientului
d)Verificarea încadrării
e)Verificarea aplicării procentului la bază de calcul
Intervenția pe teren. Ședința de deschidere – Obiective specifice auditului intern a activității de creditare în cadrul Băncii Transilvania
Pentru auditul intern al activității de creditare au fost stabilite următoarele obiective:
auditarea condițiilor de creditare ce trebuie îndeplinite de clienți
auditarea cerințelor de prudențialitate de creditare;
auditarea monitorizări creditelor acordate;
auditarea activității de păstrare și arhivare a documentelor.
3.2.5. Întocmirea foilor de lucru pentru obiectivele stabilite cu ocazia efectuării auditului intern al activității de creditare la Agenția Lipscani
FOAIA DE LUCRU OBIECTIV 1
AUDITAREA CONDIȚIILOR DE CREDITARE CE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE CLIENȚI
FOAIA DE LUCRU OBIECTIV 2
AUDITAREA CERINȚELOR DE PRUDENȚIALITATE DE CREDITARE
FOAIA DE LUCRU OBIECTIV 3
AUDITAREA MONITORIZĂRI CREDITELOR ACORDATE
FOAIA DE LUCRU OBIECTIV 4
AUDITAREA ACTIVITĂȚII DE PĂSTRARE ȘI ARHIVARE A DOCUMENTELOR
3.2.6. Constatarea și raportarea deficiențelor în urma analizei dosarelor aferente creditelor acordate persoanelor juridice pe baza riscurilor identificate – Sinteză toate sucursalele
Referat de credit incomplet:
SC “J” SA, cont 01105477859, credit curent – c.c. 154/02.07.2014 – nu se precizează dacă creanțele de încasat mai vechi de 90 zile (=15,982,219 lei) se încadrează în termenele de plată stabilite; nu se precizează termenul de stingere al datoriilor restante bugetare (= 10,075,296 lei, 16% din cifra de afaceri la martie 2017).
SC „H” SRL, cont 04105470899, credit curent – c.c. 261/23.11.2006 – clienții și furnizorii nedefalcați pe vechimi; contul 473 "sume în curs de clarificare" = 82,901 lei neexplicat; se precizează că "rulajul clienților este influențat de soldul firmei din grup Vie Vin Vanju Mare SRL = 1,029,022 lei cu vechimi din 2008 – 2015" fără a se preciza termenul de stingere al acestor datorii.
Comision neîncasat/încasat parțial
SC „G” SRL, cont 01104482305, credit litigiu – a.a. 11/27.10.2016 la c.c. 70/06.04.2012 – nu s-a încasat comisionul pentru evaluarea 9479/07.10.2009.
SC „F” SRL, cont 01105A40885, credit litigiu – a.a. 4/14.04.2010 la c.c. 122/20.03.2008 – nu s-a încasat comisionul pentru raportul de evaluare simplificat 4611/13.04.2017.
SC „K” S.R.L., cont 0116S556951, credit restant – c.c. 317/11.06.2014 – comision de evaluare neîncasat.
Garanție înregistrată eronat în sistem
SC „A” SRL – IN INSOLVENȚĂ, cont 0116SE25961, credit litigiu – a.a. 1/08.05.2016 la c.c. 166/04.04.2014 – fidejusiunile administratorului și soției acestuia s-au înregistrat eronat în sistem, în contul X48 în loc de X49. Remediat în timpul auditului.
SC „P” SRL – ÎN INSOLVENȚĂ, cont 0116S470292, credit litigiu – c.c. 109/13.03.2014 – nu s-a radiat cesiunea asupra contului curent din contul X4801, ca urmare a actualizării acestei valori în urma restructurării. Remediat în timpul auditului.
SC „O” SRL, cont 0411Y489993, credit litigiu – a.a. 1/24.07.2016 la c.c. 511/21.09.2014 – fidejusiunea administratorului a fost înregistrată eronat în sistem, în contul X4800, in loc de X49. Remediat în timpul auditului.
SC „B” SRL ÎN INSOLVENȚĂ, cont 0111YM12686, credit litigiu – c.c. 341/25.07.2015 – imobilul ipotecat s-a înregistrat în sistem la valoarea din raportul de evaluare (324,900 lei) în loc de valoarea avizată de șeful Biroului Raportări din Centrală (207,875 lei); menționăm că minuta CCRS/23.07.2015 nu stipulează valoarea imobilului ipotecat. Remediat în timpul auditului.
CAB ME, cont 0413MH34634, credit curent – a.a. 01/11.02.2017 la c.c. 31/28.01.2008 – garanția reprezentată de imobil apartament cu 2 camere în Craiova a fost inregistrată eronat în sistem, în contul X45; Corect: X44. Remediat în timpul auditului.
Carte de identitate în original pentru autovehiculele gajate lipsă
SC „Y”SRL, cont 01105W55870, credit curent – c.c. 218/01.01.2017 – pentru autoturismul A8 gajat.
Verificarea respectării condițiilor ulterioare acordării creditului stabilite de CCRC / CM
Condiție nerespectată
SC „T” SA, cont 01105477859, credit curent – Aprobare CEM/01.07.2017 și CTPAC 3/06.09.2017 – Condiție: "pe perioada creditării firma va realiza un rulaj mediu lunar de 5.000.000 lei" Constatare: rulaj neîndeplinit la septembrie 2017 = 1,738,027 lei; octombrie 2010 = 1,992,004 lei; ianuarie 2018 = 3,313,007 lei; menționăm ca rulajul mediu lunar pentru perioada august-decembrie 2017 a fost de 8,839,980 lei.
SC „R” SRL ÎN INSOLVENȚĂ, cont 0116SE25961, credit litigiu – Aprobare SARC/04.05.2016 – Condiție: "monitorizare lunară a situației financiare (prin solicitarea de balanțe lunare) a clientului, cu prezentare în CCRS" Constatare: nu s-au realizat monitorizări lunare; menționăm ca în referatul de trecere în litigiu din 01.09.2016 se menționează ca clientul nu a pus la dispoziție balanțele lunare.
SC „E” SRL ÎN INSOLVENȚĂ, cont 0110LM12686, credit litigiu – Aprobare CEM/15.08.2014 – Condiție: "în maxim 40 de zile de la acordarea creditului se va face dovada alipirii parcelei de teren alăturate halei (n.a. – garanție aferentă creditului 2xcasa)" Constatare: nu s-a facut dovada alipirii parcelei.
SC „W” SRL ÎN INSOLVENȚĂ, cont 0110LM12686, credit litigiu – Aprobare CEM/15.08.2015 – Condiție: "reevaluarea imobilului în vederea acoperirii integrale a creditului 2xcasa" Constatare: nu s-a reevaluat imobilul.
SC ”Q” SA, cont 0110447822401, credit curent – Aprobare CCRC(2) 3/12.05.2017 – Condiție: "rulaj prin B.T. – minim 500.000 lei lunar" Constatare: rulajul nu a fost îndeplinit în octombrie 2017 (444,300 lei) și ianuarie 2018 (224,748 lei).
SC „A” SRL, cont 01104W55870, credit curent – Aprobare CTPAC/23.09.2017 – Condiție: "în termen de 15 zile de la prima tragere din linia de credit societatea va inchide conturile la Romexterra si BCR" Constatare: lipsa dovada închiderii conturilor.
SC „Y” SRL, cont 01104854485, credit restant – a.a. 05/05.05.2010 la c.c. 172/12.04.2013 – Condiție: "întrucât din conținutul certificatului constatator emis online în data de 02.04.2017 rezultă că Admnistrația Fin. Dolj a înscris la ORC un sechestru asupra parților sociale deținute de asociatul Pîrvu Bogdan , acesta va face dovada contestării la organele în drept a măsurii dispuse de organele financiare"; Constatare: până la momentul auditului, admnistratorul Pîrvu Bogdan nu a fost făcut dovada contestării măsurii dispuse de Admnistrația Financiară.
SC „B” SRL, cont 01104W55870, credit curent – Aprobare CTPAC/23.09.2017 – Condiție: "în termen de 90 zile de la acordarea liniei de credit, firma va face dovada întăbulării extinderilor și modificărilor efectuate la imobilul situat în Comuna Dobrotești, sat Dobrotești proprietatea Budulan George Cosmin, nr.cadastral 1031 si CF nr. 23 a loc.Dobrotești, cu informare către DMR și DCCC" Constatare: lipsa dovadă extinderilor la imobilul din Com Dobrotești.
Polița de asigurare expirată
SC „M” SRL, cont 01104488146, credit litigiu – a.a. 4/03.09.2016 la c.c. 466/25.09.2013 – polița de asigurare a apartamentului ipotecat a expirat în 08.11.2017.
SC „N” SRL, cont 01104477117, credit curent – a.a. 7/17.02.2018 la c.c. 38/18.02.2017 – polițele de asigurare a imobilelor apartament cu 4 camere Craiova Str. Maria Tanase nr. 16A, ap.1 și Craiova Cart. Brazda lui Novac Bl. T7 ap 5 au expirat în data de 17.02.2018.
Situații financiare diferite de cele prezentate pe info companii
SC „T” SRL, cont 0112R475640, credit curent – c.c. 75/26.03.2017 – profitul net la 31.12.2016 conform balanței de verificare atașate dosarului de credit: 50.502 lei, iar conform informațiilor prezentate pe Info Companii: 41.942 lei; profitul net la 31.12.2013 conform bilanțului atașat dosarului de credit a fost în valoare de 2342 lei, iar conform Info Companii: 48612 lei; Menționăm că BTfin la data analizei a fost întocmit raportat la balanța atașată dosarului de credit.
SC „I” SRL, cont 0111YA39979, credit litigiu – c.c. 358/02.07.2016 – cifra de afaceri la aprilie 2016, conform balanței depuse la dosar = 149,865 lei; cifra de afaceri la iunie 2016, conform info companii este inferioară celei din aprilie (= 145,696 lei); 31.12.2008: bilanț depus la dosar – cifra de afaceri = 430,561 lei; profit = 44,719 lei; info companii – cifra de afaceri = 334,447 lei; profit = 1,868 lei.
Neconcordanța între bilanțuri consecutive depuse la dosar
SC „A” SRL, cont 0112R180439, credit curent – a.a. 1/14.12.2016 la c.c. 102/28.07.2016 – conform contului de profit și pierdere la 30.06.2016, societatea înregistrează o cifra de afaceri de 1.774.673 lei, iar conform contului de profit și pierdere la 30.06.2017, cifra de afaceri la iunie 2016 a fost de 1.780.352 lei; conform declarației contabilului societății, in CPP la iunie 2016 au fost introduse date eronate.
SC „G” SA, cont 01129126017, credit curent – c.c. 58/27.04.2017 – coloana la 31.12.2014 de pe formularul 10 (bilanț) la decembrie 2014 difera de coloana la 01.01.2015 de pe formularul 10 (bilant) la decembrie 2015 la pozițiile 5, 6, 10, 11, 17, 18, 19, 25, 30, 35.
SC „J” SA, cont 01129126017, credit curent – c.c. 58/27.04.2017 – coloana la 31.12.2013 de pe formularul 10 (bilant) la decembrie 2013 diferă de coloana la 01.01.2014 de pe formularul 10 (bilanț) la decembrie 2014 la pozițiile 30 (creanțe la: 01.01.2014=10.293.507 lei; 31.12.2013=10.312.490 lei), 35 (active circulante total la: 01.01.2014=11.750.214 lei; 31.12.2013=11.769.197 lei), 45 (datorii: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an la: 01.01.2014=12.443.890 lei; 31.12.2013=12.462.873 lei).
SC „D” SRL, cont 0110LD46388, credit litigiu – c.c. 367/12.08.2015 – pe info companii nu apar datele financiare ale firmei la iunie 2014; în referatul de credit se precizează că acest fapt se datorează faptului că firma a înregistrat primele venituri în iulie 2014 – se prezintă ți balanța la această perioadă, cifra de afaceri fiind de 17,247 lei; conform bilanțului la 30.06.2015 firma apare cu activitate la 30.06.2014 – cifra de afaceri = 134,155 lei; conform bilanțului la 31.12.2014 acestea sunt cifrele la decembrie 2014.
Situații financiare incorecte
SC „S” SRL, cont 0411Y192621, credit restant – c.c. 541/11.09.2015 – conform situațiilor financiare atașate dosarului de credit, societatea nu a constituit rezerva legală, deductibilă în cuantum de 5% din profitul brut aferent fiecărui an, până la nivelul de 20% din capitalul social (53.000 lei capital social la 31.06.2015 și rezerva legală în suma de 75 lei); Conform art. 206 din OMFP 1752/2005 constituirea rezervei legale este obligatorie, iar conform Legii 31/1990, neconstituirea rezervei legale constituie caz penal.
SC „Q” SRL cont 04129186576, credit curent – c.c. 165/15.10.2016 – conform situațiilor financiare atașate dosarului de credit, debitorul nu a a constituit rezerva legală în cuantum de 5% din profitul brut aferent fiecărui exercițiu financiar până la nivelul a 20% din capitalul social (31.000 lei la 30.06.2017); Conform art. 206 din OMFP 1752/2005 constituirea rezervei legale este obligatorie, iar conform Legii 31/1990, neconstituirea rezervei legale constituie caz penal.
Consultare CRB/BC neactualizată
– l SRL, cont 0416SE80979, credit litigiu – c.c. 332/28.05.2014 – CRB/03.05.2014, referat/25.05.2014 (CRB-ul se actualizează în data de 18 ale fiecărei luni).
– k SRL, cont 0116SE18221, credit litigiu – c.c. 256/27.04.2014 – CRB/17.04.2014, referat/27.04.2014 (CRB-ul se actualizează în data de 18 ale fiecărei luni).
– j SRL, cont 0111Y178719, credit restant – a.a. 1/19.05.2016 la c.c. 739/14.11.2014 – CRB/14.04.2016, referat/22.04.2016 (CRB-ul se actualizează în data de 18 ale fiecărei luni).
Contract de garanție/act adițional incomplet
SC „H” SRL, cont 0116SE18221, credit litigiu – a.a. 1/02.02.2016 la c.c. 256/27.04.2014 – lipsa semnătură și ștampilă debitor cedat SC TRUCK AUTO CENTER SRL pe notificare constituire garanție reală mobiliară nr. 6517/18.03.2016. Conform adresei nr. 16/23.04.2016 întocmită de către SC TRUCK AUTO CENTER SRL către BT: "vă comunicăm că între SC TRUCK AUTO CENTER SRL și HOINAR TRUCK SHOP SRL nu există nicio datorie neachitată aferentă contractului 1019/09.12.2015, suma la care faceți dvs. referire fiind achitată integral la începutul lunii martie 2016. Pe cale de consecință, SC TRUCK AUTO CENTER SRL nu îndeplinește calitatea de debitor cedat, notificarea și instructarea irevocabilă fiind lipsită de conținut". Există cererea către OCPI de înscriere (notare) notificare privind creanțele în suma de 322.500 lei izvorate în baza contractului de garanție reală mobiliară asupra încasarilor și soldul contului curent nr. 256/CES/02.02.2016 respinsă prin încheierea nr. 22465/10.04.2016. Conform adresa nr. 11701/06.05.2016 întocmita de BT către SC TRUCK AUTO CENTER SRL: în conformitate cu "Situația facturilor cu sold, documente cu sold pana la 30.01.2016"depusă la dosar de către SC HOINAR TRUCK SRL, societatea dvs. figurează cu un sold de 383.775 lei (322.500 lei + TVA) reprezentând diferența de preț neachitat la factura HT 1701/05.01.2016 aferentă contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1019/09.12.2015.
SC „G” SRL, cont 0111Y178719, credit restant – a.a. 1/19.05.2016 la c.c. 739/14.11.2014 – lipsă semnătura și stampilă debitor cedat SC Agenția Detectiv P&P SRL pe notificare constituire garanție reală mobiliară nr. 11505/19.05.2016 (anexa 2 la contractual de garanție 739/CES/02.19.05.2016).
SC „F” SRL, cont 0111Y178719, credit restant – a.a. 1/19.05.2016 la c.c. 739/14.11.2014 – lipsă semnătură și ștampila debitor cedat SC Piros Security SRL pe notificare constituire garanție reală mobiliară nr. 11506/19.05.2016 (anexa 2 la contractual de garanție 739/CES/03/13.05.2016).
SC „D”SRL, cont 0111Y183154, credit litigiu – c.c. 50/06.02.2015 – contractul de garanție reală mobiliară nr. 50/CES/01/06.02.2015 nu conține viza consilierului juridic. Remediat în timpul auditului.
Valoare garanții neactualizată în sistem
SC „S” SRL, cont 0416S534505, credit litigiu – c.c. 397/22.06.2014 – nu s-a actualizat valoarea garanției conform raportului de evaluare 28285/06.09.2017 (=92,000 eur).
Garanție înregistrată eronat în sistem : 5 cazuri. Remediat în timpul auditului: 3 cazuri.
SC „Y” SRL, cont 0110517170100, credit litigiu – a.a. 8/16.06.2017 la c.c. 186/04.04.2014 – nu s-au înregistrat corect în sistem valorile alocate în urma reevaluarilor pentru 2 autovehicule: pentru auto IF-02-LIE – 92,728 lei și pentru IF-02-GHC – 78,782 lei.
SC „A” SRL, cont 0415ME45081, credit restant – c.c. 39/31.01.2015 – garanția reprezentată de imobil teren + construcție situate în Arad, str. Oituz a fost reevaluată în 11.05.2017, conform raportului de evaluare simplificat nr. 14533 la o valoare de garanție de 47.500 Eur, fără ca această valoare să fie modificată în sistem; Menționăm că necesarul de garantat a fost la momentul acordării creditului de 80.000 Eur – nu a fost constituit provizion pentru diferența neacoperită de valoarea garanției/nu au fost solicitate garanții suplimentare.
SC „J” SRL, cont 01104176088, credit curent – c.c. 19/14.02.2018 – garanția reprezentată de gaj asupra stoc de marfă în valoare de 681.766,30 lei a fost defalcată pentru cele 3 credite ale clientului: 51.766 lei pentru SGB, 550.000 lei LC si 80.000 CINV, valoare nerepartizată: 0.30 lei; alocare conform HCCRS/10.02.2018 de aprobare a creditului. Remediat în timpul auditului.
SC „L” SRL, cont 0413DE18253, credit restant – c.c. 561/20.08.2014 – conform procesului-verbal al CCR Sucursala Arad din 09.03.2016 se hotăraște diminuarea valorii imobilului (construcție + teren în Arad, str. Lipovei) afectat garanției până la valoarea de 170.000 Eur repartizată pentru cele două credite care sunt garantate astfel: 140.000 Eur pentru creditul în sumă de 101.366 Eur contractat de A.T. Company SRL si 40.000 Eur pentru creditului în sumă de 75.000 lei contractat de Medical Service Centrum SRL și garantat de același imobil; Menționăm că la data auditului, în contul de garanție aferentt A.T. Company SRL este înregistrată o valoare de garanție de 330.394 Eur. Remediat în timpul auditului.
SC „M” SRL, cont 01104E85821, credit curent – a.a. 4/09.11.2017 la c.c. 733/13.11.2014 – nu s-au modificat în sistem valorile garanțiilor după prelungirea Plafonului Global de Exploatare: din X44 – 216.001 lei in X44 – 215.650 lei; din X48 – 491.880 lei in X48 – 337.425 lei. Remediat în timpul auditului.
Certificatul ORC relevă posibile riscuri
SC „C” SRL, cont 0112RA15897, credit restant – a.a. 1/25.10.2017 la c.c. 179/19.11.2016 – conform certificatului ORC din 19.10.2017, contractul de închiriere aferent punctului de lucru din localitatea Sepreus nr. 404 este expirat din 01.09.2014, fără a fi prezentat actul adițional de înnoire a acestuia; menționam că actul adițional al contractului de închiriere a fost prezentat de client.
SC „X” SRL, cont 0112RA15897, credit restant – a.a. 1/25.10.2017 la c.c. 179/19.11.2016 – conform certificatului constatator din 19.10.2017, societatea figurează cu mandatul administratorilor expirat.
SC „Z” SRL, cont 0111Y178719, credit restant – a.a. 2/23.06.2016 la c.c. 739/14.11.2014 – conform ORC/03.06.2016 sediu societate expirat (nu s-a prezentat dovada privind prelungirea valabilității acestuia, nu s-a impus condiție clientului în acest sens).
SC „K” SRL, cont 0111Y178719, credit restant – a.a. 1/19.05.2016 la c.c. 739/14.11.2014 – conform certificatului constatator din 19.05.2017, societatea figurează cu mandatul administratorilor expirat la data contractarii creditului.
3.2.7. Studiu de caz S.C. ”X” SRL
Debitor: X SRL
Tara: România
Domeniul de activitate: prelucrarea lemnului
Scopul creditului: investiții
Data Aprobării: 28.03.2016 Comitetul de Credite
Constatări extrase din raportul de audit:
– polița de asigurare nu este înregistrată la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM);
– alte asigurări nu au fost înregistrate în AEGRM;
– garanțiile au fost evaluate la 487.483 EURO.
Tragerea creditului : 25/03/2016
Ipoteca : 30.03.2016
Situațiile Financiare la 31.12.2017
a) profit :89.906 lei = 24.631 EUR
b) venit net = 4.119.341 lei = 1.128.586 EUR
c) Datorii plătibile într-un an : 1.028.943 lei = 281.902 EUR
d) Datorii plătibile peste un an : 1.320.928 lei = 361.987 EUR
Aspecte critice :
asigurarea clădirii nu s-a realizat de către client și nu a fost monitorizată de către bancă și de asemenea nu a fost înregistrată la AEGRM;
copiile balanțelor de verificare, primite de la client, nu sunt ștampilate pentru a dovedi conformitatea cu originalul;
tragerea creditului s-a efectuat înainte de aprobarea lui de către persoanele competente și constituirea garanțiilor.
Constatări extrase din raportul de audit
Pentru clientul X SRL, banca nu a monitorizat constituirea garanțiilor în timp efectiv, permițând tragerea creditului înaintea constituirii garanțiilor. După constituirea garanțiilor, banca nu a reușit să controleze asigurarea acestora. Mai mult banca a permis tragerea creditului înainte de obținerea aprobărilor din partea Comitetului de Credit.
Răspuns unitate auditată : Suntem de acord
Recomandare
Banca trebuie să implementeze un sistem de monitorizare / control a activității de creditare în sensul constituirii garanțiilor în timp efectiv și nepermiterea efectuării tragerilor înainte de obținerea aprobării.
Termenul limită de remediere : O săptamână de la semnarea raportului de audit
Risc: de credit și operațional
3.2.8. Întocmirea Raportului de Audit intern – Extras auditul intern al activității de creditare
Banca Transilvania
Agenția Lipscani
R A P O R T D E AUDIT INTERN
incheiat in data de 20 noiembrie 2017
Subsemnatul ………………, auditor intern în cadrul Băncii Transilvania cu sediul în localitatea București, în conformitate cu Regulamentul Băncii Naționale a României nr.18/2009 privind cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și condițiile de externalizare a activităților acestora, cu modificarile ulterioare, în baza art.6 din Procedura privind organizarea și exercitarea auditului intern la băncile din rețeaua BT și a Ordinului de deplasare nr. 662 din data de 06.09.2017, emis de Directorul general al Băncii Transilvania am efectuat în perioada 06.09.2017-17.09.2017 verificarea activității de conformitate la Agenția 1, de la data de 01.01.2017, până la data de 31.08.2017
În perioada verificată, Agenția Lipscani, a fost reprezentat(a) de:
– ……….. având funcția de referent economic și ………….. operator ghișeu.
Verificarea s-a efectuat prin sondaj, în baza datelor și a documentelor puse la dispoziție de Agenția Lipscani, răspunzator asupra corectitudinii și veridicitatii datelor și a documentelor prezentate.
Dacă pentru anumite capitole nu au fost consemnate încălcări ale legislației și reglementarilor în vigoare, aceasta nu certifică faptul că nu ar putea exista eventuale deficiențe.
Din verificare au rezultat constatările înscrise mai jos cu privire la verificarea activității de creditare:
În perioada supusă conformității au fost verificate un nr.de 20 contracte de credit acordate în perioada 01.01-31.08.2017 acordate pentru nevoi personale. În urma verificării creditelor acordate în perioada sus menționată s-au constatat următoarele:
La contractul de credit nr.3/18.02.2017 în valoare de 1500 a debitorului C.I. scadențarul nu era semnat de debitor încălcând art. 83 punctul 3 a normelor de creditare.
La contractul de credit nr.12/04.06.2017 a debitorului C.V. lipsesc semnăturile giranțiilor de pe condiții generale de creditare încalcand art. 83 alineatul 3 a normelor de creditare.
La contractul de credit nr.14/07.06.2017 a debitorului G.D. în valoare de 13.000 nu este semnat de către jurist încalcand art.83 alineatul 4 a normelor de creditare.
Având în vedere cele consemnate în prezentul Raport de audit intern, Agenția 1 va analiza deficiențele constatate și va stabili măsurile care se impun pentru remedierea sau, după caz, prevenirea apariției acestora, astfel încat până la data de 20.10.2017 va transmite compartimentului de audit intern al Băncii Transilvania Programul de măsuri întocmit, cuprinzând termene concrete de remediere a deficiențelor constatate, precum și persoana/persoanele responsabile de realizarea măsurilor respective.
Prin semnarea Raportului de audit intern se recunoaște că au fost restituite toate actele și documentele puse la dispoziția auditorului intern.
Prezentul Raport de audit intern, s-a încheiat în două exemplare, înregistrate la Banca Transilvania Agenția 1 sub nr. 422 din data de ziua 20 septembrie 2017, din care un exemplar a rămas la Agenția 1, iar celălalt exemplar a fost luat de ofițerul de conformitate.
3.2.9. Recomandări în urma efecutării misiunii de audit intern a activității de creditare în cadrul Băncii Transilvania
În strategia riscului de credit, se va urmări revizuirea procesului de creditare ori de câte ori cerințele o impun și în care se va efectua în principal:
analiza formularisticii utilizate;
analiza criteriilor de aprobare și acordare a creditului;
analiza politicii de garantare a creditului și a practicilor de evaluare a garanțiilor;
diversificarea portofoliului de credite pe produse specifice tipurilor de clienți;
actualizarea normelor și reglementarilor ce privesc activitatea de creditare;
revizuirea normelor și procedurilor de gestionare a creditelor neperformante;
dezvoltarea și perfecționarea aplicațiilor IT și a sistemului de comunicații cu privire la furnizarea rapoartelor privind creditele și dobânzile restante;
efectuarea periodică a analizelor riscului de credit, a calității portofoliului de credite și informarea nivelelor superioare de decizie;
urmărirea creditelor și dobânzilor neachitate la scadență utilizând diferite metode (negocierea cu clientul, reabilitarea creditelor și urmărirea în justiție, executare silită);
asigurarea creditelor astfel încât riscul să fie transferat parțial sau total de la creditor;
obligarea solicitanților, coplătitorilor și garanților de a se angaja la plata creditului și a celorlalte obligații ce decurg din acestea cu întreaga lor proprietate mobiliară sau imobiliară;
întărirea nivelului de pregătire profesională a personalului implicat în activitatea de creditare prin organizarea de cursuri de pregătire în domeniul analizei de credit cât și în tehnica de negociere și vânzări .
Concluzii
Având în vedere cadrul actual, este evident faptul că auditul intern va trebui să-și reașeze anumite centre de interes, din sfera obiectivelor tradiționale, spre cele generate de noul context economic al crizei.
Se accentuează tot mai mult ideea de creștere a implicării auditului intern în gestionarea managementului riscului, cu predilecție spre categoria riscurilor operaționale și strategice.
Chiar dacă rolul auditului intern nu a fost privit ca fiind unul semnificativ, viitorul ne va aduce o intensificare a așteptărilor pe care managementul general și comitetul de audit le vor avea vizavi de auditul intern.
Auditul intern are acum șansa de a schimba rolul sau în managementul riscului într-unul strategic, rezultatul urmărit fiind nu doar de a preveni viitoarele catastrofe de acest gen, dar și de a face o organizație să funcționeze mai eficient. Multe departamente de audit au eșuat în asigurarea unui nivel rezonabil de asigurare asupra eficienței cu care se realizează managementul riscului în cadrul companiilor.
În acest context, importanța unor canale de comunicare eficientă între management, comitetul de audit și auditul intern este mai mult decât evidentă, ele trebuind să funcționeze într-un ansamblu coerent care să contribuie realmente la prevenirea unor eventuale crize economice viitoare.
Pentru a putea face față noilor provocări impuse de contextual actual, precum și în vederea asigurării unui control intern cât mai eficient, Banca Transilvania și-a identificat și își evaluează permanent riscurile semnificative atât la nivel de ansamblu al băncii cât și la nivelurile organizatorice ale acesteia, cu luarea în considerare a factorilor interni (natura activităților desfășurate, complexitatea structurii organizatorice ,etc.) și externi ( condiții economice, schimbări legate de mediul concurențial, etc).
Evaluarea riscurilor se face în principal de personalul Direcției de Management a Riscului care prezintă periodic rapoarte către Comitetul de administrare a riscurilor băncii și Comitetul de Management privind (în principal) producerea unor riscuri/evenimente, gradul de incidență a acestora în activitatea băncii precum și modul de încadrare în limitele stabilite pe categorii de riscuri semnifictive.
Politicile BT de administrare a riscurilor semnificative sunt transpuse transparent în Norme interne și proceduri care stabilesc atât sistemul de proceduri de autorizare a operațiunilor afectate de riscurile respective cât și limitele expunerii la risc, monitorizarea, raportarea expunerilor la risc.
Obiectivele principale ale băncii pentru această perioadă, în activitatea de creditare sunt maximizarea rentabilității, minimizarea expunerii la risc, respectarea reglementarilor bancare în vigoare.
Prin politica de creditare se urmărește atingerea următoarelor obiective:
– selecția unor credite sigure și cu o probabilitate maximă de rambursare;
– asigurarea unor plasamente rentabile pentru fondurile de care dispune banca;
– încurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor pieței pe care operează banca.
Strategia de creditare în domeniul structurii creditelor bancare stabilește ponderea diferitelor categorii de credite în total, direcțiile și limitele de diversificare a portofoliului.
Pornind de la istoricul băncii privind plasamentele efectuate și ținând cont de strategia propusă în următoarea perioadă, s-au stabilit limite/coordonate legate de expunerea băncii în funcție de : mărimea afacerii agenților economici, tipuri de activitate, tipuri de credite, tipuri de valute, expunere credit raportat la total active bancare, grad de neutilizare a liniilor de creditare, structura garanțiilor.
Obiectivele BT privind managementul riscului au în vedere asigurarea realizării indicatorilor bugetari previzionați în condiții de risc minim, controlat, care să asigure continuitate în desfășurarea activității băncii pe baze sănătoase și prudente.
CHESTIONAR 1
Compartimentul: Departamentul Credite Calificativ final:
Conducătolul Direcției:
Manager:
Data completării:
Perioada auditată:
Numele și prenumele auditorilor:
1. ORGANIZARE
1.1. Numărul angajaților în cadrul departamentului este adecvat?
DA NU
1.2. Atribuțiile sunt bine delimitate?
DA NU
1.3. Angajații dispun de o pregătire corespunzătoare?
DA NU
1.4. Se efectuează periodic sesiuni operative?
DA NU
1.5. Există programe de formare și training al angajaților?
DA NU
1.6. Au fost operate reorganizări în cadrul departamentului creditare în intervalul de la ultimul audit efectuat până în prezent?
DA NU
CALIFICATIV:
2. MONITORIZARE
2.1. Există un autocontrolul corespunzător și eficace?
DA NU
2.2. Controlul ierarhic este realizat de o manieră corespunzătoare și eficace?
DA NU
2.3. Sunt realizate controale încrucișate?
DA NU
2.4. În departamentul creditare, se efectuează monitorizări adecvate în ceea ce privește riscul de creditare?
DA NU
CALIFICATIV:
3. CONTROL ȘI RAPORTĂRI
3.1. Există o corespondență între informațiile raportate și riscurile specifice ?
DA NU
3.2. Realizarea targeturilor este corespunzător urmărită prin intermediul rapoartelor?
DA NU
3.3. Se realizează corespunzător încadrarea în indicatorii profilului de risc prin intermediul rapoartelor?
DA NU
3.4. Se realizează un control corespunzător al riscului de credit prin intermediul rapoartelor?
DA NU
3.5. Sunt rapoartele realizate cu periodic, conform necesităților?
DA NU
3.6. Sunt realizate în termen raportările către BNR?
DA NU
CALIFICATIV:
Nefavorabil:
Favorabil:
CHESTIONARUL 2 – LISTA DE VERIFICARE
Denumirea misiunii de audit: auditarea activității de creditare
Perioada supusă auditului:
Întocmit de:
Bibliografie:
Activitatea de audit financiar – OUG nr. 75 /1999 /R /MOF /598 /2003.
Allen, L. & Sanders, A., Incorporating Systemic Influences Into Risk Measurement: A Survey of Literature, Journal of Financial Services Research, 2004
Aslău, T. Elemente și noțiuni introductive de audit contabil și financiar, 2003
Basno, C., Dardac, N., Floricel, C., Monedă, Credit, Bănci. Aplicații și Studii de Caz, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003
Beju, D., The National Bank of Romania and its role in transition process, Revista, Studia Universitatis Babeș-Balyai, Oeconomica, XLIX, nr.2, 2004
Boța-Avram, C, Auditul intern al societăților comerciale, Editura Risoprint, ClujNapoca, 2009
Boulescu, M., Ghiță, M., Expertiză contabilă și audit financiar contabil, Editura didactică și pedagogică, București, 2006
Codul privind conduita etică a auditorului intern – OMF 252 /MOF nr. 128 /2004.
Colquit, J., Credit Risk Management. How to Avoid Lending Disasters and Maximize Earnings, Third Edition, McGrav-Hill, New York, 2007
Frigo, M.L., A balanced scorecard framework for internal auditing departments, The Institute of Internal Auditors Research Foundation, Altamonte Springs, Florida, 2002
Ghiță, M., Mareș, V., Auditul performanței finanțelor publice, Editura CECCAR, București 2007.
Ghiță, M., Nicolau, C., Florea-Ianc, Z., Pereș, I., Bunget, O., Pereș, C.E., Guvernanța corporativă și auditul intern, Editura Mirton, Timișoara, 2009
Hotărârea nr. 36 – Camera Auditorilor financiari din România – Asimilarea standardelor Internaționale de audit ale Institutului Internațional de audit. MOF nr. 1245 /2004
Ilie, M., Audit in sistemul bancar, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006
International Auditing Practice Statements (IAPS), EFAC, 2003.
International Standards on Auditing (ISA) EFAC, 2003.
Legea 672 privind auditul public intern, MOF 953 /2002.
Loebbeke, A., Audit, o abordare integrata, Editura ARC, Chisinau, 2003
Modificări la OUG 75, privind auditul intern, aduse prin OG nr. 37 /2004, MOF nr. 91 /2004.
Neagu, F., Integrarea europeană a sectorului bancar românesc, Oeconomica 4, București, 2003
Normă de audit intern din 19/04/2007 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 416 din 21/06/2007
Norme generale de organizare și funcționare a auditului public intern, OMF 332 /2000, MOF nr.96 /2000.
Norme generale privind exercitarea activității de audit public intern, OMF nr. 38 /2003 /MOF1364 /2003.
Norme proprii privind executarea auditului public intern în cadrul Ministerului Finațelor Publice –OMF nr. 445 /2004.
O.M.F.P nr. 252/3 februarie 2004 pentru aprobarea Codului privind conduita etică a auditorului intern, publicat în Monitorul Oficial nr. 128 din 12 februarie 2004
ORDIN Nr. 1267 din 21 septembrie 2000 pentru aprobarea Normelor minimale de audit intern (Cadrul general)
Ordonanța de urgență nr.75 din 1 iunie 1999,republicată, privind activitatea de audit financiar,Art.21, Cap.VI
Roth, J., How do Internal Auditors Add Value? Internal Auditor (February 2003): 33–37, 2003
Walz, A., Adding Value, Internal Auditor, February 1997, 51–54
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Auditul Intern Ajutor In Atingerea Obiectivelor Unei Organizatii (ID: 110569)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.