Aspecte Privind Protectia Mediului In Cadrul Unei Statii Petroliere. Studiu de Caz S.c. Geomar Yly Oil S.r.l

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. Dezvoltarea sustenabila în cadrul infrastructurilor urbane

1.1 Dezvoltarea urbană durabilă: orașul compact, orașul sănătos și orașul verde

1.1.2 Orașul compact

1.1.3 Orașul sănătos

1.1.4 Orașul verde

1.2 Dezvoltare Urbană Durabilă Integrată

1.3 Uniunea Europeană sprijină tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon

1.4 Axa Prioritară 4 – Sprijinirea dezvoltării urbane (POR 2014-2020)

CAPITOLUL II. Politica energetică bazată pe utilizarea de biocombustibili

2.1 Aspecte legislative privind biocombustibilii

2.2. Politici in domeniul utilizarii biocombustibililor

CAPITOLUL III. Studiu de caz – COLABORAREA SC GEOMAR YLY OIL SRL CU OMV PETROM

3.1 Scopul și obiectivele studiului de caz

3.2 Descrierea companiei

3.2.1 SC GEOMAR YLY OIL SRL

3.2.2 OMV PETROM

3.2.3 Descrierea Stației 19 Curtea de Argeș

3.3 Autorizația de mediu

3.4 Modul de gestionare si valorificare a deseurilor

3.4.1 Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2010

3.4.2 Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2011

3.4.3 Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2012

3.4.4 Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2013

3.4.5 Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2014

3.5 Evoluția lunară a cantităților de deșeuri în ultimii 2 ani

3.5.1 Evoluția lunară a deșeurilor în anul 2013

3.5.2 Evoluția lunară a deșeurilor în anul 2014

3.6 Politica privind protecția mediului a companiei

3.6.1. Managementul general al mediului

3.6.2. Conformare și costuri de mediu

3.6.3 Managementul deșeurilor

3.6.4 Reducerea impactului asupra mediului

Concluzii

Anexe

Bibliografie

Introducere

Am ales această temă, „Raport de mediu asupra unei stații petroliere”, pentru că sunt atras de domeniul Protecției Mediului și doresc să aflu mai multe informații despre unul din cele mai importante sectoare care conduce la o poluare ridicată a acestuia, sectorul energetic.

Astfel, am ales o firmă de dimensiuni mai mici, SC GEOMAR YLY OIL SRL, aparținând unui gigant al sectorului energetic, compania PETROM, devenită din anul 2004 OMV PETROM, prin fuziunea cu firma austriacă. Această companie este cel mai mare furnizor de petrol din Europa Centrală și de Sud-Est, cu vânzări anuale de peste 5 miliarde de euro.

GEOMAR YLY OIL SRL este o firmă înființată special pentru colaborarea cu OMV PETROM în urma câștigării unui concurs organizat de această companie în 2005 pentru a da în administrare stațiile sale. Interviurile au fost susținute de către Administratorul GEOMAR YLY OIL SRL.

Responsabilitatea principală a acestei firme, din punct de vedere al protecției mediului, este gestionarea deșeurilor în cadrul Stației 19 Curtea de Argeș. Astfel, studiul din conținutul acestei lucrări prezintă modalitatea gestionării deșeurilor, evoluția cantitativă a acestora și tipul deșeurilor gestionate.

De asemenea, în această lucrare prezint informații importante și despre biocombustibili, considerați o utopie la începutul anilor 1970. Prin descoperirea acestora, omul a demonstrat încă o dată creativitatea și capacitatea sa de a se adapta permanent schimbării.

În contextul biocombustibililor vorbesc despre cum sunt văzuți aceștia, care sunt beneficiile aduse de ei, dar care sunt și dezavantajele lor, cum pot afecta culturile agricole și implicit hrana oamenilor. În cadrul lucrării am inclus, de asemenea, și o scurtă comparație între combustibilii tradiționali și biocombustibilii, prin care scot în evidență avantejele și dezavantajele fiecărei categorii.

Nu în ultimul rând, această lucrare prezintă și planurile unei dezvoltări urbane sustenabile. În cadrul lucrării, tratez conceptul de „dezvoltare durabilă”, alături de cele 10 principii ale acesteia, prezentate la Școala de vară a Asociației Urbaniștilor din Marea Britanie și menționez importanța acesteia în contextul dezvoltării urbane. Prezint și obiectivele acestei strategii pentru viitor, cu accent pe modul în care se dorește să evolueze infrastructura urbană, astfel încât aceasta să se poată dezvolta sustenabil.

CAPITOLUL I. Dezvoltarea sustenabilă în cadrul infrastructurilor urbane

Omul și mediul înconjurător se află într-un raport de intercondiționare, în care dezvoltarea durabilă joacă un rol foarte important deoarece numai prin intermediul acesteia oamenii vor putea să profite în continuare de resursele naturale necesare dezvoltării economice. Potrivit Anei-Maria Teodorescu, „dezvoltarea economică durabilă depinde de condițiile de mediu, iar mediul este supus condițiilor create de om în acțiunile sale către dezvoltare. Principiile economice și cele ecologice trebuie împletite pentru a asigura capacitatea individului de a se dezvolta durabil, în condiții bune ale mediului, ale sănătății, ale stării economice.”

Potrivit aceleiași autoare, într-o cunoscută definiție a conceptului dezvoltare durabilă, lansată în anul 1987 în cadrul Raportului Bruthland, putem înțelege faptul că actuala generație trebuie să se preocupe de modul în care vor trăi generațiile viitoare, iar autoarea sintetizează această idee prin sintagma „Pământul este moștenit de la copiii noștri”.

Mai exact, susține autoarea în articolul „Protecția mediului, bază a dezvoltării durabile”, dezvoltarea durabilă se bazează pe ideea unei egalități între diferitele generații în ceea ce privește viața, dar și condițiile de mediu, aspectele economice și sociale. Asigurarea acestor aspect implică o grijă față de resursele naturale și față de conservarea acestora în timp, iar echilibrul între risipă și menajarea resurselor este cheia unui viitor pozitiv.

Alexandru Ionuț Petrișor susține faptul că un rol important în înțelegerea dezvoltării durabile îl dețin „Cele zece principii ale dezvoltării durabile” prezentate la Școala de vară a Asociației Urbaniștilor din Marea Britanie din septembrie 2009. Acestea sunt:

Abordarea globală a problemelor de mediu

Gestiunea cererii de resurse de mediu

Reutilizarea și reciclarea terenurilor și materialelor

Utilizarea tehnologiilor ce permit cicluri închise

Dezvoltarea cu impact minim asupra mediului

Principiul compensării pagubelor provocate asupra mediului

Limitarea expansiunii așezărilor umane în teritoriu

Controlul și limitarea deșeurilor și poluării

Creșterea stocului de agenți ce permit regenerarea

Limitarea pierderii resurselor regenerabile

Conform autorului, în plan urbanistic, aceste principii determină o tendință spre o perspectivă economică, mai degrabă decât spre una tehnocentrică, „mediul fiind privit ca rezultat al interacțiunii a trei valori: estetică, ecologică, economică”.

În articolul „Dezvoltarea durabilă și efectele sale asupra mediului construit”, Constantin Ghiga ilustrează faptul că așezările umane joacă un rol esențial în dezvoltarea durabilă a unei societăți. Potrivit autorului, „argumentul îl poate constitui următoarele aspecte practice: reducerea consumului de materiale și energie în domeniul construcțiilor; reducerea cantității de deșeuri din construcții și demolări și creșterea gradului de reciclare a acestora; reducerea cantității de energie utilizată în spațiile construite, precum și a emisiilor produse (în special cele de canalizare); creșterea eficienței prelucrării și a recirculării deșeurilor solide provenite din așezările umane; reducerea consumului de energie în sectorul transporturi care deservesc așezarea umană (în acest fel se reduc emisiile nocive); păstrarea unui mediu armonios din punct de vedere ecologic și estetic; realizarea și conservarea așa-numitelor coridoare verzi, ca elemente de legătură a așezării umane cu restul teritoriului”.

Mai departe, autorul propune și două modalități de a privi dezvoltarea urbană durabilă, în funcție de două aspecte. Astfel, aceasta poate fi privită ca o politică prin care se protejează mediul, aplicată teritoriului urban, în cadrul căreia se insistă pe strategiile și programele municipalităților de a reduce consumul de resurse și impactul dezvoltării asupra mediului înconjurător, fie printr-o concepție integratoare, ce cuprinde o componentă ecologică (se insistă pe strategiile de protecție a mediului), o componentă economică (incluzând probleme fiscal), dar și egalitatea socială (distribuirea rațională și corectă a resurselor).

1.1 Dezvoltarea urbană durabilă: orașul compact, orașul sănătos și orașul verde

În acest subcapitol, voi prezenta trei tipuri de abordări care se află în strânsă legătură cu planificarea urbană ce are ca scop o dezvoltare urbană durabilă. Există diferite concepții cu privire la abordările care asigură dezvoltarea durabilă, însă Constantin Ghiga prezintă trei dintre cele mai importante astfel de abordări, care vor fi prezentate în detaliu mai jos: orașul compact, orașul sănătos și orașul verde.

1.1.2 Orașul compact

Autorul susține acest tip de oraș deoarece ar putea eficientiza un sistem urban prin următoarele metode: „optimizarea folosirii serviciilor existente și reducerea investițiilor și a consumului de materiale pentru alimentările cu apă, energie și gaze, canalizare, transport, reducerea navetismului și a aglomerației rutiere urbane, realizarea unui transport public de calitate”. Putem observa astfel faptul că orașul compact se bazează pe o eficacitate economică și fiscală, contribuind astfel la împuținarea efectelor negative asupra mediului.

1.1.3 Orașul sănătos

Potrivit aceluiași autor, acest tip de oraș se evidențiază prin faptul că permite oamenilor să creeze o comunitate sănătoasă, prin implicarea tuturor structurilor existente. Astfel, se promovează egalitatea între cetățeni, accesul acestora la educație și la resurse (precum locuințele), la sănătatea publică și transport, ținându-se în primul rând cont de protejarea mediului și a calității acestuia, în toate aceste demersuri.

1.1.4 Orașul verde

Conceptul de oraș verde recomandă, potrivit lui Constantin Ghica, ideea conform căreia dezvoltarea urbană durabilă are la bază cunoașterea în profunzime a proceselor ecologice și a fenomenelor naturale. Într-un oraș verde, organizațiile care se ocupă atât de mediu, cât și de spațiul construit reprezintă, atât legătura dintre om și natură cât și cea dintre om și municipalitate. Orașul verde urmărește să găsească o metodă prin care omul și mediul înconjurător într-o relație reciproc avantajoasă. Această relație presupune însă și apariția unor schimbări în ceea ce privește modul în care se realizează transportul, producerea hranei, găsirea unor noi surse de energie regenerabilă și păstrarea unui habitat cât mai natural din zonele urbane.

În decembrie 2013, în cadrul Consiliul Uniunii Europene, miniștrii statelor membre au adoptat Politica de Coeziune 2014-2020, care conține aspecte importante în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a mediului urban. Importanța dezvoltării durabile urbane în cadrul Uniunii Europene rezidă în faptul că mare parte din populația Uniunii locuiește în mediul urban și astfel trebuie reglementate anumite aspecte, care să aibă ca rezultat rezolvarea principalelor probleme cu care se confrunta orașele europene.

Conform documentului privind Dezvoltarea Urbană Durabilă Integrată întocmit de Comisia Europeană, pentru a se realiza o dezvoltare sustenabilă a mediului urban, țările membre ale Uniunii Europene au la dispoziție două fonduri la care pot apela pentru a îndeplini strategiile de dezvoltare naționale: Fondul social european (FSE), cât și la Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). De exemplu, din același document putem observa că 5% din resursele FEDR sunt alocate statelor membre pentru a implementa strategii de dezvoltare urbană durabilă.

1.2 Dezvoltare Urbană Durabilă Integrată

Conform Programului Operațional Regional 2014-2020, prin Dezvoltarea urbană durabilă integrată se dorește atingerea a 7 poli de creștere, 33 poli de dezvoltare urbană – municipii reședință de județ și 271 de centre de dezvoltare zonală ‐ orașe și municipii.

De asemenea, conform aceluiași document, abordarea va fi adaptată în funcție de categoriile de orașe, astfel că: la polii de creștere, va fi aplicată o abordare funcțională ce va implica municipiul și zona funcțională, la polii de dezvoltare urbană, va exista o abordare funcțională, la fel ca la polii de creștere, iar la centrele de dezvoltare zonală abordarea va implica atât orașele, cât și municipiile, inclusiv satele aparținând acestora.

1.3 Uniunea Europeană sprijină tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon

Prin intermediul Programului Operațional Regional 2014-2020, Uniunea Europeană încearcă să promoveze o economie cu emisii scăzute de CO2, iar în acest sens, un prim obiectiv menționat în document este „sprjinirea eficienței energetice și utilizarea energiei regenerabile in infrastructura publică, inclusiv clădiri publice și în sectorul locuințelor”.

Activitățile prin care se dorește atingerea acestui obiectiv sunt următoarele: reabilitarea termică și consolidarea clădirilor publice, reabilitarea termică a locuințelor, adoptarea unor surse regenerabile de energie: panouri solare, panouri fotovoltaice, sisteme inteligente pentru promovarea și gestionarea energiei electrice, investiții în iluminatul public, inclusiv ambiental.

Un alt obiectiv deosebit de important al Programului este „promovarea strategiilor de reducere a emisiilor de dioxid de carbon pentru toate tipurile de teritoriu, în particular zone urbane, inclusiv promovarea planurilor sustenabile de mobilitate urbană și a unor măsuri relevante pentru atenuarea adaptărilor”.

Prin acest obiectiv se dorește construirea, modernizarea și reabilitarea pistelor și traseelor pentru bicicliști sau pietonale, a celor de transport care funcționează în sistem electric, incluzând și infrastructura corespunzătoare. De asemenea, se urmărește plantarea de arbori în principalele artere și gestionarea mai bună a traficului.

Spre deosebire de Politica de coeziune 2007-2013, noua politică (Politica de coeziune 2014-2020) aduce și o serie de îmbunătățiri în ceea ce privește mijloacele pe care țările membre le au la dispoziție pentru îndeplinirea obiectivelor specifice. Printre acestea se numără, conform documentului, Investițiile teritoriale integrate (ITI), care oferă statelor pachete de finanțare pentru îndeplinirea acțiunilor la nivelul mediului urban, și Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (CLLD) care, conform Programului, are ca obiectiv demararea unor strategii de dezvoltare locală „de jos în sus”.

1.4 Axa Prioritară 4 – Sprijinirea dezvoltării urbane (POR 2014-2020)

Prin Axa 4 a Programului Operațional Regional se dorește sprijinirea dezvoltării urbane într-un mod sustenabil, ea referindu-se în special la eficiența energetică.

Valoarea alocată investițiilor în acest sector se ridică, în total, la 2.654 miliarde euro, conform Programului de Promovare a Eficienței Energetice a Clădirilor în Programe cu Finanțare Comunitară.

Astfel, principalele scopuri urmărite sunt „ridicarea eficiența energetică a clădirilor rezidențiale, inclusiv consolidarea acestora, dar și lucrări de îmbunătățire a iluminatului public”. Un alt punct important al programului este „transportul urban”. Se vor realiza căi de rulare, piste pentru bicicliști, se vor achiziționa mijloace de transport ecologice sau electrice.

„Regenerarea și revitalizarea zonelor urbane” este un alt punct de interes major în cadrul dezvoltării urbane sustenabile prin modernizarea spațiilor publice, reabilitarea clădirilor sau terenurilor abandonate, reabilitarea centrelor istorice.

Potențialii beneficiari ai acestor investiții sunt autorități publice locale din mediul urban.

CAPITOLUL II. Politica energetică bazată pe utilizarea de biocombustibili

2.1 Aspecte legislative privind biocombustibilii

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sunt prezentate, în cadrul Directivei 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului UE din 23 aprilie 2009, sunt menționate o serie de prevederi ce trebuie a fi respectate de statele membre ale Uniunii Europene. În încercarea de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră din cadrul Comunității Europene și gradul de dependență al acesteia de importurile de energie, energia din surse regenerabile ar trebui dezvoltată strâns într-o legătură directă cu creșterea eficienței energetice.

Acest fapt s-ar putea realiza prin creșterea surselor regenerabile din care se obține energia, fapt care ar contribui la realizarea unor investiții extrem de utile în dezvoltarea sectorului energiei regenerabile, care să aibă ca rezultat o dependență mai mică de combustibilii fosili.

Conform documentului menționat mai sus, obiectivul Uniunii Europene în ceea ce privește resursele regenerabile este ca până în anul 2020 acestea să reprezinte aproximativ 20% din întregul consumului de energie. Pentru a îndeplini acest obiectiv, țările membre trebuie să contribuie la dezvoltarea acestui sector prin implementarea unor programe naționale care să încurajeze dezvoltarea investițiilor în ceea ce privește resursele regenerabile.

Uniunea Europeană și-a propus un obiectiv și în ceea ce privește energia folosită pentru transporturi, acesta fiind ca până în 2020, 10% din aceasta să fie obținută din surse regenerabile.

Conform Legii aprobate de Senatul României privind „Promovarea producerii și utilizării biocarburanților și a altor carburanți regenerabili pentru transport”, folosirea biocarburanților este promovată bazându-se pe următoarele considerente: „promovarea cercetării și dezvoltării tehnologiei în domeniile biocombustibililor în baza subvenționării, analiza detaliată a impactului ecologic, economic și social pentru a putea decide dacă este recomandată creșterea cantității de biocombustibil față de combustibilii convenționali, adoptarea listei de biocombustibili, urgentarea elaborării standardelor de calitate pentru biocombustibili folosiți în sectorul automobilelor,atât în amestec,cât și ca un component al combustibilor convenționali”.

Astfel, pentru îndeplinirea acestor scopuri, legea stipulează faptul că operatorii economici vor trebui să introducă pe piață „numai amestec de biocarburanți și carburanți convenționali/derivate ale uleiurilor minerale, după cum urmează: de la 1 ianuarie 2011, motorină și benzină cu un conținut de biocarburant de minimum 5% în volum, de la 1 iulie 2011, motorină și benzină cu un conținut de biocarburant de minimum 6% în volum, de la 1 ianuarie 2012, motorină și benzină cu un conținut de biocarburant de minimum 7% în volum, de la 1 ianuarie 2013, motorină și benzină cu un conținut de biocarburant de minimum 8% în volum, de la 1 ianuarie 2014, motorină și benzină cu un conținut de biocarburant de minimum 9% în volum, de la 1 ianuarie 2015, motorină și benzină cu un conținut de biocarburant de minimum 10% în volum”.

Aceste aspecte sunt sintetizate în tabelul de mai jos:

Conținutul minim de biocarburanți în volumul total al combustibililor (motorină și benzină), conform Legii adoptate de Senat în 2011:

Biocarburanții introduși pe piață trebuie, conform aceleiași Legi, să îndeplinească anumite condiții. Printre acestea, se numără în primul rând „să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 35% față de carburanții fosili. Începând cu 1 ianuarie 2017, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră datorată utilizării biocarburanților și a altor biolichide este de cel puțin 50%. Începând cu 1 ianuarie 2018 reducerea respectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră va fi de cel puțin 60% pentru biocarburantii și biolichidele produse în instalații a căror producție a început la 1 ianuarie 2017”. În al doilea rând, biocarburanții trebuie, susține Legea, „să fie produși din materii prime agricole provenite dintr-o zonă agricolă a Uniunii Europene, obținuți prin tehnologii care respectă bunele condiții agricole și de mediu, potrivit ordinului comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și al ministrului mediului și pădurilor nr. 30/147/2010 pentru aprobarea bunelor condiții agricole și de mediu în România sau din materii prime reziduale indiferent de origine”. Nu în ultimul rând, un aspect foarte important privind biocarburanții este legat de faptul că aceștia trebuie „să satisfacă specificațiile tehnice impuse de Uniunea Europeană ținând cont de prevederile legale cu caracter social și de mediu”. Cu alte cuvinte, aceștia trebuie să se încadreze atât în cerințele tehnologice propuse de Uniunea Europeană, dar și să țină cont de protejarea mediului.

Conform Asociației Eco Ruralis, „biocombustibilii sunt orice combustibili obținuți din biomasă, cum ar fi bioetanolul, făcut din zahăr, porumb sau alte tipuri de amidon sau biodieselul din uleiuri vegetale sau grăsimi animale. Aceștia sunt prezentați ca fiind o sursă de energie regenerabilă și înlocuitori fezabili / alternativi pentru combustibilii fosili folosiți în prezent”.

Asociația realizează o clasificare a tipurilor de biocombustibili, încadrându-i în două categorii:

– de primă generație

– de a doua generație.

Conform aceleiași surse, combustibilii de primă generație reprezintă biocombustibili care provin direct din culturile unor plante sau din alte surse care se cultivă special pentru a fi folosite în fabricarea combustibililor. În opoziție cu aceștia, biocarburanții din a doua generație sunt produși din resurse deja utilizate, de exemplu uleiul vegetal folosit din restaurante. Mai departe voi prezenta câteva dezavantaje ale combustibililor de primă generație.

Biocombustibilii se evidențiază ca fiind o alternativă la combustibilii diesel deoarece prezintă, după cum susține Ayhan Demirbas în articolul „Progress and recent trends in biodiesel fuels”, numeroase avantaje. Printre acestea se numără impactul redus asupra mediului, portabilitatea, disponibilitatea largă, eficiență mai mare de ardere dar și biodegradabilitatea mai mare. Din punct de vedere economic, potrivit autorului, biocombustibilii ajută prin faptul că au potențialul de a reduce dependența economiei față de petrolul importat. Mai mult, biocombustibilii provin din surse regenerabile și au o onctuozitate mai mare. Utilizarea biocombustibililor în motoare diesel convenționale reduce dramatic emisiile de hidrocarburi nearse, dioxid de carbon, monoxid de carbon și sulfați.

În ultimii ani, interesul față de biocombustibili a fost restaurant deoarece evoluțiile tehnologice au arătat faptul că se poate asigura, în același timp, o producție agricolă bună și o transformare ulterioară a acesteia într-o sursă de energie, cu investiții minime. Astfel, potrivit lui Fernández, Ramos, Pérez și Rodríguez, deșeurile agricole reprezintă o sursă competitivă de combustibil, disponibilă atât la nivel global, cât și a nivel regional. Autorii propun în acest sens uleiurile vegetale ca sursă a biocombustibililor, oprindu-se cu analiza asupra uleiului din sâmburi de struguri. Mai mult de 20% din producția mondială de struguri devine deșeuri în timpul procesului de producție a strugurilor, astfel că, susțin autorii, producția de biocombustibili din semințe de struguri constituie o alternative potrivită din punct de vedere economic la combustibilii obișnuiți. Potrivit Asociației Eco Ruralis, biocombustibilii utilizează din resursele care ar putea fi folositoare în producția de alimente. Astfel, „biocombustibilii care sunt produși folosind resurse și terenuri agricole concurează cu agricultura pentru producția de alimente, iar resurse limitate, cum ar fi terenurile, apa și consumul de combustibil, care altfel ar fi fost folosite pentru producția de alimente în România, sunt în schimb utilizate pentru a produce combustibil care este apoi trimis pentru a fi utilizat în alte părți ale Europei”. Acest fapt produce daune semnificative industriei agricole și celei producătoare de alimente.

În al doilea rând, susține Asociația Eco Ruralis, „culturile destinate producției de biocombustibil reduc biodiversitatea din zonele în care sunt cultivate”. Acest proces are loc deoarece biocombustibilii sunt produși din plante care au scopul bine definit de a îi produce, fiind astfel folosite în acest scop numai culturi cu caracteristici specifice, cum ar fi de exemplu cele bogate în amidon (cartoful).

Conform aceleiași surse, „acest lucru înseamnă monocultură – și este practicată de fermele mari care nu fac eforturi să fie durabile, ci mai degrabă funcționează doar pentru un scop, de producție a combustibilului, la fel ca alte proiecte de agricultură la scară mare”.

Mai departe, Asociația sesizează faptul că acest tip de culturi nu sunt altceva decât o modalitate prin care marile complexe agroindustriale pun în pericol micii fermieri și deținători de terenuri din România.

Acest lucru se întâmplă, potrivit reprezentanților Asociației, deoarece marile companii privesc România ca fiind o locație perfectă pentru producția de biocarburanți deoarece are „terenuri ieftine și forță de muncă ieftină”. Această practică este una extreme de dăunătoare pentru producătorii locali deoarece nu mai pot fi produse alimente pe plan local.

Asociația Eco Ruralis vine în întâmpinarea unora dintre problemele prezentate de biocombustibili, pornind de la ideea că „trebuie produși acei biocombustibili care reprezintă un risc mai mic pentru infrastructura și resursele care sunt destinate agriculturii”.

Astfel, susține Asociația, biocombustibilii reprezintă o alternative viabilă doar dacă vin în completarea sistemelor tradiționale de agricultură tradiționale, și nu doar ca o alternative de sine stătătoare la problemele existente în prezent. Biocombustibilii ar trebui produși ținând cont de implicarea și de importanța micilor fermieri în țara noastră, dar și a industriei alimentare, iar reglementările legale atât la nivel national, cât și la nivelul Uniunii Europene ar trebui modificate și adaptate acestor probleme.

Tipurile de biocombustibili vor fi prezentate în tabelul de mai jos, adaptat după http://www.biocombustibil-tm.ro/p1/prezentare.html.

Sursă tabel: http://www.biocombustibil-tm.ro/p1/prezentare.html.

2.2. Politici in domeniul utilizarii biocombustibililor

Conform documentului despre Politica de Energie a Uniunii Europene, elaborat în cadrul Proiectului Phare din anul 2003, „în anii ’70, energia verde era considerată o utopie și tratată ca un vis al cercetătorilor, însă situația s-a schimbat de-a lungul anilor și viziunea unui ‹viitor solar› a devenit un subiect de dezbatere”.

Conform lui Josef Auer, „sursele de energie noi și regenerabile (biomasa, energia solară, energia vântului, hidroenergia, pila fotovoltaică) au devenit deja, pentru țările industrializate, obiective naționale în structura producției lor de energie”. Acest lucru s-a produs sub influența a două aspecte. Conform documentului Uniunii Europene, în primul rând, în anul 1972 a fost publicat Raportul “The Limits to Growth” a Clubului de la Roma, iar apoi a avut loc și prima criză a petrolului, urmată de criza energetică, între anii 1973-1974. Acest raport sesiza de atunci o tendință spre diminuarea resurselor energetice clasice, însoțită și de gradul de poluare a mediului tot mai mare. Combinația dintre cele două evenimente a pus problema modului în care se putea asigura siguranța în alimentarea cu energie, propunându-se, pentru prima dată, energia regenerabilă ca alternativă la utilizarea petrolului.

Grupul de lucru Hidrogen este prezentat în „Politica de Energie a Uniunii Europene” din 2003 ca fiind „o inițiativă de ultimă oră a Comisiei Europene, care va cerceta potențialul hidrogenului ca viitor înlocuitor al surselor de energie convenționale”. Această politică se bazează pe utilizarea hidrogenului ca sursă de energie cu utilizări multiple, după cum menționează documentul, „de la carburant pentru motoare, la sursă de energie în baterii până la combustibil pentru centrale electrice”.

Uniunea Europeană menționează în cadrul acestui program faptul că motivele care au stat la baza includerii energiilor noi și regenerabile în circuitul industrial au fost „protecția mediului și nevoia asigurării unei dezvoltări durabile”.

De asemenea, potrivit documentului, deși Uniunea Europeană se angajase prin Protocolul de la Kyoto să reducă emisia gazelor cu efect de seră cu 8 % până în 2008-2012, acest lucru nu s-a înâmplat, însă, treptat, „au început să fie valorificate resurse energetice variate noi si regenerabile – hidro, energia vântului pe apă și pe uscat, pila fotovoltaică, biomasa, energia solară, geotermală si deșeurile urbane”. Cu toate acestea, energiile verzi nu reprezintă o soluție capabilă să oprească problemele de mediu, dar și pe cele climatice.

Producția de energie electrică din surse regenerabile în anul 2000

și țintele pentru 2010 (procent din producția brută internă de energie)

Sursă tabel: Eurostat, „Despre Politica de Energie a Uniunii Europene”.

Principiile de bază privind politica de mediu a UE, prezentate în documentul „Despre Politica de Energie a Uniunii Europene” pot fi sintetizate prin intermediul principalelor obiective de mediu din politica de energie a Uniunii Europene: „minimizarea impactului de mediu și dezvoltarea unui sistem energetic durabil”.

Ambele obiective au o serie de sub-obiective, de strategii de acțiune. Astfel, primul obiectiv se concentrează pe „înlocuirea energiilor poluante cu altele mai puțin poluante și introducerea tehnologiilor de reducere a emisiilor de gaze și creșterea eficienței energetice”, în timp ce al doilea obiectiv are ca principale instrumente „eficiența energetică, creșterea ponderii resurselor regenerabile, inovarea tehnologică și cercetarea”.

În ceea ce privește perspectiva asupra viitorului, în decursul timpului au apărut, conform „Politicii de Energie a Uniunii Europene” noi strategii, adaptate în funcție de țările care au aderat la Uniunea Europeană și la noile cerințe „dezvoltarea unor programe pe termen lung și dezvoltarea de legături strategice cu celelalte politici ale UE”.

Conform Sandrei Vasa-Sideris, combustibilii fosili prezintă o serie de avantaje, dar și dezavantaje care trebuiesc luate în considerare atunci când se decide folosirea acestora. Având în vedere specificul lucrării, voi prezenta avantajele și dezavantajele petrolului, pe care le-am sintetizat sub forma unui tabel, adaptat după articolul „Advantages and Disadvantages of Energy Sources”.

Sursă tabel: Sandra Vasa-Sideris, „Advantages and Disadvantages of Energy Sources”, Southern Polytechnic State University.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, am realizat o prezentare, sub formă de tabel, a principalelor avantaje și dezavantaje ale biocombustibililor.

CAPITOLUL III. Studiu de caz – GEOMAR YLY OIL SRL

3.1 Scop și obiective

Scopul studiului de caz este realizarea unui studiu asupra firmei GEOMAR YLY OIL SRL prin care să observ modalitatea gestionării deșeurilor în cadrul Stației 19 Curtea de Argeș, locul în care își desfășoară activitatea.

Obiective:

Determinarea evoluției cantității de deșeuri în ultimii cinci ani, accentul fiind pus pe ultimii doi ani.

Determinarea modului în care a fost realizat si implementat planul de evitare a poluării accidentale în cadrul companiei.

Analizarea diferitelor tipuri de deșeuri colectate și a modului în care sunt gestionate deșeurile.

Documentare cu privire la modul în care sunt valorificate/eliminate deșeurile și cine se ocupă de această sarcină.

3.2. Descrierea companiei

3.2.1 SC GEOMAR YLY OIL SRL

Societatea comercială SC. GEOMAR YLY OIL SRL, administrată de Iliescu Geroge Daniel, a fost înființată în mai 2006.

La sfârșitul anului 2004, grupul de origine austriacă OMV devine acționar majoritar al celei mai mari companii de petrol și gaze naturale, Petrom, după ce a achiziționat 51% din acțiuni. Acest moment este foarte important, deoarece odată cu preluarea pachetului majoritar de acțiuni, grupul austriac decide realizarea unor schimbări în ceea ce privește structura organizatorică a stațiilor de carburanți. Astfel, se decide schimbarea formei de administrare a acestora, acestea fiind în continuare deținute de către companie, fiind însă administrate de către un dealer.

Ca urmare a acestui proces, început în anul 2005, una dintre persoanele care și-au depus CV-ul pentru a lua în administrare o stație de carburant a fost Iliescu George Daniel, căruia, în urma unor interviuri, i-a fost oferită spre administrare Stația 19 Curtea de Argeș.

Forma de reglementare a acestui tip de parteneriat între companie și administratorul stației este reprezentată de un contract dealer – stație de carburanți, care menționează prevederile legislative ce trebuie respectate, dar și diverse proceduri de lucru.

În ceea ce privește responsabilitățile, un aspect important este reprezentat de responsabilitățile de mediu, care menționează faptul că gestiunea și susținerea cursurilor privind „responsabilul de gestiune al deșeurilor” revin dealerului, în timp ce compania OMV Petrom Marketing se ocupă cu autorizările punctului de lucru, adică al stației.

Mai jos prezint celelalte responsabilități ale SC. GEOMAR YLY OIL SRL asumate în urma colaborării cu OMV Petrom Marketing:

Sursa tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Program măsuri și prevenire.

3.2.2 OMV Petrom

Conform site-ului oficial OMV Petrom (www.omvpetrom.com), după efectuarea tranzacției între statul român și grupul austriac, OMV Petrom devine cea mai mare companie de petrol și gaze naturale din sud-estul europei, având activități în sectoarele Upstream, Downstream Gas, Downstream Oil. Însă activitatea ei nu se limitează doar în industria producerii petrolului și gazelor naturale, ci și a electricității, întrucât deține controlul asupra unei centrale electrice la Brazi și asupra Parcului Eolian Dorobanțu.

Principalul obiectiv al companiei, așa cum reiese de pe pagina oficială de Internet a companiei este „creșterea profitabilă” și „consolidarea poziției de lider”. Spre deosebire de alți agenți comerciali care doresc atingerea acestor obiective, OMV Petrom se diferențiază întrucât nu neglijează aspectele legate de mediu. Astfel, așa cum reiese din Raportul pe Anul 2014 al companiei, aceasta dorește obținerea profitabilității, însă într-un mod „sustenabil și responsabil”.

În ceea ce privește politica de mediu a companiei, în anul 2012 a fost lansat conceptul de „Resourcefulness”, care este condus de un organism de conducere, numit Comitetul de conducere, care se reunește trimestrial. Prin acest concept, potrivit aceluiași Raport, OMV Petrom dorește respectarea a trei obiective: „Eco-eficiență – limitarea impactului asupra mediului, Eco-inovație – adoptarea unor surse alternative de energie și a oportunităților de a genera inovații durabile, Educație pentru dezvoltare – încurajarea abilităților de care oamenii au nevoie pentru a reuși”.

Prin Eco-eficiență se dorește protecția mediului, însă pentru a realiza acest lucru se dorește o scăderea emisiilor de carbon, dar și o creștere a eficienței energetice, în timp ce prin eficiența energetică se dorește o scădere a gradului o poluare, întrucât se dorește o reducere a gazelor cu efect de seră.

Însă cel mai important aspect legat de mediu se regăsește în domeniul eco-inovației, întrucât o companie al cărei principal domeniu de activitate este cel al combustibililor fosili este interesată de găsirea unor alternative viabile pe termen lung, care să contribuie la reducerea dioxidului de carbon. În acest sens, compania a început întreprinderea unor cercetări privind găsirea unor surse alternative viabile. Activitatea de extracție a petrolului fie că se realizează pe uscat, fie că se realizează pe apă, prin intermediul platformelor petroliere din Marea Neagră.

Sursă foto: http://www.omvpetrom.com/SecurityServlet/secure?cid=[anonimizat]&lang=ro&swa_id=590323706414.0845&swa_site=wps.vp.petromcom, p. 13.

Întrucât extracțiile de țiței sunt realizate atât prin intermediul forărilor terestre, cât și a diferitelor platforme petroliere situate în Marea Neagră, una dintre cele mai importante aspecte pe care trebuie să caute să le preîntâmpine sunt deversările de hidrocarburi. Astfel, OMV Petrom a implementat un program pentru a diminua riscurile unor astfel de deversări, efectuând permanent, conform Raportului pe Anul 2014 al companiei, inspecții și reparandu conductele defecte.

Pe lângă aceste aspecte, compania trebuie să acorde o atenție sporită și gestionarii deșeurilor, întrucât activitățile de extracție generează deșeuri precum: „șlam petrolier, deșeuri de substanțe chimice, deșeuri din contructii și demolări” (conform www.omvpetrom.com). Astfel, anual sunt implementate Planuri de prevenire și reducere a deșeurilor. De exemplu, conform aceleiași surse, la nivelul anului 2014, cantitatea acestora a fost redusă cu 27% față de 2013, 39% din totalul acestora să fiind reciclate.

În ceea ce privește educația pentru dezvoltare, principalul instrument prin care OMV Petrom sprijină activitățile educaționale este „Țara lui Andrei”.

3.2.3 Descrierea Stației 19 Curtea de Argeș

După cum apare în Dosarul de autorizație al punctului de lucru (Autorizația de mediu), Stația 19 Curtea de Argeș a OMV PETROM este localizată, așa cum spune și numele, în orașul Curtea de Argeș, pe strada Basarabilor, numărul 53, județul Argeș.

Această stație de distribuție este alcătuită din:

a) Cabină stație tip Petrom cu regim de înălțime parter, cu structura din beton armat și închideri din tâmplărie de aluminiu și geam termopan. Cabina asigură următoarele funcțiuni:

Spațiu vânzare;

Birou gestionar;

Coridor;

Depozit magazin;

Grup sanitar;

Vestiar personal;

b). Cameră tehnică cu centrală termică cu gaze.

c). Depozit produse petroliere: 3 rezervoare metalice subterane cu o cantitate totală de stocare de 180 mc (3x2x30 mc). Rezervoarele prezintă pereți dubli, biocompartimente cu formă cilindrică orizontală și, de asemenea, sunt dotate cu sisteme automate de detecție a eventualelor scurgeri de carburanți prin pereți și de recuperatoare de compuși organici volatili.

Combustibilul este dispus în rezervoare astfel:

R1/1 – 30.000 l motorină TOP Nordic Diesel;

R1/2 – 30.000 l motorină EURO Diesel 5;

R2/1 – 30.000 l benzină Premium fără plumb 95;

R2/2 – 30.000 l benzină Premium fără plumb 95;

R3/1 – 30.000 l benzină Premium fără plumb 95;

R3/2 – 30.000 l benzină TOP Premium 99+.

d). Dotări PSI: pachet complet (ladă cu nisip, lopeți, târnacop, găleată mănuși etc), 3 stingătoare cu spumă mecanică SM 6, 11 stingătoare cu pulbere P6, 2 stingătoare cu spumă mecanică SM 50, 1 stingător cu pulbere P 50 și un stingător dioxid de carbon 3 kg;

e). Instalații electrice: semnale luminoase (instalații de iluminat exterior, interior, de siguranță);

f). Parcaje autoturisme și spații verzi – platforma carosabilă din incintă este acoperită cu pavele din beton. Spațiile verzi sunt prevăzute cu plantație joasă în zona dinspre stradă și limitrof platformelor carosabile;

g). Platforma de deșeuri – beton pe care sunt amplasate europubele pentru colectarea selectivă a deșeurilor.

3.3 AUTORIZAȚA DE MEDIU

După cum este prevăzut în Dosarul de autorizație al punctului de lucru (Autorizația de mediu revizuită 19 Curtea de Argeș), Agenția Regională pentru Protecția Mediului Pitești a aprobat Autorizația de Mediu nr. 101 revizuită în data de 17.06.2011 pentru SC OMV PETROM MARKETING SRL – punct de lucru Municipiul Curtea de Argeș.

Aceasta a fost emisă pentru activitatea de „Comerț cu amănuntul a carburanților pentru autovehicule în magazine specializate – cod CAEN 4730”.

Titularul activității are obligația:

Solicitării unei noi autorizații de mediu cu minim 45 de zile înaintea expirării prezentei

Informării în scris a autorității de mediu despre orice schimbare de fond a datelor care au stat la baza emiterii autorizației.

Nerespectarea prevederilor autorizației de mediu atrage după sine suspendarea și/sau anularea acesteia, după caz.

Autorizația de mediu este valabilă 10 ani, de la 17.06.2011 (data revizuirii) până la 13.05.2021.

Stația de distribuție este alcătuită din:

Cabină stație tip Petrom cu regim de înălțime parter, cu structura din beton armat și închideri din tâmplărie de aluminiu și geam termopan. Cabina asigură următoarele funcțiuni:

Spațiu vânzare;

Birou gestionar;

Coridor;

Depozit magazin;

Grup sanitar;

Vestiar personal;

Cameră tehnică cu centrală termică cu gaze.

Depozit produse petroliere: 3 rezervoare metalice subterane cu o cantitate totală de stocare de 180 mc (3x2x30 mc). Rezervoarele prezintă pereți dubli, biocompartimente cu formă cilindrică orizontală și, de asemenea, sunt dotate cu sisteme automate de detecție a eventualelor scurgeri de carburanți prin pereți și de recuperatoare de compuși organici volatili.

Combustibilul este dispus în rezervoare astfel:

R1/1 – 30.000 l motorină TOP Nordic Diesel;

R1/2 – 30.000 l motorină EURO Diesel 5;

R2/1 – 30.000 l benzină Premium fără plumb 95;

R2/2 – 30.000 l benzină Premium fără plumb 95;

R3/1 – 30.000 l benzină Premium fără plumb 95;

R3/2 – 30.000 l benzină TOP Premium 99+.

Dotări PSI: pachet complet (ladă cu nisip, lopeți, târnacop, găleată mănuși etc), 3 stingătoare cu spumă mecanică SM 6, 11 stingătoare cu pulbere P6, 2 stingătoare cu spumă mecanică SM 50, 1 stingător cu pulbere P 50 și un stingător dioxid de carbon 3 kg;

Instalații electrice: semnale luminoase (instalații de iluminat exterior, interior, de siguranță);

Parcaje autoturisme și spații verzi – platforma carosabilă din incintă este acoperită cu pavele din beton. Spațiile verzi sunt prevăzute cu plantație joasă în zona dinspre stradă și limitrof platformelor carosabile;

Platforma de deșeuri – beton pe care sunt amplasate europubele pentru colectarea selectivă a deșeurilor

Restul datelor care cuprind documentele în urma cărora a fost emisă autorizația de mediu, obligațiile ce au fost impuse odată cu eliberarea acesteia, legile conform cărora se va desfășura activitatea firmei ș.a.m.d. sunt precizate în Anexa Autorizație de mediu Stația 19 Curtea de Argeș.

3.4 Modul de gestionare si valorificare a deșeurilor

În cadrul Stației 19 Curtea de Argeș responsabilitatea gestionării deșeurilor revine firmei GEOMARYLY OIL SRL (dealerului acesteia).

Mai jos este prezentată modalitatea gestionării deșeurilor și evoluția cantitativă a acestora în ultimii 5 ani.

3.4.1 Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2010

Tabel 1: Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2010

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Evidența Gestiunii Deșeurilor 2010.

Tabel 2: Valorificare deșeuri în anul 2010

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Evidența Gestiunii Deșeurilor – hârtie/carton și materiale plastic 2010

Tabel 3: Eliminarea deșeurilor în anul 2010

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Evidența Gestiunii Deșeurilor 2010

3.4.2 Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2011

Tabel 1: Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2011

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Evidența Gestiunii Deșeurilor 2011

Tabel 2: Valorificare deșeuri în anul 2011

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Evidența Gestiunii Deșeurilor – hârtie/carton și materiale plastic 2011

Tabel 3: Eliminarea deșeurilor în anul 2011

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Evidența Gestiunii Deșeurilor 2011

3.4.3 Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2012

Tabel 1: Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2012

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Evidența Gestiunii Deșeurilor 2012

Tabel 2: Valorificare deșeuri în anul 2012

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Evidența Gestiunii Deșeurilor – hârtie/carton și materiale plastic 2012

Tabel 3: Eliminarea deșeurilor în anul 2012

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Evidența Gestiunii Deșeurilor 2012

3.4.4 Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2013

Tabel 1: Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2013

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Declarații mediu 2013

Tabel 2: Valorificare deșeuri în anul 2013

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Declarații mediu 2013

Tabel 3: Eliminarea deșeurilor în anul 2013

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Declarații mediu 2013

3.4.5 Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2014

Tabel 1: Generarea și gestionarea deșeurilor în anul 2014

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Declarații mediu 2014

Tabel 2: Valorificare deșeuri în anul 2014

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Declarații mediu 2014

Tabel 3: Eliminarea deșeurilor în anul 2014

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Declarații mediu 2014

3.5 Evoluția lunară a cantităților de deșeuri în ultimii 2 ani, 2013 și 2014

3.5.1 Evoluția lunară a deșeurilor pe anul 2013

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Evidențele lunare a deșeurilor

3.5.2 Evoluția lunară a deșeurilor pe anul 2014

Sursă tabel: Dosarul de autorizație al punctului de lucru – Evidențele lunare a deșeurilor

Un prim aspect pe care l-am observat în ceea ce privește procesul de gestionare a deșeurilor desfășurat în cadrul Stației 19 Curtea de Argeș este că toate deșeurile sunt colectate selectiv, pe categorii, ceea ce este foarte important nu numai pentru că respectă litera legii, dar mai ales pentru că oferă tuturor clienților un exemplu pozitiv care poate să-i determine și pe ei să facă același lucru în gospodăria lor.

Analizând datele colectate, am văzut că în toți cei 5 ani, 2010-2014, întreaga cantitate de deșeuri colectată a fost fie valorificată, în cazul deșeurilor de hârtie/carton și a celor de material plastic, fie eliminată, în cazul deșeurilor municipale.

Aceste date demonstrează profesionalismul firmei GEOMAR YLY OIL SRL, prin faptul că că la finalul fiecărui an stocul de deșeuri a fost zero.

Un amănunt important de precizat este faptul că sarcina valorificării/eliminării i-a revenit firmei SC Onix Design Consulting SRL, cu sediul în comuna Căteasca, județul Argeș.

Acest al doilea proces, cel de valorificare/eliminare vine în completarea primului, cel de colectare selectivă. Fără acesta, primul era aproape inutil. Deșeurile colectate selectiv fără a fi valorificate sau eliminate sunt la fel de dăunătoare ca și cele amestecate și aruncate la groapile publice de gunoi.

Aspectul acesta arată că nimic nu este lăsat la întâmplare în ceea ce privește gestionarea deșeurilor, partenerul angajat în valorificarea și eliminarea deșeurilor fiind specializat și autorizat pe acest proces.

Un alt amănunt care arată buna gestionare a deșeurilor este și încadrarea cantităților acestora în parametri stabiliți prin Autorizația de Mediu (a se vedea în Anexe).

Făcând o comparație a acestor 5 ani în ceea ce privește masa deșeurilor, am observat următoarele tendințe:

În ceea ce privește deșeurile de hârtie/carton, cantitatea colectată pe ani a fost de 158 kg in 2010, 90 kg în 2011, 38 kg în 2012, 33 kg în 2013 și 36 kg în 2014.

Se poate observa din aceste cifre o tendință de reducere a cantității de deșeuri de hârtie/carton de la un an la altul. În primii 2 ani de studiu, cantitățile au fost destul de mari, după care au scăzut și s-au stabilizat având în vedere cantitățile colectate în ultimii 3 ani, diferența fiind de doar cateva kilograme.

În ceea ce privește deșeurile din materiale plastic, cantitatea colectată pe ani a fost de 44 kg în 2010, 31 kg în 2011, 24 kg în 2012, 31 kg în 2013 și 36 kg în 2014.

Aceste cifre arată o fluctuație a cantităților deșeurilor de material plastic. În primii 3 ani tendința era de scădere, după care cantitatea acestor deșeuri s-a ridicat din nou, nu a rămas constantă ca în cazul celei de deșeuri din hârtie/carton.

În ceea ce privește deșeurilor municipale amestecate, cantitatea colectată pe ani a fost de 24000 kg în 2010, 14000 kg în 2011, 12000 kg în 2012, 12000 kg în 2013 și 12000 kg în 2014.

Ca și la deșeurile de hârtie/carton, cantitatea deșeurilor municipale a scăzut în primii doi ani, după care a rămas constantă în următorii trei.

Spre deosebire de primele două categorii de deșeuri, cantitatea deșeurilor municipale este foarte mare, este o diferență uriașă, de la cateva zeci de kilograme la câteva tone.

Deșeurile periculoase – șlamuri petroliere, nămol de la separatoarele de produse petroliere, uleiuri uzate de motor, de transmisie și de ungere – nu sunt specificate în Declarațiile de Mediu și în Evidențele lunare ale deșeurilor, deoarece nu s-au făcut inspecții pe aceste tipuri de deșeuri până acum în cei 9 ani de colaborare ai firmei SC GEOMAR YLY OIL SRL cu OMV PETROM.

Vorbind cu cel care are în responsabilitate Gestionarea deșeurilor, am aflat că inspecția rezervoarelor și curățarea lor se va face în luna Iulie a anului curent, 2015, deoarece stația este construcție nouă (8 August 2005).

3.6 Politica privind Protecția mediului

3.6.1 Managementul general al mediului

Abordarea strategică se bazează pe diminuarea impactului operațiunilor companiei asupra mediului, pe toata durata ciclului de viață.

Obiectivele companiei sunt reprezentate de managementul riscurilor, managementul economic al gazelor cu efect de seră (GES) și optimizarea proceselor astfel încât să utilizeze eficient resursele naturale și să reducă deșeurile și emisiile în aer, apă și sol.

Angajații implicați sunt esențiali pentru îmbunătățirea performanței de mediu.

În 2014, la nivelul întregii organizații, a fost lansată campania „Prețuim resursele naturale. Viitorul nostru depinde de ele”.

3.6.2 Conformare și costuri de mediu

Compania monitorizează în mod sistematic conformarea cu prevederile legale aplicabile în domeniul protecției mediului.

În 2014, OMV Petrom a avut costuri totale de mediu în valoare de 231 milioane euro, dintre care 52 milioane euro pentru prevenirea integrată a poluării. În 2014, investițiile de mediu au reprezentat 75 milioane euro din totalul costurilor de mediu în comparație cu 59 milioane euro în 2013.

3.6.3 Managementul deșeurilor

Activitățile din OMV Petrom generează deșeuri solide sau lichide, inclusiv șlam petrolier, deșeuri de substanțe chimice, catalizatori uzați și deșeuri din construcții și demolări.

Managementul deșeurilor urmărește o ierarhie a priorităților, și anume: evitarea generării deșeurilor în primul rând, acolo unde este posibil, apoi reutilizarea, valorificarea și reciclarea și, doar în ultimă instanță eliminarea în condiții de siguranță.

În 2014, s-a continuat implementarea Planurilor de prevenire și reducere a deșeurilor în toate operațiunile. Am fost executate mai puține lucrări de demolare în 2014 și a fost redusă astfel cantitatea totală de deșeuri generate cu 27% comparativ cu anul 2013. De asemenea, a fost reciclată și valorificată aproximativ 39% din cantitatea totală de deșeuri generate în 2014.

3.6.4 Reducerea impactului asupra mediului

Pentru OMV, fiind un grup integrat în domeniul energetic, managementul mediului reprezintă mai mult decât respectarea cerințelor legale: gestionarea impacturilor asupra mediului de-a lungul întregului lanț valoric, de la producția din amonte (explorare și producție) și aval (rafinare, vânzare și distribuție), până la calitatea produselor.

Obiectivul general este minimizarea impactului activității OMV asupra mediului, a riscurilor și a obligațiilor. Prin urmare, aceasta reduce intensitatea de carbon în cadrul portofoliului Grupului OMV, identifică și gestionează eficient riscurile asupra mediului în cadrul tuturor operațiunilor și garantează zero descărcări necontrolate în atmosferă, pe pământ și în apă.

Utilizarea eficientă a resurselor naturale (inclusiv a energiei) este la fel de importantă pentru companie precum evitarea generării de deșeuri și gestionarea costurilor relevante de mediu.

De asemenea, pentru Grupul OMV, neconformitatea față de mediu ar putea însemna costuri ridicate de exploatare. Prin urmare, trecerea de la un management reactiv la managementul proactiv de mediu ar trebui să se concretizeze în reducerea costurilor și să aducă beneficii și la rezultatele finale al companiei, pe lângă contribuția la calitatea mediului.

Concluzii

Anexe

Bibliografie

Ghiga Constantin, februarie 2000, Dezvoltarea durabilă și efectele sale asupra mediului construit, București, Revista Economia.

Demirbas Ayhan, 2009, Progress and recent trends in biodiesel fuels. Trabzon, Energy conversion and management, 50(1), pp. 14-34.

Petrișor Alexandru-Ionuț, iulie 1997, Modele de dezvoltare durabilă a orașelor, lucrare de licență în ecologie, București, Universitatea București.

Fernández Carmen Maria, Ramos María Jesús, Pérez Ángel, Rodríguez Juan Francisco, 2010, Production of biodiesel from winery waste: extraction, refining and transesterification of grape seed oil, Ciudad Real, Bioresource technology, 101(18), pp. 7019-7024.

Auer Josef, Pinning hopes on renewable energies, 2001, Deutsche Bank Research.

Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE

Vasa-Sideris Sandra, 2010, Advantages and Disadvantages of Energy Sources, Southern Polytechnic State University.

Teodorescu Ana-Maria, 2013, Protecția mediului, bază a dezvoltării durabile, Ploiești, Universitatea Petrol-Gaze.

Eco Ruralis, 2013, Biocombustibili, Cluj-Napoca.

Eurostat, 2003, Despre Politica de Energie a Uniunii Europene, Micromonografii – Politici Europene.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, 2014, Promovarea eficienței energetice a clădirilor în programele cu finanțare comunitară, București.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, 2014, Programul Operațional Regional 2014-2020, București.

OMV Petrom, 2014, Raport Anual 2014.

Senatul României, 2011, Legea 284/2011 privind Promovarea producerii și utilizării biocarburanților și a altor carburanți regenerabili pentru transport, București.

Comisia Europeană, 2014, Dezvoltarea Urbană Durabilă Integrată. Politica de Coeziune 2014-2020. Bruxelles.

Surse online:

http://www.biocombustibil-tm.ro/p1/prezentare.html

http://www.omvpetrom.com/portal/01/petromcom/petromcom/OMV_Petrom/About_OMV_Petrom

www.omvpetrom.com