Audit Financiar. Abordari Conceptuale Si Practici Specifice de Audit

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E

Un audit reprezintă examinarea de către un expert , auditorul financiar (care poate fi o persoană fizică sau juridică) a unui set de situații financiare și a înregistrărilor și registrelor pe baza cărora acesta poate oferi o opinie asupra situațiilor financiare cu scop general. Dar această opinie dă naștere multor altor întrebări.

Termenul "audit" este larg utilizat, adesea pentru a exprima lucruri foarte diferite. Exemplele includ auditul situațiilor legate de respectarea reglementărilor de mediu, auditul situațiilor privind respectarea standardelor de calitate și, desigur auditul anual independent al conturilor. În fiecare caz termenul "audit" este folosit pentru a exprima un proces ce oferă o asigurare, dar natura și întinderea acesteia poate să nu fie foarte clară. Auditul conturilor înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți, nu în ultimul rând datorită faptului că o mare parte din publicul larg nu are suficiente cunoștințe despre ce face un auditor financiar independent și despre rolul profesiei de contabil. Aileen Beattie (directorul departamentului de contabilitate și audit din cadrul Institutului Contabililor Autorizați din Scoția) încearcă să ofere un răspuns simplificat la această întrebare.

Procesul de audit implică:

obținerea unei cunoașteri detaliate a clientului

evaluarea calității sistemelor de raportare și a controalelor pentru a vedea dacă înregistrările contabile ce stau la baza acestora formează o bază credibilă pentru întocmirea situațiilor financiare

verificarea unui eșantion din tranzacțiile și soldurile din înregistrările contabile

revizuirea rezultatelor obținute în comparație cu cele din anii trecuți, cu cele estimate și cu rezultatele societăților comparabile pentru a se asigura că rezultatele par a fi rezonabile și că au fost date explicații acceptabile pentru tendințele și fluctuațiile neobișnuite

discutarea aspectelor semnificative din situațiile financiare cu conducerea

utilizarea de către auditor a raționamentului profesional pentru considerarea imaginii de ansamblu oferită de situațiile financiare – sunt acestea corecte?

Înainte de formularea unei opinii de audit, auditorul financiar trebuie să fie satisfăcut în ceea ce privește credibilitatea cifrelor și metoda de prezentare a lor în situațiile financiare. Cu toate acestea, constrângeri economice și de ordin practic dictează că activitatea auditorului să b#%l!^+a?nu se extindă la mai mult decât un eșantion de tranzacții și solduri ale unei anumite societăți/întreprinderi. Astfel, aptitudinile profesionale ale auditorului sunt utilizate pentru a determina tipul și măsura testelor de audit adecvate circumstanțelor pentru a acumula suficiente probe de audit pentru a putea formula o opinie. Explicația de mai sus privind limitările procesului de audit ajută la înțelegerea unui aspect privind auditul ce este în mod frecvent greșit înteles.

Auditorul financiar nu este responsabil pentru prevenirea sau detectarea fraudei, a altor neregularități sau erori, această responsabilitate revenind conducerii. Responsabilitatea auditorului este de a planifica, efectua și evalua în mod corect activitatea de audit în așa fel încât să poată fi detectate în mod rezonabil declarațiile eronate semnificative din situațiile financiare. Dacă auditorul identifică o posibilă existență a fraudei, va lua măsuri pentru a clarifica aspectul și, dacă este adecvat, va cuantifica valoarea acesteia.

Opinia de audit este exprimarea raționamentului profesional privind imaginea fidelă, sub toate aspectele ale activităților societății pe perioada respectivă, în conformitate cu legislația relevantă specifică și Standardele de Contabilitate Internaționale. Modul de redactare al raportului de audit derivă din legislație.

O “estimare contabilă“ denumește o evaluare aproximativă a unei valori a unui element în absența posibilității de a avea o metodă de măsură precisă.

CAPITOLUL I: ASPECTE TEORETICE SI COCEPTUALE PRIVIND AUDITUL FINANCIAR 2 b#%l!^+a?

Auditul financiar: definire, obiective, reglementari.

Mulți autori din țara noastră și din străinătate au definit activitatea de audit ca fiind examinarea profesională a unei informații cu scopul de a exprima o opinie responsabilă și independentă în raport cu un criteriu de calitate.

Conform normelor naționale de audit, „o misiune de auditare a situațiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de către auditor a unei opinii potrivit căreia situațiile financiare au fost stabilite, în toate aspectele lor semnificative, conform unei referințe contabile identificate“.

Referințele contabile pot fi:

– normele contabile internaționale

– normele contabile naționale

– alte referințe contabile bine precizate și recunoscute.

Aderarea României la Uniunea Europeană a impus introducerea sa și în țara noastră. Etimologia cuvântului audit provine de la latinescul “AUDIRE” și înseamnă a asculta. Englezii îi dau semnificația de verificare, revizie contabilă, bilanț.

Produsul contabilității îl reprezintă informația contabilă, iar obiectivul său este obținerea unei imagini fidele a situațiilor financiare anuale care cuprind „bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie și notele la conturile anuale“.

Situațiile financiare trebuie să furnizeze informații care prezintă fidel rezultatele și poziția financiară a întreprinderii, reflectă realitatea economică a tranzacțiilor realizate, sunt imparțiale, prudente, relevante și credibile.

Pentru realizarea calității informațiilor prezentate în situațiile financiare se vor aplica prevederile Standardelor de Contabilitate Naționale relevante și/sau Standardele de Contabilitate Internaționale pentru a oferi o imagine fidelă a patrimoniului, a profitului (pierderii) și a fluxurilor de trezorerie.

Diversitatea activităților economico-financiare, dezvoltarea piețelor de capital, a instituțiilor bancare, etc. au condus la creșterea complexității lucrărilor contabile ce pot atrage erori în prelucrarea datelor, interpretarea și evaluarea lor cu consecințe negative asupra deciziilor utilizatorilor de informații contabile. b#%l!^+a?

Mai mult, producătorii de informații contabile nu sunt neutri față de operațiunile efectuate și, implicit, conturile anuale, ceea ce ridică semne de îndoială cu privire la obiectivitatea profesionistului contabil.

Susceptibilitatea realității informației contabile cuprinse în situațiile financiare anuale poate fi dată și de calitățile moral-profesionale ale producătorilor de informații .

La rândul lor, utilizatorii informației contabile „investitorii, salariații, creditorii, furnizorii și alți creditori, clienții, guvernele și administrațiile, publicul“, sub influența unor medii economice, culturale, politice și juridice diverse, au interese diferite asupra nevoii de informare.

Conflictul de interese între utilizatorii și producătorii de informație contabilă trebuie estompat de activitatea unei elite profesionale în domeniu, reprezentată de auditori care au, prin efectul legii, calitatea de expert contabil, contabil autorizat cu studii economice superioare, societăți de expertiză, cenzori etc., înscriși ca membri în Camera Auditorilor.

Scopul activității auditorilor este acela de a restabili o încredere rezonabilă între producători și utilizatori ai informației contabile. Astfel, auditorii contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari ai informației contabile, atunci când aceștia iau decizii economice.

Standardul Internațional de Contabilitate nr. 1 arată că „informația financiară are ca obiectiv furnizarea unei informații utile în luarea deciziilor economice și financiare“.

Obiectivul de utilitate al informației este preluat în toate cadrele conceptuale de contabilitate.

Deci între producători și beneficiari ai informației contabile se interpune auditorul, în calitatea sa de expert contabil. Expertul contabil este un profesionist de înaltă clasă cu o pregătire teoretică superioară, cu calități morale și etică profesională, o experiență practică îndelungată, recunoscut în domeniul respectiv ca persoană de mare competență și autoritate.

Auditul a fost definit în literatura de specialitate străină și națională la unison asupra opiniei motivate de îndeplinire a imaginii fidele asupra conturilor anuale.

Prin audit se înțelege examinarea profesională efectuată de o persoană autorizată, independentă, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele a situațiilor b#%l!^+a?financiare anuale.

Situațiile financiare trebuie să furnizeze informații utile pentru adoptarea deciziilor economice, pentru a hotărî momentul de cumpărare sau vânzare a unei investiții de capital, a evalua deficiențele în răspunderea managerială, a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti și de a oferi alte beneficii angajaților săi, pentru a evalua garanțiile pentru credite acordate întreprinderii, a determina politicile de impozitare, pentru calculul profitului și distribuirea dividendelor, a elabora date statistice despre venitul național.

De regulă, situațiile financiare sunt întocmite conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil și pe conceptul de menținere a nivelului capitalului financiar. În acest sens, s-a elaborat „Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare“ elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaționale. Acest cadru poate fi aplicat oricărui model contabil, precum și concepte privind capitalul și menținerea lui, opțiunea pentru tratamente contabile alternative permise de IAS.

„Cadrul general de armonizare a reglementărilor contabile“ sprijină auditorii pentru formarea unei opinii asupra situațiilor financiare. Dacă există un conflict între Cadrul general și un Standard de Contabilitate Internațional, cerințele IAS primează asupra acelora din „Cadrul general“.

Auditorii trebuie să aibă în vedere, potrivit „Cadrului general“, îndeplinirea obiectivului situațiilor financiare, caracteristicile calitative care determină eficiența informației contabile din situațiile financiare, modul de evaluare a elementelor pe baza cărora sunt întocmite situațiile financiare ca fiind principala sursă de informații a utilizatorilor.

Auditul financiar contabil este orientat spre:

a) verificarea respectării cadrului conceptual al contabilității (postulate, principii, norme și reguli de evaluare), general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic (audit intern sau statutar).

Procedura reprezintă o înlănțuire logică de operațiuni, cu scopul de a atinge un anumit obiectiv.

b) verificarea și certificarea reflectării în contabilitate a situațiilor financiare, imaginea lor fidelă, clară și completă pe întreg exercițiul financiar.

Legea Contabilității nr. 82/1991 republicată va fi aplicată împreună cu Cadrul general de armonizare a reglementărilor contabile, Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de IASC, Standardele de Contabilitate Internaționale și Naționale. b#%l!^+a?

Auditul trebuie să urmărească dacă procedurile de culegere și prelucrare a datelor sunt bine stabilite și dacă se aplică în permanență.

Câmpul de aplicații nelimitat al contabilității militează în favoarea unei deontologii profesionale care răspunde la trei imperative: prudența, regularitatea și sinceritatea situațiilor financiare. Aceasta presupune o imagine fidelă a patrimoniului, a contului de profit și pierdere și a fluxurilor de trezorerie.

Asigurarea imaginii fidele depinde de respectarea principiilor arătate mai sus.

Regularitatea contabilității presupune respectarea regulilor procedurilor contabile și a principiilor general acceptate prevăzute de Legea Contabilității nr. 82/1991republicată și de Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de IASC, precum și de Standardele de Contabilitate Internaționale și Naționale. Principiile contabile sunt enunțate și de Standardele Naționale de Contabilitate.

1. Principiul prudenței trebuie să răspundă, potrivit Directivei a IV-a, la două imperative:

a) Numai beneficiile realizate la data închiderii bilanțului pot fi înscrise în acest cont;

b) Trebuie să se țină seama de toate riscurile previzibile și de pierderile eventuale care au apărut în cursul exercițiului sau al unui exercițiu anterior, chiar dacă aceste riscuri sau pierderi nu sunt cunoscute decât între data de închidere a exercițiului și data de întocmire a bilanțului. Trebuie să se țină cont de deprecieri, indiferent dacă exercițiul se încheie cu pierderi sau cu beneficii.

2. Principiul permanenței metodelor are ca obiect continuitatea aplicării regulilor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a rezultatelor, astfel încât să se asigure comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.

3. Principiul continuității activității care presupune că unitatea patrimonială își va continua în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil fără a intra în starea de lichidare sau de reducere sensibilă a activității. Astfel, situațiile financiare trebuie să fie întocmite pe o bază diferită de evaluare.

4. Principiul independenței exercițiului se referă la delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor aferente activității agentului economic pe măsura angajării acestora și a trecerii lor la rezultatul exercițiului la care se referă. „Astfel, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când acestea se produc și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit și este înregistrat în evidențele contabile și raportat în situațiile financiare ale

perioadelor aferente. Situațiile financiare care respectă acest principiu oferă informații utilizatorilor nu numai despre tranzacțiile trecute, care au implicat plăți și încasări, dar și despre obligațiile de plată din viitor și despre resursele privind încasările viitoare“.

5. Principiul intangibilității bilanțului de deschidere a unui exercițiu.

Bilanțul de deschidere trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere a exercițiului anterior. Orice eroare constatată în exercițiul curent aferentă exercițiului încheiat se operează fără să se modifice bilanțul din exercițiul anterior.

6. Principiul necompensării (noncompensării). Elementele de activ și de pasiv se evaluează și se înregistrează în contabilitate separat, fără să fie permisă compensarea între posturile de activ și cele de pasiv ale bilanțului, precum și între veniturile și cheltuielile înregistrate în contul de rezultate. b#%l!^+a?

Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1991 este completat cu trei principii potrivit Directivei a IV-a Comunității Economice Europene și cu Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare. Aceste principii fac referire la evaluarea separată a elementelor de activ și pasiv, prevalența economicului asupra juridicului și pragul de semnificație.

7. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv În vederea stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziții din bilanț, se va determina separat suma sau valoarea corespunzătoare fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

8. Principiul prevalenței economicului asupra juridicului

Potrivit acestui principiu, toate informațiile prezentate în situațiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

9. Principiul pragului de semnificație. Pragul de semnificație arată valoarea semnificativă a oricărui element și trebuie prezentat separat în cadrul situațiilor financiare. Toate elementele care au valori nesemnificative și sunt de aceeași natură sau au funcții similare sunt consemnate, fără să fie necesară prezentarea lor separată.

Credibilitatea în imaginea fidelă furnizată de contabilitate este dată de respectarea cadrului conceptual contabil, de aplicarea corectă a calității procedurilor utilizate, de principiile referitoare la regularitate și sinceritate, de calitățile moral-profesionale ale producătorilor de informații contabile.

Auditul este chemat să exprime o opinie independentă asupra situațiilor financiare, menită „să apere în mod egal pe toți utilizatorii de informație contabilă“. Pe baza opiniei b#%l!^+a?lor, utilizatorii iau decizii care necesită evaluarea capacității întreprinderii de a genera fluxuri de numerar pentru a plăti angajații, furnizorii, dobânzile, de a rambursa creditele și de a plăti dividendele. Pentru a evalua capacitatea de a genera numerar, informațiile trebuie sintetizate asupra poziției financiare, performanței și modificările ce sunt posibile să apară cu privire la solvabilitatea și lichiditatea întreprinderii.

Informațiile despre structura financiară sunt utile pentru a anticipa nevoile viitoare de creditare, modul în care beneficiile și fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au interes față de întreprindere.

Lichiditatea și solvabilitatea sunt utile pentru a previziona capacitatea întreprinderii de a-și onora angajamentele financiare scadente, de a formula raționamente despre eficiența cu care firma poate utiliza noi resurse. Informațiile suplimentare sunt cuprinse în „Note și materiale suplimentare“.

Sintetizând cele prezentate mai sus, auditul trebuie să restabilească o încredere rezonabilă între producătorii și utilizatorii de informație contabilă.

Rolul lor de a asigura utilizatorii de informații că s-au respectat principiile contabile general acceptate și procedurile interne stabilite de conducerea întreprinderii, precum și reflectarea imaginii fidele a situațiilor financiare reprezintă cheia succesului în menirea pe care o au.

Preliminarii

O misiune de audit financiar, legal sau contractual, este examenul efectuat de un profesionist independent și extern întreprinderii, având drept finalitate formularea de către auditor a unei opinii motivate privind contabilitatea și documentele contabile de sinteză. Pentru a ajunge la formularea unei opinii, auditorul trebuie să parcurgă următoarele etape:

o cunoașterea generală a întreprinderii

o evaluarea controlului intern

o controlul conturilor

Necesitatea verificării conturilor anuale (bilanțului contabil) rezidă din prevederile unor acte normative cu caracter național sau internațional cu aplicații asupra auditului financiar.

Conform normelor profesionale de lucru vom prezenta câteva noțiuni de importanță relativă a auditului financiar. Astfel pentru a-și forma opinia cu privire la bilanțul contabil, auditorul, expertul contabil, contabilul autorizat cu studii superioare sau cenzorul, folosește b#%l!^+a?proceduri care îi permit să obțină un grad rezonabil de certitudine că bilanțul întreprinderii este corect întocmit în toate punctele lui esențiale.

Datorită atât testelor, cât și altor limite ale auditului, datorită, de asemenea, limitelor inerente ale oricarui sistem de audit intern, există inevitabil un risc ca inexactități, chiar semnificative, să nu fie descoperite. Totuși, în prezența oricărui indiciu care permite să se presupună existența unei fraude sau a unei erori care poate duce la inexactități semnificative, auditorul va fi determinat să extindă procedurile sale de control în scopul confirmării sau infirmării dubiilor sale.

Cunoașterea generală a întreprinderii are ca obiect obținerea de către auditor a unei înțelegeri suficiente a particularităților întreprinderii și mediul în care aceasta funcționează, în scopul determinării riscurilor generale și identificării domeniilor și sistemelor semnificative.

Se apereciază că faza esențială a oricărei misiuni de audit financiar este evaluarea controlului intern. Astfel, dacă analiza conduce la o apreciere favorabilă a controlului intern, auditorul își poate reduce verificările directe; în schimb, dacă controlul intern este apreciat ca insuficient, auditorul trebuie să-și aprofundeze investigațiile. Controlul obiectivelor, în cadrul unui audit financiar, este planificat în funcție de factorii de risc și de importanța relativă a acestora, care diferă de la întreprindere la întreprindere. Riscurile nu au toate aceeași posibilitate de a se realiza, din acest punct de vedere se disting riscuri potențiale și riscuri posibile.

Pe parcursul exercitării misiunii sale, auditorul caută să identifice riscurile posibile în scopul adaptării controlului și evaluării incidenței erorilor asupra conturilor anuale. Auditorii trebuie să aibă o bună cunoaștere a factorilor de risc potențiali și să caute în fiecare întreprindere controlată riscurile posibile care decurg din particularitățile sale, din specificul organizării acesteia, precum și din sistemele adoptate, operațiile tratate în cadrul întreprinderii. Cunoașterea factorilor de risc va permite auditorului să acorde o atenție cuvenită de-a lungul misiunii sale, erorile posibile care pot avea o incidență asupra conturilor anuale. Această cunoaștere este însă foarte importantă în momentul planificării unor lucrări de control cu o cât mai mare eficacitate prin orientarea către zonele unde riscurile de erori sunt cele mai probabile.

Institutul experților contabili americani (American Institute of Certified Public Accountants) a formulat următoarea definiție a controlului intern: ,,controlul intern este format din planurile de organizare și toate metodele și procedurile adoptate în interiorul unei întreprinderi pentru protecția activelor sale, pentru controlul exactivtății și gradului de încredere b#%l!^+a?a documentelor contabile, pentru promovarea eficacității operațiilor și pentru urmărirea politicilor prescrise de conducere”.

Auditorul, va deosebi documentele care definesc o politică sau o orientare de cele care descriu sau subînțeleg efectuarea unor proceduri sau operații. Deși primele le lămuresc pe celelalte, ele nu sunt suficiente pentru ca auditorul să cunoască faptele.

Documentația, ca suport informațional, chiar dacă nu exprimă în totalitate procedurile descrise sau subînțelese au evoluat (de exemplu, datorită fie adaptărilor organizatorice ale întreprinderii, fie evenimentele posterioare închiderii exercițiului financiar) fără ca documentele sau înregistrările contabile să fi fost aduse la zi.

În fapt, efectuarea examinării analitice se realizează în funcție de aprecierea auditului.

Dacă se face o abordare, având în vedere riscurile, atunci cu cât acestea sunt mai importante, cu atât mai puțin trebuie să se acorde valoare probantă rezultatelor examinării analitice, aplicându-se în schimb teste detaliate (de conformitate și de pertinență) sistemelor de audit intern și de control al conturilor.

Procedurile tehnice examinării analitice prezintă avantajul de a putea fi folosite de către auditori în diferite faze de realizare a auditului financiar, cum ar fi:

În etapa de acceptare a mandatului și de orientare și planificare a misiunii; examinarea analitică va putea fi utilizată pentru o cunoaștere mai bună a întreprinderii și la identificarea zonelor de risc potențial, contribuind astfel la o mai bună programare a misiunii;

În etapa de supraveghere a gestiunii întreprinderii (aprecierea auditului intern și controlului conturilor) auditorul va folosi această tehnică pentru colectarea elementelor probante privind credibilitatea sau caracterul rezonabil al sistemelor de audit intern, al conturilor individuale sau al grupelor de conturi;

În etapa examinării conturilor anuale, auditorul utilizând și tehnica examinării analitice își va putea colecta elementele probante care să-i argumenteze convingerea că sunt asigurate condițiile de regularitate și sinceritate și că acestea dau o imagine fidelă a patrimoniului, rezultatelor și situației financiare a întreprinderii, la sfârșitul exercițiului respectiv.

Indiferent de mărimea întreprinderii, stabilirea măsurilor de audit intern se recomandă a fi făcută cu respectarea Normelor de audit din care decurg următoarele reguli generale: b#%l!^+a?

a) regula bunei organizări

b) regula integrării procedurilor

c) regula permanenței procedurilor

d) regula universalității aplicării procedurilor

e) regula independenței obiectivelor

f) regula bunei informări

g) regula concordanței cu necesitățile întreprinderii

1.1.2. Conceptele de bază ale auditului

Din examinarea diferitelor definiții formulate de diversele organizații profesionale (inclusiv de Federația Internațională a Experților Contabili), a opiniilor exprimate de autori consacrați ai domeniului (îndeosebi în literatura de specialitate străină) și a experiențelor dobândite în practica auditului pe plan mondial, desprindem următoarele concepte de bază ale auditului în general, aplicabile evident și auditului financiar:

În primul rând, auditul este o examinare profesională. Caracterul profesional al examinării se manifestă în principal prin utilizarea unei metode reprezentând demersul general, iar în cadrul acesteia folosește tehnici, proceduri și instrumente adecvate. Pe de altă parte, auditorul este un profesionist, deoarece cunoaște foarte bine activitățile și informațiile ce fac obiectul examinărilor sale și la fel de bine el stăpânește practicile și procedurile de audit. De asemenea, caracterul profesional al examinării este accentuat de existența unor organizații profesionale care au dreptul să emită norme și să controleze aplicarea lor.

În al doilea rând, auditul vizează sistemele de informare. Pot face obiect al auditării diferite tipuri de informații, respectiv informații analitice și sintetice, informații istorice și previzionale, informații interne și externe, informații cantitativ-valorice și calitative, informații standardizate și informații informale sau nestandardizate. Dar, auditul financiar rămâne indiscutabil asociat cu informația contabilă externă, fiind chiar una dintre componentele esențiale ale acesteia.

Pentru a explica asemenea lucru vom porni de la schema generală a proceselor de informare,care se prezintă astfel (vezi figura nr. 1):

b#%l!^+a?

Fig. nr. 1 – Schema generală a proceselor de informare

Din această schemă simplă, care pune în evidență condițiile unui bun proces de informare, vom sublinia următoarele elemente:

faptele și fenomenele economice reprezintă în fapt ansamblul operațiunilor care se produc într-o întreprindere, instituție sau organizație și care trebuie să fie înregistrate în conturile contabile;

emitentul este cel care percepe faptele la care se referă informația furnizată diferiților utilizatori, fapte pe care le prelucrează, le interpretează și le prezintă prin mijloace specifice;

mesajul trebuie să fie elaborat în conformitate cu normele specifice domeniului și apoi transmis într-un limbaj cunoscut deopotrivă de emitent și de receptor; o asemenea abordare justifică noțiunile de “norme contabile” și “norme de limbaj” sau de “limbaj normalizat”, care reprezintă elemente esențiale ale proceselor de comunicare și care vor permite ca toți participanții la aceste procese să atribuie același conținut unor termeni, expresii, noțiuni, indicatori, situații etc.;

dacă vrem să adâncim analiza, vom admite că în aceste condiții emitenții de informații financiare (îndeosebi conducătorii compartimentelor financiar-contabile) trebuie să aibă o pregătire (formație) de specialitate, suficientă experiență practică și un instrumentar adecvat (echipamente, formulare etc.), iar utilizatorii de informație financiar-contabilă (acționarii, fiscul, bancherii care primesc mesajul, respectiv care consultă conturile anuale) trebuie să aibă cunoștințe satisfăcătoare de contabilitate și oarece experiență în interpretarea datelor.

În acest fel, schema prezentată de noi mai sus se complică (se îmbogățește), permițând o viziune mai clară a complexității proceselor ce conduc de la perceperea faptelor economice și financiare de către emitenții de informații până la perceperea imaginii acelorași fapte de către utilizatori, prin intermediul conturilor contabile sau situațiilor financiare considerate ca “mesaj” în procesele de informare și comunicare.

Și totuși sistemul nu este încă complet. Deși utilizează un limbaj comun și respectă toate b#%l!^+a?condițiile impuse de profesie, lipsește încă un element esențial pentru echilibrul sistemului. În această fază a analizei noastre se pun două întrebări delicate, și anume:

este corect sau suficient de asiguratoriu să lăsăm ca singur emitentul , pornind de la percepția faptelor, să domine total și necontrolat mesajul transmis, adică traducerea faptelor în limbajul convenit?;

este rezonabil să-l lăsăm pe utilizator (receptorul mesajului) să se descurce singur în interpretarea mesajului și îndeosebi în aprecierea acurateței acestuia?

Răspunsul la ambele întrebări este indiscutabil negativ. Specialiștii consideră că între cei doi (emitent și receptor) trebuie instaurată o “contra-putere” (și acesta va fi rolul auditorului) care cunoaște perfect normele și limbajul convenite și care are un statut de neutralitate, de independență totală față de cei doi. Mai mult decât atât, putem fixa și auditorului norme proprii de comportament, astfel încât nici acesta să nu aibă mai multă libertate în exprimarea opiniei sale asupra fidelității cu care mesajul reflectă faptele reprezentate.

Aplicarea acestui șir de raționamente la domeniul informației contabile conduce la completarea schemei prezentate anterior, care (în versiunea ei finală) va avea următoarea configurație (vezi figura nr. 2):

Fig. nr. 2 – Rolul auditului financiar și expertizei contabile în asigurarea imaginii fidele a conturilor contabile

(Adaptat după Audit financier, A.T.H. Guides, Ed. CLET, Paris, 1987, pp. 18-19)

Ar mai fi un aspect deosebit de important care merită să fie subliniat aici. În fața b#%l!^+a?tendințelor contradictorii dintre utilizatori (care doresc să afle și să știe cât mai mult) și emitenții de informații (care preferă să prezinte, cu costuri limitate, o imagine cât mai atrăgătoare a întreprinderii lor), admitem că intervenția unui auditor independent va contribui mult la temperarea exigențelor opuse și la asigurarea publicului larg că informația contabilă oferă o imagine fidelă, în conformitate cu regulile jocului cunoscute de toți. Desprindem de aici “rolul social” care este tot mai frecvent atribuit auditorilor.

Un al treilea concept de bază al auditului este acela că auditorul financiar urmărește exprimarea unei opinii responsabile și independente. Opinia este responsabilă pentru că îl angajează personal pe auditor, care trebuie să rămână neutru și independent atât față de emitentul informațiilor, cât și față de utilizatorul acestora.

Din punct de vedere al conținutului, opinia unui auditor se poate limita la o simplă apreciere sau judecată de valoare, ori poate fi completată cu unele recomandări; acest lucru este evident influențat și de natura misiunii sau de mandatul primit.

În al patrulea rând, auditul financiar presupune referința la anumite criterii de calitate. În domeniul economic și cel financiar-contabil principalele criterii de calitate sunt următoarele:

regularitatea – care reprezintă în esență conformitatea cu normele, principiile, standardele, regulile aplicabile cazului în speță; în vorbirea curentă se mai spune audit de conformitate;

sinceritatea (sau fidelitatea) – ceea ce vrea să însemne respectarea cu bună credință a normelor, principiilor, regulilor; trebuie avut în vedere faptul că, chiar dacă este vorba de o sinceritate „obiectivă” (cea care privește informațiile și nu pe emitentul lor), aceasta are totuși și un caracter „relativ” pentru că ea este apreciată prin raportare la un oarecare limbaj și la anumite reguli;

eficacitatea – care privește ansamblul criteriilor susceptibile a se combina cu cele de regularitate și sinceritate; aceste criterii vizează în principal trei elemente esențiale (cunoscute sun expresia „cei trei E”), respectiv: economie (de exemplu, în achiziționarea resurselor materiale și umane utilizate într-un proiect), eficiență (raportul dintre bunurile și serviciile produse și resursele consumate pentru acestea), eficacitatea propriu-zisă (măsura în care scopurile vizate sau efectele urmărite au fost cât mai bine atinse).

Cel de al cincilea concept de bază al auditului privește creșterea utilității informației. b#%l!^+a?

Principalul aport pe care îl poate aduce un auditor este creșterea credibilității informației și a gradului de încredere pe care o dă utilizatorilor ei. Aceste elemente vor fi percepute atât de utilizatorii interni de informații, cât și de utilizatorii externi. Avem în vedere dubla utilitate a conturilor contabile și îndeosebi a celor anuale, respectiv:

utilitatea internă – care privește conducerea și gestiunea întreprinderii;

utilitatea externă – care privește informarea terților.

Auditorul trebuie să fie și să rămână constant în centrul acestor preocupări și să aprecieze corect raportul cost/eficacitate al examinării sale, ținând cont totodată de obligațiile legale, reglementare sau contractuale care cad în sarcina sa.

În sfârșit, în al șaselea rând, auditul trebuie să țină seama de legislația și uzanțele din țara în care își are sediul întreprinderea auditată.

Chiar dacă normele de audit sunt tot mai mult aliniate la standardele internaționale, particularitățile mediului de afaceri nu pot fi neglijate.

1.1.3. Rolul auditului financiar

Obiectivul fundamental al auditului financiar este stabilit prin reglementările specifice domeniului, respectiv, „activitatea efectuată de auditorii financiari în vederea exprimării unei opinii asupra situațiilor financiare sau a unor componente ale acestora, exercitarea altor misiuni de asigurare și servicii profesionale potrivit standardelor internaționale de audit și altor reglementări adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România….”. Constatăm, din această definiție, că principalul rol al auditului financiar (care include și auditul statutar) îl reprezintă formularea unei opinii, de către persoane abilitate, asupra conformității informațiilor difuzate către utilizatorii externi prin intermediul raportărilor financiare cu starea de fapt a entităților raportoare. Rolul important pe care profesioniștii contabili (incluzându-i pe auditorii financiari) îl au în societate este subliniat și de Codul etic al profesioniștilor contabili, emis de către Federația Internațională a Contabililor (IFAC) , care apreciază că: „O caracteristică distinctivă a profesiei contabile este asumarea responsabilității de a acționa în interesul public. Prin urmare, responsabilitatea profesionistului contabil nu se limitează exclusiv la satisfacerea nevoilor unui client sau ale unui angajator.” Prin sintagma „interes public”, Codul etic are în vedere utilizatorii de informație financiar-contabilă, reprezentați de investitorii actuali sau b#%l!^+a?potențiali, managementul entității, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții, instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul larg. Pentru a răspunde solicitării de a acționa în interesul public, profesioniștii trebuie să respecte unele cerințe de bază și principii fundamentale.

Un rol important care revine auditului financiar îl constituie oferirea de încredere publicului că informațiile difuzate prin situațiile financiare corespund realității din entitățile raportoare. Calitatea informațiilor financiare reflectă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare, profitului sau pierderii entității. Acest obiectiv central al contabilității financiare și situațiilor financiare anuale se prezumă a fi atins dacă se respectă: convențiile fundamentale (contabilitatea de angajamente și continuitatea activității); caracteristicile calitative ale informației; principiile contabile generale și regulile de recunoaștere și evaluare a elementelor din situațiile financiare. De asemenea, auditorii financiari trebuie să se asigure că informația difuzată de entități nu este rezultatul unor activități de fraudă sau eroare, cu scopul de a manipula deciziile și comportamentul utilizatorilor ori de a ascunde aspecte semnificative referitoare la activitatea acestora, pentru a obține obiective predeterminate. În plus, auditorii financiari trebuie să respecte standardele profesionale (de audit), cerințele de bază și principiile conținute de Codul etic al profesioniștilor contabili, pentru a fi cât mai pertinenți în exprimarea opiniei lor în raportul de audit întocmit. Caracteristicile calitative ale informațiilor din situațiile financiare Potrivit IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare”, „situațiile financiare trebuie să prezinte fidel poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități. Prezentarea fidelă prevede reprezentarea exactă a efectelor tranzacțiilor, a altor evenimente și condiții, în conformitate cu definițiile și criteriile de recunoaștere pentru active, datorii, venituri și cheltuieli stabilite în Cadrul general” . Pentru ca informația contabilă să răspundă cerinței de a reflecta imaginea fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare, profitului sau pierderii entității sau unui grup de societăți ea trebuie să îndeplinească anumite criterii de calitate. Este absurd să admitem că o informație care nu corespunde criteriilor b#%l!^+a?calitative este în măsură să asigure realizarea acestui obiectiv fundamental al contabilității și situațiilor financiare anuale (rapoarte financiare , potrivit IASB). Sub acest aspect, se constată o anumită diferență de tratament a caracteristicilor calitative în reglementările contabile internaționale actuale comparativ cu prevederile din normele românești.

Caracteristicile calitative in viziunea IASB

Principalele caracteristici calitative pe care trebuie să le îndeplinească informațiile financiare, în viziunea IASB, pentru a fi utile investitorilor existenți și potențiali, împrumutătorilor și altor creditori în deciziile pe care aceștia le iau sunt: relevanța și reprezentarea exactă (denumite caracteristici calitative fundamentale).

Relevanța. Această caracteristică fundamentală impune informațiilor financiare să aibă capacitatea de a genera o diferență în deciziile luate de către utilizatori. Informațiile pot avea capacitatea de a genera o diferență în luarea unei decizii chiar dacă unii utilizatori aleg să nu profite de aceste informații sau dacă le cunosc deja din alte surse. Se apreciază că informațiile financiarcontabile sunt relevante dacă au valoare predictivă, valoare de confirmare sau ambele categorii valorice. O informație are valoare predictivă dacă este utilizată drept sursă de date de către utilizatori pentru a anticipa evoluții viitoare. Pentru a avea valoare predictivă, informațiile nu trebuie să reprezinte o prognoză sau o previziune. Informațiile financiar-contabile au valoare de confirmare dacă îi ajută pe utilizatori să le confirme sau modifice evaluările anterioare.

Reprezentarea exactă.

Pentru a fi utile, informațiile financiar-contabile nu trebuie să reprezinte numai fenomenele relevante, ci trebuie și să reprezinte exact fenomenele pe care își propune să le reprezinte. Pentru a oferi o reprezentare exactă perfectă, o descriere trebuie să îndeplinească trei condiții, și anume: să fie completă, neutră și fără erori. Însuși IASB recunoaște că perfecțiunea este atinsă rareori sau chiar niciodată, cu toate că obiectivul principal este maximizarea acestor calități ale informației financiar-contabile, în măsura în care acest lucru este posibil. Pe lângă caracteristicile calitative fundamentale, informațiile financiare sunt însoțite de caracteristicile calitative amplificatoare, respectiv: comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea și inteligibilitatea. Comparabilitatea reprezintă caracteristica informației financiare care permite b#%l!^+a?efectuarea comparațiilor în timp și spațiu. Deoarece deciziile utilizatorilor presupun alegeri între alternative, informațiile referitoare la entitatea raportoare sunt mult mai utile dacă pot fi comparate cu informațiile similare despre alte entități și cu informații similare despre aceeași entitate aferente unei alte perioade sau date. Verificabilitatea reprezintă caracteristica amplificatoare care îi asigură pe utilizatori că informațiile reflectă exact fenomenele economice pe care își propun să le reprezinte. Aceasta înseamnă că diferiți observatori independenți și în cunoștință de cauză ar putea ajunge la un consens (nu neapărat la un acord total) că o anumită descriere constituie o reprezentare exactă. Oportunitatea impune ca informațiile să fie puse la dispoziția factorilor decizionali în timp util, având capacitatea de a le influența deciziile. În general, se apreciază că în procesul decizional informațiile vechi sunt mai puțin utile în fundamentarea deciziilor. Unele informații pot, totuși, să rămână oportune o perioadă îndelungată, după finalul perioadei de raportare, deoarece unii utilizatori au nevoie să identifice și să aprecieze tendințele de evoluție ale entității. Inteligibilitatea impune ca informațiile financiar-contabile să fie prezentate în mod clar și concis, să fie clasificate și caracterizate. Rapoartele financiare sunt elaborate pentru utilizatorii care dispun de suficiente cunoștințe referitoare la derularea afacerilor și activităților economice și care studiază și analizează informațiile cu atenția cuvenită. „Este posibil ca, uneori, chiar și utilizatorii bine informați și atenți să fie nevoiți să solicite ajutorul unui consilier pentru a înțelege informațiile privind fenomenele economice complexe.” Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare sunt aplicabile atât informațiilor conținute de situațiile financiare, cât și datelor oferite prin alte modalități. „Costul, care este o constrângere generală asupra capacității entității raportoare de a oferi informații financiare utile, se aplică în mod similar. Totuși, considerațiile avute în vedere în aplicarea caracteristicilor calitative și a constrângerilor aferente costului pot fi diferite pentru diverse tipuri de informații.” Restricția costuri < beneficii are o rațiune economică, reprezentând mai mult o restricție de eficiență și eficacitate decât o caracteristică de ordin calitativ.

1.1.4. Obiectivele actuale ale auditului financiar

Obiectivului actual al auditului financiar poate fi redat sub forma următoare: “Obiectivul unui audit al situațiilor financiare este acela de a da posibilitatea auditorului de a exprima o opinie privind întocmirea situațiilor financiare respective, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiară identificat”. b#%l!^+a?

Standardele internaționale de audit în care este formulat acest obiectiv oferă indicații și în legătură cu modul în care trebuie exprimată opinia auditorului. Astfel, acesta va putea utiliza în raportul în care își exprimă opinia una din următoarele două expresii, considerate echivalente: “dau o imagine fidelă” sau “prezintă în mod sincer, în toate aspectele semnificative”.

Prin îndeplinirea rolului său auditul financiar asigură atingerea obiectivului general și a subobiectivelor derivate din acesta, respectiv:

fiabilizarea informației contabile și financiare;

confirmarea faptului că întreprinderea respectă un referențial contabil predefinit.

În ceea ce privește fiabilizarea informației contabile și financiare, criteriile minime reținute sunt regularitatea și sinceritatea. Regularitatea presupune conformitatea cu regulile și procedurile contabile. Aceasta deoarece o informație contabilă trebuie să poată fi citită și înțeleasă de toți destinatarii ei, fără ambiguitate și în același mod. Din acest motiv publicarea situațiilor financiare presupune existența unor reguli contabile predefinite astfel încât utilizatorii informațiilor publicate să poată interpreta datele ținând cont de regulile utilizate pentru prezentarea lor. Sinceritatea presupune aplicarea cu bună credință a regulilor și procedurilor contabile alese, ținând cont de cunoștințele pe care responsabilii contabili le au despre realitatea și importanța operațiilor, evenimentelor și situațiilor din întreprindere.

Tot pentru aprecierea fiabilității informațiilor contabile sunt luate în calcul și alte două elemente, respectiv exactitatea și pragul de semnificație. Exactitatea este dificil de apreciat deoarece de multe ori contabilitatea se sprijină pe evaluări. În privința pragului de semnificație, acesta este determinat de către auditor și nu reprezintă doar un calcul aritmetic, ci este rezultatul raționamentelor efectuate de acesta.

Cel de-al doilea obiectiv presupune, în primul rând, existența unui referențial contabil, respectiv a unui ansamblu de reguli contabile și financiare care trebuie respectate de către responsabilii contabili ai firmei. În al doilea rând, trebuie urmărit modul în care s-a optat pentru o anumită metodă contabilă, în condițiile în care există posibilitatea unei astfel de opțiuni.

Putem afirma că actualul obiectiv al auditului financiar-contabil s-a conturat în această formă pe măsura creșterii nevoii de transparență în viața economică și că atingerea lui b#%l!^+a?reprezintă elementul esențial care garantează credibilitatea tranzacțiilor economice din orice firmă.

Concret, subobiectivele urmărite de auditor sunt:

toate operațiile care angajează întreprinderea au făcut obiectul înregistrării în conturi;

toate înregistrările reprezintă corect operațiile reale;

toate operațiile înregistrate în cursul exercițiului respectă principiul independenței exercițiului;

toate elementele de activ și de pasiv sunt evaluate corect;

elementele de activ și cele de pasiv sunt reale (există ca atare);

situațiile financiare sunt corect prezentate (în conformitate cu “Cadrul general”) și include informații complementare, eventual necesare.

1.1.5. Normele de referință în auditul financiar

Normele (standardele) de audit reprezintă un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referă auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:

Standardele Internaționale de Audit (ISA),

Practicile Internaționale de Audit (IAPS),

Standardele Internaționale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internaționale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE),

Standardele Internaționale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit și Asigurări (IAASB) din cadrul Federției Internaționale a Contabililor (IFAC);

normele naționale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu.

Normele de audit permit terților să aibă asigurarea că opinia auditorului va fi emisă în funcție de criterii de calitate omogene; ele permit însă și auditorului să definească scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor mai potrivite tehnici.

Normele de audit se clasifică în trei categorii, acoperind întreaga activitate a auditorului:

norme profesionale de lucru;

norme de raportare; b#%l!^+a?

norme generale de comportament.

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

CAPITOLUL II: PLANIFICAREA MISIUNII DE AUDIT FINANCIAR-ETAPA CU IMPLICATII MAJORE INTR-UN DEMERS DE AUDIT.

2.1. Orientarea si obiectivele planificarii auditului. Elaborarea planului de audit

Elaborarea unui plan de misiune presupune mai întâi obținerea unei cunoașteri generale a întreprinderii și a mediului său, urmată apoi de identificarea domeniilor și sistemelor semnificative.

Pentru a asigura o opinie competentă și independentă asupra imaginii fidele clare și complete a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor întreprinderilor, auditul are în vedere respectarea unor criterii și obiective ce guvernează un audit al situațiilor financiare:

1. Criteriul exhaustivității și integrității înregistrărilor

Acest criteriu are în vedere că toate operațiunile patrimoniale au fost înregistrate corect și integral în contabilitate.

Pentru îndeplinirea acestui criteriu, auditorul are două soluții :

a) auditorul trebuie să verifice cu mare atenție procedurile utilizate de întreprindere pentru validarea tuturor modificărilor patrimoniale: creșteri/diminuări de active, respectiv diminuări de pasive. Această soluție are dezavantajul că necesită un timp îndelungat pentru validare.

b) auditorul poate utiliza rezultatele inventarierii. El trebuie să se asigure că inventarierea a fost făcută potrivit legii. Dacă prin inventariere s-au descoperit tranzacții neînregistrate în contabilitate, iar acestea au fost operate, se consideră că toate operațiunile sunt corect înregistrate și evidențiate.

Respectarea acestui criteriu presupune ca auditorul să se asigure că:

– toate operațiunile reflectate în documente justificative corespunzătoare

sunt evidențiate în contabilitate, deci fără omisiuni;

– nu există operațiuni contabilizate de mai multe ori.

2. Criteriul realității înregistrărilor

Auditorul are obligația să urmărească dacă toate elementele de activ și de pasiv înregistrate în contabilitate sunt justificabile și verificabile, corespund cu cele identificate fizic prin inventariere sau prin alte proceduri cum ar fi: confirmări primite de la terți, analize de laborator, etc.

De asemenea, se verifică dacă activele și pasivele respectă principiul entității patrimoniale, adică toate operațiunile efectuate aparțin și sunt în numele firmei.

3. Criteriul corectei înregistrări în contabilitate și a corectei prezentări cu ajutorul conturilor anuale

Acest criteriu are mai multe obiective și se referă la localizarea corectă a perioadei privind elementele patrimoniale, evaluarea corectă a modificărilor, imputarea corectă și întocmirea corectă a situațiilor financiare.

3.1. Perioada corectă în care sunt evidențiate modificările patrimoniale presupune respectarea principiului independenței exercițiilor, utilizarea unei contabilități de angajament și folosirea conturilor de regularizare.

Regularizarea operațiunilor după inventariere conferă corecta delimitare în timp a cheltuielilor și a veniturilor pe întreaga perioadă a exercițiului financiar prin:

– constituirea, respectiv transferul unor provizioane asupra veniturilor;

– înregistrarea diferențelor de curs valutar aferente lichidităților în devize;

– înregistrarea cheltuielilor plătite și a veniturilor încasate aferente exercițiilor următoare prin utilizarea conturilor de regularizare;

– repartizarea diferențelor de preț asupra cheltuielilor și stocurilor, calculul și contabilitatea corectă a variației stocurilor de producție finită;

– analiza amortismentelor și a provizioanelor pentru depreciere.

Corecta lor evidențiere reprezintă o corecție a costului istoric și atenuează efectul de desincronizare în evaluarea elementelor patrimoniale în cele două momente ale sale: intrare – ieșire.

3.2. Evaluarea corectă presupune ca elementele patrimoniale să fie evaluate conform cu prevederile Legii Contabilității nr. 82/1991 republicată și cu Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate.

Situațiile financiare: bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, informațiile adiționale ce trebuie furnizate sub forma notelor la conturile anuale vor fi armonizate și cu Standardele Internaționale și Naționale de Contabilitate. Pentru o evaluare corectă, trebuie să se țină cont de următoarele tratamente contabile:

– la data intrării în patrimoniu, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoare contabilă. Auditorul trebuie să verifice dacă bunurile aduse ca aport la capitalul social au fost înregistrate în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora, în urma evaluării efectuate potrivit legii.

De asemenea, dacă bunurile obținute cu titlu gratuit sunt evaluate la valoarea de utilitate în funcție de prețul pieței, de starea și de amplasarea acestora.

Achizițiile cu titlu oneros sunt evaluate la costul de achiziție și la costul de producție dacă sunt fabricare în întreprindere. Auditorul trebuie să verifice dacă sunt prinse toate elementele ce compun costul de achiziție: prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrare în gestiune a bunului respectiv.

De asemenea, costul de producție se verifică cu scopul de a nu fi incluse cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere și cele financiare.

În costurile de producție pot fi incluse dobânzile aferente perioadei de fabricație în cazul producției cu ciclu lung de fabricație, fără să cuprindă cheltuielile cu dobânzile pentru perioade în „prelungire“,

Auditorul trebuie să verifice dacă evaluarea creanțelor și datoriilor este înregistrată la valoarea lor nominală, respectiv valoarea de intrare (valoare contabilă).

Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii trebuie verificată de auditor dacă a fost realizată la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, dacă a fost stabilită în funcție de utilitatea bunului și prețul pieței. Se validează faptul că datoriile și creanțele au fost evaluate la valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

La închiderea exercițiului, auditorul verifică dacă există diferențe constatate în plus pentru elemente de activ, între valoarea de inventar și valoarea de intrare, diferență care nu trebuie contabilizată (principiul prudenței). Pentru diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare a elementelor de activ, auditorul constată dacă în contabilitate s-a înregistrat diferența prin amortismente, dacă deprecierea este ireversibilă sau dacă deprecierea de valoare este reversibilă s-a constituit un provizion.

Pentru elementele de pasiv de natura obligațiilor sau datoriilor, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu trebuie să fie înregistrate în contabilitate, ele se mențin la valoarea de intrare (principiul prudenței).

Dacă există diferențe constatate în plus între valoarea de inventar și cea de intrare a elementelor de pasiv de natura obligațiilor sau datoriilor, auditorul urmărește dacă această diferență a fost înregistrată în contabilitate prin utilizarea provizioanelor pe seama cheltuielilor.

La data ieșirii din patrimoniu a bunurilor, acestea trebuie evaluate la valoarea lor de intrare.

Auditorul trebuie să verifice dacă există imobilizări corporale produse sau circulante cu ciclu lung de fabricație mai mare de un an și cuprind în costul de producție și dobânzile aferente capitalului împrumutat pentru finanțarea producerii bunului. Aceste aspecte trebuie evidențiate și prezentate în notele la conturile anuale.

IAS nr. 23, „Costurile îndatorării“

Auditorul verifică dacă imobilizările pentru care s-au constituit provizioane sunt prezentate în bilanț la valoarea netă bilanțieră = valoarea contabilă de intrare – amortizări – provizioane pentru deprecieri. Evaluarea la bilanț a activelor circulante depreciate va fi evidențiată la valoarea realizabilă netă.

Dacă întreprinderea aplică tratamente contabile alternative (prezentarea elementelor patrimoniale la bilanț pe baza metodei valorii de înlocuire sau a altor metode care să țină cont de inflație), auditorul verifică influența fiecărui element bilanțier ca urmare a aplicării altei evaluări decât costul istoric, prezentate de întreprindere separat în notele la conturile anuale.

3.3. Imputarea corectă. Toate operațiunile contabile trebuie înregistrate în conturi astfel încât să se respecte corespondența dintre conturi stabilită în normele de aplicare a Planului Contabil General, respectiv cu Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității și cu modificările aduse acestuia potrivit legii.

3.4. Întocmirea corectă a bilanțului contabil. Auditorul urmărește concordanța care trebuie să existe între datele înregistrate în contabilitatea sintetică și balanța de verificare după inventariere ca bază de referință pentru bilanț. Există două tipuri de corelații :

a) corelația dintre Registrul jurnal de evidență cronologică și totalul rulajelor curente ale conturilor deschise în evidența sistematică prin fișele sintetice șah (Registrul Cartea Mare).

b) corelația dintre conturile analitice și conturile sintetice care se realizează prin balanța de verificare analitică deschisă pentru fiecare cont sintetic de gradul I sau II dezvoltat în analitic.

Soldurile finale prezentate în balanța după inventar reprezintă situația de referință pentru întocmirea corectă a bilanțului contabil.

Obiectivele auditului au în vedere: patrimoniul, rezultatul exercițiului, bilanțul și situația financiară a întreprinderii.

Validarea de către auditor a integrității patrimoniului are în vedere:

– ținerea corectă și la zi a contabilității;

– realizarea inventarierii patrimoniului, corecta valorificare a rezultatelor acesteia și cuprinderea sa în bilanțul contabil;

– preluarea corectă în balanța de verificare a datelor din conturile sintetice și concordanța lor cu conturile analitice;

– efectuarea corectă a tuturor operațiunilor legate de înregistrarea și modificarea capitalurilor proprii;

– evaluarea corectă a patrimoniului conform Regulamentului de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1991 și Cadrului general

– întocmirea bilanțului contabil pe baza balanței de verificare după inventariere.

• Realitatea înregistrărilor contabile b#%l!^+a?

• Integritatea înregistrărilor

• Prezentarea fidelă a situațiilor financiare

2.2. Termenii angajamentelor de audit între acceptarea mandatului și contractarea lucrarilor de audit.

Indiferent că este vorba de audit legal sau de audit contractual, acceptarea efectuării de către auditor a unei astfel de misiuni presupune aprecierea de către acesta a posibilității de a o începe și de a o duce la bun sfârșit. Aprecierea auditorului vizează, pe de o parte, propria persoană, iar pe de altă parte, elementele ce țin de societatea ce urmează a fi auditată.b#%l!^+a?

În ceea ce privește elementele ce țin de auditor vor fi avute în vedere:

• situațiile care îl fac pe auditor să-și piardă independența (interesele financiare sau de altă natură, incidența relațiilor familiale sau personale, cazurile de incompatibilitate generală);

• competența necesară pentru efectuarea misiunii;

• disponibilitatea personalului și existența unui fond de timp suficient pentru buna desfășurare a misiunii.

Un rol esențial în acceptarea sau nu a unei misiuni de audit îl are discuția pe care trebuie să o poarte cel solicitat să efectueze o astfel de misiune cu fostul auditor al întreprinderii. Dacă în urma acestei discuții rezultă elemente care justifică refuzul auditorului precedent de a-și reînnoi mandatul, reacția celui solicitat să efectueze auditul va fi de respingere a cererii. Situațiile care îl pot determina să procedeze în acest fel sunt: refuzul din partea managerilor societății de a furniza informații sau furnizarea lor cu întârziere și incomplete, limitarea lucrărilor, presiuni făcute asupra auditorilor în scopul ascunderii unor fraude, refuzul de a plăti onorariile datorate auditorului.

Acceptarea propriu-zisă a unei misiuni de audit presupune respectarea unei anumite proceduri (notificarea la organismul profesional care ține evidența auditorilor, publicarea unui anunț etc.), urmând o examinare periodică a posibilității de menținere a misiunii.

Este posibil ca la acestea să se adauge și un document contractual numit “scrisoare de misiune”, în cazul auditului contractual. Acest document face obiectul Standardului de audit nr.210 al IFAC în care se arată că: “ Este în interesul clientului și al auditorului ca o scrisoare de misiune să fie elaborată, de preferință înainte de începutul misiunii, cu scopul de a evita orice neînțelegere. Această scrisoare confirmă acceptarea misiunii de către auditor și descrie obiectivul și întinderea auditului, responsabilitățile față de client și forma raportului.” De asemenea, acest contract descrie drepturile și obligațiile părților, lucrările care vor fi întreprinse de auditor, costul care va fi facturat, informațiile pe care clientul trebuie să le pună la dispoziția auditorului etc.

Scrisoarea de misiune este înlocuită în cazul auditului legal de un “program de lucru și un buget de onorarii” care trebuie să permită:

• reamintirea obligațiilor responsabililor întreprinderii și ale auditorului;

• precizarea principalelor norme profesionale ce vor fi avute în vedere de auditorul legal pentru efectuarea lucrărilor;

• evitarea neînțelegerilor asupra aspectelor tehnice sau organizaționale ale auditului legal.

• Pentru atingerea acestor obiective, programul poate cuprinde:

• descrierea normelor de lucru și a normelor de raport aplicabile entității auditate, inclusiv lista verificărilor specifice ce vor fi efectuate de auditorul legal și necesitatea emiterii de către manageri a unei scrisori de afirmare;

• indicații privind termenele de respectat de către întreprindere;

• calendarul intervențiilor; b#%l!^+a?

• estimarea timpului total necesar și a onorariilor.

Motivația existenței acestui program și nu a unui contract este dată de faptul că această misiune are un fundament legal și executarea sa nu poate fi restrânsă contractual. Este de dorit totuși să existe un acord scris al managerilor întreprinderii asupra conținutului programului de lucru și al bugetului de onorarii.

Toate elementele conținute în program vor fi reluate și dezvoltate în planul misiunii întocmit de auditor imediat după contractarea lucrărilor sau acceptarea misiunii.

2.2.1 Cunoașterea generală a societății

Primele informații sunt obținute de auditor încă din faza acceptării misiunii. Acestea sunt completate cu altele obținute din surse interne sau externe întreprinderii, cum ar fi:

vizite la sediul/sediile firmei și în secțiile de producție;

rapoartele anterioare ale consiliului de administrație și ale auditorilor;

bugete, planuri de dezvoltare, planuri de finanțare;

situații intermediare;

rapoartele auditorilor interni;

rapoartele financiare ale întreprinderilor din același sector de activitate;

revistele de specialitate;

publicațiile organismelor profesionale.

O listă a informațiilor necesare auditorilor pentru îndeplinirea misiunii este furnizată de Compania Națională a Comisarilor de Conturi din Franța în “Enciclopedia controalelor contabile” și ea cuprinde:

Informații generale

Informații externe întreprinderii

Statistici ale sectorului;

Probleme contabile specifice sectorului;

Particularități fiscale, legale, sociale.

Informații interne

Statutul;

Istoricul întreprinderii; b#%l!^+a?

Lista uzinelor, birourilor, sucursalelor (adrese, telefoane);

Activitățile întreprinderii;

Organigrama generală (a grupului, a întreprinderii, a serviciilor financiare și contabile);

Sistemul de informare internă;

Caracteristici (sistemul de aprovizionare, sistemul de producție, politici comerciale, descrierea produselor, modul de finanțare);

Rapoartele auditorilor precedenți;

Serviciul de audit intern.

Informații juridice

Structura capitalului;

Componența consiliului de administrație;

Procesele-verbale ale consiliilor de administrație și ale adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților din ultimele trei exerciții;

Numele, adresele și alte informații privindu-i pe alți auditori ai firmei;

Contractele importante;

Cotațiile bursiere;

Numele și adresele principalilor consilieri.

Sistemul contabil

Sistemul contabil utilizat (manual, informatic);

Planul contabil;

Manualul de proceduri;

Conturile anuale ale ultimelor trei exerciții;

Copia situațiilor intermediare;

Lista jurnalelor contabile;

Organizarea arhivei;

Statistici relative la operațiunile contabile.

Imobilizări

Politici generale de investire.

Imobilizări corporale b#%l!^+a?

Distincția între imobilizări și cheltuieli;

Politica de amortizare;

Modul de utilizare a imobilizărilor;

Principalele categorii;

Modalități de finanțare;

Participarea personalului la producerea și/sau întreținerea imobilizărilor;

Asigurarea.

Imobilizări necorporale

Natura;

Sistemul de protecție;

Utilizarea (aparțin întreprinderii, licențe acordate).

Filiale și participații

Lista filialelor și participațiilor;

Localizarea geografică;

Structura capitalului și a organelor de administrație;

Ultimele conturi anuale certificate.

Funcția de producție

Distribuția tipurilor de produse (valoare, volum);

Distribuția geografică;

Schema generală a ciclului de producție;

Periodicitatea și organizarea inventarierilor fizice;

Descrierea sistemului de evaluare.

Vânzările și clientela

Distribuția cifrei de afaceri pe produs sau pe categorii de produse;

Numărul și adresa centrelor de distribuție;

Numărul conturilor de clienți;

Lista principalilor clienți (indicând volumul afacerilor);

Volumul facturărilor;

Politici comerciale;

Politici financiare; b#%l!^+a?

Politici de contencios;

Provizioanele pentru clienți dubioși;

Schema generală a sistemului de facturare.

Cumpărări și furnizori

Valoarea relativă a principalelor tipuri de cheltuieli;

Identificarea principalelor circuite de control;

Volumul aproximativ al tranzacțiilor prelucrate;

Numărul conturilor de furnizori;

Lista principalilor furnizori;

Politica de control al calității;

Numărul și adresa centrelor de recepție;

Condițiile financiare obținute;

Modul de decontare utilizat.

Politica financiară

Politica de finanțare;

Lista conturilor bancare;

Contractele de împrumut;

Posibilități de scontare;

Previziuni de trezorerie;

Lista casieriilor;

Periodicitatea și modalitățile de confruntare cu evidențele băncii.

Plăți și personal

Contracte colective;

Reglementări proprii;

Acorduri de participare a salariaților;

Număr de salariați (pe categorii și pe locuri de muncă);

Volumul salariilor (pe categorii);

Volumul și natura cheltuielilor sociale;

Modalități de remunerare;

Natura avantajelor sociale acordate; b#%l!^+a?

Sistemul de plată utilizat;

Statistici privind rotația personalului.

2.2.2. Identificarea domeniilor și sistemelor semnificative

Având aceste informații despre întreprindere, auditorul trebuie acum să identifice sistemele și domeniile semnificative, cu scopul de a determina elementele asupra cărora își va concentra lucrările. Dar înainte de a identifica domeniile și sistemele semnificative se impune determinarea unui prag de semnificație.

Pragul de semnificație este limita până la care o eroare comisă de o întreprindere este fără incidență asupra imaginii fidele a conturilor anuale. În aceste condiții, auditorul trebuie să-și orienteze verificările astfel încât să poată studia cât mai complet posibil posturile și operațiunile a căror importanță și incidență asupra conturilor anuale sunt semnificative. Se apreciază a fi semnificativă:

orice informație care, dacă n-ar fi comunicată, ar fi susceptibilă să modifice judecata acționarilor asupra conturilor;

orice informație care permite înțelegerea exercițiului încheiat și formarea unei opinii în legătură cu viitorul previzibil;

orice informație pertinentă și utilă care nu apare clar în bilanț sau în contul de rezultat.

Faptul că unele informații nu sunt semnificative în raport cu obiectivul de imagine fidelă nu înseamnă că auditorul nu va face nici o verificare a lor, ci doar că se va concentra asupra acelor informații pe care le apreciază ca fiind mai utile în formularea opiniei.

Pragul de semnificație în audit permite:

mai buna planificare a misiunii prin concentrarea lucrărilor asupra elementelor semnificative și asupra cifrelor care depășesc pragul de semnificație;

evitarea lucrărilor inutile în timpul cercetării elementelor probante; spre exemplu, evitarea cercetărilor asupra unui post minor care, chiar dacă ar conține erori, acestea s-ar situa sub pragul de semnificație;

justificarea deciziilor privind opinia formulată: fidelitatea nu înseamnă exactitate, iar conturile dau o imagine fidelă chiar dacă ele conțin erori a căror valoare cumulată este inferioară pragului de semnificație. b#%l!^+a?

Domenii semnificative sunt considerate conturile care având valori ridicate pot conține erori superioare pragului de semnificație și conturile care, datorită naturii lor, prezintă o importanță particulară:

conturile care au înregistrat mișcări importante în cursul anului chiar dacă soldul este zero la sfârșitul exercițiului;

importanța contului în raport cu un criteriu juridic sau economic (de exemplu, contul “Capital social” impune verificări chiar dacă nu a existat nici o modificare a capitalului social în cursul exercițiului);

conturile a căror valoare depinde de raționamente și estimări: provizioane, amortizări, calculația costurilor.

Pe lângă acestea, există și conturi care conțin un potențial ridicat de eroare și care trebuie examinate atent de auditor chiar dacă valoarea lor se află sub pragul de semnificație:

conturi și operațiuni care, prin natura lor, sunt purtătoare de riscuri: conturi de regularizare, conturi afectate de o schimbare a legislației;

conturi identificate ca fiind anormale: conturi cu sold debitor când ele ar trebui să aibă sold creditor (și invers), conturi conținând sume care atrag atenția.

Identificarea domeniilor semnificative îi vor permite auditorului să decidă spre care dintre ele se va orienta cu prioritate în timpul etapei de control direct al conturilor.

Sunt considerate sisteme semnificative acele sisteme de prelucrare a informațiilor contabile care au o incidență semnificativă asupra conturilor anuale. În orice întreprindere sunt considerate semnificative sistemele de prelucrare a informațiilor rezultate din operațiunile de cumpărare, producție, vânzare, trezorerie, salarizare, imobilizări. Totuși nivelul riscului propriu fiecărui sistem diferă de la o întreprindere la alta. De exemplu, sistemul de aprovizionare dintr-o întreprindere care realizează cumpărări puține de la un număr mic de furnizori este supus unor riscuri mai mici decât cel al unei societăți cu o multitudine de furnizori.

Un sistem semnificativ este și cel informatic, dar și aici nivelul riscului este diferit după cum societatea utilizează un program al unei firme reputate sau un program pe care ea l-a modificat.

Auditorul va trebui să identifice sistemele care prezintă riscuri particulare hotărând asupra cărora se va orienta în mod deosebit.

Capitolul 3 CAZ PRACTIC

Obiectivul acestui audit al situațiilor financiare este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia daca situațiile financiare sunt întocmite sub toate aspectele semnificative în conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara. Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei noastre sunt “ofera o imagine fidela” sau “ prezinta în mod fidel sub toate aspectele semnificative”

În cazul nostru se doreste acceptarea mandatului pentru efectuarea auditului de catre societatea de audit la Societatea de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., perioada auditata fiind 01.01.2012-31.12.2012.

A1.1-Verificarea soldurilor finale ale conturilor de trezorerie

Obiectiv

1.Verificarea soldurilor finale ale conturilor la banci și ale conturilor de casa.

2.Verificarea confirmarilor privind soldurile finale cu bancile la care societatea are deschise conturi.

Activitatea desfasurata

1.S-au nalizat soldurile de la banci cu extrasele pentru întreg anul auditat.

2.S-au verificat soldurile inițiale de la banci, cu fisele de cont și balanta inițiala.

3.S-au verificat atat soldurile inițiale de la începutul de an, cat și soldurile finale ale contului de casa.

4.Verificarea inventarierii numerarului existent în casa la 31.12.2012.

5.Verificarea reevaluarii disponibilului în valuta.

Rezultate

Soldurile inițiale de la casa și banca au fost corect preluate.

Societatea a respectat prevederile legii nr. 82/1991, privind inventarierea numerarului de casierie de la sfarșitul anului.

Din analiza comparativa cu anul precedent se observa o scadere a numerarului în casa la sfarșitului anului, precum și o scadere a soldului cu bancile.

Banca cu tranzacțiile semnificative este BRD GSG care este și depozitarul și custodele fondurilor de pensii administrate de societate, iar soldul disponibilului în lei a fost în scadere fata de anul trecut.

Disponibilul în valuta a fost reevaluat la sfarșitul anului cu cursul de schimb comunicat de BNR pentr ziua de 31.12.2012 atat pentru EURO, cat și USD.

Concluzie

Nu au fost identificate erori sau elemente neobisnuite privind atat soldurile de casa, cat și de banca.

A1.2- Reconciliere solduri

Structura investițiilor aflate în sold la 31.12.2012 (în valoare totala de 46,813,224 lei):

68.02% titluri de stat în valoare de 31,843,776 lei, care au fost încadrate la randul 17 din formularul de bilant, respectiv alte imprumuturi.

31.98% depozite, numerar și conturi la banci în valoare totala de 14,941,796 lei

A2 – Verificarea titlurilor de stat aflate în custodia depozitarului

Obiectiv

Verificarea înregistrarilor vanzari/cumparari derulate pe parcursul anului 2012 de catre societate sa fie aceleași cu cele existente la depozitarul/ custodele societații.

Activitatea desfasurata

S-au verificat înregistrarile efctuate de societate pe baza documentelor justificative aferente pe tot parcursul anului 2012.

Selecție esantion

S-a luat ca esantion de proba tranzacțiile din 2012 :

Rezultate

În urma verificarilor s-a constatat ca în contabilitate se fac înregistrari corecte care corespund cu documentele justificative și sunt în concordanta cu extrasele de cont. Înregistrarile societații au coincis cu cele ale depozitarului.

La data de 31.12.2012 situația obligațiuni de stat deținute de societate era urmatoarea:

Concluzie

Nu au fost identificate erori sau elemente neobisnuite privind înregistrarile privind tranzacțiile cu instrumentele financiare tip obligațiuni de stat deținute de societate .

A3 – Verificarea înregistrărilor din registrul de casă

Obiectiv

Verificarea înregistrarilor din registrul de casa pe tot parcursul anului auditat

Activitatea desfasurata

S-au verificat înregistrarile din registrul de casa pe baza documentelor justificative aferente pe tot parcursul anului.

Selecție esantion

S-a luat ca esantion de proba registrul de casa pe luna noiembrie 2012.

Rezultate

În urma verificarilor s-a constatat ca în registrul de casa se fac înregistrari corecte care corespund cu documentele justificative și sunt în concordanta cu extrasele de cont.

Concluzie

Nu au fost identificate erori sau elemente neobisnuite privind înregistrarile în registrul de casa.

A4 – Verificarea registrului de casă

Obiectiv

Verificarea registrului de casa pe tot anul auditat

Activitatea desfasurata

Verificarea registrului de casa și analizarea sumelor înregistrate în registrul de casă cu valoare mai mare sau neobisnuite, daca există.

Verificarea daca registrul de casa este întocmit în baza documentelor justificative.

Verificarea daca documentele justificative aparțin societații.

Selecție esantion

S-a luat ca esantion de proba registrul de casa pe luna noiembrie 2011.

Rezultate

Societatea respecta prevederile legale. Soldul casei pe esantionul selectat, se regaseste în balanta analitica a perioadei respective.

Registrul de casa întocmit atat pe esantionul selectat, cat și pentru fiecare luna a anului auditat de la sediu sunt întocmite în baza documentelor justificative iar acestea din urma aparțin societații.

Concluzie

În urma verificarilor și a analizei atente a sumelor înregistrate în registrul de casă s-a constatat ca societatea nu a înregistrat sume mai mari sau cu valoare neobisnuită.

A5 -Verificarea operațiunilor în numerar

Obiectiv

Verificarea operațiunilor în numerar

Activitatea desfasurată

1)Examinarea tranzacțiilor cu valoare mare și a documentelor justificative aferente.

2)Verificarea tranzacțiilor cu directorii.

Rezultate

În urma verificarilor nu s-au constatat tranzacții cu valoare mare, volumul acestora încadrandu-se în prevederile legale cu privire la disciplina de casa.

Tranzacțiile cu directorii sunt de natura avansurilor spre decontare în scopul desfasurarii activitații societații.

Concluzie

Operațiunile cu numerar sunt conforme cu prevederile legale în domeniu.

Nu s-au constatat situații cu caracter neobisnuit.

A6 -Verificarea soldurilor conturilor la bănci și a soldurilor de casă

Obiectiv

Verificarea soldurilor conturilor la bănci

Activitatea desfasurata

Verificarea preluarii soldurilor finale aferente anului 2011.

Verificarea concordantei dintre soldurile finale ale conturilor de disponibilitați bancare din balanța de verificare de la 31.12.2012 cu cele din ultimele extrase de cont emise de bănci.

Verificarea daca datoriile bancare au fost imparțite corect, pe termene, în situațiile financiare.

Verificarea daca soldurile finale concorda cu scrisoarea de confirmare a soldurilor primite de la banci la încheierea exercițiului financiar 2012.

Verificarea daca soldul final de la casa corespunde cu inventarierea lui.

Rezultate

În urma verificarilor se constată ca soldurile din extrasele de cont bancare concordă cu cele din balanța de verificare analitică de la 31.12.2012.

În urma analizei efectuate s-a constat o scadere fata de 2011 a disponibilului în bănci.

Societatea nu are linii de credit, ci doar depozite bancare pe termen scurt.

Societatea a primit confirmarea soldurilor de la bancă printr-o scrisoare bancara, acestea fiind recunoscute și asumate de către banci și prin extrasul din ultima zi a lunii decembrie a anului auditat.

Soldul de la casă corespunde cu inventarierea lui.

Concluzie

Soldurile conturilor de bancă sunt corect înregistrate în balanta de verificare și situațiile financiare.

A7- Verificarea contractelor pe termen lung și scurt cu băncile

Obiectiv

Verificarea contractelor pe termen lung /scurt cu băncile

Activitatea desfasurată

S-au verificat existenta contractelor pe termen scurt cu băncile cu tranzacții semnificative.

S-a verificat dacă societatea respecta clauzele contractuale.

Rezultate

În urma verificărilor se constată ca societatea are încheiate contracte cu bancile pe termen scurt, acestea constand în garanții bancare.

Societatea nu prezinta contracte pe termen lung, de genul liniilor de credit.

Societatea a respectat clauzele contractuale.

Concluzie

Nu au fost identificate erori sau elemente neobisnuite privind contractele cu băncile.

CREANȚE ȘI PLăȚI ÎN AVANS

B1 -RECONCILIERE SOLDURI CREANȚE

Exercițiul financiar încheiat la 31.12.2012

Lei

B1.1 Furnizori-debitori (409)

Exercițiul financiar încheiat la 31.12.2012

B1.2 Creanțe clienți (411)

Exercițiul financiar încheiat la 31.12.2012

Atenție: Societatea nu are clienți în sold. S-au luat în considerare în baza declarației societații ca soldurile din balanta sunt cele reale.

B1.3 Debitori diverși (461)

Exercițiul financiar încheiat la 31.12.2012

B2- Debitorii și cheltuieli înregistrate în avans

Obiectiv

Sa ne asiguram ca societatea a evaluat corect cheltuielile înregistrate în avans.

Sa ne asiguram ca soldul creanțelor cu debitorii diverși nu este supraevaluat.

Sa ne asiguram ca pentru debitorii semnificativi avem confirmari de solduri.

Activitate desfasurata

Confruntarea cheltuielilor în avans semnficative existente la sfarșitul anului cu documentația suport.

Compararea cheltuielilor înregistrate în avans din anul curent cu cele din anii anteriori, pentru a identifica posibile omisiuni.

Compararea creanțelor privind debitorii diverși din anul curent cu cele din anii anteriori, pentru a identifica posibile omisiuni.

Rezultate

Clientul a contabilizat în cheltuieli înregistrate în avans asigurarea de raspundere civila corect.

Nu s-au înregistrat omisiuni. Toate cheltuielile sunt exigibile în anul 2012.

Cheltuielile înregistrate în avans au crescut fața de anul precedent cu 2.58%, iar creantele cu debitorii diverși au crescut de asemenea fata de 2011 cu aoroximativ 17,47%.

În timp ce soldul furnizorilor debitori a scazut cu 96.87%. Acest lucru trebuie privit ca un aspect favorabil pentru societatea comerciala. Deși s-au trimis confirmari de solduri la majoritatea clienților, doar o parte au confirmat.

Concluzie

Atat cheltuielile în avans, cat și creanțele cu debitorii diverși sunt corect evaluate.

B3-Reconcilierea registrului de vânzări

Obiectiv

Să ne asiguram că soldurile finale ale debitorilor din balanta de verificare sunt cele care se regasesc și în jurnalele de vânzari ale perioadei auditate.

Activitate desfasurata

Comparații între soldurile din jurnalele de vânzări și cele din balanta de verificare pentru fiecare categorie de debitori.

Rezultate

Sumele facturate au fost corect înregistrate în jurnalele de vânzari, iar soldurile au fost corect calculate pentru fiecare categorie de debitori.

Din analiza jurnalelor și soldurilor finale ale debitorilor se observa o crestere a soldului 461 ,,debitori diverși’’, fata de anul precedent cu circa 17.47%. O scadere fata de anul precedent o reprezinta soldul contului 409,, Furnizori-debitori’’, fiind în scadere cu aproximativ -96.86%.

Concluzie

Sumele facturate au fost corect înregistrate în jurnalele de vânzări, iar soldurile pe categorii de debitori sunt corect înregistrate în balanta de verificare ale perioadei auditate.

Nu au fost identificate erori de calcul sau elemente neobisnuite privind soldurile debitorilor.

B3.1. Reconcilierea Registrului de vânzări

Sold Clienți-cont 411

Sold clienți-Cont 418

B4 -Verificarea soldurilor debitorilor

Obiectiv

Să ne asigurăm că soldurile debitorilor sunt corecte și nu sunt supraevaluate.

Activitate desfasurată

S-au urmarit repartizarea soldurilor debitorilor după vechime.

Rezultate

Soldurile au fost corect încadrate privind vechimea debitorilor, iar încasarea soldurilor acestor creanțe se respectă conform clasificărilor.

Concluzie

Nu au fost identificate erori de calcul sau elemente neobișnuite privind soldurile debitorilor.

B4.1 Situația creanțelor după vechime pentru anul 2012

B5- Creanțe îndoielnice-discuții cu conducerea

Obiectiv

Asigurarea ca creantele comerciale ale clientului nu sunt în mod semnificativ supra/sub evaluate.

Discutați creanțele neîncasate de mult timp cu conducerea și constituiți provizioane daca este cazul.

Activitate desfasurată

La discuția avuta cu managementul societații Gama, privind creantele restante de mult timp, agenți de marketing- persoane fizice s-a concluzionat ca deprecierea se va menține pentru înca un an în același cuantum 475,130.50 lei suma reprezinta întreaga valoare a datoriei. Argumentul consemnat încasarile în contul datoriei, efectuate pe parcursul anului 2012 au fost de 3,265 lei.

Rezultate

Conducerea a înregistrat în 496P.1 AJUSTăRI PENTRU DEPRECIEREA CREANțELOR o ajustare pentru depreciere în valoare de 475,130.50 lei.

Concluzie

Creantele comerciale nu sunt în mod semnificativ suparevaluate.

Nu se impun alte ajustări.

B7- Compararea analizei creanțelor pe vechimi cu anii anteriori

Obiectiv

Asigurarea ca debitorii comerciali ai clientului nu sunt în mod semnificativ supra/sub evaluați.

Activitate desfasurată

Compararea analizei creantelor pe vechimi cu anii anteriori și notarea oricaror schimbări majore care ar putea avea impact asupra valorii creantelor comerciale înregistrate în situațiile financiare.

Rezultate

Din analiza comparativă a vitezei de rotație a creantelor comerciale, rezultă că în anul 2012, durata de recuperare a creanțelor a scăzut față de anul 2011 cu 47 de zile.

Concluzie

Cu toate acestea, creanțele comerciale nu sunt în mod semnificativ supraevaluate. Deoarece viteza de rotație a creanțelor a scazut, acesta reprezintă un aspect pozitiv pentru societate.

B8 – Reconcilierea soldurilor finale ale debitorilor

Obiectiv

Să ne asigurăm de corectitudinea soldurilor finale ale debitorilor.

Activitate desfasurată

Verificarea concordanței dintre confirmările soldurilor primite de la clienți și evidentele contabile ale societății.

Rezultate

În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că există concordanțe între confirmările primite de la clienți și soldurile finale ale acestora regăsite în balanta analitică de verificare.

Concluzie

Soldurile finale ale debitorilor societății sunt corect înregistrate în balanța de verificare și în situațiile financiare.

B5 – Verificarea respectării principiului independenței exercițiului financiar

Obiectiv

Verificarea respectării principiului independenței exercițiului financiar

Activitatea desfasurată

1)Analiza ultimelor 10 facturi din 2012 și a primelor 10 facturi din 2013 de achiziție de stocuri pentru a se verifica respectarea principiului independentei exercițiului financiar.

2)Analiza ultimelor 10 facturi din 2012 și a primelor 10 facturi din 2013 de ieșire de servicii pentru a se verifica respectarea principiului independenței exercițiului financiar.

3)Verificarea prețurilor stocurilor pe baza facturilor de achiziție la materiile prime și materiale, precum și verificarea cantitaților cu facturile, fise de magazie și notele de intrare recepție.

Rezultate

În urma analizei efectuate asupra ultimelor facturi de cumpărare din 2012 și a primelor facturi de achiziție din 2013, precum și a celor aferente ieșirilor de servicii s-a constatat ca principiul separarii exercițiilor a fost respectat, se respectă și principiul independenței exercițiilor.

Materiile prime și materialele sunt achiziționate la prețurile corecte din factura, sunt înregistrate la prețurile corecte din factura, sunt înregistrate corect pe fisele de magazie, precum și în notele de intrare recepție.

Concluzie

Principiul independenței exercițiului financiar a fost respectat de către societatea comerciala.

ANEXA 1

Tranzacții cu părți afiliate

Companiile din cadrul grupului aflate în relații cu Societatea sunt:

Gama Romania Asigurare Reasigurare SA

Gama Providencia Biztosito ZRT

Natura relațiilor cu părțile afiliate cu care societatea a efectuat tranzacții sau care au solduri nedecontate la data bilanțului sunt detaliate mai jos. Relațiile au fost stabilite în timpul desfășurării obișnuite a activității Societății.

La data de 31 decembrie 2012, Societatea avea datorii aferente tranzactiilor cu entitatilor afiliate:

– Gama Providencia Biztosito ZRT, suma de 228 RON

La data de 31 decembrie 2012, Societatea avea în custodie la Gama România Asigurare Reasigurare bunuri în valoare de 221,000RON.

Pe parcursul exercițiului financiar încheiat la 31 decembrie 2012 Societatea a înregistrat cheltuieli în relație cu părțile afiliate după cum urmează:

– Gama România Asigurare Reasigurare: 36,593 lei

– Gama Providencia Biztosito ZRT: 11,552 lei .

ANEXA 2

Note explicative neprezentate în situațiile financiare

Societatea nu a prezentat în situațiile financiare note explicative privind tranzacțiile de pe parcursul anului financiar cu părțile afiliate și privind situația soldurilor la 31 decembrie 2012 în relație cu părțile afiliate.

Raportul auditorului independent către acționarii societății Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.

Raport asupra situațiilor financiare

1. Am auditat situațiile financiare ale societații Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.(“Societatea”), care cuprind: bilantul la data de 31.12.2012, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, situația modificarilor capitalului propriu și un sumar al politicilor contabile semnificative precum și alte note explicative la situațiile financiare anuale numerotate de la 1 la 9.

Situațiile financiare menționate se refera la:

Total capitaluri proprii: 47,157,510 lei;

Profitul net al exercițiului financiar: 3,238,810 lei.

Responsabilitatea conducerii pentru situațiile financiare

2. Conducerea Societații respunde pentru întocmirea și prezentarea fidela a acestor situații financiare în conformitate cu Norma Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (“CSSPP”)nr.14/2007 cu modificarile și completarile ulterioare și cu politicile contabile descrise în notele aferente situațiilor financiare precum și pentru controalele interne pe care societatea le considera necesare pentru a întocmi situații financiare fara denaturari semnificative datorate fraudei sau erorii.

Responsabilitatea auditorului

3. Responsabilitatea noastra este ca, pe baza auditului efectuat, sa exprim o opinie asupra acestor situații financiare. Noi am efectuat auditul conform Standardelor Internaționale de Audit. Aceste standarde cer ca noi sa respectam cerintele etice, sa planificam și sa efectuam auditul în vederea obținerii unei asigurari rezonabile ca situațiile financiare nu cuprind denaturari semnificative.

4. Un audit consta în efecuaarea de proceduri pentru obținerea probelor de audit cu privire la sumele și informațiile prezentate în situațiile financiare. Procedurile selectate depind de raționamentaul profesional al auditorului, incluzand evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa a situațiilor financiare, datorate fraudei sau erorii. În evaluarea acestor riscuri, auditorul ia în considerare controlul intern relevant pentru întocmirea și prezentarea fidela a situațiilor financiare ale Societații pentru a stabili procedurile de audit relevante în circumstantele date, dar nu și în scopul exprimarii unei opinii aspra eficientei controlului intern al Societații. Un audit include, de asemenea, evaluarea gradului de adecvare a politicilor contabile folosite și rezonabilitatea estimarilor contabile elaborate de catre conducere, precum și evaluarea prezentarii situațiilor financiare luate în ansamblul lor.

5. Consideram ca probele de audit pe care le-am obținut sunt suficiente și adecvate pentru a constitui baza opiniei noastre de audit.

Opinia

6. În opinia noastra, situațiile financiare anexate ofera o imagine fidela, în toate aspectele semnificative, a poziției financiare a Societații la data de 31 decembrie 2012, precum și a performantei financiare și a fluxurilor de trezorerie ale acesteia pentru exercițiul financiar încheiat la aceasta data în conformitate cu Norma 14/2007 și cu politicile contabile prezentate în Nota 6 a acestor situații financiare.

Alte aspecte

7. Acest raport este adresat exclusiv acționarilor Societații în ansamblu. Auditul nostru a fost efectuat pentru a putea raporta acționarilor Societații acele aspecte pe care trebuie sa le raportam într-un raport de audit financiar și nu în alte scopuri. În masura permisa de lege, nu acceptam și nune asumam responsabilitatea decat fata de Societate și de acționarii acesteia, în ansamblu, pentru auditul nostru, pentru acest raport sau pentru opinia formata.

Raport asupra altor cerinte legale de raportare

1. În concordanta cu cerintele articolului 264 alin 1, lit e), din Norma CSSPP 14/2007, noi am citit raportul administratorilor atasat situațiilor financiare și numerotat de la pagina 1 la pagina 5.

Raportul administratorilor nu face parte din situațiile financiare . În raportul administratorilor noi nu am identificat informații financiare care sa fie în mod semnificativ în neconcordanta cu informațiile prezentate în situațiile financiare alaturate.

2. Raport asupra aspectelor specifice de raportare cerute de catre CSSPP

2.1. În conformitate cu articolul 14, secțiunea 2, paragrafele (f) și (g) din Norma 11/2007 “privind auditorul financiar pentru fondurile de pensii administrate privat și administratorii acestora” cu modificarile și completarile ulterioare, raportam asupra cerintelor specifice legate de aceste reglementari la punctul 2.4 de mai jos.

2.2. Conducerea Societații este responsabilă pentru pregatirea și prezentarea corespunzatoare a provizionului tehnic prezentat în situațiile financiare. Conducerea Societații este de asemenea responsabilă pentru proiectarea, implementarea și menținerea sistemului de control intern.

2.3. Responsabilitatea noastră este sa raportăm conform cerintelor specifice legate de reglementare, pe baza auditului situațiilor financiare și a procedurilor adiționale considerate necesare.

2.4. Raportăm asupra cerintelor specifice legate de reglementare:

În opinia noastră provizionul tehnic la 31.12.2012 prezentat în Nota 1 din situațiile financiare anexate a fost calculat și înregistrat în toate aspectele semnificative, în conformitate cu metodologia cuprinsa în Norma CSSPP nr.1/2008 “privind calculul actuarial al provizionului tehnic pentru fondurile de pensii administrate privat”, cu modificarile și completarile ulterioare.

Pe parcursul auditului situațiilor financiare ale Societații am luat în considerare, controalele interne din cadrul Societații, numai în masura și pentru scopul descris la punctul 4 al secțiunii Raport asupra situațiilor financiare de mai sus. Prin urmare, nu am identificat deficiente semnificative în proiectarea și implementarea sistemului de control intern al societații care ar putea duce la denaturari semnificative ale situațiilor financiare. Alte observații legate de controlul intern,impreuna cu recomandarile pentru rezolvarea lor, vor fi raportate , daca este cazul, conducerii societații printr-o “Scrisoare catre conducerea Societații”.

ANEXA I

BILANț

încheiat la 31.12.2012 (lei)

ANEXA II

CONT DE PROFIT ȘI PIERDERE

încheiat la 31.12.2012 (lei)

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

INFORMAȚII CARE VIN ÎN COMPLETAREA "BILANȚULUI"

A. Bazele întocmirii situațiilor financiare:

Situațiile financiare anuale se întocmesc pe baza balanței de verificare.

Prezentele Situații financiare au fost întocmite pe baza contabilității de angajamente, la costul istoric, cu excepțiile prezentate în Nota 6 "Principii, politici și metode contabile".

Societatea efectuează înregistrări contabile în moneda națională lei.

Bilanțul Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. încheiat la 31.12.2012 oferă informații despre poziția financiară a societății.

Elementele prezentate în bilanț legate în mod direct de evaluarea poziției financiare sunt: activele, datoriile și capitalurile proprii, grupate după natură și lichiditate, respectiv natură și exigibilitate.

Capitalul financiar (active circulante – datorii curente) este în suma de 47,157,510 lei și reflectă capacitatea societății de a-și continua activitatea cu surse proprii de finanțare.

B . Prezentarea elementelor patrimoniale

Utilizarea estimarilor

Întocmirea situațiilor financiare în conformitate cu norma 14/2007 cere conducerii Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. sa faca estimari și ipoteze care afecteaza valorile raportate ale activelor și pasivelor, prezentarea activelor și datoriilor contingente la data întocmirii situațiilor financiare precum și veniturilor și a cheltuielilor raportate pentru perioada respectiva. Cu toate ca aceste estimari sunt facute de catre conducerea societații pe baza celor mai bune informații disponibile la data întocmirii situațiilor financiare, rezultatele realizate pot fi diferite de aceste estimari.

Continuitatea activitații

Prezentele situații financiare au fost întocmite în baza principiului continuitații activitații care presupune faptul ca Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. iși va continua activitatea și în viitorul previzibil. Societatea a înregistrat un profit contabil de 3,238,810 lei pe parcursul exercițiului financiar încheiat la 31 decembrie 2012. La data respectiva, pierderile cumulate se ridicau la 105,256,921 lei, capitalul social era de 89,000,000 lei iar capitalurile proprii erau de 47,157,510 lei.

Moneda de raportare în situațiile financiare

Contabilitatea se ține în limba romana și în moneda naționala. Elementele incluse în aceste situații financiare sunt prezentate în lei romanesti.

Conversia tranzacțiilor în moneda straina

Tranzacții valutare – operațiunile exprimate în moneda straina sunt înregistrate în lei la cursul oficial de schimb.

Activele și pasivele monetare, exprimate în moneda straina, la data bilantului, sunt transformate în lei, la cursul de schimb de la aceasta data, (Cursul EURO la 31.12.2012 a fost de 4.4287 lei; Cursul EURO la 31.12.2011 a fost de 4.3197 lei ).

Castigurile sau pierderile rezultate din decontarea tranzacțiilor într-o moneda straina și din conversia activelor și datoriilor monetare exprimate în moneda straina sunt recunoscute în contul de profit și pierdere.

Imobilizarile corporale

Sunt evaluate inițial la cost de achiziție iar ulterior la cost istoric mai puțin amortizarea cumulata.

Întreținere și reparațiile imobilizarilor corporale se trec pe cheltuieli atunci cand apar, iar imbunatațirile semnificative aduse imobilizarilor corporale care cresc valoarea sau durata de viata a acestora, sau care maresc semnificativ capacitatea de generare a unor beneficii economice de catre acestea, sunt capitalizate.

Obiectele de inventar sunt trecute pe cheltuieli în momentul darii în consum.

Imobilizarile în curs nu sunt supuse amortizarii pana în momentul punerii în funcțiune.

Amortizarea se calculeaza la valoarea de intrare, folosindu-se metoda liniara de-a lungul duratei de viata estimata a activelor, dupa cum urmeaza:

Descriere Durata ani

Calculatoare și echipamente 3 ani

Mijloace de transport 4 – 6 ani

Mobilier și echipamente 6 – 12 ani

Imobilizarile corporale care sunt casate sau vandute sunt eliminate din bilant impreuna cu amortizarea cumulata corespunzatoare. Orice rezultat obținut dintr-o asemenea operațiune este inclus în contul de profit și pierdere.

Imobilizarile necorporale

Imobilizarile necorporale sunt active nemonetare, fara suport material și sunt prezentate la cost de achiziție, influentat cu deprecierea calculata prin metoda amortizarii liniare.

În categoria imobilizarilor necorporale sunt înregistrate cheltuielile de constituire, programele informatice și licente achiziționate de la terți. Se amortizează în funcție de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăși o perioadă de 5 ani. Cheltuielile de constituire, precum și cheltuielile de cercetare- dezvoltare se amortizează într-o perioadă de 5 ani.

Imobilizarile în curs nu sunt supuse amortizarii pana în momentul punerii în funcțiune. Amortizarea este înregistrata în contul de profit și pierdere, pe perioada estimata a duratei utile de funcționare a imobilizarii necorporale.

Imobilizarile financiare

Imobilizarile financiare cuprind obligațiuni de stat cu maturitate mai mare de un an, precum și dobanzile estimate, calculate de la data achiziției pana la data bilantului.

Imobilizarile financiare se evalueaza la momentul achiziției la cost de achiziție respectiv pret de cumparare. Ulterior achiziției lunar ele sunt evaluate prin metoda bazata pe recunosterea dobanzii aferente perioadei scurse da la data efectuarii plasamentului și pana la data bilantului calculata prin aplicarea ratei cuponului la valoarea nominala pentru perioada menționata anterior, cat și a sumei rezultate din diferenta dintre valoarea nominala care va fi efectiv încasata la scadenta și pretul net de achiziție, imparțita la numarul de zile ramase pana la maturitate.

Diferenta pozitiva între valoarea de achiziție și valoarea nominala a imobilizarilor financiare se reflecta în situația veniturilor și cheltuielilor la poziția „Alte cheltuieli financiare” sumele plasate în imobilizari financiare au fost încadrate la randul 17 din formularul de bilant, respectiv „Alte imprumuturi”.

Stocuri

Activele circulante de natura stocurilor sunt prezentate în situațiile financiare la costul de achiziție. La ieșirea din gestiune stocurile se evalueaza și se înregistreaza în contabilitate utilizand metoda primul intrat primul ieșit (FIFO).

Trezorerie și echivalente de trezorerie

Trezoreria și echivalente de trezorerie sunt evidențiate în bilant la cost. Pentru situația fluxului de trezorerie, trezorerie și echivalentele acesteia se cuprind numerar în casa, disponibil în conturile bancare, depozite la vedere, investiții pe termen scurt cu scadenta mai mica de trei luni.

Investiții pe termen scurt

În categoria investiții pe termen scurt sunt cuprinse depozite bancare și certificate de trezorerie sau obligațiuni cu maturitate sub un an. Depozitele sunt evaluate la valoarea nominala, la care se adauga dobanda de încasat aferenta perioadeiscursa de la data constituirii pana la data bilantului. Sumele plasate în depozite și certificate de trezorerie sunt prezentate în situațiile financiare drept „ Alte investiții financiare pe termen scurt”.

Creanțe

Creantele comerciale sunt înregistrate la valoarea facturata mai puțin în cazul în care se constata deprecierea acestor creante. Provizionul pentru deprecierea creantelor comerciale este constituit în cazul în care exista evidente obiective asupra faptului ca Generali Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private SA nu va fi în masura sa colecteze toate sumele la termenele inițiale.

Creantele aferente comisioanelor platite agenților de marketing sunt inregistrate la valoarea realizabila anticipata, care este suma inițial avansata minus sumele recuperate minus un provizion pentru creante incerte.

Obligații comerciale

Obligațiile comerciale sunt înregistrate la valoarea de cost, care reprezinta valoarea justa a obligației ce va fi platita în viitor pentru bunurile și serviciile primite, indiferent daca au fost sau nu facturate catre Generali Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private SA

Provizioane

Provizioanele sunt recunoscute atunci cand societatea are o obligație curenta(legala sau implicita) generata de un eveniment anterior, este probabil sa fie necesara o ieșire de resurse sau o diminuare de creante care sa afecteze beneficiile economice pentru a onora obligația respectiva sau recuperarea creantei și poate fi realizata o buna estimare a valorii obligațiilor.

Pensii și alte beneficii după pensionare

În cursul normal al activitații, Generali Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private SA face plați fondurilor de sanatate, pensii și de somaj de stat în contul angajaților sai. Toți angajații sunt participanți la planurile de pensii ale statului roman. Acste costuri sunt recunoscute în contul de profit și pierdere odata cu înregistrarea salariilor.

Venituri pentru administratorul de pensii

Conform legislației în vigoare constituie venituri pentru Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. urmatoarele:

Comision din contribuțiile brute – 2.5% pentru fondul de pensii administrat privat și 4.5% pentru fondul de pensii facultative

Comision din valoarea activului net total al fondului de pensii administrat privat 0.60% per an și 0.125% din valoarea activului net total al fondului de pensii facultative

Penalitațile de transfer – 5% din valoarea contului la data efectuarii transferului daca acesta are loc în primii 2 ani de cand participantul a aderat la fondul de pensii.

Comisioane agenți de marketing

În ceea ce priveste plațile efectuate catre agenții de marketing (persoane fizice) și brokerii (persoane juridice), urmare deciziei nr, 163/27.02.2009 a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, plațile efectuate pentru adeziunile încheiate în numele Fondului înregistrate pe parcursul anului 2012 au fost oglindite integral în contul de profit și pierdere a anului 2012 prin contul de cheltuieli privind comisioanele și onorariile (622).

Cheltuieli în avans

În aceasta categorie se cuprind cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar aferente unui alte perioade (chirii, asigurari, abonamente etc.).

Rezerve tehnice

Societatea constituie provizion tehnic folosind metode actuariale în conformitate cu metodologia cuprinsa în Norma 1/ 2008 – privind calculul actuarial al provizionului tehnic pentru schemele de pensii administrate privat.

Managementul riscului financiar

Administratorul Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. a monitorizat expunerea entitații la riscul de piata, riscul de credit și la riscul fluxului de trezorerie asa cum sunt definite în cuprinsul Normei 14/2007.

Mai jos sunt detaliate aceste riscuri și modul în care au fost tratate acolo unde a fost cazul de catre Administratorul Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A..

Riscul de piata cuprinde trei tipuri de risc:

– Riscul valutar – riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze din cauza variațiilor cursului de schimb valutar.

– Riscul ratei dobanzii – riscul ratei dobanzii la valoare justa – riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze din cauza variațiilor ratelor de piata ale dobanzii.

– Riscul de pret – riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze ca rezultat al schimbarilor pietei

Riscul de piata a fost gestionat prin investirea disponibilitaților Administratorului Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. în instrumente cu venit fix (depozite și obligațiuni de stat în lei cu dobanda fixa) și nu au existat pe toata durata anului 2012 investiții în instrumente cu venit variabil în funcție de condițiile pietei.

Riscul de credit este riscul ca una din parțile instrumentului sa nu execute obligația asumata, cauzînd celeilate parți o pierdere financiara. S-a realizat monitorizarea continua a relației și bonitații bancilor la care s-au constituit depozite și s-a verificat ca încasarea dobanzii și principalului pentru depozitele constituite sa se faca la scadenta. Nu s-au înregistrat nici un fel de probleme în relația cu bancile în ceea ce priveste onorarea obligațiilor acestora catre Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A..

Riscul de lichiditate (numit și riscul de finantare) este riscul ca o entitate sa întalneasca dificultati în procurarea fondurilor necesare pentru indeplinirea anagajamentelor aferente instrumentelor financiare. Riscul de lichiditate poate rezulta din incapacitatea de a vinde repede un activ financiar la o valoare apropiata de valoarea sa justa. Administratorul Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.nu s-a expus acestui risc pe parcursul anului 2012, neluandu-și angajamente care sa depaseasca disponibilitațile sale. Deasemenea, s-a realizat o previzionare a fluxurilor de numerar aferente obligațiilor fondului iar resursele finaciare puse la dispoziție de catre acționar au fost suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor asumate.

Riscul ratei dobanzii la fluxul de trezorerie – riscul ca fluxurile de trezorerie viitoare sa fluctueze din cauza variațiilor ratelor de piata a dobanzii. Administratorul Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. nu s-a expus la acest risc, investițiile sale pe toata durata anului 2012 fiind realizate doar în instrumente cu venit fix.

Rezerva legală

în conformitate cu prevederile legale, Gama Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. a constituit rezerva legala, la nivelul a 5 % din profitul contabil aferent exercițiului financiar.

1. Activele imobilizate – dețin 67.64% din activul patrimonial. Valoarea prezentată în bilanț a activelor imobilizate este de 32,490,449 lei.

2. Active circulante – dețin 32.14 % din activul patrimonial. Valoarea prezentată în bilanț a activelor circulante este de 15,436,878 lei.

Activele circulante includ:

2.1. Stocuri 766 lei

2.2. Creanțe 466,664 lei

2.3. Casa și conturi la bănci 231,965 lei

2.4. Investiții financiare pe termen scurt 14,737,483 lei

2.1. Stocuri – dețin 0.002% din activele circulante și se compun din:

materii prime și materiale 766 lei

Stocurile sunt evaluate astfel:

stocurile de materii prime și materiale – la nivelul costului istoric 766 lei ;

În bilanț, stocurile sunt prezentate la valoare netă, respectiv scăzând valoarea ajustarilor pentru depreciere.

2.2. Creanțe – dețin 0.97% din active circulante.

În cadrul creanțelor, ponderea o dețin alte creanțele în sumă de 466,505 lei, iar în cadrul acestora, ponderea o deține elementul debitori diverși. În sumă absolută, debitori diverși înregistrează suma de 818,965.20 lei iar în cadrul lor, se găsesc înregistrați debitori diverși incerți, în sumă de 475,130.50 lei pentru care sunt înregistrate ajustări pentru depreciere.Conform prevederilor legale, creanțele sunt înregistrate la valoarea nominală iar în bilanț sunt prezentate la valoarea netă.

2.3. Casa și conturi la bănci – tratate conform IAS 7- (mijoacele bănești din bancă, casă și alte valori) existente în sold la 31.12.2012 reprezintă 0.48% din activele circulante și au fost corect înregistrate în contabilitate. Soldul mijloacelor bănești înregistrat în contabilitate corespunde cu extrasele de cont de la bancă (conform Situației fluxurilor de trezorerie).

2.4. Investiții financiare pe termen scurt – tratate conform IAS 16 – (investițiile financiare sunt evidențiate în contabilitate la cost amortizat) existente în sold la 31.12.2012 reprezintă 30.68% din activele circulante și au fost corect înregistrate în contabilitate.

3. Datoriile totale ale societății la 31.12.2012 (conform Nota 5) însumează cifra de 875,671 lei și reprezintă 1.82%din pasivul patrimonial.

4. Capitalul propriu al societății (conform Anexa "Situația modificărilor capitalului propriu") se cuantifică la 47,157,510 lei și reprezintă 98.18% din pasivul patrimonial.

5. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli

La începutul anului 2012 soldul provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli era în sumă de 237,584 lei, care a fost reluat la venituri pe parcursul anului 2012.

6. Alte posturi din bilanț

Contul 471 – Cheltuieli efectuate în avans – la 31.12.2012 – are sold de 105,854 lei și reprezintă valoarea abonamentelor și asigurărilor auto pentru anul 2012.

C. Informații care vin în completarea "Contului de profit și pierdere"

Contul de profit și pierdere oferă imaginea perfomanței societății

a întocmit contul de profit și pierdere conform modelului agreat de Reglementările contabile armonizate cu Directivele Uniunii Europene, aprobate prin O.M.F.P. nr. 1752/2005 modificat cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 și OMEF 2374/2008 precum și Legea contabilității nr. 82/1991 art. 26 alin (3), modificată și completată prin O.G. nr. 61/2001. Veniturile și cheltuielile au fost stucturate în contul de profit și pierdere după natura lor, respectând principiul conectării cheltuielilor cu veniturile care au fost generate în respectiva perioadă de timp.

Societatea a încheiat exercițiul financiar 2012 cu profit net în sumă de 3,238,810 lei, înregistrând următoarele:

Consiliul de Administrație supune aprobării Adunarii Generale Ordinare a Acționarilor repartizarea profitului aferent anului 2012, ca surse proprii de finanțare pentru investiții și modernizări.

Bibliografie

Batude, D., L’audit comptable et financier, Éditions Nathan, Paris, 1997

Bernheim, Y., L’essential des US GAAP, Mazars & Guerard, Paris, 1997

Boulescu, M., Ghiță, M., Expertiză contabilă și audit financiar-contabil, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1999

Boulescu, M., Ghiță, M., Mareș, V., Fundamentele auditului, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2001

Capanu, I., Indicatorii macroeconomici. Conținutul și funcțiile lor, Editura Economică, 1998

Capron, M., Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas, București, 1994

Casta, J. F., Mikol, A. Ving ans d’audit: de la révision des comptes aux activités multiservices, Comptabilité – Contrôle – Audit, mai, 1999, pp.107 – 121

Collins, L., Valin, G., Audit et contrôle interne. Aspects financiers, opérationnels et stratégiques, 4e édition, Editions Dalloz, Paris, 1992

Combes, J.-E. et al., Audit financier et contrôle de gestion, Publi-Union Éditions, 1997

Dumitrean, E., Bilanț contabil, Editura A 92, Iași, 1996

Duțescu, Adriana, Informația contabilă și piețele de capital, Editura Economică, București, 2000

Feleagă, N., Malciu, Liliana, Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, București, 2002

Florea, I., Florea, R., Controlul economico–financiar, C.E.C.C.A.R., București, 2000

Florea, I., Macovei, I. – C., Florea, R., Berheci, M., Introducere în expertiza contabilă și auditul financiar, Editura CECCAR, București, 2005

Georgescu, Iuliana, Conturile anuale în societățile comerciale, Editura Sedcom Libris, Iași, 1999

Georgescu, N., Analiza bilanțului contabil, Editura Economică, București, 1999

Grand, B., Verdalle, B., Audit comptable et financier, Ed. Economica, 1994

Hervé, L., Peuch – Lestrade, Ph., La pratique de l’audit, Ed. Economica, Paris, 1982

Ioachim, V.M., Manual de verificări și expertize, ediția a II-a, București, !989

Klee, L et al., La comptabilité des societés dans la C.E.E., La Villeguerin Editions, Paris, 1992

Lemant, O., Schick, P., Guide de self – audit, Les édition d’organication, Paris, 1995

Ly, H., L’audit informatique dans un contexte mini et micro, Les Editions d’Organisations, Paris, 1991

Malciu, Liliana, Cererea și oferta de informații contabile, Editura Economică, București, 1998

Mikol, A., Les audits financiers. Comprendre les mécanismes du contrôle légal, Editions d’Organisation, Paris, 1999

Millichamp, A., Auditing, 8th Edition, Continuum, London,2002

Mitroi, F., Auditul de performanță (Controlul rezultatelor).Conținut și perspective, Societatea “Adevărul” S.A., București, 1999

Monéger, J., Granier, T., Les commissaires aux comptes, Ed. Dalloz, Paris, 1995

Munteanu, V. (coordonator) și alții, Control și audit financiar-contabil, Editura Lumina Lex, București, 2003

Obert, R., DESCF. Manuel&Applications. Synthèse droit et comptabilité, Ed. Dunod, Paris, 1998

Obert, R., Pratique internationale de la comptabilité et de l’audit, Dunod, Paris, 1994

Oprean, I. (coordonator) și alții, Întocmirea și auditarea bilanțului contabil, Editura Intelcredo, Deva, 1997

Pasqualini, F., Le principe de l‘image fidèle en droit comptable, Editions Litec, Paris, 1992

Pigé, B., Audit et contrôle intern, Ed. Litec, Paris, 1997

Raffegeau, J., Dufils, P., Ménonville, D., L’audit financier, P.U.F., Paris, 1994

Raffegeau, J., Ritz, A., Audit et informatique, Presses Universitaires de France, Paris, 1986

Renard, J., Théorie et pratique de l’audit intern, Éditions d’Organisation, Paris, 2000

Richard, J., Analyse financiére et audit des performances, La Villeguerin Editions, Paris, 1993

Robertson, J.C., Davis, J.C., Auditing, Fifth Edition, BPI Irwin, Homewood Illinois, 1988

Rusovici, Al., Cojoc, F., Rusu, Gh., Audit financiar, servicii conexe și de consultanță în băncile comerciale, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, București, 2000

Scutaru, D., Auditul financiar contabil, Ed. Economică, București,1997

Stoian, Ana, Țurlea, E., Auditul financiar contabil, Editura Economică, București, 2001

Taylor, D.H., Glezen, G.W., Auditing: Integrated Concepts and Procedures, Fifth Edition, John Wiley&Sons, Inc, New York, 1991

Toma, C., Conturile anuale și imaginea fidelă în contabilitatea românească, Editura Junimea, Iași, 2001

Toma, M., Chivulescu, M., Ghid practic pentru audit financiar și certificarea bilanțurilor contabile, Editat de CECCAR, București, 1995

*** Transnational Accounting, vol. 1-3, Second Edition, Edited by Dieter Ordelheide and KPMG, Palgrave Publishers Ltd., London, 2001

*** Audit financiar 2000. Standarde. Codul privind conduita etică și profesională, Editura Economică, București, 2000

*** Cartea expertului contabil și a contabilului autorizat, Editura C.E.C.C.A.R., București, 2004

*** Hotărârea Guvernului nr. 983/25 iunie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Camerei Auditorilor Financiari din România, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 634/13 iulie 2004

*** Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126-127/17 noiembrie 1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33/26 ianuarie 1998

*** Legea contabilității nr. 82/1991, republicată in Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 48/14 ianuarie 2005

*** Norme privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1753 din 22 noiembrie 2004

*** Normes et comentaires des normes relatifs a l’exercice des missions, Conseil Supérieur de l’Ordre des Experts Comptables, Fabrègue s.a, Paris, 1993

*** Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 598 /22 august 2003

*** *** Quatrième directive du Conseil des communautés européennes, în Klee, L et al., La comptabilité des societés dans la C.E.E., La Villeguerin Editions, Paris, 1992

http://www.ceccar.ro

http://www.icaa.org.au

http://www.isaca.org

http://www.ifaci.com/f_sommaire.htm

Bibliografie

Batude, D., L’audit comptable et financier, Éditions Nathan, Paris, 1997

Bernheim, Y., L’essential des US GAAP, Mazars & Guerard, Paris, 1997

Boulescu, M., Ghiță, M., Expertiză contabilă și audit financiar-contabil, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1999

Boulescu, M., Ghiță, M., Mareș, V., Fundamentele auditului, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2001

Capanu, I., Indicatorii macroeconomici. Conținutul și funcțiile lor, Editura Economică, 1998

Capron, M., Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas, București, 1994

Casta, J. F., Mikol, A. Ving ans d’audit: de la révision des comptes aux activités multiservices, Comptabilité – Contrôle – Audit, mai, 1999, pp.107 – 121

Collins, L., Valin, G., Audit et contrôle interne. Aspects financiers, opérationnels et stratégiques, 4e édition, Editions Dalloz, Paris, 1992

Combes, J.-E. et al., Audit financier et contrôle de gestion, Publi-Union Éditions, 1997

Dumitrean, E., Bilanț contabil, Editura A 92, Iași, 1996

Duțescu, Adriana, Informația contabilă și piețele de capital, Editura Economică, București, 2000

Feleagă, N., Malciu, Liliana, Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, București, 2002

Florea, I., Florea, R., Controlul economico–financiar, C.E.C.C.A.R., București, 2000

Florea, I., Macovei, I. – C., Florea, R., Berheci, M., Introducere în expertiza contabilă și auditul financiar, Editura CECCAR, București, 2005

Georgescu, Iuliana, Conturile anuale în societățile comerciale, Editura Sedcom Libris, Iași, 1999

Georgescu, N., Analiza bilanțului contabil, Editura Economică, București, 1999

Grand, B., Verdalle, B., Audit comptable et financier, Ed. Economica, 1994

Hervé, L., Peuch – Lestrade, Ph., La pratique de l’audit, Ed. Economica, Paris, 1982

Ioachim, V.M., Manual de verificări și expertize, ediția a II-a, București, !989

Klee, L et al., La comptabilité des societés dans la C.E.E., La Villeguerin Editions, Paris, 1992

Lemant, O., Schick, P., Guide de self – audit, Les édition d’organication, Paris, 1995

Ly, H., L’audit informatique dans un contexte mini et micro, Les Editions d’Organisations, Paris, 1991

Malciu, Liliana, Cererea și oferta de informații contabile, Editura Economică, București, 1998

Mikol, A., Les audits financiers. Comprendre les mécanismes du contrôle légal, Editions d’Organisation, Paris, 1999

Millichamp, A., Auditing, 8th Edition, Continuum, London,2002

Mitroi, F., Auditul de performanță (Controlul rezultatelor).Conținut și perspective, Societatea “Adevărul” S.A., București, 1999

Monéger, J., Granier, T., Les commissaires aux comptes, Ed. Dalloz, Paris, 1995

Munteanu, V. (coordonator) și alții, Control și audit financiar-contabil, Editura Lumina Lex, București, 2003

Obert, R., DESCF. Manuel&Applications. Synthèse droit et comptabilité, Ed. Dunod, Paris, 1998

Obert, R., Pratique internationale de la comptabilité et de l’audit, Dunod, Paris, 1994

Oprean, I. (coordonator) și alții, Întocmirea și auditarea bilanțului contabil, Editura Intelcredo, Deva, 1997

Pasqualini, F., Le principe de l‘image fidèle en droit comptable, Editions Litec, Paris, 1992

Pigé, B., Audit et contrôle intern, Ed. Litec, Paris, 1997

Raffegeau, J., Dufils, P., Ménonville, D., L’audit financier, P.U.F., Paris, 1994

Raffegeau, J., Ritz, A., Audit et informatique, Presses Universitaires de France, Paris, 1986

Renard, J., Théorie et pratique de l’audit intern, Éditions d’Organisation, Paris, 2000

Richard, J., Analyse financiére et audit des performances, La Villeguerin Editions, Paris, 1993

Robertson, J.C., Davis, J.C., Auditing, Fifth Edition, BPI Irwin, Homewood Illinois, 1988

Rusovici, Al., Cojoc, F., Rusu, Gh., Audit financiar, servicii conexe și de consultanță în băncile comerciale, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, București, 2000

Scutaru, D., Auditul financiar contabil, Ed. Economică, București,1997

Stoian, Ana, Țurlea, E., Auditul financiar contabil, Editura Economică, București, 2001

Taylor, D.H., Glezen, G.W., Auditing: Integrated Concepts and Procedures, Fifth Edition, John Wiley&Sons, Inc, New York, 1991

Toma, C., Conturile anuale și imaginea fidelă în contabilitatea românească, Editura Junimea, Iași, 2001

Toma, M., Chivulescu, M., Ghid practic pentru audit financiar și certificarea bilanțurilor contabile, Editat de CECCAR, București, 1995

*** Transnational Accounting, vol. 1-3, Second Edition, Edited by Dieter Ordelheide and KPMG, Palgrave Publishers Ltd., London, 2001

*** Audit financiar 2000. Standarde. Codul privind conduita etică și profesională, Editura Economică, București, 2000

*** Cartea expertului contabil și a contabilului autorizat, Editura C.E.C.C.A.R., București, 2004

*** Hotărârea Guvernului nr. 983/25 iunie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Camerei Auditorilor Financiari din România, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 634/13 iulie 2004

*** Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126-127/17 noiembrie 1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33/26 ianuarie 1998

*** Legea contabilității nr. 82/1991, republicată in Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 48/14 ianuarie 2005

*** Norme privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1753 din 22 noiembrie 2004

*** Normes et comentaires des normes relatifs a l’exercice des missions, Conseil Supérieur de l’Ordre des Experts Comptables, Fabrègue s.a, Paris, 1993

*** Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 598 /22 august 2003

*** *** Quatrième directive du Conseil des communautés européennes, în Klee, L et al., La comptabilité des societés dans la C.E.E., La Villeguerin Editions, Paris, 1992

http://www.ceccar.ro

http://www.icaa.org.au

http://www.isaca.org

http://www.ifaci.com/f_sommaire.htm