Asigurarile de Bunuri
INTRODUCERE
Trăim zi de zi, procurându-ne bunuri și servicii sau suntem angrenați în cadrul societăților, a organizațiilor care furnizează aceste lucruri. Așa cum afirmă Mintzerg, trăim ”într-o lume de organizații”, unde ne naștem, învățăm, ne câștigăm existența. Organizațiile au un rol important în viața noastră zilnică și reprezintă o parte din existența noastră cotidiană.
Existența individuală și socio-umană se grevează pe necesități și trebuințe, a căror satisfacere justifică și orientează activitatea omului.
Unele trebuințe pot fi satisfacute imediat sau într-un orizont de timp apropiat, altele sunt posibile într-o anumită eventualitate sub aspectul incertitudinii și al nesiguranței.
Studiile statistice evidențiază regularitatea și realitatea producerii anumitor evenimente generate de factori naturali sau de însăși activitata omului, pagubele produse putând fi evaluate măcar cu aproximație. Incertitudinea constă în faptul că nu pot fi identificate subiectele (persoane fizice au juridice) asupra cărora planează pericolele respective, intensitatea și momentul producerii evenimentului.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupați să prevină și să suporte în comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte nedorite (calamități naturale și accidente). Omul a simțit nevoia de protecție datorită numeroaselor pericole la care este expus. Aceste potențiale pericole au apărut, datorită dezvoltării tehnicii și tehnologiei, științei, activității omului precum și dezlănțuirii forțelor naturii.
Printre factorii perturbatori și dezechilibranți ai procesului reproducției sociale se numără calamitățile naturale, accidentele, precum și anumite evenimente ce survin în viața omului .
Necunoscâdu-se nici momentul ivirii și nici intensitatea acțiunii acestora, ele pot provoca distrugerea totală sau parțială a unor bunuri, întreruperea producției și/sau transportului, pierderi de vieți omenești pierderea capacității de muncă a unor persoane.
În scopul prevenirii prejudiciilor provocate deasemenea fenomene (evenimente) viitoare și nesigure al limitării efectelor lor în cazul în care s-au produs și al reluării neîntârziate a activității economice vremelnic întrerupte, se folosesc pe scară largă soluțiile oferite de instituțiile de asigurări.
În țările dezvoltate asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naționale pentru că, prin valoarea adăugată creată, societățile de asigurare, de intermediere sau de prestări de servicii inedite participă la sporirea produsului intern brut, oferă locuri de muncă, participă la oferta de capital de împrumut pe piața financiară și prin sumele acordate asiguraților contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate.
Rolul pe care îl are activitatea de asigurare în economia unei țări rezultă din funcțiile pe care trebuiue să le îndeplinească asigurarea.
În principal, acestea sunt următoarele:
Funcția de bază a asigurării este aceea de a acoperii pagubele produse asiguraților de calamități sau accidente (asigurările de bunuri și de răspundere) și de a achita asiguraților anumite sume, în cazul în care ar interveni unele evenimente în viața lor (asigurările de persoane). Aceasta este funcția directă care face ca asigurarea să prezinte interes atât pentru asigurați (populația și unitățile economice), cât și, direct sau indirect, pentru economia generală a țării.
Acest interes constă în:
pentru asigurati:
Asigurarea dă o siguranță care de multe ori este esențială pentru bunul interes al activității omului sau al unității productive. Se pune problema dacă omul știe că, în cazul în care ar afecta rezultatele muncii lui, el sau unitatea pentru care raspunde sau este delegat sunt protejati și vor fi desdăunați, și astfel în cazul în care acesta lucrează cu senzația că s-ar putea ca, la un moment dat, rezultatul muncii lui să fie distrus, trebuind eventual să reînceapă activitatea și având de infruntat greutăți financiare, poate foarte mari. Ținând seama de cele menționate mai sus, prin garanția pe care o prezintă asigurarea, omul se simte mai liber, are mai multă inițiativă în a-și îndeplini sarcinile sau în a crea ceva nou, ceea ce are cu atât mai multă importanță cu cât activitatea respectivă este mai legată de posibilitatea ivirii unor pierderi sau pericole iminente.
pentru economia țarii:
Pagubele produse de calamități sau de accidente, cele care nu pot fi evitate sau prevenite, cu toate măsurile de prevenire a fi luate, reprezintă pierderi efective, de substanță, nu doar pentru persoanele fizice sau unitățile economice păgubite ci și pentru întreaga economie.
Ea are rolul de a contribui prin acordarea cât mai operativă a despăgubirii sau a sumei asigurate corespunzătore, la refacerea într-un timp cât mai scurt a producției întrerupte sau frânate din unitățile calamitate, respectiv la refacerea cât mai rapidă a capacității de muncă a persoanelor vătămate sau păgubite. În modul acesta, asigurarea are un efect direct, stimulativ, asupra dezvoltării economiei.
CAPITOUL I
GENERALITĂȚI PRIVIND ASIGURĂRILE DE BUNURI
Conceptul de asigurare
Conceptul de asigurare este foarte complex și destul de dificil de definit, fapt întâlnit și în literatura de specialitate.
În literatura de specialitate, marii economiști au oferit de-a lungul timpului diferite puncte de vedere în ceea ce privește conceptul de asigurare. Studierea definițiilor date asigurării, care în multe cazuri diferă substanțial, a condus la gruparea lor de către teoreticieni în funcție de precizia și claritatea lor, dar și în funcție de poziția și mai ales de punctul de vedere din care au fost elaborate.
Mulți dintre marii teoreticieni au definit asigurarea ca fiind un sistem de relații economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice dar și sociale ce izvorește din acțiunea legilor economice obiective care constă în crearea în comun a persoanelor fizice și juridice ce sunt amenințate de anumite riscuri a unui fond care să compenseze daunele și să satisfacă și alte cerințe imprevizibile.
Alți autori au definit asigurarea ca o operație prin care persoanei asigurate i se permite în schimbul unei sume de bani plătite ca o primă sau cotizație, o prestație de către asigurator în cazul semnalării unui eveniment.(L. Cistelecan, R Cistelecan:„Asigurări comerciale”, Editura Dimitrie Cantemir, Tg. Mureș, 1996). Protecția riscului vine astfel ca un serviciu, sau ca o marfă care se vinde și se cumpără pe o piață specifică.
În lucrările de specialitate au fost puse anumite valențe specifice asigurărilor printre care amintim: calitatea de ramură prestaoare de servicii, calitatea de intermediar financiar și asigurarea ca activitatea financiară.
În sensul cel mai larg, asigurările pot fi abordate fie ca sistem sau ca relație în contextual specific al funcțiilor lor generale ca asigurări sociale și asigurări comerciale.
Astăzi, pentru unii asigurările constituie o problemă pe care nu o pot explica în totalitate sau pe care o înțeleg doar într-o anumită măsură, deși asigurările sunt o realitate economică socială care însoțește și marcheză istoria dezvoltării omenirii.
1.2. Necesitatea și importanța activității de asigurare
Apariția și evoluția asigurărilor pe plan internațional arată că nevoia de protecție a oamenilor a existat încă din timpuri stravechi, ea fiind indispensabilă individului, întrucât, în decursul vieții s-au acumulat o serie de bunuri, de valori, care pot dispărea dintr-o clipa în alta în urma unui furt, a unui incendiu sau a unui cutremur. Pe de altă parte, integritatea fizică, sanătatea, capacitatea de munca pot fi și ele afectate, putând duce la imposibilitatea desfășurării unei activități în scopul obținerii unui venit. Cu toate acestea, există grade diferite de dezvoltare a asigurărilor de la o țară la alta, nivelul de dezvoltare economică a țării fiind un factor important de extindere a asigurării.
Pe lângă gradul de dezvoltare și intervenția statului în economie, tradițiile culturale și religioase au un rol în dezvoltarea mai mare sau mai mică a asigurărilor într-o țară sau alta, nevoile de asigurare fiind foarte diverse, reprezentând o parte a educației.
Astfel, pentru persoanele fizice, în țările dezvoltate aceste nevoi de protecție, în ordinea importanței lor, sunt considerate a fi următoarele: protecția financiară a familiei; protecție și economisire; economisire pentru studiile copiilor; îngrijire în caz de accident; asigurare medicală în caz de îmbolnavire; protecția veniturilor prezente și viitoare; locuințe si conținut; transport și călătorii; recreere s.a.
După cum se observă, mai întâi, individul se preocupă de protecția financiară a sa și a familiei sale în caz de îmbolnavire și accident sau în scopul exclusiv al obținerii unor economii (de plasamente financiare) și, apoi, de protecția bunurilor sale.
Nevoile de asigurare ale persoanelor juridice sunt asemănătoare cu cele ale persoanelor fizice, însă cu o dimensiune mai mare față de acestea. Alături de asigurarea de viață de grup, medicală și de accidente, de asigurarea de bunuri și de pierdere a profitului, ele apelează în mod frecvent la asigurări de răspundere civilă față de angajații săi și față de alte persoane fizice și juridice, acestea putând fi grupate astfel: asigurarea de viață de grup; asigurarea medicală și de accidente a angajaților; asigurarea de răspundere față de terți; asigurări de bunuri; asigurarea pierderii profitului; asigurarea mijloacelor de transport; asigurarea tip pensie pentru angajați.
Varietatea și diversitatea produselor de asigurare depind de maturitatea sectorului, a pieței și a clienților de pe piața respectivă. Există piețe de asigurare pe care predomină un număr mai mare de produse de asigurări de viață, oferind atât protecție, cât și economisire, deci o posibilitate de plasament financiar, iar pe alte piețe ponderea acestora este mai redusă (de obicei în rândul țărilor cu o putere financiară mai redusă) în favoarea asigurărilor obligatorii și a celor la care probabilitatea producerii riscurilor este mai ridicată.
În prezent, asigurarea a devenit o ramură majoră a economiei naționale, cifra de afaceri în domeniul asigurărilor a crescut continuu. Ponderea pe care o deține aceasta în Produsul Intern Brut al fiecarei țări este din ce în ce mai mare, ajungând până la 18% în unele țări (cum este în Marea Britanie) și este cu atât mai ridicat cu cât țara respectivă are un nivel de dezvoltare economică mai mare.
Altfel spus, procentul de asigurare în PIB al unei țări reprezintă măsura dezvoltării acelui stat.
În țările dezvoltate asigurările reprezintă o parte a educației, a tradiției, a vieții, în timp ce în România, în perioada actuală, suntem departe de a vorbi de o educație la nivelul întregii populații în acest domeniu. La condițiile țării noastre se adaugă și factorii financiari, oferta fiind limitată și mai puțin adaptată la nevoile pieței, cu o flexibilitate redusă.
O persoană este determinată în conștientizarea și manifestarea nevoii de protecție, ca și în decizia de cumpărare a unei asigurpri, de anumiți factori obiectivi – economici, financiari, sociali, familiali, educaționali – și de factori subiectivi – cunoașterea avantajelor și protecției oferite de asigurare, experiențele anterioare.
De asemenea, este necesar ca oamenii să cunoască evenimentele generatoare de pagube, pentru a le preveni sau a se pune la adăpost. Aceste cauze care produc pagube se pot grupa în două mari categorii:
– cauze independente de voința oamenilor, care au un caracter obiectiv, ca de exemplu forțele naturii, care nu pot fi controlate de om (inundații, cutremure, uragan, trăsnet, furtună, deces, etc.);
– cauze legate de comportamentul oamenilor, care au un caracter subiectiv, cum ar fi: neglijența, imprudența, nervozitate, etc.
Datele statistice evidențiază pagubele imense pe care le pot provoca calamitățile naturale, iar în totalul accidentelor la care sunt expuși oamenii, accidentele de circulație și de muncă au ponderea cea mai mare.
Companiile de asigurări încearcă să diversifice continuu serviciile pentru deținătorii de polițe, oferind produse inovatoare. Ele oferă noi tipuri de acoperire pentru asigurările generale (catastrofe naturale și riscuri specific domeniului tehnologiei informației) și opțiuni diferite pentru asigurările de viață și sănătate. Procedurile pentru plata despăgubirilor sunt, de asemenea, perfecționate prin acorduri de decontare între companii și prin noi abordări privind
compensarea.
În concluzie, pericolele la care sunt expuși oamenii și bunurile lor sunt numeroase și variate și demonstrează necesitatea și importanța activității de asigurare, iar avantajele care decurg din aceasta depind nu numai de asiguratorii priviți individual, ci și de existența unei piețe sănătoase a asigurărilor, de reglementări stricte care să nu permită funcționarea unor societăți neprofesioniste, ale căror eșecuri ar afecta încrederea clienților și, în același timp, performanțele întregii piețe. (Mirela CRISTEA – ASIGURĂRI COMERCIALE – SUPORT DE CURS, Editura Universitaria Craiova, 2009, pag. 9)
1.3. Funcțiile asigurărilor
Dat fiind că gradul de maturitate și experiență a țărilor lumii în privința asigurărilor este foarte diferit, funcțiile asigurării au cunoscut de-a lungul vremii o evoluție aparte. Desigur că acolo unde sectorul asigurărilor este mai dezvoltat asigurările au un rol și funcții mai reprezentative și mai ample, în timp ce în țările în care asigurările se află în proces de formare, consolidare sau maturitate, cum este și cazul României, funcțiile lor sunt limitate.
Funcțiile asigurării se traduc prin metodele prin care asigurarea își atinge obiectivele sociale.
Principalele funcții ale asigurării sunt compensarea financiară a pierderilor, distribuția daunelor între numeroși deținători de polițe, prevenirea pagubelor, reducerea temerilor asiguratului prin securitatea oferită de asigurare, funcția financiară, economisirea, reducerea costurilor statului și promovarea comerțului invizibil.
Compensarea financiară a pierderilor este funcția care a stat la baza apariției și dezvoltării industriei asigurărilor, fiind, totodată, cea mai importantă funcție a asigurărilor.
Potrivit acestei funcții, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la acoperirea prejudiciilor pentru care asigurații răspund conform legii și la acordarea unor sume în cazul producerii unor evenimente privind viața și integritatea persoanelor. Realizarea acestei funcții este posibilă datorită existenței fondului de asigurare creat din contribuțiile, respectiv primele de asigurare, plătite de asigurați.
Distribuția daunelor. Daunele financiare ale asiguraților sunt distribuite între toți asigurații prin compensarea celor ce au fost confruntați cu riscul și cu consecințele acestuia din fondurile create prin contribuția numeroșilor deținători de polițe. Distribuția daunelor este echitabilă, deoarece fiecare deținător de poliță plătește o sumă proporțională cu riscul transferat.
Prevenirea pagubelor este o funcție importantă a asigurărilor care se poate realiza prin finanțarea unor activități de prevenire a producerii riscurilor și chiar a unor programe educaționale pentru asigurați; totodată este posibilă practicarea francizei. Scopul acesteia este dublu: mai întâi, îl obligă pe asigurat să adopte o conduită preventivă, să aibă grijă și să întrețină bunul asigurat; în al doilea rând, pentru pagubele mici, cheltuielile antrenate de administrarea daunelor pot depăși nivelul despăgubirilor și nu se justifică.
Reducerea temerilor asiguratului, prin securitatea oferită de asigurare. Ori de cate ori se pune problema răspunderii legale, protecția este importantă. O societate care se protejează împotriva riscurilor asigurabile își poate mări credibilitatea pe piață. Pe scurt, asigurarea nu înlătură riscul dar distribuie daunele produse anumitor persoane între numeroși deținători de polițe, astfel încât nici o persoană (sau organizație) să nu suporte o daună majoră. Prin urmare, asigurarea reduce temerile asiguratului, oferindu-i securitate.
Funcția financiară. Având în vedere decalajul de timp între momentul încasării primelor și cel al plății despăgubirilor societățile de asigurări centralizează temporar sume importante de bani pe care le plasează pe piața de capital în scopul obținerii unor venituri suplimentare și al creșterii siguranței afacerilor.
Economisirea reprezinta o funcșie a asigurărilor, în special a celor de viașă. Pentru asigurați, prin polițele de asigurare de viață există posibilitatea ca, alături de protecție, să beneficieze la expirarea contractului de suma asigurată și, în plus, de participarea la profitul obținut din sumele investite.
Reducerea costurilor statului, în special a celor legate de protecția socială. Astfel, societățile de asigurare degrevează și sprijină statul în domenii de asistență socială și medicală, pensii, compensări pentru accidente de muncă și altele.
Promovarea comerțului invizibil, acolo unde legislațiile naționale permit vânzarea de asigurări unor clienți din alte țări sau cumăpararea de la asiguratorii stăini.
Alături de aceste funcții principale, mai pot fi menționate ca “funcții secundare ale asigurării, următoarele:
Societățile comerciale nu mai sunt nevoite să creeze rezerve pentru acoperirea posibilelor daune. În schimb, ele vor plăti o contribuție fixă, sub formă de prime, obținând astfel o protecție financiară împotriva riscurilor asigurate. Fondurile societății pot fi astfel utilizate pentru dezvoltare.
Securitatea oferită de asigurare facilitează creditele de export și creditele ipotecare.
Fondurile create și investite de către asiguratori furnizează capital industriei și comerțului. Consultanța oferită de asiguratori la evaluare și subscriere contribuie la prevenirea daunelor, a prejudiciilor și a pierderilor.” (Ciurel, Violeta, Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale, Editura All Beck, București, 2000, pag. 34;)
1.4 Asigurările de bunuri
Specificul asigurărilor de bunuri
Asigurarea de bunuri permite unei persoane să-și protejeze bunul al cărui proprietar este, dar și veniturile viitoare. Asigurarea de bunuri compensează cheltuielile solicitate de repararea sau înlocuirea acelor bunuri care sunt pierdute sau distruse. În general cumpărătorii de asigurări de bunuri preferă asigurarea pentru casă sau autoturisme. O persoana tânără probabil nu are în proprietate prea multe bunuri, iar dacă persoana este căsătorită va avea mai multe bunuri în
proprietate, astfel că riscul de incendiu, furt sau vandalism poate să crească.
Chiar dacă persoana respectivă nu se consideră bogată va fi surprinsă să constate valoarea bunurilor pe care le deține în urma unei analize detaliate, precum și nivelul costului de înlocuire al bunurilor.
În practica asigurărilor, pentru inventarierea bunurilor se recomandă parcurgerea următoarelor etape:
1. se alcătuiește o listă cu toate bunurile aflate în proprietatea persoanei, cu menționarea datei și a prețului de achiziție;
2. se atașează chitanțele sau bonurile de cumpărare aferente bunurilor respective;
3. se înregistrează sau fotografiază pe peliculă și se notează data la care au fost făcute aceste înregistrări sau fotografii. Bunurile de valoare mare vor fi fotografiate pentru surprinderea detaliilor;
4. se vor atașa numere de inventar pe acele bunuri care ar putea fi furate;
5. documentele de inventar se păstrează la bancă sau în alt loc ferit de distrugere sau furt.
Determinarea valorii curente a obiectelor asigurate se face în general scăzând din valoarea inițială deprecierea estimată, uzura.
Pentru determinarea valorii poliței de asigurare este necesară întocmirea foii de inventar la care în mod obligatoriu se vor anexa chitanțe, fotografii.
După stabilirea naturii bunurilor, acestea pot fi incluse în următoarele categorii și asigurate facultativ:
bunuri care aparțin persoanelor fizice sau juridice având domiciliul, sediul sau reședința în România;
bunuri primite în folosință sau păstrare, reparare, curățare, vopsire, vânzare sau pentru expunere în muzee sau expoziții;
bunuri sau activități care fac obiectul unor contracte de concesionare, închiriere sau locație de gestiune.
Bunurile sunt asigurate pentru sumele declarate de asigurat, dar aceste sume nu pot fi mai mari decât:
valoarea (prețul) de înlocuire al bunului din care s-a scăzut uzura pentru mijloace fixe sau obiecte de inventar;
prețul plătit pe materii prime sau materiale, produse finite, mărfuri;
valoarea de circulație în cazul obiectelor de muzeu, al lucrărilor de artă.
Asigurătorul poate cere de la caz la caz condiții suplimentare de păstrare, stocare, manipulare, instalarea de sisteme de protective împotriva incendiilor, furt, și poate impune respectarea normelor de utilizare pentru a o reducere a riscurilor potențiale. Dacă se constată
că asiguratul nu a acționat în acest sens, asigurătorul se poate preleva de obligațiile asumate.
1.5.2 Asigurarea de avarii și furt facultativă auto (CASCO)
Este un tip de asigurare facultativă care se încheie pentru persoane fizice și juridice pentru daunele suferite de autovehiculele față de care asiguratul are un interes asigurabil și se contractează de către firmele din țară numai pentru autovehicule înmatriculate în România. Obiectul acestui tip de asigurare, autovehiculele, sunt considerate acele vehicule pentru transporturi terestre, acționate pe principiul motorului, inclusiv remorcile atașate acestora.
Caracteristici ale asigurării de tip CASCO:
vechimea autovehiculului asigurat nu trebuie să depășească 12 ani. Se pot asigura și mașini cu vechime mai mare de 12 ani dacă fac parte dintr-un parc auto mai mare de 10 mașini și numărul lor nu depășește 10% din numărul total;
asigurarea începe la ora 24 a zilei imediat următoare celei în care s-a încheiat contractul de asigurare și s-a încasat prima de asigurare (rata I), dar uneori, pentru a se evita faptele ilicite, asigurarea întră în vigoare după trei zile de la data efectuăriiplății sau încheierii poliței;
asigurarea încetează la ora 24 a ultimei zile a perioadei pentru care a fost încheiată;
durata asigurării este de un an sau minim 6 luni.
Asigurarea CASCO poate fi încheiată și în combinație cu alte modalități complementare de acoperire a riscurilor, precum:
asigurarea de avarii cu valabilitate în România împreună cu extinderea teritoriului acoperit în afara României (1-12 luni);
asigurarea de avarii și furt în România (12 luni) combinată cu asigurarea penru furt extern (1- maxim 3 luni);
asigurarea de avarii sau avarii și furt poate fi combinată cu asigurarea de accidente a persoanelor din autovehicul (valabilitatea acesteia fiind cea a asigurării de avarii).
Un exemplu de tarife pentru tipurile de riscuri asigurate este
prezentat în Tabelul nr. 1:
Tabelul nr. 1 Tarife orientative CASCO
Contractul de asigurare se încheie în baza unei cererichestionar care împreună cu Nota de calcul și Inspecția de risc fac parte integrantă din contractul de asigurare.
Inspecția de risc a autovehiculului este obligatorie, acesta trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele cerințe:
să fie în stare de funcționare;
caroseria să nu prezinte porțiuni întinse de rugină sau exfoliere;
cauciucurile să nu prezinte uzură accentuată;
parbrizul, geamurile, farurile, semnalizatoarele, spoiler-ul sau alte părți casante să fie intacte;
seria șasiului și seria motorului să corespundă cu cele din documente;
sistemul antifurt și toate dotările suplimentare să existe și să fie în stare de funcționare;
să se facă dovada că viitorul asigurat este în posesia celor două rânduri de chei originale ale autovehiculului.
Riscurile asigurate și excluderile fac parte componentă a contractului de asigurare, în funcție de acestea stabilindu-se prima de asigurare. Pentru stabilirea primei de asigurare trebuie cunoscută valoarea reală, suma asigurată, care este cea calculată sau determinată ca valoare rămasă la momentul încheierii contractului.
Vr = Vn – U
unde:
Vr = valoarea rămasă;
Vn = valoarea din nou;
U = uzura.
Uzura (U) autovehiculului se stabilește conform scalei de uzură prevăzută în tariful de prime, valori tabelate în cataloage de specialitate.
Valoarea din nou (Vn) a autovehiculului se determină distinct pentru autovehiculele indigene și pentru autovehiculele producție străină în raport cu:
(a) pentru autovehiculele indigene
valoarea de comercializare din nou din listele de prețuri (inclusive TVA și celelalte taxe impuse);
pentru cele fabricate în anul încheierii asigurării se acceptă prețul de factură (inclusiv TVA);
(b) pentru autovehiculele producție străină
valoarea de catalog EUROTAX;
pentru cele fabricate în anul încheierii asigurării se acceptă prețul de factură la care se adună totalul taxelor din declarația vamală (mai puțin TVA).
Asigurații beneficiază de termen de grație 5 zile lucrătoare pentru plata primele sau a ratelor scadente.
În cazul unei avarii, sau accident, este obligatoriu ca producerea evenimentului asigurat să fie anunțată în termen de 48 de ore de la producerea acestuia sau de la intrarea în țară.
Adițional, la contractul CASCO poate fi atașată clauza de despăgubire la accidentarea persoanelor pentru: invaliditate permanentă parțială sau totală și/sau deces.
Dacă în cursul unui an de asigurare, asiguratul nu a avut nici o daună, la reînnoirea contractului pentru un nou an de asigurare – cu condiția continuității – se vor aplica reduceri (bonusuri) asupra primei de asigurare astfel: 1 an – 20%; 2 – 25%; 3 – 35%; 4 – 50%.
Începând cu al 5-lea an consecutiv fără daune, nu se mai acordă bonus, dar se aplică cotația de primă rezultată în urma acordării bonusului în anul 4 de asigurare fără daune.
Riscurile asigurate prin contractele CASCO pot fi:
(a) Riscuri specifice circulației:
Coliziuni cu alte autovehicule, sau cu orice alt corp mobil sau imobil, ieșiri în decor, răsturnări, derapări, căderi în prăpastie sau în apă (cu ocazia transbordării sau ruperii podurilor), căderi de corpuri pe vehicul.
(b) Riscuri generale:
Incendiu, trăsnet (chiar neurmate de incendiu) explozie (inclusiv explozia rezervorului de carburant ca urmare a producerii unui eveniment asigurat). Se vor despăgubi daunele produse direct asupra autovehiculului asigurat precum și daunele indirecte: afumare, carbonizare, pătare sau efectele căldurii degajate. De asemenea se despăgubesc daunele provocate de agentul de stingere.
(c) Calamități naturale precum:
efectele directe ale ploilor torențiale, grindinii, inundațiilor, aluviunilor, furtunilor, uraganelor, trombelor de aer, efecte ale greutății stratului de zăpadă sau gheață, avalanșelor, cutremurelor sau a alunecărilor sau prăbușirilor de teren;
efectele indirecte ale acestor fenomene precum: prăbușirea unui copac lovit de trăsnet, acțiunea mecanică a obiectelor purtate de furtună sau uragan, dărâmarea acoperișurilor sau construcțiilor din cauza greutății stratului de zăpadă sau gheață, ori a avalanșelor de zăpadă, a alunecărilor sau prăbușirilor de teren sau a cutremurelor de pământ.
Asigurarea depinde se tipul autovehiculului, al unor părți componente sau piese ale autovehiculului. Se pot despăgubi avariile produse autovehiculului ca urmare a furtului sau tentativei de furt prin efracție, chiar dacă autovehiculul asigurat nu se afla într-o încăpere. De asemenea se despăgubesc pagubele cauzate încăperii în care se afla autovehiculul asigurat, ca urmare a furtului prin efracție (Prin efracție se înțelege acel furt după care rămân urme că făptuitorii l-au săvârșit prin spargerea forțată sau distrugerea dispozitivelor de închidere) sau a tentativei de furt prin efracție a autovehiculului asigurat sau a unor componente ale acestuia.
Primele de asigurare sunt diferențiate pe categorii de autovehicule, în funcție de vechime și stare de întreținere, și pot fi achitate integral sau în rate subanuale. Pentru parcurile de autovehicule se acordă reduceri cuprinse între 5 și 15% în funcție denumărul autovehiculelor asigurate.
Se acceptă în asigurare autovehicule cu vechime până la 12ani inclusiv și în cazul parcurilor de autovehicule, iar uneori se pot asigura și autovehicule cu vechime mai mare, în condiții negociate de către ambele părți.
Tarifele de asigurare sunt progresive, dependente direct proporțional în raport cu numărul și tipul riscurilor asigurate:
avarii numai în România;
avarii în România și în afară;
furt în România;
avarii și furt în România;
avarii și furt în România și în afară.
Valoarea primelor de asigurare a autovehiculelor uzate estedată de valoarea de comercializare (prețul din nou) din care se scadeuzura stabilită în raport cu vechimea în ani a acestora (conform procentajelor din scala de uzură), rulajul, starea tehnică și valoarea de piață. De obicei aceste valori sunt disponibile agenților de asigurare tabelate, standardizate. Vezi Tabelul nr. 2 Scala de uzură. (Supliment Auto Expert, Nr. 18 mai 2002)
Vechime = 5,5 ani
Rulaj = 50.000 km
Stare tehnică bună
Din Tabelul nr.2 Scala de uzură se alege pentru vechimea cuprinsă între cinci și șase ani valoarea rămasă, 60% din valoarea reală, din care se mai reduce 10% pentru rulajul de 50.000 km. Deci, valoarea este dată de 50% din valoarea autoturismului nou, adică 8.600 euro.
Aceasta este o valoare estimativă de la care se poate pleca la negocierea prețului de vânzare, respectiv cumpărare a poliței de asigurare. Această valoare poate fi mai mare sau mai mică funcție de starea tehnică reală și de valoarea de piață a autovehiculului.
Tabelul nr. 2 Scala de uzură
Este prevăzută de asemenea și posibilitatea asigurării riscului de furt în afara teritoriului României în condițiile încasării unei prime suplimentare de asigurare, pentru perioade de 1 până la 3 luni.
Totuși, pentru mai multă mobilitate, asigurările pot fi gândite pentru a corespunde cerințelor și posibilităților fiecărui client în parte.
CAPITOLUL II
CONTRACTUL DE ASIGURARE DE BUNURI
2.1. Subiecții de asigurări
De obicei la contractul de asigurare intervin două părți: asiguratul și asigurătorul.
Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce își asigură diferitele bunuri împotriva anumitor calamități naturale sau accidente sau persoana fizică ce se asigură împotriva diferitelor evenimente ce pot apărea în viața sa; de asemenea persoana juridică sau fizică ce se asigură pentru prejudiciul pe care l-ar putea produce unor terțe persoane, în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului.
Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurare) care își asumă răspunderea acoperirii pagubelor produse bunurilor asigurate de diferite calamități naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată în momentul producerii unui anumit eveniment în viața persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde față de terțe persoane, în schimbul unei sume încasate de la asigurați, sumă numită primă de asigurare.
Contractul poate fi încheiat însă și prin intermediar.
În general, putem vorbi de trei categorii de persoane interesate de contractul de asigurare:
– semnatarul, sau contractantul asigurării, care semnează polița în nume propriu și se obligă față de asigurător cu privire la plata sumelor;
– asiguratul, cel al cărui persoane sau patrimoniu sunt supuse riscului;
– beneficiarul desemnat în caz de daună să încaseze beneficiul contractului.
Toate aceste calități pot fi reunite asupra unei singure persoane așa cum este proprietarul unui autovehicul care încheie asigurarea de avarii. El este contractantul asigurării, asigurat și beneficiar în caz de daună.
2.2. Obiectul asigurat
În esență obiectul contractului de asigurare îl constituie ceea ce s-a asigurat: anumite lucruri, la asigurarea de bunuri, despăgubirile datorate de asigurat unei terțe persoane la asigurarea de răspundere civilă, sau unele atribute ale persoanei, viața ori capacitatea de muncă, la asigurarea de persoane.
Pentru ca un bun să fie asigurat, el trebuie să existe, să fie determinat sau determinabil. Determinarea bunului respectiv se face în funcție de specificul asigurării, potrivit condițiilor de asigurare care fac parte integrantă din contract.
2.3. Riscurile asigurabile
Riscul constituie elementul esențial și caracteristic al contractului de asigurare. Dacă riscul lipsește, contractul de asigurare este lipsit de eficacitate, de propria sa substanță. Se poate defini riscul ca un eveniment incert, posibil și viitor, la producerea căruia asigurătorul va achita asiguratului despăgubirea sau suma asigurabilă.
Pentru a încadra un eveniment în risc asigurat sunt necesare anumite condiții:
a) producerea lui să fie posibilă – asigurarea nu ar avea nici o rațiune dacă existența unui lucru nu este amenințată de un anumit fenomen sau eveniment. Un eveniment deosebit de frecvent nu poate fi cuprins în asigurare deoarece ar presupune prime de asigurare deosebit de mari și deci s-ar justifica din punct de vedere economic. Riscul trebuie să existe în momentul contractării. Dacă în acel moment producerea evenimentului asigurat a devenit imposibilă contractul se reziliază de drept, iar primele plătite pentru perioada ulterioară rezilierii se restituie de către asigurător.
b) să aibă un caracter întâmplător, adică asupra producerii lui ulterioare să planeze incertitudinea, atât ca moment cât și ca intensitate, excepție de la această regulă face un singur eveniment, în cadrul asigurărilor de persoane și anume decesul.
c) producerea fenomenului să nu depindă de voința asiguratului sau beneficiarului; dacă aceștia au provocat distrugerea bunului pentru a încasa despăgubirea de asigurare aceasta decade din drepturile conferite de asigurare și urmează să răspundă penal sau contravențional, după caz.
d) anumite riscuri nu pot face obiectul unei asigurări pentru motive de ordine publică – deci riscul trebuie să prezinte și un caracter ilicit.
2.4. Evaluarea în vederea asigurării
Sumele asigurate în cadrul asigurărilor facultative se stabilesc la cererea asiguratului, luând ca bază de calcul valoarea reală a bunului în momentul cuprinderii în asigurare. Supraevaluarea acestei valori ar genera, în cazul producerii evenimentului asigurat, îmbogățirea fără just temei a asiguratului, iar subevaluarea nu i-ar permite acestuia înlocuirea bunului distrus sau avariat.
Există cazuri când, în mod deliberat, asiguratul se asigură la o sumă asigurată redusă, față de valoarea reală a bunului, caz în care, evident, la producerea riscului, el va fi indemnizat cu o valoare mai mică decât nivelul pagubei suferite, în temeiul faptului că și prima de asigurare a fost mai mică decât în cazul în care asigurarea s-ar fi făcut la valoarea reală a bunului.
2.5. Stabilirea pagubei
Paguba este expresia bănească a pierderii, survenită la un bun asigurat ca urmare a producerii evenimentului contra căruia s-a încheiat asigurarea.
Dacă bunul a fost distrus în întregime se folosește noțiunea de pagubă totală iar dacă paguba este inferioară bunului intervine noțiunea de pagubă parțială.
2.6. Plata despăgubirii. Principii de despăgubire
Despăgubirea de asigurare reprezintă suma acordată asiguratului de către asigurător (societatea de asigurare) la producerea riscului asigurat pentru acoperirea unei pagube la bunuri sau a unui prejudiciu material la asigurarea de răspundere civilă. Despăgubirea de asigurare nu poate depăși paguba ca valoare. Există două situații:
a) În caz de pagubă totală despăgubirea acordată asiguratului de către asigurător se limitează la valoarea bunului respectiv din momentul producerii evenimentului asigurat. Suma pentru care și-a asigurat bunul trebuie să fie egală sau mai mare cu valoarea bunului din momentul producerii evenimentului. Prin urmare se poate scrie relația:
D = P Sa Vmpea
Unde: D – despăgubirea
P – paguba
Sa – suma asigurată
Vmpea – valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat
b) În caz de pagubă parțială despăgubirea se stabilește ținând cont de sistemul de acoperire adoptat. Există, în acest sens, în literatura și practica de specialitate mai multe principii aplicate în calculul despăgubirii de primit de către asigurat și anume:
b1) Principiul (sistemul) acoperirii proporționale conform căreia despăgubirea de asigurare față de pagubă se stabilește în același raport în care se află suma asigurată față de valoarea bunului asigurat, adică:
=D = P
Prin urmare, paguba suferită la un bun asigurat va putea fi despăgubită într-o proporție cu atât mai satisfăcătoare pentru asigurat, cu cât raportul este mai aproape de 1.
b2) Principiul (sistemul) acoperirii limitate are caracteristic faptul că despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă în urma declanșării riscului asigurat depășește un anumit nivel prestabilit, denumit franșiză. Franșiza poate fi de două feluri: franșiza simplă (atinsă) (Fa) și franșiza deductibilă (Fd).
În cazul franșizei atinse asigurătorul suportă paguba în întregime, dacă aceasta depășește nivelul franșizei, adică D = P cu condiția ca P Fa.
În cazul franșizei deductibile asigurătorul suportă acea parte din pagubă care trece peste franșiză, adică D = P – Fd.
Paguba produsă în limita franșizei este suportată de asigurat, în ambele cazuri.
b3) Principiul (sistemul) primului risc se referă la faptul că despăgubirea acordată este egală ca mărime cu paguba, neputând însă depăși suma asigurată:
D = P = Sa
Aici raportul dintre suma asigurată și valoarea bunului nu mai influențează mărimea despăgubirii, aceasta fiind în funcție de suma asigurată și nivelul pagubei.
CAPITOLUL III
TIPURI DE POLIȚE PRACTICATE ÎN ASIGURĂRILE DE BUNURI DIN ȚARA NOASTRĂ DE S.C. ASIROM S.A
3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A.
3.1.1 Scurt istoric și cadrul legislativ al activității de asigurare
Fondată în 1923, prima societate de asigurare „ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ”(cunoscută sub denumirea prescurtată “ARO”),a fost una dintre cele mai puternice și solide companii de asigurări pe piața internă în perioada interbelică, fapt ce i-a permis să ofere un puternic avânt și sprijin capitalului autohton în formare.
Șansa constituirii unei noi societăți de asigurare și reasigurare, cu același nume și de același calibru, a apărut după anul 1989, când, în noile condiții social-economice create de trecerea la o economie de piață, legislativul a hotărât desființarea monopolului de stat deținut de Administrația Asigurărilor de Stat (ADAS) din 1952 până în 1990. Atunci au luat ființa trei societăți, Societatea Comercială de asigurare-reasigurare „Asigurarea Românească ”, prescurtată ASIROM, Societatea „ASTRA” S.A. și agenția „CAROM”S.A.
Societatea comercială „ ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ” S.A.- ASIROM se înființează ca persoană juridică de la data de 1 ianuarie 1991, ca societate comercială pe acțiuni, reprezentând pentru piața românească de asigurări, piatra de temelie, punctul de referință al celorlalte societăți apărute ulterior.
Astfel, de-a lungul anilor ASIROM și-a asumat o remarcabilă misiune, aceea de formator al pieței asigurărilor din România. Cadrul legislativ în domeniul asigurărilor a fost îmbunătățit prin apariția în anul 1995 a Legii numărul 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România și mai târziu în anul 2000 prin Legea asigurărilor numărul 32/2000.
Societatea ASIROM, este o societate care este condusă printr-un sistem dualist, avînd un capital social subscris și vărsat de 265.898.410,6 RON și cu Sediul Social, în Bulevardul Carol I, Județul Bucuresti, România.
Adoptând o strategie de dezvoltare care a avut permanent în atenție clientul și nevoile sale, ASIROM s-a adaptat continuu tendințelor de dezvoltare a pieței românești a asigurărilor, reușind performanța de a ocupa, în cei peste 20 ani de existență, numai poziții de vârf în topul asiguratorilor români.
ASIROM este o companie puternică, un adevărat reper al seriozității, o societate respectată de parteneri și clienți.
În pofida unei concurențe tot mai agresive, stabilitatea financiară a societății a crescut, faptul confirmat prin ocuparea unei poziții de frunte în topul asigurătorilor care operează pe piața de profil.
ASIROM este apreciată ca fiind societatea de asigurare care dispune de:
-cel mai mare capital social,
– cel mai mare număr de daune plătite de pe piața românească,
– cel mai mare număr de clienți,
– cel mai mare număr de contracte,
-cel mai mare portofoliu de forme de asigurare –peste 80 de forme de asigurare.
De asemenea ASIROM se caracterizează și prin faptul că are:
-cea mai îndelungată experiență în piața asigurărilor din România și este cea mai cunoscută societate de asigurări din țară,
– cel mai mare grad de notorietate, 60%, conform unui studiu al pieței asigurărilor realizat de compania G.F.K.
– cel mai mare număr de unități service- circa 1500- cu care colaborează compania,
– cel mai mare număr de specialiști în domeniul asigurărilor cu experiență vastă în domeniu,
-cea mai extinsă rețea de unități teritoriale, în peste 200 de orașe ale țării ce include 48 de sucursale, 85 de reprezentanțe și 80 de agenții,
-cea mai extinsă rețea de colaboratori, peste 10.000 de agenți de asigurare.
Compania a obținut de-a lungul timpului numeroase trofee, care evidențiază calitatea și recunoașterea profesionalismului ASIROM, cel mai recent premiu fiind pentru TRADIȚIE ȘI STABILITATE, acordat de revista „PRIMM„ în cadrul Galei Premiilor Pieței Asigurărilor- ediția 2008.
Având în vedere caracteristicile la superlativ prezentate, ASIROM are elemente suficiente pentru a face față schimbărilor generate de impactul integrării României în Uniunea Europeană.
Astfel, de mai bine de 20 de ani, ASIROM este considerată ca fiind compania de asiguări a oamenilor din România, care le oferă siguranța și confortul de care au nevoie.
În conformitate cu prevederile statutare Societatea Comercială “ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ” S.C. ASIROM practică asigurări facultative de persoane, asigurări de bunuri și răspundere civilă pentru persoane fizice și agenți economici, precum și reasigurări la toate formele de asigurare care fac obiectul de activitate al societății.
Cu sediul în Viena, grupul este activ prin filialele și holdingurile de companii de asigurări în țări precum: Albania, Bulgaria,Germania, Estonia, Georgia, Croația, Letonia, linchenstein, Lituania, Macedonia, Polonia, Rusia, Serbia, Slovacia, Republica Cehă, Turcia, Ungaria, Ucraina și Belarus. De asemanea, VIG are sucursale în Italia și Slovenia.
Compania ASIROM înseamnă:
– lider și formator de opinie pentru piața din România,
– stabilitate,
– siguranță financiară,
– cea mai puternică structură organizatorică și cea mai extinsă rețea teritorială,
– generator de specialiști.
3.1.2 Structura organizatorică a S.C. ASIROM Vienna Insurance Group S.A
ASIROM este organizată pe principiul teritorialității, pe nivele ierarhice și umane, are personalitate juridică; este condusă de către Adunarea Generală a Acționarilor, care alege membrii Consiliului de Administrație (din rândurile cărora se alege comitetul de direcție) și Comisia de Cenzori. Din partea statului, cenzorii sunt reprezentanți ai Ministerului Finanțelor. ASIROM are sucursale, filiale, reprezentanțe și agenții în țară și străinătate.
Grupul ASIROM VIG, s-a înființat în anul 2007 și este organizat pe principiul teritorialității pe nivele ierarhice și anume:
• sediul central al societății, în municipiul București,
• 48 de sucursale cu sedii în reședințele de județ și în municipiul București,
• 85 reprezentanțe și 80 de agenții cu sediul în municipiul București și în alte localități decât cele reședință de județ.
Noua echipă managerială a ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP a abordat anul cu ambiții sporite, fiind hotărâtă să obțină performanțe și mai înalte, în contextul asimilării tuturor standardelor occidentale. Scopul creării departamentelor este asigurarea bunei funcționalități a companiei pe tipuri de asigurări specializate după obiectele preluate în asigurare.
Cei care joacă un rol foarte important în garantarea succesului unei companii care are ca obiectiv principal oferirea de servicii sunt angajații societății. În afara faptului că cei din cadrul companiei ASIROM oferă consiliere profesionistă și servicii de înaltă calitate, angajații acordă o importanță deosebită relațiilor cu clienții dar și cunoașterii piețelor locale.
Figura 2.Organigrama Administrației Centrale ( Sursa: ASIROM )
3.1.3 Obiectul de activitate
Societatea Comercială Asigurarea Românească S.A. – ASIROM – are formă juridică română, fiind fondată de societate pe acțiuni.
Scopul acestei societății este desfășurarea activității de asigurare și reasigurare prin acceptarea de riscuri în schimbul plății primelor de către asigurați și respectiv reasigurați și prin plata despăgubirilor și a sumelor asigurate în cazul producerii evenimentelor asigurate, în vederea compensării daunelor și realizării de profituri.
Evoluția în timp a pieței concurențiale, accelerarea privatizării, fluctuația prețurilor și inflația galopantă au determinat conducerea societății să întreprindă an de an o serie de măsuri care au vizat cuprinderea în asigurare a unor bunuri și riscuri noi, introducerea unor noi forme de asigurare, îmbunătățirea condițiilor de asigurare, și a tarifelor practicate.
Astfel, au fost lansate pe piață noi produse care au venit în întâmpinarea solicitărilor agenților economici, precum: asigurarea de răspundere profesională a avocaților, asigurarea de răspundere civilă profesională decurgând din serviciile publice conexe actului medical, asigurarea de răspundere civilă profesională a administratorilor judiciari și lichidatorilor, asigurarea privind rambursarea cheltuielilor de repatriere și/sau a sumelor achitate de către turiști în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism, asigurarea creditului aferent bunurilor comercializate în sistem leasing.
Interesul ASIROM față de piața de leasing, care a cunoscut o dezvoltare accentuată și în țara noastră, s-a materializat în anul 2008 prin înființare unei companii specializate, ASIROM LEASING, al cărui obiect de activitate îl constituie leasingul financiar.
Pentru oamenii din România, ASIROM înseamnă mult mai mult decât o simplă companie de asigurări; Asirom înseamnă pentru clienții săi prietenul consecvent și coechipierul puternic care le oferă “pachete” de beneficii:
• Polițe create în funcție de aspiratiile clientului;
• Rețea teritorială națională puternică;
• Experiență și stabilitate;
Datorită calității deosebite a produselor și serviciilor pe care ASIROM le oferă, Moody Internațional a acordat companiei certificatul standardului calității ISO 9001.
3.1.4 Obiectivele calității serviciilor la S.C. ASIROM V.I.G. S.A
Obiectivele calității stabilite de managementul de vârf reprezintă rezultatele ce se doresc a fi realizate și se stabilesc la nivelul:
A) întregii organizații, pentru îndeplinirea viziunii sale în domeniul calității,
B) proceselor, pentru a face posibilă realizarea obiectivelor generale,
C) produsului/serviciului, pentru a conduce la îndeplinirea cerințelor și așteptărilor clienților,
D) departamentului(direcției/serviciului/unității), unde obiectivele se referă la componența organizatorică pentru a permite realizarea obiectivelor organizației,
E) personalului, unde obiectivele se referă la dezvoltarea competenței individuale.
Obiectivele calității trebuie să fie în concordanță cu politica și să fie cuantificabile, permițând măsurarea performanței pentru a se putea stabili dacă au fost realizate sau nu. Se pot stabilii două categorii de obiective:
pentru menținerea performanței (controlul calității)
pentru îmbunătățirea calității.
Obiectivele calității trebuie să fie de tip SMART:
specifice – să fie precise, relevante pentru procesul la care sunt aplicate,
măsurabile – exprimate în termeni care pot fi măsurați cu tehnologia disponibilă,
adecvate – realizabile cu resurse disponibile,
realiste – în conteztul activității curente,
temporare – limitate în timp, pentru a facilita revizuirea periodică a progresului.
Standardul cere ca obiectivele să fie planificate, comunicate, urmărite și măsurate pentru a putea fi revizuite și evaluate pentru fezabilitate.
Obiectivele ASIROM în domeniul calității sunt obiective strategice și au în vedere:
creșterea flexibilității societății de asigurare în furnizarea cu operativitate de produse și servicii în concordanță cu nevoile și așteptările clienților.
2. construirea unui parteneriat durabil și prietenos cu clienții.
3. implementarea SMQ proiectat și documentat conform cerințelor.
Principalul scop al proiectării și implementării SMQ în ASIROM îl reprezintă obținerea de îmbunătățirii semnificative în calitatea poduselor și serviciilor furnizate, obținerea de rezultate privind reducerea până la eliminare a costurilor non-calității, precum și a activităților interne redundante sau inutile. Standardul cere ca politica în domeniul calității să fie corespunzătoare țelului organizației și să răspundă principiilor de management al calității.
Nevoile și dorințele clienților se vor schimba devenind tot mai complexe, iar ASIROM va trebui să introducă servicii noi sau să le îmbunătățească pe cele existente pentru satisfacerea acestor cerințe. Este important pentru orice societate de asigurări să fie conștientă de dezvoltare și ciclul de piață al produsului și serviciului și să înțeleagă cum o economie de piață poate influența aceste aspecte.
Succesul în afaceri este dependent de asumarea riscurilor. Rolul ASIROM este să protejeze persoanele asigurate și bunurile acestora.
3.1.5 ANALIZA SWOT ASIROM VIENNA INSURANCE
Compania ASIROM Vienna Insurance Group se află azi pe o poziție destul de bună în topul societăților de asigurare. Să aprecieze puterea și experiența grupului Vienna Insurance Group.
Obiectivul pentru Vienna Insurance Group, Asirom este o cota de piață cât mai mare, și un loc cât mai sus în topul societăților.
3.2 Tipuri de polițe obligatorii pentru asigurări de bunuri practicate de ASIROM
Conform decretului nr. 471/1971 în România s-au practicat asigurări obligatorii de tipul asigurări de bunuri, de persoane și răspundere civilă.
După 1989, ADAS-ul, societate ce deținea monopolul pe piața românească și administra aceste forme de asigurări, s-a transformat în ASIROM, societate pe acțiuni, și a menținut în continuare o perioadă de timp aceste forme de asigurări, până la aplicarea noii legi (Legea nr. 136/29 decembrie 1995 privind asigurările și reasigurările în România aplicabilă cu data de 01.02.1996). Fiind o societate cu capital de stat, nu putea modifica primele de asigurare și nici cuantumul despăgubirilor fără o hotărâre în acest domeniu a organelor de resort. Astfel în cazul producerii riscurilor cuprinse în asigurare despăgubirea primită de asigurat era o sumă derizorie. Poate și aceasta a fost cauza care a condus la eliminarea acestor forme de asigurare, păstrându-se doar asigurarea de răspundere civilă obligatorie,
Erau cuprinse în asigurare prin efectul legii următoarele bunuri: clădiri și alte construcții, bovinele, porcinele de la vârsta de 6 luni, cabalinele, catârii, ovinele, caprinele de la vârsta de 1 an (pentru persoane fizice); clădiri și alte construcții, motoarele, mașinile, instalațiile, materii prime și materiale, combustibili, produse animale, vegetale, viticole culturile agricole, rodul viilor, animalele (pentru persoane juridice).
Se acordau despăgubiri în următoarele cazuri:
– incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torențială și efectele ei, grindina, inundațiile, furtuna, uragan, cutremur de pământ de minim 6 grade pe scara Richter, prăbușire sau alunecare de teren, avalanșe de zăpadă, distrugeri sau stricăciuni pricinuite de măsurile de salvare în timpul producerii evenimentului asigurat – pentru clădiri, alte construcții și bunurile prevăzute de acestea;
– ploaie torențială și efectele indirecte ale acesteia, grindină, furtună, uragane, incendiu, prăbușire sau alunecare de teren – pentru culturi agricole și rodul viilor;
– boli, epizootii, accidente sau ucideri de animale pentru prevenirea și combaterea epizootiilor, a bolilor infecțioase, alte boli grave incurabile – pentru animale.
Asigurarea începe:
– pentru clădiri și alte construcții, din momentul dobândirii lor și a punerii acoperișului;
– pentru motoare, mașini, instalații, inventar gospodăresc și unelte înregistrate în evidențe, materii prime și materiale, combustibili, semifabricate din momentul dobândirii lor, iar pentru recolta livezilor din momentul înmagazinării ei;
– pentru animale, din momentul dobândirii lor, iar dacă la acea dată ori când animalele au fost obținute în gospodăria proprie prin prăsire, nu au vârsta de cuprindere în asigurare, de la data când această condiție a fost îndeplinită.
Asigurarea încetează:
– pentru clădiri și alte construcții, de când nu mai aparțin asiguratului sau de când nu mai pot fi folosite pentru locuit ori pentru vreo altă destinație economică din cauza degradării sau ruinării;
– pentru culturile agricole și rodul viilor, din momentul recoltării lor;
– pentru toate celelalte bunuri cuprinse în asigurare, din momentul, după caz, al consumării, scoaterii din evidențe sau ieșirii lor din gospodării, ori de când nu mai pot fi folosite potrivit cu destinația lor din cauza degradării.
Sumele la care se face asigurarea se stabilesc pe baza normelor de asigurare. Primele de asigurare anuală pentru fiecare 1000 lei din suma la care se face asigurarea se stabilesc potrivit tarifelor de prime prevăzute. În cazul în care până la primul termen de plată operațiunile de înregistrare sau de reportare nu au fost efectuate, primele de asigurare pe anul în curs se plătesc în cuantumul datorat pentru anul precedent.
Pentru bunurile cuprinse în asigurare care nu au fost declarate sau au fost omise cu ocazia înregistrării ori reportării, primele de asigurare se stabilesc și se încasează pentru tot timpul cât bunurile nu au fost înregistrate cu primele reportate, însă pe cel mult doi ani în urmă, în afara anului în curs; revizuirea primelor stabilite se admite pe aceeași perioadă.
Primele sau diferențele de primă stabilite retroactiv se plătesc în două rate egale, prima rată în 30 zile și a doua în 60 zile de la data comunicării, înștiințării de plată. Pentru neplata în termen a primelor de asigurare se aplică pentru fiecare lună sau fracțiune de lună de întârziere o majorare de 1% pentru instituțiile de stat și 2% pentru celelalte categorii de asigurați.
3.3. Contractul de asigurare de bunuri la ASIROM VIENNA INSSURANCE
Asigurări de bunuri pot încheia persoane fizice și juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România.
În noile condiții ale legii, pot fi asigurate facultativ: bunurile aparținând persoanelor fizice și juridice, bunurile primite în folosință sau aflate la acestea spre păstrare, reparare, prelucrare, curățare, vânzare sau spre a fi expuse în muzee, bunuri care fac obiectul unor contracte de concesionare, închiriere sau locație de gestiune. Nu se pot asigura bunurile care din cauza degradării nu mai pot fi folosite potrivit destinației.
Bunurile se asigură pentru sumele declarate de asigurat și care nu trebuie să depășească valoarea lor la data asigurării. Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înțelege:
– la mijloace fixe și obiective de inventar – valoarea de nou a acestora din care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea, întrebuințarea și starea de întreținere a bunurilor respective;
– la materii prime și materiale, produse finite, mărfuri – prețul de achiziție al acestora;
– la obiectele de muzeu și lucrările de artă pe sticlă, din sticlă ori pe plăci din marmură – sumele corespunzătoare valorii lor din circulație.
Valoarea de nou și prețul de achiziție se stabilesc după prețurile practicate în comerț. În cazul în care pentru unele bunuri nu există prețuri practicate în comerț, valoarea lor se stabilește prin comparații cu valoarea unor bunuri asemănătoare.
Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an, iar la cerere și pe perioade mai scurte; se consideră încheiată prin plata primelor de asigurare și emiterea de către asigurator a contractului de asigurare și este valabilă numai pentru bunurile și riscurile specificate.
Primele de asigurare se stabilesc de către asigurator și se achită anticipat și integral. La cererea asiguratului plata primelor se poate face și în rate sub-anuale ce se achită la termenele stabilite în contract astfel:
– în două rate: rata 1 = 6/10 din prima anuală, la încheierea contractului;
rata 2 = 4/10 din prima anuală, la 4 luni de la începerea asigurării;
– în trei rate: rata 1 = 5/10 din prima anuală, la încheierea contractului;
rata 2 = 3/10 din prima anuală, la 3 luni de la începerea asigurării;
rata 3 = 2/10 din prima anuală, la 6 luni de la începerea asigurării.
În caz de neplată la scadență a unei rate de primă, următoare celei dintâi, asiguratul are drept să o plătească în termen de două luni de la scadența ratei respective. Contractul se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite în termen de două luni de la scadență.
Răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare și încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.
Dacă se constată că primele de asigurare calculate și plătite nu corespund celor tarifare, deși declarația de asigurare semnată de asigurat este exactă și completă, când primele de asigurare sunt mai mici, asigurătorul solicită asiguratului prin scrisoare recomandată diferența de primă datorată de la începutul asigurării.
Dacă asiguratul nu plătește diferența de primă în termen de 15 zile de la data expedierii scrisorii, asigurătorul reduce suma asigurată cu efect de la începutul asigurării corespunzător raportului dintre primele calculate și plătite și primele cuvenite potrivit tarifului. Iar când primele sunt mai mari, se trece diferența de primă în contul ratelor următoare.
Asiguratul este obligat să întrețină bunurile asigurate în bune condiții în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate, dacă prin nerespectarea acestor obligații s-ar produce pagube, asigurătorul are dreptul să denunțe asigurarea, fără restituirea primelor achitate. Asiguratul are obligația să înștiințeze în scris pe asigurător despre producerea riscului în termen de 24 de ore; să înștiințeze imediat în caz de incendiu sau explozie organele de poliție, unitățile de pompieri.
Despăgubirea datorată nu poate depăși valoarea bunului în momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea. Asigurătorul nu datorează despăgubirea dacă riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat, beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, de către persoanele fizice majore care în mod statornic locuiesc și gospodăresc împreună cu asiguratul.
Nu se acordă despăgubiri pentru:
a) pagube indirecte – reducerea valorii bunurilor asigurate după reparații, scăderea prețurilor bunurilor, întârzieri în livrarea bunurilor, chiar ca urmare a unei cauze cuprinse în asigurare;
b) pagube produse prin întreruperea folosirii bunurilor ori prin întreruperea producției, inclusiv salariile aferente pe perioada respectivă, chiar ca urmare a unei cereri cuprinse în asigurare;
c) pagube produse de operații militare în timp de război, dacă nu s-a convenit altfel;
d) cheltuielile făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea bunurilor în comparație cu starea lor dinaintea producerii evenimentului asigurat, cele pentru repararea unor avarii sau distrugeri produse de cauze necuprinse în asigurare, și nici cele pentru reparații, recondiționări sau restaurări nereușite.
În condițiile de asigurare poate fi stipulată o clauză potrivit căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franșiză sau o sumă determinată, care nu se despăgubește de asigurător.
În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă inferioară valorii bunurilor, despăgubirea cuvenită se poate reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului, în conformitate cu principiul răspunderii proporționale.
Cuantumul pagubei se stabilește în funcție de faptul dacă paguba este totală sau parțială. Paguba totală înseamnă:
– la clădiri – distrugerea în întregime fără resturi valorificabile, distrugerea în așa măsură încât deși au rămas elemente de construcții valorificabile, refacerea prin reparații nu mai este posibilă sau costul reparațiilor mai puțin uzura depășește valoarea la data producerii riscului asigurat a clădirilor, din care s-a dedus valoarea resturilor valorificabile;
– la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură – acea parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime;
– la celelalte bunuri – distrugerea în întregime fără resturi valorificabile sau distrugerea în așa fel încât deși au rămas resturi valorificabile bunurile nu mai pot fi folosite prin repararea părților componente sau înlocuirea pieselor valorificabile, iar la bunurile ce nu mai pot fi folosite prin repararea părților componente, costul de înlocuire sau repararea minus uzura depășește valoarea bunului la data producerii riscului asigurat.
Paguba parțială înseamnă:
– în clădiri – avarierea în cazurile în care clădirile se pot reface prin reparații;
– la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură – deprecierea la acea parte din cantitatea totală care a rămas după producerea riscului asigurat și care diminuează valoarea bunurilor respective;
– la celelalte bunuri – avarierea în cazurile în care bunurile respective mai pot fi folosite prin repararea părților componente.
În cazul de pagubă totală, mărimea acesteia reprezintă la construcții costul cosntruirii din nou din care se scad uzura și valoarea resturilor refolosibile, la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură valoarea părții din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime, iar la celelalte bunuri distruse din care se scade valoarea recuperărilor.
În cazul de pagubă parțială, cuantumul acesteia reprezintă la clădiri – costul reparației din care se scad uzura și recuperările, la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură – valoarea pierderii de calitate a acelei părți din cantitatea totală care a rămas după pagubă și care diminuează valoarea bunurilor respective, la obiectele de muzeu – costul restaurării din care scade valoarea resturilor refolosibile, iar la celelalte bunuri – costul reparațiilor componente din care se scad uzura și valoarea resturilor refolosibile.
Valoarea de nou la data producerii evenimentului asigurat a bunurilor se stabilește astfel:
a) pentru clădiri – prețul unitar de articol de deviz pentru lucrări de construcții și instalații aferente lor, metodologia de întocmire a devizelor, în vederea stabilirii valorii de nou și dispoziții legale ce se aplică la întocmirea devizului pe categorii de lucrări, sunt cele valabile la data producerii evenimentului asigurat;
b) pentru bunurile cumpărate din comerț – prețul de vânzare practicat în comerț;
c) pentru bunurile producție proprie – prețul de producție, cel mult prețul de vânzare din comerț mai puțin adaosul comercial și TVA-ul aferent;
d) pentru produsele din cultura plantelor și creșterea animalelor:
– în cazul producției de import strategică, prețul de contractare și achiziționare stabilit de Ministerul Agriculturii;
– în cazul celorlalte produse, prețul de contractare și/sau achiziție cu care acestea sunt preluate de unitățile de specialitate, iar în lipsă, prețurile de vânzare pe piața locală.
e) pentru obiecte de muzeu – valoarea de circulație;
f) pentru bunurile de tipuri ce nu se mai fabrică – prețul stabilit în comparație cu bunurile asemănătoare, făcându-se scăderea corespunzătoare diferențelor de calitate și productivitate;
g) pentru bunurile destinate vânzării – prețul de vânzare mai puțin adaosul comercial și TVA-ul aferent acestuia.
În asigurările de bunuri și de răspundere civilă, dreptul persoanelor păgubite împotriva celor răspunzători de producerea pagubelor rămâne neștirbit potrivit dreptului comun pentru tot ceea ce nu se va fi plătit de ASIROM.
3.4. Asigurarea clădirilor, altor construcții și a conținutului acestora (mijloace fixe și mijloace circulante materiale), pentru cazurile de pagube produse de incendiu și alte calamități
1. Asigurătorul asigură :
a) clădirile și alte construcții (inclusiv instalații fixe aferente de încălzire, electrice, sanitare, ascensoare etc.) servind pentru: locuințe, birouri, magazine, bufete, restaurante, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe, cluburi, muzee, expoziții, dependințe etc.; clădirile în curs de construcții; împrejurimile etc.;
b) mașinile, utilajele, instalațiile, motoarele, uneltele, inventarul gospodăresc și alte mijloace fixe;
c) obiectele de inventar;
d) mărfurile, materiile prime și auxiliare, materialele, semifabricatele, produsele finite și alte mijloace circulante materiale.
Asigurarea clădirilor este în momentul de față facultativă, însă, datorită costurilor tot mai ridicate ale daunelor produse de calamități naturale, cum ar fi cutremurul și inundațiile, se speculează introducerea asigurării obligatorii a clădirilor și a conținutului acestora.
2. Nu se pot asigura în afară de cele prevăzute în condițiile generale de asigurare următoarele bunuri:
a) banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele sau titlurile, actele, manuscrisele, pietrele scumpe, obiectele de platină, aur sau argint, mărcile poștale și altele. De asemenea, cu excepția bunurilor de acest fel, cele care constituie obiecte de muzeu sau de expoziție ori a celor care se asigură potrivit altor condiții speciale de asigurare;
b) bunurile din gospodăriile persoanelor fizice, autovehiculele și alte vehicule cu tracțiune mecanică, navele și animalele, care se asigură potrivit altor condiții speciale de asigurare;
c) solariile și tunelele – construcții speciale din stâlpi de lemn, beton, metal sau din alte materiale, cu pereți laterali și acoperișul în panouri de materiale de polietilenă, simple folii de polietilenă sau alte materiale.
3. Asigurătorul acordă despăgubiri în caz de pagube la bunurile asigurate, produse de incendiu, trăsnet, explozie chiar dacă trăsnetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu, ploaie torențială inclusiv efectele indirecte ale acestuia, grindină, inundații, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau gheață, avalanșe de zăpadă și cădere pe clădiri sau alte construcții a unor corpuri. Se acordă despăgubiri indiferent dacă bunurile avariate sau distruse se află sub acoperiș sau sub cerul liber.
4. În cazul clădirilor și altor construcții se mai acordă despăgubiri și pentru:
a) cazurile în care, pentru a se opri întinderea incendiului sau la o amenințare bruscă de o inundație, de prăbușire sau alunecare de teren, a fost nevoie, după caz, să se dărâme ori să se demonteze clădirea sau altă construcție, ori să fie mutată în alt loc, precum și în cazurile în care, în urma unui cutremur de pământ, inundații, prăbușiri sau alunecări de teren a devenit imposibilă folosirea clădirii sau altei construcții și este necesară, după caz, demontarea sau mutarea în alt loc a acestora;
b) pagubele produse clădirilor sau altor construcții prin izbirea lor de către un vehicul;
c) cheltuielile pentru lucrările de curățare a locului unde s-a produs paguba, în măsura în care sunt în legătură cu riscurile asigurate și sunt necesare pentru executarea lucrările de reparații.
5. În cazul mijloacelor fixe (cu excepția clădirilor sau altor construcții) și mijloace circulante materiale se mai acordă despăgubiri și pentru pagubele produse acestora ca urmare a:
a) carbonizării totale sau parțiale, ori topirii;
b) avarierilor accidentale produse la instalațiile de gaz, apă, canal sau încălzire centrală;
c) dărâmării, demontării sau mutării în alt loc a clădirilor sau altor construcții în care se află bunurile asigurate;
d) acțiunii unor cauze care au produs pagube bunurilor asigurate datorită avarierii sau distrugerii de către un risc asigurat, a clădirilor sau a altor construcții în care se aflau bunurile respective;
e) pierderii sau dispariției bunurilor asigurate;
f) prăbușirii clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile asigurate.
6. Asigurătorul, în afară de cazurile prevăzute în condițiile generale de asigurare, nu acordă despăgubiri nici pentru:
a) pagube produse numai de fermentație, oxidare, căldură, precum și de afumare, pătare ori pârlire provenite dintr-o sursă normală de căldură;
b) pagube produse instalațiilor electrice numai prin acțiunea curentului electric (afară de pagubele cauzate de trăsnet);
c) pagube produse aparatelor electrice numai prin acțiunea curentului electric, dacă aceasta nu este urmată de incendiu;
d) pagube produse bunurilor puse la căldură sau la foc pentru prelucrare.
7. Sumele la care se face asigurarea se stabilesc conform cererii asiguratului, astfel:
a) separat pentru fiecare clădire sau altă construcție (depozite, ateliere etc.), precum și pentru fiecare obiect de muzeu sau de expoziție, lucrare de artă pe sticlă, din sticlă sau plăci de marmură;
b) pentru conținut (mijloace fixe și mijloace circulante materiale):
– global pentru toate bunurile din aceeași grupă prevăzută în tariful de prime, care se află în clădiri sau alte construcții, sau
– separat pentru fiecare bun sau pentru unele bunuri, din aceeași grupă prevăzută în tariful de prime, care se află în clădiri sau alte construcții (depozite, ateliere etc.).
8. Prima de asigurare se stabilește conform Anexei nr.1.
9. La stabilirea despăgubirii se aplică și prevederile din condițiile generale de asigurare cu excepția cazurilor de pagube produse clădirilor și alte construcții aparținând persoanelor fizice.
10. Se consideră culpă în producerea pagubei, pentru care asigurătorul nu acordă despăgubiri în următoarele cazuri:
a) incendierea intenționată a clădirilor sau altor construcții ori bunuri asigurate, carbonizarea sau topirea intenționată a bunurilor asigurate, dacă aceste fapte rezultă din actele încheiate de organele în drept;
b) folosirea focului deschis, inclusiv a unei surse de lumină cu flacăra deschisă în încăperi în care sunt depozitate sau manipulate produse ușor combustibile ori produse inflamabile;
c) aprinderea sau nesupravegherea focului deschis în apropierea unei clădiri sau alte construcții;
d) folosirea unor produse ușor inflamabile pentru curățarea parchetului, dușumelelor, hainelor etc. ori manipularea unor asemenea produse, în aceeași încăpere și în același timp în care este aprins focul, în care arde lumină cu flacără sau în care funcționează reșouri ori radiatoare electrice;
e) fumatul în încăperi în care sunt depozitate furaje sau produse ușor inflamabile;
f) construirea de clădiri sau alte construcții în zonele periclitate de inundații, prăbușiri sau alunecări de teren, dacă organele în drept au interzis prin acte publicate sau au comunicat în scris asiguratului – înainte de construire – interdicția de construire în acea zonă
11.1. La asigurările încheiate pe o perioadă de 1 an, dacă acestea se reînnoiesc pe noi perioade de câte 1 an primele de asigurare se reduc după cum urmează:
– pentru al 2-lea an consecutiv de asigurare, cu 10% din cota de primă stabilită pentru primul an de asigurare, dacă în anul precedent nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri de asigurare;
– pentru al 3-lea an consecutiv de asigurare, cu 25% din cota de primă stabilită pentru primul an de asigurare, dacă în anii precedenți nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri de asigurare;
– pentru al 4-lea an consecutiv de asigurare, precum și pentru anii următori, cu 30% din cota de primă stabilită pentru primul an de asigurare, dacă în anii precedenți nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri de asigurare.
Se aplică reduceri de primă și în situațiile în care în anul anterior s-au acordat sau se cuvin despăgubiri de asigurare pentru pagube produse din vina unor terțe persoane, iar valoarea despăgubirii plătite face obiect al recuperării prin acțiune de regres.
Dacă la reînnoirea asigurării se solicită asigurarea și a altor bunuri decât a acelora pentru care s-a acordat asigurarea anterioară, pentru aceasta nu se acordă reducere de primă, încheindu-se asigurarea separată.
11.2. Directorii sucursalelor ASIROM pot aproba, la cererea scrisă a asiguratului, acordarea bonificațiilor de la pct.10.1. dacă asigurarea se reînnoiește în termen de 60 de zile de la data când răspunderea asigurătorului încetează cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) să se efectueze în prealabil datei aprobării, o inspecție de risc, cu întocmirea unui proces-verbal semnat împreună cu asiguratul, din care să rezulte că bunurile pentru care s-a contractat asigurarea anterioară și pentru care se solicită acordarea de bonificații nu prezintă avarii;
b) să se confirme de către serviciul daune, în scris, pe referatul întocmit de serviciul asigurări că, în perioada de la data expirării asigurării precedente și până la data inspecției de risc menționată la lit. a) nu s-au produs pagube la asigurarea în cauză.
12. La asigurarea facultativă a clădirilor, altor construcții și a conținutului, pentru cazurile de pagube produse de incendiu și alte calamități, se aplică toate prevederile condițiilor generale de asigurare, în măsura în care nu contravin prezentelor condiții speciale.
3.5. Asigurarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor, pentru cazurile de avarii accidentale
1. Asigurătorul asigură mașinile, utilajele și instalațiile, atâta timp cât se află în incinta unității asigurate sau la domiciliul asiguratului, chiar și în curs de montare și demontare, inclusiv cele de rezervă.
2. Asigurătorul acordă despăgubiri în caz de pagube la mașinile, utilajele și instalațiile asigurate, produse în mod subit de:
a) ruperi sau deformări în timpul funcționării, ciocnirii, lovirii sau izbirii cu alte corpuri, explozie, lipsa apei în cazane sau alte recipiente, efectul unor substanțe chimice, acțiunea curentului electric, scurtcircuit, supratensiune, supraintensitate, formare de arcuri voltaice, inducție, trăsnet, cutremur de pământ, furtună, uragan, ploaie torențială, îngheț, gheață sau depunere de gheață, prăbușire sau alunecare de teren, revărsare de apă ca urmare a spargerii conductelor sau a ventilelor, grindină, cădere de mașini, utilaje, instalații a unor corpuri, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață, sau avalanșe de zăpadă;
b) defecte de construcție, de material, de turnare sau de montare, cu excepția celor prevăzute la punctul 4.
3. Pagube produse uneltelor sau pieselor fixate numai temporar la mașină, utilaj sau instalație, ori care se schimbă, ca: burghie, unelte de sfărâmare, cuțite, pânze, forme, matrițe, ace, platine, pietre, site, curele de transmisie, cabluri, lanțuri, panglici, garnituri de coarde, de cilindri etc. se despăgubesc numai dacă acestea erau montate la mașină, utilaj sau instalație și dacă avarierile sau distrugerile s-au întâmplat odată cu cele produse din orice cauze cuprinse în asigurare, însăși mașinii, utilajului sau instalației.
4. Asigurătorul, în afară de cazurile prevăzute în condițiile generale de asigurare, nu acordă despăgubiri nici pentru:
a) pagube produse în mod lent și numai prin uzura sau întrebuințarea mașinilor, utilajelor sau instalațiilor;
b) pagube produse de inundații, incendiu, prin furt, precum și cele prilejuite de măsurile de stingere sau de dărâmare în timpul incendiului sau după producerea acestuia.
5. Sumele la care se face asigurarea se stabilesc conform cererii asiguratului, separat pentru fiecare mașină, utilaj sau instalație. Cotele de primă se stabilesc conform Anexei nr.2.
6. La stabilirea despăgubirii se aplică și prevederile din condițiile generale de asigurare.
7. În cazul în care după producerea evenimentului asigurat, mașina, utilajul sau instalația intră în reparație pe o perioadă de cel puțin 30 de zile, asigurarea mașinii, utilajului sau instalației respective – la cererea asiguratului – se suspendă la ora 24 a zilei în care asiguratul a anunțat intrarea în reparație a mașinii, utilajului sau instalației respective și reintră în vigoare la ora 24 a zilei în care a anunțat repunerea în funcțiune, expirarea asigurării prelungindu-se cu perioada în care a fost suspendată.
8. Se consideră culpă în producerea pagubei, pentru care asigurătorul nu acordă despăgubiri, următoarele cazuri:
a) provocarea cu intenție a pagubei sau prin neglijență gravă, dacă aceste fapte rezultă din actele încheiate de organele în drept;
b) producerea pagubei cauzată de explozie sau folosirea în încăperea în care se aflau bunurile asigurate a focului deschis, dacă în acea încăpere erau depozitate sau manipulate produse ușor combustibile ori produse inflamabile;
c) producerea pagubei cauzată de explozie prin folosirea în încăperea în care se aflau bunurile asigurate a unor produse ușor inflamabile pentru curățarea parchetului, dușumelelor, hainelor etc. și în același timp în care s-a aprins focul;
e) producerea pagubei cu prilejul avarierii sau distrugerii clădirilor sau altor construcții în care se aflau bunurile asigurate;
9. La asigurarea facultativă a mașinilor, utilajelor și instalațiilor, pentru cazurile de avarii accidentale, se aplică toate prevederile condițiilor generale de asigurare, în măsura în care nu contravin prezentelor condiții speciale.
3.6. Asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie
Obiectul asigurării
În baza acestei asigurări se acordă despăgubiri pentru cazurile de furt prin efracție sau prin acte de tâlhărie a bunurilor sau valorilor aflate în localul asiguratului. Asigurarea se poate încheia numai de persoane juridice. Încheierea asigurării este condiționată de încheierea pentru aceleași bunuri a asigurării de incendiu și alte calamități.
Limita teritorială
Limita teritorială este România.
Riscurile asigurate
ASIROM S.A. acordă despăgubiri pentru pagubele produse în urma furtului prin efracție sau prin acte de tâlhărie dacă sunt îndeplinite următoarele măsuri de protecție:
– ușile exterioare ale localului să fie dotate cu dispozitive de închidere;
– geamurile ușilor și ferestrelor de la parterul clădirii cu excepția vitrinelor dinspre stradă să fie apărate de obloane de lemn sau bare de fier sau grilaje de fier încuiate;
– încăperile în care se află bunurile/valorile asigurate să fie dotate cu sisteme de alarmă.
Alte acoperiri
a) pagube produse prin spargerea sau deteriorarea cu prilejul furtului sau tentativei de furt prin efracție a pereților, acoperișului, tavanelor, ușilor, ferestrelor și dușumelelor la clădiri sau alte construcții aparținând asiguratului, precum și a mobilierului și a sistemului de alarmă;
b) pagube produse prin furtul prin acte de tâlhărie a bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, dacă acestea s-au săvârșit în localul menționat în contract, prin acte de violență sau amenințări, în condițiile prevăzute în codul penal, asupra uneia sau mai multor persoane din conducerea sau din serviciul asiguratului;
c) pagube produse bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, prin întrebuințarea cheilor originale, însă numai dacă acestea au fost obținute prin acte de tâlhărie comise așa cum se prevede la litera b, în localul menționat în contractul de asigurare.
Suma asigurată
Se stabilește: – fie global pentru toate bunurile existente în local
– fie separat pentru fiecare bun sau pentru unele bunuri (stoc de
marfă, mobilier, aparatură electronică etc) existente în local.
Suma asigurată nu trebuie să depășească valoarea reală a bunurilor.
Principiul proporției
În cazul în care contractul de asigurare pentru o sumă inferioară valorii reale a bunurilor, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea reală a bunului la data producerii evenimentului asigurat.
Prima de asigurare
Se calculează aplicând cota de primă conform Anexei nr.3 la suma asigurată. Prima de asigurare anuală se poate încheia și în rate.
Durata asigurării
Asigurarea se încheie pe o perioadă de 1 an. La cererea asiguratului, asigurarea se poate încheia și pe o perioadă mai mică, dar minim 3 luni.
Răspunderea ASIROM
Începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au achitat primele de asigurare, această perioadă se socotește de la data începerii răspunderii asigurătorului.
Plata despăgubirii
Constatarea și evaluarea pagubei se fac de către asigurător. În caz de pagubă se întocmește de către organele asigurătorului un proces-verbal de constatare a pagubelor produse, cu participarea asiguratului sau a unui membru major din familia acestuia, respectiv martori, despăgubirea nu poate depăși suma la care s-a făcut asigurarea, nici cuantumul pagubei și nici valoarea bunurilor din momentul producerii evenimentului asigurat.
3.7. Asigurarea geamurilor, oglinzilor și a altor bunuri casabile, pentru cazurile de spargere sau crăpare
1. Asigurătorul asigură geamurile, oglinzile și alte bunuri casabile, pentru cazurile de spargere sau crăpare.
2. Nu se pot asigura următoarele bunuri:
a) geamurile, oglinzile sau orice alte bunuri casabile, care sunt sparte, crăpate, cu știrbituri sau alte asemenea defecte;
b) geamurile, oglinzile sau orice alte bunuri casabile care reprezintă pentru asigurat mărfuri sau materiale pentru executări de lucrări.
3. Asigurătorul acordă despăgubiri în caz de pagube la geamuri, oglinzi sau alte bunuri casabile asigurate, produse prin spargere, crăpare de:
a) incendiu, trăsnet, explozie, ploaie torențială, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață, avalanșe de zăpadă și variațiune de temperatură;
b) faptele oamenilor;
c) accidente de orice fel, inclusiv cele produse prin acțiunea animalelor;
d) lucrările de montare, demontare sau mutare a bunurilor asigurate, precum și greșita montare inițială.
Se mai acordă despăgubiri – în limita sumelor asigurate – și pentru pagubele la inscripții, picturi, gravuri sau alte ornamentații, precum și la literele aplicate pe geamuri, oglinzi sau alte bunuri casabile, dacă aceste pagube s-au produs odată cu spargerea sau crăparea bunului asigurat.
4. Sumele la care se face asigurarea se stabilesc conform cererii asiguratului, astfel:
a) global pentru toate bunurile din aceeași grupă, sau
b) separat pentru fiecare bun sau pentru unele bunuri, din aceeași grupă.
Pentru lucrările de artă pe sticlă, din sticlă sau pe plăci de marmură, sumele la care se face asigurarea se stabilesc întotdeauna separat pentru fiecare bun în parte. Cotele de primă se stabilesc conform Anexei nr.4.
5. Asigurătorul în afară de cazurile prevăzute în condițiile generale de asigurare nu acordă despăgubiri nici pentru:
a) pagube conexe (avarierea sau distrugerea ramelor geamurilor sau oglinzilor asigurate, a părților metalice sau din lemn, a instalațiilor electrice la lămpile de neon, la lustre sau alte lămpi asigurate, a instalațiilor de apă sau canal la bunurile sanitare asigurate, precum și altele asemănătoare);
b) pagube produse la suprafața bunurilor asigurate (zgârieturi, așchieri, ciuntituri);
c) pagube produse becurilor electrice;
d) pagube produse bunurilor asigurate numai prin căldură provenită de la o sursă normală de căldură.
6. Se consideră culpă în producerea pagubei, pentru care asigurătorul nu acordă despăgubiri, următoarele cazuri:
a) provocarea cu intenție a pagubei, dacă faptul rezultă din actele încheiate de organele în drept (poliție, alte organe de cercetare, pompieri sau altele);
b) producerea pagubei cauzată de incendiu sau explozie prin folosirea în încăperea în care se aflau bunurile asigurate, a focului deschis, inclusiv a unei surse de lumină cu flacără deschisă, dacă în acea încăpere erau depozitate sau manipulate produse ușor combustibile ori produse inflamabile;
c) producerea pagubei cauzată de incendiu sau explozie prin folosirea în încăperea în care se aflau bunurile asigurate, a unor produse ușor inflamabile pentru curățarea parchetului, în aceeași încăpere și în același timp în care este aprins focul;
d) producerea pagubei cauzată de inundație, prăbușire sau alunecare de teren, în cazul în care clădirile sau alte construcții în care se aflau bunurile asigurate au fost construite în zone periclitate de inundație, prăbușire sau alunecare de teren, dacă organele competente au interzis prin acte publicate sau au comunicat în scris asiguratului – înainte de construire – interdicția de a se construi în acea zonă;
e) producerea pagubei cu prilejul avarierii sau distrugerii clădirilor sau alte construcții în care se aflau bunurile asigurate, în cazurile prevăzute la lit. a-d, precum și la pct. 47 lit. B din condițiile generale de asigurare.
7. La asigurarea facultativă a geamurilor, oglinzilor și altor bunuri casabile pentru cazurile de spargere sau crăpare se aplică toate prevederile condițiilor generale, în măsura în care nu contravin prezentelor condiții generale.
3.8. Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice
Bunurile ce pot fi asigurate
ASIROM asigură următoarele bunuri aparținând persoanelor fizice:
a) mobilier și obiecte casnice ca: mobile, perdele, oglinzi, lămpi, ceasuri, vesela, obiecte de bucătărie etc.; frigidere, răcitoare, încălzitoare electrice cu ulei, încălzitoare cu produse petroliere, sobe de orice fel cu excepția celor fixe, cazane de baie, boilere electrice, robotul de bucătărie, unelte, motoare și electromotoare ale meseriașilor și instrumente ale profesioniștilor aflate în locuințe, instrumente muzicale, aparate fotografice, optice, de radio și televiziune, magnetofoane, calculatoare electronice, obiecte de sport, cărți, note muzicale, covoare, scoarțe etc.; tablouri și obiecte de artă, reproduceri după tablouri de artă sau obiecte de artă, precum și jucării;
b) îmbrăcăminte inclusiv blănuri, lenjerie, saltele, perne, încălțăminte;
c) produse agricole (cereale, făină, legume etc.), viticole, pomicole, produse animaliere și alimente;
d) unelte agricole, viticole, pomicole; mijloace de transport (căruțe, vehicule cu tracțiune animală); combustibil, materiale de construcție pentru uzul gospodăresc.
Riscurile asigurate
a) incendiu, trăsnet, explozie, chiar dacă trăsnetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu, ploaie torențială inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină, inundație, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață, avalanșe de zăpadă;
b) pagube produse în urma avariilor accidentale produse la instalațiile de gaze, apă, canal sau încălzire centrală;
c) pagube produse în urma furtului prin efracție.
Durata asigurării
Asigurarea se încheie pe 1 an.
Tariful de prime
La încheierea asigurării se folosesc cotele globale de:
0,5% – în cazul locuințelor care nu sunt dotate cu sistem de alarmă,
0,4% – în cazul locuințelor care sunt dotate cu sistem de alarmă.
Suma asigurată se stabilește global pentru tot conținutul locuinței asiguratului și nu este obligatoriu ca această sumă să fie egală cu valoarea tuturor bunurilor din locuință, adică asigurarea se poate încheia și la sume asigurate mai mici conform opțiunilor asiguratului, dar niciodată mai mari.
Rate
Dacă prima de asigurare anuală depășește 100.000 lei, această primă se poate achita și în două rate după cum urmează:
– 60% din primă la încheierea contractului;
– 40% din primă la patru luni de la încheierea contractului.
Pentru rata a doua asiguratul beneficiază de un termen de păsuire de 30 zile.
3.9 Asigurarea pentru cazurile de avarii pe timpul transportului autovehiculelor
Obiectul asigurării
Asigurarea poate fi încheiată numai pentru autovehiculele cumpărate de persoane juridice din România, pe timpul transportului acestora pe rute definite, de la sediul unității furnizoare la cel al unității care le comercializează.
Durata asigurării
Asigurarea se încheie pe o perioadă de 1 an, putând fi reînnoită de drept – fără emiterea unui nou contract de asigurare – pe perioadă de un 1 an, dacă una din părți nu o denunță, prin scrisoare recomandată, cu 30 de zile înainte de expirarea asigurării în curs, datele termenelor de plată a primelor rămânând cele stabilite pentru anul anterior.
Suma asigurată
Autovehiculele se asigură pentru suma prevăzută în factura de cumpărare a acestora.
Riscurile asigurate
Asigurătorul acordă despăgubiri în cazurile de pagube produse de riscurile prevăzute de regulamentul nr. 17/1976, chiar dacă autovehiculele sunt neînmatriculate în circulație, precum și în cazurile de pagube produse în timpul transportului autovehiculelor pe calea ferată sau cu autovehicule, de accidente ale mijlocului de transport ca: loviri sau izbiri cu alte mijloace de transport, căderi, deraieri, răsturnări sau împotmoliri, acte de tâlhărie, dispariție sau furt total sau parțial dacă s-au produs ca urmare a unui accident al mijlocului de transport, accidente în timpul încărcării, așezării sau descărcării autovehiculelor.
În această asigurare este inclusă și asigurarea facultativă suplimentară pentru cazurile când autovehiculul este condus de alte persoane decât asiguratul.
Prima de asigurare
Cota de primă pentru 100 lei din suma la care se încheie asigurarea este de 0,50 lei.
Primele de asigurare se calculează lunar, prin aplicarea cotei de primă prevăzută mai sus asupra valorii autovehiculelor transportate în cursul lunii și se plătesc de asigurat, anticipat și integral, astfel:
– la încheierea asigurării, pentru numărul de autovehicule ce urmează a fi livrat de unitatea furnizoare și transportat în prima lună de asigurare;
– în prima zi a fiecărei luni de asigurare, pentru numărul de autovehicule transportate efectiv în luna precedentă celei pentru care se plătește prima.
Obligațiile asiguratului
Asiguratul este obligat să trimită asigurătorului cu 2 zile înainte de sfârșitul fiecărei luni de asigurare, un tabel în care să se înscrie, pentru fiecare autovehicul cumpărat care a făcut obiectul transportului în cursul lunii de asigurare ce expiră, următoarele date: tipul autovehiculului, numărul facturii și data, prețul de cumpărare, numărul de motor și șasiu. Pe baza acestei comunicări, asigurătorul va verifica justețea primelor de asigurare plătite de asigurat, pentru lunile de asigurare expirate și va putea efectua și eventuale operațiuni de regularizare a primelor de asigurare.
În caz de neplată a primei de asigurare în prima zi a fiecărei luni de asigurare, asiguratul are dreptul să o plătească în termen de până la 5 zile de la scadența de plată a primei respective. În cazul neplății primei nici în termenul de păsuire de 5 zile, răspunderea asigurătorului se suspendă la ora 24 a ultimei zile din luna de asigurare expirată și va reîncepe de la ora 0 a zilei următoare celei în care s-a făcut plata primei restante.
Asigurătorul are dreptul de a verifica trimestrial, la asigurat, situația reală a numărului autovehiculelor transportate, pe ruta definită, de la unitatea furnizoare la unitatea care urmează să le comercializeze și de a face operațiunile de regularizare a primelor, în funcție de situația constatată.
Plata despăgubirii
În caz de producere a evenimentelor asigurate, despăgubirile se acordă în limita pagubelor produse, fără însă a depăși:
– valoarea din nou atunci când, la autovehiculele de producție internă sau externă, pagubele s-au produs în timpul transportului acestora pe calea ferată sau cu autovehicule;
– 90% din valoarea din nou a autovehiculelor, în cazul când pagubele s-au produs în timpul deplasării acestora prin forță proprie.
3.10. Asigurarea autovehiculelor de producție externă
Obiectul asigurării
Asigurarea este valabilă numai pentru autovehiculele de producție externă (inclusiv autovehiculele din gama DAEWOO produse în România), înmatriculate în România, deținute de persoane fizice sau juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România.
Asigurarea este valabilă și pentru autovehiculele de producție externă, înmatriculate în străinătate, deținute de persoane fizice sau juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în străinătate cu acoperirea numai a riscurilor de accidente de circulație.
Riscurile asigurate
a) accidente de circulație (ciocniri, loviri, zgârieri, derapări, răsturnări);
b) calamități naturale (incendiu, explozie, inundație, furtună, cutremur, prăbușire sau alunecare de teren);
c) furt total sau parțial,
Asigurarea se poate încheia și numai pentru anumite riscuri:
– accidente de circulație + furt;
– accidente de circulație + calamități;
– accidente de circulație.
Durata asigurării
Asigurarea se poate încheia pe 1 an sau 6 luni; în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate, asigurarea se poate încheia și pe perioade mai scurte.
Suma asigurată
Autovehiculele se asigură numai la valoarea lor reală care se stabilește scăzându-se din valoarea din nou a acestora uzura corespunzătoare.
Prima de asigurare
Prima de asigurare se calculează, aplicând o cotă de primă la suma asigurată.
În cazul în care asigurarea se încheie numai pentru anumite riscuri primele de asigurare sunt:
– accidente + furt = 80% din prima integrală;
– accidente + calamități = 70% din prima integrală;
– accidente de circulație = 60% din prima integrală.
Prima de asigurare se poate plăti integral sau în rate.
Echipamentul suplimentar asigurat
Prin echipament suplimentar se înțelege: aparatul radio, radiocasetofonul, compact discul, televizorul, boxele, frigiderul, telefonul, portbagajul, aparatul de taxat, stația de emisie-recepție și alte asemenea, dacă sunt montate la autovehicul.
Suma asigurată la care se poate asigura echipamentul suplimentar se limitează la 5% din valoarea autovehiculelor la data asigurării.
Cota de primă anuală aferentă echipamentului suplimentar este aceeași cu cea la care se face asigurarea autovehiculului la care acesta este montat.
În cazul în care autovehiculul este dotat din construcție cu echipament suplimentar se va plăti suplimentar prima de asigurare pentru acesta. Asiguratul are obligația numai să precizeze pe declarația de asigurare existența echipamentului suplimentar
Asigurarea remorcilor, semiremorcilor, rulotelor și a altor vehicule asemănătoare, de producție externă se încheie la valoarea lor reală, cu aceeași cotă de primă ca la asigurarea autovehiculului de producție externă. Asigurarea se încheie și este valabilă numai în cazul în care există o asigurare facultativă de avarii și pentru autovehiculul tractor.
Răspunderea ASIROM
Începe la 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a achitat prima de asigurare și s-a întocmit contractul de asigurare.
La asigurările încheiate concomitent cu livrarea din depozitele unităților care au în profilul lor de activitate vânzarea de autovehicule noi, răspunderea asigurătorului începe în momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare.
Încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea; această perioadă se socotește de la data începerii răspunderii asigurătorului.
CONCLUZII
Activitatea de asigurare este, prin natura sa, o activitate economică în care riscul este implicat într-o mai mare măsură decât în alte activități: funcția economică a unui asigurător este de a-și asuma riscuri, pe care un individ sau o persoană juridică nu și le pot asuma, să mutualizeze aceste riscuri, formând astfel un echilibru prin combinarea unui număr cât mai mare de riscuri similare.
Există două elemente principale ce caracterizează activitatea asigurătorului, și anume:
mutualizarea riscurilor asiguraților;
colectarea de fonduri prin primele pe care le încasează și investirea acestora în piețele financiare.
Statisticile arată că cel puțin teoretic, și dacă anumite condiții de bază sunt îndeplinite, cu cât portofoliul de asigurări este mai mare și mai omogen, cu atât riscurile incluse pot fi mai echilibrate și calculate. Deși funcția economică principală este transferul riscurilor către întreprinderi specializate (asigurători) care iți asumă riscurile până la o anumită valoare prin încasarea primelor de la asigurați, există câteva diferențe între asigurători.
Asigurătorii joacă un rol important și în alocarea resurselor. Sumele mari de bani încasate ca prime de asigurare trebuie investite în mod corespunzător în diferite categorii de active pentru a face posibilă solvabilitatea și lichiditatea, necesară plății daunelor.
Riscurile sunt tratate aici ca fiind globale ce amenință existența asigurătorului, care pot duce la ruinarea sa, și nu la riscurile la care sunt supuși asigurații, cel asumat și aferent unui contract de asigurare.
Aceste riscuri sunt clasificate de Conferința Autorităților de Supraveghere din Uniunea Europeană, în funcție de impactul lor asupra solvabilității asigurătorului. În unele cazuri, anumite suprapuneri ale riscurilor nu pot fi evitate, precum și faptul că riscurile individuale nu sunt independente, deoarece anumiți parametrii influențează mai multe riscuri și intensifică efectele lor.
Din totalitatea angajaților unei societăți ce activează în domeniul asigurărilor, agenții de asigurare dețin rolul cel mai important în ceea ce privește activitatea de dezvoltate a firmei, de creare a unei imagini față de clienți și pe piața asigurătorilor. Din cauza acestui fapt selecționarea de personal pentru a fi pregătiți pentru activitatea de agenți de asigurare trebuie să se deruleze niște reguli care să poată scoate la iveală acele persoane care au într-adevar aptitudini pentru a desfășura această activitate.
Problemele de etică apar în asigurări legate de trei obiective și anume:
responsabilitatea agentului de asigurare,
responsabilitatea față de client,
responsabilitatea față de public în general. Responsabilitatea agentului de asigurare este strâns legată de societatea de asigurare. Între cei doi intervine un contract, o înțelegere scrisă. Acest contract insuflă o atmosferă de solemnitate viitorului agent în meseria sa. El presupune și norme și principii de respect, un grad de loialitate. În fond agentul de asigurare reprezintă firma, contribuind la faimă și în fața clientelei și a concurenței.
Responsabilitatea față de client constă în calitatea serviciului de asigurare prestat. Unii economiști sunt de părere ca responsabilitatea fața de client e chiar funcția primară a economiei asigurătorilor. Așa cum un agent de asigurare servește clienții, așa vor fi și referințele lui viitoare.
Agentul de asigurare vinde clientului un produs deosebit: serviciul de a fi asigurat. Acest serviciu trebuie vândut în mod profesional, cu responsabilități, în felul următor :
agentul de asigurare trebuie să facă o minimă educație clientului sau în materie de asigurări. Această educație este foarte necesară în contextul dezvoltării unor produse de asigurare complexe, a unor planuri de asigurare ca reprezentând viitoarea bază a discuțiilor lor viitoare. Astfel, el va putea apropia de client tipurile de contractele asigurare cele mat avantajoase;
agentul de asigurare și clientul sau trebuie să-și impună în afaceri confidențialitatea deplină;
cele două părți trebuie să se informeze reciproc, în timp, astfel încât să existe o evoluție pozitivă a relațiilor de afaceri. Procesul de informare trebuie să fie continuu și cu titlu gratuit;
agentul de asigurare și clientul său trebuie să înștiințeze din timp în legătură cu orice modificare sau anulare a contractului de asigurare;
agentul de asigurare trebuie să fie loial clientelei, oferind cu promptitudine toate serviciile și informațiile necesare oferite de societatea de asigurare.
Responsabilitatea față de public constă în a vinde clientelei cele mai reprezentative produse de asigurare.
Este deosebit de important în această relație, sistemul informațional și de publicitate, prin el realizându-se popularitatea produselor cele mai interesante.
Se dezvoltă astfel o relație de mai lungă durată între părți, o relație ce se dovedește a fi într-o continuă maturizare spre folosul tuturor.
Agentul de asigurare trebuie să aibă un anumit nivel de control asupra atitudinii publicului față de asigurare. Acest control se realizează prin mijloace diverse (sondaje), dar și prin studierea comportamentului față de noile produse, comportament analizat în urma utilizării prospectului de asigurare.
Prospectul de asigurare este deci foarte important pentru formarea unei opinii a clientelei în fața noilor performanțe ale produsului.
Prin activitatea sa agentul de asigurare reprezintă o primă sursă de informații pentru public; clientele percepe economia asigurărilor prin agentul ce o informează în mod profesional și o servește, conturând astfel o imagine pozitiva a industriei asigurărilor în ansamblu.
În linii mari, pentru ca activitatea în cadrul unei societăți ce activează în domeniul asigurătorilor, să fie optimă, aceasta trebuie să aibă:
propietari potriviți;
un manager competent;
personal tehnic cu experiență;
suficient capital și suficiente fonduri ale acționarilor;
politică adecvată de formare a rezervelor, astfel încât numai profiturile reale să se distribuie acționarilor;
politica de reasigurare prin care sumele asigurate ce depășesc capacitatea de absorbție a societății, să nu fie reținute de acestea.
O altă modalitate de perfecționare a activității de asigurare în sensul micșorării riscurilor financiare proprii și creșterii profitului pe societate o reprezintă operațiunea de calcul al primelor de asigurare. Această activitate trebuie să se bazeze pe criterii științifice, respectiv folosindu-se modele statistice – matematice, astfel încât societatea să încaseze din primele de asigurare, fonduri ce să-i permită acoperirea riscurilor asumate, a cheltuielilor pe care le efectuează precum și obținerea unui profit din activitatea desfășurată.
Perfecționarea activității poate avea caracter științific, dacă se bazează pe datele oferite de sistemul informațional în acest domeniu. Pornind de la aceste date, pot fi cercetate, analizate și interpretate rezultatele obținute în activitatea de asigurare, pot fi identificați factorii care le-au determinat și apoi pot fi stabilite căile și mijloacele necesare pentru îmbunătățirea lor.
Micșorarea volumului despăgubirilor plătite de către societate reprezintă o altă cale de optimizare a activității. Pentru a se putea ajunge la o scădere a plăților către asigurați, este necesară o analiză minuțioasă a evoluției despăgubirilor pe feluri de bunuri, pe categorii de asigurați și în profitul teritorial.
Această activitate s-a dovedit a fi indispensabilă pentru depistarea unor situații, conjuncturi sau alte elemente ale asigurării care ar influența într-un fel sau altul probabilitatea de producere a evenimentului asigurat. Pentru reducerea volumului despăgubirilor mai este necesară efectuarea la timp și în bune condiții a inspecției de risc ce poate contribui la prevenirea producerii unor pagube.
Un alt mijloc de reducere a cheltuielilor cu plata despăgubirilor este efectuarea acestora proporțional cu devalorizarea monedei în timpul scurs de la încheierea asigurărilor până la producerea riscului. Aceasta ar însemna că dacă, să presupunem, pe acest interval, moneda națională s-a devalorizat cu 15%, atunci societatea (în cazul în care nu s-a făcut o suplimentare a valorii asigurate) va plăti doar 75% din dauna constatată.
Alte mijloace de îmbunătățire și diminuare a efortului în finalizarea unui dosar de daune ar mai fi :
evitarea declarațiilor date de către cei doi membrii întrucât adesea de la poliție confirmă data evenimentului și investigațiile făcute. Un alt impediment este acela că nu în toate cazurile există martori astfel încât despăgubirea să fie făcuta pe baza declarației și pe răspunderea asiguratului la data producerii evenimentului.
Prezentarea documentelor bunurilor cumpărate (minim 1 an vechime) de către păgubit.
În general, o societate de asigurare trebuie să utilizeze tot felul de pârghii (tehnice, financiare, psihologice) pentru a reuși să îmbine creșterea profiturilor cu creșterea încrederii clienților pentru a putea duce o activitate stabilă financiar cu posibilități continui de a cuceri noi segmente de piață.
Lansarea unei asigurări pentru echipamentul electronic (echipamentul propriu-zis cât și partea de programe și baze de date), venindu-se astfel în întâmpinarea cerințelor unor potențiali clienți, dintre care unii și-au manifestat interesul în acest sens.
Noua asigurare va fi elaborată avându-se în vedere produsele similare practicate pe piața internațională, care vor fi adaptate cerințelor de pe piața ramânească.
Actualizarea condițiilor de asigurare facultativă a clădirilor și conținutului lor prin corelarea acestora cu practica societăților de asigurare din străinătate, cu solicitările clienților și ofertele existente pe piața asigurărilor din România.
BIBLIOGRAFIE
1. Abrudan I., Resursa umană si clivajul dintre generații, Revista de Management Și Inginerie economică, Vol IV, nr.1, 2005;
2. Achim, M.L., Asigurările de bunuri si persoane în economia cunoașterii, Editura Economică, Bucuresti, 2008;
3. Alexandru, Felicia; Armeanu, Daniel, Asigurări de bunuri și persoane: aspecte teoretice, aplicații practice, București, Editura Economică, 2003.
4. Ciurel, Violeta, Asigurări și Reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale, București, Editura All Beck, 2000.
5. Purcaru, Ion; Mircea, Iulian; Lazar, Gh., Asigurări de persoane și bunuri, București, Editura ASE, 2003.
6. Tănăsescu, Paul; Dragota, M.; Lăzărescu, S.; Șerbanescu, C, Asigurări moderne de bunuri și persoane, București, Editura ASE, 2003.
7. Văcărel, Iulian; Bercea Florian, Asigurări și Reasigurări, ediția a II-a, București, Editura Expert, 2000.
*** www.aiglife.ro
*** www.aig.com
*** www.csa-isc.ro
*** www.swissre.com
*** www.1asig.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asigurarile de Bunuri (ID: 110231)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.