Auditul Imobilizarilor Corporale

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE – BUCUREȘTI

FACULTATEA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

DISERTAȚIE

Coordonator științific:

Prof. univ.dr. Ana Morariu

Absolvent:

Dinu Simona – Mihaela

București

2016

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE – BUCUREȘTI

FACULTATEA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

Auditul secțiunii de imobilizări corporale la o societate comercială

Coordonator științific:

Prof. univ.dr. Ana Morariu

Absolvent:

Dinu Simona – Mihaela

București

2016

Cuprins

CAPITOLUL I

Concepte utilizate în contabilitatea și auditul imobilizărilor corporale

Contabilitatea imobilizărilor corporale – Riscuri de denaturare semnificativă în auditul financiar

În cadrul companiilor, imobilizarile corporale sunt structuri importante având ca obiectiv direct realizarea activității companiei. Imobilizările corporale sunt active deținute de companie, în scopul producției de bunuri sau prestării de servicii ce sunt utilizate pentru cel puțin un an, în cicluri de producție repetate. Imobilizările corporale cuprind terenuri, construcții, instalații tehnice și mașini, alte instalații, utilaje și mobilier, avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție.

În contabilitate, imobilizările corporale sunt reglementate de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1802 din 2014 la nivel național, și de IASB prin IAS 16 : “Property, plant and equipment” și IAS 36: “Impairment of assets”, la nivel internațional. Principalele diferențe între legislația românească și directivele internaționale sunt:

La nivel internațional, imobilizările corporale nu includ: active biologice aferente activității agricole păduri și alte resurse naturale similare; concesiuni miniere, prospecțiuni și extracție de minereu, de petrol și gaze natural; în cazul legislației naționale existând aceste elemente specificate ca fiind imobilizări corporale.

În legislația națională, nu există conceptul de valoare reziduală, amortizarea înregistrându-se începând cu următoarea lună după punearea în funcțiune până la recuperarea integrală a costului, pe când la nivel internațional, valoarea amortizabilă este egală cu costul din care este dedusă valoarea reziduală, aceasta fiind înregistrată din momentul în care imobilizarea este disponibilă pentru utilizare.

Auditul financiar “constă în colectarea probelor care privesc situațiile financiare ale unei entități patrimoniale și în utilizarea acestor probe pentru evaluarea conformității elaborării, prezentării și publicării acestor situații, cu normele naționale sau internaționale de contabilitate sau cu orice alt criteriu prestabilit.” (Audit – Concepte și practici, Abordare națională și internațională, Camelia Dobroțeanu,Editura economica 2002, pg. 34)

Standardele Internaționale de audit sunt stabilite de IAASB (International Auditing and Assurance Standards Board).

Standardele Internaționale de Audit asigură ca auditul financiar să fie efectuat intr-o manieră în care emite opinii de încredere și servesc ca un important set de criterii pentru evaluarea calității performanței auditorului.

Una din părțile semnificative ale Standardelor Internaționale de audit o reprezintă evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă a situațiilor financiare supuse auditului precum și modul în care auditorul le gestionează.

Pentru ca evaluarea potențialelor riscuri de denaturare a situațiilor financiare să fie corespunzătoare, auditorul trebuie să înteleagă domeniul de activitate al companiei, mediul în care își desfășoara activitatea precum și tipurile de control ce trebuie realizate.

Riscul

Riscul este un concept utilizat pentru a exprima incertitudinea în legătură cu un eveniment care ar putea avea un efect semnificativ. IAS 315 ne oferă un rezumat despre riscurile care ar putea fi prezente într-o companie și care ar putea fi asociate cu denaturarea semnificativă în situațiile financiare ale companiei.

Existența unuia sau a mai multor factori de risc nu înseamnă neapărat ca este prezentă o denaturare semnificativă, dar îi indică auditorului că ar trebui să investigheze această posibilitate.

Operații în regiuni instabile economic, cum ar fi țările cu o devalorizare semnificativă a monedei sau cu un nivel crescut al inflației

Operațiuni care sunt subiectul unui grad înalt de reglementare

Continuarea activității și probleme de lichiditate, inclusiv pierderea unor clienți semnificativi sau constrângeri asupra disponibilității capitalului sau de credit.

Oferta de noi produse sau mutarea către o altă linie de producție

Modificări în companie, cum ar fi fuziunea sau reorganizarea.

Entități sau segmente ale afacerii cu o probabilitate mare de vânzare

Existența unor alianțe complexe și asociați în participațiune

Tranzacții semnificative cu părțile asociate.

Lipsa personalului calificat în contabilitate și finanțe

Schimbări de personal în funcțiile cheie, inclusiv plecarea directorilor executivi

Deficitul în controlul intern, în special în problemele carenu sunt adresate către management.

Schimbări în sistemul IT sau inconsisță între strategia IT și strategia globală a companiei.

Controale ale organelor de reglementare în operațiunile sau rezultatele financiare ale companiei.

Denaturări anterioare, istoric de erori sau ajustări semnificative la sfârșitul perioadei de raportare.

Sume semnificative înregistrate în tranzacții singulare, inclusiv tranzacții între companii și venituri mari înregistrate la sfârșitul perioadei, pe baza acestor tranzacții.

Tranzacții care sunt înregistrate pe baza ordinelor din conducere, cum ar fi refinanțarea datoriilor, activele care urmează să fie vândute și clasificarea titlurilor de valoare.

Măsuri contabile care implică procese complexe.

Așteptarea litigiilor și contingentelor pasive, cum ar fi garanțiilor post-vânzare, garanțiilor financiare și de refacere a mediului.

Auditorul este așteptat sa proiecteze și să efectueze un audit care oferă o asigurare rezonabilă că denaturările semnificative vor fi detectate. O denaturare este o eroare, intenționată sau neintenționată, care există într-o tranzacție sau într-o fișă de cont. Denaturarea tolerabilă este suma denaturărilor într-un sold al unui cont pe care auditorul l-ar putea tolera și pe care nu l-ar considera ca fiind o denaturare semnificativă.

Riscul inerent poate apărea ca urmare a neutilizării niciunui tip de control intern în respectiva arie de activitate.

Riscul de control este riscul că o denaturare ce s-ar putea petrece în soldul unui cont sau într-o clasă de conturi, nu va fi prevenită, controlată sau corectată de controlul intern al companiei.

Riscul de audit este riscul că auditorul exprimă o opinie inadecvată asupra situațiilor financiare în cazul unei denaturări semnificative.

Riscul de detectare este riscul că procedura urmată de auditor pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil nu va detecta o denaturare care există.

Riscul de denaturare semnificativă există atât la nivelul situațiilor financiare cât și la nivelul conturilor, iar în aceste nivele riscurile pot fi clasificate ca implicând riscul inerent și riscul de control.Aceste riscuri au originea la client, sunt controlabile de client si sunt legate de caracteristicile companiei și al controlului ei intern.După evaluarea riscurilor inerente și de control, auditorul determină nivelul corespunzător al riscului de audit.

Evaluarea imobilizărilor corporale în cele 4 momente: intrare, ieșire, inventar și bilanț

Auditul imobilizărilor corporale trebuie să fie adaptat în funcție de tipurile de tranzacții înregistrate in timpul anului. Auditorul trebuie, de asemenea, să fie atent la toate evenimentele ce au marcat această categorie pentru a-și reduce riscul de audit prin folosirea procedurilor corespunzătoare fiecărei situație.

În momentul intrării imobilizărilor corporale unauditor ar trebuie să urmărească în linii mari următoarele aspecte:

Verificarea intrărilor prin inspectarea documentelor justificative.

Examinarea capitalizarii cheltuielilor prin examinarea pentru active imobilizate
intrările și articole din categoriile de cheltuieli relevante (reparații, cheltuieli diverse), pentru a se asigura că:distincția dintre capital și cheltuieli este înregistrată corespunzător, capitalizarea este aplicată consistent cu politica companiei.

Inspectarea conturilor de imobilizări corporale pentru un eșantion din achiziții pentru a se asigura că au fost alocate corespunzător.

Verificarea dacă achizițiile au fost autorizate de către conducere.

Inspectarea creanțelor corespunzătoare subvențiilor precum și situația monetară a acestora (subvențiile primite și de primit, precum și detaliile plăților), prin verificarea documentației aferente )

Verificarea dacă intrările au fost înregistrate prin compararea Registrului jurnal cu Registrul mijloacelor fixe.

Așa cum am explicat anterior, la ieșirea imobilizărilor corporale din companie vom avea alte operațiuni. În principal, acestea sunt:

Verificarea ieșirii imoblizării corporale prin consultarea documentelor justificative, examinând titlurile de transfer, prețul, data vânzării precum și situația plăților.

Recalcularea profitului (sau pierderii) la ieșire.

Verificarea dacă ieșirea a fost realizată cu acordul conducerii.

Examinarea dacă veniturile sunt rezonabile.

În cazul în care imobilizarea a fost folosită ca garanție, verificarea dacă scoaterea imobilizarii din garanție a fost corect realizată.

Verificarea ieșirilor sub formă de donație prin consultarea documentelor justificative.

La închiderea exercițiului financiar este obligatoriu de verificat dacă toate imoblizările corporale ale companiei sunt înregistrate și dacă toate imoblizările corporale există fizic. În același timp, este necesar să se verifice daca amortizarea acumulată a fost calculată și înregistrată corect, precum și orice reevaluare a unei imobilizări corporale întâmplată în timpul exercițiului financiar.

Riscuri de denaturare semnifivă privind criteriile obiective ale imobilizărilor corporale

Obiectivele de audit pentru imobilizările corporale:

Existența și exhaustivitatea:

Intrarea reprezintă activele achiziționate în timpul anului și ieșirea reprezinta activele vândute în timpul anului;

Activele înregistrate trebuie capitalizate și reprezintă acele active care sunt în uz la sfârșitul perioadei de raportare.

Prezentare și evidențiere :

Toate intrările și ieșirile existente în timpul anului au fost înregistrate corect.

Balanțele prezintă imobilizările în uz la sfârșitul perioadei de raportare.

Drepturi și obligații

Compania are drepturi pentru imobilizările achiziționate și cele înregistrate la sfârșitul perioadei de raportare.

Compania răspunde pentru riscurile care decurg din proprietatea asupra imobilizărilor.

Evaluarea:

Valorile reevaluate se bazează pe metode de evaluare corecte.

Imobilizările corporale afectate de diminuare permanentă a valorii sunt înregistrate la o valoare contabilă diminuată corect.

Exactitatea:

Relevarea informațiilor în legătură cu costurile, intrările și ieșirile, politica de amortizare, viață utilă și imobilizări care sunt leasinguri financiare, sunt adecvate și în concordanță cu standardele contabile.

Separarea exercițiilor:

Intrările și ieșirile de active au fost înregistrate în perioada corectă.

Evaluarea riscului inerent pentru procesele de achiziție asigură un punct de plecare în evaluarea riscului inerent pentru imobilizările corporale. Majoritatea achizițiilor de imobilizări corporale sunt relativ ușor de auditat deoarece ele sunt cumpărate direct de la furnizor. Pentru aceste tipuri de achiziții, auditorul poate obține justificare examinând documentele sursă (facturi, contracte). Totuși, tranzacțiile ce implică actul de donare, schimburile, activelor construite în regie proprie sunt de multe ori dificil de auditat. Prezența acestor tipuri de tranzacții duce la o evaluare ridicată a riscului inerent.

Principalii factorii de risc inerenți asociați imobilizărilor corporale sunt:

Schimbările tehnologice din ramura sa de activitate care determină o uzare morală a valorii imobilizărilor corporale;

Închiderea unui segment al unei afaceri, ceea ce impune evaluarea imobilizărilor corporale la valoarea netă de realizare (presupunând că aceasta este inferioară costului);

Dificultăți în estimarea duratei de viață economică pentru calculul amortizării, valoarea imobilizărilor corporale fiind astfel supraevaluată sau subevaluată ca rezultat al unei amortizări supradimensionate sau subdimensionate;

Deținerea unor imobilizări blocate, neutilizate, ceea ce conduce la o incertitudine cu privire la utilizarea lor în viitor;

Deținerea unor imobilizări în curs de construcție (în valoare semnificativă) ceea ce poate pune sub semnul întrebării momentul de finalizare al lucrărilor;

Capitalizarea costurilor aferente activelor realizate în regie proprie, ceea ce implică dificultăți de determinare a costurilor;

Existența imobilizărilor corporale mobile are încorporează valori mari, dar care implică un risc semnificativ de pierdere, furt, distrugere, cum ar fi, de exemplu, calculatoarele

Dacă auditorul a detectat denaturări semnificative în trecut, evaluarea riscului inerent va fi setat mai sus decât în cazul în care, în trecut, denaturarările au fost nesemnificative sau inexiste.

Deși auditorii de obicei urmăresc o strategie independentă atunci când auditeaza imobilizările corporale, o înțelegere a controlului intern este obligatorie.

Activitățile de control pentru evaluarea ocurenței și autorizării sunt de obicei parte a procesului de achiziție. Cererile de achiziție sunt inițiate în departamentele relevante și autorizate la nivelul corespunzător din cadrul companiei. Totuși, tranzacțiile mari de active pot fi subiectul de control în afara procesului de achiziție. De exemplu, un echipament specializat este posibil sa fie cumpărat doar dupa trecerea acestuia printr-un proces riguros de bugetare, care poate cere ca echipamentul în cauză să îndeplinească criterii predefinite. Achiziția de echipamente poate în același timp să necesite forță de muncă specializată (ex. Ingineri calificați). Pentru acest tip de tranzacții, auditorul va trebui să examineze mai mult decât factura furnizorului pentru a testa validitatea operațiunii. O analiză a documentelor adiționale, cum ar fi bugetul achiziției și specificațiile tehnice ale echipamentelor, este necesară.

Majoritatea companiilor au un tip de autorizare bazat pe mărimea activelor tranzacționate. Compania ar trebui să aibă implementate activități de control care să asigure că autorizarea de achiziție este înregistrată corespunzător. De exemplu, activitatea de control ar trebui să specifice un plafon la fiecare nivel al conducerii pentru a se asigura că achizițiile majore sunt aduse în atenția executivului înainte ca orice altă tranzacție să aibă loc. Tranzacțiile de leasing ar trebui sa fie subiectul unor activități similare de control. Compania trebuie de asemenea să aibă activități de control pentru autorizarea vânzărilor de imobilizări corporale, precum și al altor tranzacții asemănătoare. Ele ar trebui să conțină un nivel de autorizare peste departamentul care efectuează tranzacția în cauză. Activitățile de control trebuie să identifice în același timp, imobilizările corporale care nu mai sunt utilizate în operațiuni deoarece tratamentul contabil ar putea fi diferit. În ultimul rând, toate tranzacțiie majore de întreținere, reparații și amenajare trebuiesc autorizate corespunzător de un nivel corespunzător de conducere.

Caracterul deplin

Activitățile de control folosite în procesul de achiziție pentru a asigura caracterul deplin oferă asigurarea că toate tranzacțiile imobilizărilor sunt înregistrate în registrul imobilizărilor precum și în jurnalul general. O procedură care ajută la asigurarea că acestă condiție este îndeplinită este compararea registrului imobilizărilor coporale cu jurnalul general.

Altă activitate de control pe care o companie o poate utiliza pentru a se asigura ca toate imobilizările corporale sunt înregistrate corespunzător este compararea periodică a detaliilor înregistrărilor contabile din jurnale cu imobilizările corporale în formă fizică.Această operațiunea poate fi făcută în mai multe moduri. Compania poate să aleagă sa facă un inventar complet al imobilizărilor corporale periodic sau prin rotație și compararea rezultatelor cu registrele contabile. O altă metodă poate fi evaluarea fizică limitată la imobilizări corporale importante, sau cele care sunt subiectul unor pierderi economice. În ambele cazuri, auditorul intern al companiei, poate testa relevanța registrului imobilizărilor corporale. Companiile mari de obicei externalizează această operațiune către specialiști independenți pentru a verifica imobilizările corporale.

Separarea atribuțiilor

Existența adecvată a separării atribuțiilor pentru procesul de administrare al imobilizărilor corporale depinde de volumul și imporanța procesului tranzacțional. De exemplu, dacă o companie cumpără cantități semnificative de echipamente, sau are un proiect major în construcție, va avea probabil un proces de control bine stabilit. Pe de altă parte, dacă o companie are puține achiziții de imobilizări corporale, nu va avea un proces de control stabilit pentru aceste tipuri de tranzacții.

Pragul de semnificație și eșantionarea în auditul imobilizărilor corporale

Pragul de semnificație reprezintă valoarea peste care auditorul consideră că o eroare poate afecta atât situația conturilor individuale cât și imaginea generală a companiei în situațiile financiare.

Pragul de semnificație trebuie pus în discuție de auditor în momentul în care se determină natura și durata procedurii de audit dar și atunci când se evaluează rezultatele informațiilor eronate.

La începutul auditării, stabilirea unui prag global de semnificație este necesar pentru a determina domeniile și sistemele semnificative.

Aprecierea gradului de semnificație are o importanță semnificativă deoarece prin intermediul acestuia se estimeazănivelul global al erorii sau inexactităților cuprinse în situațiile financiare. Acest aspect trebuie avut în vedere încădin etapa de planificare a misiunii de audit, prin care auditorul, dupăapreciereagenerală a companieiși activităților sale, fixeazăun anumitprag care constituie o graniță, și anume:

– în segmentul dinaintea acestui prag, informațiile nu sunt semnificative în influențarea deciziilor utilizatorilor de informații financiare;

– în segmentul de după acest prag, informațiile sunt semnificative în influențarea deciziilor utilizatorilor de informații.

În cadrul auditării, pragurile de semnificație determinate pentru controlul fiecărei secțiuni din situațiile financiare permit direcționarea sarcinilor spre riscurile existente, prin stabilirea corespunzătoare a eșantioanelor de control. Aceast proces ajuta la diminuarea volumului de informații de auditat, evitându-se cele care nu participă fundamental la formarea opiniei asupra situațiilor financiare.Aceste praguri sunt, in general, inferioare pragului global pentru a ține cont de cumulul posibil al erorilor constatate.

La sfârșitul auditării, pragul global permite auditorului să aprecieze dacăerorile constatate trebuie sa fie rectificate sau să fie obiectul unei mențiuni în raport, dacă compania refuză să le rectifice.

Astfel, prin stabilirea unor praguri de semnificație se permite o orientare și o planificare îmbunătățită a auditării, se permite evitarea de activități inutile precum și o mai bună motivare a deciziilor referitoare la opinia emisă.

Pentru determinarea pragului de semnificație se pot utilize ca elemenete de referință, următoarele: capitalurile proprii, rezultatul net sau cifra de afaceri. Aceste elemente mai sunt numite și baze de referință, in raport cu care pragul de semnificație se poate determina în valori absolute sau relative.

Acestea ar putea avea influență fie asupra rezultatului exercițiului financiar, fie asupra modalităților de prezentare a bilanțului contabil.

Definirea pragului de semnificație îi permiteauditorului chiar de la începutul auditării, săaprecieze mai bine sistemele și conturile susceptibile săconținăerori sau inexactități semnificative, iar la sfârșitul auditării să aprecieze dacă erorile descoperite trebuie să fie modificate în cadrul exercițiului, pentru a putea emite o opinie fărărezerve.

Unele circumstanțe speciale trebuie luate în considerare la determinarea pragului de semnificație: existența unor prevederi legale, statutare sau contractuale.

Pragul de semnificație poate fi exprimat valoric sau dupănatură. Când stabilim pragul de semnificație prin valoare, nivelul acestuia trebuie să fie corelat cu cel mai important element din cadrul situațiilor financiare.

Pentru a stabili nivelul pragului de semnificație prin valoare, auditorul trebuie sa determine nivelul cel mai mare al erorilor pe care acesta îl poate accepta considerat individual sau împreunăcu alte erori din cadrul populației. Acest nivel stabilit nu influențeazăsemnificativ situațiile financiare si in consecință deciziile utilizatorilor acestor situații.

Exprimarea pragului de semnificație din punct de vedere valoric se poate realiza în mod direct sau indirect. Varianta direct vizeazădeterminarea unei anumite valori în mărime absolută, iar varianta indirect presupune utilizarea unui procent dintr-un anumit indicator pentru a calcula o astfel de valoare.

Cumulul erorilor de prezentare în situațiile financiare, care depăsesc 10%, este considerat semnificativ; sub 5% este probabil a fi nesemnificativ, în absența unor factori calitativi de influență; între 5% si 10% se impune utilizarea raționamentului profesional, pentru a stabili dacă erorile au caracter semnificativ.

Eșantionarea în audit are ca bază standardul ISA 530, care se aplică atunci cand un auditor auditează doar un eșantion și nu întreaga populației. Auditorul trebuie să se asigure că eșantionul ales este o bază reprezentativă a populației astfel încât concluziile procesului să fie cât mai exacte.

Eșantionarea poate fi de 2 tipuri:

Eșantionarea statistică: se selectează aleatoriu elementele eșantionului iar rezultatele sunt calculate utilizând teoria probabilității.

Eșantionarea nestatistică: folosirea oricărei alte metode de stabilire a eșantionului.

În cazul imobilizărilor corporale, eșantionarea este cel mai des folosită atunci când se verifică existența fizică a acestora în cazul în care numărul acestora este semnificativ. Auditorul trebuie să decidă ce fel de eșantionare să folosească pentru a avea un rezultat cu un risc cât mai mic. În primul caz, eșantionul va fi unul aleatoriu. În al doilea caz, unul din cele mai întâlnite metode folosite pentru eșantionarea imobilizărilor corporale este alegerea celor mai mari sau mai importante elemente pentru capitalul companiei.

Proceduri analitice în auditul imbilizărilor corporale

O primă sarcină a auditorului atunci când vorbim despre auditul imobilizărilor corporale este verificarea evaluării riscurilor și a planului de eșantionare. Acestea vor oferi baza de lucru pe care auditor o va avea în considerare în verificările ulterioare.

În momentul începerii auditării imobilizărilor corporale, auditorul, înainte să-și construiască o situație de referință, trebuie sa se asigure că politica contabilă a companiei este conformă cu legislația corespunzătoare. Un alt pas important de aplicat în aceast stadiu, este verificarea soldurilor inițiale cu situațiile financiare ale anului precedent.

Proceduri de fond

În efectuarea procedurilor de fond, auditor va avea în vedere următoarele aspecte:

Imobilizările corporale din balanța există fizic

Compania are dreptul la proprietatea și inregistrarea activelor

Imobilizările corporale includ toate articolele relevante, inclusiv cele cumpărate, primite prin donație, construite de companie sau de terți

Intrările sunt corect inregistrate

Calculul amortizării este calculat corect, respectându-se durata de viață și metoda corespunzătoare

Bunurile neutilizate sunt identificate și inregistrate corespunzător

Imobilizările corporale, precum și cheltuielile aferente (amortizarea) sunt prezentate corespunzător în situațiile financiare

Înregistrările frauduloase nu sunt prezente în bilanțul final.

Procedurile analitice sunt evaluări ale informațiilor financiare realizate prin studierea relațiilor dintre informațiile financiare și cele nefinanciare. Procedurile analitice generale includ analiza tendințelor, analiza statistică și testul de rezonabilitate. Analiza tendințelor este analiza schimbărilor survenite în soldul conturilor pe o perioadă de timp. Analiza statistică reprezintă compararea relațiilor dintre conturile situațiilor financiare, compararea unui cont cu alte informații non-financiare, sau compararea relației dintr companie și industria din care face parte.

În momentul în care auditorul analizează probele de audit el poate ține cont de unul sau mai multe tipuri de proceduri analitice:

Compararea datelor oferite de companie cu cele din branșă.

Compararea datelor oferite de companie cu date din exercițiile anterioare.

Compararea datelor oferite de companie cu rezultatele estimative oferite de aceasta.

Compararea datelor oferite de companie cu rezultatele estimative ale auditorului.

Compararea datelor oferite de companie cu rezultatele estimative, fără utilizarea informațiilor cu caracter financiar.

Înainte de efectuarea testelor de detaliu, auditorul poate efectua proceduri analitice, cum ar fi un testul de rezonabilitate. În cazul în care controalele clientului legate de active imobilizate corporale sunt eficiente, atunci auditorul se poate bazape o scară mai largă pe procedurile analitice de fond pentru a obține probe privindsoldurile conturilor. De exemplu, proceduri analitice de fond, cum ar fi testul de rezonabilitate, pot fi utilizate pentru a estima cheltuielile cu amortizarea și amortizarea acumulată. Auditorul va poate utiliza un registru al imobilizărilor corporale, care ar trebui să identifice în mod unic fiecare activ și să furnizeze detalii privind costul proprietății, data achiziției, metoda de amortizare utilizată (atât cea contabilă cât și cea fiscală),durata de viață și amortizarea acumulată până în prezent, pentru a-și seta niște așteptări pe care le va compara ulterior cu ceea ce compania a înregistrat. În general, în cazul în care procedurile analitice nu pun probleme majore, testarea directă a conturilor poate fi redusă.

Testarea adiției în timpul exercițiului financiar

De obicei, companiile au relativ puține tranzacții relaționate cu imobilizările corporale, de aceea, auditor verifică, de obicei, toate documentele aferente fiecărei tranzacții. O metodă larg folosită, este aceea de a verifica lista achizițiilor. Dacă lista este în concordanța cu registrul jurnal, atunci auditor va selecta câteva tranzacții pentru o verificare mai amanunțită. Prin această procedură auditor poate să testeze existeța, dreptul și exhaustivitatea în același timp.

Testarea eliminărilor imobilizărior corporale în timpul exercițiului financiar

Asemănator cu cazul intrărilor, auditor trebuie să verifice lista ieșilor din timpul anului. Auditor trebuie să verifice costul inițial al activul precum și amortizarea acumulată cu documentația aferentă. În cazul în care activul a fost vândut, este necesară verificarea facturii sau a contractului de vânzare, precum și a extraselor de cont pentru confirmarea plății. Auditor trebuie să calculeze pierderea sau profitul pentru a verifica conformitatea cu registrele contabile.

Proceduri analitice pentru amortizarea imobilizărilor corporale

Procedurile specifice folosite de auditor pentru a testa amortizarea imobilizărilor corporale depinde de nivelul riscului de denaturare. Primul obiectiv în testarea amortizării este determinare dacă compania respect o politică de depreciere consistă. Auditor trebuie să verifice dacă calculele amortizărilor sunt corecte precum și dacă durata de viață stabilită este rezonabilă.

În cazul în care riscul de denaturare este mare, auditor va trebui să verifice în detaliu tranzacțiile relaționate, pornind de la Registrul mijloacelor fixe. Auditor va compara Registrul mijloacelor fixe cu registrul jurnal și apoi va alege o serie de active pentru a recalcula amortizarea. Diferențele se vor proiecta asupra populației întregi, iar în cazul în care aceastea sunt semnificative, auditorul va trebuie să găsească sursa problemei.

Auditor trebuie să se asigure că metodele de depreciere sunt consecvente. În cazul în care metoda a fost modificată, compania auditată trebuie să aibă o justificare resonabilă pentru schimbare.

Proceduri analitice în cazul fraudei

În cazul suspiciunilor de fraudă auditorul trebuie să analizeze următoarele aspect:

Inspectarea fizică a imobilizării, precum și a verificării concordanței între serie și factură/ contract.

Examinarea cu atenție a evaluărilor sau a altor rapoarte de specialitate

Consultarea unui specialist pentru evaluarea imobilizărilor corporale

În cazul intrărilor, se vor accepta doar documente în original

Confirmarea condițiilor de cumpărare cu furnizorul implicat în tranzacție.

Proceduri în cazul imobilizărilor cesionate

Procedurile generale pentru imoblizările cesionate includ:

Obținerea unei copii ale contractului de cesiune, citirea acestuia și dezvoltarea unei liste cu cheltuielile sau veniturile aferente

Verificarea soldurilor conturilor, precum și a unor tranzacții representative.

Verificarea dacă cesiunea respect standardele legale.

Imobilizările corporale gajate

În acest caz, pe lângă studierea contractului de împrumut, auditorul trebuie să verifice acordul de garanție și a situațiilor financiare pentru a stabili dacă aceastea sunt prezentate corespunzător. De asemeanea trebuie verificat dacă gajarea a fost autorizată corespunzător.

Documentația procedurilor

O parte din activele semnificative trebuie documente atunci când sunt îndeplinite proceduri analitice pe imobilizările corporale și conturile de cheltuieli corespunzătoare. Pentru acestea, documentația auditorul ar trebui să includă

O listă sumară care să conțină, soldurile inițiale, intrările, ieșire precum și soldul final al imobilizărilor corporale și conturilor în legătură;

Identificarea specifică a activelor testate

La data bilanțului, valoarea imobilizărilor corporale trebuie să fie egală cu valoarea contabilă diminuată la amortizarile corespunzător calculate. De asemenea, notele de bilanț trebuie sa includă toate informațiile în legătură cu existența și evaluarea lor la bilanț. Pentru verificarea și echivalarea acestor informații se vor utiliză următoarele documente:

Registrul Mijloacelor fixe

Calculul amortizărilor

Raportul comisiei de inventar

Facturi emise de furnizorii de imobilizări

Dosarul de procese-verbale AGA

Procese verbale de punere în funcțiune precum și cele de scoatere din funcțiune sau casare

Extrase de cont bancar

Concluzii

Auditul, ca și disciplină, deși este relativ nouă, este la ora actuală una dintre cele mai importante din domeniul financiar prin complexitatea sa. Fiind în continuă schimbare, acesta se reinventează în momentul în care situația o cere. Metodele de control sunt încă din perioada antică folosite pentru verificarea comercianților și a taxelor și deși atât metodele cât și obiectul au evoluat sau s-au schimbat, conceptul general este constant.

În capitolul de mai sus, am înțeles atât complexitatea procesului de audit cât și importanța acestuia, în legătură cu definirea și recunoașterea imobilizărilor corporale, evaluarea lor în cele patru moment, estimările contabile, riscuri posibile, precum și a procedurilor analitice și de fond utilizate în auditarea acestora.

Accentul a fos pus însă, pe auditarea imobilizărilor corporale prin examinarea aspectelor teoretice în relație cu această categorie de bunuri.

În urma acestei mici prezentări a auditului imobilizărilor corporale putem să tragem ușor concluzia că este una din cele mai complexe situații din auditul financiar. Complexitatea este dată nu numai de riscurile mari, ci și de numărul elementelor și de procesele multilaterale la care o imobilizare corporală este supusă în fiecare exercițiu financiar.

O altă idee importantă ar fi aceea că oricât s-ar încerca minimalizarea riscurilor prin o verificare riguroasă și detaliată, tot timpul va exista un risc rezidual, acest motiv existând în principal datorită volumului mare de informație care trebuie procesată într-o misiune de audit.

CAPITOLUL II

Auditul imobilizărilor corporale la societatea K&S ELECTRIC POWER POINT S.A.

Cunoașterea entitații și a imobilizărilor

K&S ELECTRIC POWER POINT S.A. este o societate înființată în anul 2010, cu forma juridică de Societate cu Răspundere Limitată, schimbându-și ulterior forma juridică în Societate pe Acțiuni și funcționează conform legilor din România. În conformitate cu actul constitutiv, obiectul principal de activitate al societǎții este dezvoltarea/promovarea imobiliară.

Structura acționariatului:

Componența Consiliului de Administrație la 31 decembrie 2014 este următoarea:

Managementul societății consideră că societatea își desfășoară activitatea într-o singură zonă operațională și geografică, aceea a pieței din România.

Cifra de afaceri la 31 decembrie 2014 este de 25.145.635 lei iar clienții cu ponderea cea mai mare sunt Auchan România SA și KMS Real Estate Development SRL, care sunt și părți afiliate.

Societatea K&S ELECTRIC POWER POINT SA are contracte de împrumut în valută și există un risc financiar provenit din posibile fluctuații valutare.

Procedura insolvenței a fost deschisă la data de 08.05.2013 prin sentința numărul 100, pronunțata de Tribunalul Brăila. În data de 25.06.2015, s-a publicat tabelul definitiv al creanțelor în Buletinul Procedurilor de Insolvență, iar în data de 21.07.2015 s-a întocmit și aprobat planul de reorganizare al Societății, pentru perioada septembrie 2015 – martie 2017. Societatea are ca administrator judiciar Consorțiul CITR Filiala București SPRL și ZRP Insolvency SPRL.

La data de 31.12.2014 există mai multe litigii pe rol cu NM Antrepriză și NM Construct.

Situația imobilizărilor corporale:

Terenuri și amenajări de terenuri – 49.811.400 lei

Construcții – 42.282.663 lei

Echipamente – 51.068 lei

Mobilier – 22.536 lei

Imobilizări in curs – 20.794.370 lei

Imobilizările corporale sunt inițial înregistrate în contabilitate la cost istoric și sunt prezentate în situațiile financiare la cost istoric minus amortizarea cumulată. Întreținerea și reparațiile mijloacelor fixe se trec pe cheltuieli atunci cand apar.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului. La data de 31.12.2013 au fost reevaluate construcțiile și amenajările de terenuri aflate în proprietatea societații, în baza unui raport de evaluare întocmit de către un evaluator independent. La reevaluarea acestor imobilizări corporale a fost utilizată metoda reevaluării valorii nete.

Terenul aflat în patrimoniul societății nu a fost reevaluat la data de 31.12.2013, valoarea contabilă de 47.488.107,85 lei fiind reperezntată de valoarea de achiziție din anul 2010.

Valoarea imobilizărilor este amortizată prin metoda liniară de-a lungul duratei de viață estimată a activelor. Duratele de viața utilizate corespund duratelor recomandate de HG 2139/2004. Politica de amortizare utilizată de societate este:

Clădiri – 32 ani; conform estimării realizate cu ocazia recepției, prezenta construcție are o durată economică de utilitate de 32 ani, care se recuperează prin amortizare incepând cu anul 2012, valoarea amortizabilă anuală fiind de 1.822.733 lei

Echipamente – 2 ani;

Mașini transport – 4 ani;

Aparatură birotică – 2 ani.

Valoarea contabilă a activelor este revizuită la sfarșitul fiecărei perioade pentru a se determina dacă există pierderi din depreciere. În cazul în care se identifică pierderi din depreciere, se estimează valoarea recuperabilă a activelor. Deprecierea de valoare este recunoscută dacă valoarea contabilă a unui activ sau a unitații generatoare de numerar căreia ii aparține este mai mare decât valoarea de recuperare. Deprecierile de valoare sunt recunoscute în contul de profit și pierdere.

Indicatorul lichiditatea întreprinderii reflectă faptul că societatea nu poate să își acopere datoriile curente prin activele circulante deținute.

Gradul de îndatorare reflectă că 98% din capitalurile proprii reprezintă creditele peste 1 an, împrumuturile fiind în valoare de 5.846.949,79 lei.

Rentabilitatea capitalului angajat și marja brută sunt negative deoarece societatea a înregistrat pierdere.

Evaluarea riscurilor generale

Riscul inerent general

Am evaluat un nivel al riscului inerent general mediu, deoarece din cele 39 de afirmații analizate, 29 prezintǎ un risc foarte scǎzut, scǎzut sau mediu, 5 afirmații prezintǎ un risc ridicat datorat faptului că societatea nu poate să își acopere datoriile curente prin activele circulante deținute și 5 afirmații prezintǎ un risc foarte ridicat, datorat continuității activității până la data de 30.09.2016 când societatea va fi vândută conform Planului de Reorganizare.

Riscul inerent specific

Am evaluat nivelul riscului inerent specific pentru imobilizări corporale și imobilizări în curs de execuție, utilizând lista de verificare de mai jos.

În vederea stabilirii nivelului de risc inerent specific pentru afirmațiile din situațiile financiare aferente imobilizărilor corporale și imobilizărilor în curs de execuție, au fost întocmite urmǎtoarele foi de lucru:

OBIECTIV: Analiza nivelului riscului inerent specific pentru imobilizările corporale și imobilizările în curs de execuție deținute de societate, având în vedere cantitatea acestora.

METODA: Analiza listelor și a proceselor verbale de inventariere în vederea determinǎrii existenței imobilizărilor corporale.

CONCLUZII: Societatea deține în patrimoniu, teren, clădiri, mijloace de transport. Situația mijloacelor fixe este prezentatǎ în tabelul urmǎtor:

Deoarece, imobilizările corporale sunt evidențiate corespunzǎtor de client în funcție de natura acestora, pentru auditor va fi ușor sǎ detecteze eventualele erori cantitative. Estimǎm un risc scǎzut pentru imoblizări corporale și imobilizări în curs de execuție, din punct de vedere cantitativ.

OBIECTIV: Analiza nivelului riscului inerent specific pentru imobilizările corporale și imobilizările în curs de execuție deținute de societate, având în vedere evaluarea acestora.

METODA: Analiza sistemului contabil și a personalului responsabil cu gestionarea și analiza imobilizărilor corporale.

CONCLUZII: Departamentul contabil este cel responsabil cu evidențierea imobilizărilor corporale și cu scoaterea din gestiune. Luând în considerare faptul că la data de 31.12.2013 au fost reevaluate construcțiile și amenajările de terenuri aflate în proprietatea societății de către un evaluator independent, apreciem un risc specific inerent scăzut. Terenul aflat în patrimoniul societății nu a fost reevaluat la data de 31.12.2013, valoarea contabilă de 47.488.107,85 lei fiind reprezentată de valoarea de achiziție din anul 2010, pentru acesta apreciem un risc specific inerent ridicat, din punct de vedere al evaluǎrii.

Riscul de control

În vederea atingerii obiectivelor, auditorul a inspectat și testat sistemele contabile, a chestionat personalul responsabil cu gestionarea sistemelor de control și a analizat o serie de elemente care sǎ îl poatǎ ajuta în exprimarea unei opinii asupra integritǎții sistemelor societǎții.

Elementele analizate și testate precum și rezultatele verificǎrilor sunt sintetizate în tabelul urmator:

În urma efectuǎrii acestei documentǎri, auditorul a putut stabili un nivel al riscului de control prin alocarea unui nivel de risc (foarte scǎzut, scǎzut, mediu, ridicat, foarte ridicat) fiecǎrui element component al sistemului de control al clientului.

Stabilirea nivelului riscului de control al societǎții este prezentat în tabelul urmǎtor:

Riscul de audit acceptabil

RDP = = > RAA = RDP x RI x RC

Riscul inerent a fost evaluat anterior la un nivel de 18,71%.

De asemenea riscul de control a fost evaluat anterior la un nivel de 14,75%.

Existǎ o relație inversǎ între riscul de detectare planificat și nivelul combinat al riscului inerent și al celui de control.

Nivelul combinat al riscului inerent și cel de control (riscul de denaturare semnificativǎ) = 18,71% x 14,75% = 2.75%

Prin urmare am estimat un nivel al riscului de detectare planificat la un nivel de 36,36%.

RAA = 36,36% x 18,71% x 14,75% = 1% => un nivel de asigurare de 100% – 1% = 99%

Pragul de semnificație general – Pragul de semnificație specific imobilizărilor corporale

Baza de calcul

Justificarea nivelului de prag de semnificație ales

Stabilirea pragului de semnificație specific pentru imoblizările corporale.

În tabelul de mai jos, sunt prezentate ponderile pe care fiecare categorie de elemente din situațiile financiare le deține în total active respectiv total capitaluri proprii și datorii, precum și nivelul pragului de semnificație alocat fiecǎruia în funcție de aceste ponderi.

Revizuirea analitică

Obiectiv:

Stabiliți un program general și corelați-l cu bilanțul pentru a obține suficiente informații:

reconciliați cu Registrul Jurnal ;

reconciliați soldurile inițiale cu cele ale conturilor din anul precedent;

Activitate desfășurată;

– S-a solicitat clientului de audit o situație cu toate conturile de imobilizări corporale, precum

Conturile de imobilizări corporale precum și Registrul Jurnal și Registrul de Mijloace fixe s-au reconciliat cu balanța de verificare.

– S-a efectuat o revizuire analitică între soldurile conturilor de imobilizări din anul în curs cu

Am efectuat o reviziure analitică între soldurile conturilor din anul în curs și cele din anul anterior.

– S-a verificat dacă soldurile inițiale ale conturilor de imobilizări au fost corect preluate din

Rezultate:

Am constatat că toate conturile de imobilizări corporale din balanța de verificare s-au reconciliat cu Registrul Jurnal și Registrul de Mijloace fixe.

De asemenea am constatat că soldurile inițiale ale conturilor de imobilizări au fost corect preluate din situațiile financiare din anul anterior.

Obiective de audit

Asigurarea cǎ imobilizările corporale sunt corect evidențiate în evidența contabilǎ în conformitate cu legislația corespunzǎtoare și standardele contabile aplicabile.

Asigurarea cǎ imobilizările corporale înregistrate în contabilitate existǎ și aparțin clientului.

Asigurarea cǎ pentru toate imobilizările corporale deținute de societate, clientul are un titlu valid de proprietate.

Asigurarea cǎ imobilizările corporale au fost evaluate în conformitate cu politicile contabile ale societǎții și cǎ acestea sunt aplicate în mod consecvent.

Asigurarea cǎ elementele au fost corect clasificate în capital și venituri, incluzând posibilitatea ca elementele de capital sa fi fost eronat clasificate drept venituri.

Asigurarea cu privire la caracterul valid al creșterilor de imobilizări corporale și că cedările și dezafectările au fost înregistrate corect.

Asigurarea cǎ imobilizările au fost corect amortizate, iar această amortizare este efectuată pe o bază care sa fie:

Fidelă și adecvată

Consecventă cu cea din anul precedent.

Asigurarea cǎ a fost constituit un provision adecvat pentru depreciere.

Asigurarea cǎ imobilizările corporale care au fost acordate drept garanții au fost identificate.

CONCLUZII

În opinia mea a fost obținutǎ o asigurare suficientǎ de audit pentru a ne permite sǎ concluzionǎm cǎ imobilizările corporale nu sunt denaturate semnificativ în situațiile financiare.

Documentarea informațiilor necesare fiecǎrui program în vederea atingerii obiectivelor de audit

Program 1: Asigurarea cǎ politicile contabile aplicate de societate privind imobilizările corporale și producția în curs de execuție sunt adecvate și în conformitate cu legislația în vigoare.

Politicile contabile aplicate de societate privind imobilizările corporale și producția în curs de execuție sunt:

Costul de achiziție cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe, cheltuieli de transport, manipulare, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.

În costul unei imobilizări corporale sunt incluse și costurile estimate inițial cu demontarea și mutarea acesteia la scoaterea din functiune, precum și restaurarea amplasamentului pe care este poziționata imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate credibil și entitatea are o obligație legată de demontare, mutarea imobilizării corporale și de refacere a amplasamentului.

Referitor la costurile îndatoririi care sunt direct atribuibile achiziției, construcției sau producției unui activ cu ciclu lung de fabricație, societatea a optat pentru includerea acestor cheltuieli de momentul angajării lor.

În cazul în care o clădire este demolată pentru a fi construită o alta, cheltuielile cu demolarea sunt recunoscute dupa natura lor, fără a fi considerate costuri de amenajare a amplasamentului. Același tratament se aplică și cheltuielilor reprezentând valoarea neamortizată a clădirii demolate.

Valoarea imobilizărilor este amortizată prin metoda liniară de-a lungul duratei de viață estimată a activelor.

Program 2: Auditorul financiar constatǎ cǎ politicile contabile aplicate de societate sunt adecvate, costul de producție/construire cuprinde costul privind achiziția terenului proiectului, costuri legate de proiectarea și obținerea autorizațiilor, cheltuieli reprezentând onorariile profesionale plătite avocaților si experților, cheltuieli directe legate de construcție.

Program 3: Realizarea unui rezumat care sǎ explice compoziția soldurilor și comparația cu anul precedent cu distincția între terenuri, construcții, mașini și alte instalații, ultilaje și mobilier.

Imobilizările corporale ale societǎții la 31.12.2014 sunt în valoare totalǎ de 111.380.544 lei, în scădere fațǎ de aceeași perioadǎ a anului trecut cu 3,44%. Astfel, în anul financiar 2014, imobilizările corporale au înregistrat urmǎtoarea evoluție și structurǎ:

Avansurile pentru cumpǎrǎri de imobilizări corporale în valoare de 176.836 lei la 31.12.2014 sunt reprezentate de CSALAJ SRL.

Program 4: Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate de evaluatori certificați. La data de 31.12.2013 au fost reevaluate construcțiile și amenajările de terenuri aflate în proprietatea societații, în baza unui raport de evaluare întocmit de către un evaluator independent. La reevaluarea acestor imobilizări corporale a fost utilizată metoda reevaluării nete. Terenul aflat in patrimoniul societății nu a fost reevaluat la data de 31.12.2013, valoarea contabilă de 47.488.107,85 lei fiind reprezentată de valoarea de achiziție din anul 2010.

Program 5: Asigurarea cǎ situațiile financiare sunt în conformitate cu legislația corespunzǎtoare și standardele contabile în vigoare Situațiile financiare au fost întocmite respectându-se Legea Contabilitatii nr. 82/1991 și Ordinul 3055/2009 pentru aprobarea Reglementǎrilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitǎții Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

K&S ELECTRIC POWER POINT SA a respectat obligațiile prevǎzute de lege privind organizarea și conducerea contabilitǎții asigurând:

Întocmirea documentelor justificative pentru toate operațiunile care afecteazǎ patrimoniul propriu, înregistrarea în contabilitate și angajarea rǎspunderii persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat

Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor patrimoniale s-a efectuat în mod cronologic cu respectarea succesiunii documentelor justificative, dupǎ data de întocmire și data intrǎrii în unitate cu evidențierea în conturi sintetice și analitice.

Inventarierea patrimoniului a fost efectuatǎ conform OMFP nr. 2861/2009, rezultatele acesteia fiind înregistrate în bilanțul contabil la 31.12.2014.

Respectarea regulilor și metodelor contabile prevǎzute de reglementǎrile în vigoare la 31.12.2014.

Întocmirea bilanțului contabil s-a facut pe baza balanței de verificare a conturilor sintetice, cu respectarea normelor metodologice cu privire la întocmirea acestuia, a contului de profit și pierderi și a anexelor la bilant.

Proceduri de audit

Să identifice schimbări semnificative sau tendințele pentru:

Imobilizări corporale în comparație cu perioada anterioară.

Compoziție (costuri, adiții, cesiuni, abandonuri, etc.) de imobilizări corporale comparativ cu perioada precedentă.

Cheltuieli cu amortizarea / amortizarea, comparativ cu perioada precedentă.

Completări ale perioadei curente, cedările și politicile de depreciere / amortizare în lumina operațiunilor entității și a planurilor de afaceri.

Politicile

Se determină că politicile entității pentru imobilizări corporale sunt adecvate și sunt aplicate în mod consecvent:

Capitalizare.

Depreciere / amortizare.

Scoaterea din folosință a activelor.

Piese de schimb, reparații capitale sau inspecții majore, etc.

Program

Obține un program de imobilizări corporale care conține informații pentru fiecare clasificare majoră a imobilizărilor corporale (adică, terenuri, clădiri, echipamente, etc.), precum și detalii privind costul și acumulate depreciere / amortizare.

Asigurați-vă că soldurile sunt în acord cu înregistrările contabile și documentele de lucru ale auditului perioadei anterioare.

Testați acuratețea aritmetică a calendarului de costuri, depreciere / amortizare pentru perioada și amortizarea cumulată / deprecierea.

Recalculați cheltuielile cu deprecierea / amortizare (dacă este semnificativă).

Adresați-vă personalului responsabil pentru sau familiarizat cu imobilizări corporale dacă acesta este conștient de:

Active lipsă, neînregistrate sau supraevaluate.

Tranzacții neînregistrate sau tranzacții cu termene neobișnuite (adică contractele de închiriere cu termene complexe, concepute pentru a satisface cerințele de operare de leasing).

Orice echipament inactiv sau deteriorat.

Orice probleme de mediu.

Concluzie: Nu există diferențe semnificative.

Adiții

Verifică existența și costul activelor noi.

Să se examineze documentele justificative, cum ar fi facturi, contracte, licențele de vehicule, corespondență, înregistrări de asigurare etc.

Inspectați fizic activele noi, acolo unde este posibil.

Examinați calculul costurilor și documentele justificative pentru imobilizări corporale construite sau fabricate de către entitate.

Concluzie: Nu au fost identificate diferențe semnificative.

Cedări

Asigurați-vă că cedările de active semnificative au fost contabilizate în mod corespunzător:

Costurile cu cedările sunt susținute de documente justificative.

Comparați valoarea netă la data cedării cu valoarea amortizarii.

Examinați calculele care susțin pierderea sau câștigul din cedare și să evalueze necesitatea de a testa alte elemente (de exemplu comisioane etc.).

Concluzie: Nu există cedări in anul 2014.

Leasing-urile

Să examineze acordurile semnificative de leasing pentru a se asigura că au fost clasificate în mod corespunzător și contabilizate în conformitate cu cadrul de raportare financiară corespunzătoare.

Concluzie: Nu există leasing-uri.

Reparații și mentenanță

Revizuiți conturile de reparații și de cheltuieli de întreținere ale perioadei și stabiliți dacă există elemente materiale care ar fi trebuit capitalizate.

Am analizat fișa de cont pentru 628.24 – servicii întreținere, în scopul de a identifica elementele care în mod greșit au fost înregistrate ca cheltuieli cu reparațiile și întreținerea;

Nu am identificat sume cu reparații și întreținere care ar fi trebuit capitalizate.

Bibliografie

Audit – Concepte și practici – O analiză națională și internațională, Laurențiu Dobroțeanu, Camelia Dobroțeanu, Editura Economica, 2002.

Auditing: A Risk – Based Approach to Conducting a Quality Audit, Ninth Edition, Karla M. Johnstone, Audrey A. Gramling, Larry E. Rittenberg, Editura South-Western, Cengage Learning, 2014.

Auditing & Assurance services – A systematic Approach Tenth Edition, William F. Messier, Steven M. Glover, Douglas F. Prawitt, Editura McGraw-Hill Education, 2016

Principles of Auditing – An introduction to International Standars on Auditing second edition, Rick Hayes, Roger Dassen, Arnold Schilder, Philip Wallage, Editura Person Education Limited, 2005

Audit & Assurance, ACCA, 2010

Audit – O Abordare integrată. Arces & Loebbeck, Editura ARC, 2004

IFRS in your pocket, Deloitte, 2014

Audit financiar, Ana Stoian, Editura ASE, 2012

Ghid pentru un audit de calitate. SIA, Ediția 2012

OMFP 1802/2014

www.ceccar.ro