Auditul Achizitiilor Si al Cheltuielilor

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA

AFACERILOR

MASTER: CONTABILITATE ȘI RAPORTĂRI FINANCIARE CONFORME CU STANDARDELE INTERNAȚIONALE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific,

Prof. univ. dr. Sorinel Domnișoru

Masterand,

Dumitru Ciprian Stoica

CRAIOVA

2016

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA

AFACERILOR

MASTER: CONTABILITATE ȘI RAPORTĂRI FINANCIARE CONFORME CU STANDARDELE INTERNAȚIONALE

AUDITUL ACHIZIȚIILOR ȘI AL

CHELTUIELILOR

Coordonator științific,

Prof. univ. dr. Sorinel Domnișoru

Masterand,

Dumitru Ciprian Stoica

CRAIOVA

2016

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………….………………………… pag. 4

CAPITOLUL 1 Rolul, obiectivele și principiile auditului financiar

1.1 Delimitări teoretice ………………………………..………………………. pag. 5

1.2 Obiectivele auditului financiar …………………………………………………………… pag. 6

1.3 Probe și proceduri de audit ……………………………………………………………….. pag. 8

1.4 Tipologia auditului …………………………………………………………………………… pag. 9

1.5 Controlul intern ……………………………………………………………………………….. pag. 10

1.5.1 Definirea elementelor de control intern………………………………….. pag. 10

1.5.2 Formele controlului intern …………………………………………………… pag. 10

CAPITOLUL 2 Studiu de caz privind auditul achizițiilor și cheltuielilor la SC

UMEB ELEKTROMOTOREN SA

2.1 Prezentarea entității SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA ……………….. pag. 12

2.2 Piața SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA …………………………………….. pag. 12

2.3 Structura organizatorica la SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA ………. pag. 13

2.4 Evoliția principalilor indicatori economico – financiari în cadrul SC UMEB

ELEKTROMOTOREN SA ……………………………………………………………… pag. 14

2.4.1 Indicatorii echilibrului financiar ………………………………………….. pag. 14

2.4.2 Indicatorii de lichiditate ……………………………………………………… pag. 15

2.4.3 Indicatorii de activitate ………………………………………………………. pag. 16

2.5 Auditul achizițiilor și cheltuielilor la SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA ……………………………………………………………………………………………………………………… pag. 17

2.5.1 Procedura achizițiilor la SC UMEB ELECTROMOTOREN SA ……………………………………………………………………………………………………………………… pag. 17

2.5.2 Sistemul de control la SC UMEB ELECTROMOTOREN SA ………………………………………………………………………………………………………………………. pag. 18

2.5.3 Verificarea documentelor in procesul de achiziiti la SC UMEB

ELEKTROMOTOREN SA ……………………………………………….. pag. 19

2.5.4 Tehnici de audit folosite ……………………………………………………… pag. 20

2.5.5 Testele de control efectuate în cadrul auditului achizițiilor ……………………………………………………………………………………………………………………….. pag. 23

2.5.6 Testele de control efectuate în cadrul auditului cheltuielilor …….. pag. 26

2.5.6.1 Auditul cheltuielilor legate de achiziții …………………… pag. 26

2.5.6.2 Auditul celorlalte cheltuieli ale perioadei ……………….. pag. 26

2.5.7 Riscul de audit la SC UMEB ELKTROMOTOREN SA ………… pag. 29

2.5.8 Opinia de audit ………………………………………………………………….. pag. 31

CONCLUZII ………………………………………………………………………………………. pag. 32

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE ………………………………………………………… pag. 33

INTRODUCERE

Lucrarea de față se dorește a fi o surpindere a modului de efectuarea a misiunii de audit al anasamblului de operațiuni economice și financiare realizate de o companie în realația sa cu terții, și anume furnizorii, precum și a modalităților de clasificare și înregistrare a cheltuielilor la nivelul contabiliății financiare. Efectuarea auditului celor două procese mari din cadrul companiei: achizițiile și cheltuielile se efectuează pentru ultimul exercițiu financiar încheiat – anul 2015.

Încă din momentul constituirii, orice entitate economică are o legătură importantă cu furnizorii săi, constituind datoriile pe termen scurt ale companiie. Aceste datorii sunt completate de relațiile întreprinderii cu bugetul de stat și cu fondul asigurărilor sociale, precum și cu proprii lui angajați. Lucrarea de față surprinde reflectarea acestor datorii în tabloul cheltuielilor pe modelul societății comerciale UMEB ELEKTROMOTOREN SA, precum și surprinderea misiunii de audit al acestor procese.

Din punct de vedere structural, lucrarea conține doua capitole, precedate de introducere și urmate de concluzii și referințele bibliografice. Capitolul I prezintă delimitările teoretice privind controlul intern și auditul pentru a surpinde stadiul cercetărilor în acest domeniu. Capitolul al II lea cuprinde prezentarea generală a companiei SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA și descrierea pe larg a procesului de control intern implementat în cadrul ei. Capitoul al II lea al lucrării surprinde și misiunea de audit al achizițiilor și al cheltuielilor din cadrul companiei pe ultimul exercițiu financiar încheiat, precum și finalitatea acestei misiuni adică opinia auditorului.

Obiectivul cercetării prezente este evidențierea rolului incontestabil pe care o misiune de audit o are asupra unei companii, precum și ridicarea gradului de încredere al proceselor auditate pentru consumatorii informției financiare.

Metoda și tehnica de cercetare constă în parcurgerea unor refeințe bibliografice pentru delimitările teoretice privind auditul, precum și consultatrea documentelor interne ale companiei UMEB ELEKTROMOTOREN SA. Studiul de caz asupra companiei praticularizează noțiunile generale exprimate în partea de teorie și oferă un exemplu eficient de organizare a unei misiuni de audit, în speță a achizițiilor și cheltuielilor.

CAPITOLUL 1

ROLUL, OBIECTIVELE SI PRINCIPIILE AUDITULUI FINANCIAR

1.1 Delimitări teoretice

Standardele Internaționale de Audit desemnează termenul „auditor” ca fiind prestatorul de servicii atât în domeniul auditului financiar – contabil, cât și cel al serviciilor conexe. Prin servicii conexe se înțeleg: revizuirile, angajamentele privind proceduri convenite și misiuni de elaborare. Termenul de audit are semnificația unei „revizii a informațiilor contabile și de altă natură, efectuată de un profesionist independent, pentru a fi exprimată o opinie în ceea ce privește sinceritatea informațiilor auditate”. Auditul situațiilor financiare are ca scop obținerea unui nivel de asigurare rezonabilă care să permită auditorului să-și exprime o opinie privind modul de realizare a documentelor contabile din toate punctele de vedere raportându-se la un referențial contabil identificat.

Dacă auditorul își exprimă opinia pozitivă, acesta certifică faptul că situațiile financiare auditate nu au suferit denaturări semnificative. Certificarea este acceptarea de către un auditor a aserțiunilor formulate de o parte, pentru a fi folosită de o altă parte. Pentru formularea acestei asigurări, auditorul evaluează probele colectate rezultate în urma aplicării procedurilor și exprimă o concluzie referitoare la informațiile verificate.

Aserțiunea este „un enunț dat ca adevărat, o afirmație care nu este însoțită de probe”. Prin intermediul situațiilor financiare, conducerea entităților comerciale formulează mai multe aserțiuni, mai multe declarații referitoare atât la categoriile de operațiuni, cât și la soldurile conturilor.

Cu toate că opinia auditorului mărește încrederea în conținutul situațiilor financiare, acest lucru nu asigură garanții viitoare în ceea ce privește continuarea activității sau rentabilitatea viitoare și corectă, ci gestionarea viitoare a companiei.

Deși auditorul poate oferi o asigurare ridicată în raportul său de audit al unei entități, acesta nu exprimă o asigurare absolută în ceea ce privește faptul că situațiile financiare luate ca un întreg nu conțin denaturări semnificative. Această asigurare este impusă de „limitele inerente ale unei misiuni de audit”, acestea limitând auditorul să identifice neconcordanțele.

Dintre cauzele acestor limite menționăm în primul rând constrângerea timpului, întrucât auditorul trebuie să fie eficient pentru a îndeplini în timp rezonabil misiunea de audit. Probele de audit se obțin prin alegerea și utilizarea uneia sau mai multor tipuri de proceduri – inspecția, observația, investigația, confirmarea, proceduri analitice, calcule aritmetice – alegere ce prezintă anumite riscuri. Un alt factor care determină limitele unei misiuni de audit se datorează limitării oricărui sistem contabil și sistem de control intern. Auditorul utilizează teste de control pentru a constata dacă sistemul contabil și sistemnul de control intern sunt astfel proiectate încât să prevină și să corecteze erorile semnificative. Pentru a contracara limitele specifice unui audit financiar, auditorul folosește proceduri de fond, adică controale substanțiale, teste efectuate pentru descoperirea denaturărilor semnificative din situațiile financiare.

Pentru a-și forma o opinie, auditorul se bazează pe raționamente profesionale atunci când decide asupra naturii și volumului procedurilor pe care le foloseste, atunci când evaluează probele de audit în vederea formulării unor concluzii, atunci când apar circumstanțe deosebite care măresc riscul de erori semnificative și atunci când există indicii că au avut loc denaturări semnificative.

Standardele Internaționale de Raportare Contabilă (IAS/IFFRS) prevăd mai multe politici contabile posibile de aplicat pentru diferite elemente ale situațiilor financiare și pentru anumite operațiuni. Politicile contabile sunt definite ca fiind „principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice adoptate de o entitate la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare”. Managerii entităților au responsabilitatea alegerii dintre tratamentele de bază și cele alternative prevăzute de aceste standarde. Alegerea se bazează pe estimări și raționamente profesionale și urmărește asigurarea prezentării imaginii fidele.

În categoria serviciilor conexe sunt incluse angajamentele de revizuire a situațiilor financiare, angajamentele bazate pe proceduri agreate și angajamente de elaborare a informațiilor financiare.

Angajamentul de revizuire are ca scop enunțarea concluziei de către auditor, fără a fi utilizate tehnicile și procedurile specifice unei misiuni de audit, că nu au fost identificate denaturări semnificative care să-l facă să aprecieze că situațiile financiare nu au fost stabilite conform cadrului general de raportare financiară identificat. În anagajamentele de revizuire, probabilitatea de a fi testate toate aspectele semnificative este mai mică, întrucât nu se folosesc proceduri specifice auditului: evaluarea sistemului contabil, evaluarea sistemului de control intern, confirmări. Din aceste motive, nivelul de asigurare furnizat de un raport de revizuire este mai mic decât cel furnizat de un raport de audit.

Scopul unui auditor, din punct de vedere al procedurilor utilizate, este acela de a folosi proceduri selectate de comun acord cu entitatea auditată. Așadar, auditorul prezintă în raportul sau constatările făcute în urma aplicării procedurilor convenite, fără să exprime nicio asigurare cu privire la viitorul afacerii. Utilizatorii raportului evaluează pentru ei înșiși procedurile utilizate și constatările auditorului și iși conturează propriile concluzii.

Scopul unui contabil într-un angajament de elaborare este acela de a folosi propria sa competență și experiență contabilă pentru a sintetiza informațiile financiare, astfel încât acestea să fie ușor de înțeles. Întrucât procedurile utilizate într-un angajament de elaborare sunt de natură contabilă, acestea nu pot oferi o asigurare a situațiilor financiare, totuși ele oferă o încredere sporită.

1.2 Obiectivele auditului financiar

Conducerea unei entități face numeroase aserțiuni în momentul declarării faptului că situațiile financiare oferă o imagine fidelă ce respectă un anumit referențial contabil. Aceste aserțiuni privesc:

Recunoașterea – proces de încorporare în bilanț sau în contul de profit și pierdere a unui element care corespunde definiției date unei structuri a situațiilor financiare – activ, datorii, capitaluri proprii, venituri și cheltuieli;

Prezentarea – forma și conținutul informațiilor.

Aceste aserțiuni sunt utilizate de auditor atunci când se evaluează riscul potențial de apariție a unor informații denaturate sau atunci când aplică procedurile de audit în funcție de riscurile informaționale evaluate.

Aserțiunile conducerii cu privire la categorii de tranzacții și operașiuni presupun:

Apariția – entitatea declară că operațiunile economice înregistrate în contabilitate au avut loc în realitate.

Exhaustivitatea – entitatea afirmă că nu au avut loc omisiuni la înregistrarea tranzacțiilor.

Acuratețea – entitatea declară că tranzacțiile sunt înregistrate corect.

Separarea exercițiilor financiare – managerii declară că tranzacțiile au fost înregistrate în perioada contabilă corectă, respectând cerinșele unei „contabilități de angajament” și ale „principiului independenței exercițiului”.

Clasificarea – managerii declară că tranzacțiile au fost clasificate corect în conturile corespunzătoare.

Aserțiuni cu privire la soldurile conturilor la sfârșitul perioadei presupun:

Existența – managerii declară veridicitatea elementelor din bilanț cu privire la activele, datoriile și capitalurile proprii.

Drepturi și obligații – managerii afirmă că toate activele reprezintă drepturile entității, în timp ce datoriile aparțin entității și nu ale managerilor sau acționarilor.

Exhaustivitatea – prin această aserțiune se afirmă că toate informațiile au fost înregistrate în evidența contabilă.

Acuratețea și evaluarea – informațiile financiare sunt prezentate în situațiile financiare cu fidelitate și la valorile corespunzătoare.

Clasificarea și inteligibilitatea – informațiile cuprinse in bilant, contul de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie și notele explicative la acestea sunt prezentate și descrise în mod corespunzător, putând fi ușor întelese de către utilizatorii care dispun de cunoștinte suficiente privind derularea afacerilor și de noțiuni de contabilitate.

În același timp, auditorul exprimă, de asemenea, aserțiuni. Acestea se referă la tranzacții și evenimente și sunt combinate cu aserțiuni referitoare la soldurile conturilor. Auditorul nu testează soldul fiecărui cont, ci colectează probe specifice auditului pentru a confirma aceste solduri. Auditul grupează conturile pe categorii de operațiuni, pentru o mai bună gestionare a auditului și ușurința repartizării sarcinilor membrilor echipei de audit. Auditarea fiecărui cont separat nu este o metodă de lucru eficientă, deoarece există o strânsă legătură între conturi datorită principiului dublei înregistrări.

Pentru aceeași aserțiune, auditorul poate obține probe din surse diferite sau cu ajutorul unor proceduri diferite: pentru obținerea de probe de audit referitoare la conturile din grupa 49 „Ajustări pentru depreciera creanțelor” se combină analiza structurii creanțelor neîncasate la scadența după vechime cu urmărirea încasării acestora după închiderea exercițiului financiar.

Cu ajutorul unei proceduri de audit se pot obține probe relevante numai pentru o anumită aserțiune, dar nu și pentru alte aserțiuni. Astfel, participarea auditorului la inventariere furnizează probe de audit referitoare la existența activelor corporale, dar nu și referitoare la drepturi sau obligații sau la evaluarea acestor active.

Unele aserțiuni nu pot fi auditate separat. Astfel, aserțiunea separarea exercițiului nu poate fi auditată fără să se ia în considerare aserțiunile apariția, exhaustivitatea si exactitatea, iar aserțiunile apariția sau existența se referă la aspecte contrare față de aserțiunea exhaustivitatea.

Obiectivele auditului sunt în strînsă legătură cu aserțiunile conducerii entității auditate. Pentru a se putea pronunța dacă aceste aserțiuni sunt corecte și sincere, auditorul culege probe de audit suficiente și adecvate, pe baza cărora se pronunță asupra conformității sau neconformității situațiilor financiare auditate.

Obiectivele auditului pot fi stabilite în termeni generali, la nivelul aserțiunilor sau pot fi definite mai analitic în funcție de trăsăturile specifice ale fiecărei categorii de operațiuni (cumpărări, vânzări, plăți, încasări) ale fiecărei grupe de conturi sau ale fiecărei prezentări și descrieri din situațiile financiare.

Astfel, obiectivele generale ale auditului pot fi formulate astfel:

Obiectivele generale privind categorii de operațiuni reflectate în rulajul conturilor. Auditorul verifică dacă: documentele primare care stau la baza înregistrărilor contabile există, evenimentele lor sunt cronologic și corect operate, dacă calculele sunt bune.

Obiectivele generale referitoare la soldurile conturilor. Auditorul trebuie să verifice: ca activele, datoriile și capitalurile proprii să fie reflectate corect în contabilitate, să nu fie omisiuni în înregistrarea contabilă, soldurile conturilor să fie corect calculate la închiderea exercițiului financiar.

Obiectivele generale referitoare la situațiile financiare. În ceea ce privește conținutul situațiilor financiare, auditorul urmărește: dacă activele, datoriile și capitalurile proprii aparțin entității, dacă veniturile și cheltuielile au documente jutificative și dacă aparțin exercițiului financiar în care au fost înregistrate, dacă principiile contabilității au fost respectate.

1.3 Probe si proceduri de audit

Probele de audit reprezintă „totalitatea informațiilor utilizate de examinator în ansamblul investigațiilor și raționamentelor efectuate pentru emiterea concluziilor pe care se fundamentează opinia sa”. Acestea reprezintă informațiile adunate de auditor și sunt folosite pentru identificarea corectitudinii întocmirii situațiilor financiare. Modalitatea corectă de întocmire a situațiilor financiare este stabilită atât prin Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS/IAS), cât și prin directivele europene și prin regelmentările contabile naționale. Probele de audit reprezintă un suport, fie pentru certificarea de către auditor a informațiilor furnizate de entitatea referitoare la categoriile de tranzacții care au influențat situațiile financiare, soldurile conturilor, prezentările de informații și aserțiunile conducerii aferente, fie pentru detectarea denaturărilor semnificative la nivelul categoriilor de tranzacții, soldurilor conturilor, prezentărilor de informații și a aserțiunilor referitoare la acestea.

Procedurile de audit sunt reprezentate de „un set de instrucțiuni precise și detaliate pe care trebuie să le respecte auditorul atunci când colectează probele de audit”. Acestea formează programul de audit. Programul de audit „reprezintă toate procedurile de audit utilizate de auditori pentru îndeplinirea misiunii lor”. Cu ocazia elaborării programului de audit și pe parcursul îndeplinirii misiunii sale, auditorul trebuie să stabilească care sunt riscurile de denaturare semnificativă a situațiilor financiare și, în funcție de acestea, decide asupra naturii, duratei și întinderii procedurilor de audit.

Natura procedurilor se referă, pe de o parte, la scopul acestor proceduri, iar, pe de altă parte, la tipul procedurilor selectate. Scopul procedurilor poate fi acela de a permite auditorului să evalueze riscurile unor denaturări semnificative la nivelul situațiilor financiare și la nivelul aserțiunilor. Această evaluare se bazează pe înțelegerea entității și a mediului acesteia, inclusiv a controlului intern. Apoi, scopul auditorului poate fi acela de a testa când este cazul, eficiența operațională a controalelor interne în prevenirea sau detectarea denaturărilor semnificative de la nivelul aserțiunilor. Sau, scopul auditoului poate fi acela de a detecta denaturările semnificative de la nivelul aserțiunilor. Detectarea acestor erori se face cu ajutorul procedurilor de fond, care includ: teste ale detaliilor pentru categorii de operațiuni, teste ale detaliilor pentru soldul conturilor, teste ale detaliilor pentru prezentarea situațiilor financiare, proceduri analitice de fond.

Durata procedurilor se referă la momentul când trebuie aplicate anumite proceduri și la perioada de timp care trebuie testate. Testele de audit pot fi efectuate pe parcursul exercițiului auditat sau numai după întocmirea situațiilor financiare. Unele proceduri de audit sunt mai eficiente dacă sunt aplicate în cursul perioadei: testarea fișierelor electronice poate fi ineficientă la sfârșitul anului deoarece conducerea, dorind să raporteze anumite realizări, poate să modifice conținutul lor. În același timp, alte proceduri de audit nu pot fi aplicate decât la sfârșitul perioadei: compararea situațiilor financiare cu soldurile conturilor, calculul provizioanelor și al ajustărilor de valoare, evaluarea activelor și datoriilor exprimate într-o valută străină.

Întinderea pocedurilor se referă la cantitatea dintr-o anumită procedură ce trebuie aplicată, la mărimea eșantionului asupra căruia urmează să se aplice o procedură, la numărul de observații, investigații și inspecții ce trebuie făcute, la numărul de confirmări ce trebuie cerute de la terți. Întinderea procedurilor se stabilește în funcție de gradul de asigurare pe care auditorul dorește să-l obțină, în funcție de riscul de denaturare al situațiilor financiare evaluate și în funcție de pragul de semnificație stabilit. Cu cât gradul de asigurare și riscul evaluat sunt mai mari, cu atât mărimea procedurilor folosite pentru colectarea probelor de audit crește.

1.4 Tipologia auditului

Auditul poate fi structurat după diferite criterii, însă în ceea ce urmează ne vom limita la doua astfel de criterii, și anume:

în funcție de natura obiectivelor urmărite;

în funcție de afilierea auditorilor.

După natura obiectivelor urmărite, pot fi identificate: auditul de conformitate, auditul de eficacitate și auditul financiar.

Scopul auditului de conformitate este acela de a se verifica respectarea unor criterii precum: respecatarea unor instrucțiuni sau proceduri de lucru, respectarea hotărârilor conducerii.

Auditul de eficacitate sau al performanțelor face comparații pentru a stabili care sunt cele mai bune soluții de respectat, în funcție de noile restricții care trebuie respectate, ținând seama de resursele disponibile.

Auditul financiar constă în verificarea situațiilor financiare ale unei entități pentru a se stabili în ce măsură aceste situații contabile respectă creiteriile prestabilite.

Auditul financiar este cerut de normele legale pentru următoarele categorii de entități: – Entitățile care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre criteriile:

total active 4.000.000 euro;

cifra de afaceri netă 8.000.000 euro și

numărul mediu de salariați 50.

Entitățile de interes public;

Entitățile admise la tranzacționare pe o piață reglementată;

Entitățile care elaborează situații financiare consolidate.

Dupa afilierea auditorilor, tipurile de audit pot fi clasificate în audit extern și audit intren. Auditul extern are forma auditului financiar sau a auditului contractual, fiind exercitat de profesioniști independenți de entitatea auditată; auditul intern este organizat sub forma unui compartiment independent în cadrul entității.

1.5 Controlul intern

1.5.1 Definirea elementelor de control intern

Controlul intern este „reprezentat de orice măsură luată de conducere în vederea îmbunătățirii gestionării riscurilor la care este expusă entitatea și a creșterii probabilităților ca sopurile si obiectivele stabilite să fie îndeplinite ". Standardul Internațional de Audit (I.S.A) nr. 315, Cunoasterea entității și mediului sau, și evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă precizează „controlul intern este procesul conceput și efectuat de cei însărcinați cu guvernante, conducere și alți angajați, în vederea furnizării unei asigurări rezonabile despre realizarea obiectivelor cu privire la credibilitatea raportărilor financiare, eficiența activității si conformitatea cu legislația aplicabilă. Rezultă ca acest control este conceput și implementat pentru a aborda riscurile de afaceri identificate care impietează asupra realizării oricăruia dintre aceste obiective.

Controlul intern este un atribut al conducerii, întrucât indiferent de domeniul de activitate, persoanele cu funcții de conducere trebuie să planifice și să coordoneze măsuri care să asigure îndeplinirea obiectivelor stabilite ale entităților economice. Controlul intern oferă conducerii informațiile necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale, și anume: previziunea, organizarea, coordonarea și antrenarea.

1.5.2 Formele controlului intern

Datorită complexității activităților care pot fi controlate, se impune structurarea controlului după mai multe criterii :

După timpul în care se execută, raportat la momentul efectuării operațiunilor respective: controlul preventiv care se exrcită de obicei cu ocazia autorizării sau aprobării tranzacțiilor și se exercită înainte de efectuarea operațiunilor respective, controlul concomitent care se exercită în același timp cu desfășurarea operațiunilor controlate și controlul ulterior desfășurat după ce operațiunile au avut loc.

După obiectivele controlate : controlul economic urmărește planificarea și utilizarea eficientă a resurselor materiale și de muncă în îndeplinirea sarcinilor stabilite, controlul financiar se efectuează în sfera relațiilor financiare și de credit și controlul tehnic care verifică respectarea tehnologiilor de fabricație, caracteristicile mijloacelor fixe.

După sfera de cuprindere a controlului, deosebim: controale complexe presupun abordarea multilaterală a activităților controlate cu participarea specialiștilor din diferite domenii, controalele parțiale, numite și controale tematice, se exercită numai asupra unui grup de obiective (exemplu: poate fi controlul statului asupra unui grup restrâns de obiective care să vizeze mai multe entități), controalele totale presupun verificarea tuturor operațiunilor, documentelor și perioadelor de gestiune din sectoarele controlate și controalele prin sondaj se exercită numai asupra unor documente, categorii de bunuri, perioade de timp considerate semnificative pentru formularea concluziilor.

Dupa procedeele folosite sunt: controale documentar-contabile exercitate pe baza documentelor primare, a evidențelor operative și a registrelor contabilității analitice si sintetice și controalele faptice care se realizează sub forma inspecției la fața locului, obeservației fizice, inventarierii de control, analizelor de laborator și a expertizelor.

Dupa gradul de apropiere a controlului de activitățile controlate, sunt: controalele directe ce constau în urmărirea nemijlocită de către organele de conducere a activității subalternilor, controalele indirecte – constau în urmărirea activităților controlate pe baza rapoartelor și informărilor primite, controalele reciproce se realizează între compartimente, între intreprinderi pe baza fluxurilor materiale și informaționale stabilite în urma diviziunii muncii, și autocontrolul care presupune verificarea propriei activități cu scopul de a stabili dacă obiectivele propuse au fost realizate.

După punctul de vedere al intereselor economico-financiare pe care le reprezintă și după nivelul de la care se exercită, deosebim: controale exercitate de stat prin intermediul organelor Curții de Conturi, Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului de Interne ce urmăresc, în primul rând, respectarea actelor normative specifice domeniului controlat, controalele exercitate la nivelul entităților sub forma controalelor preventive, concomitente și ulterioare urmăresc gestionarea corectă și eficientă a patrimoniului entității și controlul legal sau statutar care se exercită de profesioniști independenți, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR) sau ai Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECAR).

CAPITOLUL 2

STUDIU DE CAZ PRIVIND AUDITUL ACHIZIȚIILOR ȘI CHELTUIELILOR LA SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA

2.1 Prezentarea entității SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA

Societatea se înființează în anul 1948, devenind în anul 1990 o societate comercială prin preluarea integrală a patrimoniului unității de către stat. În prezent, acționariatul majoritar al UMEB este Fondul American de Investiții New Century Holdings. Domeniul de activitate al societății este cel de producție industrială de aletrnatoare și motoare.

Societatea este o societate cu capital străin și are un număr total de aproximativ 1500 de angajați, desfășurând activități specifice de producție și asamblare a motoarelor și alternatoarelor industriale. Tehnologia și echipamentele folosite în cadrul societății sunt performante pentru a putea oferi calitatea maximă a produsului finit, ținându-se cont de precizia necesară într-un astfel de domeniu de activitate.

2.2 Piața SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA

La compania UMEB se realizeazã operații specifice de bobinare și impregnare a componentelor motorului, care garanteazã fiabilitatea și durata de viațã a produsului. Toate operațiile de ștanțare, asamblare prin sudurã, prelucrare mecanicã a componentelor se realizeazã la furnizorii din țarã și din strãinãtate.

Furnizorii UMEB sunt acceptați în urma verificãrii atente din punct de vedere al calitãții pieselor livrate, întrucât calitatea materiilor prime asigurã calitatea produsului finit. Pentru cã este vorba de o industrie cu un grad ridicat de precizie, calitatea produsului finit este esențialã. Unii furnizori au o tradiție în livrarea de piese cãtre UMEB; dintre aceștia cei mai importanți sunt: SKF – furnizor de rulmenți, Mecatraction și Bafa – furnizori de șuruburi și piulițe, Nexans – furnizor de cabluri, Essex și Acebsa – furnizori de cupru, Sfup Cehia – furnizor de statoare și IMI Ungaria – furnizor de rotoare și pachete de tole. Pe de altã parte, se cautã noi furnizori, dintre care cele mai bune rezultate s-au obținut cu Lakics Ungaria – furnizor de statoare.

Motoarele produse în fabrica UMEB sunt utilizate de către clienți pentru a fi instalate în cele mai diverse locuri: motoare electrice antigrizutoase pentru industria minieră, motoare electrice antideflagrante pentru industria petrochimică, motoare antiex, motoare electrice de curent continuu pentru tracțiune urbană, precum și surse de enrgie electrică (generatoare electrice sincrone).

Întrucât orice întreprindere își desfãșoarã activitatea într-un sistem de relații cu terții – furnizori, clienți, angajați, organisme ale statului – care se materializeazã în fluxuri și refluxuri de bani, UMEB are relații cu numeroase bãnci astfel: Citibank pentru împrumuturi pe termen lung, Unicredit pentru plata furnizorilor și încasarea clienților, BCR, BRD și ING Bank pentru plata salariilor cãtre proprii angajați.

2.3 Structura de organizare la SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA

Pentru a-și atinge scopul propus prin obiectul de activitate, UMEB este organizatã într-o structurã de tip ierarhic funcțional, având în componențã secții, ateliere, birouri și compartimente. Cei ce exercitã activitatea de conducere, întrunesc cumulativ câteva caracteristici: dubla profesionalizare impusã de profesia de bazã și exigențele funcției de conducere, rezistența la suprasolicitare profesionalã, capacitatea de a menține un climat optim de desfãșurare a activitãții între conducãtori și subordonați.

Directorul General are în subordine Serviciul de Control Intern, Departamentul de Proiecție Mecanică și Electrică, Departamentul Informatic, Biroul de Protecția Muncii, Departamentul de Producție, Departamentul Financiar-Contabil și Departamentul Comercial;

Departamentul de Producție coordoneazã urmãtoarele structuri: Departamentul de Calitate, Atelierele de Producție (Bobinare Rotor, Bobinare Stator, Impregnare și Montaj) și Platforma de Testare;

Departamentul Comercial are în componențã Serviciul de Achiziții și Serviciul de Logisticã.

Figura 1.Organigrama UMEB

(Sursa: Documente interne S.C UMEB SA)

Rolul Directorului General este acela de a coordona activitatea tuturor departamentelor și de a asigura fluxul informațional între ele.

Un rol foarte important îl are directorul Departamentului de Producție care rãspunde în fața Directorului General de întreg procesul de producție. El primește avizele de calitate pentru materiile prime de la șeful Departamentului de Calitate, supervizeazã procesul de producție și primește avizul de funcționare al produsului finit de la șeful Platformei de Testare.

Directorul Departamentului Comercial supervizeazã atât activitatea Secției de Achiziții de unde strânge informații referitoare la datele de livrare și cantitatea livratã de furnizori, cât și activitatea Secției de Logisticã care pregãtește livrarea și pãstreazã legãtura cu clienții. Informațiile primite de la Secția de Achiziții sunt transmise mai departe Directorului de Producție care își planificã activitatea ținând cont și de datele de livrare a furnizorilor. Cea mai importantã atribuție a Directorului Comercial privind Secția de Achiziții este disciplinarea furnizorilor în respectarea termenelor de livrare stabilite, pentru evitarea rupturilor de stoc, iar în ceea ce privește Secția de Logisticã, el rãspunde pentru respectarea termenelor de livrare cãtre clienți.

Directorul Departamentului Financiar – Contabil supervizeazã strângerea informațiilor contabile și introducerea lor în sistemul informatic pe baza documentelor existente, verificã și aprobã situațiile financiare obligatorii sau la cerere și comunicã mai departe Directorului General situația financiarã a companiei.

Pentru a-și realiza obiectivele propuse, UMEB îndeplinește urmãtoarele caracteristici:

dotarea cu mijloace de muncã, forțã de muncã, resurse financiare și informaționale, aplicarea managementului modern;

elaborarea de studii privind dezvoltarea în perspectivã;

folosirea inteligentã a resurselor și capacitãților de producție materializate în creșterea productivitãții și reducerea cheltuielilor;

elaborarea documentației de fabricație și instrucțiunii de folosire pentru produsele finite;

organizarea pe baze contabile a activitãții desfãșurate;

asigurarea permanentã a aplicarii în bune condiții a normelor de protecție și igienã a muncii, precum și a normelor PSI și de protecție a mediului;

implementarea și întreținerea unui sistem informațional eficient.

2.4. Evoluția principalilor indicatori economico-financiari în cadrul SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA

Pentru a putea fi apreciat mersul financiar al unei întreprinderi, se apeleazã la analiza financiarã care are ca obiectiv colectarea și interpretarea informațiilor financiar – contabile.

Pentru analiza financiarã a companiei UMEB pe ultimele trei exerciții financiare – 2013, 2014 și 2015 – vom analiza indicatorii economici care influențeazã aceste rezultate.

Dintre indicatorii aleși, enumerãm:

indicatorii echilibrului financiar: fondul de rulment și necesarul de fond de rulment;

indicatorii de lichiditate: lichiditatea curentã, lichiditatea imediatã;

indicatorii de activitate: viteza de rotație debite clienti, viteza de rotație credite furnizori.

2.4.1 Indicatorii echilibrului financiar

Fondul de rulment este considerat „cel mai important indicator de echilibru financiar al întreprinderii (…), fiind rezultatul arbitrajului între finanțarea pe termen lung și finanțarea pe termen scurt”.

Fondul de rulment se calculeazã ca diferențã dintre capitalurile permanente și activele imobilizate:

FR = Cpe – Ai

Întrucât capitalurile permanente sunt egale cu capitalurile proprii și datoriile firmei pe termen lung, formula devine:

FR = Cpr + DTL – Ai

Conform datelor din bilanțurile exercitiilor financiare pe 2013, 2014 și 2015, calculul fondului de rulment este:

FR2013 = Cpr + DTL – Ai = 7.418.960 + 5.196.486 – 8.012.619 = 4.602.827 lei

FR2014 = Cpr + DTL – Ai = 6.299.290 + 4.576.320 – 8.270.369 = 2.605.241 lei

FR2015 = Cpr + DTL – Ai = 7.831.014 + 2.206.993 – 8.112.279 = 1.925.728 lei

Valoarea pozitivã a fondului de rulment în toate cele trei exerciții financiare supuse analizei, indicã faptul cã activele imobilizate au fost finanțate în totalitate din resurse proprii și resurse atrase pe termen lung. Scãderea fondului de rulment de la un an la altul, indicã scãderea resurselor proprii și creșterea investițiilor, pãstrarea acestui trend va avea efecte negative în exercițiile financiare viitoare, deoarece capitalurile permanente nu vor finanța în totalitate activele imobilizate, diferența va fi acoperitã din resurse atrase pe termen scurt – credite bancare pe termen scurt și credite comerciale de la furnizori.

Nevoia de fond de rulment, cel de-al doilea indicator al echilibrului financiar, apare ca urmare a decalajelor existente între cumpãrãri și vânzãri, precum și între plãți și încasãri. Primul caz determinã formarea stocurilor, iar cel de-al doilea caz genereazã apariția creanțelor. Atât stocurile cât și creanțele impun necesarul de fond de rulment, necesar care este totuși atenuat de decalajul – în sens opus – dintre aprovizionãri și plãți.

Formula de calcul pentru nevoia fondului de rulment este:

NFR = active curente din exploatare – datorii de exploatare = (stocuri + creanțe + cheltuieli înregistrate în avans – investiții financiare pe termen scurt) – (datorii pe termen scurt – datorii financiare pe termen scurt + venituri înregistrate în avans)

Nevoia fondului de rulment pe cei trei ani este:

NFR2013 = (1.296.960 + 1.025.122 + 5.187 – 0) – (1.915.229 – 12.105 + 1.120.215) = 1.303.172 – 3.023.339 = -1.720.167 lei

NFR2014 = (2.675.321 + 3.195.270 + 4320 – 0) – (2.211.179 – 7.250 + 723.110) = 5.874.911 – 2.927.039 = 2.947.872 lei

NFR2015 = (6.279.320 + 6.120.270 + 970 – 0) – (5.976.281 – 3.127 + 2.763) = 12.400.560 – 5.975.917 = 6.424.643 lei.

Valoarea negativã a fondului de rulment în 2013 semnificã un surplus temporar de resurse fațã de nevoile temporare. Cauza acestui surplus este o accelerare a vitezei de rotație a stocurilor, spre deosebire de celelalte douã perioade analizate, când valoarea nevoii de fond de rulment este una pozitivã, ceea ce se traduce printr-o scãdere a vitezei de rotație a stocurilor. Nevoia de fond de rulment pozitivã este datã, de altfel, și de faptul cã produsele realizate în cadrul UMEB au un ciclu de fabricație lung.

Pentru evitarea dezechilibrelor financiare, necesarul de fond de rulment trebuie sã fie mai mic decât fondul de rulment, deoarece diferența dintre ele este trezoreria netã a entitãții. Totodata, nevoia de fond de rulment trebuie sã aibã o evoluție progresivã – situație realizatã de la un exercițiu financiar la altul în cadrul entitãții noastre – ceea ce înseamnã cã trezoreria netã nu crește foarte mult, ci este plasatã, determinând creșterea rentabilitãții.

2.4.2 Indicatorii de lichiditate

Analiza lichiditãții reprezintã capacitatea companiei de a face fațã obligațiilor sale pe termen scurt. Aceasta implicã acele active ale companiei care pot fi convertite ușor în numerar.

Lichiditatea curentã este raportul dintre activele curente și datoriile curente ale companiei.

Lcurentã = Active curente / Datorii curente =( Active circulante + Cheltuieli înregistrate în avans) / (Datorii pe termen scurt + Venituri înregistrate în avans)

Calculul lichiditãții curente pe cele trei exerciții financiare este:

Lcurentã2013 = (2.837.304 + 5.187) / (1.915.229 + 1.120.215) = 2.842.491 / 3.035.444 = 0,9364

Lcurentã2014 = (7.991.311 + 4.320) / (2.211.179 + 723.110) = 7.995.631 / 2.934.289 = 2,7248

Lcurentã2015 = (16.969.829 +970) / 5.976.281 + 2.763) = 16.970.799 / 5.979.044 = 2,8383

Dacã rezultatul raportului este supraunitar, înseamnă cã activele curente pot finanța în totalitate datoriile curente ale companiei. Rezultatul subunitar al anului 2013 în calculul acestui indicator înseamnã cã datoriile curente ale entitãții nu au fost acoperite de activele curente. Rezultatul celorlalți doi ani este unul optim: datoriile curente sunt acoperite de cel puțin douã ori de cãtre activele curente ale firmei. O ratã de lichiditate curentã excesiv de mare nu ar fi deloc favorabilã, ea putând indica un management defectuos, materializat în nivele excesive ale numerarului, stocuri supradimensionate devenite inutile în comparație cu nevoile curente.

Lichiditatea imediatã, al doilea indicator de lichiditate, indicã capacitatea firmei de a-și acoperi datoriile curente presupunând cã stocurile deținute de companie nu au nicio valoare. Formula de calcul al lichiditãții imediate este:

Limediatã = (Active curente – Stocuri) / Datorii curente

Valorile acestui indicator pe cei trei ani analizați sunt:

Limediatã2013 =( 2.842.491 – 1.296.960) / 3.035.444 = 1.545.531 / 3.035.444 = 0,5091

Limediatã2014 = ( 7.995.631 – 2.675.321) / 2.934.289 = 5.320.310 / 2.934.289 = 1,8131

Limediatã2015 = (16.970.799 – 6.279.320) / 5.979.044 = 10.691.479 / 5.979.044 = 1,7881

La fel ca în cazul lichiditãții curente, în primul an analizat valoarea subunitarã indicã faptul cã entitatea nu-și poate acoperi datoriile curente cu activele curente deținute.

În exercițiile financiare 2014 și 2015, situația entitãții se redreseazã, aceasta putându-și acoperi datoriile curente cu activele curente, cel puțin o data.

2.4.3 Indicatorii de activitate

Dintre indicatorii de activitate, vom calcula viteza de rotație debite clienți, adicã viteza cu care se încaseazã debitele de la clienți și viteza de rotație credite furnizori, adicã viteza cu care se achitã creditele cãtre furnizori. Cei doi indicatori vor fi analizați prin comparație în fiecare exercițiu financiar.

Viteza de rotație a încasãrii creanțelor de la clienți se calculeazã astfel:

Viteza rotație debite clienți = (Sold mediu clienți / Cifra de afaceri) X 365 zile ={ [(Si + Sf)/2]ct 4111,413 / cifra de afaceri} X 365 zile

Calculãm viteza de rotație a debitelor clienți astfel:

Viteza rotație debite clienți2013 = {[(518.784 + 726.321) / 2] / 3.122.704} X 365 = 622.552,5 / 3.122.704 X 365 = 0,1993 X 365 = 72,7445 zile

Viteza rotație debite clienți2014 = {[( 726.321 + 702.918) / 2] / 6.790.234} X 365 = 714.619,5 / 6.790.234 X 365 = 0,1052 X 365 = 38,4134 zile

Viteza rotație debite clienți2015 = {[(702.918 + 1.015.129) / 2] / 14.433.117} X 365 = 859.023,5 / 14.433.117 X 365 = 0,0595 X 365 = 21,7238 zile

Viteza de rotație a achitãrii creditelor cãtre furnizori se calculeazã:

Viteza rotație credite furnizori = (Sold mediu furnizori / Achiziția de bunuri) X 365 zile ={ [(Si + Sf)/2]ct 401,403 / RD301,302,303,381} X 365 zile

Calculul vitezei de rotație a achitãrii creditelor cãtre furnizori în cei trei ani este:

Viteza rotație credite furnizori2013 = {[(376.252 + 521.114) / 2] / 2.920.117} X 365 = 448.683 / 2.920.117 X 365 = 0,1536 X 365 = 56,065 zile

Viteza rotație credite furnizori2014 = {[( 521.114 + 997.260) / 2] / 5.900.211} X 365 = 759.187 / 5.900.211 X 365 = 0,1287 X 365 = 46,9755 zile

Viteza rotație credite furnizori2015 = {[(997.260 + 1.473.212) / 2] / 9.213.111} X 365 = 1.235.236 / 9.213.111 X 365 = 0,1341 X 365 = 48,9465 zile

Pentru anul 2013, se observã cã viteza de rotație a încasãrii debitelor clienților este în medie de 72 de zile fațã de viteza de rotație a achitãrii creditelor furnizorilor care este în medie de 56 de zile. Aceastã situație este nefavorabilã, deoarece pentru diferența de 16 zile trebuie gãsite surse financiare din altã parte care sã ajute la plata datoriilor pânã la încasarea creanțelor.

Pentru anul 2014, viteza de rotație a încasãrii creanțelor clienților este în medie de 38 de zile, iar viteza de rotație a plãții datoriilor cãtre furnizori este în medie de 46 de zile. Aceastã situație este teoretic favorabilã, întrucât creanțele sunt încasate mai repede decât plata datoriilor, însã practic diferența de numai 8 zile poate duce, totuși, la nevoia de a gãsi alte surse de platã pânã la încasarea din partea clienților.

Pentru anul 2015, viteza de rotație a debitelor clienților este în medie de 21 de zile, iar viteza de rotație a creditelor furnizorilor este în medie de 48 de zile. Aceasta este o situație favorabilã, întrucât diferența dintre încasarea creanțelor și achitarea datoriilor este de 27 de zile.

2.5 Auditul achizițiilor și cheltuielilor la SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA

2.5.1 Procedura achizițiilor la SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA

In cadrul SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA, există o procedură aplicabilă în procesul de aprovizionare pentru ca produsele aprovizionate să fie conforme cu cerințele specificate și pentru a stabili o metodologie de evaluare și de selectare a furnizorilor pe baza capabilităților de a furniza produse conforme cu cerințele entității. Procedura se aplică pentru urmatoarele activități:

achiziția de materii prime, materiale, componente, utilizate pentru realizarea produselor, proceselor, transferul tehnlogic, serviciilor sau pentru montaj;

subcontractarea unor activități sau servicii care afectează calitatea produselor, proceselor transferului tehnologic și serviciilor oferite de entitate;

achiziționarea de echipamente, utilaje și materiale utilizate în activitatea de transfer, producție sau pentru inspecții si incercări.

Inainte de lansarea unui contract, se stabilețte necesarul de materii prime, materiale, echipamente ce trebuie achiziționat, precum și serviciile sau lucrările ce trebuie contractate. În vederea aprovizionării cu materii prime, materiale, componente, echipamente, utilaje sau pentru subcontractările de activități sau de servicii necesare pentru realizarea contractelor, se întocmește înregistrarea denumită necesar de aprovizionare care conține următoarele informații: identificarea produselor, serviciilor sau lucrărilor ce trebuie aprovizionate sau suncontractate; termenele de aprovizionare sau de finalizare a lucrărilor subcontractate; furnizori potențiali; condiții de calitate pentru produse, servicii sau lucrări subcontractate; condiții impuse pentru furnizori și specificații și desene, dacă este cazul. Toate produsele și serviciile aprovizionate de UMEB sunt conforme cu cerințele specificate în documentul necesarul de aprovizionare. Aprovizionarea cu produse și servicii se face numai de la furnizorii aflați pe lista furnizorilor acceptați. În baza necesarului de aprovizionare, se emite comanda de aprovizionare, care include informații referitoare la date ce descriu materialul, produsul sau serviciul comandat, iar dacă se consideră necesar, poate conține informații cu referire la identificarea completă și corectă a materialului, produsului sau serviciului; cerințe pentru aprobarea produsului, procedurilor, proceselor și echipamentelor; cerințe pentru calificarea personalului; metode de recepție și criterii de acceptare, precum și cerințe referitoare la sistemul de management al calității. Înainte de aprobare, documentele de aprovizionare sunt analizate pentru a se asigura că datele conținute de acestea sunt corecte și complete. Verificarea produsului sau serviciului aprovizionat se face de o comisie de recepție, pentru a se stabili dacă produsul sau serviciul aprovizionat este conform cu condițiile specificate. În funcție de rezultatele evaluării furnizorilor, se stabilește dacă este necesar ca furnizorul să elaboreze și să implementeze un plan al calității pentru produsul, procesul sau serviciul în cauză, sau dacă sunt necesare anumite verificări efectuate de reprezentanți UMEB la sediul furnizorului în timplu procesului de fabricație a acestuia sau la final. Documentele în baza cărora se fac inspecțiile la primire sunt, după caz, proceduri de lucru, standarde și reglementări în vigoare, documente de aprovizionare care însoțesc produsele aprovizionate. Stadiul produsului aprovizionat, în raport cu cerințele de inspecție, este identificat prin nota de intrare-recepție. Produsele aprovizionate se manipulează astfel încât să nu fie afectată calitatea sau caracteristicile funcționale ale acestora. Depozitarea materialelor aprovizionate se face în spații corespunzătoare, pe categorii de material și pe dimensiuni, astfel încât marcajele de identificare să fie ușor vizibile.

Responsabilitățile în procesul de achiziție sunt împărțite astfel: Managerul de Achiziții aprobă lista furnizorilor acceptați, necesarul de aprovizionare, precum și toate documentele de aprovizionare sau furnizare; Managerul financiar avizeaza necesarul de aprovizionare și toate documentele de aprovizionare sau furnizare; Responsabilul cu aprovizionarea întocmește documentele de aprovizionare, participă la evaluarea și selectarea furnizorilor, urmărește derularea contractului sau a comenzii de aprovizionare și păstrează înregistrările referitoare la aprovizionare sau furnizare; Responsabilul de proiect elaborează documentul necesar de producție, analizează documentele de aprovizionare sau furnizare și participă la evaluarea și selectarea furnizorilor pentru contractul al cărui responsabil este.

2.5.2 Sistemul de control implementat la SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA

Conducerea modernă a oricărei întreprinderi presupune stabilirea unei strategii care să permită organizației să obțină, pe termen lung, maximizarea avantajelor în urma acțiunii ei într-un anumit mediu economico-social. Controlul intern a fost creat în marile întreprinderi pentru a verifica dacă acțiunile întreprinse pe termen scurt se înscriu în sensul orientărilor strategice. Astfel, controlul intern este destinat facilitării procesului de conducere a întreprinderii de către manageri în deciziile lor operaționale și, pe termen scurt, în vederea realizării obiectivelor strategice ale firmei.

În cadrul UMEB, activitățile de control sunt implementate atât de către conducerea entității, cât și de fiecare responsabil de activități (șefii de birou, de serviciu sau de secție). Managerii departamentelor din cadrul UMEB, implementează procedurile de control intern astfel încât, să fie ținute sub control diferite categorii de riscuri și să existe o asigurare rezonabilă că sunt indeplinite obiectivele entității. Activitățile de control, fie în cadrul sistemelor informatizate, fie în cadrul celor manuale, sunt uraătoarele:

modul în care s-au autorizat sau aprobat diferite tranzacții sau operațiuni;

modul în care sarcinile sunt separate;

modul în care sunt verificate documentele justificative și registrele contabile;

modul în care se efectuează controlul fizic;

revizuirea performanțelor.

2.5.3 Verificarea documentelor în procesul de achiziții la SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA

Controlul sistemului de informații presupune verificarea modului de completare și utilizare a documentelor justificative și modul de utilizare a datelor în procesul de achiziții. Acest control dă asigurări asupra faptului că tranzacțiile sunt reale, că au fost autorizate, iar modul în care s-au inregistrat este exact și exhaustiv.

Pot exista următoarele trei situații în cadrul controlului: documentele sunt reale și au fost tratate corect, respectându-se atât normele legale, cât și hotărârile Consiliului de Administrație; există denaturări constatate în prelucrarea documentelor care pot fi ușor remediate; cea de-a treia situație în care neregulile constatate sunt importante, ele ducând la falsuri, abuzuri, sustrageri, chiar evaziune fiscală.

Baza sistemului informațional din cadrul entității este format din totalitatea informațiilor existente în documentele justificative. Ele se mai numesc și documente primare, întrucât determină prima însemnare în scris a operațiunilor și tranzacțiilor, așadar modul în care au fost întocmite, prelucrate, înregistrate influențează întregul sistem de evidență din companie.

Nicio operațiune din cadrul procesului de achiziții a materiilor prime, materialelor sau serviciilor nu poate fi realizată fără să fie înscrisă într-un document și orice înregistrare în evidența contabilă trebuie făcută pe baza documentelor corespunzătoare. Așadar, aceste documente reprezintă singura modalitate de reconstituire a condițiilor în care s-au desfășurat tranzacțiile și operațiunile și s-au efectuat înregistrările. Documentele sunt înscrisurile fizice ale informațiilor, facilitând circulația informațiilor între departamente și către terți. În același timp, controlul documentelor ajută determinarea modului în care sarcinile stabilite au fost indeplinite. În același timp, stabilirea responsabiliăților se face prin examinarea semnăturilor documentelor atât de persoanele care au dispus atât desfășurarea evenimentelor, cât și de persoanele care au efectuat controlul intern. Prin verificarea documentelor primare întocmite în cadrul entității sau primite de la terți, se înțelege atât verificarea formei acestor documente, cât și conținutul lor. Astfel, în cadrul UMEB recepția bunurilor aprovizionate, încărcarea gestiunii și inregistrarea în contabilitate se face direct pe baza documentelor de livrare întocmite de furnizor și care au însoțit marfa (factură sau aviz de însotire a mărfii). Se întocmește însă, un document de recepție distinct în următoarele situații:

bunurile materiale cuprinse în documentele de însoțire (factură sau aviz de însoțire a mărfii) fac parte din gestiuni diferite;

bunurile materiale primite nu sunt însoțite de deocumente de livrare;

se constată diferențe cantitative și calitative cu ocazia recepției;

bunurile materiale cuprinse în factură sosesc în tranșe. Pentru fiecare tranșă se întocmește un document de recepție distinct.

Tot în cadrul procesului de control intern al modului în care se realizează achizițiile, se urmărește dacă documentele sunt întocmite la timp și dacă conțin toate elementele necesare fără omisiuni ce pot favoriza erori de prelucrare, falsuri și care îngreunează controlul. Formularele care se întocmesc în mai multe exemplare se semnează individual, înscrierea datelor fiind efectuată prin utilizarea sistemului informatic. Documentele justificative în procesul de achiziții, trebuie să cuprindă urmatoarele elemente: denumirea documentelor, denumirea, sediul și datele de identificare ale emitentului, numărul documentului și data întocmirii, menționarea (dacă este cazul) a părților care participă la efectuarea operațiunii, conținutul operațiunii, parametrii cantitativi și valorici ai operațiunii, numele, prenumele și semnătura persoanelor care au întocmit, vizat și aprobat documentul și a celor care au participat la efectuarea operațiunii.

Verificarea faptica, o alta metoda de control in cadrul companiei, realizata prin cercetarea directa consta inexaminarea si observarea pe teren, a evenimentelor care au loc. Cercetarea directa se utilizeaza in cazurile in care se impune cunoasterea nemijlocita a starii de fapt.

Oricat de bine ar fi definite si implementate procedurile si mecanismele de control intern, eficacitatea acestora este condiționata de calitatea si modul in care procedurile sunt folosite.Responsabilii cu efectuarea controlului intern trebuie sa fie preocupati de implementarea si revederea permanenta a acestor proceduri, deoarece angajatii entitatii pot sa nu aplice precedurile controlului intern sau sa omitaaplicarea unor mecanisme daca percep canu suntcontrolati. Managerul Departamentului de Achiziții trebuie sa faca dovada verificarilor si supervizarilor efectuate. Aceasta proba materiala poate lua diferite forme, de lanotele deconstatare, rapoarte catre conducerea superioara, la semnaturi si stampile.

2.5.4 Obiectivele auditului. Tehnici de audit folosite

După acceptarea misiunii de audit la entitatea SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA, auditorul își orientează și planifică activitatea astfel încât să cunoască cât mai bine particularitățile companiei, zonele de risc și evitarea lucrărilor inutile care nu servesc la atingerea obiectivului principal, anume enunțarea opiniei de audit.

Sunt identificate specificul sectorului de industriei din care face parte societatea UMEB, natura activităților desfășurate în cadrul companiei, structura companiei, modul in care își organizează contabilitatea, precum și practicile contabile utilizate și sistemul de control intern.

Profesionistul contabil își va organiza lucrările de audit astfel încât să fie atinse obiectivele de a certifica situația financiară a achizițiilor și a cheltuielilor cu plata furnizorilor în mod rațional, cu eficacitate maximă și cu respectarea termenelor convenite inițial. De altfel, Standardul Internațional de Audit (ISA) 300, denumit "Planificarea lucrărilor de audit", recomandă planificarea activității de audit pentru a se asigura faptul că activitatea este realizată într-o maniera eficienta.

Obiectivele auditului sunt structurate astfel:

asigurarea faptului ca achizițiile și cheltuielile să nu fie denaturate;

clasificarea corectă a cheltuielilor;

corecta raportare a unor elemente care necesită prezentări specifice;

evidența corectă a Registrului Jurnal.

Pentru auditarea achizițiilor și plăților, auditorul va apela la tehnica ciclurilor.

Figura 2 – Ciclurile de audit

Pentru a-și sprijini programul propriu de control, auditorul studiază și evaluează fiabilitatea controlului intern efectuat de entitate. Aceste lucrări de apreciere sunt prezentate schematic astfel:

Figura 3 – Programul de audit

Auditorul a parcurs câteva etape în aprecierea controlului intern, și anume:

înțelegerea sistemelor semnificative – natura activității desfășurate, locurile de producție, circuitul documentelor contabile, identificarea zonelor de risc;

confirmarea înțelegerii sistemului – nu trebuie identificate erorile sistemului de control, ci asigurarea că sistemul intern este real și că este înțeles. Această confirmare s-a realizat prin teste de conformitate: auditorul a selecționat un număr limitat de tranzacții și le-a urmărit circuitul, fie prin observare directă, fie prin confirmarea verbală a celor ce utilizează procedurile respective;

evaluarea riscurilor de eroare – asigurarea ca toate operațiile au fost înregistrate, că informațiile înregistrate sunt reale și corect înregistrate. Auditorul a examinat circuitul informațiilor cu ajutorul unui chestionar ajungând la concluzia că util în fundamentarea opiniei sale este controlul intern;

verificarea funcționării controlului intern – auditorul a trebuit să verifice doar acele sisteme de control interne care i-au fost utile și pe care și-a sprijinit formularea opiniei de audit;

evaluarea finală – auditorul reușește să evalueze în final sistemul de control, determinând atât punctele forte, cât și pe cele slabe.

Metoda folosită pentru ca auditorii să obțină înțelegerea controlului intern, în ceea ce privește sistemul de achiziții al companiei, este studiul portofoliilor de furnizori. Operațiunile cele mai importante pentru care s-au identificat riscurile legate de control sunt:

existența achizițiilor înregistrate în exercițiul financiar auditat: livrările sunt efectuate de furnizori reali;

exhaustivitatea operațiilor de achiziție: toate achizițiile exercițiului financiar auditat sunt înregistrate în contabilitate;

achizițiile exercițiului financiar auditat sunt corect înregistrate atât valoric, cantitativ, cât și la datele corecte așa cum apar acestea pe documentele primare emise de furnizori;

Etapele efectuării procesului de audit în cadrul entității SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA sunt următoarele:

Etapa I – Planificarea și definirea metodei de auditare:

preplanificarea;

efectuarea procedurilor analitice preliminare;

stabilirea pragului de semnificație al auditului achizițiilor și estimarea riscului de control acceptat și a riscului inerent;

îmțelegerea controlului intern;

Etapa II – Efectuarea testelor:

efectuarea testelor mecanismelor de control;

efectuarea testelor substanțiale ale operațiunilor;

estimarea probabilității prezenței unor erori în situațiile privind achizițiile și cheltuielile entității;

Etapa III – Efectuarea procedurilor auditate:

efectuarea testelor detaliilor soldurilor;

Etapa IV – Finalizarea auditului și emiterea raportului de audit:

verificarea evenimentelor ulterioare;

evaluarea rezultatelor;

emiterea raportului de audit.

Planul de audit. Pentru efectuarea misiunii de audit și pentru evaluarea riscului, se vor efectua o serie de teste.

Planul de eșantionare presupune sondajele efectuate de echipa de audit pentru evaluarea riscului în cadrul procesului de revizuire. Planificarea sondajelor este următoarea:

Verificarea faptului că s-a realizat recepția în sistemul contabil în același exercițiu financiar în care a avut loc livrarea fizică a bunurilor. Se verifică prin sondaj – luând în calcul sumele cele mai mari ale bunurilor livrate – și se verifică data înregistrată în contabilitate și data înscrisă pe documentele de transport – mai exact CMR.

Verificarea fizică prin sondaj a documentelor de livrare pentru confruntarea cantitativă (bucăți livrate) între recepția efectuată în sistem și recepția efectuată în calculator pentru identificarea erorilor de introducere a datelor

Verificarea prin sondaj a corectitudinii clasificării cheltuielilor: se verifică fizic facturile înregistrate în perioada contabilă cu sumele cele mai mari, pentru verificarea clasificării corecte a cheltuielilor.

2.5.5 Testele de control efectuate în cadrul auditului achizițiilor

Auditorul concepe un test de control pentru fiecare obiectiv de audit al achizițiilor, astfel încât să reducă riscurile.

Facturile de achiziții înregistrate corespund unor livrări reale de bunuri de către furnizori reali – mecanismul cheie pentru acest obiectiv de audit este verificarea ca înregistrarea facturii de achiziții să fie efectuată în contul unui furnizor real din lista furnizorilor acceptați de către entitate;

test al mecanismului de control: examinarea listei furnizorilor acceptați de entitate;

test substanțial al operațiunilor: parcurgerea jurnalului de cumpărări sau a balanței de verificare a furnizorilor pentru identificarea sumelor neobișnuit de mari.

În urma verificării efectuate de auditor, nu s-a identificat nicio factură de achiziții înregistrată în afara conturilor de furnizori agreați de companie.

Toate operațiile de achiziții efectuate, care au avut loc în timpul perioadei contabile au fost înregistrate – mecanismul cheie pentru acest obiectiv de audit este verificarea corelației dintre facturile de achiziții înregistrate și notele de intrare recepții;

test al mecanismului de control: examinarea fizică a facturilor și existența pentru fiecare a unei note de intrare-recepție, precum și o comandă de achiziții reală;

test substanțial al operațiunilor: confruntarea facturilor de achiziții înregistrate cu Jurnalul de Cumpărări al perioadei.

În urma verificărilor fizice a facturilor perioadei auditate, s-a identificat un număr de opt facturi înregistrate în sistem în valoare de 4.256,85 lei, care aparțin perioadei contabile anterioare pentru care nu a fost efectuat un provizion la data respectivă.

Achizițiile din sistem corespund realității din punct de vedere cantitativ și sunt corect înregistrate – mecanismul cheie pentru acest obiectiv este existența prețurilor de achiziții unitare din fișa articolului – furnizor, preluate în comenzi și reflectate în factura emisă de furnizor;

test al mecanismului de control: examinarea listei cu prețurile unitare de achiziții pentru fiecare articol corelat cu furnizorul.

test substanțial al operațiunilor: confruntarea detaliilor din facturile de achiziții cu listele de prețuri aprobate și cu comenzile către furnizori.

În urma verificărilor prețului unitar de achiziție din factură cu cel înscris în comenzi, s-a identificat faptul că toate facturile înregistrate în perioada pentru achiziția cuprului necesar în procesul de fabricație diferă față de lista prețurilor unitare ale entității. Intervalul de diferențe a fost calculat ca fiind între -2% și +3% față de prețurile unitare agreate și a fost justificat de responsabilul Departamantului de Achiziții ca datorându-se componentei variabile din structura formării prețului cuprului, componentă care se stabilește în funcție de valoarea cuprului stabilită la bursa London Metal Exchange.

Operațiunile de achiziții sunt corect clasificate – mecanismul cheie pentru acest obiectiv este folosirea unui plan de conturi adecvat;

test al mecanismului de control: verificarea dacă planul de conturi este adecvat;

test substanțial al operațiunilor: examinarea documentelor care justifică operațiunile de achiziții pentru a determina corecta lor clasificare.

După cercetările efectuate, auditorul a stabilit faptul că toate înregistrările de achiziții au fost corect clasificate cu respectarea planului de conturi.

Achizițiile sunt înregistrate corect din punct de vedere cronologic – mecanismul cheie pentru acest obiectiv este ca facturile de achiziții înregistrate să aparțină perioadei contabile auditate

test al mecanismului de control: examinarea documentelor pentru identificarea unor recepții nefacturate sau a unor facturi nerecepționate;

test substanțial al operațiunilor: comparația datelor documentelor față de data perioadei contabile în care au fost înregistrate.

Auditorul a constatat faptul că la finalul perioadei contabile, există atât facturi fără recepții în valoare de 111.580,01 lei, cât și recepții fără facturi în valoare de 28.763,25 lei. Aceste sume sunt justificate de regulile INCOTERMS – facturile fără recepții sunt justificate prin faptul ca furnizorii care le-au emis, aplică conform contractului stabilit cu entitatea UMEB, condiții de livrare EX-WORKS (adică emit factura în momentul expedierii bunurilor, intrucât ei nu sunt responsabili de efectuarea transportului), iar recepțiile fără facturi sunt justificate de faptul că furnizorii care le-au emis aplică condiții de livrare DAP – adică sunt responsabili de efectuarea transportului de la locația lor la locația UMEB, așadar facturile sunt emise de furnizori doar în momentul în care bunurile ajung la client – entitatea UMEB, și trimise prin poștă. Aceste diferențe între momentul expedierii bunurilor de la furnizori și livrării acestora la client se datorează faptului ca furnizorii UMEB de materii prime sunt în proporție de peste 90% din afara granițelor țării, timpii de transport agreați fiind de aproximativ 14 zile calendaristice.

Tabelul 1 – Auditul Achizițiilor efectuat la SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA

2.5.6 Testele de control efectuate în cadrul auditului cheltuielilor

2.5.6.1 Auditul cheltuielilor legate de achiziții.

Acestă secțiune de audit presupune asigurarea respectării principiului contabil de separare a exercițiilor contabile și efectuarea corelației între cheltuielile și veniturile corespondente.

A. Stabilirea nivelului cheltuielilor cu achizițiile, al exercițiului auditat, și compararea acestui nivel atât cu anii anteriori, cât și cu bugetul și așteptările perioadei. Mecanismul cheie al acestui obiectiv de audit este verificarea nivelului cu cheltuielile cu achizițiile prin identificarea realității achizițiilor respective, atât valoric, cât și cantitativ. Testele efctuate sunt verificările jurnalelor de achiziții ale perioadei cu conturile de cheltuieli privind achizițiile din balanța analitică, pentru stabilirea nivelului cheltuielilor, precum și testul comparației cu anii anteriori și cu bugetul perioadei. În urma acestor verificări, s-a constatat faptul că cheltuielile perioadei privind achizițiile sunt susținute de achiziții reale, însă nivelul lor este de aproape două ori mai mare decât perioada contabilă precedentă. Această creștere a cheltuielilor cu achizițiile este justificată de creșterea producției în perioada auditată față de perioada anterioară, creștere previzionată și prevăzută în bugetul entității al perioadei.

B. Verificarea înregistrării în conturi corecte distincte, operații care se referă la furnizorii din exploatare față de furnizorii de imobilizări. Se acordă atenție furnizorilor din exploatare, întrucât orice ajustări efectuate acestora au un impact asupra rezultatului contabil. Testele efectuate acestei secvențe de audit sunt verificarea înregistrărilor partidei duble a facturilor de achiziții conform detaliilor menționate pe documentele de livrare. Auditorul constată faptul că înregistrările în contabilitate a achizițiilor perioadei auditate sunt conforme cu detaliile de pe factură, din punct de vedere al clasificării cumpărării efectuate: achiziție de materii prime, achiziție de materiale consumabile, achiziție de imobilizări, închirieiri, energie.

C. Verificarea soldurilor contabile ale exercițiului auditat privind furnizorii, prin confruntarea acestora cu sumele transmise chiar de către furnizori prin scrisorile de confirmări de sold efectuate. În urma acestor verificări, auditorul constată existența unei sume de 35.777,8 lei confirmată de furnizorii de materii prime și servicii, și neînregistrată în contabilitate. Această omisiune are un impact asupra cheltuielilor cu achizițiile ale perioadei.

2.5.6.2 Auditul celorlalte cheltuieli ale perioadei.

Chelutielile auditate în această parte a auditului sunt toate cheltuielile entității efectuate în perioada auditată, dar care nu privesc cheltuielile cu achizițiile. Aceste cheltuieli pot fi: cheltuielile privind reparațiile imobilizărilor corporale, cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor entității, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, cheltuielile cu dobânzile, cheltuieli cu impozitele și taxele, precum și cheltuieli cu penalități.

A. Verificarea cheltuielilor cu reparațiile efectuate imobilizărilor corporale ale entității UMEB. Testele efectuate presupun verificarea corectitudinii clasificării și înregistrării în contabilitate a cheltuielilor cu reparațiile și modernizările imobilizărilor corporale.

Auditorul identifică prin examinarea facturilor de la furnizori, cheltuieli cu reparațiile mijloacelor fixe în cuantumul sumei de 82,000 lei, precum și cheltuieli cu modernizarea acestora în cuantum de 123.750,5 lei. Aceste sume sunt corect înregistrate în contabilitate astfel: cheltuielile cu reparațiile au fost înregistrate în conturile de cheltuieli ale perioadei, în timp ce cheltuielile de modernizare care duc la creșterea valorii imobilizărilor corporale au fost înregistrate în activul companiei, urmându-se descărcarea lor pe cheltuială eșalonat în exercițiile contabile viitoare.

B. Verificarea modului de calcul și de contabilizare al amortizării mijloacelor fixe – mecanismul de control aplicat este parcurgerea Registrului de Mijloace Fixe cu verificarea metodelor de amortizare aplicate și în perioadele contabile anterioare, precum și verificarea clasificării corecte a mijloacelor fixe în concordanță cu reglementările în vigoare.

Auditorul constată faptul că la entitatea UMEB înregistrarea amortizării mijloacelor fixe se face corect, cu respectarea duratei de viață a mijloacelor fixe conform reglementărilor în vigoare și cu respectarea conturilor contabile de cheltuieli cu amortizările conform referențialului contabil acceptat.

C. Contractele de leasing și alte credite de împrumut – testele aplicate de auditor sunt verificarea tuturor contractelor de leasing sau împrumuturi pe termen lung încheiate în timpul exercițiului financiar auditat. Auditorul a verificat clasificarea corectă a sumelor din punct de vedere al perioadei de rambursare și a constat corectitudinea înregistrării acestora în datorii pe termen scurt – pentru creditele mai mici de un an, și datorii pe termen mediu și lung – pentru credite mai mari de un an.

Tabelul 2 – Auditul Cheltuielilor efectuat la SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA

În ceea ce privesc cheltuielile cu achizițiile de bunuri materiale (materii prime și materiale consumabile), auditorul constată faptul că aceste cheltuieli s-au dublat față de aceeași perioadă a anului financiar trecut, însă nivelul cheltuielilor se apropie de cel bugetat la începutul anului fiscal auditat. Dublarea cheltuielilor cu achizițiile de materii prime și consumabile se datorează dezvoltării producției prin acceptarea mai multor comenzi de la clienții grupului UMEB.

Auditorul constată faptul că, în comparație cu exercițiile financiare anterioare, societatea a renunțat la casierie și la orice tranzacție în numerar: astfel toți furnizorii sunt plătiți prin transfer bancar, toți clienții sunt încasați prin transfer bancar, iar cheltuielile angajaților cu deplasările sunt acoperite de carduri de credit ale companiei – datorie plătită prin transfer bancar la începutul fiecărei luni calendaristice pentru luna anterioară.

Revizuirea retururilor de achiziții nu este semnificativă – acestea constă într-un număr de 10 pentru perioada auditată, reprezentând neconformități calitative și fiind bine documentate de Departamentul de Calitate.

Pentru verificarea nivelului de corectitudine la momentul operării facturilor în sistem, auditorul selectează un număr de 60 de facturi ale perioadei, pe care le verifică din următoarele puncte de vedere:

confirmarea detaliilor facturilor – s-a respectat numele furnizorului, codul de identifcare fiscală apare înscris pe factură, cantitatea menționată pe factură este aceeași cu cantitatea operată în sistem, valoarea bunurilor sau serviciilor înscrisă pe factură este identică cu valoarea bunurilor operate în sistem, comanda înscrisă pe factură este aceeași cu comanda operată în sistem;

verificarea existenței autorizărilor pentru cazurile selectate, pornindu-se de la emiterea coomenzii (dacă are semnătura responsabilului cu achiziția clasei de bunuri în care se încadrează bunul de pe document), existența unei confirmări de comenzi, autorizarea responsabilului cu recepțiile pe documentul de recepție a bunurilor din factură;

verificarea facturilor selectate că sunt emise pentru compania auditată fără să existe excepție;

verificarea corelației între eșantionul de facturi alese cu registrul de bancă – identificarea plăților acestor facturi în documentele de bancă.

2.5.7 Riscul de audit la SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA

Dincolo de riscurile generale și specifice întreprinderii – responsabilitățile sunt clar stabilite, activitățile sunt dispersate în mai multe locații, auditorul trebuie să identifice risurile legate de natura operațiilor tratate, precum și riscul de nedectare pe parcursul auditului. Întrucât niciun program de audit nu oferă o asigurare absolută că nu există erori în procesele auditate, auditorii trebuie să cunoască foarte bine factorii de risc și să acorde atenția cuvenită tuturor proceselor de-a lungul misiunii de audit.

Pentru identificarea riscului în cazul auditului achizițiilor și cheltuielilor la entitatea SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA, auditorul utilizează o matrice la mecanismele controlului intern și a obiectivelor de audit. Prezentarea schematica a acestor riscuri este:

În urma stabilirii nivelului de control intern realizat pentru fiecare procedeu de audit, expertul auditor constată faptul că procesul de control intern este bine implementat în cadrul entității SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA. Existența controlului intern bine implementat duce la diminuarea riscurilor de audit. Scăderea riscului de audit crește posibilitatea detectărilor de erori semnificative ale situațiilor achizițiilor și cheltuielilor în cadrul entității auditate.

2.5.8 Opinia de audit

Etapa finală în cadrul procesului de audit este reprezentată de emiterea raportului de audit în care sunt exprimate concluziile auditorului pe baza probelor de audit. Raportul de audit emis în urma controlului achizițiilor și cheltuielilor la entitatea SC UMEB ELEKTROMOTOREN SA, este un raport standard, nemodificat. Acesta stabilește faptul că operațiile de achiziții și stabilirea cheltuielilor din cadrul entității sunt conforme cu sistemul de referințe contabil identificat, precum și cu procedurile de lucru ale departamentelor companiei.

Astfel opinia auditorului este următoarea:

Sub rezerva aspectelor aduse la cunoștința persoanei însărcinate cu revizuirea, în opinia noastră, s-a obținut o asigurare suficientă aferentă auditului, care ne-a permis să ajungem la concluzia că achizițiile și cheltuielile nu sunt denaturate semnificativ și sunt prezentate fidel la Societatea UMEB ELEKTROMOTOREN SA, pe durata exercițiului încheiat la 31 Decembrie 2015.

CONCLUZII

Pentru a-și realiza obiectivele propuse, entitatea comercială UMEB ELEKTROMOTOREN SA se angajează în relații juridico-patrimoniale cu un număr mare de persoane juridice. Evidența acestor relații se concretizează sub forma datoriilor companiei, precum și prin clasificarea corectă a cheltuielilor. Efectuarea auditului în cadrul companiei a proceselor de achiziții și de clasificare a cheltuielilor, are menirea de a ridica gradul de încredere al utilizatorilor informației contabile a proceselor auditate.

În același timp, modelul de organizare al companiei UMEB, validat de altfel în urma auditului, poate reprezenta reper de organizare al proceselor de achiziții. Fluxul informațional este asigurat de organizarea companiei pe departamente, cu un manager la conducerea fiecărui departament care asigură transmiterea rapidă a informației la structurile managementului decizional.

Pentru înțelegerea situației economice a companiei, am efectuat analiza comparativă pe ultimii trei ani – 2013, 2014 și 2015 – a trei categorii de indicatori, și anume indicatorii de activitate, indicatorii de lichiditate și indicatorii echilibrului financiar. Analiza acestor indicatori are ca scop și suprinderea evoluției companiei din ultimii ani. Această evoluție este observată din analiza indicatorilor de lichiditate, prin care se constată îmbunătățirea ultimelor două exerciții financiare față de primul exercițiu analizat, în care activele curente nu au acoperit datoriile curente ale companiei nici măcar o dată. În ceea ce privesc indicatorii de activitate, aceștia au o evoluție crescătoare de la primul la ultimul exercițiu analizat, ajungându-se la situația favorabilă în care creanțele sun încasate într-un termen mai scurt față de plata datoriilor.

Rezultatele economico-financiare pozitive sunt determinate, în bunã mãsurã de asigurarea continuitãții producției, de o aprovizionare tehnico-materialã fluentã, de creșterea volumului de producție într-un mod susținut, de calitatea produselor finite care satisfac exigențele și angajamente contractuale.

Analiza procesului intern de efectuare a achizițiilor și clasificare a cheltuielilor indicã rigurozitatea și seriozitatea entitãții atît în abordarea relațiilor cu terții, cât și în stabilirea și respectarea propriilor procedee de lucru. Efectuarea procesului de achiziții și clasificarea cheltuielilor în contabilitate se face ordonat și organizat cu respectarea principiilor contabilitãții, cu un subsistem al documentelor, al evidenței operative și al conturilor bine definite pentru fiecare categorie de operațiuni în parte.

Dintre propunerile de îmbunătățire în cadrul companiei menționăm: folosirea sistemului informatic contabil al companiei la nivel optim, formarea continuă a angajaților departamentului Financiar Contabil pentru cunoașterea modificărilor aduse la reglementările din domeniul contabil, înregistrarea corectă în contabilitate a tuturor activităților, asigurarea fluxului informațional între departamentele companiei, instruirea corectă a angajaților referitoare la responsabilitățile de serviciu.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Bunget, Ovidiu, (2010), Audit financiar – contabil, Editura Mirton, Timișoara;

Domnișoru, Sorin, (2011), Audit statutar și comunicare financiară, vol I, Editura Economică, București;

Fulop, Melinda, Timea, (2012), Auditul în guvernanța corporativă, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca;

Horomnea, Emil, (2010), Audit financiar – concepte, standarde, norme, Editura Alfa, Iași;

Mihăilescu, Ion, (2009), Curs de pregătire continuă a auditorilor și stagiarilor, CAFR, București;

Nemațu, Horia, (2012), Audit financiar. Misiuni de asigurareși servicii conexe, Editura Economică, București;

Pântea, Iacob, Petru, (2009), Contabilitate financiară românească, Editura Intelcredo, Deva;

Pereș, Cristian, Elian, (2013), Proceduri de control și audit, Editura Eikon, Cluj-Napoca;

Ristea, Mihai, (2009), Bazele contabilității,Editura Universitară, București;

Robu, Vasile, (2014), Analiza economico-financiara, Editura Economică, București;

Toma, Marin (2012), Inițiere în auditul situațiilor financiare ale unei entități, Editura CECCAR, București.