Aspecte Teoretice Si Reglementari Privind Evaluarea Si Contabilitatea Stocurilor

Introducere

Pe lângă activele fixe care asigură baza tehnică a producției, a circulației mărfurilor și a prestărilor de servicii, desfășurarea activității întreprinderii depinde și de utilizarea unui volum mare și diversificat de active circulante.

Pentru cele mai multe societăți care își desfășoară activitatea în sfera de producție, stocurile reprezintă cel mai important element dintre activele circulante. Managementul stocurilor devenind un element vital pentru buna desfășurare a activității și creșterea performanțelor societății.

Standardul Internațional de Contabilitate IAS 2 prezintă tratamentele contabile aplicabile stocurilor în condițiile costului istoric, conținutul informațiilor privind metodele de determinare a costurilor, cheltuielile ce trebuie luate în calcul la determinarea valorii acestora, contabilizarea ulterioară a cheltuielilor, aspecte referitoare la deprecierea costului până la valoarea realizabilă netă și fixează reguli de evaluare la închiderea exercițiului.

Lucrarea de față își propune să sintetizeze atât aspectele teoretice și practice prevăzute de Standardul Internațional de Contabilitate, precum și particularitățile privind evaluare stocurilor în reglementările contabile conform OMFP 1802/2014, cât și o analiză a contabilității stocurilor în cadrul unei societăți comerciale.

Primul capitol începe cu o scurtă prezentare a Standardelor Internaționale de Contabilitate și a importanței acestora în armonizarea contabilității românești. Procesul de globalizare aduce cu sine și necesitatea alinierii politicilor contabile din diferite state ale lumii la aceleași practici aceeptate. Standardizarea sistemului contabil la nivel european se realizează prin IASB care a elaborat și publicat Standardele Internaționale de Contabilitate.

Cea de-a doua parte a primul capitol tratează articolele prevăzute în Standardul Internațional de Contabilitate IAS 2, precum și câteva exemple. Cea de-a treia parte a primului capitol conține particularități privind evaluarea stocurilor în reglementările contabile conform OMFP 1802/2014. Particularități care nu se regăsesc în IAS 2 sau care nu sunt acceptate.

Capitolul doi conține un studiu de caz referitor la contabilitatea stocurilor în cadrul societății comerciale ECOPAN SRL. S.C. ECOPAN S.R.L. are ca obiect de activitate fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie.

Prin contabilitatea stocurilor se poate observa atât cantitatea de produse realizate de societate și valoare costului de obținere a produselor, cât și prețul la care se vând acestea.

Am ales aceasta temă deoarece pentru o societatea este important cum își gestionează activele circulante, în special stocurile, pentru a putea obține profit pe termen lung.

Pentru a obține o activitate cât mai profitabilă, societatea trebuie să diminueze cât mai mult posibil costul de obținere a produselor, dar să-și vândă la un preț cât mai accesibil pentru clienți, pentru a-și păstra pe de o parte clientela, dar și pentru a obține profit.

Capitolul I.

Scurtă analiză a literaturii de specialitate

Sistemul de factori sociali, economici și juridici au determinat o multitudine de diferențe, privind întocmirea situațiilor financiare, de la o țară la alta. De asemenea ei au contribuit la utilizarea unor criterii diferite de recunoaștere a semnificațiilor și structurii din situațiile financiare. Astfel, statele membre ale Uniunii Europene au decis implementarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.1.606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din data de 19 iulie 2002 privind aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară.

„Elaborarea IFR-urilor a stat în sarcina Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB). Aceasta a fost creat în anul 1973 de organismele contabile profesionale din nouă țări (Germania, Australia, Canada, SUA, Franța, Japonia, Mexic, Olanda și Marea Britanie) cu scopul emiterii de norme contabile care să fie utilizate pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare și promovarea acceptării și aplicării acestora în lume.

Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) este angajat în elaborarea, în interesul public, a unui singur set de standarde globale, de o calitate superioară, care prevăd informații de înaltă calitate, transparente și comparabile în situațiile financiare de uz general.”

Din momentul începerii activității IASB în aprilie 2001, numărul țărilor care utilizează IFR-uri a crescut substanțial.

Pentru firmele din România, trecerea la Standardele Internaționale de Raportare Financiară, a constiuit încă de la început, o adevarată provocare. Diverse organisme internaționale precum, A.C.C.A. (the Association of Chartered Certified Accountants) sunt reprezentate și ajută România în acest demers.

„Aplicarea IFRS-urilor oferă o serie de avantaje pentru companiile românești, pot să-și optimizeze maniera în care: evaluează și măsoară performanța internă, comunică cu exteriorul cu privire la informații mai multe, mai rapide și oferite cu o periodicitate mai mare, obțin un avantaj concurențial, o mai mare valoare pentru acționari, răspunzând astfel așteptărilor pieței.”

La nivel național s-a conștientizat faptul că prin implementarea IFRS-urilor s-ar putea ajunge la aspecte pozitive:

„se stabilesc norme comune tuturor utilizatorilor, pentru ca informația contabilă să reprezinte un instrument fiabil de comunicare în domeniile: economic, financiar, juridic, fiscal;

exprimarea unică a informației contabile și controlul acesteia;

se reduc costurile companiilor românești care caută finanțare pe piețele internaționale de capital în vederea elaborării informațiilor contabile;

se creează premisele atragerii de investiții străine directe;

îmbunătățirea accesului la piețele internaționale de capital;

îmbunătățirea comparabilității situațiilor financiare a companiilor internaționale;

diminuarea barierelor comerciale și cele aferente fluxurilor monetare internaționale.”

„Norma actuală IAS 2 revizuită anulează și înlocuiește fosta normă IAS 2 „Evaluarea și prezentarea stocurilor în contextul sistemului costului istoric”, aprobată de Consiliu în octombrie 1975 și aplicată începând cu 1 ianuarie 1976. Revizuirea normei a avut loc în 1993, noul dispozitiv intrând în vigoare pentru situațiile financiare aferente exercițiilor deschise începând cu 1 ianuarie 1995.”

Obiectivul prezentei norme este să prescrie prelucrarea contabilă aplicabilă stocurilor în sistemul costului istoric, iar una dintre problemele fundamentale ale contabilizării stocurilor este aceea a mărimii costurilor de contabilizat în activ și de a amâna aceste costuri până la contabilizarea veniturilor corespondente. Norma oferă comentarii practice referitoare la determinarea costului și la contabilizarea sa ulterioară la cheltuieli, inclusiv a oricărei deprecieri până la nivelul valorii nete de realizare. Norma ne pune la dispoziție comentarii privind metodele de determinare a costului care sunt utilizate pentru înregistrarea costurilor stocurilor.

În câmpul de aplicare a normei sunt cuprinse alte stocuri decât:

lucrările în curs generate de contractele de construcții ( IAS 11);

instrumentele financiare;

stocurile de produse agricole și forestiere și de minereuri, la producători, în măsura în care, acestea sunt evaluate la valoarea netă de realizare.

Evaluarea și recunoașterea stocurilor în referențialul contabil internațional

„Stocurile sunt active:

deținute pentru a fi vândute, în cursul normal al activității;

în curs de producție, pentru a realiza o astfel de vânzare;

deținute sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.”

În funcție de natura lor, stocurile sunt delimitate în patru categorii:

mărfurile, cumpărate și revândute fără nicio transformare;

materialele și furniturile, care intră în producția de bunuri fabricate;

produsele finite;

lucrări în curs de execuție, produse sau servicii ce au atins un stadiu al fabricației intermediare.

Valoarea netă de realizare (VNR) este prețul de vânzare estimat ce poate fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, diminuat cu elementele de cost estimate pentru finalizarea bunului și a costurilor necesare vânzării.

Valoarea justă netă este mărimea la care stocul ar putea să fie schimbat între părți informate, diminuată cu costurile estimate pentru terminare și cu cele estimate și necesare, pentru realizarea unei astfel de vânzări.

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

„Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se găsesc în prezent.”

Costurile de achiziție a stocurilor cuprind: prețul de cumpărare, taxe de import și alte taxe (altele decât taxele recuperabile ulterior de întreprindere de la administrația fiscală), costuri de transport, manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de produse finite, materiale și servicii. Reducerile comerciale (rabaturi, remize și alte elemente similare) sunt deduse din costul de achiziție. Pentru reducerile financiare, motivate, în general, de o plată anticipată (sconturi de decontare), soluția este coerentă cu cea adoptată pentru contabilizarea cumpărărilor.

Exemplul 1. Pe data de 31 decembrie N, societatea X a achiziționat de la furnizori materii prime în următoarele condiții: preț negociat 23.000 u.m., cheltuieli cu transportul facturate de furnizori 2.000 u.m.

Cost de achiziție = 23.000 + 2.000 = 25.000 u.m.

Exemplul 2. Socieatea X achiziționează mărfuri la un cost de achiziție de 300.000 lei, TVA 24%. În factură sunt înscrise următoarele reduceri comerciale și financiare:

a) Rabat 7%;

b) Remiză 5%;

c) Scont 3%.

Factura de achiziție

Cost de achiziție = 300.000

Rabat = 300.000*7% = 21.000

Remiză = (300.000-21.000)*5% = 13.950

Net comercial = 265.050

Scont = 265.050*3% = 7.952

Net financiar = 257.098

TVA = 257.098*24% = 61.704

Net de plată = 318.802

Vânzător

emitere factură

înregistrarea cheltuielilor

Cumpărător

primire factură

înregistrarea veniturilor

„Costurile de achiziție pot sa includă și diferențe de curs valutar care au apărut direct în achiziționarea recentă de bunuri facturate în valută, doar în acele cazuri rare care sunt permise prin tratamentul alternativ prevăzut în IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar.”

Costurile de prelucrare a stocurilor includ costurile direct aferente unităților produse (exemplu: costurile cu manopera directă) și alocarea sistematică a regiei de producției fixă și variabilă, generată de transformarea materialelor în produse finite. „Regia fixă de producție constă în acele costuri indirecte de producție care rămân relativ constante, indiferent de volumul de producției” (de exemplu: amortizarea, întreținerea secțiilor și utilajelor, precum și costurile cu conducerea și administrarea secțiilor). „Regia variabilă de producție constă în acele costuri indirecte de producție care variază direct proporțional sau aproape direct proporțional cu volumul producției” (de exemplu: costurile indirecte cu materii prime și materiale și cu forța de muncă).

Costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, care sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au apărut:

pierderile de materiale, manoperă sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normale admise;

cheltuieli de depozitare, cu excepția cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de producție;

regii generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în forma și în locul în care se găsesc în prezent;

costuri de desfacere.

Exemplul 3. Societatea X fabrică un produs , pentru care costul variabil unitar de producție este de 180.000 u.m. Cheltuielile fixe anuale de producție sunt de 1.800.000 mii u.m. Cantitățile fabricate au fost de 10.000 de bucăți, în exercițiul N, 8.000 de bucăți, în exercițiul N+1 și de 13.000 de bucăți, în exercițiul N+2.

Calculul costului de producție unitar:

Tehnici de măsurare a costurilor: metoda cost standard sau metoda prețului de vânzare cu amănuntul. Metoda cost standard este utilizat pentru evaluarea intrărilor și ieșirilor de stocuri în cursul perioadei, deoarece nu este cunoscut costul efectiv. La sfârșitul ciclului de producție se calculează costul efectiv și se inregistrează în contabilitate diferențele de preț. „Metoda cost standar ia în considerare nivelurile normale ale materialelor și consumabilelor, manoperei, eficienței și capacității de producție. Costurile standard, indiferent de tipul lor, trebuie, în mod regulat, reexaminate și recalculate”. Diferențele de preț față de costul de achiziție sau de producție trebuie evidențiate distinct în contabilitate. Repartizarea diferențelor de preț se efectuează cu ajutorul unui coeficient de repartizare.

Exemplul 4. Societatea X realizează din producție proprie două tipuri de produse finite P1 și P2. La începutul lunii decembrie, situația stocurilor este următoarea:

P1: 270 bucăți, evaluate la costul standard de 100.000 u.m./buc.

P2: 1.000 bucăți, evaluate la costul standar de 400.000 u.m./buc.

Diferența de preț aferentă stocurilor de produse finite este una nefavorabilă de 156.000.000 u.m.

În cursul lunii decembrie au loc următoarele operații:

se obțin produse finite din procesul de producție: P1 100 buc., P2 600 buc.;

se vând produse finite unui client: P1 50 buc., preț de vânzare 150.000 u.m./buc., P2 500 buc., preț de vânzare 460.000 u.m./buc.

La sfârșitul lunii decembrie se calculează costul efectiv de producție: P1 120.000 u.m./buc., P2 350.000 u.m./buc.

obținerea de produse finite: pentru P1 = 100 buc.*100.000 u.m./buc. = 10.000.000 u.m. și pentru P2 = 600 buc.*400.000 u.m./buc. = 240.000.000 u.m.

vânzarea produselor finite: pentru P1 = 50 buc.*150.000 u.m./buc. = 7.500.000 u.m. și pentru P2 = 500 buc.*460.000 u.m./buc. = 230.000.000 u.m.

vânzare propriu-zisă

descărcare din gestiune: pentru P1 = 50 buc.*100.000 u.m. = 5.000.000 u.m. și pentru P2 = 500 buc.*400.000 u.m./buc. = 200.000.000 u.m.

la sfârșitul lunii decembrie: înregistrarea diferențelor între costul strandard și costul efectiv aferent obținerii de produse finite.

Pentru P1 = 100 buc.*(120.000 u.m./buc. – 100.000 u.m./buc.) = 2.000.000 u.m. diferență nefavorabilă.

P1 = 10.000.000 + 2.000.000 = 12.000.000 (cost efectiv)

Pentru P2 = 600 buc.*(350.000 u.m./buc. – 400.000 u.m./buc.) = -30.000.000 diferență favorabilă.

P2 = 240.000.000 – 30.000.000 = 210.000.000 (cost efectiv)

determinarea și înregistrarea diferențelor de preț aferente ieșirilor și aferente stocurilor

Calculam coeficientul de repartizare

K348 = = = 0,189 (exprimă o abatere nefavorabilă)

K348*RC345 = 0,189*(5.000.000 + 200.000.000) = 38.745.000 => diferență de preț aferentă ieșirilor (exprimă o abatere nefavorabilă)

Metoda prețului cu de vânzare amănuntul este folosită în comerțul cu amănuntul pentru a măsura costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare.

Exemplul 5. Societatea X are ca obiect comerțul cu amănuntul. În cursul lunii decembrie au loc următoarele tranzacții:

stoc de mărfuri evaluat la preț de vânzare inclusiv TVA este de 744.000 u.m.;

marja comercială aferentă mărfurilor existente în stoc la 1.12. este de 100.000 u.m.;

TVA neexigibilă aferentă mărfurilor existente în stoc la 1.12. este de 144.000 u.m.;

cumpărări de mărfuri: la cost de achiziție 1.500.000 u.m., TVA 24%;

vânzări de mărfuri la preț de vânzare inclusiv TVA este de 992.000 u.m.;

societatea practică o marjă comercială de 20% aplicată la costul de achiziție.

achiziție mărfurilor

se înregistrează adaosul comercial aferent prețului de vânzare

cost de achiziție = 1.500.000

adaos comercial = 1.500.000*20% = 300.000

preț de vânzare fără TVA = 1.500.000 + 300.000 = 1.800.000

TVA neexigibilă = 1.800.000*24% = 432.000

preț de vânzare cu amănuntul = 1.800.000 + 432.000 = 2.232.000

înregistrarea vânzării de mărfuri

preț de vânzare cu amănuntul cu TVA = 992.000

preț de vânzare fără TVA = 800.000

TVA aferent mărfurilor vândute = 192.000

I.vânzarea propriu-zisă

II.descărcare din gestiune ( se determină coeficientul de repartizare pentru adaosul comercial)

K378 = = = 0,1667

K378*RC707 = 0,1667* 800.000 = 133.360 (adaosul comercial al mărfurilor vândute)

Metode de evaluarea a stocurilor la ieșire

Evaluarea la data ieșirii din societate se face la cost. În funcție de natura stocurilor se identifică următoarele situații: pentru elementele identificabile (neconfundabile) și pentru elementele neidentificabile (confundabile).

Pentru elementele confundabile, IAS 2 a prevăzut utilizarea metodei „primul intrat – primul ieșit” (FIFO) sau a metodei „costul mediu ponderat” (CMP).

Metoda FIFO consideră că elementele ies din stoc în ordine intrării lor, în consecință stocul la sfârșitul perioadei este constituit din elementele cele mai recente.

Exemplul 6. Stocul de marfă, la 1 octombrie, este evaluat la 400.000 u.m. ( 1.000 de bucăți * 400 u.m./bucată ). În luna octombrie, acest stoc este afectat de următoarele operații:

4 octombrie: o ieșire de 400 bucăți;

10 octombrie: o intrare de 500 de bucăți, la un cost de 410 u.m./bucată;

17 octombrie: o ieșire de 400 bucăți;

25 octombrie: o intrare de 200 bucăți, la un cost de 414 u.m./bucată;

31 octombrie: o ieșire de 800 bucăți.

Care este valoarea ieșirilor din stoc și a stocului final dacă se utilizează metoda FIFO.

Stoc final= 41.400 u.m. este constituit din elementele cele mai recente.

Metoda CMP ține cont de toate intrările și de toate ieșirile exercițiului. Poate fi calculat periodic sau dupa fiecare recepție.

Exemplul 7. Stocul de marfă, la 1 octombrie, este evaluat la 400.000 u.m. ( 1.000 de bucăți * 400 u.m./bucată ). În luna octombrie, acest stoc este afectat de următoarele operații:

4 octombrie: o ieșire de 400 bucăți;

10 octombrie: o intrare de 500 de bucăți, la un cost de 410 u.m./bucată;

17 octombrie: o ieșire de 400 bucăți;

25 octombrie: o intrare de 200 bucăți, la un cost de 414 u.m./bucată;

31 octombrie: o ieșire de 800 bucăți.

Care este valoarea ieșirilor din stoc și a stocului final dacă se utilizează metoda CMP (calculat după fiecare intrare)?

CMP calculat la 10 octombrie = = 404,54 u.m./bucată

CMP calculat la 25 octombrie = = 406,64 u.m./bucată

Stoc final = 40.664 u.m.

Evaluarea stocurilor în condițiile utilizării inventarului permanent și intermitent

Metoda inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric.

Exemplul 8. Societatea X prezintă în stoc la 1 decembrie produse finite 25.000 u.m. și produse în curs de execuție 10.000 u.m. În cursul lunii decembrie au loc următoarele operații:

obținerea de produse finite la cost de producție 50.000 u.m.;

vânzarea produselor finite la preț de vânzare 40.000 u.m., TVA 24%, costul de producție al produselor finite este de 65.000 u.m.;

la sfârșitul lunii are loc inventarierea fizică în urma căreia se stabilește un stoc final de produse finite de 45.500 u.m. și produse în curs de execuție de 8.000 u.m.

se anulează stocul inițial

nu se înregistrează intrările și ieșirile din stoc ( punctul a )

vânzarea produselor finite

I.vânzarea propriu-zisă

II. descărcare din gestiune (nu se înregistrează)

se constată stocul final ( se înregistrează ca o intrare)

Metode inventarului intermitent constă în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei. Metoda inventarului intermitent constă în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.

Exemplul 9. Societatea X prezintă în stoc la 1 decembrie materii prime 20.000 u.m. și mărfuri 75.000 u.m. În cursul lunii decembrie au loc următoarele operații:

achiziție de materii prime la cost de achiziție 10.000 u.m., TVA 24%;

achiziție de mărfuri la cost de achiziție 2.000 u.m., TVA 24%;

consum de materii prime în valoare de 15.000 u.m.;

vânzarea de mărfuri la preț de vânzare 8.000 u.m., TVA 24%, costul de achiziție al mărfurilor 6.000 u.m.;

la sfârșitul lunii are loc inventarierea fizică în urma căreia se stabilește un stoc final de materii prime de 17.000 u.m. și un stoc final de mărfuri de 65.000 u.m.

se anulează stocul inițial ( prin trecere pe cheltuieli )

toate intrările se înregistrează direct pe cheltuieli (achiziție materii prime și achiziție de mărfuri)

ieșirile din stoc nu se înregistrează (punctul c)

vânzarea de mărfuri

I.vânzarea propriu-zisă

II.descărcare din gestiune (nu se înregistrează)

se constată stocul final (prin majorarea contului de stocuri și diminuare contului de cheltuieli)

„Diferența dintre sistemul inventarului permanent și al inventarului intermitent constă în faptul că stocul este actualizat permanent cu valoarea intrărilor și ieșirilor, pe măsură efectuării acestora iar, conform sistemului inventarului intermitent, soldul contului de stocuri rămâne neschimbat, la nivel inițial, până la inventarierea fizică de la sfârșitul exercițiului.”

Valoarea realizabilă netă și deprecierea stocurilor

Costul stocurilor nu este recuperbil, dacă acele stocuri au suferit deteriorări, au fost uzate moral integral sau parțial, sau prețurile lor de vânzare s-au diminuat. Costul stocurilor este, nerecuperabil și în condițiile în care au crescut costurile estimate pentru finalizare sau costurile estimate necesare pentru a efectua vânzarea. Diminuarea valorii stocurilor sub cost, până la valoarea reazabilă netă, este consecventă cu principiul conform căruia activele nu trebuie prezentate în bilanț la o valoare mai mică decât valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor. Stocurile sunt diminuate deobicei până la valoarea realizabilă netă.

„Estimarea valorii realizabile nete se bazează pe cele mai credibile dovezi în momentul în care are loc estimarea valorii stocurilor care se așteaptă a fi realizată. Aceste estimări iau în considerare fluctuațiile de preț și de cost. Estimarea valorii realizabile nete ia în considerare , de asemenea, scopul pentru care stocurile sunt deținute. În situația în care cantitatea contractată este mai mică decât cantitatea deținută, valoarea realizabilă netă a surplusului se va determina pornind de la prețurile generale de vânzare practicate pe piață. Provizioanele pot apărea din contractele ferme de vânzare, peste stocurile deținute, sau din contractele ferme de cumpărare, aceste provizioane vor fi tratate conform IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente.”

Valoarea materialelor și consumabilelor folosite în producție nu este diminuată sub cost, atunci când se estimează că produsele finite vor fi vândute la un preț mai mare sau egal cu costul lor. Dacă se estimează că acel cost al produselor finite va depăși valoarea realizabilă netă, atunci costul materialelor se va diminua până la valoarea realizabilă netă.

Pentru fiecare perioadă ulterioară se efectuează o nouă evaluare a valorii realizabile nete. Dacă acele condiții care au determinat diminuarea valorii stocului până la valoarea realizabilă netă au încetat să mai existe sau când există evidență clară în valoarea realizabilă netă din cauza schimbării circumstanțelor economice, valoarea de intrare este stornată, astfel încât noua valoare contabilă a stocului să fie egală cu cea mai mică valoare dintre valoarea de intrare și valoarea realizabila netă revizuită.

Exemplul 10. Se cunosc următoarele informații cu privire la mărfurile M1, M2, M3,M4 ale societății X.

Valoarea de inventar = min ( cost; valoarea de piață/valoarea realizabilă netă)

53.000 – 51.700 = 1.300 => pierdere de valoare, care se va contabiliza sub forma un provizion de depreciere

Exemplul 11. La 31.12.N există un stoc de marfă cu o valoare de intrare de 100 u.m. Valoarea realizabilă netă estimată la 31.12.N este: 93 u.m. și 108 u.m.

Pentru cazul 1. 31.12.N înregistrare ajustare pentru depreciere 7 u.m.

Pentru cazul 2. 31.12.N plus de valoare de 8 u.m., nu se înregistrează în contabilitate.

Recunoașterea drept cheltuială

Atunci când stocurile sunt vândute, valoarea contabilă a stocurilor va fi recunoscută ca o cheltuială în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător. „Valoarea oricărei diminuării până la valoarea realizabilă netă vor fi recunoscute drept cheltuiali în perioada în care a avut loc diminuarea sau pierdea. Valoarea oricărei stornări a diminuării valorii stocurilor ca urmare a unei creșteri a valori realizabile nete va fi recunoscută ca o reducere a cheltuielii cu stocurile în perioada în care stornarea a avut loc.”

Exemplul 12. Societatea X vinde mărfuri la preț de vânzare de 7.000 u.m., TVA 24%, cost de achiziție 6.000 u.m.

vânzare propriu-zisă

descărcarea din gestiune

Prezentarea informațiilor

„Situațiile financiare trebuie să prezinte următoarele informații:

politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv metodele folosite pentru determinarea costurilor;

valoarea contabilă totală a stocurilor și valoarea contabilă a categoriilor de stocuri;

valoarea contabilă a acelor stocuri care au fost evaluate la valoarea realizabilă netă;

valoarea oricăror stornări ale diminuărilor valorii stocurilor;

circumstanțele sau evenimentele care au dus la apariția unor astfel de stornări ale diminuării valorii stocurilor;

valoarea stocurilor gajate ca garanție în contul datoriilor.”

Particularități privind evaluarea stocurilor în reglementările contabile conform OMFP 1802/2014

Conform OMFP 1802/2014 un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:

se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de de exploatare a entității;

este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;

se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la bilanțului;

este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.

Clasificarea stocurilor

„În cadrul stocurilor se cuprind:

mărfurile, și anume bunurile la care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzarea magazinelor proprii;

materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată;

materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, în produsul finit;

materialele de natura obiectelor de inventar;

produsele și anume:

semifabricatele sunt produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții sau se livrează terților;

produsele finite sunt produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entității, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților;

rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile;

produsele agricole;

activele biologice de natura stocurilor;

ambalajele, care includ ambalajele refolosite, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte;

producția în curs de execuție, reprezentând producția care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cazul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, serviciile și studiile în curs de execuției sau neterminate.”

OMFP 1802/2014 permite evaluarea la ieșire a stocurilor cu ajutorul metodelor FIFO, LIFO și CMP.

Exemplul 13. Stocul de marfă, la 1 octombrie, este evaluat la 400.000 u.m. ( 1.000 de bucăți * 400 u.m./bucată ). În luna octombrie, acest stoc este afectat de următoarele operații:

4 octombrie: o ieșire de 400 bucăți;

10 octombrie: o intrare de 500 de bucăți, la un cost de 410 u.m./bucată;

17 octombrie: o ieșire de 400 bucăți;

25 octombrie: o intrare de 200 bucăți, la un cost de 414 u.m./bucată;

31 octombrie: o ieșire de 800 bucăți.

Care este valoarea ieșirilor din stoc și a stocului final dacă se utilizează metoda LIFO.

Stoc final= 40.000 u.m.

.

Capitolul II. Studiu de caz

S.C. ECOPAN S.R.L.

S.C. ECOPAN S.R.L este înființată de 2 asociați: Popa Eugen și Popa Ioan care au și funcția de administratori ai societății. S.C. ECOPAN S.R.L. este o societate cu răspundere limitată unde asociații răspund de obligațiile societății numai în limita părților sociale subscrise.

Societatea își are sediul în Piatra-Neamț, Județul Neamț, strada Luceafărului, numărul 73 și este înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul J27/305/2004 din 01.03.2004, codul unic de înregistrare este RO 16190807 plătitor de TVA (la facturare).

Domeniul de activitate al societății: Cod CAEN 1071 Fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie.

Capitalul social subscris și vărsat al societății este de 1.404.020 lei, împărțit într-un număr de 140.402 părți sociale cu o valoare nominală de 10 lei/parte socială, este deținut de către asociați astfel:

Popa Eugen deține un număr de 70.433 părți sociale, cu o valoare nominală de 10 lei/parte socială, în valoare totală de 704.330 lei, reprezentând 50,165% din capitalul social subscris și vărsat, participare la profit și pierdere 50,165%;

Popa Ioan deține un număr de 69.969 părți sociale, cu o valoare nominală de 10 lei/parte socială, în valoare totală de 699.690 lei, reprezentând 49,835% din capitalul social subscris și vărsat, participare la profit și pierdere 49,835%.

1. La data de 4.01.2014 societatea achiziționează 800 kg făină la prețul de 3,27 lei/kg, TVA 24%, de la furnizorul S.C. ADRIDAN S.R.L., conform facturii numărul 1.

2. La data de 4.01.2014 societatea achiziționează 400 kg drojdie la prețul de 2 lei/kg, TVA 24%, de la furnizorul S.C. ADRIDAN S.R.L., conform facturii numărul 1.

3. La data de 5.01.2014 societatea achiziționează 400 kg zahăr la prețul de 3,40 lei/kg, TVA 24%, de la furnizorul S.C. ORION S.RL., conform facturii numărul 2.

4. La data de 5.01.2014 societatea achiziționează 300 kg cacao la prețul de 15 lei/kg, TVA 24%, de la furnizorul S.C. ORION S.R.L., conform facturii numărul 2.

5. La data de 6.01.2014 societatea achiziționează 3.000 bucăți ouă la prețul de 0,66 lei/bucată, TVA 24%, de la furnizorul S.C. COSMOS S.R.L., conform facturii numărul 3.

6. La data de 6.01.2014 societatea achiziționează 300 kg de sare la prețul de 0,90 lei/kg, TVA 24% de la furnizorul S.C. COSMOS S.R.L., conform facturii numărul 3.

7. La data de 8.01.2014 societatea achiziționează 1.000 pungi la prețul de 0,02 lei/bucată, TVA 24%, de la furnizorul S.C. DEDEMAN S.R.L., conform facturii numărul 4.

8. Potrivit raportului de producție societatea a obținut pâine în valoare de 2.263,08 lei.

9. Societatea face descărcarea gestiunii de materii prime și ambalaje pe baza bonului de consum numărul 1 și 2.

10. Societatea vinde producția de pâine societății S.C. GAROFITA S.R.L., pe baza facturii numărul 5.

I.Vânzare propriu-zisă

II.Descărcarea din gestiune a produselor finite

11. La data de 20.01.2014 societatea plătește furnizorul S.C. ADRIDAN S.R.L. prin contul curent de la bancă.

12. La data de 20.01.2014 societatea plătește furnizorul S.C. ORION S.R.L. prin contul curent de la bancă.

13. La data de 20.01.2014 societatea plătește furnizorul S.C. COSMOS S.R.L. prin contul curent de la bancă.

14. Potrivit raportului de producție societatea a obținut cozonaci în valoare de 883,09.

15. Societatea vinde producția de cozonaci prin magazinul propriu.

se înregistrează adaosul comercial și TVA neexigibilă

se vând mărfurile cu încasare în numerar

se descarcă din gestiune mărfurile vândute

16. Încasare numerar de la societatea S.C. GAROFITA S.R.L.

17. Societatea constată lipsă de materii prime și anume 5 kg de făină.

18. Societatea impută lipsurile de materii prime persoanelor vinovate (angajații entității).

19. La data de 25.01.2014 societatea plătește furnizorul S.C. DEDEMAN S.R.L. prin contul curent de la bancă.

20. La data de 1.02.2014 societatea achiziționează 200 de pixuri la prețul de 1,2 lei/bucată, 20 topuri de hârtie la prețul de 10,5 lei/bucată, 20 de dosare la prețul de 0,90 lei/bucată, reducere comercială 25% și TVA 24%, de la furnizorul S.C. SYSTEM PRO S.R.L., conform facturii numărul 6.

Cost de achiziție = 240 + 210 + 18 – ( 468 * 25%) = 468 – 117 = 351 lei

21. La data de 6.02.2014 societatea plătește furnizorul S.C. SYSTEM PRO S.R.L. prin contul curent de la bancă.

22. Societatea dă în consum materiale consumabile (100 pixuri la preț de 1,2 lei/bucată, 5 topuri hârtie la prețul de 10,5 lei/bucată, 10 dosare la prețul de 0,90 lei/bucată), conform bonului de consum numărul 3.

23. La data de 8.02.2014 societatea achiziționează 5 calculatoare de birou la prețul de 11,5 lei/bucată, TVA 24%, de la furnizorul S.C. DEDEMAN S.R.L., conform facturii numărul 7.

24. Se dau în folosință 2 calculatoare de birou personalului societății, conform bonului de consum numărul 4.

25. La data de 10.02.2014 există un stoc de făină de 100 kg la prețul de 3,27 lei/kg = 327 lei. Valoarea realizabilă netă estimată la 31.03.2014 este de :

Cazul 1: 100 kg * 3 lei/kg = 300 lei

Cazul 2: 100 kg * 3,5 lei/kg = 350 lei

Pentru cazul 1. La 31.03.2014 înregistrare ajustare pentru depreciere de 27 lei.

Pentru cazul 2. La 31.03.2014 plus de valoare de 23 lei, nu se înregistrează în contabilitate.

26. La data de 2.04.2014 societatea achiziționează combustibil pentru mijloace de transport a mărfii, în valoare de 1.630 lei , rabat 5%, remiză 10%, TVA 24%, de la furnizorul OMV Petrom, conform facturii numărul 8.

Cost de achiziție = 1.630

Rabat = (1.630*5%) = 81,5

Remiză = (1.630 – 81,5)*10% = 154,85

Net comercial = 1.393,65

TVA = 1.393,65*24% = 344,48

Net de plată = 1.738,13

27. La data de 3.04.2014 societatea plătește furnizorul S.C. DEDEMAN S.R.L., prin contul curent de la bancă.

28. La data de 3.04.2014 societatea plătește furnizorul OMV Petrom, prin contul curent de la bancă.

29. La data de 5.04.2014 societatea achiziționează 50 de lăzi la prețul de 10 lei/bucată, TVA 24%, de la furnizorul S.C. DEDEMAN S.R.L., conform facturii numărul 9.

30. Potrivit raportului de producție societatea a obținut colaci împletiți în valoare de 292,41.

31. Societatea face descărcarea gestiunii de materii prime și ambalaje pe baza bonului de consum numărul 5.

32. Societatea vinde producția de colaci împletiți pe data de 7.04.2014 societății S.C. ADRIDAN S.R.L., conform facturii numărul 10. Lăzile sunt consemnate în factură 10 bucăți * 10 lei/bucată. La data de 10.04.2014 clientul restituie 7 lăzi la prețul consemnat pe factură. Pe 15.04.2014 un număr de 3 lăzi suntt recuperate la un preț inferior celui consemnat în factură, 8 lei/bucată, TVA 24% în urma degradării acestora de către client.

7.04.2014 vânzare colaci

vânzare propriu-zisă

descărcare din gestiune a produselor finite

10.04.2014 recepție parțială a lăzilor

15.04.2014 recepție lăzi deteriorate și emitere factură pentru diferența de valoare

33. La data de 20.04.2014 societatea plătește furnizorul S.C. DEDEMAN S.R.L., prin contul curent la bancă.

34. Încasare numerar de la societatea S.C. ADRIDAN S.R.L.

35. La data de 25.04.2014 societatea dă în consum combustibilul în valoare de 696,825 lei.

36. Închiderea conturilor de venituri

37. Închiderea conturilor de cheltuieli

Veniturile totale > Cheltuielile totale => Profit = 81,815 lei

Capitolul III. Concluzii și propuneri

Contabilitatea stocurilor este una dintre cele mai importante secțiuni ale contabilității, deoarece ea privește situația efectivă a producției, cu ajutorul ei putându-se stabili atât costurile de producție, cât și prețurile de vânzare ale produselor astfel încât societatea să obțină profit.

În ceea ce privește materiile prime și materiale este foarte important pentru societate să analizeze ofertele tuturor furnizorilor de pe piață, deoarece prețurile și calitatea pot să difere. Baza de calcul al prețului de producție depinde în mare măsură de prețul la care societatea achiziționează materiile prime și materialele.

În ceea ce privește produsele pe care le obține, trebuie să fie în conformitate cu cerințele clienților, iar prețul lor trebuie să fie cât mai accesibil.

S.C. ECOPAN S.R.L. a reușit de-a lungul timpului să facă din activitatea sa una profitabilă. Acest lucru se poate observa din studiul de caz, societatea obținând un profit de 81,815 lei.

Societatea preferă să-și vândă produsele atât prin magazinul propriu, cât și în alte magazine. Domeniu de activitate principal este fabricarea pâinii de mai multe sortimente, iar în ceea ce privește produsele de panificație, societatea produce în special cozonaci.

În ceea ce privește societatea, aceasta își desfăsoară activitatea în cele mai bune condiții. Stocul de produse achiziționate este relativ mic, acest fapt este datorat produselor pe care le obține. Din punct de vedere al prețului de vânzare al produselor, clienții preferă să cumpere de la magazinul propriu al societății, decât de la super-market.

Propuneri pentru societate: ar trebui să găsească noi soluții pentru ca bunurile produse să aibă o valabilitate mai mare și să vină cu noi metode de păstrare a acestora în condiții optime.

Societatea ar trebui să-și extindă activitatea prin deschiderea unor alte puncte de lucru și în alte județe, nu doar în Piatra-Neamț, pentru a satisface mai mulți clienți și pentru a obține un profit mai mare.

Societatea nu are o gamă largă de produse de panificație, aceasta se axează doar pe producerea de cozonaci și în special pe produselor de panificație. Ar trebui să-și extindă producerea de noi sortimente de prăjituri, dar și alte produse de panificație, astfel încât să realizeze produse unice, care să fie ușor asimilate cu numele societății.