Aspecte Metodologice DE Utilizare A Textului Biblic ÎN Cadrul Disciplinei Ems

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”

DIN MUNICIPIUL CHIȘINĂU

Facultatea: Pedagogie

Catedra: Pedagogia Învățămîntului Primar

Specialitatea: Didactica învățămîntului primar

Trohina Natalia

ASPECTE METODOLOGICE DE UTILIZARE A TEXTULUI BIBLIC ÎN CADRUL DISCIPLINEI EMS

TEZĂ DE MASTER

Conducător științific:

Sadovei Larisa, doctor în pedagogie,

conferențiar universitar

Chișinău-2016

CUPRINS:

INTRODUCERE

Actualitatea temei. În cazul educației în spirit religios, nu se va urmări structurarea unor discipline teologice sofisticate: în școală nu se urmărește să se formeze teologi docți, ci oameni cu convingeri și deprinderi religioase. Acest lucru presupune o relativizare a conținuturilor domeniilor teologice la trebuințe și expectanțe spirituale firești ale oamenilor, rezonanțe cu norme psihopedagogice. Se știe că fiecare disciplină școlară trebuie să constituie atît un domeniu de cunoaștere prelucrat pedagogic, cît și o modalitate de a cunoaște. Este normal ca fiecare disciplină să propună elevului un mod de gîndire și interpretare a lumii, modalitate care garantează elevului investigații suplimentare. Elevilor trebuie să li se pună la dispoziție nu numai cunoștințe, ci și mijloace de a parveni la acele cunoștințe. Conținutul dimensionat pentru ora de religie va răspunde acestor cerințe minimale, de inserție, alături de adevărurile de credință, și a unor tehnici și forme spirituale care să proiecteze individul, prin interiorizare, înspre cîmpul de idei și trăiri specific religiei. De aceea, lecția de religie nu se va reduce la un simplu expozeu speculativ, ci va antrena elevii în perspectiva unor trăiri, sentimente, conduite concordante cu cumulul doctrinar etalat.

Scopul cercetării constă în elucidarea reperilor teoretice, practice și metodice a aspectelor metodologice de utilizare a textului biblic în cadrul disciplinei EMS în clasele primare.

Obiective ale cercetării:

Elucidarea aspectelor teoretice privind tema cercetată;

Determinarea nivelului de cunoștere și motivara aspectelor metodologice de utilizare a textului biblic în cadrul disciplinei EMS în clasele primare;

Validarea prin experiment pedagogic a aspectelor metodologice de utilizare a textului biblic în cadrul disciplinei EMS în clasele primare;

Stabilirea metodelor de prelucrare și interpretarea a datelor experimentale și deducerea concluziilor.

Noutatea și originalitatea științifică

Semnificația teoretică a lucrării

Valoarea aplicativă a lucrării

Gradul de studiere a temei în literatura de specialitate. O premisă care a determinat alegerea temei o constituie studiile teoretico metodice ale unui șir de cercetători ( Dorin Opriș, Elena Mocanu, Corneliu Muha, Mircea Păcurariu, Constantin Cucoș, Monica Opriș, Irina Horga, ș.a.), în care este abordată problema: aspecte metodologice de utilizare a textului bibilic în cadrul disciplinei EMS. Tratată mai mult tangențial, aceasta problema rămîne încă nesoluționată, fapt care a profilat și scopul cercetării mele.

Metodologia cercetării:

Metode teoretice: analiza, sinteza, compararea, generalizarea, sistematizarea conceptelor și metodelor pedagogice.

Metode experimentale: experimentul pedagogic.

Metode empirice: observația, conversația, analiza produselor activității copiilor.

Metode de interpretare a datelor: analiza și prelucrarea matematică a rezultatelor experimentale.

Eșantionul cercetării: experimentul pedagogic a fost realizat la Gimnaziul ” Durlești ” din orașul Durlești. În cadrul experimentului au participat 23 de elevi din clasele a III-a A .

Volumul și structura tezei: teza este structurată: introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări. Teza este expusă pe pagini, inclusiv, pagini text de bază; în textul tezei sunt inserate figuri și tabele.

Cuvinte-cheie:

I. REPERE TEORETICE DE INTERPRETARE A TEXTULUI BIBLIC

Definiri ale textului ca și conținut școlar

Textul literar este creația imaginației autorului avînd drept scop sensibilizarea cititorului. Particularitățile textului sunt:

– textul are scopul de a sensibiliza cititorul;

– autorul modifică realitatea prin propria sensibilitate;

– prezența figurilor de stil și a imaginilor artistice care dau o expresivitate textului;

– în text se observă îmbinarea elementelor reale cu elementele ficționale;

– autorul prin intermediul temelor și motivelor literare tratează valori general-umane: dreptatea, cinstea;

– apar personaje care participă  la acțiune. [ 26]

Trasaturi:
– are caracter ficțional, fiind rezultatul imaginației unui autor;
– are scop estetic, căci trezește în sufletul cititorului sentimente și emoții;
– se caracterizează prin expresivitate, obținută prin utilizarea imaginilor artistice și a figurilor de stil, explorîndu-se îndeosebi sensurile figurate ale cuvintelor;
– se pot utiliza arhaisme, regionalisme, termeni populari și cuvinte a căror formă se abate de la normele limbii literare;
– are caracter subiectiv. [34]

Un text este o sussesiune de caractere organizate conform unei limbi și care are drept scop transmiterea de informații. În literatură, textul literar este o creație a imaginației autorului care are următoarele caracteristici:

transfigurează realitatea, o modelează, transformînd-o într-un univers imaginar propriu;

în logica ficțiunii, nu poate fi considerat nici adevărat, nici fals;

expresivitate, trăsătură corelată cu sensibilitatea și imaginația autorului și redată prin diverse procedee artistice și figuri de stil;

sunt prezentate valori umane prin diverse teme și motive literare (adevărul, iubirea, dreptatea, sinceritatea, emoția, nostalgia, creativitatea, jocul, războiul, tradiția, orașul, natura etc.)

pune în mișcare personaje – existențe fictive integrate în sistemul de interacțiuni ale operei literare;

prezintă o mare varietate de forme: opere lirice, epice, dramatice, aparținînd diverselor specii literare. [35]

Textele literare sunt ficțiuni, chiar dacă pleacă de la realitate, pe care o reflectă mai mult sau mai puțin. Într-o asemenea lucrare se emit, de fapt, ipoteze despre realitate. Caracterul imaginar nu poate fi stabilit decît prin raportarea la situația de comunicare în care se plasează. Pentru ca un text să fie considerat literar trebuie:

– să transmită o impresie individuală, subiectivă asupra realității;

– să producă idei general umane- să emoționeze receptorul;

– să aibă o construcție specifică (limbaj conotativ, bogăție lexicală, polisemantism, unicitate, expresivitate). (Pleșea Maria-Monalisa)

Textul literar presupune o comunicare artistică, pentru că în el se recunoaște originalitatea creatorului operei artistice (populare sau culte) care reflectă lumea. În textul prin excelență reflexiv se manifestă funcția poetică a limbajului, întrucît primează expresivitatea conținutului și nu informațiile oferite. Altfel spus, textul literar are următoarele caracteristici:

– caracter reflexiv,

– subiectivitatea emițătorului,

– încălcarea intenționată a normelor lingvistice,

– limbaj expresiv, realizat cu ajutorul figurilor de stil și al procedeelor artistice,

– acționează funcția poetică.[26]

Este bine-cunoscut faptul că, potrivit concepției lui Eugenio Coseriu, trebuie distinse trei tipuri fundamentale de conținuturi lingvistice: desemnare, semnificație și sens.

Desemnarea este dimensiunea universală a semnului lingvistic și definește referința semnului la „lucruri“, „fapte“ sau „stări de lucruri“ extralingvistice.

Semnificația este dimensiune determinată exclusiv într-o limbă dată, reprezintă, după E. Coseriu, concretizarea istorică a potențelor designative ale respectivei limbi printr-un conținut particular, adică printr-o segmentare unică a conținutului semantic al realității.

Sensul este definit de cercetătorul citat drept conținutul particular al unui text sau al unei unități textuale, așadar drept concretizarea în acte de vorbire deopotrivă a desemnării ca dimensiune universală a limbajului, dar și a semnificației ca formă particulară și istorică de semantizare a realității. [27]

Textul literar reprezintă cel mai complet depozit al inteligenței omenești, înmagazinînd în structura lui cunoștințe, sensibilitate, fapte pe care le păstrează intacte un timp nedefinit. Ea trebuie înțeleasă ca un mecanism viu în educația literar-artistică. [32]

Lectura este un act de mare complexitate care presupune nu numai prezența unui cititor (lector) și a unui text, ci și interacțiunea acestora. Mai mult decît atît, lectura este influențată de contextul în care are loc. Principalele componente ale lecturii sunt text, lector, context.

Textul – reprezintă de fapt atitudinile autorului, atitudini care se manifestă în propriile trăiri față de lume, față de valorile umane, atitudini care evidențiază anumite concepte de viață, crezuri prin conținutul ei, alții, pentru care ea există mai degrabă prin organizarea ei formală. Unii care se abandonează sentimentelor și alții care formulează judecăți cu privire la structura operei sau emit aprecieri în legătură cu valoarea ei" [25]

 Lectorul – vine cu structurile sale cognitive (bazate pe cunoștințele lui de limbă, despre lume etc.) și afective (bazate pe particularitățile lui emotive, pe starea în care se află la un moment dat), dar și cu strategiile prin care, în procesul lecturii, găsește, descoperă sensuri în text.

Aici se potrivește o afirmație a lui Pierre Bayard, profesor de literatura franceză la Universitatea din Paris și psihanalist, și anume: “Nu există text literar independent de subiectivitatea celui care îl citește”. Fiind captivi ai unei concepții tradiționale cu privire la lectură și marcați de interdicția de a modifica un text, atît cărțile „citite”, cît și cele pe care le-am răsfoit, despre care am auzit vorbindu-se sau pe care le-am uitat, fac parte din universul nostru interior. Iar a vorbi despre o carte, consideră același P. Bayard, înseamnă tocmai a vorbi despre reprezentările subiective prin care o reinventăm permanent.Se spune că numai cititorii desăvîrșesc opera și închid lumea pe care aceasta o deschide, dar fiecare (cititor) o face într-un mod diferit. Întrucît fiecare lector își constituie propria sa rețea deindicii, nu se citește același text (chiar dacă este același!) de către persoane diferite.[25]

Precizînd relația dintre cititor și autor, semiologul italian U. Eco creează o paralelă între lectură și pădure, evidențiind tipul de cititor-model și autor-model.

  Atunci cînd intri în pădure poți parcurge pe două căi: încerci să ajungi pe una sau mai multe căi ca să ajungi mai repede la casa Bunicii, sau a lui Prichindel, sau a lui Hansel și Gretel; în cel de-al doilea fel ne mișcăm ca să înțelegem cum anume e construită pădurea, de ce unele poteci sînt accesibile și altele nu.[25]

1.2 Textul biblic – mijloc și conținut școlar

Biblia este o carte a credinței, o carte a învățăturii, o carte a moralei, o carte a religiei, o carte prin care Dumnezeu ni se face cunoscut, dar deasemenea o carte care îi artă omului responsabilitatea sa și relația pe care trebuie să o aibă cu aproapele său. Din totdeauna creștinismul a afirmat posibilitatea educării și formării omului. Spiritualitatea creștină este un amplu și complex proces pedagogic, un amplu proces de formare a omului. Specificul și metodele de formare utilizate de religia creștină nu se confundă cu metodele și specificul celorlalți factori educaționali din societate.[19]

Educația religioasă la vîrsta școlară mică înseamnă în primul rînd familiarizarea copiilor cu domeniul Religiei, ce dă prilej de întîlnire cu puritatea și simplitatea copilăriei. În viziunea filosofului Constantin Noica, nevinovăția are drept sinonim simplitatea, în directă relație cu viața spirituală. Din punctul meu de vedere, a preda Religie înseamnă a renunța la tot ceea ce poate să devină împovărător pentru acest demers, a simplifica mesajul spre a-l esențializa.

Referindu-ne la creștinism dimensiunile fundamentale ale religiei sunt:

1. Dimensiunea biblică. La nivelul programei, trebuie să se regăsească teme extrase din Vechiul și Noul Testament împreună cu o serie de lămuriri și valorizări suplimentare. Prezentarea selectivă a capitolelor principale ale Bibliei se dovedește a fi deosebit de necesară.

2. Dimensiunea istorică. Este necesar să fie degajate o serie de teme care să prezinte apariția, fundamentarea și evoluția creștinismului pe coordonatele istorice. Integrarea creștinismului în istoria omenirii ca și în evoluția mișcărilor religioase mondiale constituie o cerință ce se cere a fi respectată atunci cînd se proiectează o programă de studiu pentru disciplina religie.

3. Dimensiunea dogmatică. Orice religie se prezintă ca un corp unitar de idei, de dogme care îi sunt specifice. Aceste elemente ideatice se cer a fi prefigurate fie la nivelul unor teme speciale, fie disipate în mai multe secvențe curriculare. Adevărurile revelate ale creștinismului, fondul axiomatic al credinței, al tradițiilor stratificate sunt elemente deosebit de necesare pentru formarea culturii religioase și pentru structurarea credinței în plan individual, subiectiv.

4. Dimensiunea tradițiilor. Religia creștină se prefigurează atît în Sfînta Scriptură cît și în Sfînta Tradiție (cel puțin în confesiunile ortodoxă și catolică). O întreagă înțelepciune și un larg evantai de modele formative sunt prezente în scrierile patristice, în viețile exemplare ale sfinților, martirilor și marilor trăitori ai creștinismului. Experiențele patristice și filocalice, desigur nu prezentate în extenso, ci selectiv, prin aducerea în atenție a ceea ce este relevator pentru situațiile didactice concrete.

5. Dimensiunea ritualică. Creștinismul este nu numai învățătură, ci și practică, celebrare, activitate cultică. Fiecare element sacramental poartă o semnificație spirituală adîncă, ce merită să fie cunoscută și respectată. De aceea, trebuie prezentate tainele (sacramentele) credinței creștine cu semnificațiile adiacente: Botezul, Mirungerea, Pocăința, Împărtășania, Preoția, Nunta și Maslul. De asemenea, se cer a fi prezente în curriculum cunoștințe despre rugăciune, practici religioase, forme de administrare a sacrului în diverse circumstanțe.

6. Dimensiunea antropologică. Credința creștină este o religie pentru om, pentru desăvîrșirea și mîntuirea (salvarea) omului. Ea nu este o teorie searbădă, abstractă, ci este un răspuns la întrebările bine puse de către om. Probleme de felul sensul omului pe pămînt, viitorul și soarta omenirii, relațiile dintre comunități, salvgardarea ecologică, bolile endemice, criza existențială, derivele individuale sau colective etc. trebuie să fie incluse într-o programă de religie. Marile probleme ale epocii se cer a fi resemnificate și din punct de vedere spiritual (precum chestiunea războiului, a rasismului, a avortului, a bolii sida, a relațiilor dintre sexe, a eugeniei, a eutanasiei etc.).

7. Dimensiunea morală. Religia creștină presupune o evidentă dimensiune etică. Ea nu numai că aduce în atenție și ratifică o realitate (cea transcendentă), dar recomandă și sugerează un traseu moral, un model existențial de perfecționare morală în vederea accederii la un statut existențial superior. Preceptele și parabolele cu conținut etic, prezente în programa de religie, au o funcționalitate formativă deosebit de importantă. Valorile etice apar ca răspunsuri dezirabile ce se cer a fi interiorizate de persoane pentru a se împlini din punct de vedere spiritual.

8. Dimensiunea socială. Creștinismul nu este o religie individualistă, egoistă, ci cheamă și îndeamnă la mărturisire colectivă, la trăire împărtășită în comun. Creștinismul se trăiește la modul esențial în relație cu alții sub forma vizibilă și organică a Bisericii. La răndul ei, Biserica nu este o instituție închisă, suficientă sieși, ci este deschisă problemelor comunității, implicîndu-se în noi formule de activism și civism contemporan: problema asistenței sociale, a implicării politice, a mecenatului cultural, a relațiilor internaționale etc. Toate aceste aspecte merită să fie prezentate, măcar fragmentar, prin teme sau subteme specifice la nivelul programei școlare.[19]

În conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 596 din 2 iulie 2010, disciplina Religia este inclusă în schema orară școlară a instituțiilor de învățămînt primar și gimnazial, cu începere de la 1 septembrie 2010, și va fi predată opțional, în baza cererii părinților sau a tutorilor legali ai elevilor. Trăim într-o epocă în care indicatoarele morale și-au pierdut unidirecționalitatea, arătînd de acum în toate direcțiile posibile, astfel că cei care au nevoie de o îndrumare sunt mai degrabă încurcați decît îndrumați. Este epoca relativismului moral care susține că toate valorile morale sunt relative, iar acest lucru a dat naștere la haos moral și lumea este în căutarea criteriilor după care s-ar putea stabili ce este Bine și ce este Rău. Disciplina Religia are un rol deosebit de important în formarea personalității elevilor.

Elaborarea programelor de Religie s-a realizat avînd în vedere următoarele aspecte:

– asigurarea coerenței la nivelul ariei curriculare Educație socio – umanistică, prin corelarea cu schimbările intervenite la nivelul celorlalte programe școlare;

– utilizarea modelului de proiectare curriculară centrată pe competențe, model care permite asigurarea continuității și progresiei de la o clasă la alta;

– asigurarea calității educației și compatibilizarea curriculumului național cu cel european, cu standardele europene prin formarea domeniilor de competențe-cheie, îndeosebi a competențelor culturale, de comunicare, interpersonale și civice, indispensabile vieții active într-o societate a cunoașterii specifică secolului XXI;

– recomandarea unor valori și atitudini care să completeze dimensiunea cognitivă a învățării cu cea morală, din perspectiva finalităților educației, dar și a disciplinei EMS;

– includerea unor sugestii metodologice care să orienteze spre modalități didactice concrete de utilizare a curriculumului în proiectarea și realizarea activităților de predare-învățare-evaluare;

– contribuția Religiei la finalitățile sistemului de învățămînt din Republica Moldova;

– identificarea acelor competențe care pot fi evaluate în perioada finalizării învățămîntului obligatoriu.

Curriculumul este un instrument util atît pentru cadrele didactice care predau disciplina EMS, cît și pentru ceilalți profesori, în perspectiva formării unei viziuni inter- și transdisciplinare.

Activitatea didactică la disciplina de studiu EMS se va desfășura din perspectiva sistemului de valori educaționale în baza Curriculumului care are în vedere promovarea prin toate formele și dimensiunile educației a unui referențial axiologic ce include:

Valori general-umane: Viață, Adevăr, Bine, Frumos, Dreptate, Libertate, Egalitate, Sacru etc.

Valori naționale: țara, poporul, simbolica statului (imn, stemă, drapel), limba națională, conștiința națională, istoria națională, cultura națională, credința, tradițiile, arta populară etc.

Valori educaționale stabilite pe dimensiunile educației: intelectuale, morale, estetice, fizice, tehnologice etc.

Valori instrumentale: competențe-cheie de tip transversal/transcurricular, general/pe trepte de învățămînt, disciplinar etc.

Valori colective: ale clasei, ale grupului de elevi, ale grupurilor sociale, ale familiei etc.

Valori individuale, care sunt definitorii pentru orice ființă umană: identitatea, familia, credința, toleranța, prietenii, educația, preferințele etc. Implementarea acestor valori va contribui la stabilirea unei coerențe necesare între conținutul educației și mediul socio–cultural:

cunoașterea/promovarea patrimoniului cultural al poporului și deschiderea spre alte culturi;

formarea și dezvoltarea unor comportamente adecvate, de integrare și adaptare socială;

formarea și dezvoltarea unei atitudini pozitive, autonome care să armonizeze relația cu sine și ceilalți, cu mediul înconjurător.

Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, care presupune regîndirea rolurilor celor doi parteneri educaționali – profesorul și elevul. Astfel, el permite profesorului libertatea de opțiune în abordarea demersului didactic prin alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor (care nu presupun o ordine obligatorie), în funcție de caracteristicile clasei sau de evenimentele religioase, cu condiția respectării logicii interne a domeniului și a parcurgerii integrale a materiei prevăzute. De asemenea, profesorul are libertatea de a alege metode, activități și stiluri variate, adecvate particularităților elevilor și ale clasei, precum și în concordanță cu competențele precizate pentru fiecare nivel.[20]

Desfășurarea activităților săptămînale la orele de EMS va avea ca scop central educația creștină, care cuprinde educația morală și spirituală a elevilor, prin formarea caracterului și comportamentului – implicînd reguli și principii, precum și instruire, încurajare și pregătire explicită. Orele de religie vor urmări realizarea conținuturilor proiectate prin prisma a patru aspecte esențiale ce trebuie să formeze baza integrării întregii vieți:

Mîntuirea – o relație corectă cu Dumnezeu;

Sfințirea – o relație tot mai matură în cadrul sinelui;

Stăpînirea – o relație plină de grijă cu lumea fizică;

Stabilitatea – relații cu alții.

În ceea ce privește elevii, temele au fost selectate astfel, încît să asigure implicarea activă a acestora în procesul de predare-învățare, care să contribuie la formarea capacității de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, la exprimarea liberă și argumentată a propriei opinii.

Gîndirea critică este considerată un factor-cheie în învățarea eficientă. Antrenarea acestui tip de gîndire poate avea ca punct de plecare strategii bazate pe lectura activă, elaborarea raționamentelor, formulare de întrebări, elaborare de texte diverse (fișe de lectură, comentarii, recenzii, referate, eseuri), folosirea de metode grafice. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învățare (inclusiv Internetul) devine esențială în condițiile multiplicării surselor de informare și de comunicare. [20]

1.3. Importanța studierii textului biblic și a religiei în școală

Un important factor al educației creștine îl constituie școala. La nivelul acestei instituții, educația religioasă ajunge într-un stadiu de maximă dezvoltare prin caracterul programat, planificat și metodic al activităților instructiv-educative. Conținuturile religioase care se transmit sunt selectate cu grijă după criterii psihopedagogice, activitățile educative se cer a fi structurate respectîndu-se principiile didactice, sunt dimensionate cele mai pertinente metode de predare-învățare, cunoștințele specifice, valorile și conduitele religioase vor trebui să fie apreciate și evaluate. Cei care realizează această latură a educației sunt cadre specializate ce dețin, pe lîngă competențele teologice, și pe cele de ordin psihologic, pedagogic și metodic.[19]

O educație religioasă consistentă nu se poate realiza numai printr-o singură disciplină. Într-o modalitate parțială și complementară, este de preferat ca și alte discipline să informeze și să formeze în perspectiva cultivării religiozității (literatură, istorie, arte sau chiar științe).

Religia este, înainte de toate, un sistem de norme ce reglementează conduitele noastre; ea răspunde unei exigențe supreme și fundamentale:

recunoașterea existenței unei ființe absolute, ascultarea și supunerea față de transcendență.

Educația religioasă, ca activitate de formare, se caracterizează prin următoarele trăsături:

– doar omul poate fi educat în perspectivă religioasă; această latură formativă, ca și educația în general, nu poate fi apanajul lumii subumane;

– educația religioasă presupune, în afară de om, prezența unei forțe sau dimensiuni transcendente, a unui factor informant mai presus de om și de lume;

– în formarea religioasă a omului, libertatea este premisă și rezultat al actului paideutic; este exclusă orice formă de constrîngere;

– educația religioasă presupune o serie de tactici procedurale și metodologice deliberate și conștiente, dimensionate de factorii care înfăptuiesc o atare educație;

– intenționalitatea acestei laturi a educației este imprimată și de prezența unui scop, a unui proiect al devenirii personalității umane în perspectiva unor valori ce merită să fie incorporate de individul copil sau adult.

Educația religioasă tinde, ca orice tip de educație autentică, să faciliteze formarea unei viziuni personalizate asupra realității, a unui sens existențial propriu, contribuind la afirmarea unei individualități și la definirea unui caracter. Ea nu conduce la omogenizarea și uniformizarea conștiințelor. Pregnanța trăsăturilor comune, prin prezența elementele precise ale dogmei sau ale secvențelor cultice, nu neutralizează decentrările interpretative subiective, ci stimulează trăiri personale, intense și durabile. [18]

Sarcina educației religioase la noi este dublă: mai întîi, aceasta are menirea de a-l instala mai bine pe credincios în credința creștină, iar, apoi, de a-l face pe acesta să recunoască și pe altul, care are o altă credință, pentru a nu aluneca într-un totalitarism și intoleranță periculoase chiar pentru creștinism.[27]

II. METODOLOGIA FORMĂRII COMPETENȚELOR EMS PRIN INTERMEDIUL TEXTULUI BIBLIC

2.1. Cercetarea textului biblic în produsele curriculare școlare în învățămîntul primar

[5]

[6]

2.2. Metode și mijloce didactice de învățare a textului biblic în clasele primare

În procesul de învățamînt, cadrul didactic, ca și elevii, acționează prin intermediul unor metode de predare și învățare. Calitatea muncii lor este în funcție de aceste metode, ele constituie o sursă însemnată de creștere a eficacității și eficienței învățămîntului. Aplicîndu-se metode diferite se obțin diferențe esențiale în pregătirea elevilor. De asemenea, însușirea unor cunoștințe noi poate deveni mai dificilă sau mai ușoară.[ 27]

Cîteva metode recunoscute de studiul textului biblic

Observația reprezinta primul pas în studiul biblic. Un interpret trebuie sa evite ispita de a sări imediat la interpretarea elementelor specifice ale unui pasaj.

Ce este metoda inductivă – scoate în evidență ceea ce textul spune.
Ce este metoda deductivă – impune textului ce sa spună. "Debuteaza" cu o premiză, adică, începe cu o concepție formulată mai dinainte și nu formulată în urma confruntării cu Scriptura.
Ce este metoda "trambulinei"? Împartășește o opinie și se culeg versetele biblice care sa o sprijine. Vorbitorul se ridica în picioare anunțînd în introducere ce va face cu textul, dar niciodata nu ajunge tema mult asteptată.
A aborda Scriptura verset cu verset așa cum a fost așezată de autorul inițial în pagină și a urmari șirul ideilor transmise prin inspirație de Duhul, extragînd din text ideea lui (la urma urmei, ideea lui Dumnezeu), ceea ce el spune, și nu impunandu-i ceea ce noi vrem să spună (aceasta nu se poate face decît cu mare lepădare de sine!). Toate concluziile noastre trebuie sa decurgă din text, nu să fie introduse în text, fără ca acesta să le autorizeze.

Metodele de învățământ se pot clasifica după mai multe criterii:

1. istoric;

2. al sarcinii didactice;

3. al organizării învățării;

4. demersul logic specific;

5. izvorul principal al învățării.

După demersul logic specific care duce la învățare, metodele de învățămînt sunt:

a) metoda inductivă;

b) metoda deductivă;

c) metoda analitică;

d) metoda sintetică;

e) metoda genetică.

După izvorul principal al învățării, metodele de învățămînt sunt clasificate astfel:

1. Metode de comunicare și asimilare a cunoștințelor:

– Metode de comunicare orală;

– Metode de comunicare scrisă.

2. Metode de cunoaștere a realității religioase;

3. Metode fundamentate pe acțiune.

1. Metodele de comunicare și asimilare a cunoștințelor sunt utilizate în mod frecvent la orele de religie și au rolul de a asigura o asimilare corectă și completă a adevărului revelat. Din această categorie fac parte:

A. metodele de comunicare orală;

B. metodele de comunicare scrisă.

Metodele de comunicare orală sunt acele metode prin care comunicarea noilor cunoștințe se face de către profesor, prin expunere sau conversație. Aceste metode pot fi metode expozitive și metode interogative.

Din categoria metodelor expozitive fac parte :

a) povestirea,

b) descrierea,

c) explicația,

d) argumentarea,

e) prelegerea,

f) expunerea cu oponent.

Metodele interogative se realizează pe baza dialogului dintre profesor și elev.

Din categoria metodelor interogative fac parte:

a) conversația (conversație catehetică, conversație euristică, dezbatere sau discuție colectivă);

b) problematizarea.

Metode de comunicare scrisă sunt:

a. lectura (lectura explicativă, luarea notițelor, studiul individual, efectuarea activității suplimentare),

b. lectura și interpretarea textului biblic,

c. referatul;

d. eseul.

2. Metode de cunoaștere a realității religioase sunt:

1. Observarea directă a realității religioase;

2. Studiul și interpretarea simbolurilor;

3. Analiza documentelor;

4. Studiul de caz;

5. Exemplul;

6. Rugăciunea;

7. Meditația religioasă;

8. Deprinderile morale;

9. Cultul divin (cele șapte Laude bisericești, Sfînta Liturghie, Sfintele Taine, cîntarea religioasă).

3. Metode fundamentate pe acțiune sunt:

1. Jocul didactic

2. Dramatizarea

3. Exercițiul moral

4. Metoda îndrumării teoretice și practice.

Mijloacele de învățămînt utilizate în predarea-învățarea textului biblic sunt:

icoana

portretul

harta

tabelul cronologic

elementele de istorie locală

literatura religioasă

casetele audio

diapozitivele

filmul emisiunile religioase televizate

calculatorul.

Scopul primordial al predării textului, constă în a restaura demnitatea elevilor, în a le forma și cizela caracterul, în a-i ajuta să se redescopere, în a-i ajuta să-și evalueze și să-și desăvîrșească relația lor cu Dumnezeu și cu semenii. Atunci cînd prezentăm o secvență didactică nu trebuie avute în vedere doar strategiile de care ne vom folosi, ci se cere ca lecția să fie gîndită ca un eveniment ințiatic, indiferent de tema abordată. Orice lecție de religie se poate constitui într-o analogie la istoria mîntuirii, istorie care, teologic vorbind este recapitulată în cadrul fiecărei Sfinte Liturghii. [27]

Metode de învățămînt utilizate în predarea textului biblic

EXPLICAȚIA- problematica legată de utilizarea explicației în context didactic este una complexă, sensurile acesteia regăsindu-se într-o serie de aspecte, precum: – formularea unui enunț corect despre idee, concept, eveniment, fenomen;

– stabilirea de legături între concepte, evenimente;

– evidențierea valorii unor factori pentru un context sau proces cu o anumită dinamică;

– precizarea unor rațiuni sau temeiuri pentru care este posibil sau chiar s-a produs / se produce un anumit eveniment.

Explicația are în vedere îndeosebi termenii necunoscuți / expresiile care apar în text, utilizarea acestei metode fiind facilitată de o serie de posibilități de realizare, precum:

■ expunerea obiectului sau prezentarea unor reproduceri ale acestuia;

■ descrierea obiectului, arătînd însușirile caracteristice sau importanța lui;

■ prezentarea acțiunii denumite;

■ folosirea unui grup de cuvinte cu înțeles apropiat;

■ utilizarea sinonimelor;

■ descompunerea noțiunii generale în componente accesibile elevilor;

■ generalizarea noțiunii particulare neînțelese;

■ introducerea cuvîntului neînțeles într-un enunț în care se află cuvinte cunoscute;

■ analiza gramaticală a cuvîntului respectiv (atunci cînd acesta este un cuvînt compus);

■ citirea unor povestiri (pentru cuvinte sau expresii abstracte);

■ corectarea sensului expresiei explicate de elevi;

■ înlocuirea cu o altă expresie, simplă, populară, cunoscută. La orele de EMS, explicația este esențială pentru înțelegerea conținutului specific acestui domeniu. Prin explicație, elevii își vor însuși progresiv termenii religioși, pe care îi vor putea utiliza apoi în enunțuri orale și scrise.

Aceștia se pot constitui în achiziții pe termen lung. Exemple: Pentru explicarea cuvintelor și expresiilor de mai jos, profesorul poate să realizeze următoarele activități:

potir – arată un potir; prezintă și analizează o imagine în care este reprezentat un potir; descrie obiectul printr-un enunț: Potirul este o cupă specială din care se împărtășesc credincioșii.

închinăciune – arată modul corect de realizare a acesteia;

credință – citește o povestire sau un fragment din Sfînta Scriptură, din care să reiasă cum se comportă creștinii care au această virtute;

Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face – îi întreabă pe elevi cum înțeleg ei această expresie, apoi, folosind răspunsurile lor, va da explicația corectă.

POVESTIREA – povestirea constituie expunerea orală a unor întîmplări, astfel încît să faciliteze însușirea de cunoștințe care să le dezvolte elevilor anumite sentimente și să-i conducă la formarea de atitudini și comportamente morale. Cerințele unei povestiri care, pe de o parte, să suscite interesul copiilor, iar pe de alta să asigure atingerea finalităților propuse prin utilizarea ei sunt legate atît de conținutul, cît și de modul prezentării acesteia:

– să fie alese fapte, întîmplări, evenimente cu semnificații deosebite pentru susținerea noțiunilor religioase predate;

– să se asigure un climat emoțional adecvat, prin folosirea de către profesor a intonației, a mimicii și a gesturilor din care să rezulte clar atitudinea pe care o ia față de eroii povestirii. La clasele mici nu este indicată întreruperea povestirii pentru localizarea textelor biblice sau pentru utilizarea unor mijloace de învățămînt cu mesaj informațional, care necesită explicații suplimentare.

În predarea EMS, pot fi utilizate povestiri din evenimentele biblice, din viețile sfinților, din viața de zi cu zi etc., care să ajute la atingerea obiectivelor propuse. Profesorul va evita prezentarea acelor povestiri care deformează adevărul religios și produc îndoieli în sufletele elevilor (de exemplu, diferite legende cu conținut religios). Este foarte important să fie prezentate doar întîmplări reale, adevărate, iar elevii să fie conștientizați asupra faptului că la EMS povestirile pe care le aud, mai ales cele biblice, sunt adevărate. [27]

Exemplu:

1. Conținutul învățării: Maica Domnului este ocrotitoarea copiilor. Profesorul le citește elevilor una dintre minunile Maicii Domnului.

2. Conținutul învățării: Cum Îl primesc pe Dumnezeu în biserică? Profesorul le citește elevilor Pilda fiului risipitor

CONVERSAȚIA EURISTICĂ – conversația euristică este metoda de învățămînt prin care se valorifică dialogul dintre profesor și elev, pentru identificarea, împreună cu aceștia, de soluții la diferite situații din viața de zi cu zi, pentru evidențierea trăsăturilor morale ale persoanelor biblice sau ale personajelor din diferite povestiri cu conținut moral etc. Succesul acestei metode este condiționat de gradul de stăpînire de către profesor a artei de a adresa întrebări, ale căror principale rigori sunt:

– să fie formulate precis;

– să fie concise ca formă și exprimate cu claritate;

– să nu cuprindă termeni neînțeleși de elevi;

– să fie accesibile și variate;

– să conțină un singur enunț;

– să stimuleze gîndirea tuturor elevilor;

– să fie formulate într-o ordine logică;

– să fie însoțite de întrebări ajutătoare, atunci cînd este cazul.

Necesitatea unei conversații de a fi construită pe dialog dar și de a conduce la învățarea conștientă conduce la identificarea cerințelor răspunsurilor așteptate la întrebările formulate de profesor sau de către elevi:

– să fie corecte, complete, clare și precise;

– să fie conștiente și, eventual, însoțite de explicații;

– să fie date individual, după un anumit timp de gîndire;

– să fie exprimate într-o formă îngrijită.

La ora de EMS, conversația euristică poate fi organizată pe baza conținutului învățării, a întîmplărilor din viața elevilor, a clasei sau a școlii, a evenimentelor din societate, a informațiilor din mass-media. Noile cunoștințe pot fi astfel desprinse și din cunoștințele anterioare ale elevilor, din analiza unor fapte, a unor evenimente sau în urma utilizării unui material intuitiv. Dezavantajul principal al acestei metode este acela că scopul și parcursul conversației sunt stabilite de profesor, fiind greu de anticipat de către elevi.

Exemple: 1. Conținutul învățării: Primii mei prieteni. Discuție despre prietenie și colegialitate. Profesorul inițiază o discuție cu elevii, pe baza următoarelor întrebări:

Ce înseamnă să ai un prieten?

Cine sunt prietenii voștri (colegi, vecini, foști colegi de la grădiniță)?

Cum v-ați împrietenit?

Ce înseamnă să fii coleg cu cineva?

Dar să fii prieten cu cineva?

Ce lucruri fac prietenii împreună (se joacă împreună, petrec timp împreună, fac schimburi de obiecte, își fac vizite, participă la zilele de naștere ale prietenilor, fac anumite fapte bune împreună)?

2. Conținutul învățării: Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor (clasa pregătitoare) Discuție despre sfinți. Profesorul inițiază un dialog despre sfinți:

Cine sunt sfinții?

Ce înseamnă faptul că sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu?

Dar faptul că sunt prietenii copiilor?

În ce mod, copiii pot să își arate prietenia față de sfinți (să le știe principalele evenimente din viață, modul în care L-au urmat pe Dumnezeu, prin ce au devenit cunoscuți, cum i-au ajutat pe alți oameni etc.)?

Ce nume de sfinți cunoașteți?

Ce știți despre ei?

Profesorul valorifică experiența copiilor referitoare la sfinți. Îi încurajează pe elevi să pună întrebări. Le explică cuvintele noi și le cere să formuleze enunțuri cu acestea.

3. Conținutul învățării: Cu cine mă rog în biserică? Discuție despre rugăciune. Profesorul discută cu elevii despre rugăciune, pornind de la întrebări precum:

Ce este rugăciunea?

Cui o adresăm?

Ce cerem etc.?

Profesorul va povesti elevilor despre diferite tipuri de rugăciuni: rugăciunea împreună cu preotul și membrii comunității; rugăciunea individuală în timpul slujbei, rugăciune individuală cînd nu este slujbă. Profesorul valorizează exemplele de rugăciune propuse de elevi și accentuează importanța rugăciunii pe care preotul și credincioșii o rostesc împreună, în cadrul slujbelor.

JOCUL DIDACTIC – jocul reprezintă o metodă bazată pe acțiunea didactică indirectă, simulată, inspirată din jocurile copiilor și, parțial, din domeniul psihodramei. Metoda îi sprijină pe copii în demersurile euristice și în dezvoltarea capacității de comunicare în contexte educogene diferite. Jocul aduce diferite realități sociale și situații de viață autentice sau posibile în atenția copilului, care, din observator mai mult sau mai puțin pasiv, devine participant direct, un mic actor pe scena propriei vieți.

Elementele instructive și formative sunt astfel îmbinate cu cele distractive sau ludice. Bazată pe înclinația naturală a copilului spre joc, această metodă sprijină major copilul în descoperirea și exprimarea propriilor gînduri, emoții, speranțe, a posibilităților sau limitelor impuse de o activitate desfășurată alături de colegi cu vîrstă apropiată sau chiar de adulți (în mediul școlar sau în afara acestuia).

O clasificare a jocurilor la vîrsta preșcolară este propusă de Adina Glava și Cătălin Glava, care utilizează drept criteriu taxonomic natura activității antrenate de joc, deoarece „ea integrează elemente ale clasificării piagetiene după cele trei structuri genetice în funcție de care evoluează jocul: exercițiul, simbolul și regula, dar și pentru că o atare clasificare este utilă în activitatea instructiv-educativă concretă”.[18]

Din această perspectivă, jocul poate fi:

1. jocul de creație – jocul de creație cu obiecte și materiale (jocul de construcții);

– jocul de creație prin rol (cu subiecte alese din viața cotidiană sau cu subiecte din povești);

2. jocul de reguli – jocul de mișcare; – jocul didactic.

La ora de EMS, pot fi propuse diverse tipuri de jocuri didactice, în funcție de: 1. resursele folosite: jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe bază de întrebări, jocuri pe bază de fișe individuale;

2. forma de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de sensibilizare, jocuri-ghicitori, jocuri de cuvinte încrucișate etc.;

3. conținutul instruirii: jocuri de cunoștințe religioase, jocuri de literatură religioasă, jocuri muzicale religioase etc.

4. procesele psihice stimulate: jocuri de observație, jocuri de atenție, jocuri de memorie, jocuri de gîndire, jocuri de limbaj, jocuri de creație etc. Jocul de rol cu diferite teme („Ce ai face dacă ai fi în situația…?”; „Ce face un creștin la biserică / la școală / acasă / pe stradă…?”; „Așa da / Așa nu” etc.) își propune identificarea unor aspecte privitoare la domeniul religios și moral. Sunt analizate și evaluate critic situații existente sau posibile, din diferite grupuri de apartenență sau sunt exersate unele practici cu caracter moral-religios.

Exemple: 1. Conținutul învățării: Ce înseamnă să fiu creștin ? Jocul Să desenăm/ construim o cruce. Profesorul distribuie fiecărui elev foi și creioane de desen sau bețișoare și plastilină. Elevii sunt invitați să deseneze o cruce sau să realizeze o cruce din bețișoare fixate cu plastilină (dacă nu au bețișoare și plastilină, se pot folosi două creioane). Fiecare elev prezintă ce a realizat. Profesorul explică diferitele forme realizate de copii, valorificînd cunoștințele acestora despre cruce, dobîndite în familie, la biserică etc.

2. Conținutul învățării: Cum mă comport ca un creștin ? Jocul Așa da / Așa nu, privind comportamentul personajelor din fișe. Profesorul inițiază un joc pe baza imaginilor din fișa de lucru, care prezintă comportamente creștine ale celor doi copii, în diferite situații: acasă, pe stradă, în fața blocului. Analiza se poate realiza prin întrebări sau prin descoperirea de către elevi a aspectelor pozitive surprinse: Așa da. Pasul următor constă în adresarea de întrebări pentru aspectul Așa nu: Ce ar fi putut face copiii în fiecare situație? De ce credeți că au ales să procedeze așa? Voi ați trăit situații asemănătoare? Cum ați procedat? Ce va îndemnat să alegeți să faceți o faptă bună?

3. Conținutul învățării: Familia mea. Jocul Vă prezint familia mea. Jocul se poate derula utilizînd diferite metode:

a) confecționarea de către elevi, cu ajutorul profesorului, a unor păpuși (din plastilină, din hîrtie etc.) pentru fiecare membru al familiei;

b) analiza unor fotografii cu familiile lor, pe care copiii le aduc de acasă;

c) realizarea de către copii a unui desen pe tema Familia mea;

d) realizarea de către elevi a unui arbore genealogic după modelul prezentat pe fișă.

Elevii vor face prezentarea fiecărui membru într-un mod creativ și original. Aceasta va conține obligatoriu numele și o propoziție frumoasă despre fiecare. De asemenea, elevii vor spune cu care dintre membrii familiei seamănă cel mai mult. Se pot face fotografii ale produselor copiilor și se poate organiza o expoziție cu tema Eu și familia mea.

4. Conținutul învățării: Cu cine mă rog în biserică? Jocul Ce pot face cu o lumînare. În realizarea jocului pot fi folosite lumînări confecționate de elevi sau lumînări aduse de copii. Pornind de la experiența elevilor, profesorul va evidenția modalitățile în care utilizăm o lumînare: la biserică, pe tortul aniversar, pentru a lumina o încăpere cînd nu este curent electric etc. Poate fi folosit un joc de rol ce își propune exersarea comportamentului în cumpărarea unei lumînări și în utilizarea acesteia: aprinderea în spațiile special amenajate, ducerea ei la altar alături de pomelnic etc. De asemenea, se pot valorifica tradițiile locale privind utilizarea lumînărilor la biserică.

5. Conținutul învățării: Omul ascultă cuvîntul lui Dumnezeu? Jocul Ce înseamnă a asculta. Profesorul inițiază un joc cu elevii pentru ca ei să înțeleagă faptul că ascultarea unui mesaj înseamnă mai mult decît auzirea lui. El va formula scurte enunțuri în care cuvîntul a asculta să aibă atît sensul de a auzi, cît și de a da ascultare. Profesorul va pune întrebări (Ce ascultăm? De cine ascultăm?) și le va explica elevilor diferența de sens. De asemenea, îi poate implica pe elevi în exerciții de educare a ascultării, pe parcursul mai multor ore de EMS.

RUGĂCIUNEA – rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu, o cale de cunoaștere a Lui. Din punct de vedere didactic, este cea mai importantă metodă de educație religioasă, iar realizarea acesteia începe încă din copilărie. Formată la început ca deprindere, rugăciunea va deveni obișnuință și nevoie interioară. Realizarea rugăciunii ca metodă de educație religioasă la orele de EMS necesită efort spiritual, atenție, reculegere, autocontrol și concentrare. În aceste condiții, crearea atmosferei de rugăciune este esențială.

Elevii devin treptat conștienți de puterea lor de utilizare a celor învățate și încep să-și organizeze singuri datele, își formulează cerințe, își stabilesc obiective devenind mai independenți în învățare (exemplu: se poate cere ca temă realizarea unui cadran cu sarcini „personalizate”, acestea fiind foarte variate și cu multiple valențe funcționale, unde elevii își stabilesc sarcini diversificate și de complexitate crescută).

Un cadru didactic care folosește metode activ-participative trebuie să fie:
– Un sfătuitor – care își ajuta elevii în rezolvarea problemelor, îi motivează și își prezintă propriul punct de vedere;
– Un animator – care inițiază metode și le explică elevilor, pregătește materialele didactice și prezintă scopurile învățării;
– Un observator și un ascultător – care observă elevii în timpul activității și îi poate aprecia corect;
– Un participant la învățare – care nu are impresia că este perfect și învață toată viața;
– Un partener – care poate modifica ‘’scenariul’’ lecției, dacă clasa o cere.[27]

Trei principii pentru înțelegerea limbajului figurativ în textul Biblic

Biblia este Cuvîntul literal al lui Dumnezeu. Ea este o operă literară, și literatura este compusă din diferite genuri literare care, la rîndul lor, folosesc o varietate de figuri de stil.

De aceea, cînd cauți să interpretezi Cuvîntul lui Dumnezeu, trebuie să tratezi Cuvîntul în mod corespunzător, recunoscînd și respectînd figurile de stil.
Deosebirea utilizării figurilor de stil este importantă în interpretarea biblică. De exemplu, în Biserică au existat multe controverse privitoare la afirmația lui Isus despre pîinea de la Cina Domnului: ''Apoi a luat pîine; și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frînt-o și le-a dat-o, zicînd: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Luca 22:19
În continuare sunt date definițiile concise al tipurilor limbajului figurativ folosite în Biblie.

Comparația – este figura de stil care constă în asocierea a două lucruri sau idei diferite cu scopul reflectării unor însușiri asemănătoare, folosind cuvinte de legătură cum sunt.
De exemplu:
''Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!'' Psalmul 42:1

În acest exemplu folosirea cuvîntului ca și cum … așa arată că acestea sunt comparații.
Metafora – este o comparație implicită între două lucruri diferite. Metafore se deosebește de comparație prin faptul că metafora nu este o comparație exprimată; aceasta este o comparație implicită. Într-o metaforă, cuvintele  de comparație ca și, ca și așa cum nu sunt folosite.

Un exemplu de trei metafore se găsesc în Ioan 15:5 și Efeseni 6:17.
''Luați și coiful mîntuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.'' Efeseni 6:17''
''Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.'' Ioan 15:5
Hiperbola – este exagerare voită, folosită pentru sublinierea unui adevăr. Hiperbolele se găsesc în toate limbile, totuși ele sunt folosite frecvent de către popoarele semitice.
''Totdeauna mi se topește sufletul de dor după legile Tale.'' Psalmul 119:20
Deoarece sufletul este ceva invizibil, aceasta nu se poate topi în mod concret. Deci folosirea cuvîntului ''topește'' arată o exagerare a întristării.
În Matei 23:24 se spune:''Povățuitori orbi, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!'' Aici întîlnim exagerarea strecurarea unui tînțar și a înghițirii unei cămile.
Metonimia – este o figură de asociere, în care numele unui obiect sau concept este folosit pentru numele altuia cu care primul este înrudit.
''Tot ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan'' Marcu 1:5
În aceste versete metonimia este ''ținutul'' , care se referă la oameni și nu la regiunea propriu-zisă. Observă de asemenea, hiporbolele ''tot ținutul'' și ''toți locuitorii''.
Sinecdoca – este o altă figură de stil, constînd în lărgirea sau restrîngerea sensului unui cuvînt prin folosirea întregului în locul unei părți și invers.
Personificarea – personificarea unui obiect i se atribuie caracteristici sau trăsături specifice oamenilor.
''Da, veți ieși cu bucurie și veți fi călăuziți în pace. Munții și dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, și toți copacii din cîmpie vor bate din palme.'' Isaia 55:12

Ironia – este o afirmație care spune opusul a ceea ce se are în vedere. Ironia se folosește pentru subliniere sau efect.

1 Corinteni 4:8 Pavel le spune corintelor ''O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunși bogați! Iată-vă împărățind fără noi! Și măcar de ați împărăți cu adevărat, ca să putem împărăți și noi împreună cu voi!''

Mijloacele de învățămînt utilizate la lecția de EMS – vizionarea înregistrării unui fragment din Sfînta Liturghie / Audiția unor cîntări din Sfînta Liturghie. Învățătorul le proiectează elevilor o secvență înregistrată din Sfînta Liturghie, la alegere, propune audiția/ învățarea unor cîntări liturgice, adecvate vîrstei elevilor (de exemplu, cîntarea Aliluia).

Se pot repeta cîntările liturgice învățate în clasa pregătitoare. Ilustrațiile propuse de noi pot fi valorificate prin/în: povestire, joc de rol, explicarea de cuvinte / termeni, descrierea/prezentarea unor experiențe proprii ale elevilor, descrierea unor acțiuni religioase, studiu de caz etc.

Creativitatea didactică a profesorului poate genera situații de învățare dintre cele mai diverse, centrate pe mesajul ce poate fi desprins din ilustrații. Realizarea activităților religioase specifice (lectura textelor biblice, audiția/învățarea de rugăciuni, cîntarea religioasă, interpretarea colindelor etc.) implică mijloace de învățămînt care să faciliteze transmiterea și asimilarea informației: cărți de rugăciuni pentru copii, CD-uri cu muzică religioasă, Biblia, cărți cu povestiri religioase, culegeri de texte literare în versuri și proză, cîntece necesare ca suport pentru serbări și lecții curente etc.

Existența acestor mijloace și numărul lor poate reprezenta un factor important inclusiv în organizarea și alternarea activităților de învățare, indiferent dacă acestea se realizează individual, în perechi sau în grupuri mici.[36]

2.3. Proiectarea unei activități de analiză a textului biblic

Utilizarea 1: Suplimentar la textul de bază propun textul biblic: Evanghelia după Matei XXVIII, 1-20 – Învierea lui Hristos. [31]

1. După ce a trecut sîmbăta, cînd se lumina de ziua întîi a săptămînii (Duminica), au venit Maria Magdalena și cealalta Marie, ca să vadă mormîntul.
2. Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborînd din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei.
3. Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
4. Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți.
5. Iar îngerul, răspunzînd, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit îl căutați.
6. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut.
7. Și degrabă mergînd, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo îl veți vedea. Iată v-am spus vouă.
8. Îar plecînd ele în grabă de la mormînt, cu frica și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.
9. Dar cînd mergeau ele să vestească ucenicilor, iata Iisus le-a întîmpinat, zicînd: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat.
10. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea.
11. Și plecînd ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întîmplate.
12. Și, adunîndu-se ei împreună cu bătrînii și ținînd sfat, au dat bani mulți ostașilor,
13. Zicînd: Spuneți că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe cînd noi dormeam;
14. Și de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca și pe voi fără grijă vă vom face.
15. Iar ei, luînd arginții, au făcut precum au fost învățati. Și s-a răspîndit cuvîntul acesta între Iudei, pînă în ziua de azi.

16. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus.
17. Și văzîndu-L, I s-au închinat, ei care se îndoisera.
18. Și apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicînd: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer și pe pămînt.
19. Drept aceea, mergînd, învățați toate neamurile, botezîndu-le în numele  Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh,
20. Învățîndu-le să păzească toate cîte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, pînă la sfîrșitul veacului. Amin.

Mijloace: pentru a studia textul biblic le propun elevilor sa privească prezentarea PPT, iar pe bancă fiecare are o fișă individuală cu textul biblic. Metode: Pentru început le propun elevilor să descopere cuvintele noi citind textul biblic pe roluri. Copii citesc textul biblic pe roluri, numind cuvintele noi pentru ei – dregătorul, ucenici, arhierei. Apoi le explic cuvintele noi pentru ei: Dregător – demnitar; Ucenici – a învăța o meserie lucrînd, activînd pe lângă un meșter; Arhiereu – cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului ortodox (episcop, arhiepiscop, mitropolit). Apoi îmi numesc personajele principale.

Apoi voi trece la tehnica interogării multiprocesuale:

Nivelul I (întrebări literale)

1. Unde și cînd are loc acțiunea din text?

2. Cine participă la acțiune?

3. Cum este prezentat universul acțiunii?

4. Unde au venit Maria Magdalena și Maria?

Nivelul II (întrebări de traducere)

1. Ce ar însemna expresia ”s-au făcut ca morți,,?

2. Ce sunete/ imagini caracterizează atmosfera textului?

3. Ce simt femeile în momentul vederii lui Isus?

4. Ce simțiți voi cînd citiți acest fragment?

Nivelul III (întrebări de interpretare)

1. Explicați șocul femeilor provocat de apariția îngerului.

2. Explicați pasajele în care personajul Isus este cuprins de femei și ucenici.

3.Selectați cîteva exemple în care femeile, ucenicii, ostașii reacționează emoțional, interpretînd afectiv stările naturii.

4.Explicați de ce arhiereii au luat așa decizie.

Nivelul IV (întrebări aplicative)

1.Comentați, în 2 rânduri, starea femeilor provocată de apariția lui Isus.

2.Exlicați sentimentul fericirii, care este în crescendo pe măsura conștientizării de minunea care a avut loc.

3. Structurați textul în secvențe, ținând cont de dominantele :

a) descriptivă, b) narativă, c) lirică, d) dramatică

Nivelul V (întrebări analitice)

1. Discutați asupra încadrării textului biblic în una din temele: ecologică, existențială, a relației om-natură, biografică, a copilăriei/ adolescenței etc. 2. Definiți textul din perspectiva îmbinării unui fapt real, concret, cu o viziune alegorică, mitică, inițiatică, în scris.

Nivelul VI (întrebări sintetice)

1. Intuind un scenariu inițiatic, comentați prezența în text a unor elemente primordiale: apa, focul, aerul, pământul, pădurea.

2. Desfășurați ultima secvență a textului într-un enunț explicativ.

3. Prin ce se explică mesajul umanist al textului, în 3 rânduri.

Nivelul VII (întrebări evaluative)

1. Ai simțit vreo dată o stare emoțională similară cu cea a personajelor? De ce a fost generată? Scris.

2. Ce valori general-umane sânt anihilate în text? Ce atitudine ai față de cele relatate? Scris.

3. Dacă ai fi în fața alegerii: ascunderea minunii sau propăvăduirea ei cum ai proceda?

4. Ai vreo soluție pentru depășirea situației de criză din text? Scris.

Utilizarea 2: Suplimentar la textul de bază propun textul biblic: Evanghelia după Matei II, 1-13 Magii de la Răsărit și Evanghelia după Luca II, 1-20 Nașterea lui Hristos. [31]

Mijloace: pentru a studia textul biblic le propun elevilor sa privească prezentarea PPT, iar pe bancă fiecare are o fișă individuală cu textul biblic. Metode: Pentru început le propun elevilor să descopere cuvintele noi citind textul biblic pe roluri.

Copii citesc textul biblic pe roluri, numind cuvintele noi pentru ei – iesle, visteriile, smirnă. Apoi le explic cuvintele noi pentru ei:

”Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui. (…)Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă.” (Matei II, 1 – 13); „Și a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Și în ținutul acela erau păstori, stând pe câmp și făcând strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată, îngerul Domnului a stătut lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta vă va fi semnul: Veți găsi un Prunc înfășat, culcat în iesle. (…) Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc culcat în iesle.” (Luca II, 1 – 20) [31]

Apoi elevii vor interpreta dialogul din textul biblic sub forma de scenetă.

SCENETĂ

„NAȘTEREA DOMNULUI”

Povestitorul 1:”Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebînd:

Magii: ”Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui.”

Povestitorul 2: ”Și intrînd în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzînd la pământ, s-au închinat Lui; și deschizînd vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămîie și smirnă.”

sau

Povestitorul 1: „Și a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Și în ținutul acela erau păstori, stînd pe cîmp și făcînd strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată, îngerul Domnului a stătut lîngă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis:

Îngerul: ”Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mîntuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta vă va fi semnul: Veți găsi un Prunc înfășat, culcat în iesle.”

Povestitorul 2:”Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc culcat în iesle”

Apoi am prezentat elevilor planșele didactice care “relatează” minunea Întrupării.

Se va discuta pe baza fiecărei imagini.

„ – Ce observam în aceasta imagine ?” (Se răspunde pentru fiecare imagine)

„ – Ce personaje prezintă ea?”

„ – Ce fac acestea?”

„ – Unde s-a născut Mântuitorul Iisus Hristos?”

Apoi am explicat fiecare verset în parte.

1. ,,In zilele acelea a ieșit porunca de la Cezarul August sa se înscrie toata lumea.”( Luca II, 1)

2., ,Si se duceau toți sa se înscrie,fiecare in cetatea sa.” (Luca II, 3)

3 .,,Si s-a suit si Iosif din Galileea din cetatea Nazaret,in Iudeea, in cetatea lui David care se numește Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David, ca sa se înscrie împreună cu Maria, cea logodita cu el, care era însărcinata.” (Luca II, 4-5)

4. ,,Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea sa nască. Si a văzut pe Fiul sau,Cel Unul-Născut si L-a înfășat si L-a culcat in iesle,caci nu mai era loc de găzduire pentru ei.” (Luca II, 6-7)

5. ,,Si iată îngerul Domnului a statut lîngă ei si slava Domnului a strălucit împrejurul lor si ei s-au înfricoșat cu frica mare. Dar îngerul le-a zis: Nu va temeți. Caci, iată, va binevestesc vouă bucurie mare, care va fi peste tot poporul. Ca vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David.”(Luca II, 9-11)

6. ,,Si, grăbindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat in iesle. Si văzîndu-L au vestit cuvîntul grăit lor despre acest Copil. Si toți cîți auzeau se mirau de cele spuse lor de către pastori.” (Luca II, 16-18)

Apoi am explicat importanța întrupării Mîntuitorului Iisus Hristos, adică răscumpărarea noastră și le-am propus eleviilor un test în care trebuiau să încercuiască varianta corectă.

1. Cînd Arhanghelul Gavriil a vestit-o pe Fecioara Maria că va naște pe Mesia, aceasta locuia în:

Nazaret

Ierusalim

Betleem

2. Împăratul care a dat poruncă să se facă recensămîntul din vremea Nașterii lui Hristos este:

Titus

Traian

Octavian Augustus

3. Cei ce au aflat de la îngeri despre Nașterea Domnului au fost:

cei trei magi

oamenii lui Irod cel Mare

păstorii de la stână

4. Magii au fost călăuziți spre locul Nașterii Domnului de:

steaua minunată ce apăruse pe cer

oamenii din Betleem

Irod cel Mare

5. Pe 7 ianuarie sărbătorim:

Nașterea Domnului

Crăciunul

Înălțarea Domnului la cer

6. Iisus Hristos Mîntuitorul lumii este:

Fiul lui Dumnezeu

Fiu al Fecioarei Maria

Dumnezeu – Om, întrupat de la Duhul Sfânt și Fecioara Maria

7. Irod cel Mare a poruncit:

uciderea pruncilor

uciderea magilor

uciderea lui Ioan Botezătorul

8. Cei trei Crai care s-au închinat pruncului Iisus Hristos au adus daruri ca unui:

Împărat

Arhiereu (preot)

Proroc (profet)

III. EXPERIMENTAREA UTILIZĂRII TEXTULUI BIBLIC

ÎN CADRUL DISCIPLINEI EMS (CL. III)

3.1. Experimentul de constatare

Utilizarea textului biblic în cadrul disciplinei Educație moral-spirituală ține de obligația învățătorului de a respecta curriculumul școlar pentru clasele 1-4 în vederea formării competențelor moral-spirituale ale elevului, dar și atitudinea de a prezenta elevilor adevărul divin prin cartea recunoscută ca „Sfînta Scriiptură”.

Cercetarea utilizării textului biblic în cadrul disciplinei EMS s-a realizat prin metoda experimentului, cu cele trei etape clasice și implicarea unui grup de elevi ca subiecți ai cercetării.

Etapa I – de constatare: în cadrul acestei etape a experimentului am avut ca scop: identificarea modalităților de utilizare a textului biblic în cadrul disciplinei EMS, clasa III.

Metodele de cercetare utilizate cu acest scop au fost analiza documentelor școlare și proba de evaluare.

Prin metoda analiza documentelor școlare am considerat important a face o analiză a textelor din manualul școlar pentru a constata oferta educațională obligatorie privind utilizarea textului biblic în cadrul disciplinei Educație moral-spirituală. Textele propuse de autorii manualului Angela Cara, Larisa Prisacaru sunt selectate în baza valorilor general-umane, de aceea conținutul textelor sunt aproape prin ideea principală de multe texte din Biblie. În acest sens, am extras ideea principală din fiecare text propus în manual, corelînd astfel, cu texte apropiate după idea principală și valori cu cele din Sfînta Scriptiră, pentru a stabili modalitatea eficientă de a utiliza aceste texte în cadrul disciplinei EMS.

2. Corelarea textelul din manuala cu cele din Sf. Scriptură .[31]. [7]

Modulul I – Balanța valorilor

Modulul II – Sarbătorile de Iarnă

Modulul III – Iubește-ți aproapele

Modulul IV – Paștile

Modulul V– Iubește-ți aproapele

PROBA 1. Analizați textul ,,Samarineanul milostiv” în baza următoarelor elemente: NOIEMBRIE

structura conținutului: introducerea, cuprinsul, încheierea

personajele

calitățile (însușirile, trăsăturile) personajelor

morala, învățătura textului

Elevilor li s-a propus pentru tema de acasă textul din Sf. Scriptură ,,Samarineanul milostiv”. Sarcinile didactice propuse ca temă pentru acasă corespund competențelor formate la limba și literatură română: perceperea mesajului citit/audiat prin receptarea adecvată a universului emoțional și estetic al textelor literare și utilitatea textelor nonliterare.(pag.13 din Curriculum)

Prin sarcina didactică propusă elevilor în cadrul disciplinei EMS elevii trebuiau să perceapă mesajul citit prin receptarea adecvată a conținutului biblic conform algoritmului:

structura textului;

personajele;

calitățile personajelor;

morala: învățătura din text.

Toate aceste activități sunt antrenate în cadrul disciplinelor Limbă și literatură română și educație moral-spirituală, specific textului biblic fiind morala: învățătura extrasă din din text .

Propunem în continuare analiza textului în baza probei 1.

Introducerea este reflectată în versetele 25-29:

25. Și iată, un învățător de lege, s-a ridicat, ispitindu-L și zicînd: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?

26. Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citești?

27. Iar el, răspunzînd, a zis: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuți.

28. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta și vei trăi.

29. Dar el, voind să se îndreptăteze pe sine, a zis către Iisus: Și cine este aproapele meu?

Cuprinsul este reflectat în versetele 30-35.

30. Iar Iisus, răspunzînd, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tîlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat lăsîndu-l aproape mort.

31. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea și, văzîndu-l, a trecut pe alături. 32. De asemenea și un levit, ajungînd în acel loc și văzînd, a trecut pe alături.

33. Iar un samarinean, mergînd pe cale, a venit la el și, văzîndu-l, i s-a făcut milă, 34. Și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnînd pe ele untdelemn și vin, și, punîndu-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el.

35. Iar a doua zi, scoțînd doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis: Ai grijă de el și, ce vei mai cheltui, eu, cînd mă voi întoarce, îți voi da.

Încheierea este reflectată în versetele 36-37

36. Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut între tîlhari?

37. Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Și Iisus i-a zis: Mergi și fă și tu asemenea.

Personajele – învățător de lege, Isus Hristos, omul, preotul, levitul, samarineanul.

Calitățile (însușirile, trăsăturile) personajelor:

Învățător de lege – fățarnic, mîndru, iscoditor etc.

Isus Hristos – drept, bun la inimă, credincios etc.

Preotul – indiferent, nemilos, rău etc.

Levitul – indiferent, nemilos, rău etc.

Samarineanul – milos, credincios, darnic etc.

Morala, învățătura textului – aproapele nostru este orice om care are nevoie de noi. Iubirea pe care ne-a adus-o Hristos, Bunul Samarinean, e mai mare decît neamul și decît dușmănia. Pînă și cărturarul a trebuit să recunoască faptul că acel ce a dovedit iubire de oameni a fost samarineanul, deși învățătorul de lege (din Legea lui Moise) era prieten cu preotul și cu levitul.

Preotul și levitul s-au dovedit a fi „departele" celui rănit, adică indiferenți. Samarineanul e numit „aproapele", pentru că a și fost aproape de cel în nevoi. Învățăm deci și altceva, nu numai că orice om poate fi aproapele nostru; că noi putem fi aproape sau departe de cineva, în funcție de purtarea noastră cu el. Pentru Hristos noi suntem mereu aproape: să ne deschidem inimile și să-I fim și noi apropiați, și nu depărtați!

Rezultatele acestei probe au indicat următoarele: din 23 de elevi au îndeplinit sarcina didactică propusă pentru acasă la fiecare item după cum este prezentat în tabelul de mai jos.

Grafic rezultatele sunt prezentate în felul următor:

Figura 3.1. Rezultatele elevilor privind analiza textului ,,Samarineanul milostiv”

Cei mai puțini din elevi s-au descurcat cu elementele de analiză calitățile personajelor și morala textului (26,1%). Acestea sunt elemente specifice care caracterizează textul biblic și copiii au întîmpinat dificultăți. Iar cei mai mulți elevi s-au descurcat cu elementele de analiza încheierea (91,3%). Acest procent se datorează faptului că este un element de analiză care se întîlnește și la lecțiile de limbă și literatură română. La celelalte elemente de analiza elevii s-au descurcat la nivel mediu: introducere (65,2 %); cuprinsul (65,2 %); personajele (69,6 %)

Criterii de evaluare

Pentru textul biblic elementele specifice sunt:

1. Calitățile (însușirile, trăsăturile) personajelor.

2. Morala, învățătura textului

PROBA 2. Explicați semnificația cuvintelor noi (biblice) – în clasă

Cuvintele noi:

Au fost prezentate imagini și elevii trebuiau să ghicească cuvîntul.

Le-am propus fiecărui elev fișe cu poze, și ei trebuiau să scrie unul dintre cuvintele de pe tablă care reprezintă cuvîntul.

Cuget – 1) Capacitatea de a gîndi; gîndire. 2) Sentimentul responsabilității morale; conștiință. 3) Facultate a omului de a gîndi și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; intelect; minte; rațiune; judecată.

Levit –  preot la vechii evrei.

Samarinean – locuitor din Samaria. 

Dinar – monedă de argint în Roma antică. 2) Monedă de aur sau de argint de origine arabă care, în evul mediu, a circulat și în unele țări din Europa, inclusiv și în Țara Moldovei. 3) Unitate a sistemului monetar curent în Iugoslavia, Irak, Algeria, Tunisia. 

Ierihon – oraș în Palestina, coprins de Iosua.

Rezultatele acestei probe au indicat următoarele (din 23 de elevi):

Grafic rezultatele sunt prezentate în felul următor:

Figura 3.2. Rezultatele elevilor privind cunăașterea cuvintelor noi

Cei mai puțini din elevi s-au descurcat la cuvintele levit (26,1%), samarinean (47.8%) și dinar (43,4%). Acestea sunt cuvinte din vocabularu pasiv al unui elev, deacea și nu sunt la fel de unoscute ca celelalte. Cel mai bine elevii s-au descurcat cu cuvintele cuget ( 65,2%) și ierihon (73.9%) deoarece ele se subinșeleg din text.

PROBA 3. Demonstrați prin roluri comportamentul personajelor din textul „Samarinrenul milostiv” (Metoda dramatizării)

Elevilor li s-au propus fișe cu personaje și ei au trebuit să demonstreze comportamentul fiecărui personaj.

Samarineanul

Omul

Tîlharii

Preotul

Levitul

Gazda

Samarinenii – erau considerați în vemea aceea păcătoși și necurați, iar evreii se fereau să aibă vreo legătură cu ei. Dar în pilda pe care o spusese Mîntuitorul, tocmai un samarinean, un străin de alt neam, salvează viața omului aproape mort. Iar pentru fapta sa cea buna și milostivă, învățătorul de lege a fost nevoit să-l recunoască și să-l numească pe samarinean aproapele celui căzut între tîlhari. 
Omul căzut între tîlhari, rănit și prădat de aceștia, simbolizează pe primii oameni care, fiind înșelați de diavol, au fost prădați ca de niște tîlhari de binecuvîntarea lui Dumnezeu și de fericirea raiului Său, fiind alungați afară.

Preotul si levitul – care au trecut pe cale fără să-l ajute pe cel rănit simbolizează Legea Vechiului Testament și pe slujitorii ei, care n-au reușit să-i vindece pe oameni de urmările păcatului strămoșesc și să le deschidă din nou porțile raiului. De aceea a fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu să se facă Om, să vină între oameni, ca și un samarinean smerit și disprețuit. El, Samarineanul cel Milostiv, vindecă pe om de rănile păcatului , ungîndu-le cu untdelemn și cu vin.

Untdelemnul – înseamnă darurile Duhului Sfînt, pe care oamenii le primesc imediat dupa Botez prin Taina Mirungerii.

Iar vinul reprezintă Sîngele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos varsat pe Crucea Golgotei pentru vindecarea și mîntuirea omului, prezent în Taina Împărtășaniei.
     Casa de oaspeți unde este dus cel rănit este Biserica, unde toți cei păcătoși primesc iertare și vindecare de păcate, iar gazda simbolizeaza pe preoții Noului Testament, slujitorii lui Hristos și ai Bisericii Sale.

În Biserică Hristos este pururea prezent. Casa Sa este deschisă pentru toți oamenii, indiferent de neam, vîrstă, sex sau culoarea pielii, pentru că Dumnezeu iubește pe toți oamenii.

     De aceea, suntem datori să iubim și să ajutăm nu numai pe rudenii, prieteni sau cunoscuți, ci pe orice om care are nevoie de dragostea și ajutorul nostru.

3.2 Experimetul de formare

Cum:

Direcții:

În cadrul lecțiilor EMS

Activități extracurriculare

Școala duminicală cu Preotul Andrian Toia

1. În cadrul lecțiilor EMS

Traseul obișnuit:

– Lectura textului: (Citire pe roluri, în lanț; metoda cubului; paianjenul; explicarea cuvintelor noi etc.)

Traseul specific de utilizare a textului biblic:

– Explicație și exersare frontală cum se lecturează pentru a înțelege un text biblic (metoda inductivă)

Metoda inductivă este o metodă prin care studiem unitățile Bibliei ca să găsim

adevăratul lor conținut, înțeles și aplicație.

Scopul metodei – Să cunoaștem Cuvîntul lui Dumnezeu și prin Cuvînt să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca să trăim și să slujim sub autoritatea Cuvîntului Său.

Scopul suprem este cunoașterea lui Dumnezeu, iar cu ajutorul Cuvîntului Său noi

putem ajunge la această cunoaștere.

Nu dorim să stăpînim Cuvîntul, ci să fim stăpîniți de Cuvînt și Dumnezeu. [37]

Elemente de bază ale metodei

1. Ideea

a. Este ținta noastră.

b. Este o singură propoziție care rezumă o unitate biblică studiată.

c. Se compune din subiect și complement tehnic.

Subiect tehnic: Despre ce vorbește autorul ?

Complement tehnic: Ce spune autorul despre subiect?

d. Este esența studiului nostru sau mesajul în miniatură.

2. Rugăciunea

a. Ne ajută să recunoaștem dependența noastră de Dumnezeu

b. Ne rugăm pentru:

Iluminarea noastră.

Deschiderea inimii.

Perseverența în studierea Cuvîntului.

Supunerea față de Cuvânt.

c. Studiem rugîndu-ne; atmosfera studiului nostru trebuie să fie una a

părtășiei în Domnul care ne vorbește.

3. Meditația

a. Se referă la ascultarea lui Dumnezeu prin Cuvî ntul Lui.

b. Reflectăm asupra Scripturii gîndindu-ne, punînd întrebări și rugîndu-ne,

țintind spre aplicare, spre schimbarea vieții.

Etapele studiului Inductiv

1. Observarea – observăm conținutul răspunzînd la întrebări ( șase întrebări de observare).Cine?,Ce? Unde ? De unde? Cînd? Cum ? De ce?

2. Interpretare – cele trei întrebări de bază în interpretare. Ce înseamnă?De ce? Cum?

3. Aplicare – morala.

Le propun ca evaluare alte texte biblice de analiză prin metoda inductivă cu fișe individuale.

Pentru a înțelege bine mesajul Predicii de pe Munte a Domnului Isus Hristos este nevoie să înveți, mai întâi de toate, metoda de studiu biblic, pe care o vei putea utiliza oricînd, oricărei părți din Scriptură. Studiul biblic inductiv folosește Biblia însăși ca sursă primară de informații despre Biblie.

Studiul biblic inductiv se bazează pe 3 piloni:

OBSERVAREA, INTERPRETAREA și APLICAREA.

Observarea răspunde la întrebarea: Ce spune textul? Aceasta este temelia care trebuie pusă dacă dorești să interpretezi corect Cuvîntul lui Dumnezeu și să-l aplici într-un mod corespunzător.

Interpretarea răspunde la întrebarea: Ce înseamnă textul?. Interpretarea este procesul descoperirii semnificației textului. Aplicarea răspunde la întrebarea: Cum pot aplica înțelesul acestui pasaj în viața personală?

Toată Predica de pe Munte, rostită de Domnul Isus, ne vorbește despre o neprihănire a lui Dumnezeu care îl duce pe om în Împărăția Cerurilor. Cînd vorbește despre neprihănire, Domnul Isus spune despre un anumit fel de comportament care-l însoțește pe un om neprihănit. De aceea în Matei cap.5, se arată acest comportament.

Pentru aceasta vom face un tabel din 2 colonițe. În prima coloniță vom trece calitățile omului neprihănit, conform Matei capitolul 5 iar în colonița 2 – Efectele neascultării de cuvintele Mîntuitorului. 

Concluzii:

Neprihănirea se manifestă prin comportament.

Un om neprihănit este înfrînat în comportamentul său.

Scriptura ne avertizează de neascultarea Cuvintelor Domnului Isus.

Cei neprihăniți au făgăduințe pentru această viață și cea veșnică.

Domnul Isus este foarte specific cînd abordează neprihănirea

Fiecare om are o percepție a sa despre fericire. Pentru unii, a fi fericit înseamnă a fi un om bogat, pentru alții fericirea înseamnă performanță în carieră, putere, influență etc.

Haideți să vedem ce ne învață Domnul Isus despre fericire? 

Pentru aceasta vom face un tabel din 2 colonițe. În prima coloniță vom trece fericirile enumerate de Domnul Isus în Matei capitolul 5 iar în colonița a doua vom trece fericirile exemplificate de Mîntuitor în întreaga Sa Predică (cap.5-7).

Concluzii:

Potrivit Domnului Isus fericiți nu sunt cei care au averi, multă sănătate, vază între oameni.[37]

Fericiți sunt cei care simt mereu nevoia de Dumnezeu, merg pe o cale îngustă și suferă pentru neprihănire.

2.Activități extracuriculare: Sf. Nicolae. În Biblie cadouri copiilor – lăsați copilașii să vină la mine. La anexe este proiectul desfășurării activității.

3. Școala duminicală la biserică. Din clasă participă 6 elevi. La Biserică preotul învață cu ei cîte un text pildă, învățătură. La preot este grafic pentru fiecare duminică:

L1: Promisul Lui Dumnezeu – 20.12.15
L2: Vești Bune – 27.12.15
L3: Îngerul se arată lui Iosif – 3.01.16
L4: Nașterea Domnului Isus – 10.01.16
L5: Împlinirea profețiilor – 17.01.16
L6: Isus în Templu la 12 ani – 24.01.16
L7: Botezul Domnului Isus – 31.01.16
L8: Ispitirea Domnului Isus – 7.02.16
L9: Chemarea celor 12 ucenici – 14.02.16
L10: Începutul lucrării Domnului Isus – 21.02.16
L11: Isus predică mulțimilor I – 28.02.16
L12: Isus predică mulțimilor II – 6.03.16
L13: Înmulțirea pâinilor – 13.03.16
L14: Isus vindecă un slăbănog – 20.03.16
L15: Învierea lui Lazăr – 27.03.16
L16: Eliberarea unui îndrăcit – 03.04.16
L17: Pilda semănătorului – 10.04.16
L18: Pilda celor zece fecioare – 17.04.16
L19: Samariteanul milostiv – 24.04.16
L20: Isus și copilașii – 1.05.16
L21: Schimbarea la față – 8.05.16
L22: Intrarea lui Isus în Ierusalim – 15.05.16
L23: Răstignirea și învierea Domnului Isus – 22.05.16
L24: Pescuirea minunată – 29.05.16
L26: Înălțarea Domnului Isus – 05.06.16
L27: Coborârea Duhului Sfânt – 12.06.16

În concluzie pot spune că copiii care merg la școala diminicală sînt mai activi, cunosc mai mult și la lecții dacă știu textul propus lucrului în grup , ei sînt lideri și explică colegilor. Sau pot să le propun un alt text adaugător.

3.3 Experimentul de control

Pe baza textelor studiate timp de 3 luni am realizat următoarele:

1. Victorină pe grupuri.

1. Care sunt florile din grădina sufletului?

2. Cum trebuiesc îngrijite aceste flori pentru a nu se ofili?

3. Ce calități pozitive trebuie să posede omul?

4. Care este cea mai mare comoară din lume?

5. Cum a răsplatit-o Dumnezeu pe albină pentru răutatea ei?

6. Care sunt sfaturile unchiașului?

7. Ce daruri se împart colindătorilor?

8. Cu ce urare se sfîrșește, de obicei, colindul?

9. Cînd se umblă cu sorcova?

10. Cînd merg urătorii cu Plugușorul?

2. Test pentru fiecare copil.

1. Creștinii sărbătoresc Floriile:

cu o săptămână înainte de Rusalii

în Vinerea Mare

cu o duminică înainte de Paști

2. Iisus a fost trădat și vîndut de către Iuda într-o zi de:

luni

miercuri

joi

3. La Cina cea de Taină, din Joia Mare, Iisus a instituit Sfînta Taină a:

Botezului

Euharistiei (Împărtășania)

Maslului

4. Sfînta Împărtășanie conține pîine și …………… , care reprezintă ……………. și ……………. Mîntuitorului Iisus Hristos.

5. Patimile, moartea și îngroparea Domnului sunt sărbătorite în:

Duminica Floriilor

Vinerea Mare

în fiecare zi

6. Colorați pătratele ce conțin propoziții adevărate! Ce semn ați obținut?

7. Învierea Domnului nostru Iisus Hristos o sărbătorim la:

Crăciun

Paști

Buna – vestire

8. Un ………………… al lui Dumnezeu s-a coborât din cer și a ridicat ……………… de la ușa mormântului. Mormântul era ……….. pentru că Iisus …………………. .

9. Întotdeauna, Învierea Domnului o sărbătorim într-o zi de:

duminică

27 aprilie

vineri

10. După Înviere, Iisus a mai rămas pe pământ încă ……… de zile.

13. Apoi a avut loc Înălțarea Sa la ……… , sărbătoare ce o sărbătorim într-o zi de:

luni

sîmbătă

joi

PROBA 1. Analizați textul ,, Fiul risipitor” în baza următoarelor elemente: Februarie

1. structura conținutului: introducerea, cuprinsul, încheierea

2. personajele

3. calitățile (însușirile, trăsăturile) personajelor

4. morala, învățătura textului

Elevilor li s-a propus în clasă textul din Sf. Scriptură ,,Fiul risipitor”. Sarcinile didactice propuse ca temă în clasă corespund competențelor formate la limba și literatură română: perceperea mesajului citit/audiat prin receptarea adecvată a universului emoțional și estetic al textelor literare și utilitatea textelor nonliterare.(pag.13 din Curriculum)

Prin sarcina didactică propusă elevilor în cadrul disciplinei EMS elevii trebuiau să perceapă mesajul citit prin receptarea adecvată a conținutului biblic conform algoritmului:

1. structura textului;

2. personajele;

3. calitățile personajelor;

4. morala: învățătura din text.

Toate aceste activități sunt antrenate în cadrul disciplinelor Limbă și literatură română și educație moral-spirituală, specific textului biblic fiind morala: învățătura extrasă din text.

Propunem în continuare analiza textului în baza probei 1.

Introducerea este reflectat în versetele 11-14.

11. Și a zis: Un om avea doi fii. 

12. Și a zis cel mai tînăr dintre ei tatălui: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Și el le-a împărțit averea.

13. Și nu după multe zile, adunînd toate, fiul cel mai tînăr s-a dus într-o țară îndepărtată, și acolo și-a risipit averea, trăind în desfrînări. 

14. Și după ce a cheltuit totul, s-a făcut o foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. 

Cuprinsul este reflectat în versetele 15-30.

15. Și ducîndu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei țări, și acesta l-a trimis la țarinile sale să păzească porcii.

16. Și dorea să-și sature pîntecele din roșcovele pe care le mîncau porcii, insă nimeni nu-i dădea.

17. Și-a venit în fire și și-a zis: Cîți angajați ai tatălui meu au belșug de pîine, iar eu mor de foame aici!

18. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: ,,Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta

 19. și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajații tăi!” 

20. Și s-a sculat și s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat mult. 

21. Fiul i-a zis: Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!

22. Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și sandale în picioare!

23. Aduceți apoi vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mîncăm și să ne veselim, 

24. pentru că acest fiu al meu era mort și trăiește iarăși, era pierdut și a fost găsit! Și au început să se veselească.

25. Fiul lui cel mai în vîrstă era la cîmp. Cînd a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri 

26. și l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întîmplă. 

27. Acesta i-a răspuns: A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.

28. Atunci el s-a înfuriat și n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieșit afară și a stăruit de el să intre. 

29. Însă el i-a răspuns tatălui său:

– Iată, eu îți slujesc de atîția ani și niciodată nu ți-am încălcat porunca! Și mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! 

30. Dar cînd a venit acest fiu al tău, care ți-a mîncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!

Încheierea este reflectată în versetele 31-32.

31. Tatăl i-a zis:

– Fiule, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce este al meu este și al tău.

32. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și acum trăiește, era pierdut și a fost găsit!“

Personajele – Isus Hristos, tatăl și cei doi fii.

Calitățile (însușirile, trăsăturile) personajelor:

Isus Hristos – drept, bun la inimă, credincios etc.

Un fiu – indiferent, nemilos, rău etc.

Al doilea fiu – defrînat, rușinat, etc.

Tatăl– milos, credincios, darnic etc.

Morala, învățătura textului – Dumnezeu are încă ușa deschisă pentru fiii Săi risipitori pe care îi așteaptă să se întoarcă și să intre în casă.

Criterii de evaluare

Pentru textul biblic elementele specifice sunt:

Calitățile (însușirile, trăsăturile) personajelor.

Dacă la etapa de constatea tocmai 13 elevi nu numeau calitățile, însușirile și trăsăturile personajelor, atunci la etapa de control numărul elevilor a scăzut, și a crescut numărul elevilor de la nivel înalt, deoarece elevii au exersat cu analiza acestor elemente la mai multe texte și deja ei nu întîmpină la fel de multe greutăți ca la etapa de constatare.

2. Morala, învățătura textului

Dacă la etapa de constatea 17 elevi nu știau să deducă morală textului biblic, atunci la etapa de control numărul elevilor a scăzut, și elevii deduc mai ușor morala. Deasemenea a crescut numărul elevilor care deduc corect morala textului.

PROBA 2. Explicați semnificația cuvintelor noi (biblice) – în clasă

Cuvintele noi:

Au fost prezentate imagini și elevii trebuiau să ghicească cuvîntul.

Le-am propus fiecărui elev fișe cu poze, și ei trebuiau să scrie unul dintre cuvintele de pe tablă care reprezintă cuvîntul.

Dacă la etapa de constatare elevilor le-a venit mai greu să explice cuvintele noi și doar 4 elevi s-au descurcat, atunci la etapa de control numărul celor care s-au descurcat era de 12 elevi. Elevii s-au prezentat mai bine și rezultatele au fost mai înalte.

Concluzii

Așadar, observăm că educația religioasă, realizată în școală, nu poate fi lăsată nici la discreția amatorismului, nici a prozelitismului, probată fie de foștii protagoniști atei, fie de unii preoți exclusiviști. O credință nu se impune, ci se propune cu calm, în liniște și deseori în tăcere. Trebuie subliniat, în același timp, faptul că educația religioasă constituie o latură aparte a educați, ce presupune o mare responsabilitate, întrucît se lucrează cu sufletele copiilor. La această operă de restructurare spirituală sunt chemați, deopotrivă, clerul și mirenii. Întroducerea Religiei printre disciplinele școlare de studiu a generat următoarea problemă: Numai preotul (profesorul de religie) este chemat pentru îndeplinirea acestei sarcini sau și alți profesori? Plecînd de la premisa că educația religioasă presupune mai multe componente și niveluri (cunoștințe, atitudini, conduite), unele dintre aceste achiziții, avînd o complexitate cu totul aparte, este absolut normal ca această latură a educației să fie în atenția mai multor discipline și a mai multor profesori. Oricît de diverse și de profunde ar fi temele abordate de Religie și oricît de bun ar fi profesorul de religie, nu se poate dispune, numai pe o cale unidirecțională, la formarea unei culturi și conduite religioase autentice. Prin urmare, educația religioasă trebuie să constituie un obiectiv pentru mai multe discipline orientate și focalizate spre un scop unitar. Astăzi însă, disciplinele școlare nu sunt „acordate” cu acest obiectiv, nu sunt fundamentate suficient pe o spiritualitate care să fie în consens cu credința creștină. Ba chiar mai mult, se pot identifica numeroase seturi informaționale care sunt distincte, rupte, în contrasens cu valorile religioase. Multe discipline școlare nu numai că nu contribuie la facilitarea formării religiose, ci, dimpotrivă, adîncesc distanțele, prezintă perspective unilaterale de înțelegere, seamănă confuzii sau atacă fățiș fundamentele spirituale evidente.

Bibliografie:

1. Bărbulescu G., Beșliu D. Metodica predării limbii și literaturii române în învățămîntul primar. București: Corint, 2009. 238 p.

2. Bocoș M. Instruire interactivă, ediția a II-a. ClujNapoca: Ed. Presa Universitară Clujeană, 2002, p. 291.

3. Bocoș M. Didactica disciplinelor pedagogice.Pitești:Paralela 45, 2008. 428 p.

4. Bontaș I. Tratat de pedagogie. București: Editura All, 2007, 410 p.

5. Cara A., Niculcea T. Educația moral-spirituală. Manual pentru clasa a I- a. Chișinău: Univers Pedagogic, 2006, 59 p.

6. Cara A., Niculcea T., Prisăcaru L. Educația moral-spirituală. Manual pentru clasa a II-a. Chișinău: Lyceum, 2003, 52 p.

7. Cara A., Prisăcaru L. Educația moral-spirituală. Manual pentru clasa a III-a. Chișinău: Lyceum, 2003, 52 p.

8. Cara A., Niculcea T. Educația moral-spirituală. Manual pentru clasa a IV- a. Chișinău: Lyceum, 2004, 64 p.

9. Cerghit I. Metode de învățămînt. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1997.

10. Cerghit I. Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri, strategii. București: Ed. Aramis, 2002, p. 8.

11. Cioban F. Elemente de metodică a predării limbii și literaturii române. Budapest, 2015, p.40.

12. Coseriu C. Diversitatea structurării semnificaților este problema fundamentală a teoriei traducerii și principala dificultate a traducerii. p.217.

13. Cristea S. Dicționar de pedagogie. Chișinău: Litera Educațional, 2002, 398 p.

14. Cristea S. Fundamentele pedagogiei. Iași: Polirom, 2010. 400 p.

15. Cristea S. Pedagogie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2002, 216 p.

16. Cornea P. Introducere în teoria lecturii. București: Polirom, 1998. 240 p.

17. Cucoș C. Educația. Iubire, edificare, desăvârșire. Iași: Editura Polirom, 2011, 222 p.

18. Cucoș C. Educația religioasă. Repere teoretice și metodice, p. 240.

19.Cucoș C. Educația religioasă și catehizarea. Diferențe, particularități, continuități (II). În: Lumina, 2008, 28 octombrie.

20. Curriculum școlar clasele I- IV. Chișinău: Univer pedagogic, 2010, 172 p.

21. Dumitrache M. Explorarea textului literar în învatamântul primar. Bucuresti: Didactica si Pedagogica, 1999, 144 p.

22. Gavrilă C., Doboș M. Receptarea textului: noțiuni de teorie literară, limbă și comunicare. Iași: POLIROM, 2010.230 p.

23. Iordăchescu Iu. Predarea textului literar în bază de repere.Chișinău: Arc, 2009. 112 p.

24. Kant I. Tratat de pedagogie. Religia în limitele rațiunii. Iași: Editura Aurora, 1992, 150 p.

25. Marin M. Principii de dezvoltare a atitudinii elevului față de opera literară. Teză de doctor în pedagogie. Chișinău, 2008, 227 p.

26. Luci Brezaiu. Textul literar- Opera literară. Chișinau, 2012.

[accesat 12.02.2016].

Disponibil pe internet: URL: https://lucibrezaiu.wordpress.com/2012/07/12/textul-literar/

27. Opriș M., Opriș D., Horga I. Religia la clasele primare. Ghid pentru profesori. București: Editura Basilica a Patriarhiei Române, 2013, 199 p.

28. Opriș D. Ipostaze ale utilizării textului biblic în educația religioasă. Teorie, aplicații, cercetare. Iași: Editura Sf.Mina, 2010, 262 p.

29. Ovcerenco N. Pedagogie: Curs universitar. Chișinău: Tipografia ,,Reclama”, 2007, 280 p.

30. Pânișoară I. O. Cominicarea eficientă. Iași: Editura Polirom, 2006, 430 p.

31. Sfînta scriptură. Chișinau: Complextul de Edituri al Bisericii Ortodoxe din Moldova, 2004, 1424 p.

32. Pâslaru Vl. Introducere în teoria educației literar-artistice. Chișinău: Editura Museum, 2001, 312 p.

33. Vianu T. Estetica. București: Editura Minerva, 1968, 439 p.

34. [accesat 12.02.2016].

https://cuvinteinprofil.wordpress.com/2015/04/22/trasaturile-textului-literar

35. [accesat 21.02.2016]. https://ro.wikipedia.org/wiki/Text

36. [accesat 15.03.2016].

http://precept.md/index.php?option=com_content&view=article&id=102%3Atrei-principii-pentru-inelegerea-limbajului-figurativ-in-textul-biblic-&catid=41%3Ametoda&Itemid=85&lang=ro

37. [accesat 15.03.2016].

http://www.resursecrestine.ro/eseuri/10787/elementele-de-baza-ale-studiului-biblic-inductiv