Aspecte ale Comunicării Școală Familie
UNIVERSITATEA „ALMA MATER” DIN SIBIU
FACULTATEA DE DREPT, ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR SI PREȘCOLAR
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf. univ. dr. DUMITRU POPOVICI
AUTOR
Student: BONDOC OANA – ANDRADA
SIBIU 2012
UNIVERSITATEA „ALMA MATER” DIN SIBIU
FACULTATEA DE DREPT, ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR SI PREȘCOLAR
TEMA:
Aspecte ale comunicării școală – familie în alternativa educațională "Step by Step"
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf. univ. dr. DUMITRU POPOVICI
AUTOR
Student: BONDOC OANA – ANDRADA
SIBIU 2012
Cuprins
ARGUMENT…………………………………………………………………………………1
CAPITOLUL I : Specificul alternativei educaționale „Step by Step” în contextul învățămantului primar.…………………………………………………………………………3
1.1. Diferența dintre învățământul tradițional și învățământul „Step by Step”………….……..5
1.2. Conceptele programului educațional „Step by Step”……………………………………….9
1.3. Linii definitorii ale programului educațional „Step by Step”..…………………………..10
1.4. Premise psihopedagogice ale programului educațional „Step by Step”…..………………11
1.5. Munca independentă în cadrul programului educațional „Step by Step”……..………….15
Evaluarea în cadrul programului educațional „Step by Step”..…………..………………16
CAPITOLUL II : Parteneriatul școală – familie în alternativa educațională „ Step by Step…………………………………………………………………………………………….21
2.1 Necesitatea implicării familiei în alternativa educațională „ Step by Step”…………….….25
2.2 Forme și mijloace de implicare a familiei în alternativa educațională „ Step by Step ….27
2.3 Aspecte pozitive și negative ale implicării familiei în alternativa educațională „ Step by Step”……………………………………………………………………………………………29
2.4 Educarea părinților pentru o participare eficientă într- o clasă „Step by Step”……………31
CAPITOLUL III : Cercetare. Tema: Modalități de influențare a rezultatelor școlare ale elevilor prin implicarea părinților în procesul de învățare în sistemul „Step by Step”…….…34
3.1. Descrierea temei…….…………………………………………………………………….38
3.2 Scopul studiului………………………………………………………….…………….….38
3.3 Obiectivele studiului……………………………………………………………..……….39
3.4 Ipoteze și variabile………………………………………………………………………..39
3.5 Baza experimentală………………………………………………………………………..40
3.6 Metodologia cercetării…………………………………………………………………….40
3.7. Prezentarea și interpretarea datelor………………………………………………………40
3.8. Concluzii, propuneri și sugestii…………………………………………………………..51
CONCLUZII…………………………………………………………………………………52
ANEXE……………………… …………………………..…………………………………54
BIBLIOGRAFIE……………………………… ………………………………………..…59
ARGUMENT
Și tu, și eu și mulți alții suntem produsul unui învățământ tradițional. Dacă a fost bun sau rău, dacă ne-a avantajat ori nu, l-am acceptat fără să crâcnim și am ars ca făcliile, căutând să ne luminăm cărările destinului încărcându-ne mințile și sufletul cu tot ceea ce ni s-a părut mai bun și mai util.
După cum foarte frumos și sugestiv precizează și Viorel Nicolescu, „la loteria eredității același număr nu iese niciodată de două ori” fiecare copil fiind unic în felul său.
Tocmai de aceea educația trebuie să aibe în vedere individualizarea la nivelul procesului instructiv-educativ și nu uniformizarea educabililor, indiferent de modul în care aceasta s-ar realiza.
Pedagogiile alternative sunt cele care deplasează centrul de greutate în ceea ce privește educația, de la profesor, din exteriorul clasei, spre interiorul acesteia, mai precis spre educabili, încercând să susțină și să realizeze în același timp acea individualizare a educabililor priviți ca torțe ce trebuiesc aprinse și nu ca simple vase ce trebuiesc umplute.
Aceste alternative educaționale coexistă alături de sistemul traițional de învățământ la nivelul întregii Europe, țara noastră nefăcând notă discordantă.
Astfel după 1990 își fac simțită prezența și în spațiul românesc de învățământ o serie de alternative educaționale precum: Waldorf, Step by Step, Montessori, Freinet, Jena, unele cu o arie restrânsă de răspândire.
Alternativele educaționale inițiate și organizate cu acordul M.E.C.T., în special Programul „Step by Step” recunosc, prețuiesc și încurajează dezvoltatea capacitaților necesare pentru parcurgerea drumului spre succesul școlar.
Pornind de la prezența acestor alternative educaționale la nivelul învățământului românesc, am încercat, în cadrul acestei teze să să mă centrez asupra unei alternative educaționale cu largă extindere la nivelul învățământului primar și anume alternativa educațională Step by Step.
Alternativa „Step by Step” nu pune piedici și blocaje în receptarea cunoștințelor, ci îl
încurajează pe elev ”să învețe a învăța” și a înțelege. „Umăr la umăr” alături de învățător, elevul reușește să parcurgă aceeași materie ca cel de la tradițional, având însă mai multă deschidere, mai mult curaj, mai multă dezinvoltură și inițitivă, dupa cum precizează și Ioan Cerghit „Învățarea în grup exersează capacitatea de decizie și de inițiativă, dă o notă mai personală muncii, dar și o complementaritate mai mare aptitudinilor și talentelor.”
În afara ariei de răspândire a acestei alternative educaționale la nivelul învățământului românesc, alte argumente care m-au condus spre alegerea acestei teme de licență, au fost:
clasele alternativei Step by Step funcționează în cadrul școlilor tradiționale, contribuind astfel la crearea unei legături mai puternice între cadrele didactice și elevii ce îmbrățișează unul din cele două modaltăți de abordare a activității instructiv-educativ;
clasele Step funcționează după aceleași programele școlare după care funcționează și clasele tradiționale, modul de abordare a procesului instructiv-educativ fiind diferit;
programul prelungit petrecut de către elevii claselor Step by Step în școală, prezența la clasă a două cadre didactice fac posibilă o mai bună cunoaștere a elevilor, o mai bună socializare a acestora, o mai bună unitate, coeziune la nivelul clasei etc;
prin implicarea comunității și a părinților în cadrul procesului instructiv-educativ, se crează o deschidere pentru elevi în vederea conturării unei bune imagini de sine și a unei adaptări sociale eficiente, dar și în vederea inițierii și consolidării cooperării între elevi;
Pornind de la aceste argumente, s-a demonstrat nu o dată că alternativa „Step by Step” facilitează învățarea, iar activitatea este centrată pe elev. La orice centru ar fi, i se oferă posibilitatea de a-și corecta singur greșelile după ce este atenționat. Niciun învățător nu se grăbește să înroșească foaia pe care a lucrat elevul, ci îl îndrumă spre corectare. Astfel el are șansa de a adăuga la dosarul său lucrări corecte sau aproape corecte ce îi aduc satisfacții, dar și reușită, deoarece prin străduința de a se corecta, învață. Totul este în favoarea sa. În acest fel se realizează o mulțumire pe trei planuri: elevul, învățătorul și nu în ultimul rând, părintele se bucură de același rezultat.
CAPITOLUL I
Specificul alternativei educaționale „Step by Step” în contextul învățămantului primar
Învățământul alternativ este o formă de organizare a procesului didactic, care oferă o altă variantă organizatorică decât cea din școala oficială. Pluralismul educațional constă în existența unor instituții școlare, pe lângă sistemul de învățământ oficial organizat de stat, care oferă o nouă variantă de instruire și educare, propunând alte conținuturi, strategii educaționale și forme de evaluare, considerate ca reprezentând un progres pedagogic.
În țara noastră programul Step by Step a fost recunoscut de la început ca alternativă
educațională de către M.E.C.T. În prezent, această alternativă dezvoltă împreună cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului un program de instrucție și educație pentru învățământul preșcolar, primar și gimnazial în peste 40 de județe iar în 1995 a luat numele de Step by Step și din 1998 aplicarea alternativei în România este coordonată de Centrul Step by Step pentru Educație și Dezvoltare Profesională.
Programul Step by Step consideră copilul o persoană unică, demnă de dragoste și respect și caută să-i asigure o bună dezvoltare individuală pentru o adaptare perfomantă la nevoile societății. Alternativa educațională Step by Step promovează:
clasa centrată pe copil, individualizarea educației;
predarea orientată după nevoile și interesele copilului;
învățarea organizată în centre de activitate;
metode de predare-învățare-evaluare echilibrate, care respectă personalitatea copilului;
implicarea familiei și a comunității în educația și instruirea copiilor.
Programul Step by Step aplică curriculum-ul național, standardele naționale, este adaptat culturii locale și, în același timp integrează standardele și cele mai bune practici internaționale din domeniul educației preșcolare și școlare.
Alternativa Step by Step are drept fundament psihopedagogic ideile lui J.Piaget, J.Dewey, L.Vîgotski, E.Erikson etc. Ea a fost îmbogățită prin contribuțiile specialiștilor din domeniul psihologiei și educației din țările în care a fost implementată.
Step by Step pune în aplicare o metodologie și instrumente care să-i pregătească pe copii să trăiască într-o societate democratică în care: individul și societatea sunt la fel de importante; dreptatea și adevărul, libertatea individuală și bunăstarea societății sunt prețuite în aceeași măsură; potențialul individului și bogățiile Pământului sunt dezvoltate și conservate.
Inițiativa personală – prin posibilitatea copilului de a alege dintr-o gamă de activități la care să
participe și prin implicarea în acea activitate. Satisfacția de a alege o activitate, de a fi învățat sau creat ceva ca rezultat al acesteia este expresia inițiativei personale.
Eficacitatea personală și consolidarea încrederii în sine – prin crearea unui mediu în care copiii interacționează, negociază și găsesc soluții unor probleme, iar cadrul didactic îi ajută să reflecteze la propriile acțiuni și facilitează învățarea în domeniile de interes ale fiecărui copil în loc să le dirijeze învățarea. Consolidarea încrederii în sine este maximizată atunci când copiii au multe ocazii de a adopta roluri de conducere, de a lua decizii care îi afectează pe ei și pe ceilalți, de a-și asuma responsabilități, în concordanță cu vârsta și nivelul lor de dezvoltare.
Controlul în comun – activitățile din clasă sunt inițiate și dezvoltate atât de copii cât și de cadrele didactice, în funcție de necesitățile concrete ale copiilor, de interesele și calitățile lor ca și de abilitatea cadrului didactic de a analiza aceste criterii.
Libertatea de gândire și expresie – prin experiența directă, frecventă și regulată de exercitare liberă a voinței și gândirii. Atât la grădiniță cât și la școală se așteaptă ca fiecare copil să aibă opinia sa și să și-o exprime.
Respectul pentru ceilalți – prin evitarea situației ca un copil sau grup de copii să exercite o influență prea mare asupra celorlalți, acest lucru oglindind valorile și practicile sistemului participativ la nivelul adulților. Fiecare copil învață să respecte calitatea de om, demnitatea persoanei și drepturile fundamentale ale celuilalt.
Respectarea și aprecierea diversității și a diferențelor – pornind de la premisa că fiecare individ este unic și capabil să aducă o contribuție valoroasă, iar grupurile de indivizi care fac parte din aceeași cultură aduc o contribuție importantă pentru întreaga comunitate. Promovarea unui răspuns pozitiv, de înțelegere și apreciere a diversității etnice și culturale este parte integrantă a alternativei Step by Step iar incluziunea socială – un principiu.
Elevii îl ascultă pe cel care le explică ce a citit el în cadrul centrului la care a participat. În fiecare zi în clasele Step by Step are loc întâlnirea de dimineață. Dacă un copil întârzie din cauza traficului, nu este o dramă, el se poate integra rapid in atmosferă, pentru ca această întâlnire nu este o oră de curs. Durata ei este variabilă și poate ține chiar de la 8:00 pana la 9:00. Este un prilej pentru copiii să se salute, să comunice, dar și să afle tema și activitățile zilei. Aceasta este numai una dintre caracteristicile alternativei educationale Step by Step, care se adresează copiilor din învățământul preprimar si primar. Elevii studiază pe centre de activități, cum ar fi cel de citire, scriere, matematică, stiintă și artă. Chiar dacă la prima ora copilul își alege centrul cu care va începe ziua, până la finele cursurilor el va trece prin toate centrele. Învățarea în centre permite abordarea individualizată a copiilor conform ritmului propriu de dezvoltare, dar și învățarea în grupuri mici sau în perechi. Învățarea se face atât din manualele tradiționale, cât și din alte materiale didactice, mare parte cumpărate de asociațiile de părinți. La scolile Step by Step, centrul de citire se poate organiza și pe scări.
Fiecare clasă are câte două învățătoare plătite de stat. În clasa, elevii au responsabilități diferite.
Există copii care răspund de prezență, de aranjarea materialelor în centre, de îngrijirea florilor. Rolul cadrului didactic este acela de a facilita învățarea și de a crea o comunitate de învățare.Cadrele didactice nu pretind că sunt fântâna cunoașterii ci se străduiesc să creeze un climat adecvat pentru învățare, exemplificând ele însele calitățile care trebuie dezvoltate la copii, și anume: curiozitatea intelectuală, învățarea autonomă, entuziasmul, empatia, grija față de ceilalți.
În clasele Step by Step copiii nu sunt depozitari pasivi ai cunoștințelor și deprinderilor. Cadrul didactic oferă copiilor foarte multe ocazii de a-și exersa și aplica cunoștințele și deprinderile în nenumărate moduri și în situații diferite.
Predarea centrată pe copil pune accentul pe înțelegere și atribuirea de semnificație de către copii și nu pe învățarea mecanică.
Încurajarea copiilor de a-și urma interesele și nevoile duce la dezvoltarea unor aptitudini specifice iar interesul și motivația rămân la un nivel ridicat.
Diferența dintre învățământul tradițional și învățământul „Step by Step”
În învățământul tradițional educația vizează conducerea copilului spre asimilarea cunoștințelor si normelor prin reproducerea modelului care i se oferă.
„Învățământul „Step by Step” promovează învățarea prin descoperire în interacțiunea copilului cu mediul. Mijloacele de explorare a copilului și de cunoaștere sunt individuale, el descoperă de unul singur stimulat de pedagog. Dezvoltarea lui este comparată cu performanța proprie a copilului, cu aspecte ale dezvoltării lui anterioare, nu cu un anumit model stabilit dinainte. Întreg procesul de învățământ este centrat pe copil. Învățarea este făcută in ritmul propriu al copilului, iar predarea făcută de pedagog este în funcție de necesitățile copilului.
În învățământul „Step by Step” și în învățământul tradițional programa școlară este aceeași. În ambele cunoștințele și deprinderile care sunt planificate a fi asimilate de copil sunt aceleași (deprinderi artistice: pictură, muzică, desen, modelaj, educație moral civica, deprinderi de limbaj, citit, scris, operații aritmetice, etc).”
În învățământul „Step by Step” învățarea se face prin colaborare în centre de activitate. În învățământul „Step by Step” nu este încurajată concurența intre copii și nu se creează situații de competiție, deorece se consideră ca la această vârstă copilul nu este apt sa înțeleagă concurența sau să suporte competiția fără anumite urmări negative. Totuși în anumite evaluări exista o anumită concurență dar una ușoara care poate fi acceptată ușor de copil.
În învățământul „Step by Step” nu se pun note, se fac doar evaluări periodice de către cadrele didactice, lucrările făcute de copiii sunt expuse în sala de clasă.
„Sălile de clasă învățământul „Step by Step” sunt în așa fel create încât anumite activități să se poată desfășura cu copiii așezați pe jos (sălile sunt mochetate), de asemenea mobilierul nu este unul rigid, mesele si scaunele sunt mobile. Centrele de activitate sunt delimitate intre ele cu rafturi care conțin materiale didactice.”
Chiar dacă programul în învățământul „Step by Step” este de 8 ore, activitățile sunt în așa fel organizate încât copilul nu se simte obosit. Nu se dau teme pentru acasă, temele se fac acolo. Acest învățământ a apărut în țara noastră în 1994, în America funcționează cu mult înainte.
Deocamdată el este folosit doar pentru clasele I – IV însă din anul 2000 au început să se aplice experimental câteva principii din învățământul „Step by Step” și în ciclul gimnazial.
Învățământul „Step by Step”este o alternativă de învățământ care oferă copilului posibilitatea să își dezvolte creativitatea, să fie deschis, comunicativ, să exprime liber realizările sale, in timp ce în învățământul tradițional regulile sunt mai stricte, copilul la clasa nu iși exprimă liber părerile, fiind un ascultător.
Educația tradițională este concepută ca o artă de-a conduce copilul spre asimilarea normelor societății civilizate prin reproducerea sistemului socio-cultural existent. Implicit, pedagogia tradițională consideră că la o anumită vârstă copiii vor trebui să acumuleze o anume calitate și cantitate de cunoștințe și să poată asimila anumite comportamente. În acest sistem copilul învață prin reproducerea modelului dat.
Educația este generalizatoare, egalizatoare, după un model, care nu este întotdeauna înțeles de către copil cu toate că este probat și acceptat de către adulți. Performanța rezultată se evaluează, prin notare. Astfel nota prin judecata de valoare asociată devine „vină” sau ”merit” al copilului.
În sens modern, educația se bazează pe achizițiile psihologiei dezvoltării copilului și vizează cultivarea tuturor calităților potențiale ale acestuia. Cercetările contemporane privind dezvoltarea ne spun că persoane diferite se dezvoltă în ritmuri diferite și că există perioade critice individualizate de dezvoltare.
Copilul învață prin descoperire în interacțiunea sa cu mediul. Interacțiunea cu mediul și motivația explorării este cultivată de pedagog. Metodele și mijloacele de explorare și cunoaștere ale copilului sunt individuale, adesea neașteptate, originale. Educația este individualizată, copilul mege spre cunoașterea lumii înconjurătoare și identificarea comportamentelor utile, pe căi personale.
Performanța într-un domeniu de dezvoltare este în acest caz, de comparat doar cu celelalte aspecte ale dezvoltării copilului și cu propria performanță sau abilitate anterioară, nu cu un standard extern. Comparația cu el însuși în performanțele anterioare o face atât copilul cât și pedagogul, aceasta fiind una din motivațiile descoperirii și progresului individual. În plus copilul descoperă efectele și mijloacele colaborării și negocierii cu semenii în locul unei competiții pe criterii standard impuse de adulți.
În locul unei relații inegale educator – copil, alternativa Step by Step consideră copilul ca o persoană demnă de respect, unică, și caută să-i asigure o continuitate individuală în dezvoltare, precum și practici de dezvoltare adecvate, specifice lui. Cooperarea și colaborarea au drept scop verificarea demersurilor și experiențelor individuale de descoperire a lumii și valorizarea lor.
Programul „Step by Step” caută să se asigure că orice copil achiziționează și dezvoltă aptitudini fizice, cognitive, emoționale, etico-morale, artistice, teoretice, sociale și practice pentru a participa la o societate democratică, deschisă. Predarea este orientată în funcție de necesitățile copilului. Învățarea se produce prin descoperire individuală, aceptându-se și încurajându-se moduri personale de-a înainta în formarea deprinderilor și în cunoaștere (ex. Scrisul cu mâna stângă, moduri individuale de exprimare și cunoaștere,încurajarea experimentelor de descoperire, etc). Învățarea se face în ritmul propriu al copilului.
Comparând sistemul de lucru tradițional cu producția pe o bandă rulantă, fiecare copil este obligat să lucreze în viteza impusă de bandă. Ea poate corespunde vitezei de lucru a unora, dar poate fi prea rapid pentru unii, ori prea lentă și plictisitoare pentru altii, mai rapizi. În plus, fiecare dintre executanți va trebui să facă doar o acțiune limitată și standardizată, neputând inventa, învăța sau înțelege în stil propriu. Când e vorba de viteză de
dezvoltare a copiilor este esențial respectarea stadiului individual al dezvoltării fiecărui copil al atenției de care e capabil fiecare copil pentru achiziția corectă, și înțelegerea completă a sarcinilor și a modalităților de rezolvare a lor. În alternativa Step by Step individualizarea este facilitată și de organizarea clasei pe centre de activitate.Step by Step îl încurajează pe copil
să învețe pentru a învăța și a înțelege. În caz contrar cei mai mulți copii vor renunța să înțeleagă o acțiune impusă, acceptând doar să o reproducă.
Alternativa „Step by Step” consideră părinții ca primii învățători ai copilului, parte din procesul de învățământ. Părinții sunt invitați să participe efectiv la clasă, la procesul de educație, bineînțeles sub aspectele unei colaborări cu învățătorul. Prezența unui părinte în clasă este un fapt firesc, nici festiv, nici perturbator. Poziția „umăr la umăr” a educatorului cu copilul în centrele de activitate facilitează această participare. Lecțiile tematice unde un părinte poate aduce mai viu elemente din sfera lui de activitate îl pot transforma în personaj principal în educație.
Conceput să funcționeze ca un ,,visus formativus”, modelul Step by Step concentrează un context al experiențelor educative care să permită dezvoltarea copilului ca personalitate unică și care cultivă respectul pentru valorile umanității, pentru drepturile fundamentale ale omului, pentru diversitatea tradițiilor culturale.
Acest lucru nu ar fi posibil fără participarea părinților, a cadrelor didactice, mesageri ai unor revelații ce depășesc prizonieratul manualului sau a programei școlare.
Iar dacă ,,viitorul imediat este în mâinile politicienilor, adevăratul viitor se află în mâinile educatorului, a acelora care, (după cum sublinia Comenius), au cea mai minunată îndeletnicire din lume”
Unii consideră că între sistemul tradițional de învățamânt și alternativa „Step by Step”
Există bariere greu de depășit. În realitate însă lucrurile nu stau chiar așa. Desigur, fiind două sisteme, între ele există diferențe, dar în egală măsură există și puncte comune: au aceleași final.
Conceptele programului educațional „Step by Step”
Conceptele prin care se manifestă programul „Step by Step” sunt diferite, printre cele mai importante concepte fiind conceptul de „Educație incluzivă”.
Conceptul de incluziune școlară poate fi definit prin acceptarea de către instituția de învățământ a tuturor copiilor, indiferent de sex, apartenență etnică și socială, religie, naționalitate, rasă, limbă, integritate fizică, capacităti intelectuale, zestre genetică, situația socio-economică a părinților.
Educația incluzivă înseamnă sprijin și educație pentru toți, grijă și atenție pentru fiecare.
Mediul educațional organizat în clasele cu program Step by Step din școală este unul atractiv, stimulativ, securizant, în care copiii se simt confortabil. Copiii îndrumați sau asistați de educatori sunt încurajați să exploreze, să aiba inițiative, să creeze și să învețe prin joc și descoperire. Programa urmată se încadrează în coordonatele generale propuse de curriculumul național la care se adaugă elemente specifice proprii. Programul Step by Step se bazează pe convingerea că dezvoltarea optimă a copiilor este asigurată prin implicarea lor intrinsecă în procesul educațional.
Conceptele pe care se clădește alternativa Step by Step sunt: comunicarea , preocuparea, comunitatea și relațiile.
Comunicarea – este conceptul cheie în dezvoltarea deprinderilor legate de citire
(incluzând citirea propriu – zisă, ascultarea, comunicarea, ortografia.)
Preocuparea – este tema care asigură impulsul necesar studiului cunoștințelor despre natură, fizică și geografie, precum și educarea caracterului.
Comunitatea – ajută copiii, dascălii și familia să conceptualizeze interconexiunile dintre istorie, geografie și educație civică.
Relațiile – ajută copii să-și formeze noi concepte, pornind de la cele cunoscute și să-și dezvolte o privire corespunzătoare asupra lumii.
Linii definitorii ale programului educațional „Step by Step”
Linii definitorii ale Programului „Step by Step”:
1.Respectă Convenția Drepturilor Copiilor;
2.Funcționează în parteneriat cu Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului;
3.Oferă soluții educaționale diferite de cele oficiale, tradiționale;
4.Introduce strategii noi de atingere a scopurilor vizate fără a nega valorile tradiționale.
Ca linii definitorii ale programului “Step by Step” sunt prezentate și analizate: constructivismul, practicile adecvate dezvoltării și educația progresivă.
Conceptul de constructivism a fost preluat din filosofie, apoi termenul a fost aplicat sociologiei, antropologiei, psihologiei cognitive și educației. Primul filosof constructivist, Giambatista Vico spunea prin 1710 că „o persoană știe ceva doar dacă poate explica acel ceva”. „ Elevii preiau activ cunoștințe, le interconectează cu cele anterioare și le rețin prin construirea propriilor semnificații.”
Centrându-mă pe descrierea educațională a constructivismului, esența lui este experiența practică. Copiii vin la școală cu o experiență proprie asupra realității înconjurătoare, cu o structură cognitivă bazată pe această experiență. Elevul își va reformula aceste structuri preexistente doar dacă noile informații sau experiențe sunt aflate în conexiune cu cele deja asimilate de elev. În caz contrar informațiile noi vor fi uitate ușor. Cu alte cuvinte, elevul trebuie să organizeze activ noile cunoștințe în structurile sale mentale deja existente, pentru a se produce învățarea.
Conform constructivismului, elevul ocupă o poziție centrală, toate acțiunile didactice fiind construite în jurul lui ( spre deosebire de învățământul tradițional, unde rolul central îl deținea profesorul, ca expert).
Cunoștințele nu sunt obiective; matematica și științele sunt văzute ca sisteme cu modele care descriu cum ar trebui să fie lumea, și nu cum este. Rolul profesorului este acela de a organiza informațiile în jurul clusterilor conceptuali ai problemei, a întrebărilor și situațiilor discrepante pentru a angaja interesul elevilor. Elevii sunt încurajați să formuleze întrebări, să facă analogii, experimente pentru a ajunge la propriile concluzii. Acestea sunt elementele unei învățări eficiente. Astfel curriculumul trebuie organizat în spirală pentru a putea permite elevului să construiască pe ceea ce a învățat deja.
Rolul profesorului nu mai este cel de emițător de cunoștințe, ci preia treptat alte roluri: de a organiza învățarea, de a ghida elevul spre descoperirea noilor informații, de observator, etc. Defapt elevul și profesorul trebuie să se afle într-un dialog activ ( învățare socratică).
Un proces continuu de dezvoltare a practicilor educaționale este educația incluzivă, orientate spre asigurarea oportunităților și șanse egale persoanelor excluse sau marginalizate de a beneficia de drepturile fundamentale ale omului la dezvoltare și educație, în condițiile diversității umane.
Recunoașterea și acceptarea diversității stă la baza democrației. De aceea conștiința copiilor trebuie formată și dezvoltată cât mai de timpuriu pentru că primirea celor „diferiți” alături de ei trebuie făcută nu din obligație sau milă, ci pentru că fiecare individ are dreptul de a participa la acțiuni care să ducă la dezvoltarea lui ulterioară și la dezvoltarea comunității.
Educația progresivă este o mișcare ce a apărut în Europa și America de Nord la sfârșitul secolului XIX, ca reacție la pretinsa limitare și la formalismul educației tradiționale.
Unul dintre obiectivele sale principale era să educe „copilul în totalitate", ceea ce însemna să se aibă în vedere dezvoltarea atât în plan fizic și afectiv, cât și în cel intelectual. Artele creative și manualele și-au dobândit importanța în programa de învățământ, iar copiii erau încurajați să experimenteze și să gândească independent. Cele mai avansate idei și practici de educație progresivă au fost expuse în Statele Unite de către John Dewey.
1.4. Premise psihopedagogice ale programului educațional „Step by Step”
Este cunoscut faptul că elevii se deosebesc unii de alții prin întregul tablou al dezvoltării psihice. De aceea la baza individualizării activității didactice stă cunoașterea temeinică a elevilor, atât sub aspectul pregătirii școlare, cât și sub aspectul capacităților individuale, generale și a trăsăturilor de personalitate, frecvent solicitate în acțiunea de învățare.
Rezultă deci, că deosebirile dintre copiii de aceeași vârstă constituie factorul principal care impune nuanțarea activității didactice, deoarece întotdeauna ne vom găsi în fața unui om în particular și nu în fața omului în general.
Din asemenea motive institutorul trebuie să devină organizatorul unor situații favorabile învățării pentru fiecare elev în parte. Învățătura este un proces individual, dar care se realizează în cea mai mare măsură în activități comune, desfășurate în cadrul unor colective ce cuprind elevi cu personalități diferite. În astfel de activități, adesea elevii buni lucrează într-un ritm și la un nivel inferior capacității lor, iar cei slabi sunt supuși unui regim și unor metode neadecvate posibilităților lor.
Pentru a se evita discordanța dintre posibilitățile elevului și exigența impusă și a restabili echilibrul dintre ele, trebuie să recurgem la cerințele individualizate. Analiza eterogenotății elevilor reprezintă punctul de plecare al pedagogiei diferențiate. În opinia lui S. Cristea realizarea învățământului diferențiat, individualizat, angajează cunoașterea și valorificarea pedagogică a următoarelor tipuri de eterogenitate:
a. Eterogenitatea determinată socioeconomic, evidentă la nivelul condiției materiale a elevului, dar și a organizației școlare și a comunității locale respective.
b. Eterogenitatea determinată sociocultural, evidentă la nivelul limbajului și a valorilor
dobândite de elev în familie, în mediul comunității educative locale.
c. Eterogenitatea determinată de calitatea psihopedagogică a familiei, evidentă la nivelul poziției adoptate față de elev, care poate fi caracterizată prin : activism sau pasivitate, respectiv prin lipsa unor reguli sau aplicarea diferită a unor reguli de fiecare membru al familiei.
d. Eterogenitatea determinată de calitatea organizației școlare,evidentă la nivelul resurselor materiale ( baza didactico-materială disponibilă ) și umane ( formarea inițială și continuă a cadrelor didactice, competența pedagogică, stilurile educaționale adoptate ). S-a constatat că în situația în care elevii nu au ocazia să învețe folosind diverse materiale didactice auxiliare (manuale, filme, casete video pentru cei care utilizează cu precădere componenta vizuală a procesului de învățare, mulaje, alte materiale care se adresează simțului tactil pentru care activează preponderent această componentă, jocuri desfășurate pe un spațiu întins pentru cei care utilizează componenta kinetică), ei nu pot atinge rezultatele pe care ar fi capabili să le atingă.
e. Eterogenitatea determinată de caracteristicile psihologice ale elevului, implicate în activitatea de învățare : motivație și afectivitate diferită angajată în învățare,vârsta diferită a elevilor din aceeași clasă ( posibilă în condițiile unui start școlar mobil : 6 sau 7 ani), ritmuri și stiluri de învățare diferite, modalități diferite deorganizare a timpului real acordat învățării. Cercetările au relevat importanța adaptării stilurilor/metodelor de învățare la structura personalității elevilor. În plus, cu cât metoda didactică se potrivește mai bine stilului de învățare al elevilor respectivi, cu atât notele obținute vor fi mai mari.
f. Eterogenitatea determinată la nivelul modalităților de comunicare a elevului,diferite prin ponderea limbajului extern-intern, oral-scris, cu reacție rapidă-lentă, cu implicații individuale-colective.
g. Eterogenitate determinată la nivelul modalităților de dobândire a cunoștințelor, diferite la nivelul : tipului de memorie pe termen lung, pe termen scurt, tipului de gândire convergentă sau divergentă etc.
Controlul pedagogic, realizabil la nivelul eterogenității clasei, solicită perfecționarea strategiei de diferențiere a educației, în cadrul oricărei forme specifice de organizare a corelației profesor-elev.
Autorii explică în continuare modul în care învățarea elevilor poate fi afectată de acești cinci factori și de sub-categoriile pe care aceștia le dezvoltă. De pildă, în cazul mediului concret de studiu, dacă unii elevi au nevoie de liniște să se poată concentra asupra unor probleme dificile, alții învață mai bine în prezența unui fond sonor (Pizzo,1992). De asemenea, dacă multe persoane se concentrează mai bine în încăperi bine iluminate, altora le este mai prielnică o lumină slabă. Lumina fluorescentă are proprietatea de a stimula excesiv anumite categorii de persoane, cauzându-le o stare de hiperactivitate și de neliniște (Dunn, R., Dunn, K., și Price, 1989). Alți factori de mediu care pot influența învățarea includ temperatura și amplasarea/design-ul mobilierului. Unii elevi obțin rezultate mai bune la temperaturi mai înalte, alții la temperaturi mai scăzute (Hart, 1981). Unii preferă un scaun din plastic, alții din lemn, alții din metal, iar alții au o stare de disconfort într-o sală de clasă convențională încât aceasta îi împiedică să învețe.
Reacțiile emoționale individuale pot influența, de asemenea, capacitatea de a învăța a elevilor. Motivația personală, tenacitatea cu care își efectuează temele și sarcinile de lucru, capacitatea de a-și asuma răspunderea propriului comportament și a activității sau ocaziile de a proceda după propria dorință pot juca un rol important în procesul de învățare.
Factorii de natură socială pot influența și ei învățarea. Profesorii trebuie să ia în considerare faptul că elevii pot adopta stiluri de învățare diferite în funcție de condițiile variate. Variabilele care pot facilita sau inhiba procesul de învățare includ: studiul solitar, studiul cu un partener, în grupuri mici, ca membru al unei echipe, alături de un adult autoritar sau cu o atitudine prietenoasă; procesul de învățare poate viza varietatea ca termen opus tiparelor prestabilite și rutinei.
Caracteristicile individuale de natură fiziologică reprezintă un alt factor care poate influența învățarea. Acestea se referă la intervalul de timp și la modul în care elevii pot învăța cel mai bine. Înțelegerea caracteristicilor de natură fiziologică ale elevilor permite profesorilor să-i poată ajuta pe aceștia în procesul de învățare pornind de la elementele forte ale tipului de percepție respectiv. Caracteristicile discutate includ bioritmul, stimulii exteriori, nivelul de energie și mobilitatea în timpul studiului. De exemplu, profesorii îi pot încuraja pe elevi să studieze în intervalele de randament individual maxim, care pot fi dimineața devreme, înainte de plecarea la școală, la prânz, imediat după terminarea programului sau seara înainte de culcare. Elevii reacționează diferit la stimulii exteriori în timpul studiului. Unii preferă să mănânce ceva, alții să mestece gumă, să bea ceai. Alții își pot dovedi elementele forte ale personalității în privința nivelului de energie corelat cu mobilitatea. Pot studia sau lucra mai bine în clasă dacă au posibilitatea să se miște în timp ce învață și nu dacă sunt obligați să stea în bancă .
Modul în care elevii procesează informația poate influența și el capacitatea de învățare. Unii au o gândire de tip analitic și manifestă tenacitate în studiu. Aceștia pot să nu înceapă rezolvarea unei teme (sarcini de lucru) imediat ce a fost formulată, dar, odată ce au început, se lansează cu toate forțele în activitate, până o sfârșesc sau până simt că au atins un punct în care trebuie să se oprească. Cei cu gândire sintetică preferă să învețe în prezența unor factori pe care profesorii îi consideră factori de distragere a atenției (muzică, conversație, bătăi ritmice), într-un postură neconvențională (lungiți confortabil), cu o iluminare slabă (își acoperă ochii sau poartă ochelari de soare în încăpere), în prezența unui partener (preferă să studieze cu un prieten) sau simțind nevoia de a lua o gustare în timp ce învață. Alte două caracteristici individuale pot influența procesul de învățare:
Lateralizarea cerebrală stânga/dreapta, tipul de personalitate impulsiv/reflexiv. Unii elevi procesează informația secvențial, analitic, sau în modul „lateralizare stânga”, alții holistic, simultan, sintetic, în modul „lateralizare dreapta”. Alții pot să se grăbească prea mult, fără să analizeze, iar notele reflectă aceasta. Elevii impulsivi nu petrec prea mult timp studiind. Un individ cu o personalitate reflexivă se va gândi la informația acumulată, va încerca să înțeleagă conținuturile materiei .
Cu ajutorul acestui model, profesorii pot verifica și identifica stilul de învățare al elevilor cu acuratețe. Când elevii își înțeleg stilul de învățare, modul în care depun eforturi pentru a învăța, atunci pot controla mai bine mediul în care se află și pot solicita exact ceea ce le este necesar .
Activitatea diferențiată va trebui să evite orice ruptură între conținutul predării și mijloacele copilului de asimilare. De exemplu, cunoscând că unii copii au un câmp perceptibil mai îngust sau mai larg, o finețe mai mare sa mai mică în realizarea analizei și sintezei, va putea să vină în sprijinul tuturor îmbinând activitatea frontală, cu cea de grup și individuală, urmărind prin aceasta din urmă accesibilizarea cunoștințelor pentru toți elevii.
Activitatea de cunoștere ne va ajuta să descoperim aspectele caracteristice activității fiecărui copil, factorii de bază ce îi determină rezultatele, iar bazați pe acestea să-i înlesnim aptitudinilor lui o cale naturală de dezvoltare. În cazul constatării unor aspecte deficitare în pregătirea unor elevi, institutorul trebuie să încurajeze la aceștia orice tendințe cât de slabe dacă sunt conforme cu ideea de progres și să acorde acestora sarcini individualizate prin care să încurajeze asemenea tendințe. Dacă de exemplu, un elev are o slabă tendință a curiozității, nu trebuie scăpată nici o ocazie care să-i deștepte impulsul, curiozitatea de cunoaștere, dorința de căutare și investigare. Dacă unul are accentuată tendința de supunere, se dovedește fricos și timid, în ceea ce întreprinde, trebuie mereu încurajat și să i se ofere posibilități de afirmare.
În concluzie se poate spune că există o multitudine de situații care relevă deosebiri între copiii de aceași vârstă și că din aceste deosebiri derivă premisele psihologice, care constituie temeiul organizării activității diferențiate.
1.5. Munca independentă în cadrul programului educațional „Step by Step”
Un aspect pe care îl vom aminti este acela legat de munca independentă. Cu toții știm în ce momente ale unei ore din sistemul clasic învățătorul hotărăște să valorifice acele minute de muncă independentă. Într-o zi de școală la Step by Step, la întâlnirea de dimineață, după ce învățătorul descoperă împreună cu copiii conținutul noii lecții explicând/predând totodată, copiii au posibilitatea să aleagă centrul la care vor lucra. Vor lucra cu precădere independent, învățătorul fiind acela care îi ghidează, îi supraveghează îndrumându-i acolo unde au nevoie. Pe măsură ce termină de rezolvat sarcinile la unul din centre, elevii vor trece pe rând și la celelalte și vor rezolva exercițiile în mod independent, fiind observați și corectați permanent de către cei doi învățători de la clasă (uneori pot lucra foarte bine în echipă sau în perechi ajutându-se unul pe altul). Pe termen lung se formează astfel deprinderea de muncă individuală, unul din scopurile alternativei fiind acela de a-pregăti pentru viață, adică de a-i învăța să învețe. Astfel, zi de zi, copilul își asumă alegerile, lucrează independent, învățând să fie responsabil, pregătindu-se de fapt pentru viitor.
Aspectele amintite mai sus reprezintă câteva dintre reperele comune ale celor două sisteme de învățământ. Noutatea curriculumului se regăsește în practicile specifice alternativei educaționale Step by Step, demonstrând astfel că, alături de sistemul tradițional, este în slujba unui învățământ de calitate.
1.6. Evaluarea în cadrul programului educațional „Step by Step”
Învățarea și dezvoltarea reprezintă procese în continuă evoluție. În consecință, învățătorii trebuie să aibă în vedere o evaluare continuă . Un prim program de dezvoltare a copilului trebuie să aibă în vedere perfecționarea continuă a cunoștințelor sale, înțelegerea tot mai aprofundată a lumii și a propriei persoane .
Evaluarea continuă ce are loc în cadrul activităților la clasă poate asigura o imagine clară, corectă și reprezentativă a capacităților și progresului copilului. În mod tradițional, evaluarea aprecia performanțele elevului prin diferite forme, cum ar fi : lucrări scrise notate, extemporale săptămânale și teste standardizate . Învățătorii aveau tendința de a evalua munca copiilor pentru a avea la dispoziție, împreună cu părinții și conducerea școlii, dovada cifrică a progresului copilului. Tendințele recente din educație au promovat metode alternative pentru evaluarea și încurajarea progresului copilului. Adoptarea unei noi perspective în educație, bazată în întregime pe limbaj, în cadrul căreia elevii sunt implicați activ în procesul ascultării, vorbirii, citirii și scrierii, a încurajat o nouă viziune asupra evaluării . Aceste aspecte au fost integrate pentru a duce la o evaluare mai corectă a copilului .
Evaluarea autentică, spre deosebire de cea la cerere, este o formă de evaluare care are loc continuu, în contextul unui mediu propice învățării și dezvoltării copilului. Ea reflectă experiențele adevărate și demne de reținut din procesul învățării, care pot fi documentate prin observații, întâmplări consemnate, jurnale, caiete de observație, mostre de lucru propriu – zise, ședințe, fișe ale elevilor, rezultatele în îndeplinirea unor sarcini și alte metode . Evaluarea autentică e folositoare elevilor și se desfășoară în paralel cu procesul învățării, fiind o condiție primordială a dezvoltării elevului .
Aprecierea individuală a dezvoltării și progreselor în învățare realizate de fiecare copil e un element crucial pentru elaborarea și implementarea unor programe în conformitate cu gradul de dezvoltare a elevilor , afirma Asociația Națională pentru Educarea Copiilor Mici. Anumite metode alternative sunt mai potrivite pentru copiii mici decât testele scrise.
Orientările recente privind evaluarea accentuează necesitatea de a descoperi ce știu și pot face copiii, mai degrabă decât să se detecteze ce nu știu și nu pot face . Dacă doresc cu adevărat să știe de ce sunt capabili elevii lor, învățătorii trebuie să observe cum își îndeplinesc ei sarcinile în situații obișnuite, unde au numeroase ocazii de a-și demonstra cunoștințele și aptitudinile, mai degrabă decât să se bazeze numai pe teste scrise. Perspectivele asupra evaluării trebuie corelate cu gradul de dezvoltare a copilului, pentru a furniza o imagine mai cuprinzătoare asupra capacităților și realizărilor sale ; rezultatele testelor nu sunt elocvente în acest sens.
Evaluarea este un mijloc de adunare a informației, ulterior folosită pentru a aprecia progresul elevului și pentru a elabora programa de învățământ. Criteriile de evaluare trebuie să includă :
validitatea ;
mai multe modalități de evaluare a realizărilor, diferite de cele standard bazate pe alegeri multiple ;
implicarea totală a copilului ;
observații repetate ;
un proces continuu în timp ;
folosirea unei varietăți de metode .
Conform modelului de Program Step by Step pentru învățământul primar, evaluarea trebuie să se bazeze pe următoarele premise :
Evaluarea trebuie să stimuleze acumularea de cunoștințe, înțelegerea și încrederea copilului în sine ;
Trebuie să se axeze pe obiective importante și să implice multiple surse de informații ;
Evaluarea trebuie să sprijine și să informeze asupra practicilor de instruire conforme gradului de dezvoltare a copilului ;
Părinții și elevii sunt parteneri de bază în procesul de evaluare .
Scopul principal al evaluării este să urmărească progresul copilului și să stabilească exact la ce nivel de dezvoltare se află fiecare elev în parte, astfel încât programa să vină în întâmpinarea nevoilor copiilor, priviți individual și să asigure succesul experiențelor tuturor. Identificarea copiilor cu nevoi speciale și care ar putea necesita sprijin ori intervenții suplimentare, reprezintă un alt obiectiv al evaluării. Evaluarea corectă trebuie să asigure o interdependență activă între ceea ce se predă și ceea ce se învață în cursul procesului de instruire .
Scopul evaluării este :
pentru învățător o modalitate de a știi în ce fel va sprijini învățarea pentru fiecare copil pentru a ajunge la competențele vizate de curicculum,;
pentru părinți – să cunoască ce activități face copilul lui la școală și să știe cum să-l susțină în ceea ce are de învățat ;
pentru copil în a-l ajuta să-și autoevalueze munca și să știe să-și precizeze direcțiile în care în viitor va avea să depună mai mult effort sau exercițiu ;
să-și dezvolte capacitatea de analiză, de formare a gândirii critice .
Cum se face evaluarea în clasele Step by Step ?
Evaluarea este permanentă și se desfășoară în mai multe moduri .
Astfel :
1. Centrul de activitate .
Se știe că elevii lucrează pe centre de activități unde au de rezolvat sarcini specifice centrului respectiv. Învățătoarea, împreună cu grupul de elevi, discută felul în care au rezolvat sarcina, căile diferite în care au lucrat și corectitudinea soluțiilor .
2. Scaunul Autorului.
În clasele SbS un instrument de evaluare este " Scaunul Autorului" .
Pe scaunul autorului elevul prezintă colegilor tema efectuată de el sau a grupului de la centrul la care a lucrat .
Prezentarea este urmată de analiză și comentariile colegilor și învățătoarei . Acest exercițiu îi formează pe copii în direcția înțelegerii raționamentelor colegilor și de a judeca rezultatul muncii colegilor lui pe care îl va compara cu munca lui .
3. Expunerea lucrărilor .
Lucrările elevilor sunt expuse în clasă, toți copiii pot să examineze cum au lucrat și să comenteze lucrările, să evalueze împreună munca lor și s-o prezinte și celor ce intră în clasă .
4. Portofoliul/mapa
Portofoliul elevului este un instrument de evaluare foarte complex, care ilustrează evoluția în timp a acestuia. Fișele de lucru la diferite discipline, testele de evaluare, proiectele, desenele sau alte produse ale activității, fac dovada progresului înregistrat de copil. Elevul trebuie apreciat pentru ceea ce știe. În orice clasă, fie ea tradițională sau Step by Step, copilul este valorizat pentru calitățile sale, cunoștințele dobândite, aptitudinile, priceperile și deprinderile de care dă dovadă. Se încurajează relațiile de cooperare între copii, acceptare, respect, apreciere. Concurența nu este considerată ca fiind constructivă pentru vârsta școlară mică. Drept urmare, la sfârșitul anului școlar, ca o încununare a eforturilor depuse și a realizărilor, fiecare copil este răsplătit. Ideea ierarhizării elevilor și a acordării de premii a fost înlocuită cu acordarea de distincții pe arii curriculare. Astfel, fiecare copil este apreciat și încurajat, având convingerea că este „bun la ceva”.
5. Corespondența scrisă pentru părinți
Un mod de informare este cel prezentat mai sus.
Învățătoarea transmite părinților sinteze care să cuprindă ce și-a propus să predea, ce a învățat copilul, în ce direcții are succes și ușurință în rezolvare și care sunt aspectele în care necesită încă ajutor la care părinții trebuie să contribuie . Aceste note scrise pot fi transmise săptămânal sau lunar .
Este bine să fie stabilit de către învățătoare și părinți, încă de la începutul anului școlar, ritmul în care vor fi transmise aceste note de evaluare .
6. Caietul de evaluare .
Este instrumentul de evaluare care înlocuiește tradiționalul catalog.
Caietele de evaluare SbS inventariază competențele achiziționate de elev și la rubrica observații descrie, atunci când este cazul, specificul individual al nivelului de achiziție, fără folosirea calificativelor .
Evaluarea corectă a elevilor are un rol esențial în adoptarea unor decizii competente asupra educației lor . Prin observarea copiilor în timp ce citesc, scriu, interacționează cu alții, ori sunt implicați în diferite activități, învățătorul adună informații despre fiecare elev în parte, pe care le încadrează într-un curriculum ce ține cont de gradul de dezvoltare a copilului. Întâmplările consemnate, listele de verificare, întrevederile învățător – elev, autoevaluarea elevului sunt procedee și tehnici aflate în sprijinul învățătorilor, pentru a-și evalua elevii mai precis și pentru a fi mai eficienți în comunicare . Pentru a obține o imagine verosimilă, clară și reprezentativă a fiecărui copil, a progreselor și capacităților sale, evaluarea trebuie să fie continuă, exhaustivă și efectuată în cursul tuturor activităților de la clasă .
Modelul Step by Step pentru învățământul primar promovează o viziune asupra evaluării care încorporează tehnici variate și permite cadrelor didactice să prezinte progresul copiilor, de o manieră semnificativă, atât părinților cât și altor persoane interesate .
Capitolul II
Parteneriatul școală – familie în alternativa educațională „ Step by Step
Într-o lume tot mai izolată, mai puțin dispusă pentru socializare, cooperarea între factorii educaționali școală – familie devine necesară și se impune și ca obligație morală din partea acestora pentru a favoriza socializarea copiilor, pentru a-i familiariza, prin exemple și modele, cu adevăratele valori ale spiritualității umane.
Educația și-a multiplicat necontenit formele de organizare, odată cu evoluția societății, în care rolul său a devenit din ce în ce mai important. Factorilor educativi tradiționali, familia și școala, li s-au adăugat alții noi, precum biserica, instituțiile de cultură, mass-media, diferite centre de agrement, adică toți aceia care asigură educația non-formală . Nu este posibilă în zilele noastre o existență izolată, în afara comunității, cu binele și relele acesteia, deci o educație concepută și derulată exclusiv în cadrul familiei, fără aportul calificat al școlii. Acțiunea concentrată a factorilor educativi este un deziderat important, pe care școala trebuie să-l conștientizeze și să-l concretizeze.
Participarea activă a familiei în procesul educației este o componentă de bază a alternativei educaționale Step by Step; Părinții sunt primii și cei mai importanți educatori ai copilului.
Cadrele didactice și familia trebuie să coopereze pentru a dezvolta o relație de colaborare bazată pe comunicare, respect reciproc și acceptarea intereselor și abilităților unice ale fiecărui copil;
Comunitatea devine o resursă în procesul de predare-învățare care nu se mai desfășoară exclusiv în cadrul limitativ al clasei.
Dintre multiplele modalități de colaborare cu familia practicate și care pot avea un real succes prezentăm: întrunirile, comitetul de sprijin, afișierul, expozițiile permanente, serbările, convorbirile individuale, mesajele scrise, participările la activități etc.
În orice școală Step by Step familia și părinții copiilor vor vizita școala, vor invitați să cunoască echipa de învățători, să observe sala de clasă și să afle câte ceva despre program încă înainte de înscrierea copiilor.
De mulți ani s-a depășit momentul când părinții își lăsau copiii la ușă. Acum, echipa de învățători și familiile copiilor își împărtășesc informații, fac planuri împreună despre cum să colaboreze, să se implice și să participe activ.
Întrunirile părinților sunt foarte importante.
Trebuie anunțate din timp, iar uneori se trimit invitații.
Sunt prezentați părinții copiilor nou veniți în școală.
Se prezintă programul Step by Step, se discută baza teoretică pentru a nu se ajunge la nonconcordanțe în comunicare. Se stabilesc așteptările părinților și semnificația noțiunii de „succes” pentru fiecare.
Se strâng date ce vor fi anunțate în timp util.
Se aplică unele chestionare.
Părinții vor primi un formular cuprinzând interesele familiei, în care trebuie să bifeze dintr-o listă aspectele de colaborare care le acoperă ariile de interes sau în care au posibilitatea să se implice.
Întrunirile vor fi un prilej ca învățătoarea și părinții să discute, să planifice și să rezolve diferite probleme.
Familiile vor fi încurajate să se implice și să își ofere serviciile.
Prin lectoratele pe diverse teme, părinții vor fi mai bine informați în fața problemelor educative și de dezvoltare ale copilului.
Asociația de Sprijin.
Membri fondatori pot fi echipa de învățători și toți părinții învățătorii, parteneri educaționali.
Membrii de onoare ai asociației pot fi partenerii din grădinițele înfrățite, eventual din altă tară.
Asociația este activă în organizarea de excursii, sărbători diverse, colecte pentru acte de binefacere etc.
Menținerea zilnică a contactului părinților cu școala se realizează prin Afișierul clasei. Mascota clasei îi invită pe părinți să se informeze din următoarele rubrici:
– Orar;
– Tema săptămânii;
– Să repetăm (cântece, poezii și temele învățate în săptămâna respectivă);
– Apariții de reviste pentru copii;
– Aniversările copiilor;
– Anunțuri (vizite și alte deplasări, piese de teatru și alte vizionări de evenimente);
– Mulțumiri pentru părinții ce s-au evidențiat în săptămâna anterioară.
Acțiunile de voluntariat inițiate de școală , cu mare impact social, vor beneficia
întotdeauna de un aport important adus de părinții ce se vor mobiliza exemplar. Acțiunile îi vor face pe copii să descopere alături de părinți acțiunea și nu verbalismul. Vor avea condiția de a săvârși fapte bune, de a descoperi binele și nu doar de a vorbi despre el, de a sprijini oameni cu nevoi speciale. Copiii vor înțelege prin participare, importanța acțiunilor sociale și vor trăi satisfacții morale.
Acțiunile de voluntariat vor fi o evaluare a compartimentului social, etic, moral, religios și o educare în sensul omeniei, generozității, receptivității la durerile celor din jur.
Mostre ale lucrării copiilor. În expoziția amenajată pe hol se afișează lucrările tuturor
eleviilor, indiferent de aportul lor adus la ilustrarea temei respective. Expoziția este un prilej de a-i familiariza, atât pe copii cât și pe părinți, cu date și evenimente importante de natură socială, culturală, ecologică, artistică.
Sărbătorirea zilei de naștere – prilej de exersare a comportamentului civilizat între
membrii colectivului, de asemenea este o modalitate de a crea legături afective cu membri familiilor, deoarece invitații sărbătoritului sunt părinți, frați, bunici si prieteni. Zilele de naștere sunt o excelentă modalitate de fixare a cunoștințelor legate de trecerea timpului, anotimpuri, luni și zile într-un calendar ilustrat al aniversărilor .
Excursii, vizite. Copilul „se hranește” cu trăiri frumoase care îl ridică deasupra
cotidianului. Oferiți copiilor prilejul să cunoască lumea, natura, lucruri și oameni, oferiți-le trăiri cu valoare de amintire..
Părinții pot contribui la organizarea și la sponsorizarea excursiilor, pot asigura supravegherea și securitatea copiilor, vor trăi emoții pozitive alături de copiii lor, le oferă modele de comportare, îi familiarizează cu tradiții și obiceiuri populare, le povestesc evenimente istorice.
Serbările sunt o modalitate ca părinții să se cunoască între ei, să evalueze rezultatele
copiilor și să se implice în ornare, decorare, confecționare, sponsorizare și dotare. Prin participarea părinților la astfel de evenimente, copiii vor căpăta siguranță, se evită blocajele psihice.
Stimularea și menținerea interesului părinților se realizează prin împărțirea prin rotație a responsabilităților și prin recompensarea lor prin afișare la panoul unității și cu diplome.
Camera părinților este un loc retras, plăcut amenajat, unde de obicei au loc convorbirile
individuale cu ocazii deosebite, ca serbări, sărbătoriri aniversări. Părinții trebuie tratați de la egal la egal, fără diferențe între clasele sociale.
Învățătoarea trebuie să cunoască copilul în contextul familiei și al influenței acesteia asupra copilului Învățătoarea nu trebuie să exprime critici, ci să manifeste simpatie, să dialogheze constructiv, iar în fața copilului părinții trebuie obligatoriu să fie susținuți. Este datoare să echilibreze și să atenueze tensiuni și conflicte, să fie sociabilă, politicoasă, deschisă față de familie și problemele ei. Discuțiile trebuie să fie discrete și să rămână confidențiale.
Părinții trebuie să afle că orice nemulțumire sau îndoiala față de învățătoare sau față de program, care de obicei e temporara, nu trebuie exprimată în fața copilului pentru ca nu are decât efecte negative, ci trebuie discutată și clarificată direct cu învățătoarea.
Părinții pot împrumuta jocuri, cărți, reviste, jucării, casete, CD- uri.
Evaluarea Parteneriatului școală – familie se poate face prin discuții libere și prin aplicarea unui chestionar la sfârșit de an școlar. Rezultatele evaluării vor scoate în evidență dacă părinților le-au fost satisfăcute așteptările, iar prin participarea la parteneriat au descoperit modalități noi de a se implica în educarea copiilor și în activitățile desfășurate de clasă.
Succesul parteneriatului cu părinți va fi confirmat prin prezența ulterioară și prin implicarea frecventă la acțiunile clasei. Valorificarea potențialului uman și conștientizarea impactului pozitiv al ideilor antrenate și construite pe parcursul desfășurării parteneriatului vor dobândi valoare.
Se poate alcătui un jurnal al clasei cu seturi de fotografii, impresii ale părinților, descrieri de acțiunii, menționări ale unor contribuții deosebite, copii ale unor diplome obținute, scrisori pentru părinți și scrisori ale părinților.
Parteneriatul școală – familie este o experiența benefică. Împreună, copii, părinți, școală, comunitate valorifică o experiența care stimulează și sărbătorește succesul educației.
2.1 Necesitatea implicării familiei în alternativa educațională „ Step by Step”
Educația vârstelor mici este considerată temelia personalității fiecărui individ, de aceea, educația trebuie să răspundă în primul rând nevoilor individuale și să realizeze echilibrul între acestea și dezvoltarea socială. Responsabilitatea dezvoltării copilului în primele etape revine în primul rând familiei sale. Chiar și atunci când școala oferă programe foarte bune și eficiente, ea nu poate contracara experiența negativă acumulată de copil în familia sa. Ceea ce învață copilul de la învățătoare poate să nu prezinte importanță pentru copil dacă părinții nu întăresc și nu valorifică suficient programul. În consecință, pentru ca activitatea derulată în cadrul unui program de educație școlară să-și dovedească eficiența este necesar ca aceasta să se facă cunoscută părinților și ulterior să existe o colaborare strânsă între aceștia și învățătoare.
Relația părinți – învățătoare se referă la construirea unor relații pozitive între familie și școală, la o unificare a sistemului de valori și cerințe referitor la copii. Efectele asupra copilului vor fi benefice, putând contribui la rezolvarea unor probleme înainte ca acestea să devină necontrolabile.
Colaborarea și cooperarea celor doi agenți educaționali sunt eficiente și benefice ambilor factori, dacă îndeplinesc condițiile unei comunicări eficiente în limitele unor dimensiuni umane.
Părinții trebuie implicați permanent în activitatea școli și nu doar atunci când se ivesc probleme. Totodată părinților trebuie să li se ofere frecvent informații referitoare la copil, să cunoască progresele făcute de copilul lor și să se implice în luarea unor decizii.
Părinții pot fi parteneri în educație numai dacă dețin multe informații despre copiii lor. Pentru realizarea parteneriatului este esențial ca părinții să fie priviți ca participanți activi, să recunoască și să valorifice informațiile date de ei despre copii, iar responsabilitatea să fi împărțită între părinți și învățătoare. Pentru a avea un parteneriat real cu părinții învățătorul trebuie să fie sincer, să asculte cu răbdare, să laude inițiativele, iar părinții trebuie să solicite asistență și sprijin când este nevoie, să fie perseverenți și să caute împreună cu învățătorii, soluțiile și să-și ajute copii atunci când greșesc.
Pentru a realiza eficient un program de parteneriat educativ cu familia este necesar ca la nivelul școli să se cunoască unele particularități ale climatului familial din care provine copilul.
Mediul în care trăiește și se dezvoltă copilul, nivelul de educație al părinților, valorile morale care sunt transmise noilor generații își pun amprenta asupra relațiilor vieții de familie. Într-o familie în care domnește o atmosferă de stimă reciprocă, care manifestă stabilitate, iar membrii se declară satisfăcuți de rezultatele interacțiunii lor, copilul ocupă un loc central.
Familiile dezorganizate au în mod caracteristic afectat tiparul de comunicare, iar echilibrul familiei este sever tulburat de existența conflictelor de aceea interacțiunile părinți –copii au mult de suferit. Pot apărea situații de rivalitate iar copilul va utiliza mecanisme de apărare cum ar fi: încordarea , izolarea, prefăcătoria și minciuna. Este suficient o singură carență a familiei pentru a afecta planul vieții psihice a copilului și dificultăți în activitatea lui dominantă.
Programul Step by Step are încredere în responsabilitatea și cooperarea părintelui și a școlii pentru a asigura succesul fiecărui copil în toate domeniile de dezvoltare. Profesorul trebuie să comunice dorința școlii de a coopera cu părinții. Cercetările au arătat că efectele unei asemenea cooperări sunt pozitive asupra dezvoltării personale și intelectuale. Dacă acești copii simt implicarea părinților în viața școlii, importanța încrederii în sine crește. Toți copiii beneficiază de pe urma unei relații pozitive și prietenești între casă și școală. Conexiunile le devin mai clare. Copii înțeleg mai bine mesajul că adulții care sunt importanți pentru ei au grijă de ei. Dacă programele tratează părintele ca partener activ al profesorului, atunci motivația lor crește. Copiii ar trebui să aibă un sentiment al implicării părinților și școlii în favoarea bunăstării lor.
Cum pot fi parteneri părinții și școala? O relație eficientă școală-părinte poate fi realizată în principal pe două căi: o comunicare bilaterală clară și consistentă; variate mijloace de implicare.
O școală prietenoasă creează climatul tuturor implicărilor părinților, care înseamnă toate activitățile care cuprind asigurarea necesităților fundamentale și a siguranței de sine a copilului ca și elaborarea direcțiilor de organizare și sprijin financiar a școlii. În acest domeniu părinții acționează de bună voie în viața școlii.
Câteva din sarcinile posibile ale părintelui voluntar sunt:
Coordonatori ai unor evenimente speciale: părinții caută resurse pentru programe speciale; ajută la desfășurarea evenimentelor pentru realizarea unui proiect la nivel de clasă sau an de studii.
Reparații și îmbunătățiri: părinții pot ajuta la repararea și îmbunătățirea școlii, cum ar fi vopsirea sau construirea terenului de joacă.
Munca în bibliotecă: acești părinți ajută biblioteca prin verificarea și ordonarea cărților.
Activități științifice și artistice: părinții pot participa la proiecte speciale artistice și științifice care necesită ajutor suplimentar din partea adulților.
Supraveghetori pe terenul de joacă: părinții își oferă o parte din timpul lor pentru supravegherea pe terenul de joacă, pentru a permite învățătorilor să folosească acel timp mai bine la activități.
Organizatori ai zilelor de naștere și a altor sărbători: mamele și tații pregătesc sărbătorirea zilei de naștere a copilului lor cu toată clasa sau stabilesc detaliile altor sărbători: ,,100 de zile de școală”.
Ca voluntari părinții își oferă timpul, talentele și cunoștințele pentru a ajuta școala. Acest fel de activități întăresc relațiile comunitare de încredere și bunăvoință reciprocă. Fiecare activitate este importantă pentru că arată posibilitatea că fiecare se poate implica în transformarea școlii într-o comunitate adevărată. Într-o comunitate responsabilă și protectoare părinții au un rol activ în educație. Ei sunt recunoscuți ca primul educator al copilului cu rol major în dezvoltarea psihică și socială a acestuia. Scopurile și așteptările programului școlar trebuie discutate și comunicate părinților. Discuțiile deschise, întrunirile informale, corespondența scrisă pun baza unei comunicări reale cu familiile elevilor noștri. Deoarece activitatea școlară ocupă un loc important în viața copiilor, este normal să fie discutată cu familia. Învățătorii vor considera normal să comunice părinților activitățile pe care elevii le desfășoară în mod regulat. Participând la activități, adulții cunosc rolul, etapele și înțeleg importanța exersării aptitudinilor sociale atât în clasă cât și în afara ei. De asemeni ei vor înțelege legătura puternică creată între casă, școală și comunitate. Activitățile desfășurate cu părinții trebuie concepute interactiv, plăcut și pline de semnificații. Desfășurarea unor întâlniri ocazionate de diferite ocazii, permit acomodarea familiilor, promovează participarea și oferă oportunități de implicare activă la activitățile clasei.
O implicare democratică necesită o pedagogie care face mai mult decât să transmită, în mod efectiv, o moștenire genetică. Ea îi învață pe elevi să gândească, sa își organizeze și să răspundă pentru faptele lor, să accepte, să îi valorizeze și să îi respecte pe ceilalți.
2.2 Forme și mijloace de implicare a familiei în alternativa educațională „ Step by Step”
Părinții și școala pot fi parteneri printr-o relație eficientă școală – părinte ce se poate realiza prin:
– comunicare bilaterală clară și consistentă;
– variate mijloace de comunicare.
Variate mijloace de implicare
Încă din clasa I am creat o atmosferă deschisă prin implicarea și încurajarea părinților să pună întrebări, să vină la ore și să-și împărtășească interesele și talentele.
Prezentăm, în continuare, câteva activități în care părinții elevilor noștri au avut o implicare activă.
Sărbătoarea primelor 100 de zile de școală
părinții au fost grupați pe patru centre de activitate: citire, scriere, matematică, arte;
ei au lucrat efectiv sarcinile primite, sub observarea directă a copiilor lor;
la Evaluare și-au prezentat produsele activității, elevii au pus întrebări și și-au exprimat părerea personală;
Clubul Cărții
am ales patru cărți adecvate interesului și nivelului elevilor;
sub forma unui pachet, elevii au luat cărțile acasă pentru o săptămână și le-au citit, împreună cu părinții;
în pachet se află și un carnețel în care sunt notate impresiile părinților și ale elevilor în urma citirii cărților;
astfel, copiii și părinții au fost puși împreună într-un program care susține dragostea de carte și de lectură;
Ateliere de lucru
împreună cu elevii și pe baza unui program dinainte stabilit, părinții s-au implicat în realizarea unor șabloane, cărticele, proiecte tematice, accesorii pentru diferite activități culturale;
Analiza dosarului cu lucrările copilului
Lunar sau o dată la două luni, trimitem părinților dosarul copiilor, alături de o înștiințare prin care îi informăm pe părinți că acest dosar conține unset din lucrările copilului. Le recomandăm părinților să parcurgă toate materialele împreună cu copilul, să-i pună acestuia întrebările pa care le consideră necesare și apoi să completeze un chestionar de forma:
Ați consultat dosarul împreună cu copilul dvs.?
Care parte v-a plăcut mai mult?
V-au surprins progresele înregistrate? De ce?
Aveți vreo întrebare referitoare la conținutul dosarului?
Răspunsurile părinților reprezintă indicații prețioase privind comunicarea în legătură cu evaluarea dosarului și am putut formula următoarele concluzii:
– toți părinții analizează portofoliul, împreună cu copiii;
– în general sunt apreciate toate lucrările, dar în mod special acele lucrări realizate la arte și
științe;
– foarte puțini părinți ( 2 – 3) au întrebări în legătură cu portofoliul, acestea fiind explicate în discuții particulare;
Festivaluri și sărbători
La sfârșitul fiecărui an școlar am găsit o cale de a mulțumi părinților pentru implicare și ajutorul oferit, prin înmânarea de diplome speciale într-un cadru festiv.
Părinții și învățătorii se pot sprijini reciproc, organizând activități și proiecte interesante. Dacă părinții simt că sunt parte constitutivă a educării copiilor lor, ei ajung să aprecieze eforturile pentru predare și învățare făcute de învățători. Copiii au ocazia să vadă că adulții importanți din viața lor activează împreună spre un scop comun, dobândesc un simț crescut al siguranței și încrederii și le face plăcere să simtă legătura dintre familie și școală.
2.3. Aspecte pozitive și negative ale implicării familiei în alternativa educațională „ Step by Step”
Vorbind cu părinți care au copii în sistemul „Step by Step” am observat ca acestea sunt foarte multumiți de acest sistem. Iar ei afirmă : „Copilul meu a scăpat de tradițional și acest lucru a dus la educarea și învățarea sa ,după numai 2 ani, fără să știe de teroarea notelor.”
Deși sunt învățătoare în sistemul tradițional nu am cum să nu laud inițiativa celor care au înființat alternativa step by step deoarece orice cadru didactic și-ar dori să învețe într-un astfel de sistem.
Aspecte pozitive ale alternativei Step by Step: – sistemul de notare fără catalog ,dotarea sălii de clasă , programul deși este de 8 ore ,zilele petrecute la școală nu sunt obositoare deoarece nu seamănă între ele, pentru că în fiecare zi există un calendar după care elevii se așează în „ centrul de interes” . Copii sunt rotați la centrele de interes în fiecare zi ,iar lucrul este întotdeauna în echipă. La acești copii nu există noțiunea de copiat,pentru că ajutorul din partea colegului din centrul de interes este firesc.
Lipsa notării este un lucru bun pentru că nu mai creează divergențe între copii dându-le impresia de egalitate,dar să nu uităm că evaluarea elevilor este făcută de învățătoare cu ajutorul unei fișe în care sunt bifate calitățile dobândite de fiecare elev,iar părintele este informat de ceea ce cunoaște și ce nu propriul copil.
Mulțumitor pentru orice părinte este faptul că dacă apar probleme se lucrează individual, deoarece timpul mai mare permite acest lucru ,față de normal unde se lucrează diferențiat dar timpul scurt nu îți permite să realizezi ceea ce realizezi la step.
Alternativa educațională este deosebit de importantă ,pentru că scoate copilul dintr-.un șablon consacrat .Step by step este o alternativă interesantă,deoarece instruirea elevilor este făcută pe zone de interes ,atenția este sporită asupra intereselor copiilor. De asemenea,
pregătirea de după- amiază permite un program formal și informal mai complex. Existența a doi învățători presupune un consum mai mare atât material cât și o mare pasiune.
Vorbind cu părinții aceștea sunt încântați pentru că la baza programului stau principiile democratice,ce încurajează copiii să devină cetățeni activi și să aprecieze valorile inerente unui mod de viață democratic,european. În acest sistem sunt încurajați în a-și formula și exprima propriile opinii,se pune în valoare respectul reciproc și responsabilitatea față de cei din jur, onestitatea și civismul,seriozitatea.
Apreciez situarea elevului în centrul procesului educațional relația elev-profesor bazată pe respect și încredere,stimularea creativității și a spiritului novator.
Nu în ultimul rând sunt de apreciat cadrele didactice cu o foarte bună pregătire științifică și metodică, ce știu să gestioneze relațiile deosebite cu părinții și comunitatea locală.
Cât despre aspectele negative, acestea nu apar în discuțiile părinților, mai ales ca implicarea acestora este foarte mare deoarece ei sunt mereu observatori la clasă și văd ceea ce se preda și cum se predă într – o asfel de clasă.
Alternativa Step by Step, deși este încă la început de drum trebuie să se impună tocmai prin această cooperare, având la bază un adevărat parteneriat între școală și familie. Să dăm copiilor noștri o fărâmă din preaplinul inimii noastre de „grădinari de suflete umane”, iar peste vreme, fiecare dintre ei va fi o amintire printre anii noștri cărunți.
2.4 Educarea părinților pentru o participare eficientă într- o clasă „Step by Step”
Programul Step by Step consideră părinții ca primii învățători ai copilului, parte din procesul de învățământ. Părinții sunt invitați să participe efectiv la clasă, la procesul de educație, bineînțeles sub auspiciile unei colaborări cu învățătorul. Prezența unui părinte în clasă este un fapt firesc, nici festiv, nici perturbator. Poziția „umăr la umăr” a educatorului cu copilul în centrele de activitate facilitează această participare. Lecțiile tematice unde un părinte poate aduce mai viu elemente din sfera lui de activitate îl pot transforma în personaj principal în educație.
10 comandamente legate de educarea unui copil :
Oferiți copilului îngrijiri permanente, coerente, iubitoare, ceea ce este de o importanță fundamentală pentru sănătatea spiritului, la fel cum alimentația corectă este esențială pentru sănătatea corpului.
Oferiți copilului o mare din timpul și din înțelegerea dumneavoastră – jocul cu copilul, lectura sunt mult mai importante decât un menaj bine făcut.
Copilul are nevoie de experiențe noi și de comunicare permanentă, ceea ce îi asigură dezvoltarea spirituală.
Copilul va fi stimulat să se joace, singur sau cu alți copii, ceea ce permite explorarea, imitația, construcția și creația.
Atunci când eforturile copilului sunt încununate de succes, el trebuie felicitat, apreciat.
Părinții trebuie să-i dea copilului responsabilități din ce în ce mai mari, deoarece simțul responsabilității se dezvoltă doar prin activități practice.
Fiecare copil este unic în felul lui, astfel că părinții trebuie să-și adapteze comportamentul la caracteristicile acestuia.
Atunci când nu suntem de acord cu comportamentul copilului, manifestarea dezaprobării trebuie să țină cont de temperament, vârsta și capacitatea de înțelegere a copilului.
Copilul nu trebuie amenințat cu pierderea dragostei sau cu abandonul; părinții pot respinge comportamentul copilului, dar nu-și pot respinge propriul copil.
Părinții nu trebuie să aștepte recunoștință, deoarece copilul nu și-a solicitat nașterea .
Părinții trebuie să fie informați și să accepte că orice copil :
-este o persoană cu anumite caracteristici, speciale, diferite, în concordanță cu gradul de dezvoltare ;
-are drepturi egale care trebuie recunoscute de către societate și în special de către părinți ;
-copilul are o personalitate individualizată.
Educarea părinților are în vedere acțiuni îndreptate spre exersarea funcției educative și spre dezvoltarea unor practici eficiente de comunicare și interacționare în familie.
Aceste acțiuni vor conduce la:
-cunoașterea și acceptarea propriului copil ;
-abordarea pozitivă a trăsăturilor personalității copilului;
-înțelegera comportamentului copilului;
-influențe pozitive în dezvoltarea competențelor sociale ale copiilor;
-cunoașterea etapelor dezvoltării în timp a copilului ;
-procesul de educație a copilului ;
-crearea unui echilibru între factorii familiali de educație a copilului-rolul egal al ambilor părinți ;
-modalități non-violente de rezolvare a conflictelor în familie
Activitățile derulate cu grupurile de părinți au urmărit :
realizarea unei bune relații părinte-copil;
prevenirea unor probleme grave de educație;
prevenirea unor atitudini și reacții negative în comportamentul părinților față de copil;
însușirea unor abilități de bază de care părinții au nevoie pentru a influența pozitiv comportamentul copiilor.
Influentarea pozitiva a comportamentului parintilor :
acordarea atenției -în manieră pozitivă în vederea stimulării unui comportament dorit;
aprecierea -laudele îi pot determina pe copii să se comporte într-un mod dorit
stabilirea limitelor – diferențierea între a respinge copilul sau a respinge un comportament;
ignorarea unor comportamente nedorite;
izolarea pentru anumite comportamente;
pedeapsa sau recompensa
Modalitățile de realizare :
Vizionari de filme educative
Dezbateri
Jocuri si activitati practic aplicative
CAPITOLUL III
Cercetare
Tema: Modalități de influențare a rezultatelor școlare ale elevilor prin implicarea părinților în procesul de învățare în sistemul „Step by Step”
Una din etapele în care se conturează, se modelează personalitatea individului uman este școlaritatea mică. Aceasta este perioada care, în completarea preșcolarității, are un aport la instrucția și responsabilizarea copilului, la conturarea autonomiei și independenței acestuia, la consolidarea capacității de a lua decizii, de a se manifesta spontan, de a formula și soluționa o serie de probleme de viață reală etc.
Activitatea cu copiii de această vârstă este pentru început cu un grad sporit de dificultate, având în vedere trecerea de la etapa preșcolarității, unde activitatea fundamentală era marcată de joc, spre școlaritatea mică, unde activitatea fundamentală a copilului devine învățarea.
La această latură se adaugă mediului fizic al claselor tradiționale, care permit elevilor adoptarea unei poziții rigide, orientată mereu spre catedra cadrului didactic, modul de realizare al evaluării, relațiile dintre cadre didactice și elevi, implicarea familiei etc.
Una dintre cele mai răspândite alternative educaționale la nivelul învățământului românesc este alternativa educațională Step by Step.
Spre deosebire clasele tradiționale, care ne oferă imaginea unei încăperii decorate în mod tradițional, cu bănci rigide și lipsită de “personalitate”, primii pași într-o clasă Step by Step nasc în noi bucuria de a vedea o încăpere cu mese mobile ce au de jur împrejur o serie de scăunele. Aceste mese sunt delimitate între ele de rafturi cu materiale didactice specifice unei anumite activități, constituindu-se astfel centrele de activitate. Podeaua clasei mochetată în întregime, oferă elevilor din clasele Step by Step, spre deosebire de cei din tradițional, posibilitatea de a derula activități chiar și pe podea.
De asemenea, comparativ cu clasele tradiționale ale căror pereți sunt decorați doar cu materiale didactice necesare activităților instructiv educative, în clasele Step by Step pereții sunt decorați cu o serie de materiale care personalizează copiii și care planifică activitățile și responsabilitățile acestora pe ziua sau săptămâna în curs. Regulile clasei care au prins contur în urma discuțiilor cu elevii, calendarul personalizat, materialele tematice cât și rezolvarea sarcinilor tematice sunt de asemenea afișate pe pereții clasei Step by Step.
În spațiul din mijlocul clasei care este bine să fie cât mai larg este situat un scaun cu inscripția – Scaunul autorului -. Acesta este locul din care fiecare copil își prezintă propriile experiențe, ideile proprii, rezolvările, în fața întregii clase și în diferite momente ale activității. Prezența copilului pe acest scaun din centrul clasei îl face pe acesta responsabil în fața celorlalți colegii, acordând în același timp fiecăruia atenția și respectul care i se cuvin.
Raportându-ne la aspectele prezentate am putea preciza chiar și faptul că activitatea de zi cu zi într-o clasă Step by Step este cu totul diferită de cea din învățământul tradițional, chiar dacă trebuiesc respectate planul și programa școlară impuse de către factorii de decizie în domeniu.
În clasa specifică acestei alternative copiii sunt așteptați dimineața de unul din învățătorii clasei, iar înainte de începerea activității propriu zise se insistă asupra pregătirii unei ținute confortabile.
Programul fiecărei zile debutează cu întâlnirea de dimineață. Aceasta începe cu prezentarea agendei zilei care înglobează de fapt planificarea activităților zilei respective. Un alt moment în întâlnirea de dimineață este marcat de calendarul zilei în care se precizează ziua, data, evenimentele sociale și personale legate de ziua respectivă, nefiind uitat aspectul zilei, comentariile și întrebările.
Pentru a introduce cunoștințele și deprinderile noi care vor fi achiziționate și prelucrate de elevi în cadrul centrelor de activitate, dascălul își pregătește în mod creativ un mesaj al zilei ce se constituie într-un alt moment important al activității. Prezentarea acestuia este realizată în manieră interactivă, oferind elevilor posibilitatea de a formula întrebări pentru a-și lămuri eventualele neclarități.
Un alt moment important este cel de prezentare al noutăților. Acestea se pot înscrie într-o largă paletă și sunt comunicate, de pe scaunul autorului, tuturor celorlalți colegi. Acest moment este realizat cu multă plăcere de către copii, fiecare din ei având posibilitatea de a fi valorizat, dar și de a-și asuma responsabilitatea comunicării, cunoscând faptul că momentul este urmat de comentariile și întrebările colegilor.
Urmează în continuare munca pe centre de activitate, etapă în care cele două cadre didactice încadrate la nivelul alternativei Step by Step lucrează împreună. Elevii sunt împărțiți în grupe pe fiecare centru de activitate. Repartizarea se poate face fie urmând preferințele copiilor pentru unul din centre, fie prin respectarea unor reguli ușor de înțeles de către aceștia. În cadrul fiecărui centru se regăsesc sarcini progresive care să permită fiecărui elev să le rezolve în ritm propriu. După scurgerea timpului necesar soluționării sarcinilor propuse se realizează evaluarea. În acest moment fiecare grup sau fiecare individ prezintă celorlalți colegi rezolvarea sarcinilor din centrul din care a făcut parte. Acesta este momentul la care iau parte atât colegii cât și învățătorul, intervenind cu întrebări și sugestii. Lucrările sunt afișate ulterior în clasă pentru câteva zile, iar mai apoi sunt incluse în mapa de lucrări a fiecărui elev. Urmărind aceste lucrări expuse în clasa Step by Step vom observa că unele dintre acestea se afișează cu greșeli. Acestea au fost supuse discuției și întrebărilor în momentul de evaluare dar nu au fost corectate imediat de către cadrul didactic tocmai pentru a permite apariția corecției mai întâi în mintea elevului, fapt ce conduce la manifestarea propriului efort de corectare.
În cadrul acestei activități pe centre, copii se rotesc astfel încât fiecare să treacă prin rezolvarea sarcinilor din fiecare centru.
Această activitate este întreruptă de ora la care se servește prânzul, iar după aceea elevii își continuă activitatea pe centre în cazul în care aceasta nu a fost finalizată.
Activitățile tematice sunt legate de lumea înconjurătoare și se derulează în mod programat în cadrul unei anumite zile a săptămânii.
Spre deosebire de tabloul activității din cadrul acestor clase, în clasele tradiționale elevii își petrec la școlală 3-5 ore pe zi, urmând un orar clar conturat pentru fiecare zi în parte. Fiecărei discipline îi este alocată o oră, timp în care fiecare elev, de cele mai multe ori, fără a colabora cu ceilalți își rezolvă sarcinile, sub autoritatea supremă a învățătoarei.
Orientările recente privind evaluarea accentuează necesitatea de a descoperi ce știu și ce pot face elevii și nu ce anume nu știu și nu pot face aceștia. Alternativa Step by Step ține cont de acest aspect, spre deosebire sistemul tradițional de învățământ care scoate mereu în evidență greșelile elevilor construind clasificări și ierarhizări ale acestora.
Astfel în sistemul Step by Step nu există calificative, cadrul didactic contabilizând în caietul de evaluare personal al fiecărui elev, competențele atinse de către fiecare elev în parte.
Programul Step by Step pentru clasele primare promovează o cale de evaluare care combină o varietate de tehnici și permite profesorului să împărtășească progresul elevilor cu părinții și cu alte persoane.
Metodele de evaluare folosite în programul Step by Step prin care se pun în evidență potențialul și capacitățile fiecărui elev în parte sunt: observarea/consemnarea, rubricile, portofoliile de evaluare, discuțiile sau ședințele învățător-elev, autoevaluarea sau evaluarea efectuată de elev etc.
Contactul cu cadrele didactice și cu elevii acestor clase me-au consolidat ideea conform căreia elevii ciclului primar pot veni cu multă plăcere la școală, fără a fi stresați de criticile care li se pot aduce, de ierarhizările pe care evaluarea din sistemul tradițional de învățământ le încurajează, fiind conștienți că nu vor fi catalogați în elevi buni și elevi slabi și că pot ajunge la reușite școlare lucrând în ritm propriu și optând pentru activități care pe moment corespund dorințelor, intereselor, preocupărilor și stării lor afective. S-a luat contact, în aceste clase, cu elevi care atrăgeau la modul pozitiv atenția colegilor care făceau greșeli, și care erau gata oricând să colaboreze cu toți colegii.
Toate acestea mi-au atras la modul plăcut atenția, fapt ce ma determinat ca în lucrarea pe care o realizez să abordez aspecte legate de modalități de implicare a părințiilor în alternativa educațională Step by Step.
Ce este o familie? În societatea de azi familia nucleară este definită diferit. Admitem că familiile sunt la fel de diverse ca și membrii care le formează. Familiile mari, extinse, cu rude care locuiesc împreună, sau familiile mici cu un părinte și copil sunt la fel de valoroase în ceea ce privește influența primară asupra copiilor. Părinții sunt primele modele în ceea ce privește rezolvarea de probleme, cooperarea și înțelegerea. Părinții își instruiesc copiii intenționat pentru a deveni parte a comunității și societății. Ei au aceleași țeluri pentru copiii lor ca și profesorii. În ,,Predând la copiii sub 6 ani” James Hymes scrie: ,,Părinții sunt la fel de convinși ca și profesorul de valoarea, importanța și demnitatea individului. Individul este în acest caz copilul lor.
Programul Step by Step are încredere în responsabilitatea și cooperarea părintelui și a școlii pentru a asigura succesul fiecărui copil în toate domeniile de dezvoltare. Profesorul trebuie să comunice dorința școlii de a coopera cu părinții. Cercetările au arătat că efectele unei asemenea cooperări sunt pozitive asupra dezvoltării personale și intelectuale. Dacă acești copii simt implicarea părinților în viața școlii, importanța încrederii în sine crește. Toți copiii beneficiază de pe urma unei relații pozitive și prietenești între casă și școală. Conexiunile le devin mai clare. Copii înțeleg mai bine mesajul că adulții care sunt importanți pentru ei au grijă de ei. Dacă programele tratează părintele ca partener activ al profesorului, atunci motivația lor crește. Copiii ar trebui să aibă un sentiment al implicării părinților și școlii în favoarea bunăstării lor.
Cum pot fi parteneri părinții și școala? O relație eficientă școală-părinte poate fi realizată în principal pe două căi: o comunicare bilaterală clară și consistentă; variate mijloace de implicare.
O școală prietenoasă creează climatul tuturor implicărilor părinților, care înseamnă toate activitățile care cuprind asigurarea necesităților fundamentale și a siguranței de sine a copilului ca și elaborarea direcțiilor de organizare și sprijin financiar a școlii. În acest domeniu părinții acționează de bună voie în viața școlii.
3.1. Descrierea temei
Ideea abordării acestei teme a venit ca urmare a contactului cu foarte multe cadre didactice și părinți din învățământul tradițional, cât și din învățământul „Step by Step” care se lamentează de eșecuri școlare și de abandon școlar, tot mai des întâlnit și în cazul școlariilor mici. Privind aceste cauze am hotarât să abordez această temă, să observ de ce părinții nu se implică activ în viața copiilor lor.
Privind aceste lucruri programul „Step by Step” vine în ajutorul părințiilor deoarece este conceput asfel încât elevul să fie în centrul sistemuluui de învățare, iar părinții cât și cadrele didactice șă se implice activ în viața acestuia școlară și să îi ofere tot sprijinul de care acesta are nevoie pentru o învățare eficientă.
3.2 Scopul cercetării
– Analiza situației pedagogice / educaționale existente în clasele “Step by Step” , a relației dintre cadrele didactice , elevi, părinți și contextului în care are loc activitatea de educație;
– Identificarea posibilitaților de armonizare a procesului de învățământ prin implicarea activă a părințiilor ca parteneri reali ai educației în sistemul de învățământ “ Step by Step”;
3.3 Obiectivele cercetării
1. Cunoașterea factorilor reali și a cauzelor care duc la obținerea performanțelor / eșecului școlar în învățământul „ Step by Step”;
2. Influențarea rezultatelor școlare printr-o implicare eficientă a cadrelor didactice cât și a părințiilor;
3. Investigarea practicilor de socializare (implicite/explicite, absorbție pasivă/achiziție activă) promovate de profesori, atât la nivelul clasei (în procesul didactic – activitățile curriculare), cât și în afara ei (în afara procesului didactic – activități extracurriculare și extrașcolare);
4. Descrierea, la nivelul resurselor umane ale școlii, elevi și profesori, a efectelor pozitive și negative pe care le generează implicarea părințiilor în școală.
3.4 Ipoteze și variabile
Ipotezele pe care le-am verificat prin cercetarea defășurată sunt:
1: Dacă cadrele didactice au o atitudine favorabilă asupra implicării părințiilor în mediul școlii, atunci ei vor iniția și activa în spațiul școlar, curricular și extracurricular, practici care să susțină implicarea activă a părințiilor în viața școlii ;
Ipoteze de lucru:
1.2 Dacă părinții conștientizează rolul lor în educarea copiilor, atunci vor genera sau vor susține în mod conștient practici de socializare ce funcționează în spațiul clasei, în spațiul școlii și în relațiile școlii cu comunitatea;
3: Dacă școala dezvoltă practici de socializare pe care le activează constant și coerent, atunci se vor obține efecte pozitive în planul implicării membrilor familiei atât în viața elevului cât și in viața școlii;
Ipoteze de lucru:
3.1Dacă în educarea eleviilor se implică alți membrii ai familiei decât părinții, această variabilă duce în multe cazuri la eșec școlar;
3.2.:Dacă școala dezvoltă o paletă de practici de socializare autentice (care pornesc și de la interesele elevilor, nu sunt de tip dresaj, nu se realizează prin constrângere), atunci se vor înregistra rezultate pozitive în plan școlar și social (coeziune socială, atașament față de școală, climat pozitiv) și individual (sentimentul valorii personale, cultivarea autonomiei).
3.5 Baza experimentală
Baza experimentală a antrenat două eșantioane de 18 de părinți, și 10 cadre didactice aparținătoare clasei I de la Școala Generală “ Sigismund Toduță “ din Simeria. Cercetările s-au desfășurat pe parcursul unei ore de curs unde părinții au completat chestionare și au discutat cu privire la cauzele abandonului școlar și implicarea acestora în viața eleviilor.
3.6 Metodologia cercetării
În cadrul cercetării longitudinale, experimentale, am luat în studiu părinții și cadrele didactice ale copiilor din clasele „Step by Step”.
În cadrul ceretării am implicat următoarele eșantioane, astfel:
două eșantioane constituite din părinți și cadre didactice aparținând claselor I „Step by Step”. Toate eșantioanele fac parte din cadrul Scolii Generale „Sigismund Toduță” Simeria;
Pentru realizarea acestei cercetări am avut în vedere:
acordul inspectoratului școlar și al instituțiilor școlare în vederea participării părințiilor, membrilor familiei și cadrele didactice;
Pentru realizarea obiectivelor investigației, am apelat la următoarele metode de cercetare cu ajutorul cărora am cules, am prelucrat și am interpretat datele: analiza documentelor școlare, chestionarul, observația, experimental;
Toate aceste instrumente au fost aplicate în aceeași formă la intervale regulate la nivelul celor două eșantioane.
Avem, în vedere, în ceea ce privește eșantioanele implicate în cadrul acestei cercetări, implicarea părințiilor în cadrul școlii și în viața elevului.
3.7. Prezentarea și interpretarea datelor
Cele două chestionare, unul destinat părinților și celălalt destinat cadrelor didactice, au fost construite pentru identificarea modalităților de influențare a rezultatelor școlare ale elevilor prin implicarea părinților în procesul de învățare în sistemul „Step by Step”.
Astfel în chestionare, sunt vizate următoarele elemente: luarea deciziei, comunicarea, capacitatea de motivare;
Atât chestionarul dedicat părinților cât și cel dedicat cadrelor didactice conțin 8 itemi.
În tabelul 1.a sunt prezentate procentajele obținute pentru fiecare item din chestionarul completat de părinți, chestionar care identifică implicarea acestora în viața școlii.
1.a.
Considerați că copilul dumneavoastră învață suficient de bine?
Care dintre membrii familiei se ocupă mai mult de educația copilului?
Considerați că vă implicați suficient în viața școlară a copilului dumneavoastră?
Cum vă ocupați de evoluția școlară a copilului dumneavoastră?
5. Obișnuiți să luați legătura cu profesorii copilului dumneavoastră?
6. Prin ce metode colaborați cu cadrele didactice?
7. Credeți că ar trebui modificat ceva în relația părinte – cadru didactic? Dacă da, scrieți cel puțin trei propuneri.
În urma aplicării chestionarelor la părinți, majoritatea consideră că copii lor învață bine ( 39%), iar ei se implică activ în viața școlară a acestora (66%), mulți dintre părinți (39%) fac vizite la școală și discută cu cadrele didactice despre situația școlară a copiilor. 50% dintre părinți colaborează cu cadrele didactice în timpul ședințelor cu părinții. Nici un părinte nu consideră că ar trebui schimbat ceva în programul de învățământ Step by Step, ceea ce arată că părinții sunt mulțumiți de acest sistem de învățământ.
În tabelul 1.b. sunt prezentate procentajele obținute pentru fiecare item din chestionarul completat de cadrele didactice.
1.b.
1 În care din următoarele activități se implică mai mult părinții?
De câte ori organizați aceste activități?
Sunteți implicat în programe de educație a părinților?
4. si 5. Dacă da, precizați în ce programe:
Dacă nu, precizați motivele:
6. Considerați că lipsa de formare/informare a părinților constituie lipsa de implicare a acestora în viața școlară a elevului?
7.Activitatea de consiliere a părinților în cadrul școlii este:
În urma aplicării chestionarelor la cadrele didactice am sesizat că majoritatea implică părinții copiilor în diferite activități școlare (ședințe cu părinții – 40%, activități comune cu elevii – 20%, proiecte educaționale – 10%, activități extrașcolare – 30%) dar mulți dintre ei (80%) nu se ocupă de educarea părințiilor și din această cauză părinții sunt lipsiți de informare asupra vieții școlare a elevului ( 80%), deși multe cadre didactice(70%) consideră foarte importantă consilierea părințiilor și implicarea acestora în viața școlii, din păcate nu mulți dintre aceștia o pun în practică.
Ipotezele de lucru derivate din I1:
în urma punerii în practică a chestionarului se observă că cadrele didactice doresc integrarea părințiilor în viața școlii dar nu multe dintre aceste pun acest lucru în practică;
discutând cu părinții, aceștia au conștientizat cât de importantă este implicarea lor în viața eleviilor;
Deși ipoteza pare că se confirmă prin faptul că profesorii exprimă o atitudine favorabilă socializării prin intermediul școlii și dezvoltă o serie de practici, în clasă și în afara ei, care susțin (în manieră predominant conformistă, în clasă, predominant autonomă, în afara clasei) componenta socială a activităților școlare, cele două variabile nu putem spune că sunt legate printr-o relație de determinare reciprocă, așa cum am formulat-o noi în I1, deoarece chiar dacă cadrele didactice doresc asta, părinții nu se implică suficient în viața școlii;
Ipotezele de lucru derivate din I2:
este confirmată, deoarece se observă că cei mai mulți dintre membrii familiei care se ocupă de elevii sunt părinți;
Practicile de socializare de tip extracurricular reunesc elevi și profesori într-un efort
comun, bazat pe voluntariat, departe de evaluări de tip academic și cu funcție de ierarhizare. De aceea ele nu promovează constrângerea, ci o participare activă autoasumată și responsabilă, capabilă să genereze conduite autonome. Pornind de la aceste premise am constatat prin cercetarea noastră că efectele pozitive ale acestor activități sunt resimțite atât de profesori, părinții cât și de elevi: îmbunătățirea comunicării, creșterea atașamentului față de școală, creșterea coeziunii grupului, îmbunătățirea relației profesor – elev- familie.
Ipoteza se confirmă în urma cercetării noastre, în sensul că acele practici de socializare activate constant și coerent de către școală (adică cele de tip extracurricular) generează efecte pozitive în planul parametrilor sociali ai organizației școlare: climat pozitiv, creșterea atașamentului, îmbunătățirea relațiilor interpersonale, succes școlar.
3.8. Concluzii, propuneri și sugestii
Răspunsurile părinților reprezintă fie așteptări ale acestora, fie certitudini pe care le au deja din informațiile care le-au parvenit, dat fiind interesul lor pentru această etapă din viața copilului. Studiind aceste răspunsuri înțelegem încă o dată că demersul didactic trebuie să-și deplaseze accentul de pe informare pe formare, prin aplicarea metodelor moderne de lucru și abordarea diferențiată a colectivului de elevi, urmărindu-se dezvoltarea și perfecționarea competențelor de comunicare, relaționare și învățare.
CONCLUZII
În clasele de debut de ciclu școlar (cls. I, cls. a V-a, cls. a IX-a) să existe o perioadă (o săptămână de exemplu) în care scopul activităților desfășurate în clase să fie SOCIALIZAREA indivizilor. Acestea pot fii:
Activități de cunoaștere interpersonală (activități de cunoaștere a elevilor de către colegi, diriginte/învățătoare, alte cadre didactice – elevii se prezintă pe ei, familia lor, istoria lor personală, interese, hobby-uri, experiențe anterioare semnificative, interese de cunoaștere, motivația pentru școală, motivația pentru școala respectivă în care se află, percepții și reprezentări asupra școlii etc.; activități de cunoaștere a cadrelor didactice cu care elevii vor lucra – profesorii se prezintă, comunică modul în care ei cred ca vor colabora cu elevii și cadrele generale ale acestei colaborări, își prezintă materia mai ales ca mod particular de cunoaștere a realității, ca mod de gândire, cu implicațile pe care aceasta le presupune în viața actuală și de adult a fiecărui elev);
Activități pentru închegarea grupului-clasă (activități de stabilire a valorilor clasei și a normativității ce decurge din respectarea acestor valori, numai împreună cu elevii, pe baza dezbaterilor între elevi și cadre didactice, dezbateri moderate de diriginte, stabilirea simbolurilor clasei, organizarea activității zilnice, stabilirea de roluri și responsabilități în clasă);
Activități de cunoaștere a spațiului școlar și a altor clase (vizite în școală, la diverse compartimente, discuții cu managementul școlii, întâlniri cu elevi din clase mai mari, deja competenți în planul socializării, aflarea regulilor ce funcționează în diverse spații modelate social – laboratoare, biblioteca, secretariat, cantina, cabinetul medical etc.);
Dezbateri pe baza unor cazuri semnificative petrecute în școală, atât pozitive cât și negative, pentru a găsi soluții de multiplicare a celor bune și de rezolvare a celor proaste, cu beneficii atât pentru elevi cât și pentru instituție;
Analizarea și formularea de propuneri de îmbunătățire a regulamentului intern al unității școlare;
Stabilirea unei liste de activități cu scop socializator pe parcursul unui semestru, pornind de la interesele elevilor;
Realizarea de activități împreună cu părinții elevilor pentru a-i ajuta pe aceștia să înțeleagă rolul lor în viața de elev a propriilor copii, pentru a-i ajuta să intre la modul real și ei în meseria de părinte de elev.
La nivelul fiecărei școli, în funcție de treapta de învățământ pe care se află, să existe formulată o strategie din care să decurgă măsuri concrete (gestionate de diriginți) prin care elevii să fie implicați (prin rotație) în organizarea de activități atât cu elevii (colegii lor) cât și cu profesorii, să li se dea responsabilități și sprijin pentru realizarea sarcinilor, să existe posibilitatea de a formula inițiative (proiecte), de a le susține și a le derula. Manifestarea conduitelor autonome (inițiativă, decizie, opțiune, responsabilitate) poate deveni un standard calitativ valorizat în interiorul școlii prin recompense simbolice: Elevul săptămânii, Elevul lunii, a fi invitat la masă cu profesorii etc.
Socializarea să se desfășoare în colective de elevi în care se oferă repere atât pentru identificare cât și pentru diferențiere, dar considerăm că sunt importante pentru aceasta două condiții:
Colectivul de elevi să fie dimensionat astfel încât să se poată produce interacțiuni sociale autentice și de calitate (colectivul să cuprindă un număr mai mic de elevi în ciclul primar când socializarea este extrem de intensă pe multiple planuri, și cu număr mai mare de elevi către liceu când elevii își pot autogestiona în mare arte interacțiunile sociale);
Ergonomia sălii de clasă (și chiar a școlii) să permită socializarea, adică să devină un spațiu interacțional autentic prin plasarea mobilierului, prin regulile de mișcare în sala de clasă.
Perspectiva noastră de abordare dorește să conștientizeze cadrele didactice, managerii școlari, elevii, părinții că atât pregătirea în plan intelectual cât și formarea în plan social reprezintă fațete ale aceluiași proces: formarea elevilor pentru viitor. A desfășura activități cu rol socializator sau a-ți proiecta activitatea la clasă, promovând într-o mai mare măsură interacțiunile sociale și formarea la elevi a abilităților sociale, nu poate avea decât efect pozitiv pentru toți beneficiarii: elevi, profesori, clasa de elevi, școală, comunitate, societate.
ANEXE
ANEXA 1
CHESTIONAR PENTRU PROFESORI
1. În care din următoarele activități se implică mai mult părinții?
1. Ședințe cu părinții
2. Activități comune cu elevii
3. Proiecte educaționale
4. Activități extrașcolare
2. De câte ori organizați aceste activități:
1. săptămânal
2. lunar
3. semestrial
4. anual
5. NS/NR
3. Sunteți implicat în programe de educație a părinților?
a) da b) nu c) NS/NR
4. Dacă da, precizați în ce programe:
__________________________________________________
5. Dacă nu, precizați motivele:
a)lipsa motivației
b)lipsa oportunității
6. Considerați că lipsa de formare/informare a părinților constituie lipsa de implicare a acestora în viața școlară a elevului?
a)da b) nu c)NS/NR
7. Activitatea de consiliere a părinților în cadrul școlii este:
a) foarte importantă
b) importantă
c) puțin importantă
d) deloc importantă
e) NS/NR
8. Este importantă implicarea părințiilor în viața școlii? Dacă da, de ce?
ANEXA 2
CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI
I. Considerați că copilul dumneavoastră învață suficient de bine?
□ da;
□ nu;
□ nu știu;
□ alt răspuns…………………………………………………………………………………………….
II. Care dintre membrii familiei se ocupă mai mult de educația copilului?
□ un părinte;
□ un frate;
□ o rudă;
□ un meditator;
□ o altă persoană (cine?………………………………………………………………);
□ nu este ajutat
III. Considerați că vă implicați suficient în viața școlară a copilului dumneavoastră?
□ da;
□ nu;
□ nu știu;
□ alt răspuns…………………………………………………………………………………………….
IV. Cum vă ocupați de evoluția școlară a copilului dumneavoastră?
□ vizite la școală;
□ supraveghere atentă;
□ controlul caietelor (carnetul de note);
□ ajutor la lecții;
□ pedepsirea când este cazul;
□ angajarea unui meditator;
□ recompensarea când este cazul;
□ alt răspuns…………………………………………………………………………………………….
V. Obișnuiți să luați legătura cu profesorii copilului dumneavoastră?
□ periodic (lunar, semestrial);
□ când sunt probleme deosebite;
□ rareori;
□ când sunt anunțat;
□ nu obișnuiesc;
□ alt răspuns……………………………………………………………………………………………
VI. Prin ce metode colaborați cu cadrele didactice?
□ ședințe cu părinții;
□ parteneriate educaționale;
□ consultații acordate părinților pentru a-și ajuta copilul la pregătirea lecțiilor;
□ alt răspuns…………………………………………………………………………………………….
VII. Credeți că ar trebui modificat ceva în relația părinte – cadru didactic? Dacă da, scrieți cel puțin trei propuneri.
VIII.Ce credeți că ar trebui schimbat în sistemul de învățământ step-by-step?
BIBLIOGRAFIE
1. Agabrian Mircea,Vlad Millea, Parteneriate școală-familie-comunitate, Editura Institutul European, Iași,2005
2. Agabrian Mircea, Școala Familia Comunitatea, Editura Institutul European , Iași, 2006
3. Bârsan-Pescaru A., Parteneriat în educație, familie-școală-comunitate, Editura Aramis, Buc.,2004
4. Bocoș, M., (2003), Teoria și practica cercetării în pedagogie, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, Cluj-Napoca.
5. Burke Walsh, K.,(1998) Predarea orientată după necesitățile copilului, CEDP Step by Step, București.
6. Cajal M. Educarea copilului în familie, Editura Mediclă, Buc., 1975
7. Cerghit, Ioan (2006) – Metode de învățământ, Editura Polirom, București.
8. Cheek, D.W. (1992). Thinking Constructively About Science, Technology and Society education. Albany,
9. Cristea, Sorin ,(1998),Dicționar de termeni pedagogici, E.D.P., București.
10. ,, Copilul meu merge la școala Step by Step”- Ghid pentru părinți, București.
11. „Dascălul” – revistă de specialitate, învățământ primar și preprimar , decembrie 2010;
12. Dumitrana, M.(2000) – Copilul, familia si grădiniță, Editura Compania.
Dumitru Popovici, Sociologia educației, Editura Institutul European, Iași, 2004
13. Felea, Gh., (2002), Alternativele educaționale din România, Editura Triade, Cluj- Napoca.
14. Herseni, I., (2006), Alternativa educațională Step by Step și calitatea în educație, în Revista de pedagogie nr.1-12, Editura Vanemonde, București.
15. Nicola, Ioan (1996) – Tratat de pedagogie școlară, E.D.P., București.
16. Nicolescu, V., (2006), „Majestatea sa copilul și pedagogiile alternative, în Revista de pedagogie nr.1-12, Editura Vanemonde, București.
17. Paisi Lazarescu, M., Ezechil, L.(2002) – „Laborator prescolar”, Editura V&I.
18. Proverbe, cugetări, definiții despre educație(1977) editura Albatros.
19.Rădulescu Eleonora, Târcă Ana, Școala și comunitatea. Ghid pentru profesori, Editura 20.Humenitas Educațional, Buc., 2002
21. Robert, K. Yin (2005) – Studiul de caz, Editura POLIROM.
22. Violeta,(2011)– Ce este învățământul „Step by Step, , accesat în 4 aprilie.
23. Yager, R. (1991). The constructivist learning model, towards real reform in science education. The science Teacher, 58(6), 52-57
.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aspecte ale Comunicării Școală Familie (ID: 110289)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.