Cultivarea Vitei de Vie

BIBLIOGRAFIE

Alexandru C. Ana- Manual de lucrări practice în oenologie –Ed. [NUME_REDACTAT] „Dunărea de Jos”- Galați 2002.

AFNOR- Contrôle de la qualité des produits alimentaires. Analyse sansorielle (5-e edition) Afnor, Paris 1995.

Banu C.- Calitatea și controlul produselor alimentare, seria „Inginerie alimentară”. Ed. AGIR, București 2002

Banu C.- Manualul inginerului de industrie alimentară. Ed. Tehnică, București 1999.

Blouin J.- Tehniques ďanalzses des mouts et des vins. Ed. Dujardin-Salleron 1992.

[NUME_REDACTAT]- Interviu despre vin.- Revista „[NUME_REDACTAT]”-Londra.

Fischer U., Boulton R.B., Noble A.C.- Physiological factors contribuing to the variability of sensory assessements. [NUME_REDACTAT] Pref., 5, 1994.

G.M. Costin, [NUME_REDACTAT] Alimentele și sănătatea, Ed. [NUME_REDACTAT], 1999.

Gheorghiță M. și colab. Oeonologie II, Ed. Sitech, Craiova 2002.

Holban E.- Metode moderne în asigurarea calității produselor alimentare. Ed .Tehnică, București 1979.

Legea viei și vinului- (Legea nr. 244/2002)

[NUME_REDACTAT] al României, nr. 798/2002

Olteanu I.- Viticultura, Ed. Universitaria, Craiova 2002.

Olteanu I. Și colab. Ampelografie, Ed. Universitaria, Craiova 2003.

Peynaud E., Blouin J.- Le goute du vin. Le grand livre de la dégustation. Ed. Dunod 1996.

Popa A.- Vinul. Ed. Didactică și Pedagogică, București 1996.

[NUME_REDACTAT] și colab.- Analiza senzorială a produselor alimentare. Ed. Tehnică, București 1982.

Stoian V.- Marea carte a degustătorilio de vinuri. Ed. Artprint, București 2001.

[NUME_REDACTAT]- Studiul posibilităților tehnologice de obținere a vinurilor aromate tip VDOC în podgoria Drădășani. Teză de doctorat. Universitatea din Craiova 2003.

Teodorescu C., Teodorescu C.Șt., Mihalca- Vița de vie și vinul de-a lungul vaecurilor. București 1966.

Țârdea C. și colab.- Tratat de vinificație. Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași 2000.

[NUME_REDACTAT]- Efectele contrafacerii și măsuri de protecție împotriva consumatorilor acestui fenomen. București 2003.

=== l ===

CUPRINS

Capitolul I- Vocație și tradiție viti-vinicolă în spațiu

Carpato-Danubiano-Pontic……………………………………………. pag.3

1.1. Argumentație………………………………………………….pag.3

1.2. Importanța cultului Dionysiac………………………………..pag.4

1.3. Dovezi ale arheologiei și istoriei privind existența unei

viticulturi dezvoltate în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic……………pag.5

1.4. Practica viti-vivnicolă românească la început

de mileniu III……………………………………………………….…pag.6

Capitolul II- Aspecte generale privind calitatea

produselor în industria alimentară. Calitatea vinului………………..pag.9

2.1. Definiția calității………………………………………………pag.9

2.2. Tipurile de calitate…………………………………………..pag.11

2.3. Calitatea vinului și componentele sale………………………pag.14

Capitolul III- Clasificarea vinurilor și deprecieri ale lor

3.1. Clasificarea vinurilor………………………………………..pag.18

3.1.1. VINURILE……………………………………………..pag.19

A. Vinurile de masă………………………………………..pag.19

B. Vinurile de calitate………………………………………pag.20

C. Vinurile speciale………………………………………..pag.21

3.1.2. ALTE PRODUSE PE BAZĂ DE MUST ȘI VIN……..pag.23

A. Produse pe bază de must………………………………..pag.23

B. Produse pe bază de vin………………………………….pag.23

Produsele pe bază de subproduse vinicole……………………pag24

Caracteristici organoleptice și de compoziție chimică a

vinurilor, produselor pe bază de must, vin și

subproduse vinicole…………………………………………………..pag.25

3.3.Produsele obținute prin valorificarea strugurilor,

musturilor, vinurilor și subproduse viti–vinicole………………….….pag.29

Anexa 2- Definițiile produselor din struguri, musturi,

vinuri, subproduse viti-vinicole și termenii utilizați pentru

desemnarea lor………………………………………………………..pag.30

3.4. Zonarea soiurilor de viță-de-vie roditoare din

sortimentul de bază al României, recomandate și autorizate

pentru cultură în arealele viticole……………………………………..pag.35

Capitolul IV- Definiții ale arealului viticol și al

grupelor de soiuri…………………………………………………….pag.58

4.1.1 Determinarea zahărului reducător prin

metoda Bartrand……………………………………………………..pag.59

4.1.2 Determinarea zahărului reducător prin

metoda Schoorl……………………………………………………….pag.60

4.2 Determinarea zahărului reducător prin titrare directă……….pag.62

4.3 Determinarea rapoartelor G/F și P/ la vinurile dulci……….pag.63

4.3.1 Calcului raportului G/F…………………………………pag.64

4.3.2 Calculul raportului P/…………………………………pag.64

4.4 Determinarea glicerolului……………………………………pag.65

4.5 Determinarea cenușiipag.66

4.6 Determinarea alcalinității cenuși…………………………….pag.67

4.7 Identificarea vinurilor de HPD………………………………pag.68

4.8Controlul autenticității vinurilor prin

calculul indicilor oenologici………………………………………….pag.68

Capitolul V- Aspecte privind legislația în vigoare –

Legea viei și a vinului – Prevederi și sancțiuni………………………pag.69

Secțiunea 1-Vinurile și produsele pe bază de must și de vin………..pag72

Secțiunea a 2-a- Vinurile și produsele pe bază de must și

de vin cu denumire de origine controlată și cu

indicație geografică recunoscută……………………………………..pag.72

Secțiunea a 3-a- Condițiile de calitate și de producere

a vinurilor și a produselor pe bază de must,

vin și subproduse vinicole……………………………………………pag.74

Secțiunea a 4-a- Valorificarea vinurilor și a

celorlalte produse vinicole……………………………………………pag.76

SANCȚIUNI………………………………………………………..pag.78

DISPOZIȚII FINALE………………………………………………pag.81

Practicile și tratamentele oenologice autorizate…………………….pag.82

CONCLUZII………………………………………………………..pag.94

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………pag.96

CAPITOLUL I

Vocație și tradiție viti-vinicolă în spațiu Carpato-[NUME_REDACTAT]

Cultivarea viței de vie, o plantă răspândită pe glob și cu mari valențe ecologice, este posibilă pe toate continentele, în ambele emisfere, asigurând obținerea unor produse de calitate între izotermele 90 și 250 (Olteanu I., 2000), fiind o cultură profitabilă în climat temperat, subtropical și tropical.

În linii mari, cultura viței de vie este încadrată în interiorul a două fâșii ce înconjoară globul. Prima se află la nord de Ecuator, între 350 și 510 latitudine iar a doua (mai îngustă), în emisfera sudică, între 250 și 380 latitudine. În regiunile tropicale vițele sunt întotdeauna verzi, putându-se obține mai multe recolte pe an dar strugurii nu se pretează la vinificație.

Limita atitudinii în viticultură crește pe măsura apropierii de Ecuator și scădea către Poli.

Puterea tradiției, a fiecărei zone în parte și condițiile ecologice au condus la specializarea direcțiilor de producție în țările din Europa, America și Africa în sensul cultivării soiurilor cu precădere pentru vin iar în cele din Asia cultivarea soiurilor pentru masă și stafide.

Dar luând în considerare întreaga suprafață de uscat a globului pământesc, puține spații sunt atât de binecuvântate ca cel sprijinit puternic pe munții Carpați, bătrânul Danubian și [NUME_REDACTAT]. A fost dat ca acest loc să fie stăpânit, chiar cu multe secole î.e.n. de către un popor, descendent direct al ramurii tracice, cu cel mai înalt grad de civilizații cunoscut în istorie sub numele de geto-dac.

La geto-daci, asemănător civilizațiilor antice vechi: Grecia antică, Egiptul antic, Persia, Asiro-Caldeea, viticultura și prepararea vinului au constituit elemente esențiale de statornicie și continuitate. Argumente indubitabile în sprijinul acestor afirmații se găsesc cu prisosință în lucrări de o valoare literară, istorică și științifică de excepție (Teodorescu I.C., 1936, Teodorescu C. Șt., 1966, Presca I.,1990,Cotea D.V.,1985).

1.2. Importanța cultului [NUME_REDACTAT] marelui Zeus și al [NUME_REDACTAT] se înscrie printre cele mai de seamă zeițe ale Olimpului, cunoscut în mitologie mai ales, ca zeu al vinului, strugurele reprezentând fructul său preferat (Bulei I., 1990).

Interesant este de consemnat că numele unor însoțitori din alaiul său au fost atribuite sub o altă formă familiei botanice din care fac parte vița de vie și domeniul preparării vinului.

Astfel: familia Ampelidae la care se încadrează vița-de-vie își are drept naș pe Ampelus, iar Oenologia știința vinului datorează numele lui Oenos. Cei doi sunt menționați în mitologie ca prieteni și însoțitori ai lui Dionysos.

Anual in Grecia antică se serba, cu mare pompă, cu cântece și veselie, botezul sau Epifania lui Dionysos. Potrivit versurilor lui Sophocles, la aceste fastuoase serbări „ei, ce-l venerau pe zeu puteau să retrăiască întâmplarea magică: înflorirea și coacerea strugurilor în aceeași zi” (Bulei I., 1990).

Este o legendă splendidă, care semnifică atât puterea zeului cât și însușirile deosebite ale acestei plante vița-de-vie care in schimbul unei îngrijiri atente, devine generoasă și oferă omului acele produse care îi îmbunătățesc traiul și îi înveselesc viața.

Dar pe seama zeului Dionysos, vechii greci au pus și alte minciuni în care se reflectă de fapt forța vinului în lupta omului cinstit cu răul și dușmănia.

Mitul zeului Dionysos a fost țesut cu migală datorită unor miraculoase însușiri ale mustului și vinului care, în acele vremuri, nu puteau fi explicate în nici un fel. Astfel, „fierberea” mustului fără foc (adică fermentarea ), starea plăcută simțită de om după gustarea vinului, euforia ce i-a urmat primei impresii și starea de beatitudine ce a survenit după un consum prelungit au fost atribuite forțelor supranaturale sau au fost puse pe seama zeilor. În acest mod s-a născut zeul Dionysos și cultul Dionysiac.

Dincolo de mit și de legendă, cultul Dionysiac a avut și un puternic efect practic, determinând extinderea viticulturii în spații geografice din ce în ce mai largi, iar meșteșugul preparării vinului a luat tot mai mult caracter de iscusință cu o reală subtilitate și chiar de artă.

Cu sistemul ei radicular puternic, explorând mari mase de sol, pe o durată de viață remarcabil de îndelungată, vița-de-vie i-a solicitat preocupări permanent omului și prin satisfacțiile oferite, vinul a devenit bun de preț, transmisibil în viitor, împingând astfel fixarea lui spre permanență (Popa A., 1996).

Pentru spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, stăpânit de milenii de geto-daci și de urmașii lor poporul român, cultul Dionysiac prezintă o importanță excepțională, constituindu-se, prin ceea ce a reprezentat vița de vie și vinul într-unul din cele mai neverosimile argumente al continuității multimilenare a poporului nostru pe aceste meleaguri.

Afirmația are și un solid suport științific, întrucât toate firele arheologice și istorice conduc la concluzia că Dionysos este de origine tracă, deși apogeul lui a fost atins la vechii greci.

Există și o altă versiune după Teodorescu C. Șt., 1970 potrivit căreia cultul Dionysiac s-a format în [NUME_REDACTAT] după care a trecut și s-a extins cu repeziciune în Tracia, la nord de Dunăre exact pe teritoriul geto-dac.

Mult mai târziu cultul Dionysiac a fost preluat de vechii greci recunoscând în unele scrieri (după autorul citat mai sus )că Dionysos a coborât în Tracia.

După greci, cultul o fost adoptat și de romani, la care zeul a căpătat numele Bachus. Reiese, deci că geto-dacii au cunoscut viticultura și arta preparării vinului înaintea romanilor ceea ce îseamnă că aceste preocupări de vârf ale economiei agrare au în România o tradiție mult mai îndelungată decât în marile țări viticole occidentale.

1.3. Dovezi ale arheologiei și istoriei privind existența unei viticulturi dezvoltate în spațiul Carpato-[NUME_REDACTAT] istoric Xenopol (citat de Martin T., 1960) precizează că agatârșii care au trăit în părțile Ardealului cu multe secole înainte de Hristos, erau viticultori iscusiți.

De o valoare excepțională este precizarea lui Herodot, potrivit căreia agatârșii, care au trăit în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic cu 6 secole î.e.n. aveau vii renumite ei lăsând mai departe obiceiul de a cultiva vița de vie pe meleagurile noastre se pierde în negura timpului.

Geto-dacii, urmașii sciților și agatârșilor, dispuneau de întinse plantații de viță de vie pentru vin pe colinele subcarpatice ale Moldovei, Munteniei și Olteniei precum și pe versantul vestic al Transilvaniei (Teodorescu I.C., citat de Martin T., 1960).

Podgorenii geto-daci practicau și un intens comerț cu vinuri cu negustorii greci, ceea ce presupune că, producția depășea cu mult consumul local. Este clar că și calitatea produselor vinicole obținute de geto-daci era la înălțime, cunoscându-se rigoarea cu care negustorii greci își alegeau marfa în relațiile lor de schimb. Strămoșii transportau burdufurile din piele încărcate cu vin în porturile dunărene unde negustorii greci le goleau în amfore de mare capacitate, instalate pe corăbii. Vinurile erau apoi dirijate pe Dunăre, atât în aval cât și în amonte, spre marile centre de consum.

După cucerirea Daciei de către romani (112 e.n.), convingându-se repede de marile avantaje atât alimentare cât și economice oferite de viticultură prin produsul său principal vinul acestora (romani) au lărgit sortimentele existente, au extins plantațiile și în alte părți, au introdus practica tăierilor la viță-de-vie și au fost preocupați de îmbunătățirea practicilor de obținere și păstrare a vinurilor.

1.4. Practica viti-vivnicolă românească la început de mileniu III

Existența unor condiții naturale favorabile cultivării viței-de-vie, moștenirea unor tradiții în parte înscrise în legendă și atașamentul necondiționat celor legați de această ramură de producție agricolă au determinat înregistrarea de-a lungul timpului a multor realizări în știința și practica viti-vinicolă românească.

Apariția filoxerei, la sfârșitul secolului XIX-lea (1884) a determinat renunțarea la vechile practici viticole și adoptarea, în jurul anului 1900, a unor noi tehnologii de cultivare a viței-de-vie.

S-a adoptat, astfel, înmulțirea prin altoire în locul butașilor simpli ceea ce a necesitat înființarea și organizarea sectorului pepinieristc viticol neexistent până atunci.

Refacerea patrimoniului viticol a început inițial cu hibrizi direct producători și a dus la extinderea lor în cultură în dauna soiurilor de viță nobilă, dar și cu vițe nobile importate. Au apărut astfel, plantații cu un număr mare de soiuri, într-un amestec aleatoriu.

Pe baza vițelor altoite importate și ulterior pe baza celor produse în pepinierele țării s-au înființat noi plantații însă, sortimentul autohton nu s-a mai regăsit decât parțial fiind înlocuit cu un mozaic de soiuri pierzându-se astfel din tipicitatea și autenticitatea vinurilor de altădată.

După aproximativ un sfert de veac, s-a ajuns la o etapă calitativă nouă, în 1926, când se reduc suprafețele cu hibrizi, restrângerea selectivă a soiurilor de viță-de-vie la circa 70 și localizarea cultivării acestora în zone favorabile, de preferință în perimetrele vechilor podgorii consacrate.

Acțiunea în ansamblul ei constituie una din marile performanțe ale viticulturi românești în evoluția sa din secolul XX. O etapă importantă o constituie raionarea viticulturii, în 1955, stabilindu-se un număr de 60 de soiuri de masă ce pot fi cultivate în podgoriile din România.

În 1960 s-a trecut la sistemul de cultură clasic, cu formă de conducere joasă, la cel modern pe tulpini înalte. Se adoptă noi sisteme de tăiere care să înlesnească executarea mecanizată a lucrărilor solului, fertilizare plantațiilor și combaterea bolilor și dăunătorilor.

Microraionarea viticulturii, finalizată în 1963, definitivează sortimentele de bază pe podgorii și centre viticole, distanțele de plantare, port-altoii cei mai adecvați, suprafețele ce urmează a fi plantate preconizându-se înființarea de plantații profitabile pe anumite direcții de producție.

În 1979 s-a întocmit lista soiurilor de viță roditoare, recomandate și autorizate la plantele în arealele viticole delimitate din România, listă reactualizată în 1984.

Patrimoniul viticol al României în secolul XX dependent de variația teritorială a țării și de situațiile prin care a trecut viticultura, a oscilat ca suprafață, în limite destul de largi, de la 82.960 ha (în 1907, în vechiul regat) la 325.000 ha, suprafața maximă atinsă în anul 1968.

În perioada de după aplicare Legii nr. 18/1991 a fondului funciar au survenit modificări în structura patrimoniului viticol, în deosebi asupra formei de proprietate și timpului de exploatație viticolă. Dacă înainte de 1989, sectorul privat în agricultură reprezenta doar 35,5%, restul de 44,4% revenind sectorul cooperatist și 20,1% sectorul de stat, în 1998 sectorul particular reprezenta circa 74,3 % din patrimoniul viticol.

Strategia de dezvoltare a viticulturii românești, în perspectiva anului 2000 prevede reabilitarea ei prin introducerea de soiuri și clone valoroase din patrimoniul mondial sau create de noi în țară. Extinderea acestor soiuri va fi precedată de zonare lor. Se prevede și o creștere substanțială a producției medii de struguri atât pentru vin și pentru masă (Oșlobeanu M. și colaboratorii, 1996, citați de [NUME_REDACTAT], 2003).

În acest context, România este plasată în prezent pe locul 8 în ierarhia țărilor din lume, poziția privilegiată oferită de condițiile eco-pedo-climatice favorabile pentru cultura viței-de-vie și pe locul 10 în ierarhia țărilor producătoare de vin.

Capitolul II

Aspecte generale privind calitatea produselor în industria alimentară. Calitatea vinului

2.1. Definiția calității

Calitatea produselor reprezintă ansamblul însușirilor unei valori de întrebuințare, ce exprimă gradul în care acestea satisfac nevoile sociale, în funcție de parametrii tehnico-economici, estetici, gradul de utilizare și eficiență economică în exploatare, respectiv în consum.

Calitatea produselor se „creează” în procesul de consum trebuie deci, să se țină cont atât de calitatea producției cât și de calitatea produselor aceste două noțiuni de calitate fiind în interdependență (Banu C., 2002).

Calitatea producției se referă la: calitatea de proiectare și concepția tehnologică, calitatea proceselor tehnologice, organizarea producției.

Calitatea produselor implică un sistem de indicatori de calitate și anume:

1-indicatori de destinație – care se referă la compoziția și structura produsului, cu menționarea domeniului de întrebuințare;

2-indicatori de fiabilitate – însușirile de mentabilitate conservabilitate a produsului alimentar în condiții concrete ale folosirii lor;

3-indicatori tehnologici – care se referă la eficiența tehnologiei de fabricație;

4-indicatori tehnici – însușiri senzoriale, proprietăți fizico-chimice ce intervin în determinarea valorii nutritive și energetice, limite de impurificare admise.

5-indicatori estetici – care dau indicații de expresivitate informațională și de integritate compozițională;

6-indicatori economici – care se referă la cheltuielile de elaborare a produselor precum și eficiența economică a utilizării lor.

În concluzie, calitatea produselor reprezintă expresia finală a calități produselor de producție și se referă la aspectul tehnic, (exprimat prin proprietăți și caracteristici tehnico-funcționale în raport cu gradul de exigență al consumatorului) aspectul estetic (legat de satisfacerea necesităților psiho-senzoriale ale consumatorului) și aspectul economic (determinat de costurile pe care le implică procurarea și folosirea produsului).

Formarea calității unui produs alimentar nu se limitează la sectorul producției directe dar și la întregul proces de creare și utilizare a acestuia.

Acest proces cuprinde următoarele faze: faza de programare, faza de proiectare, de producție, de recepție și distribuție și faza de utilizare – desfacere către consumator. Toate aceste activități reprezintă un proces continuu care evoluează sub forma spiralei calități.

Dacă se ia în considerare numai calitatea de proiectare-cercetare și calitatea de fabricație, aceste două aspecte influențează calitatea dorită de consumator. Trebuie menționat că nu toate eforturile de proiectare-cercetare și cele de fabricație se regăsesc în totalitate în așa numita calitate ideală care să dea satisfacție deplină consumatorului.

Diferențele care apar între calitatea dorită de consumator, calitatea proiectată și cea de fabricație fac ca cercurile celor 3 calități să nu se suprapună și deci să existe abateri de la concentricitate.

Satisfacerea completă a consumatorului corespunde ariei de intersecție a celor 3 cercuri și cu cât este mai mare calitatea este superioară.(fig. 2.1).

Fig. 2.1 Calitate ideală în cadrul diagramei celor trei calități (de proiectare, de fabricație și cea dorită de client) după Banu C.;2003

2.2. Tipurile de calitate

Luând în considerare momentul în care se utilizează noțiunea de calitate se disting mai multe ipostaze ale calității ce diferă din punct de vedere structural, al numărului de caracteristici de calitate și al limitei de admisibilitate pentru fiecare valoare în parte.

Se pot menționa următoarele tipuri de calitate.

Calitatea proiectată (Qpr) reprezintă transpunerea în prototip a exigențelor cerute de specificațiile tehnice și de clienți. Ea reflectă în ce măsură produsul proiectat asigură cerințele beneficiarului și posibilitatea de folosire a unor procedee optime atât din punct de vedere a tehnologiei cât și economic.

Calitatea certificată (Qcert) reprezintă valorile proprietăților produsului, avizat de un organism independent care atestă capabilitatea produsului de a fi fabricat la un anumit nivel de calitate.

Calitatea precisă (Qps) care indică nivelul limită al valorilor individuale ale proprietăților produsului ce sunt înscrise în standarde.

Calitatea contractată (Qct) exprimă valorile individuale ale proprietăților asupra cărora au convenit părțile contractate.

[NUME_REDACTAT]

Calitatea reală (Qr) exprimă nivelul determinant, la un moment dat, pe circuitul recepției, depozitării, transportului. Această calitate se compară cu Qps și Qpt.

Calitatea fabricației (Qfab) reprezintă gradul de conformitate al produsului cu documentația tehnică. Se realizează în producție și este determinantă de echipamentul de producție, procesul tehnologic, activitatea de control.

Calitatea comercială (Qcom) exprimă punctul de vedere al consumatorului influențând decizia acestuia de a cumpăra produsul alimentar. În acest sens, consumatorul are în vedere costul produsului, modul de prezentare și ambalare, însușirile senzoriale.

Pe parcursul circuitului, de la producător la consumator, calitatea produsului alimentar se poate afla în două ipostaze: calități statice (Qs) care reprezintă nivelul real al calității într-un anumit moment al circulației produsului și a calități dinamice (Qd) care reprezintă evoluția calități în timp, evoluție determinată de interacțiunea produs/mediu ambient (fig. 2.2).

Fig. 2.2. Corelația dintre calitatea statică (Qs) și calitatea dinamică (Qd), precum și proprietățile reale ale unui produs la un moment dat (după banu C., 2002)

Calitatea „ideală” sau globală trebuie să asigure consumatorului satisfacerea celor patru S-uri (nevoi) explicite: satisfacere prin cele cinci simțuri (gust, tactil, văz, auz); serviciu (preparare, conservare) precum și a nevoilor implicite: siguranță alimentară sau inocuitate; sănătate (valoare nutritivă și energetică) (fig.2.3).

Fig. 2.4. Calitatea produsului și cerințele ce trebuie să le satisfacă (cale 4 S-uri) (după Banu C., 2002)

În prezent se folosește termenul de „calitate totală” care reprezintă o noțiune mai largă.

În conformitate cu Kelada „calitatea totală – reprezintă satisfacerea nevoilor clienților în ceea ce privește calitatea produsului (Q), livrarea cantității cerute (V), la momentul (T) și locul (L) dorit, la un cost (C) cât mai mic pentru client, în condițiile unor relații agreabile și eficiente cu acesta și ale unui sistem administrativ (A) fără erori, începând cu elaborarea comenzi și până la plata facturii”.

În aprecierea calități produselor alimentare trebuie să luăm în considerare și calitățile parțiale care contribuie la calitatea globală a produsului respectiv.

Acestea sunt:

-calitatea nutritivă a produselor alimentare;

-calitatea igienică (inocuitatea) produselor alimentare;

-calitatea senzorială a produselor alimentare;

-calitatea estetică a produselor alimentare.

Calitatea nutritivă a diferitelor produse alimentare este determinată în principal de:

-conținutul în glucide și calitatea acestora;

-conținutul în lipide și calitatea acestora;

-conținutul în vitamine hidrosolubile și liposolubile;

-conținutul în substanțe minerale.

La calitatea nutritivă mai pot participa și alte substanțe cum ar fi: substanțele fenolice simple și uni pigmenți.

Calitatea igienică (inocuitatea) produselor alimentare este una din laturile cele mai importante ale calități globale. Inocuitatea este influențată negativ de: substanțele cu caracter antinutritiv care se găsesc în mod natural în alimente, substanțe cu caracter toxic care se găsesc în mod natural în alimente, aditivi folosiți în producția de alimente fără respectarea legislației în vigoare, microorganisme patogene care produc infecții și toxiinfecții alimentare, contaminarea și poluarea chimică a alimentelor care rezultat al folosiri ocazionale sau permanente a unor substanțe în agricultură (pesticide) în zootehnie (antibiotice) etc;, contaminarea alimentelor cu metode grele datorită apei, sării, materialelor auxiliare, utilajelor, contaminarea elementelor cu radionucleizi ce poate afecta toate grupele de alimente.

Factorii de agresiune ai alimentelor ce produc nocivizarea cu diferite grade de gravitate sunt reprezentați în fig. 2.4.

Fig. 2.4. Factorii de agresiune ai alimentelor cu diferite grade de nocivitate (după Dima și Pamfilie, 2001)

Calitatea senzorială a produselor alimentare

Aprecierea senzorială – organoleptică – a produselor alimentare se realizează cu ajutorul celor cinci analizatori cu care omul este dotat de la natură: gust, miros, văz, auz, tactil.

Calitatea estetică a produselor alimentare se referă la două aspecte diferite:

-la estetica produsului ca atare;

-la estetica ambalajului.

2.3. Calitatea vinului și componentele sale.

Calitatea vinului se apreciază sub aspect compozițional și senzorial. Compoziția chimică a vinului se deosebește de cea a materiei prime- strugurii, deosebirile datorându-se produselor care au loc în timpul formării vinului și formării acestuia.

Vinul se constituie ca un sistem polifazic de substanțe, dintre care unele provin din struguri iar cele mai multe se formează în timpul fermentației alcoolice și malolactice, precum și în timpul procesului îndelungat de maturare și învechire a vinurilor (Țârdea C.,2000),din compoziția chimică a vinului fac parte 500 de substanțe, aflate în diferite stări chimice: sub formă de molecule (alcoolii, zaharuri, polifenoli, substanțe minerale), formă de coloizi (proteine, pectine, gume, ).

Ținând seama de concentrația lor în vin și influența pe care o au asupra calității, compușii chimici se grupează în două mari categorii:

-compușii chimici cu rol esențial în alcătuirea vinului din care fac parte alcoolii, acizii, compușii fenolici, aromele, substanțele azotate, substanțele minerale.

-compușii chimici au rol secundar cum sunt aldehidele, esterii, acetalii, fenolii volatili, vitaminele, enzimele etc.

Există o multitudine de argumente care demonstrează că optica care există în legătură cu calitatea vinului este incompletă. Ca urmare, în noțiunea de calitate, în afară de însușirile organoleptice ale vinului care fără îndoială rămân de primă importanță, trebuie înglobate și o serie de alte componente ale calității. În tabelul 1. sunt prezentate componentele calității vinului.

Așadar, între componentele calității, la loc de frunte rămân tot însușirile organoleptice. În bilanțul calității vinurilor intră și defectele care coboară în măsură mai mare sau mai mică nivelul calității vinului.

Același loc îl ocupă și compoziția vinului care de fapt asigură însușirile lui, iar încadrarea în parametrii de compoziție ai tipului respectiv de vin trebuie să fie controlată și certificată de un laborator acreditat.

Criterii pentru imaginea completă a calității vinului (după Stoian V. 2001) tab1

Aceste însușiri ale vinului trebuie să fie stabile; vinul nu trebuie să-și piardă limpiditatea, nu trebuie să se oxideze schimbându-și culoarea și gustul, aroma și savoarea. Trebuie totodată ca vinul să nu sufere ulterior îmbolnăviri bacteriene (oțețire) sau să refermenteze.

O primă însușire de calitate a vinului este naturalețea sa înțelegând prin aceasta aplicarea tratamentelor admise de lege care să nu o afecteze, așa cum spunea marele oenolog francez: J.R.-G Ribereau-Gayon: „Lăsat neângrijit, produsul strugurilor este sortit să ajungă oțet și încă un oțet de proastă calitate. Rolul oenologului este acela da a conduce evoluția vinului, astfel încât calitatea strugurilor să fie pusă în valoare cât mai deplin”.

Vinurile lipsite de naturalețe sunt cele la care s-au folosit fortifianți: adaos de zahăr (peste restricțiile prevăzute de lege), adaos de spirt sau de distilat de vin, adaos de glucoză și altele. Tot nenaturale sunt vinurile la care s-au adăugat coloranți, arome de orice fel (cu atât mai grav, arome sintetice).

Între marile fraude din vinificația lumii legate de naturalețea vinului trebui reamintit celebrul „scandal al vinului austriac”. Frauda consta în aceea că adăuga dietilenglicol în vin pentru a-i ridica conținutul în extract, și mulți producători austrieci și germani au fost condamnați sau falimentați.

Starea de igienă este și ea o componentă a calității vinului. Prin neigienic înțelegem vinul care conține el substanțe care pot dăuna sănătății omului (reziduuri de pesticide, antiseptici interziși, exces de anhidridă sulfuroasă, conținut peste limite de Fe, Pb, etc.).

Pentru a obține încrederea consumatorului, autenticitatea ca parte componentă a calității, trebuie să fie certă și certificată. Cu alte cuvinte, vinul ce denumire de origine de Drăgășani trebuie să provină numai de la Drăgășani, vinul de [NUME_REDACTAT] trebui să provină din strugurii soiului Tămâioasă românească iar vinul din recolta 2007 trebuie să provină din strugurii recoltați în anul 2007.

Pentru a avea succes la vânzare, vinul trebuie să fie prezentat într-o formă agreabilă, atractivă, elegantă. Există pe piața mondială a vinului o lege nescrisă: prețiozitatea prezentării este corelată cu calitatea vinului și respectiv prețul lui. Eleganța ține în primul rând de etichetă (și contraetichetă, eventual fluturaș) care trebuie să fie sobră de un rafinament.

De asemenea în prezentarea unui vin un rol important îl deține ambalajul. Cu toate încercările făcute în diferite țări, alte ambalaje decât buteliile de sticlă nu au putut câștiga teren până acum decât în domeniul vinurilor de consum curent și nici pe aceasta în întregime. În materie de dopuri, tot pe plan mondial, dopurile de plută rămân pe primul loc la vinurile de calitate.

În consecință, pentru a avea succes producătorul de vinuri trebuie să accepte că noțiunea de calitate este complexă și că ea cuprinde multe elemente în afară de gustul și aroma vinului.

Capitolul III

Clasificarea vinurilor și deprecieri ale lor

3.1. Clasificarea vinurilor

Gama produselor viticole este foarte largă. Din această cauză o clasificare unitară și atotcuprinzătoare este dificilă. Criteriile de clasificare sunt foarte diverse. În această situație este necesar ca la clasificarea vinurilor să se respecte reglementările în vigoare, respectiv Legea viei și vinului nr. 244/2002 și Regulamentul de aplicare a acestei legi (H.G.R. nr. 1134/2002).

Articolul 18 din Regulamentul de aplicare al [NUME_REDACTAT] și vinului este:

Art. 18. – În funcție de caracteristicile lor calitative și de compoziție, precum și de tehnologia de producere, vinurilor sunt clasificate în: vinuri de calitate și vinuri speciale, astfel:

a) vinurile de masă se obțin din soiuri de mare producție, cultivate în arealele viticole specializate în acest scop. De asemenea, ele pot fi obținute și din soiuri de masă cu funcții mixte, precum și din soiuri pentru vinuri de calitate, ai căror struguri nu îndeplinesc toate condițiile prevăzute pentru această categorie. Din categoria vinurilor de masă fac parte și cele din viile răzlețe. Vinurile de masă trebuie să aibă tăria alcoolică dobândită de minimum 8,5% în volume. Sub această tărie alcoolică produsele nu pot fi puse în vânzare pentru consum sub denumirea de vin.

Definirea noțiunilor de tărie alcoolică este prevăzută în anexa nr. 2;

b) vinurile de calitate se obțin din soiurile cu însușiri tehnologice superioare, cultivate în arealele viticole consacrate acestei destinații, după o tehnologie proprie. Tăria alcoolică dobândită, fără adaos, a vinurilor de calitate trebuie de cel puțin 10,5% în volume.

Vinurile de calitate sunt clasificate în:

vinuri de calitate cu indicație geografică recunoscută;

vinuri de calitate cu denumire de origine controlată.

Vinurile de calitate, care se disting prin originalitatea însușirilor lor imprimate de locul de producere, de soiul sau sortimentul de soiuri, de modul de cultură și de tehnologie de vinificație folosită, pot fi încadrate în categoria vinurilor de calitate superioară cu denumire de origine controlată.

Tăria alcoolică dobândită a acestor trebuie să fie minimum 11% în volume.

Punerea în consum a vinurilor de calitate superioară cu denumire de origine controlată se face sub numele arealului de producere delimitat, în mod obișnuit al centrului viticol, eventual al plaiului viticol, precum și al soiului sau al sortimentului de soiuri.

Vinurile de calitate fără denumire de origine controlată sunt comercializate prin indicare provenienței, cu sau fără mențiunea soiului sau a sortimentului de soiuri.

c) vinuri speciale sunt obținute din musturi sau vinuri, prin aplicarea unor tratamente autorizate și caracteristici determinate de însușirile tehnologice ale materiei prime și de tehnologia folosită pentru producerea lor.

Din categoria vinurilor speciale fac parte: vinurile spumante, vinurile spumoase, vinurile aromatizate, vinurile licoroase și alte asemenea vinuri autorizate în condițiile legii.

Pentru producerea unor vinuri speciale se admite folosirea de substanțe aromatizate naturale extrase din plante autorizate în condițiile legii.

Pe baza acestui articol, o clasificare cuprinzătoare a vinurilor produse în România este:

3.1.1. VINURILE

Art. 21. – Vinurile de masă clasificate în funcție de culoare sunt: albe, roze sau roșii, în diferite nuanțe.

Vinurile de masă

Art. 22. – Vinurile de masă, definite la art. 18 lit a) din lege, au o tărie alcoolică dobândită de minimum 8,5% în volume.

Art. 23. – Din categoria vinurilor de masă face parte și vinul pelin, a cărui definiție este prevăzută în anexa nr.2 pct.20 din lege.

Art. 24. –Vinurile de hibrizi direct producători și hibrizi interspecifici interziși la plantare, ca și cele de hibrizi interspecifici cu rezistență relativă la boli, autorizați temporar la plantare, nu se încadrează în categoria vinurilor de masă. Ele formează o categorie separată, care nu se valorifică prin comercializare.

Vinurile de calitate

Art. 25. – (1) Vinurile de calitate definite le art. 18 lit b) din lege, în funcție de nivelul lor calitativ determinat de arealul de producere, de soiul sau sortimentul de soiuri și de tehnologia aplicată, sunt:

vinuri de calitate cu indicație geografică recunoscută denumite și vinuri de calitate superioară – VS;

b) vinuri de calitate cu denumirea de origine controlată.

(2) Vinuri de calitate cu indicație geografică recunoscută trebuie să aibă o tărie alcoolică dobândită de minimum 10,5% în volume.

Comercializarea lor se face cu menționarea indicației de proveniență geografică, conform ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor. Aceste vinuri se exportă și sub denumirile generice de „Landwein”, „Vin de Pays” sau alte asemenea.

(3) Vinuri de calitate cu denumire de origine controlată DOC trebuie să aibă o tărie alcoolică de minimum 11% în volume și să provină din struguri cu un conținut în zaharuri de minimum 187g/l. În funcție de stadiul de maturare al strugurilor la cules, de caracteristicile lor calitative și de compoziție, ele se îndreaptă în următoarele categorii:

cules la maturitatea deplină, DOC-CMD: vinuri provenite din struguri cu conținut în zaharuri de minimum 187g/l;

cules târziu, DOC-Ct: vinuri provenite din struguri cu conținut în zaharuri de minimum 220g/l, pentru producerea de vinuri roșii seci din această categorie, strugurii la recoltare trebuie să aibă un conținut în zaharuri de minimum 013g/l.

cules la înnobilarea boabelor, DOC-CIB: vinuri obținute din struguri cu conținut în zaharuri de minimum 240g/l, cu atac de „mucegai nobil” sau culeși la stafidirea boabelor.

(4) Principalele condiții de producere a vinurilor de calitate cu denumire de origine controlată și principalele caracteristici de compoziție și de calitate pentru fiecare tip de vin care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

Art. 26. – În funcție de conținutul lor în zaharuri, vinurile de masă și de calitate sunt:

seci, cu un conținut în zaharuri de până la 4g/l inclusiv;

b) demiseci, cu un conținut în zaharuri cuprins între 4,01g/l și 12g/l inclusiv;

c) demidulci , cu un conținut în zaharuri cuprins între 12,01g/l și 50g/l inclusiv;

dulci, cu un conținut în zaharuri de peste 50g/l.

Vinurile speciale

Din categoria vinurilor speciale fac parte:

1 Vinurile spumante

Art. 27. – (1) În funcție de procesul tehnologic de obținere, vinurile spumante se clasifică în:

vinuri spumante obținute prin fermentare în butelii;

b) vinuri spumante obținute prin fermentare în butelii și transvazare în rezervoare – procesul prin transvazare;

vinuri spumante obținute prin fermentare în rezervoare.

(2) Definiția vinului spumant este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 13 din lege.

Art.28. – În funcție de conținutul în zaharuri, vinurile spumante se clasifică în :

extrabrut, între 0-6 g/l:

brut, între 6-15g/l;

extrasec, între 12-20g/l;

sec, între 17-35g/l;

demisec, între 33-50g/l;

dulce, peste50g/l.

Art. 29. – Din grupa vinurilor spumante face parte și vinul Muscat spumant, a cărui definiție este prevăzută în anexa nr, 2 pct 15 din lege.

Art. 30. – Unele vinuri spumante și petiante, produse în condiții speciale și caracterizate prin însușiri de înaltă calitate, pot purta denumire de origine controlată.

Art. 31. –(1) Vinurile spumante și petiante cu denumire de origine controlată sunt obținute din soiuri recomandate sau autorizate pentru această direcție de producție, cultivate în areale viticole delimitate în care se produce vinul, materie primă. La vinurile spumante cu denumire de origine controlată atât producerea vinului materie primă, cât și cea de a doua fermentare trebuie făcută în arealul delimitat pentru denumirea de origine revendicată.

(2) În cazuri speciale, [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor autorizează, prin [NUME_REDACTAT] al Denumirilor de origine pentru Vinuri și [NUME_REDACTAT] Viticole, denumite în continuare ONDOV, ca cea de a doua fermentare să se facă și în afara arealului delimitat de proveniență a strugurilor, cu condiția ca vinul spumant obținut să fie valorificat cu denumirea locului de producere a vinurilor materie primă și cu indicarea unităților în care s-a făcut cea de a doua fermentare.

2 Vinurile spumoase

Art. 32. – (1) După conținutul în zaharuri, vinurile spumoase se grupează în:

seci, până la 12g/l;

demiseci, între 12,01-30g/l;

demidulci, peste 30g/l.

(2) Definiția vinului spumos este prevăzută în anexa nr. 2 pct.14 din lege.

3 Vinuri perlate și petiante

Art. 33. – Din categoria altor vinuri cu conținut în dioxid de carbon, autorizate pentru producere, fac parte vinurile petiante și vinurile perlate, ale căror definiții sunt prevăzute în anexa nr. 2 pct 16 și 17 din lege.

4 Vinurile aromatizate

Art. 34. – Definiția vinurilor aromatizate este prevăzută în anexa nr. 2 pct 19 din lege. Din grupa vinurilor aromatizate fac parte:

vermutul;

alte vinuri aromatizate.

Art. 35. – După conținutul în zaharuri, vermuturile se clasifică astfel:

extraseci, până la 12g/l;

seci, între 12,01-40g/l;

demiseci, între 40,01-80g/l;

dulci, peste 80g/l.

5 Vinurile licoroase și de tip oxidativ

Art. 36. – (1) Din grupa vinurilor speciale fac parte și vinurile licoroase, a căror definiție este prevăzută în anexa nr. 2 pct. 21 din lege.

Unele vinuri licoroase de înaltă calitate pot beneficia de denumiri de origine.

(2) Din grupe vinurilor speciale fac parte și vinurile de tip oxidativ, care sunt obținute prin aplicarea unei tehnologii speciale și sunt supuse unui proces de oxidare lentă, realizată sub influența unor factori biologici sau fizici.

(3) Materiile prime utilizate pentru producere vinurilor speciale, vin, must, must concentrat, mistel, alcool de origine viticolă, trebuie să îndeplinească condițiile de calitate și de obținere precizate în reglementările în vigoare.

3.1.2. ALTE PRODUSE PE BAZĂ DE MUST ȘI VIN

A. Produse pe bază de must

Art. 37. – (1) Din categoria altor produse pe bază de must fac parte:

mustul tăiat;

mustul de struguri concentrat;

mustul de struguri concentrat rectificat;

sucul de struguri;

sucul de struguri concentrat;

mustul de struguri parțial fermentat;

mistelul;

tulburelul.

(2) Definițiile produselor menționate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la lege.

B. Produse pe bază de vin

Art. 38. – (1) Din categoria produselor pe bază de vin fac parte:

vinul alcoolizat;

distilatul de vin;

romaniacul;

rachiul de vin;

oțetul de vin.

(2) Definițiile produselor menționate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la lege.

Art. 39. – Uneori romaniacuri produse în condiții speciale, caracterizate prin însușiri de înaltă calitate, pot purta denumiri de origine controlată.

Art. 40. – (1) Romaniacurile cu denumire de origine controlată sunt produse din soiuri recomandate și autorizate pentru această direcție de producție, cultivate în areale viticole delimitate.

(2) Pentru producerea romaniacurilor cu denumire de origine controlată trebuie îndeplinite următoarele condiții:

distilarea vinurilor se face cu instalații tip „Charente” sau cu alte instalații de distilare discontinuă, cu dublă distilare și cu eliminarea fracțiunilor de la începutul și sfârșitul redistilării.

învechirea distilatelor se face în vase de lemn de stejar, cu capacitate de maximum 600 litri, pe o perioadă de cel puțin 3 ani;

obținerea vinurilor materie primă, distilarea lor, învechirea distilatelor și îmbutelierea romaniacurilor se realizează în arealul delimitat de origine determinată.

(3) În cazuri speciale, [NUME_REDACTAT], Alimentației și pădurilor autorizate prin ONDOV ca învechirea distilatelor și îmbutelierea romaniacurilor să se facă în afara arealului delimitat pentru denumirea de origine revendicată, cu condiția ca romaniacul să fie valorificat sub denumirea locului de producere a strugurilor materie primă și de distilare, precum și cu indicarea unității în care s-au făcut învechirea distilatelor și îmbutelierea romaniacurilor.

3.2. Produsele pe bază de subproduse vinicole

Art. 41. – (1) Din categoria produselor obținute din subproduse vinicole fac parte:

alcoolul etilic de origine viticolă;

rachiul de drojdie;

spuma de drojdie;

rachiul de tescovină;

pichetul;

(2) Pichetul este destinat exclusiv industrializării, fiind interzisă comercializarea sa pentru consumul uman direct.

(3) Definițiile produselor menționate sunt prevăzute în anexa nr. 2 la lege.

Art. 42. – Prin prelucrarea drojdiei de vin și a tescovinei de struguri se obțin și alte produse ca: acid tartric, coloranți naturali, ulei de semințe, tanin, furaje, composturi și altele asemenea.

Caracteristici organoleptice și de compoziție chimică a vinurilor, produselor pe bază de must, vin și subproduse vinicole

Art. 43. – (1) Vinurile proprii consumului uman direct, altele decât cele speciale, trebuie să prezinte în momentul comercializării caracteristici organoleptici și de compoziție chimică, atestate prin buletin de analiză eliberate de laboratoare autorizate:

însușiri organoleptice caracteristice categoriei de calitate și tipul de vin, soiuri sau sortimentul de soiuri, podgoriei, centrului viticol sau arealului delimitat, pentru cele cu denumire de origine controlată, vinurile trebuie să fie fără defecte de miros și de gust.

tăria alcoolică la 200C –minimum 8,5% alcoolul dobândit în volume și respectiv, conținutul în alcool corespunzător categoriei de calitate și tipul de vin;

aciditate totală – minimum 4,5g/l, exprimată în acid tartric, sau 60 miliechivalenți pe litru;

aciditatea volatilă mai mică de:

18 miliechivalenți pe litru sau 0,8g/l, exprimată în acid acetic, pentru vinurile albe sau roze;

20 miliechivalenți pe litru sau 1,2g/l, exprimată în acid acetic, pentru vinurile roșii.

Aceste limite sunt depășite numai pentru unele vinuri vechi, de cel puțin 2 ani, sau pentru vinuri produse după tehnologii speciale ori în cazul vinurilor care au o tărie alcoolică totală sau mai mare de 13% în volume, cu condiția să nu aibă influență negativă asupra caracteristicilor organoleptice ale vinurilor;

extractul sec nereducător, minimum:

15g/l pentru vinurile de masă albe și roze;

16g/l pentru vinurile de masă roșii;

18g/l pentru vinurile de calitate superioară – VS, albe și roze;

19g/l pentru vinurile de calitate superioară – VS, roșii;

21g/l pentru vinurile de calitate DOC, albe și roze;

23g/l pentru vinuri de calitate DOC, roșii.

În anii viticoli nefavorabili se poate admite punerea în consum a unor vinuri de masă și de calitate superioară – VS cu un extract ne reducător mai mic cu 1g/l față de limitele menționate;

dioxidul de sulf total, în următoarele limite maxime determinate în momentul punerii în consum:

160g/l pentru vinuri roșii seci;

210mg/l pentru vinuri albe și roze seci și pentru vinuri roșii demiseci;

260mg/l pentru vinuri albe și roze demiseci;

300mg/l pentru vinuri demidulci și dulci;

350mg/l pentru vinuri provenite din struguri culeși la supramaturare, bogate în zaharuri și enzime oxidazice de la: Cotnari, Murfatlar, Târnave, Pietroasa, [NUME_REDACTAT].

aluminiul, maximum 8 mg/l;

arsenul, minimum 0,2mg/l;

borul, exprimat în acid boric, maximum 80mg/l;

bromul, maximum 1mg/l;

cadmiul, maximum 0,01mg/l;

cuprul, maximum 1mg/l;

florul, maximum 1mg/l;

plumbul, maximum 0,2mg/l;

astaniul, maximum 0,2mg/l;

zincul, maximum 5mg/l;

metanolul, maximum -150mg/l pentru vinurile albe și roze;

-300mg/l pentru vinurile roșii;

sulfații, exprimați în sulfat de potasiu, maximum 1g/l, cu următoarele excepții:

-maximum 2g/l pentru vinurile cu învechire de cel puțin 2 ani în vase, pentru vinurile îndulcite și pentru vinurile obținute prin adaosul în must sau în vin, de alcool sau distilat de vin;

-maximum 2g/l pentru vinurile obținute prin adaos de must concentrat și pentru vinurile naturale dulci;

-maximum 2,5g/l pentru vinurile obținute prin evoluție sub peliculă;

acidul citric, maximum 1g/l;

sodiul, maximum 60mg/l, limită care poate fi depășită pentru vinurile obținute din plantații amplasate pe soluri sărăturoase;

diglucozidul malvidinei, maximum 15mg/l pentru vinurile roșii obținute din struguri proveniți din soiuri nobile.

(2) Caracteristicile de compoziție chimică ale vinurilor, produselor pe bază de must, vin și subproduse vinicole sunt determinate prin metode standard românești de analiză a vinurilor, armonizate cu metodele comunitare, a căror listă se aprobă prin Ordin al [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor.

Art. 44. – (1) Sunt improprii consumului uman direct:

vinurile oțețite, manitate, băloșite și cele cu miros de hidrogen sulfurat, de mucegai sau cu alte mirosuri și/sau alte gusturi străine, detectate de degustători autorizați recunoscuți de [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor;

lichidul rezultat din spălarea tescovinei – pichet;

vinurile produse prin folosirea unor practici și tratamente ne autorizate, cele falsificate, precum și cele ale căror componente nu se încadrează în limitele prevăzute la art. 43 din prezentele norme metodologice;

vinurile cu adaos de bonificatori sau aromatizanți, alții decât cei admiși de lege.

(2) Vinurile improprii consumului uman direct pot fi destinate, după caz, distilării sau producerii oțetului.

Art. 45. – Mustul de struguri concentrat rectificat, definit în anexa nr. 2 pct. 5 din lege, trebuie să prezinte următoarele caracteristici.

un pH de maximum 5, determinat la 250 Brix;

densitate optică, la 425nm, de maximum 0,100 la o grosime a stratului de lichid de 1cm, la 250 Brix;

un conținut de maximum 7g/l zaharoză, determinat la 250 Brix;

aciditate titrabilă Ciocalteanu de maximum 6, determinat la 250 Brix;

un conținut în dioxid de sulf de maximum 25mg pa kilogram de zaharuri totale;

un conținut în cationi totali de maximum 8 miliechivalenți pe kilogramul de zaharuri totale;

conductivitate care să nu depășească 120micro-Siemens pe centimetru, la 250 Brix și la 200C;

un conținut în hidroximetilfurfural de maximum 25mg pe kilogram de zaharuri totale;

prezența mezoinozitolului.

Art. 46. – (1) Romaniacul, definit în anexa nr. 2 pct. 25 din lege, poate fi pus în consum dacă îndeplinește următoarele condiții atestate prin buletine de analiză, eliberate de laboratoare autorizate:

nu prezintă gusturi particulare neplăcute, detectate de degustători autorizați recunoscuți de [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor;

este obținut din distilate provenite din vinuri ne tratate cu schimbări de ioni, raze ultraviolete sau ionizate.

(2) Conținutul romaniacului în metale nu poate depăși următoarele limite:

arsenul – 0,05mg/l;

cuprul – 5,0mg/l;

plumbul – 0,3mg/l;

zincul – 5,0mg/l.

(3) Limitele conținutului romaniacului în alte componente, raportate la 100ml alcool anhidru, sunt următoarele:

alcoolul metilic, maximum 200mg;

aciditate totală, exprimată în acetat de etil, între 75mg și 500mg;

alcooli superiori, exprimați în alcool izoamilic, maxim 400mg;

aldehide, exprimate în aldehidă acetică, între 5mg și 60mg;

furfurat, maximum 2mg;

acid cianhidric, ne detectabil.

Art. 47. – (1) Pentru rachiurile de vin și cele obținute din drojdie de vin și tescovină de struguri se stabilesc următoarele limite ale conținutului în compuși raportați la 100ml alcool anhidru, atestate prin buletine de analiză eliberate de laboratoare autorizate.

alcoolul metilic, maximum 1000mg;

esteri, exprimați în acetat de etil, între 10mg și 600mg;

alcooli superiori, exprimați în alcool izoamilic, între 100 și 750mg;

aciditate totală, exprimat în acid acetic, între 100mg și 750mg;

aldehide, exprimate în aldehidă acetică, între 5mg și 80mg;

furfurat, maximum 2mg;

acid cianhidric, ne detectabile.

(2) Limitele de conținut pentru metale sunt cele stabilite pentru romaniac la art.46 alin. 2 din prezentele norme metodologice.

3.3. Produsele obținute prin valorificarea strugurilor, musturilor, vinurilor și subproduse viti-vinicole.

Struguri proaspeți

Mustul de struguri

Mustul tăiat

Mustul de struguri concentrat

Mustul de struguri concentrat rectificat

[NUME_REDACTAT] de struguri parțial fermentat

[NUME_REDACTAT]

Vinul brut

Vinul spumant

Vinul spumos

[NUME_REDACTAT] spumant

Vinul petian

Vinul perlat

Băutura spumantă slab alcoolică din struguri

Vinul special aromatizat

Vinul pelin

Vinul licoros

Vinul alcoolizat

Alcoolul etilic de origine viticolă

Distilatul de vin

[NUME_REDACTAT] de vin

Tescovina de struguri

Distilatul de tescovină

Rachiul de tescovină

Drojdia de vin

Distilatul de drojdie

Rachiul de drojdie

Spuma de drojdie

Oțetul de vin

[NUME_REDACTAT] de struguri

Sucul de struguri concentrat necarmelizat

Tăria alcoolică dobândită

Tăria alcoolică potențială

Tăria alcoolică totală

Tăria alcoolică naturală

Gradul de duritate german

Anexa 2

Definițiile produselor din struguri, musturi, vinuri, subproduse viti-vinicole și termenii utilizați pentru desemnarea lor

Strugurii proaspeți sunt fructele viței-de-vie, folosite ca atare ori ca materie primă în vinificație, recoltate la maturitatea tehnologică, sau de consum ori într-un anumit stadiu de supramaturare, care după zdrobire sau presare cu mijloace obișnuite pot intra spontan în fermentație alcoolică.

Mustul de struguri este produsul lichid obținut prin scurgere liberă sau prin procedee fizice, din struguri proaspeți. Se admite ca mustul să aibă un conținut în alcool de cel mult 1% în volume.

Mustul tăiat este mustul oprit să intre în fermentație alcoolică, prin aplicarea unui procedeu autorizat; conținutul său în alcool nu depășește 1% în volume.

Mustul de struguri concentrat este produsul necarmelizat, obținut prin deshidratarea parțială a mustului proaspăt sau tăiat, efectuată printr-o metodă autorizată, alta decât cea de încălzire pe foc direct. Ele se obțin din struguri de vin cu o concentrație în zahăr de cel puțin 145g/l, are un conținut în zaharuri indicat printr-un indice refractometric determinat le 200C de minimum 50,9% și poate avea un conținut în alcool dobândit de maximum 1% în volume.

Mustul de struguri concentrat rectificat este produsul obținut prin deshidratare parțială a mustului proaspăt sau a mustului tăiat, efectuată printr-o metodă autorizată, alta decât cea de încălzire pe foc direct, care a fost supus unor tratamente autorizate de dezaciditate și de eliminare a altor compuși decât zahărul. El se obține din struguri de vin cu o concentrație în zahăr de cel puțin 145g/l, are un conținut în zaharuri indicat printr-un indice refractometric determinat la 200C de minimum 61,7% și poate avea un conținut în alcool dobândit de maximum 1% în volume.

Mistelul este produsul obținut prin alcoolizarea mustului de struguri ne intrat în fermentație. El poate avea o tărie alcoolică dobândită cuprinsă între 12% și 15% în volume, iar mustul folosit pentru obținerea sa trebuie să aibă un conținut în zahăr de cel puțin 145g/l. Alcoolizarea se face cu alcool etilic alimentar sau cu alcool de origine viticolă, cu tăria alcoolică de cel puțin 95% în volume, sau cu distilat de vin cu tărie alcoolică cuprinsă între 52% și 86% în volume. Mistelul este utilizat, în principal, ca materie primă pentru prepararea de vinuri speciale

Mustul de struguri parțial fermentat este produsul venit prin fermentarea mustului de struguri, având o tărie alcoolică dobândită mai mare de 1% în volume, dar mai mică de trei cincimi din tăria sa alcoolică totală. Totodată, în cazul producerii unor vinuri de calitate cu denumire de origine, musturile a căror tărie alcoolică dobândită este mai mică de trei cincimi din aciditatea lor alcoolică totală, dar nu mai puțin de 5,5 % în volume, nu sunt considerate musturi parțial fermentate.

Tulburelul este vinul în curs de desfășurare a fermentației alcoolice, ne separate de drojdie, cu o tărie alcoolică totală de minimum 8% în volume. El poate fi pus în consum până la sfârșitul anului de recoltă.

Vinul este băutura obținută exclusiv prin fermentarea alcoolică, completă sau parțială, a strugurilor proaspeți, zdrobiți sau nezdrobiți ori a mustului de struguri. Tăria alcoolică dobândită a vinului nu poate fi mai mică de 8,5% în volume.

Vinul brut este vinul cu fermentație alcoolică încheiată înaintea separării de drojdie.

Vinul spumant este produsul cu conținut în bioxid de carbon de origine exclusiv endogenă, obținut prin fermentarea secundară a vinului apt pentru consum sau prin fermentarea naturală a mustului de struguri proaspeți care dezvoltă în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune de minimum 3 bari la temperatura de 200C.

Vinul spumos este produsul cu conținut în bioxid de carbon de origine totală sau parțială exogenă, obținut din vinuri apte pentru consum, care dezvoltă în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune de minimum 3 bari la temperatura de 200C

[NUME_REDACTAT] spumant este băutura efervescentă provenită din must de struguri cu aromă de tip Muscat, al cărui conținut în zahăr este de minimum 180g/l. El are un conținut în bioxid de carbon de origine endogenă, rezultat în urma fermentării mustului în rezervoare, dezvoltând în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune de minimum 3 bari la temperatura de 200C. [NUME_REDACTAT] spumant are o tărie alcoolică dobândită de minimum 6% in volume.

Vinul petiant este produsul cu conținut în dioxid de carbon de origine endogenă, care dezvoltă în sticle în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune cuprinsă între 1 și 2,5 bari de la temperatura de 200C, cu tărie alcoolică dobândită de minimum 7% în volume și tărie alcoolică totală de minim 9% în volume.

Vinul perlat este produsul cu un conținut în dioxid de carbon de origine totală sau parțială endogenă, care dezvoltă în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune cuprinsă între 1 și 2,5 bari la temperatura de 200C, cu tărie alcoolică dobândită de minimum 7% în volume și tărie alcoolică totală de 9% în volume.

Băutură spumantă slab alcoolică din struguri este produsul cu tărie alcoolică dobândită de maximum 3% în carbon de origine endogenă, rezultat în urma fermentării mustului în rezervoare, care dezvoltă în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune de minimum 2,5 bari la temperatura de 200C.

Vinul special aromatizat este produsul obținut din vin cu adaos de must de struguri, must de struguri parțial fermentat și/sau mistel, must concentrat, zaharoză, substanțe aromatizate extrase din plante admise de legislația în vigoare, distilat de vin, alcool alimentar, alte vinuri speciale.

Proporția vinului utilizat trebuie să fie de cel puțin 75% din produsul finit. Tăria alcoolică dobândită este de 14,5% – 22% în volume, iar tăria alcoolică totală este de cel puțin 17,5% în volume.

Vinul pelin este produsul obținut din mustul fermentat în prezența pelinului sau a unor plante în rândul cărora predomină pelinul, eventual și a unor fructe, precum și din vin în care s-a adăugat extract alcoolic din aceleași plante și fructe, cu sau fără folosirea îndulcitorilor autorizați: mustul tăiat, mustul concentrat sau zaharoză.

Vinul licoros este produsul ce poate fi obținut din must sau vin, precum și din amestecul cu adaos de must concentrat rectificat, distilat de vin cu tărie alcoolică cuprinsă între 52% și 86% în volume, alcool de origine viticolă sau alcool alimentar rectificat, cu tăria alcoolică de minimum 96% în volume, mistel, folosite separat sau în amestec.

Strugurii folosiți ca materie primă pentru producerea vinurilor licoroase trebuie să aibă, la cules, un conținut în zahăr de minimum 204g/l.

Tăria alcoolică dobândită a vinurilor licoroase este cuprinsă între 15% și 22% în volume, iar conținutul lor în zaharuri este de minimum 80g/l. O parte a tăriei alcoolice dobândite a produsului finit, care nu poate fi mai mică de 4% în volume, trebuie să provină din fermentarea parțială sau totală a zaharului inițial al strugurilor, musturilor sau vinurilor utilizate.

Vinil alcoolizant este produsul obținut din vin sec cu adaos de distilat de vin cu o tărie alcoolică dobândită de maximum 86% în volume.

El prezintă o tărie alcoolică dobândită cuprinsă între 18% și 24% în volume și o aciditate volatilă de maximum 1,5g/l exprimată în acid acetic.

Alcoolul etilic de origine viticolă este produsul obținut exclusiv prin distilare și rectificare, pornind de la vin, pichet, distilat de vin, tescovină de struguri, distilat de tescovină și drojdie de vin. Concentrația alcoolică minimă este de 95,5 % în volume.

Distilatul de vin este produsul obținut prin distilare la maximum 86% în volume a vinului sau a vinului alcoolizat ori prin redistilare la maximum 86% în volume a distilatului de vin.

Romaniacul este băutura alcoolică distilată obținută exclusiv din distilatul de vin, învechit minimum 12 luni în contact cu lemnul de stejar în producerea căruia s-au folosit tratamente și practici autorizate și la care tăria alcoolică minimă de comercializare este de 36% în volume.

Categoriile de calitate sunt stabilite prin norme metodologice de aplicare a prezentei legi.

Rachiul de vin este băutura alcoolică obținută din distilat de vin, învechit prin punerea în contact cu lemnul de stejar minimum 6 luni și cu un adaos de bonificatori autorizați sau neânvechit cu sau fără adaos de bonificatori. Diluarea distilatului de vin se face cu apă dedurizată cu duritate de maximum 3 grade germane, iar concentrația alcoolică minimă este de 37,5 % în volume.

Tescovine de struguri reprezintă totalitatea părților vegetale componente ale strugurilor folosiți la obținerea mustului sau a vinului prin procesul de presare. Aceasta poate fi nefermentată sau în diferite stadii de fermentație alcoolică.

Distilatul de tescovină este produsul obținut prin distilarea tescovinei fermentate, utilizându-se antrenarea directă cu vapori și prin redistilarea unui distilat de tescovină cu concentrație alcoolică mai scăzută, care în urma redistilării trebuie să aibă concentrația alcoolică de maximum 86% în volume.

Rachiul de stejar este băutura alcoolică obținută din distilat de tescovină neânvechit sau învechit în vase de lemn de stejar minimum 6 luni. La punerea în consum diluarea se face cu apă dedurizată cu duritate de maximum 3 grade germane, iar concentrația alcoolică minimă a produsului este de 37,5% în volume.

Drojdia de vin este depozitul format în recipiente în urma fermentării mustului și a aplicării de tratamente autorizate asupra musturilor și vinurilor, precum și cel separat prin filtrarea sau centrifugarea acestor produse.

Distilatul de drojdie este produsul obținut prin distilarea drojdiei de vin sau redistilarea unui distilat de drojdie de maximum 86% în volume.

Rachiul de drojdie este băutura alcoolică distilată obținută din distilatul de drojdie, neânvechit sau învechit în contact cu lemnul de stejar minimum 6 luni, la care se permite utilizarea de bonificatori autorizați, iar tăria alcoolică minimă este de 37,5% în volume.

Spuma de drojdie este băutura alcoolică distilată obținută din drojdie de vin care a fost supusă unui proces de distilare și redistilare de maximum 86% în volum cu ajutorul unor instalații speciale care permit separarea fracțiilor „frunte” și „coadă”, iar concentrația alcoolică minimă a produsului finit rezultat în urma diluării cu apă dedurizată, cu duritate totală maximă de 3 grade germane, este de 37,5% în volume. Maturarea distilatului pentru obținerea distilatului de drojdie se face în vase de lemn de stejar pe durate de maximum 3 luni.

Oțetul de vin este produsul obținut prin fermentarea acetică a vinului sau a amestecului fermentabil, în care vinul intervine în proporție de minimum 60g/l, exprimată în aici acetic.

Pichetul este produsul obținut prin epuizarea cu apă a tescovinei proaspete sau fermentate, fără adaos de zahăr. El poate fi folosit numai pentru industrializare, la producerea alcoolului de origine viticolă sau poate intra în amestecul fermentabil folosit le prepararea oțetului, fiind interzisă comercializarea sa pentru consumul uman.

Sucul de struguri este produsul lichid nefermentat, dar fermentabil, obținut prin aplicarea de tratamente autorizare, din must de struguri sau prin reconstituire, din must de struguri concentrat ori din suc de struguri concentrat.

Sucul de struguri concentrat necarmelizat obținut prin deshidratarea parțială a sucului de struguri prin folosirea unei metode autorizate, alta decât cea de încălzire pe foc direct, astfel ca indicele refractometric determinat la temperatura de 200C să nu fie mai mic de 50,9%. Se admite ca sucul de struguri concentrat să aibă un conținut în alcool dobândit de cel mult 1% în volume.

Tăria alcoolică dobândită în volume reprezintă numărul de volume în care alcoolul pur conține 100 de volume din produsul considerat, la temperatura de 200C.

Tăria alcoolică potențială în volume reprezintă numărul de volume de alcool pur ce poate fi realizat prin fermentarea totală a zaharurilor prezente în produs, conținut în 100 de volume din produsul considerat determinat la temperatura de 200C.

Tăria alcoolică totală este suma tăriei alcoolică dobândite și potențiale.

Tăria alcoolică naturală este tăria alcoolică totală a produsului considerat înaintea oricărei îmbogățirii.

Gradul de duritate german (0dH) este egal cu 10 grame oxid de calciu la un litru de apă.

3.4. Zonarea soiurilor de viță-de-vie roditoare din sortimentul de bază al României, recomandate și autorizate pentru cultură în arealele viticole

Arealele viticole se caracterizează prin prezența complexului de factori climatici, edafici, antropici, care pot influența calitatea și cantitatea producției de struguri, în funcție de potențialul genetic al soiurilor.

Faima vinurilor românești se clădește pe potențialul oenoclimatic al arealelor de cultură (Oșlobeanu M. și colab.1991). [NUME_REDACTAT] oferă cadrul existențial al „miracolului” nostru viticol.

În lucrare, regiunile și centrele viticole sunt prezentate în conformitatea cu Ordinul privind aprobarea „Zonării soiurilor de viță-de-vie roditoare din sortimentul de bază al României recomandate și autorizate pentru cultură în arealele viticole” nr. 546 din 25 noiembrie 2002.

Conform articolului 2 al acestui Ordin, în vederea îmbunătățirii sortimentului și a zonării soiurilor de viță-de-vie roditoare, recomandate și autorizate pentru cultură în arealele viticole, în mod experimental pot fi plante pe o suprafață de maximum 10 ha/soi, alte soiuri de vin și maximum 5ha/soi alte soiuri pentru struguri de masă (soiuri nobile de viță-de-vie roditoare), care nu sunt incluse în zonele în vigoare.

Zonarea soiurilor de viță-de-vie roditoare din sortimentul de bază al României, recomandate și autorizate pentru cultură în arealele viticole

Tab 2

(după [NUME_REDACTAT] al României nr. 874/4.XII:2002)

Capitolul IV

Definiții ale arealului viticol și al grupelor de soiuri

1.Arealul viticol reprezintă aria geografică a culturii viței-de-vie, în care se includ zonele viticole, regiunile viticole, podgoriile, centrele viticole și plaiurile viticole.

2.Zona viticolă este arealul de mare întindere care grupează mai multe podgorii făcând parte din regiuni viticole diferite, caracterizat mai ales prin condițiile sale climatice determinate pentru potențialul calitativ al strugurilor și vinurilor.

3.Regiunea viticolă cuprinde un larg teritoriu cultivat cu viță-de-vie, caracterizat prin condiții naturale de climă și de relief asemănătoare, precum și prin direcții de producție și sortimente apropiate.

4.Podgoria este o unitate teritorială naturală și tradițională, caracterizată prin condiții specifice de climă, sol și relief, prin solurile cultivate, prin metode de cultură și procedeele de vinificație folosite, care în ansamblu, conduc la obținerea unor producții de struguri și vinuri cu însușiri specifice.

5.Centrul viticol este teritoriul cere cuprinde plantațiile viticole din una sau mai multe localități, care fac sau nu fac parte integrantă dintr-o podgorie și care constituie o unitate teritorială caracterizată prin factori specifici de climă, sol și sortiment, precum și prin condiții agrotehnice și tehnologice asemănătoare. Centrul viticol cuprinde o suprafață mai mică decât podgoria.

6.Plaiul viticol este teritoriul restrâns din cadrul unui centru viticol, ce cuprinde plantațiile de viță-de-vie situate pe aceeași formă de relief.

Factorii naturali, precum și condițiile de cultură și de tehnologie ce privesc plaiul viticol sunt asemenea pe întreaga suprafață cultivată cu viță-de-vie, determinând obținerea unor produse cu însușiri de calitate specifice.

7.Soiurile recomandate sunt cele care valorifică cel mai bine condițiile de mediu și își pun în valoare cel mai înalt grad, potențial calitativ și productiv în arealele în care sunt cultivate. Soiurile recomandate sunt avizate cu precădere la extinderea în plantații.

8.Soiurile autorizate sunt cele care, prin însușirile lor biologice și tehnologice, își pun în valoare potențialul calitativ și cantitativ, sub potențialul soiurilor recomandate, în condițiile arealului lor de cultură.

Soiurile autorizate pot fi extinse în mod complementar, alături de cele recomandate.

9.Soiurile autorizate temporar sunt cele aflate în cultură, dar care se comportă mai puțin satisfăcătoare sau nesatisfăcătoare în condițiile arealelor respective. Soiurile autorizate temporar nu pot fi promovate în noile plantații din podgoria sau centrul viticol în care au o comportare mediocră sau slabă. Din această categorie fac parte atât soiurile care aparțin speciei „Vitis vinifera” din sortimentul vechi local, cât și hibrizii interspecifici.

10.Soiurile interzise sunt cele care, prin însușirile lor biologice sau tehnologice, influențează în mod negativ calitatea produselor viniviticole.

Din această categorie fac parte hibrizii direct producători, denumiți HDP. Lista cuprinzând soiurile interzise se aprobă prin Ordin al [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor.

4.1 Datorită faptului că vinurile conțin pe lângă zaharurile reducătoare și alte substanțe cu caracter reducător (substanțe tanate, colorate, pectice etc). în cazul metodelor chimice de dozare se pune problema defectării vinurilor. Pentru defectarea vinului metodele oficiale recomandă oxidul de mercur sau acetatul bazic de plumb. Paralel cu defectarea se execută și diluarea probei, în așa fel, încât conținutul în zahăr al soluției pregătite pentru analiză (metoda Bartrand sau Schoorl) să fie circa 0,25% (în orice caz nu mai puțin de 0,05% și nu mai mult de 0,5%).

4.1.1 Determinarea zahărului reducător prin metoda [NUME_REDACTAT] metodei constă în faptul că zaharurile reducătoare reduc la cald soluția alcalină a complexului cuprotartric la oxid cupros conform reacției chimice:

OCH-COONa HOC-COONa

R-CHO+2 Cu-OCH+2 H2O R-COOH+Cu +2 HOC-COOK

Oxidul cupros se dizolvă în soluție de sulfat feric:

Cu2O+Fe2(SO4)3+H2SO4 2 CuSO4+2 FeSO4+H2O

Sulfatul feros format se titrează cu KmnO4:

10FeSO4+2KmnO4+8H2SO45Fe2(SO4)3+2MnSO4+K2SO4+8H2O

Deci 1 mol KmnO4 echivalează cu 5 moli FeSO4, respectiv 5 moli Cu:

1cm3 KmnO4 0,1 n 6,357 mg [NUME_REDACTAT] de zahăr reducător se calculează cu formula:

unde:

a = cantitatea de zahăr invertit, în mg, corespunzătoare la volume de KmnO4 0,1n folosite la titrare (V)

100= diluție

20

10= coeficientul pentru exprimarea rezultatului la litru

4.1.2 Determinarea zahărului reducător prin metoda [NUME_REDACTAT] reducătoare reduc la cald soluția alcalină cuprotartrică la oxid cupros. Excesul de cupru bivalent oxidează iodura de potasiu la iod elementar:

2Cu2+ +4I 2CuI +I2

Iodul liber se titrează cu tiosulfat de sodiu

Na2S2O3+I2 2NaI +Na2S4O6

Conținutul în zahăr reducător se calculează după formula stabilită la metoda Bertrand:

unde :

a = cantitatea de zahăr invertit, mg, corespunzătoare diferenței (V1- V2)cm3 tiosulfat de Na 0,1 n.

d = diluția

Corespondența dintre volumul de permanganat de potasiu soluție 0,1 n și conținutul de zahăr invertit

Tab.3

Corespondența dintre volumul de tiosulfat de sodiu soluție 0,1 n și conținutul de zahăr invertit

Tab. 4

4.2 Determinarea zahărului reducător prin titrare directă

Metoda se bazează tot pe proprietatea zahărului investit de a reduce soluția alcalină cuprotartrică. Spre deosebire de metoda Bartrand și Schoorl, metoda prin titrare directă folosește o soluție titrată de sulfat de Cu, cu o soluție de zaharoză invertită de concentrație 0,5%.

Stabilirea titratului se face la fierbere, în condiții bine determinate, folosindu-se ca indicator redox albastru de metilen, când în prezența zahărului invertit trece în formă incoloră.

Datorită faptului că se lucrează cu o soluție de 0,5% este necesar ca proba de analiză să fie redusă în urma defectării la o concentrație în zahăr de 0,5%. Defecarea se face în condiții asemănătoare celorlalte metode, însă trebuie ținut seama ca proba defecată și diluată să conțină circa 0,5% zahăr.

În cazul când nu se face defecarea (diluție mare) metoda este rapidă și comodă oferind o precizie mai mare față de metoda refractometrică sau denisimetrică.

4.3 Determinarea rapoartelor G/F și P/ la vinurile dulci

În musturi raportul glucoză/fructoză G/F este aproape egal cu 1. În timpul fermentației acest raport se micșorează datorită faptului că majoritatea speciilor de levuri fermentează preferențial glucoza. Există numai 3 specii (Saccharomyces bailli, Saccharomyces rouxii și Torulopsis stellata) care fermentează cu precădere fructoza, însă importanța lor practică este neglijabilă.

Raportul G/F în vinurile dulci naturale va fi subunitar. Un raport apropiat de unitate va arăta îndulcirea vinului sec cu zaharoză sau cu must proaspăt nefermentat .

Din considerente practice se folosește raportul P/, mult mai ușor de a fi calculat. În musturile proaspete raportul P/ este apropiat de cel al zahărului invertit care este (-5, 56). În vinurile dulci naturale raportul este mai mare (-4). Acest raport dă posibilitatea diferențierii vinurilor dulci naturale de cele obținute prin adăugare de mistel.

Principiul metodei constă în proprietatea zaharurilor de a devia planul de polarizație al luminii sub un anumit unghi. Acest unghi este proporțional cu stratul „l” traversat de radiația luminoasă (radiația sodiului =589,6 nm), concentrația substanței în soluție „c” și deviația specifică a substanței [a]D20.

= 0 × l × c

Puterea rotatorie de substanțe este suma algebrică a puterii rotative a fiecăruia dintre aceste substanțe.

Unghiul poare fi exprimat în grade sau diviziuni zaharimetrice: 100 diviziuni zaharimetrice corespund la un unghi de 21041’, dat la o lamă de cuarț de 1 mm grosime. De aici rezultă:

10 polarimetric……………………….4,615 divizuni zaharimetrice

1 diviziune zaharimetrică……………………. 0,21640 polarimetrice

4.3.1 Calcului raportului G/F

Dacă dg și dr sunt deviațiile în diviziuni zaharimetrice date de soluțiile de glucoză (G) și fructoză (F) cu concentrație de 1 g/l, la aceeași temperatură „t” și sub 20 cm grosime, se poate scrie: G + F = P 

G × dg + F × dr =

F = P – G

G = m × P +

În tabelul următor se dau valorile df, m și n în funcție de temperatură (dg =0,484 diviziuni zaharimetrice este practic independentă de temperatură).

Cunoscând P = g/l zaharuri reducătoare totale și = diviziuni zaharimetrice, se poate calcule G, F și raportul G/F.

Tab. 5

4.3.2 Calculul raportului P/

În raportul P/, P reprezintă grame zaharuri reducătoare totale și este deviația (în diviziuni zaharimetrice) la 200C sub grosimea de 20cm de vin.

Pentru temperatura t se calculează 20 cu următoarea relație:

20 = t + t(t – 20)k, iar k este în funcție de P/20

Într-o primă aproximație se asimilează P/t cu P/20, se determină k cu ajutorul tabelului 2 și se deduce 20, respectiv P/

Tab. 6

În funcție de valoarea raportului P/, deci în tabelul 3 se află procentele de fructoză, respectiv glucoză din proba de analiză.

Tab. 7

4.4 Determinarea glicerolului

Glicerolul este principalul produs secundar al fermentației alcoolice a mustului. Conținutul vinurilor în glicerol, ca și alcool, este cu atât mai ridicat cu cât mustul a fost mai bogat în zahăr. În vinurile normale se găsesc 6-12g glicerol, în medie peste 100g alcool. Pe baza acestor proporții se pot depista eventualele adaosuri frauduloase de alcool, în must sau vin.

De asemenea se pot diferenția vinurile dulci naturale de misteluri (care neparcurgând fermentația alcoolică nu conțin glicerol).

Glicerolul are o influență asupra însușirilor gustative ale vinului, imprimându-i finețe și catifelare.

Determinarea glicerolului cu acid periodic se bazează pe reacția generală a polialcoolilor cu acest oxidant. Glicerolul este oxidat până la metanal (aldehidă formică) și acid formic conform reacției de mai jos:

CH2OH-CHOH-CH2OH+2 HIO42 HCHO+HCOOH+2 HIO3+H2O

În continuare excesul de acid periodic este titrat cu tiosulfat de sodiu, determinând, în prezența amidonului ca indicator volumul de soluție 0,1N de tiosulfat necesar pentru cantitatea de iod pusă în libertate (în mediu acid), prin oxidarea iodurii de K.

Mecanismul chimic se desfășoară astfel:

Exces:

HIO4 HIO3+O

Oxidarea acidului iodhidric:

2HI+O I2+H2O

Titrarea iodului eliberat de excesul de HIO4:

I2+2Na2S2O3 2NaI+Na2S4O6

tiosulfat de Na tetrationat de [NUME_REDACTAT] numeroși compuși ai vinului (acidul tartric, fructoza, glucoza, substanțele tanante) reacționează cu acidul periodic este necesară o prealabilă îndepărtare a acestora din lichidul supus analizei.

La acest lucru se poate ajunge printr-o dublă defecare a vinului, mai întâi cu acetat de plumb (pentru îndepărtarea acizilor organici, substanțelor tanante și colorante) și apoi cu hidroxid de bariu (pentru îndepărtarea hexozelor).

Calcului cantității de glicerol din vin se face folosind formula:

Glicerol g/l =N × f × 2,3

unde: M=N – N'

N= nr. ml tiosulfat al mustului

N'= nr. ml tiosulfat al probei

M= diferența între consumul de tiosulfat pentru martor și probă

f= factorul soluției de tiosulfat

4.5 Determinarea cenușii

Cenușa vinului constituie reziduul obținut prin calcinarea extractului sec fără urme de carbon. Cenușa (sau substanțele minerale) din vin este constituită dintr-o serie de elemente aflate într-o pondere mai mare ca: P, S, K, Na, Ca, Si, Fe, Mn și altele, în proporții mai mici (oligoelementele) ca F, Cl, Br, I, Al, Ti, Rb, Mo, etc.

Elementele minerale au un rol important în procesele fermentative, de oxi-reducere la maturarea ți învechirea vinului, asupra fenomenelor coloidale, etc.

Mărimea conținutului de cenușă, aspectul acesteia și reacția sa mai mult sau mai puțin alcalină pot da indicații asupra depistării unor falsificări aplicate vinului.

Principiul metodei constă în evaporarea unei cantități de vin până la sec urmată de calcinarea substanței uscate (5250C) până la masa constantă (STAS 6182/3-70).

Proporția de cenușă, exprimată în g/l se calculează după formula:

(m1 – m)1000

Cenușă = = (m1-m) × 40g/l

25

m= masa capsulei de platină

m1= masa capsulei după calcinarea probei

Vinurile albe conțin circa 2g/l iar cele roșii între 2-4g/l cenușă.

4.6 Determinarea alcalinității cenuși

Alcalinitatea cenuși reprezintă suma cationilor (fără amoniu) combinați cu acizii organici care sunt în vin sub formă de săruri mai mult sau mai puțin disociate și care sunt transformați în carbonați prin calcinare.

Principiul metodei constă în neutralizarea alcalinității cu ajutorul acidului sulfuric (STAS 6182/11-71).

Calculul se face cu următoarele formule:

cifra de alcalinitate

Valoarea medie a alcalinității totale a cenuși rezultată de la vinurile normale este de 1,2-1,9 la cele albe și 3-3,5 g/l K2CO3 la cele roșii.

În unele situații se întâlnesc abateri de la această regulă și anume:

-când alcalinitatea cenuși este foarte mică se poate presupune că vinul a fost gipsat ori i sau adăugat acizi minerali (H2SO4, HCI);

-când alcalinitatea este prea mare este de presupus că vinului i sau adăugat acizi organici (tartric). O alcalinitate cu valori mai ridicate se întâlnește și la vinurile obținute din tescovină.

4.7 Identificarea vinurilor de HPD

Identificarea vinurilor de hibrizi producători direct se face cu ajutorul metodei cromatografice (metoda Ribereau-Gaion P).

Metoda se bazează pe faptul că vinurile provin din soiurile speciei Vitis vinifera au materia colorantă compusă din monoglucozizi pe când cele obținute din hibrizi – struguri negri (Scibel, Scibel 1001, Noah) pot conține atât monoglucozizi dar și diglucoizi, cu predominația acestora din urmă. În vinurile de hibrizi producători direct există diglucozidul malvidinei – malvina. Acesta se recunoaște pe hârtia cromatografică prin colorația roșie-cărămizie, care prezintă o fluorescență puternică în lumina ultravioletă.

4.8 Controlul autenticității vinurilor prin calculul indicilor oenologici

Pentru a întregi caracterizarea vinurilor cu scopul autentificării naturaleței acestora s-a propus interpretarea indicilor fizico-chimici cu ajutorul unor indici oneologici. Indici oneologici sunt rapoarte sau sume între valorile indicilor chimici (alcool, aciditate, extract, glicerol, cenușă,) care variază între anumite limite la vinurile normale și sănătoase.

Printre numeroșii indici oenologici de caracterizare a vinului cu o compoziție normală și de depistare a unor operații ilicite (diluare cu apă, adaosul de zahăr, alcool, acizi organici, glicerol, substanțe alcaline) mai des se calculează și se interpretează următorii indici:

[NUME_REDACTAT] =% vol. alcool + aciditate totală g/l H2SO4

-are valori între 13-17

Raportul I [NUME_REDACTAT] R = alcool total g/l

extract redus

Valorile lui R sunt diferite în funcție de vin și anume: 3,5-6,5 la vinurile albe, 2,5-4,5 la vinurile roșii.

V. [NUME_REDACTAT]

-cu vinuri ≥ 2,4 la vinuri albe ≥ 3,1 la vinurile roșii

Raportul C/E cu valori cuprinse între 7-4.

Capitolul V

Aspecte privind legislația în vigoare – Legea viei și a vinului – Prevederi și sancțiuni

Acțiunea de falsificare, imitarea sau piratarea suferită de un produs sau serviciu este, în sine un act de concurență neloială între agenții economici dar și de înșelare a consumatorilor, prin falsă informare.

Produsele contrafăcute (falsificate) existente pe piață se află într-una din cele două ipoteze:

-deținătorul drepturilor de proprietate intelectuală (asupra mărcii, ideii sau produsului) are un interes pe piața românească, urmărește și depune eforturi pentru a combate cazurile ce-i pot afecta drepturile legitime;

-deținătorul drepturilor legale nu are cunoștință, fie datorită unei deficiențe de supraveghere, fie datorită lipsei sale de interes pentru piața românească. În această ipoteză intră și produsele contrafăcute pentru care nu s-a introdus cererea de înregistrare a unor drepturi, dar care sunt mărfuri falsificate indiferent de lipsa unei forme judiciare de protejare.

Uneori falsurile în domeniul alimentar sunt foarte bine realizate, greu de depistat diferența dintre produsul original și cel falsificat, cu aparatura și metodele existente în laboratoarele din România.

Un exemplu elocvent în acest sens a fost depistat pe piața românească a produsului „[NUME_REDACTAT]” –demidulce –vin de masă superior, care în urma analizelor fizico-chimice se încadra în parametrii prevăzuți de HGR 1369/2000- Regulamentul de aplicare a Legii viei ți vinului nr. 67/1997, singurele diferențe fiind parametrii organoleptici, care oricând piteau fi combătuți.

Datorită acestor parametri necorespunzători, depistați de un degustător autorizat, neperceptibil de consumator, s-a trecut la analiza vinului din punct de vedere al analizelor chimice de laborator rezultatul fiind că produsul vin „[NUME_REDACTAT]” nu era de fapt vin, ci a fost obținut prin practici oenologice neautorizate:

-utilizarea aromelor (dovedită și de prezența în vin a propilenglicolului, substanță suport pentru arome);

-folosirea coloranților (atestată de un spectru de culoare atipic pentru vinul alb);

-îndulcirea cu zaharoză invertită, pusă în evidență de un raport glucoză-fructoză = 1);

-anormal și toxic a fost conținut mere în fier (78mg/l) provin din aditivii utilizați.

În compoziția vinului au fost identificați prin analize de laborator, următoarele substanțe:

-bioxidul de sulf și sorbatul de potasiu în limite admise de Regulamentul de aplicare a Legii viei și a vinului;

-propilenglicolul nu este un produs tipic vinului, nu se formează în urma procesului de fermentație și nici nu face parte din categoria substanțelor autorizate a se folosi în practica vinicolă;

-alcoolul etilic aromatizat, neautorizat a se folosi în procesele de condiționare, maturare și îmbutelierea vinurilor;

-aromele sintetice, cu grad mare de toxicitate la concentrații mari;

-coloranți sintetici, interziși în tratamentele vinurilor și cu un grad ridicat de toxicitate.

Această flagrantă falsificare s-a făcut pe teritoriul României de către o persoană cu altă cetățenie fapt ce determină întrebarea : „De ce pe piața românească și nu în piața comună europeană?”.

Dincolo de cadrul legal existent și perfectibil în continuare, se poate constata, că e cauză perturbatoare în buna desfășurare a activității, inclusiv în sfera subiectului în discuție, reprezintă o lipsă importantă în relația informației și coordonarea structurilor abilitate să implementeze legislația existentă, precum și în cunoașterea reciprocă a componentelor lor. În mod normal modulele administrative ar trebui să interpreteze unitar și conform deciziei instanțelor, prevederile asupra cărora există pronunțări judecătorești.

Lipsa de coordonare și circulația defectuoasă a informației sunt fapte care pot influența negativ claritatea deciziilor și de aici până la lipsa oportunităților egale mai ales pentru agenții economici, este mai puțin decât un pas.

Fenomenul falsificărilor pe piața românească perturbă substanțial activitatea comercială ți economică, fapt ce îi îndepărtează pe investitorii serioși. De aceea se impune adaptarea unor reglementări care să legifereze procedurile vamale ce ar perturba suspendarea punerii în circulație a bunurilor contrafăcute ce ating dreptul de proprietate intelectuală, reglementările prin care să nu încalce principiul privind libera circulație a bunurilor, sau reglementări cu măsuri contravenționale și severe, astfel încât prin aplicarea lor să aibă menirea de a descuraja furnizorii finali, cei care vin în contact direct cu consumatorii, ultimii în lanțul comercial, piratate, să întâmpine serioase dificultăți în a găsi persoane dispuse a le comercializa.

Din păcate un factor activ și stimulator al tuturor acestor ilegalități îl constituie și consumatorul român, ale cărui resurse financiare, extreme de limite și a cărui cultură și educație consumatorică sunt aproape nule, determinându-l în egală măsură și de multe ori în cunoștință de cauză, să accepte achiziționarea unor produse evident dubioase acționând în acest fel la rămânerea pe piață a unor operatori economici care, astfel ar da faliment.

Dacă lipsa de informație afectează în special numai interesele pecuniere ale consumatorilor în cazul comercializării produselor falsificate există un pericol real asupra sănătății și chiar a vieții potențialilor consumatori.

Pentru a preveni și limita fenomenul de falsificare a produselor din industria vinicolă, [NUME_REDACTAT] a adoptat Legea viei și a vinului, legea nr. 244/2002 care conține mai multe secțiuni. Pentru lucrarea de față interes prezintă următoarele:

Secțiunea 1

Vinurile și produsele pe bază de must și de vin

Art. 19. Folosirea de arome sau de extracte la producerea vinurilor este interzisă. Singura aromatizare acceptată este cea datorată contactului vinului cu lemnul de stejar.

Art. 20. (1) Din mustul de struguri de pot obține, în afară de vin: suc de struguri, must tăiat, must de struguri, mistel, precum și alte produse aromatizate.

(2) Prin prelucrarea vinului pot fi obținute următoarele produse: vin alcoolizat, distilat de vin, alcool de origine viticolă, oțet din vin, iar din distilatul de vin pot fi obținute romaniacul și rachiul de vin:

(3) Principalele produse secundare obținute din vinificație sunt tescovina de struguri și drojdia de vin. Prin prelucrarea obligatorie a acestora în distilerii care dețin licențe de fabricație se obțin rachiuri de origine viticolă, precum și alte produse.

(4) Se interzice folosirea oricărui produs secundar și a sucului de struguri pentru obținerea de vinuri, indiferent de tehnologiile folosite.

(5) Condițiile de obținere a produselor derivate din must, vin și subproduse vinicole se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 21. (1) Vinul de hibrizi producători sau interspecifici cu rezistență relativă la boli, așa cum sunt definiți la art.12 alin. (3), este destinat numai consumului familial, obținerii alcoolului de origine vinicolă, precum și a oțetului.

(2) Vinul rezultat în urma unui amestec între vin de hibrizi direct producători și vin provenit din soiuri nobile este considerat vin de hibrizi direct producători și va fi valorificat în condițiile prevăzute la alin. (1).

Secțiunea a 2-a

Vinurile și produsele pe bază de must și de vin cu denumire de origine controlată și cu indicație geografică recunoscută

Art. 22. (1) Un vin poate purta o denumire de origine controlată, cu condiția ca aceasta să fie consacrată prin tradiție și printr-un renume rezultat din caracteristicile calitative ale produsului, determinate de factori naturali și umani.

(2) Vinurile cu denumire de origine controlată pot fi obținute numai prin respectarea unor condiții speciale, referitoare la: arealul de producere, soiurile sau sortimentul de soiuri, recomandate și autorizate, conținutul în zahăr al strugurilor la cules, tăria alcoolică naturală și cea dobândită a vinului, producția maximă la hectar, metodele de cultură, procedeele de vinificare, examenul analitic și organoleptic, ambalarea, etichetarea și efectuarea controlului.

(3) Denumirile de origine pot fi acordate și vinurilor speciale, romaniacuri, în condițiile prevăzute de lege.

Art. 23 (1) Vinurile cu denumire de origine controlată sunt cele obținute din struguri produși în cadrul podgoriei sau centrului viticol independent, delimitate pentru denumirea aprobată prin Ordin al [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor, cu condiția ca vinificarea, depozitarea, condiționarea, maturarea și îmbutelierea lor să se facă în interiorul arealului respectiv.

(2) În cazurile speciale și sub control strict, condiționarea și îmbutelierea vinurilor cu denumire de origine controlată pot fi făcute în unități specializate, în afara podgoriei sau centrului viticol independent în care au fost produși strugurii. În aceste cazuri se vor menționa obligatoriu pe etichetă îmbuteliatorul și locul îmbutelierii.

(3) În condiții de forță majoră se admite ca producerea vinurilor cu denumire de origine controlată să se facă în locul unde au fost produși strugurii.

Art. 24. (1) Protecția indicației geografice recunoscute este realizată în cazul în care vinul este obținut într-o regiune viticolă sau într-o zonă de producție recunoscută, iar calitatea, renumele sau alte caracteristici ale vinului sunt specifice locului de proveniență.

(2) Pentru vinurile cu indicație geografică recunoscută producerea strugurilor și a vinului este legată de locul de proveniență, iar celelalte activități privind depozitarea, condiționarea și pregătirea vinurilor pentru comercializare pot fi efectuate în afara acestuia.

Secțiunea a 3-a

Condițiile de calitate și de producere a vinurilor și a produselor pe bază de must, vin și subproduse vinicole

Art. 25. Vinurile și celelalte produse obținute din must, vin și subproduse vinicole trebuie să corespundă, în momentul punerii lor în consum, caracteristicilor calitative și de compoziție stabilite prin norme metodologice de aplicare a prezentei legi și prin standardele în vigoare.

Art. 26. (1) Practicile și tratamentele utilizate în obținerea vinurilor și a băuturilor pe bază de must, vin și subproduse vinicole trebuie să asigure o bună elaborare, conservare și evoluție a produselor respective. Aplicare lor nu trebuie să conducă la modificări ale compoziției acestor băuturi în afara unor limite normale, asigurându-se păstrarea însușirilor lor de naturalețe și autenticitate.

(2) Practicile și tratamentele autorizate pentru a fi aplicate în producerea musturilor, a vinurilor și a celorlalte produse derivate din must, vin și subproduse vinicole se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, ele urmând să fie permanent puse de acord cu progresele realizate în acest domeniu.

(3) În anii cu condiții nefavorabile pentru acumularea zaharurilor în mustul de struguri, se poate autoriza în mod excepțional de către [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor, prin [NUME_REDACTAT] al viei ți Vinului (O.N.V.V.), ridicarea potențialului alcoolic al vinurilor, în echivalență a cel mult 2% alcool în volume, cu condiția ca tăria alcoolică totală a vinurilor să nu depășească pe cea obținută în anii normali, ea putând fi mai mare de 12,5% în volume.

(4) Este interzisă și se pedepsește, potrivit legii, falsificarea sau substituirea vinurilor ori a băuturilor pe bază de must, vin și subproduse vinicole. Se consideră ca fiind falsificării: diluarea vinului cu apă, mascarea unor defecte sau alterări ale vinurilor prin adaosuri care determină modificări ale gustului, aromei și compoziției naturale ale acestora, prepararea de băuturi din drojdie și tescovină cu adaos de zahăr, precum și folosirea oricărui practici nepermise prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Prin substituire se înțelege producerea și comercializarea vinurilor, a băuturilor pe bază de must și vin și a subproduselor viti-vinicole, precum și prezentarea cestora sub o identitate falsă.

Art. 27. (1) Comercializarea sub denumire de vin a produselor realizate din alte materii prime decât struguri este interzisă.

(2) Băuturile obținute pe bază de must și vin, care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în prezenta lege, precum și în normele metodologice de aplicare a acestei legi, vor purta denumiri în care nu va fi utilizat termenul de vin, singur sau prin asociere cu alți termeni.

Art. 28. Vinurile și produsele pe bază de must, vin și subproduse vinicole, importante sau destinate exportului trebuie să corespundă criteriilor calitative și de compoziție stabilite prin normele interne de producție și de consum, precum și prin normele internaționale.

Pentru produsele destinate exportului, la solicitarea sau cu acceptarea clientului extern se pot folosi și alte practici și tratamente oenologice, precum și alte limite de compoziție, autorizate în țara importatoare.

Art. 29. (1) Producătorii, depozitarii și comercianții de vinuri cu ridicata trebuie să facă o declarație de stocuri, autoritățile administrației publice locale în a căror rază teritorială sunt depozitate produsele, înainte de data de 15 August a fiecărui an. Un exemplar de păstrare de către deponent, un exemplar se depune la primărie și un alt exemplar se trimite la direcția generală pentru agricultură și industrie alimentară județeană sau a municipiului București.

(2) În termen de 15 zile de la terminarea fermentării mustului, dar nu mai târziu de 15 Decembrie a anului de recoltă, producătorii de vin au obligația da a întocmi o declarație de recoltă, care se înregistrează și se depune în trei exemplare la autoritățile administrației publice locale în a căror rază este depozitat vinul. Producătorii de vin sunt obligați să păstreze un exemplar și să trimită un exemplar la primărie și la direcția pentru agricultură și industrie alimentară județeană sau a municipiului București.

(3) În cazul solicitării dreptului de folosire a unei denumiri de origine, un exemplar al declarației de recoltă va fi depus ți la oficiul teritorial al [NUME_REDACTAT] al Denumirilor de Origine pentru Vinuri și [NUME_REDACTAT] Viti-vinicole.

(4) Producătorii care dețin o suprafață totală de vie de până la 0,5ha de familie sunt scutiți de a face declarații de stocuri și de recoltă.

Art. 30. (1) Dreptul de producere a vinului și a altor produse pe bază de must și de vin cu denumire de origine, în cadrul unui anumit areal, se acordă prin autorizații eliberate de organele împuternicite în acest scop.

(2) Dreptul folosirii de către producători a unor denumiri de origine, pentru anumite loturi de vin și distilate din vin produse, se acordă anual, prin eliberarea unor certificate de atestare a denumirilor de origine, de către organele autorizate în acest scop, în baza verificărilor efectuate de specialiști împuterniciți de ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în legătură cu respectarea condițiilor impuse pentru cultura viței-de-vie și producerea vinului și în baza controlului efectuat de laboratoare autorizate asupra caracteristicilor chimice și organoleptice ale vinurilor.

(3) Certificatul de atestare a denumirii de origine se retrage în mod obligatoriu de organele control abilitate în acest scop ori de câte ori se constată, la producător sau la comerciant, că vinul în cauză, indiferent de faza sa de evoluție, nu mai corespunde condițiilor de calitate prevăzute pentru denumirea respectivă.

(4) Evidența stocurilor de vin cu denumire de origine este ținută de producător, care este obligat să înscrie într-un registru special toate livrările de vin, până la limita cantității certificate.

Art. 31. Producerea în vederea comercializării a vinurilor, a vinurilor speciale, a romaniacurilor, a altor băuturi pe bază de must și vin, precum și a oțetului din vin poate fi făcută numai de agenții economici și de producători particulari, pe baza licenței de fabricație eliberate de producători particulari, pe baza licenței de fabricație eliberate de [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor, cu avizul [NUME_REDACTAT] și Familiei.

Secțiunea a 4-a

Valorificarea vinurilor și a celorlalte produse vinicole

Art. 32. Comercializarea vinurilor și a produselor pe bază de must și vin se face de către agenții economici și producătorii particulari, prin comerțul cu ridicata și comerțul cu amănuntul, în condițiile legii.

Art. 33. Producătorii și comercianții de produse în vrac sunt obligați să țină evidența acestora, conform normelor metodologice de aplicare a prezentei legi. Sunt scutiți de a ține aceste evidențe, producătorii care dețin o suprafață de vie de până la 0,5ha.

Art. 34. (1) Importul și exportul de vinuri și de alte produse pe bază de must și vin se face în conformitate cu acordurile comerciale bazate pe contingente, taxe vamale și certificate de origine.

(2) Calitatea vinului și a celorlalte băuturi provenite din must, vin și distilate importante trebuie dovedită prin declarații de conformitate, certificate de calitate și buletine de analiză, eliberate de laboratoarele recunoscute în țara de origine, prin care producătorul confirmă că produsul îndeplinește nivelul calitativ garantat. Confirmarea certificării din țările de origine a produselor și a conținutului etichetelor se face prin grija importatorilor. Certificatele vor conține, în măsura în care convenția dintre state nu prevede astfel, informații de recunoaștere-identificare, cum ar fi: marca producătorului, denumirea produsului, principalele caracteristici calitative de referință, data fabricației, termenul de valabilitate.

Valorificarea respectării condițiilor calitative se va face prin testarea acestor produse în laboratoare autorizate sau în baza recunoașterii reciproce cu organismele similare din alte țări, în condițiile prevăzute de normele internaționale recunoscute și aplicate în România.

(3) Vinurile și celelalte băuturi provenite din must și vin, importante în vrac, vor fi comercializate sub denumirea cu care au fost importate.

(4) Produsele vinicole livrate la export vor fi însoțite de documentele prevăzute în reglementările în vigoare și în contractul părților.

(5) Statul asigură protejarea producției interne viti-vinicole, prin stabilirea de taxe vamale la produsele similare din import, inclusiv la spirt, băuturile spirtoase și melasă, până la nivelul maxim permis de acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

Art. 35. Vinurile și celelalte băuturi pe bază de must și vin pot fi puse în consum sub formă îmbuteliată. Îmbutelierea este obligatorie în cazul sucurilor de struguri, vinurilor cu denumire de origine controlată, vinurilor cu indicație geografică, romaniacurilor, vinurilor speciale, cu excepția pelinului.

Art. 36. (1) Etichetarea este obligatorie pentru toate vinurile și băuturile pe bază de must și vin, puse în consumație sub formă îmbuteliată.

(2) În sistemul de etichetare se folosesc indicațiile obligatorii sau după caz, cale facultative, potrivit precizărilor stabilite prin reglementările în vigoare.

(3) Înscrierea pe etichete a indicațiilor, însemnelor sau ilustrației, susceptibile de a crea confuzii cu privire la originea, natura ori categoria produsului, este interzisă, potrivit reglementărilor în vigoare.

SANCȚIUNI

Art. 56. Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz.

Art. 57. Constituie infracțiuni următoarele fapte:

defrișarea viilor nobile în suprafață mai mare de 0,1ha de agent economic sau familie, fără autorizație, se pedepsește potrivit art.217 din [NUME_REDACTAT];

falsificarea sau substituirea vinurilor ori a băuturilor pe bază de must, vin, distilate și produse vinicole, conform art. 19 și art. 26 alin.(4), precum și vânzarea acestora, cunoscând că sunt falsificate sau substituite, se pedepsește potrivit art. 297 și 313 din [NUME_REDACTAT].

Art. 58. (1) Pentru prejudicii cauzate prin săvârșirea faptelor prevăzute la art. 57 persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun.

(2) În cazul săvârșirii faptelor prevăzute la art. 57 lit. B) se aplică și măsura confiscării întregii cantități fraudate.

Art. 59. Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:

înființarea de plantații de vi în suprafață de peste 0,1ha de agent economic sau de familie ori extinderea peste această limită a celor existente, fără autorizație de plantare eliberată de direcțiile generale pentru agricultură și industrie alimentară județene și a municipiului bucurești, potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) și (2);

înființarea de plantații mai mari de 0,1ha sau extinderea peste această limită a celor existente cu alte soiuri decât cele recomandate și autorizate, potrivit prevederilor art, 12 alin. (1);

încălcarea art.12 alin. (2) prin plantarea de hibrizi direct producători în arealele viticole sau în extravilanul localităților situate în afara arealelor viticole;

producerea vinurilor cu denumire de origine în afara arealului delimitat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 23 alin.(2) și (3);

punerea în consum și comercializarea unor vinuri și a altor produse obținute din must, vin și distilat de vin, care nu corespund caracteristicilor calitative și de compoziție, stabilite prin norme metodologice de aplicare a prezentei legi și prin standardele în vigoare, potrivit art. 25 și art. 26 alin. (1) și (2);

folosirea unor denumiri de origine în comercializarea vinurilor și a altor produse vinicole, fără îndeplinirea condițiilor stabilite de [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor pentru acordarea acestora, potrivit prevederilor art.30 alin.(1) și (3);

producerea în vederea comercializării, a vinurilor, a vinurilor speciale, a romaniacurilor, a altor băuturi pe bază de must și vin, precum și a oțetului din vin, fără licență de fabricație, eliberată potrivit prevederilor art. 31;

nerespectarea de către producătorii și comercianții de produse în vrac a normelor de evidență a acestora, potrivit art. 33;

importul și exportul de vinuri și de alte produse vinicole în alte condiții decât cele prevăzute la art. 34 alin. (1) și (4);

punerea în consum a vinurilor și băuturilor pe bază de must, vin și distilat sub formă îmbuteliată, fără respectarea prevederilor art. 36;

producerea în vederea comercializării, a băuturilor alcoolice distilate ci indicație geografică recunoscută, care nu corespund normelor tehnice în vigoare;

folosirea de substanțe aromatizante naturale pentru producerea vinurilor speciale, altele decât cele enunțate la art. 18 lit. C). În caz de recidivă se retrage licența de fabricație;

plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistență relativă la boli, prin încrucișări complexe între soiuri Vitis vinifera și soiuri aparținând altor specii ale genului Vitis, în alte condiții decât cele prevăzute la art. 12 alin. (3).

Art. 60. (1) Contravenții prevăzute la art. 59 se sancționează după cum urmează;

cu amendă de la 800Ron la 1600Ron, cele prevăzute la litera b) și h);

cu amendă de le 2000Ron la 2500Ron, cele prevăzute la lit. a), f), g), i), j),și m);

cu amendă de la 3000Ron la 5000Ron, cele prevăzute la lit. c);

cu amendă de la 20000Ron la 25000Ron, cele prevăzute la lit. d), e), k) și l), precum și confiscarea cantității fraudate.

(2) Amenzile pot fi aplicate persoanelor juridice.

Art. 61. Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute în prezenta lege se face prin proces verbal încheiat de persoane special împuternicite de către [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor, [NUME_REDACTAT] Publice, [NUME_REDACTAT] și Familiei și [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], Fiecare în raport cu atribuțiile ce le revin prin actul de organizare și funcționare.

Art. 62. Contravențiile prevăzute la art. 59 le sunt aplicabile și dispozițiile legii privind stabilirea și sancționarea contravențiilor.

DISPOZIȚII FINALE

Art. 63. (1) Condițiile de delimitare teritorială a arealelor, cele privind normele de înființare, întreținere și defrișare a plantațiilor viticole, condițiile pe care trebuie să la îndeplinească vinurile și produsele pe bază de must, vin și distilat de vin și subproduse vinicole proprii consumului uman direct, condițiile de atribuirea denumirii de origine controlată și cele privind obținerea vinurilor din această categorie, practicile și tratamentele oenologice autorizate, normele de realizare, evidență și atestare a produselor viti-vinicole, cele privind comercializarea lor, precum și alte măsuri se stabilesc prin norme metodologice de aplicare a prezentei legi, elaborate de [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor, cu avizul [NUME_REDACTAT] Europene.

(2) [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor va emite în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în [NUME_REDACTAT] al României, Partea I, normele metodologice de aplicare a legii, care vor fi supuse spre aprobare Guvernului.

Art. 64. Efectuarea recensământului patrimoniului viticol se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 65. Se exceptează de la prevederile art. 11, 21, 17, 25 și 26 suprafețele de vii și loturi de struguri, precum și băuturile folosite în interes experimental sau didactic de către unitățile de cercetare, învățământ, de încredere a soiurilor sau de testare a produselor. Limitele de derogare se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 66. Obiecțiunile, contestațiile și plângerile formulate la actele de control se soluționează conform dispozițiilor legale privind soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și plângerilor asupra sumelor constatate și aplicarea prin actele de control ale organelor [NUME_REDACTAT], Alimentației și Pădurilor.

Art. 67. (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în [NUME_REDACTAT] al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea viei și vinului nr. 67/1997, publicată în [NUME_REDACTAT] al României, Partea I, nr.81 din 5 Mai 1997, modificată și completă prin [NUME_REDACTAT] nr. 34/2000, precum și orice alte dispoziții contrare.

Art. 68. Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta lege.

Această legea fost adoptată de Senat în ședința din 9 Aprilie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din [NUME_REDACTAT].

Practicile și tratamentele oenologice autorizate

Art. 48. Practicile și tratamentele utilizate în obținerea vinurilor și a băuturilor pe bază de must și vin trebuie să asigure o bună elaborare, conservare și evoluție a produselor respective. Aplicarea lor nu trebuie să conducă la modificări ale compoziției acestor băuturi, în afara unor limite normale, asigurând păstrarea însușirilor de naturalețe, autenticitate și legalitate pentru fiecare produs.

Art. 49. Practicile și tratamentele autorizate să fie aplicate strugurilor proaspeți, mustului de struguri, mustului de struguri parțial fermentat, mustului de struguri destinat concentrării și vinului nou în fermentare sunt următoarele:

Trierea, cu ocazia culesului, a strugurilor sănătoși de cei avariați sau cu coacere incompletă; separarea, la curs, a strugurilor, fragmentelor de struguri sau a boabelor atacate de mucegai nobil sau cu grad avansat de stafidire, în vederea obținerii de vinuri dulci;

Spălarea strugurilor, la nevoie, atunci când aceștia sunt destinați producerii sucurilor, urmată de zvântare;

Zdrobirea boabelor;

Dezdrobirea sau desciorchinarea strugurilor;

Tratarea strugurilor, mustuielii și musturilor cu anhidridă sulfuroasă sau metabisulfit de potasiu. În cazul folosirii soluțiilor apoase de anhidră sulfuroasă, concentrația acestora nu trebuie să fie mai mică de 5%;

Tratarea strugurilor, mustuielii și musturilor cu acid ascorbic în doză de maxim 250 mg/kg;

Tratarea mustului sau mustuielii cu enzime pectolitice și cu preparate enzimatice de betaglucanază;

Macerarea mustuielii pentru obținerea de vinuri roșii, roze sau aromate, precum și a celor rezultate din struguri stafidiți sau atacați de mucegai nobil prin asigurarea contactului mai mult sau mai puțin prelungit între must și părțile solide ale strugurilor;

Macerația carbonică;

Tratamentul termic al mustuielii pentru producerea de vinuri roșii din struguri slab colorați sau atacați de putregai cenușiu, fără ca prin acest procedeu să se producă o concentrare sau diluare a mustului. Este interzisă încălzirea mustuielii prin injectare cu vapori cu apă;

Scurgerea mustului, statică sau dinamică;

presarea strugurilor nezdrobiți, a mustuielii sau a boștinei vinurilor albe pe cale gravitațională, cu sau fără răcire, prin flotație, precum și prin centrifugare sau filtrare, cu sau fără adjuvanți de filtrare inerți;

Pasteurizarea mustului;

Refrigerarea mustului, urmată de stocarea sa le temperaturi scăzute, în vederea folosirii sale ca materie primă pentru producerea de băuturi nealcoolice sau slab alcoolice, cu sau fără conținut în dioxid de carbon, precum și pentru utilizarea ca partener cu „rezervă de zahăr” în producerea de vinuri demiseci și demidulci;

Tratarea musturilor, în vederea limpezirii, cu una sau mai multe din următoarele substanțe de uz oenologic: gelatină alimentară, clei de pește, cazeină și cazeinat de potasiu, ovalbumină și /sau lactalbumină, bentonită, dioxid de siliciu sub formă de gel sau de soluție coloidală, caolin, tanin;

Însămânțarea mustului cu maia de drojdie preparate din levuri selecționate sau din microflora spontană;

Adaosul, ca stimulenți ai fermentației alcoolice, al unor substanțe chimice „factori de creștere”. Ca stimulenți se pot folosi:

fosfat acid de amoniu sau bisulfit de amoniu, singur sau amestec, în doză de maximum 0,3g/l;

sulfat de amoniu sau bisulfat de amoniu, singur sau în amestec, în doză de maximum 0,3g/l;

diclorhidrat de tiamină, în limita a 0,6mg/l, exprimat în tiamină;

Folosirea maielelor de bacterii lactice pentru producerea fermentație malolactice – dezacidifiere microbiologică;

Răcirea mustului în fermentare pentru evitarea creșterii temperaturii acestuia peste limitele admise tehnologic;

Corectarea acidității totale a mustului, acidifierea musturilor în anii cu deficit de aciditate, prin adaos de acid tartric în doză de maxim 1,5g/l sau 20 miliechivalenți pe litru;

Folosirea preparatelor din membrane celulare de levuri în limita a 40g/hl;

În anii cu condiții nefavorabile se poate practica, potrivit prevederilor art. 26 (3) din lege, îmbogățirea musturilor în zahăr, în vederea ridicării potențialului alcoolic al vinurilor prin următoarele practici:

adaos de must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat sau de zaharoză, șaptalizarea;

deshidratare parțială.

Îmbogățirea musturilor în zahăr poate fi făcută cu respectarea următoarelor condiții:

folosirea uneia dintre operațiunile menționate mai sus exclude posibilitatea utilizării celorlalte,

adaosul de zahăr se face direct în must sau în mustul în fermentare și poate fi practicat numai în cazul producerii de vinuri seci;

adaosul de must concentrat sau de must concentrat rectificat nu poate avea ca efect mărimea volumului inițial al mustului de struguri, al mustului parțial fermentat sau al vinului nou încă în fermentare cu mai mult de 6,5%;

concentrarea mustului prin deshidratare parțială nu poate determina o reducere cu mai mult de 20% a volumului său inițial;

pentru producerea de vin cu denumire de origine controlată DOC, mustul de struguri concentrat sau mustul de struguri concentrat rectificat trebuie să provină din struguri în același areal delimitat pentru DOC.

Mustul destinat producerii de vinuri DOC – CMD trebuie să aibă un conținut minimum în zaharuri de 170g/l, iar cel pentru vinuri DOC – CT și DOC – CIB, un conținut minimum în zaharuri de 180g/l;

adaosurile se fac în mustul proaspăt sau în mustul în fermentare.

Musturile care au fost corectate prin adaos de îndulcire nu pot fi supuse concentrării.

Acordarea dreptului de folosire a adaosurilor pentru îmbogățirea musturilor în zahăr se face pe baza recomandărilor anuale emise de ONVV, se aprobă de ministrul agriculturii, alimentației și pădurilor și se difuzează producătorilor interesați, prin direcțiile generale pentru agricultură și industria alimentară județene, respectiv a municipiului București.

Aerarea;

Desulfitarea mustului prin folosirea exclusivă de procedee fizice;

Prelucrarea strugurilor, mustuielii și a mustului sub atmosferă inertă, prin folosirea azotului și a anhidridei carbonice;

Tratamentul cu cărbune de uz oenologic al musturilor albe pătate sau al celor provenite din struguri mucegăiți, în cantitate de până la 100g/hlmust;

Tratarea cu polivinilpolipirolidonă, în doză de maximum 80g/hl;

Adaosul în must de alcool etilic rectificat, de origine viticolă sau agricolă, ori de distilat se vin, înainte sau în timpul fermentării alcoolice, în vederea obținerii de mistel sau de vinuri licoroase;

Adaosul în must al unui agent tensioactiv – amestec de mono și digliceride ale acidului oleic – ca procedeu curativ pentru evitarea formării de spumă în timpul fermentației alcoolice;

Oprirea fermentației alcoolice a mustului în vederea obținerii de vinuri cu conținut cu conținut în zaharuri, prin folosirea de procedee fizice: frig, căldură, filtrare, centrifugare, precum și prin adaosul de dioxid de sulf și bentonită;

Concentrarea mustului proaspăt sau tăiat, prin deshidratare parțială a mustului proaspăt sau tăiat, efectuată prin evaporare sub vid, crioconcentrare sau osmoză inversă, cu condiția de a nu provoca o reducere a volumului inițial al mustului cu mai mult de 20% și o creștere a tăriei sale alcoolice potențiale cu mai mult de 2% în volume.

Folosirea tratamentul cu carbonat de calciu cu un eventual conținut de mici cantități de sare dublă de calciu de acid (L+) tartric și L(-) malic;

Utilizarea rășinilor schimbătoare de ioni numai în scopul producerii mustului de struguri destinat obținerii mustului concentrat rectificat. Pierderile de materie organică din rășinile schimbătoare de ioni nu sunt mai mari de 1mg/l;

Suprapresarea strugurilor, zdrobiți sau nezdrobiți, presarea drojdiei de vin și fermentarea tescovinei de struguri, în alte scopuri decât distilarea, sunt practici oenologice interzise;

Filtrarea și centrifugarea drojdiei de vin nu sunt considerate presare dacă produsele obținute prezintă calități de naturalețe și autenticitate pentru comercializare și dacă drojdia de vin nu este redusă la stare uscată.

Art. 50. Practicile și tratamentele autorizate să fie aplicate vinurilor în etapele de păstrare, condiționare, maturare și îmbuteliere sunt următoarele:

Tragerea vinului de pe drojdie, pritocul vinului;

Adaosul, în vederea conservării și protejării antioxidante a vinurilor, de anhidră sulfuroasă sau metabisulf de potasiu, astfel încât vinurile să nu depășească la livrare către consumatori limitele maxime admise prevăzute la art. 43 alin. (1) lit. f) din prezentele norme metodologice. În cazul folosirii soluțiilor apoase de anhidră stufoasă aceasta nu trebuie să fie mai mică de 5%;

Tratamentul cu cărbune al vinurilor albe pătate sau cu defect de gust și miros, cu condiția ca doza de cărbune utilizată să fie mai mică de 100g/hl;

Limpezirea sunetului prin cleire, cu folosirea unuia dintre următoarele produse:

gelatină alimentară;

clei de pește;

cazeină sau cazeinat de potasiu;

ovalbumină și/sau lactalbumină;

bentonină;

dioxid de siliciu sub formă de gel sau de soluție coloidală;

caolin;

preparate enzimatice autorizate (- glucozidazice);

tanin de uz oenologic;

alte substanțe de limpezire sau preparate enzimatice autorizate;

alginați de calciu sau de potasiu numai pentru producerea vinurilor spumante cu fermentare în butelii;

Limpezirea și stabilirea vinurilor prin centrifugare sau filtrare, cu sau fără adjuvanți de filtrare inerți;

Tratamentul vinului cu gumă arabică, înainte de îmbuteliere, prin folosirea unei doze mai mici de 0,3g/l;

Adaosul în vin de acid citric, cu condiția ca la punerea în consum vinul să nu conțină mai mult de 1g/l acid citric;

Aerarea vinului;

Tratamentul vinului cu ferocianură de potasiu pentru eliminarea excesului de matale grele, care trebuie efectuat de persoane calificate, autorizate de către ministerele abilitate în acest scop;

Tratamentul vinului cu fitat de calciu, pentru prevenirea casării ferice;

Tratamentul vinului cu acid metataric înainte de îmbuteliere, în doză de maximum 100mg/l, în vederea asigurării stabilității tartrice;

Tratamentul prin frig – refrigerarea vinului – cu sau fără adaos de cristale de bitartrat de potasiu, urmată de separarea prin mijloace fizice a cristalelor și coloizilor precipitații;

Adaosul în vin de acid ascorbic, înainte de îmbuteliere, în doză de maximum 250mg/l, în vederea asigurării protecției antioxidante.

În cazul în care acidul ascorbic a fost folosit și la tratamentul strugurilor și/sau musturilor, doza total exprimată în acid ascorbic plus dehidrascorbis nu trebuie să depășească 300mg/l;

Pasteurizarea vinurilor, ca procedeu de stabilizare biologică și de inactivare a enzimelor;

Adaosul în vinuri cu conținut în zaharuri fermentabile de acid ascorbic sau sorbat de potasiu, în doză de maximum 200mg/l, exprimată în acid scorbic;

Dezacidifierea vinurilor prin unul dintre următoarele procedee:

dezacidifierea chimică a vinurilor cu aciditate totală excesivă prin adaos de tartrat neutru de potasiu, carbonat acid de potasiu, carbonat de calciu conținând eventuale mici cantități de sare dublă de calciu a acizilor (L+) tartric și (L-) malic, tartrat de calciu sau acid tartric.

Dezadicifierea chimică a vinurilor nu poate fi efectuată decât în limita maximă de 1g/l, exprimată în acid tartric, sau 13,3 miliechivalenți/l;

dezacidifierea biologică a vinurilor prin folosirea bacteriilor lactice – Oenococcus oeni;

Acidifierea vinurilor prin adaos de acid (L+) tartric sau acid citric, în limita maximă de 2,5g/l, exprimată în acid tartric, sau 33,3 miliechivalenți/l. Dacă acidifierea s-a făcut și la must, creșterea netă cumulată nu poate depăși 54 miliechivalenți/l sau 4g/l, exprimată în acid tartric. În urma corecției, conținutul în caid citric nu trebuie să fie mai mare de 1g/l, conform art. 43 alin. (1) lit s) din prezentele norme metodologice;

Egalizarea și cupajarea vinurilor. Cupajarea vinurilor se efectuează în următoarele condiții:

cupajarea vinurilor albe cu vinuri roșii este interzisă;

pentru vinurile de calitate superioară – VS și pentru cele cu denumire de origine controlată se admite efectuarea de cupaje între vinurile care aparțin aceleiași categorii de calitate și care provin din areale delimitate pentru producerea fiecărui vin.

Pentru vinurile de calitate, care se comercializează fără indicarea denumirii de soi, se pot executa cupaje între vinurile provenite din soiuri diferite. Pentru vinurile cu denumire de origine controlată se admite cupajarea vinurilor provenite din soiuri diferite numai în scopul obținerii vinurilor-sortiment, prevăzute în deciziile de acordare a dreptului de producere a vinurilor respective.

Este interzisă folosirea în cupaje a vinurilor importante, cu excepția producerii vinurilor de masă;

Vinurile de cupaj care se valorifică sub denumirea unui soi sau prin indicarea unui an de recoltă trebuie să provină în proporție de minimum 85% din soiul sau din anul de recoltă menționat.

Îndulcirea vinurilor prin adaos de parteneri cu rezervă în zahăr, care sunt: must de struguri, must tăiat, vin parțial fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat.

Executarea acestor operațiuni se face în următoarele condiții:

îndulcirea vinurilor obținute prin aplicarea procedeelor de ridicare a potențialului alcoolic prevăzute la art. 49 pct. 23 din prezentele norme metodologice se face numai cu mustul de struguri, mustul tăiat sau vinul parțial fermentat, cu condiția ca tăria alcoolică totală să fie cel mult egală cu tăria alcoolică totală a vinului supus îndulcirii;

în cazul folosirii pentru îndulcire a mustului de struguri, a mustului tăiat, a vinului parțial fermentat, a mustului de struguri concentrat sau a mustului de struguri concentrat rectificat, partenerii cu rezervă de zahăr trebuie să provină din același soi și din același areal delimitat de producere ca și vinul asupra căruia se aplică intervențiile;

Operațiunea de îndulcire trebuie făcută în interiorul arealului rezervat producerii vinului supus intervenției respective, cu controlul inspectorilor teritoriali al ONDOV;

Tratarea vinurilor cu dimetilpirocarbonat în doză de maximum 200mg/l în vederea asigurării stabilității biologice a vinului;

Adaosul de vin de polivinipolipirolidonă – PVPP- în vederea reducerii conținutului vinurilor în tanin și în alți polifenoli. Doza de PVPP folosită este de maximum 80g/hl.

Tratarea vinurilor cu sulfat de cupru pentahidrat, în scopul îndepărtării gustului și mirosului de hidrogen sulfurat, în doză de maximum 10mg/l. Acest tratament trebuie urmat de o cleire albastră care să aducă conținutul în cupru sub limita de 1mg/l. În tratamentul cu sulfat de cupru și cleire albastră aste obligatorie o filtrare fină;

Stabilizarea tartrică a vinului prin electrodializă;

Maturarea dioxidului de carbon, argonului sau azotului, separat sau în amestec, în scopul creării unei atmosfere inerte și al manipulări produsului la adăpost de aer;

Îmbutelierea vinurilor la cald;

Îmbutelierea sterilă a vinurilor.

Art. 51. Operațiunile de acidifiere și dezacidifiere a vinului trebuie comunicate în scris inspectorilor teritoriali ai ISCTV, cel puțin cu 24 de ore înaintea începerii primei operațiuni.

Notificare cuprinde următoarele informații:

denumirea/nume și sediul/adresa persoanei juridice sau fizice;

tipul operațiunii efectuate;

locul de desfășurare a operațiunii.

Art. 52. Operațiunea de îmbogățire în zahăr a musturilor în vederea ridicării potențialului alcoolic al vinurilor în anii cu condiții nefavorabile, se face în baza notificării în scris, adresată inspectorilor teritoriali ai ISCTV cel puțin cu 24 de ore înaintea începerii primei operațiuni.

Aceasta cuprinde:

numele/denumirea și adresa/sediul persoanei fizice sau juridice,

locul de desfășurare a operațiunii;

descrierea produsului supus operațiunii;

procedeul utilizat, cu detalii la tipul de produs utilizat.

Art. 53. Acidifierea și îmbogățirea, cu excepția situațiilor de derogare stabilite de la caz la caz de către inspectorii teritoriali ai ISCTV, precum și acidifierea și dezacidifierea aceluiași produs se exclude reciproc.

Art. 54. (1) Operațiunea de îndulcire a vinului de masă, a vinului de calitate cu indicație de proveniență geografică și a vinului cu denumire de origine controlată se face în baza unei notificări scrise, transmisă inspectorilor teritoriali ai ISCTV cu cel puțin 24 de ore înaintea începerii primei operațiuni. Pentru îndulcire vinurilor DOC o copie a notificării se transmite, în aceleași condiții, la oficiul teritorial ONDOV.

(2) Notificarea cuprinde următoarele informații:

categoria de calitate, cantitatea, tăria alcoolică dobândită și conținutul în zaharuri al vinului care urmează să fie îndulcit;

felul produsului de îndulcire ce urmează să fie adăugat, cantitatea și conținutul său in zaharuri;

tăria alcoolică dobândită și conținutul în zaharuri al vinului după îndulcire.

(3)Persoanele juridice și/sau fizice care aplică operațiunea de îndulcire trebuie să dețină registru de intrare și ieșire pentru evidența la zi a cantităților de must de struguri, must de struguri concentrat, must de struguri rectificat, utilizate pentru operațiunea de îndulcire.

Art. 55. Introducerea în vin a unor cantității reduse de apă strict impuse de prepararea soluțiilor de dioxid de sulf sau a diferitelor preparate de limpezire și/sau stabilizare, nu se consideră ca fiind frauduloasă.

Art. 56. Practicile și tratamentele autorizate să fie aplicate în producerea vinurilor speciale și a altor produse de origine viticolă sunt următoarele:

1. Producerea vinurilor spumante cu fermentare secundară în butelii, prin aplicarea următoarelor operațiuni tehnologice:

pregătirea vinului de bază prin asamblare și condiționare sau preparare din membrane celulare de levuri, eventual de activatori de fermentare, precum și al produselor de limpezire;

tirajul;

fermentarea vinului în butelii;

remuajul;

degorjarea, cu sau fără înghețarea depozitului adus pe dop;

adaosul eventual al licorii de expediție;

dopuire definitivă.

Licoarea de tiraj se prepară din must de struguri, must de struguri parțial fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, zaharoză și vin. Adaosul licorii de tiraj nu poate să determine o creștere a tăriei alcoolice totale a vinului de bază cu mai mult de 1,5% în volume.

Licoarea de expediție se prepară din zaharoză, must de struguri, must de struguri parțiali fermentat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, din vin sau din aspectul acestora, cu adaos eventual de distilat de vin. La prepararea licorii de excepție nu se folosesc alți aromatizanți sau produse obținute prin sinteză. Adaosul licorii de excepție nu poare provoca o creștere a tăriei alcoolice dobândite a vinului spumant.

Pentru producerea vinurilor spumante, vinul materie primă trebuie să aibă o tărie alcoolică totală de minimum 8,5% în volume. Tăria alcoolică dobândită prin aportul alcoolului conținut în licoarea de expediție, este de minimum 9,5% în volume. Conținutul în dioxid de sulf total al vinurilor spumante este de maximum 234 mg/l;

Pentru producerea vinurilor spumante cu denumire de origine controlată, vinul materie primă trebuie să aibă o tărie alcoolică totală de minimum 9% în volume. Tăria alcoolică dobândită a acestor vinuri spumante, inclusiv cea rezultată prin aportul licorii de expediție, este de minimum 10% în volume. Conținutul total în dioxid de sulf este de maximum 185 mg/l.

Producerea vinurilor spumante cu fermentare secundară în rezervoare se fac în mod asemănător cu cea a vinurilor spumante cu fermentare în butelii, cu deosebire că adaosul licorii de tiraj nu este limitat, fermentarea vinului are loc în recipiente sub presiune cu închidere etanșă, eliminarea depozitului se face prin filtrare în condiții izobare.

Tăria alcoolică dobândită a vinului spumant finit nu trebuie să depășească cu 2% în volum pe cea a vinului materie primă.

Producerea vinurilor spumoase prin impregnare cu anhidră carbonică de uz alimentar se face cu sau fără adaos de licoare de expediție. Vinurile spumoase au o tărie alcoolică dobândită de minimum 8,5%în volum. În producerea acestor vinuri este interzisă folosirea oricărui aromatizări.

Vinurile spumante cu fermentare în butelii, cele cu fermentare în rezervoare și vinurile spumoase se produc numai în spații diferite.

Producerea vinului special aromatizat se face prin folosirea adaosurilor de must de struguri, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, zaharoză, alcool etilic de origine agricolă, distilat de vin, mistel, caramel, administrate separat sau în amestec.

Producerea romaniacurilor se face prin aplicarea următoarelor operațiuni tehnologice:

cupajare distilatelor;

aducerea distilatului la tăria alcoolică de comercializare, prin diluare cu apă dedurizată;

adăugarea, eventual, de zaharoză și caramel;

folosirea de adaosuri de extract hidroalcoolic obținute din fructe și plante admise de lege, pentru producerea unor sortimente de rachiu de drojdie și tescovină aromatizate.

Condiționarea și stabilizarea vinurilor speciale și a altor produse de origine viticolă se realizează prin aplicarea procedeelor prevăzute pentru vinurile la art. 50 din prezentele norme metodologice.

Art. 57. Utilajele, uneltele și recipientele folosite la vinificație, precum și în procesul maturării, condiționării, îmbutelierii și transportului produselor vinicole trebuie să fie confecționate din materiale care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să nu îmbogățească produsele cu care vin în contact în compuși dăunători calități acestora. În acest sens este interzisă folosirea utilajelor, uneltelor și recipientelor confecționate din staniu, zinc, plumb, fier, precum și a unor rășini și lacuri neautorizate din punct de vedere tehnologic și sanitar sau în compoziția cărora intervin acești compuși;

să nu conțină compuși solubili care ajunși în masa băuturilor să pună în pericol sănătatea omului;

să nu influențeze nefavorabil însușirile organoleptice ale produselor cu care vin în contract.

Art. 58. (1) În producerea oțetului de vin trebuie respectate următoarele condiții:

să nu fie produs prin adaosuri de acizi minerali sau organici, de substanțe toxice sau esențele sintetice;

la prelucrarea lui să nu fie folosite materii colorante străine de natura vinului.

(2) La fabricarea oțetului de vin sunt interzise următoarele practici:

folosirea vinurilor care au suferit odată cu fermentarea acetică și alte fermentații paralele, cu excepția celor malolactice sau citrolactice;

folosirea uneltelor și a recipientelor confecționate din alte materiale decât cele acidorezistente.

(3) Fabricilor de oțet de vin le este interzis să dețină în incinta lor materii și materiale care pot fi folosite la falsificarea acestui produs.

(4) Oțetul de vin destinat comercializării poate fi produs numai pe bază de licență de fabricație emisă de autoritățile abilitate în acest scop.

Are. 59. Condițiile de calitate ale materialelor oenologice sunt cele prevăzute în Codexul oenologic internațional, elaborat de [NUME_REDACTAT] a Viei și Vinului.

CONCLUZII

Calitatea produselor reprezintă ansamblul însușirilor unei valori de întrebuințare, ce exprimă gradul în care acestea satisfac nevoile sociale.

Calitatea vinurilor se apreciază sub aspect compozițional și senzorial. Compoziția chimică a vinului se deosebește de cea a materiei prime, strugurii, deosebirile datorându-se proceselor care au loc în timpul fermentării vinului și păstrării acestuia. Din compoziția chimică a vinului fac parte 500 de substanțe, aflate în diferite stări chimice sub formă de molecule și coloizi. Între componentele calității vinului la loc de frunte rămân însușirile organoleptice și compoziția vinului care trebuie să fie controlate și certificate de un laborator acreditat.

Pentru a obține încrederea consumatorului, autenticitatea, ca parte componentă a calității, trebuie să fie certificată. Astfel, vinul cu denumire de origine Drăgășani trebuie să provină de la Drăgășani, iar anul în care a fost produs trebuie să fie autentic.

Pentru a avea succes la vânzare, vinul trebuie să fie prezentat într-o formă agreabilă, atractivă și elegantă. Eleganța ține în primul rând de etichetă, care trebuie să fie sobră, dar de rafinament. Un rol important îl deține ambalajul, cel mai elegant pe plan mondial rămân ambalajele din sticlă cu dopurile din plută pentru vinurile de calitate. În consecință, pentru a avea succes, producătorul de vinuri, trebuie să accepte noțiunea de calitate, care este complexă și cuprinde multe elemente în afară de gust și aromă.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] al Viei și Vinului din 1997 s-a propus ca printre componentele calității să facă parte și controlul vinului.

Metodele de control vizează în primul rând depistarea falsurilor de vinuri de pe piață, dar și depistarea vinurilor cu boli sau defecte.

Între metodele de depistare a falsurilor se înscriu o serie de analize chimice ca:

1. Determinarea extractului sec – ajută la aprecierea autenticității vinului prin evidențierea unor operații ilicite aplicate vinurilor ca: adaosul de alcool, zahăr, glicerol, acizi și apă.

2. Determinarea zaharurilor reducătoare de must și vin – zaharoza introdusă după fermentație se depistează analitic. Musturile proaspete au un conținut de zahăr în limite normale de 135-260g/l. În condițiile climatice nefavorabile, conținutul poate fi sub limita minimă admisă, moment în care se admit si se recomandă corecțiile de compoziție în limitele [NUME_REDACTAT] și a Vinului.

Determinarea raportului glucoză-fructoză – la must acest raport este egal cu 1. în timpul fermentației, valoarea acestui raport se micșorează datorită faptului că majoritatea speciilor de levuri fermentează, preferențial glucoza. În concluzie, în vinurile dulci naturale raportul glucoză-fructoză trebuie să fie subunitar. Un raport apropiat de unitate va arăta îndulcirea vinului sec cu o zaharoză sau un must proaspăt nefermentat.

Determinarea glicerolului – în vinurile autentice proporția de glicerol este de 6-12g glicerol/100g alcool. Pe baza acestei proporții se pot depista eventualele falsuri.

Determinarea conținutului de cenușă se poate da indicații asupra depistării unor falsuri, cunoscându-se că vinurile albe au un conținut de 2g/l cenușă.

Identitatea vinurilor de hibrizi producători direct (HPD) se face cu ajutorul metodei cromatografice prin colorația în roșie-cărămizie care prezintă o fluorescență puternică în lumina ultravioletă.

Acțiunea de falsificare, prin imitare sau piratare suferită de un produs sau serviciu este în sine un act de concurență neloială între agenții economici, dar și de înșelare a consumatorilor prin falsă informare. Un exemplu elocvent îl constituie depistarea pe piața românească a produsului [NUME_REDACTAT] – demidulce, care nu era de fapt vin autentic ci a fost obținut prin practici neautorizate.

În acest vin au fost depistate următoarele:

utilizarea aromelor artificiale dovedită prin prezența în vin a propilenglicolului – substanță suport pentru arome;

folosirea coloranților atestată de un spectru de culoare atipic pentru vinul alb;

îndulcirea cu zaharoză invertită pusă în evidență de un raport glucoză-fructoză egal cu 1;

conținut mare de fier de 78mg/l provenite dintr-o vinificație primată total necorespunzătoare, dar și din uni aditivi utilizați.

Au mai fost identificați prin analize de laborator și alte substanțe care nu pot fi admise de legislația în vigoare și sunt pedepsite ca atare.

În regulamentul de aplicare a [NUME_REDACTAT] și Vinului nr. 67/1997 sunt prevăzute toate condițiile care trebuie îndeplinite de un produs vitivinicol.

BIBLIOGRAFIE

Alexandru C. Ana- Manual de lucrări practice în oenologie –Ed. [NUME_REDACTAT] „Dunărea de Jos”- Galați 2002.

AFNOR- Contrôle de la qualité des produits alimentaires. Analyse sansorielle (5-e edition) Afnor, Paris 1995.

Banu C.- Calitatea și controlul produselor alimentare, seria „Inginerie alimentară”. Ed. AGIR, București 2002

Banu C.- Manualul inginerului de industrie alimentară. Ed. Tehnică, București 1999.

Blouin J.- Tehniques ďanalzses des mouts et des vins. Ed. Dujardin-Salleron 1992.

[NUME_REDACTAT]- Interviu despre vin.- Revista „[NUME_REDACTAT]”-Londra.

Fischer U., Boulton R.B., Noble A.C.- Physiological factors contribuing to the variability of sensory assessements. [NUME_REDACTAT] Pref., 5, 1994.

G.M. Costin, [NUME_REDACTAT] Alimentele și sănătatea, Ed. [NUME_REDACTAT], 1999.

Gheorghiță M. și colab. Oeonologie II, Ed. Sitech, Craiova 2002.

Holban E.- Metode moderne în asigurarea calității produselor alimentare. Ed .Tehnică, București 1979.

Legea viei și vinului- (Legea nr. 244/2002)

[NUME_REDACTAT] al României, nr. 798/2002

Olteanu I.- Viticultura, Ed. Universitaria, Craiova 2002.

Olteanu I. Și colab. Ampelografie, Ed. Universitaria, Craiova 2003.

Peynaud E., Blouin J.- Le goute du vin. Le grand livre de la dégustation. Ed. Dunod 1996.

Popa A.- Vinul. Ed. Didactică și Pedagogică, București 1996.

[NUME_REDACTAT] și colab.- Analiza senzorială a produselor alimentare. Ed. Tehnică, București 1982.

Stoian V.- Marea carte a degustătorilio de vinuri. Ed. Artprint, București 2001.

[NUME_REDACTAT]- Studiul posibilităților tehnologice de obținere a vinurilor aromate tip VDOC în podgoria Drădășani. Teză de doctorat. Universitatea din Craiova 2003.

Teodorescu C., Teodorescu C.Șt., Mihalca- Vița de vie și vinul de-a lungul vaecurilor. București 1966.

Țârdea C. și colab.- Tratat de vinificație. Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași 2000.

[NUME_REDACTAT]- Efectele contrafacerii și măsuri de protecție împotriva consumatorilor acestui fenomen. București 2003.

CUPRINS

Capitolul I- Vocație și tradiție viti-vinicolă în spațiu

Carpato-Danubiano-Pontic……………………………………………. pag.3

1.1. Argumentație………………………………………………….pag.3

1.2. Importanța cultului Dionysiac………………………………..pag.4

1.3. Dovezi ale arheologiei și istoriei privind existența unei

viticulturi dezvoltate în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic……………pag.5

1.4. Practica viti-vivnicolă românească la început

de mileniu III……………………………………………………….…pag.6

Capitolul II- Aspecte generale privind calitatea

produselor în industria alimentară. Calitatea vinului………………..pag.9

2.1. Definiția calității………………………………………………pag.9

2.2. Tipurile de calitate…………………………………………..pag.11

2.3. Calitatea vinului și componentele sale………………………pag.14

Capitolul III- Clasificarea vinurilor și deprecieri ale lor

3.1. Clasificarea vinurilor………………………………………..pag.18

3.1.1. VINURILE……………………………………………..pag.19

A. Vinurile de masă………………………………………..pag.19

B. Vinurile de calitate………………………………………pag.20

C. Vinurile speciale………………………………………..pag.21

3.1.2. ALTE PRODUSE PE BAZĂ DE MUST ȘI VIN……..pag.23

A. Produse pe bază de must………………………………..pag.23

B. Produse pe bază de vin………………………………….pag.23

Produsele pe bază de subproduse vinicole……………………pag24

Caracteristici organoleptice și de compoziție chimică a

vinurilor, produselor pe bază de must, vin și

subproduse vinicole…………………………………………………..pag.25

3.3.Produsele obținute prin valorificarea strugurilor,

musturilor, vinurilor și subproduse viti–vinicole………………….….pag.29

Anexa 2- Definițiile produselor din struguri, musturi,

vinuri, subproduse viti-vinicole și termenii utilizați pentru

desemnarea lor………………………………………………………..pag.30

3.4. Zonarea soiurilor de viță-de-vie roditoare din

sortimentul de bază al României, recomandate și autorizate

pentru cultură în arealele viticole……………………………………..pag.35

Capitolul IV- Definiții ale arealului viticol și al

grupelor de soiuri…………………………………………………….pag.58

4.1.1 Determinarea zahărului reducător prin

metoda Bartrand……………………………………………………..pag.59

4.1.2 Determinarea zahărului reducător prin

metoda Schoorl……………………………………………………….pag.60

4.2 Determinarea zahărului reducător prin titrare directă……….pag.62

4.3 Determinarea rapoartelor G/F și P/ la vinurile dulci……….pag.63

4.3.1 Calcului raportului G/F…………………………………pag.64

4.3.2 Calculul raportului P/…………………………………pag.64

4.4 Determinarea glicerolului……………………………………pag.65

4.5 Determinarea cenușiipag.66

4.6 Determinarea alcalinității cenuși…………………………….pag.67

4.7 Identificarea vinurilor de HPD………………………………pag.68

4.8Controlul autenticității vinurilor prin

calculul indicilor oenologici………………………………………….pag.68

Capitolul V- Aspecte privind legislația în vigoare –

Legea viei și a vinului – Prevederi și sancțiuni………………………pag.69

Secțiunea 1-Vinurile și produsele pe bază de must și de vin………..pag72

Secțiunea a 2-a- Vinurile și produsele pe bază de must și

de vin cu denumire de origine controlată și cu

indicație geografică recunoscută……………………………………..pag.72

Secțiunea a 3-a- Condițiile de calitate și de producere

a vinurilor și a produselor pe bază de must,

vin și subproduse vinicole……………………………………………pag.74

Secțiunea a 4-a- Valorificarea vinurilor și a

celorlalte produse vinicole……………………………………………pag.76

SANCȚIUNI………………………………………………………..pag.78

DISPOZIȚII FINALE………………………………………………pag.81

Practicile și tratamentele oenologice autorizate…………………….pag.82

CONCLUZII………………………………………………………..pag.94

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………pag.96