Asigurarea Obligatorie In Sistemul de Asigurari

LUCRARE DE LICENȚĂ

ASIGURAREA OBLIGATORIE ÎN SISTEMUL DE ASIGURĂRI.

ROLUL EI ÎN ACOPERIREA RISCULUI

CUPRINS:

Introducere

Evoluția societății este marcată constant de grija și efortul oamenilor pentru existența proprie și pentru apărarea împotriva unor evenimente ce le pot primejdui existența și bunăstarea.

Traiul oamenilor nu este întotdeauna lipsit de griji. Oricât de multă grijă s-ar acorda evitării problemelor sau apărării bunurilor , niciodată și nimeni nu poate fi sigur că totul va fi așa cum își dorește. Unele evenimente nedorite (dezastre naturale, furturi, accidente, pierderea sau diminuarea capacității de muncă urmare a îmbolnăvirii sau a bătrâneții) implică pe lângă traume psihice și pierderi financiare sau materiale deosebite.

Este normal ca oamenii sa-și dorească să se bucure de confortul locuinței lor, de facilitățile deplasării cu autoturismul, sau să zboare cu avionul ori să navigheze pe ape fără a avea grija unor posibile incidente ce pot apărea. Asigurările s-au născut din dorința de a proteja omul fată de pericole și găsirea de soluții pentru înlăturarea acestora.

Asigurările apar sub forme incipiente încă din antichitate , de aproximativ 6500 de ani . Este cunoscut fondul de întrajutorare constituit anticipat de către meșterii tăietori în piatră din Egiptul antic în care toți contribuiau laolaltă pentru acoperirea pagubelor pricinuite prin diferite evenimente neplăcute pe care le aveau în comunitate.

Cu circa 650 ani î.e.n. în Grecia antică s-a hotărât la nivel legislativ ca societățile politice și comunitățile meșteșugărești să contribuie la alimentarea unui fond comun pe bază de cotizații lunare având ca scop acoperirea prejudiciilor ce apăreau în interiorul comunității. Aceasta ar fi prima asigurare obligatorie cunoscută în istoria asigurărilor.

În Roma antică este cunoscută constituirea unei asociații funerare având la bază un regulament care avea ca scop asigurarea la decesul fiecărui membru a unui rug funerar și a unui mormânt , fondurile fiind realizate pe baza de taxă de înscriere și cotizație lunară.

Dintre diferitele forme de asigurări ale bunurilor în perioada sclavagistă se mai menționează și cele din domeniul maritim. Astfel pierderile cauzate de naufragii, furtuni , eșuare sau alte cauze erau împărțite proporțional către toți participanții la expediție pe baza unui principiu numit al „avariei comune”. Principiile pe care se bazau aceste forme de asigurare au fost cuprinse în legislația insulei Rhodos încă din 916 î.e.n. și au fost preluate în diferite reguli și legi până în contemporaneitate. Au fost introduse în codul York-Anvers constituit în anul 1890 și modificate în anul 1924 și în anul 1950.

În istoria asigurărilor , cele mai vechi asociații mutuale au fost constituite în secolul al XII-lea în Islanda în care la fiecare 20 gospodarii se constituia câte o asociație care acoperea pe baza reciprocității daunele pricinuite de pierderile de animale. Primele operațiuni din domeniul asigurărilor maritime au fost consemnate în porturile din Italia secolului XIV.

Rentele viagere au apărut prima dată în Franța în secolul al XII-lea cunoscute sub numele de tontine . Sistemul era asemănător cu cel asigurărilor de viață , avea aceleași principii însă membrii primeau pentru sumele asigurare rente viagere. Acest sistem s-a răspândit în Olanda, Germania, Anglia etc. .

În anul 1678 matematicianul Wilhelmk Leibniz a realizat planul de înființare a unei kCase de asigurare împotriva riscurilor de foc și apă .a căreik funcționare se bazak pe plata unor cotizații anualek.

Asigurareak împotriva riscului de grindină a fost introdusăk pentru prima dată în Scoția la sfârșitul secolului al XVIIIX-lea.

În anul 1832, Albertk Masiusx a întemeiat la Leipzigk, prima mare societate germană de asigurări pentru vitek, bazată pe principiul mutualitățiik.

Dezvoltarea rețelei de căi ferate și intensificarea călătoriilor cu trenul a făcut ca în Anglia să ia ființă prima societate de asigurare specializată din acest domeniuk la mijlocul secolului al XIX-lea.

Un moment important în asigurările maritime și în asigurările de incendii a fost înființarea la Trieste în anul 1822 a societății Assiendak Assiguratrice , societate care a avut activitate în multe țări printre care , după anul 1830 și în România.

Asigurarea de răspundere civilă a fost înființată și aplicată pentru prima dată în Franța și se aplica pentru acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai și trăsuri. Asigurarea s-a extins mai apoi și la răspunderea proprietarilor de fabrici pentru acoperirea daunelor suferite de angajați sau terțe persoane.

În Statele Unite ale Americii până în anul 1752 , sectorul asigurărilor a fost dominat de societăți de asigurare engleze. În anul 1752, din inițiativa ilustrului savant și om politic Benjamin Franklin a luat ființă societatea Philadelphia Contributionship care se ocupa cu asigurarea locuințelor împotriva riscurilor pricinuite de incendii. Mai apoi, la mijlocul secolului al XIX-lea, matematicianul și aboliționistul Elizur Wright a înființat mai multe societăți de asigurare americane sub controlul statului. Acesta a contribuit la elaborarea unei metode de calcul eficiente a rezervei de prime la asigurările de viață și a unor tabele de calcul satisfăcătoare, utile în practica asigurărilor de viață.

Dacă la începutul secolului al XIX-lea existau în lume 30 de societăți de asigurări, respectiv 14 în Anglia, 5 în Statele Unite, 3 în Germania, 3 în Danemarca, 2 în Franța și câte una în Olanda, Elveția și Austro-Ungaria, în anul 1900 erau în jur de 1272 de societăți de asigurare iar în anul 1969 activau circa 9674 de casek și societăți de asigurare în 71 de țări. 2676 dintre aceste societăți de asigurare activau în domeniul asigurărilor de viață, 6036 în domeniul asigurărilor de bunuri iar 962 de societăți practicau tot felul de asigurări.

Lucrarea este structurată în patru capitole. Ea prezintă noțiuni generale despre asigurarea obligatorie, rolul asigurării ei in acoperirea riscului, contractul de asigurare, rolul asigurării in acoperirea riscului, clasificarea si riscul asigurării.

Primul capitol evidențiază noțiunea de asigurare, trăsăturile si funcțiile asigurărilor cât și clasificarea si necesitatea acestora.

In capitolul doi am prezentat contractul de asigurare, cuprinsul contractului, caracterele juridice care se folosesc la formarea contractului de asigurare cât și prezentarea situațiilor în care se poate modifica perioada de valabilitate a contractului de asigurare.

In capitolul trei m-am axat in totalitate pe asigurarea obligatorie si rolul ei in acoperirea riscului, prezentând noțiunea de risc, clasificarea acestuia cât si riscul in asigurări.

Ultimul capitol destinat studiului de caz unde mi-am ales sa studiez asigurarea obligatorie de răspundere civila (RCA) cat și Aspecte teoretico-metodologice.

Capitolul I -Notiuni generale privind asigurarile

Primele forme ale asigurărilor pe teritoriul României sunt cunoscute înainte de secolul al XIX-lea si denumite ca „Hopșa”. Acestea constau într-o întrajutorare reciprocă a membrilor aceleiași comunități în cazul pagubelor pricinuite de decesul animalelor din gospodarii. În cazul accidentarii uneia dintre vite aceasta era sacrificată si carnea era împărțită între membrii comunității în schimbul unei sume de bani , in felul acesta păgubitul își recupera paguba în totalitate sau parțial.

În secolul al XIV-lea erau înființate breslele din Tansilvania care au fost primele societăți ce au practicat o formă de asigurare pe principiul mutualității și întrajutorării. Erau dintre primele asigurări de viață . Conform clauzelor fiecare era obligat să plăteasca o sumă la înscriere și o cotizatie periodică . Fondul care se constituia era folosit pentru ajutorarea familiilor celor decedați , cheltuieli de înmormântare, etc…

De-a lungul timpului au luat ființă și s-au dezvoltat societăți pentru stingerea incendiilor care erau întreținute de o comunitate mai extinsa geografic . Este cunoscută o Casă de incendii inființată la Brașov în anul 1744 care funcționa pe baza unui fond comun prin contribuția periodică a fiecarui membru al Casei din care se despăgubeau cei care aveau de suferit de pe urma incendiilor.

Și în Sibiu la inițiativa conducătorilor comunității s-a creat în anul 1823 o instituție de asigurări pentru incendii însă nu a obținut prea multe adeziuni; in 1864 doar jumătate din proprietarii de imobile șiau dat consimțământul pentru crearea ei.

Interesul oamenilor pentru asigurări a crescut odată cu dezvoltarea societății cu creșterea nivelului de trai, creșterea complexității acțiunilor și a muncii in baza sporirii nivelului tehnologic. Prima organizație de asigurare propriu-zisă s-a constituit în orașul Brașov în anul 1844 de către Asociația Meseriașilor sub denumirea “Institutul Național de Pensii din Brașov”, având domeniul specific în asigurări de viață. Condițiile istorice din Transilvania, ideile progresiste ale conducatorilor imperiilor de ocupație au permis ca sub influența unor mari societăți de asigurare ale tmomentului (Assicurazioni Generalik și Riunioni Adriatica di Sicurta), a căror activitate s-a amplificat în această parte a țării noastre, populația din această parte a României să cunoască mai înainte decât cea din alte părți ale țării, instituția de asigurare.

În a doua parte a secolului al XIX-lea și în prima parte a secolului al XX-lea o dată cu dezvoltarea economică a țării, s-a extins și sectorul asigurărilor apărând în peisajul economic o serie de societăți de asigurare cum ar fi Transilvaniak -1866, Daciak-1871, România-1873, Naționala-1882,Generala-1887, Agricola-1906, Urania , Patria , Banca Generală de Asigurare-1911. In anul 1881 prin fuzionarea societăților Dacia și România a luat ființă societatea Dacia-România care în preluat societatea Patria.

În anul 1887 în Brăila, cercurile comerciale din Brăila și Galați în colaborare cu Banca Marmorosch Blank înființată încă din anul 1848, hotărăsc constituirea societății de asigurări Generala având ca activitate principală asigurarea în domeniul transporturilor maritime în special pentru cereale. A avut relații cu societăți de asigurare din strainătate printre care Assigurazioni Generali din Trieste, care de altfel a și subscris capital la înființarea ei. După mutarea sediului în București, societatea de asigurări Generala și-a diversificat operațiunile de asigurare în special în ramura asigurărilor de viață, având în preajma primului război mondial o situație financiară foarte bună, devenind foarte cunoscută în domeniu.

In Transilvania o activitate importantă au avut societățile de asigurare Transsylvania înființată în 1868 și Banca Generală de Asigurări transformată ulterior Prima Ardeleană. În anul 1921 sediul societății Prima Ardeleană s-a mutat la Cluj, aceasta fiind prima societate anonimă de asigurări a românilor din Ardeal. Capitalul acestei societăți s-a mărit cu aportul altor două societăți Dacia-România și Naționala.

În anul 1923 s-a constituit societatea de asigurări Asigurarea-Românească care a avut o dezvoltare intensă prin introducerea asigurărilor populare de viață fără examinare medicală.

De subliniat este aspectul că până la primul război mondial societățile de asigurare străine participau doar ca acționari la societățile de asigurare românești, după anul 1918 acestea și-au deschis agenții și sucursale proprii: Sun din Londra, Adriatica din Trieste, Danubiana, etc. Începând din anul 1940 s-a înregistrat o deosebită pătrundere a capitalului german pe piața românească prin societăți ca Victoria, Vatra-Dornei, Allemania, Dacia-România, Naționala, Steaua-României, Transylvania.

În anul 1930 în România existau 44 societăți de asigurare. Urmare a concurenței din piața de profil, în anul 1936 mai funcționau doar 23 de societăți de asigurare.

Urmare a intensificării activității în domeniu și ca o aplicare a practicii asigurărilor din Statele Unite ale Americii, îericii, în anul luat ființă Casa de asigurări a Ministerului de Interne care a fost reorganizată în anul 1936 iar in anul 1942 s-a transformat în Regia Autonomă a Asigurărilor. Prin Legea nr. 216 din anul luat ființă Oficiul pentru supravegherea întreprinderilor private care încheiau asigurări și reasigurări, care funcționa pe lângă Ministerul Industriei și Comerțului, Lege ce a fost În vigoare de la 07.07.1930 până la 26.02.1972. Specific în funcționarea acestei instituții a fost larga cuprindere în asigurare a riscurilor și introducerea unor forme de asigurare obligatorii cum ar fi asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor de autovehicule pentru transportul, cu plată, de mărfuri și persoane, asigurarea pompierilor militari pentru cazurile de deces, infirmitate și boală, asigurarea clădirilor, a recoltelor, a inventarului agricol contra incendiului, inundației și grindinei. De altfel, în anii 30 ai secolului XX s-a înregistrat o extindere a asigurărilor în România prin practicarea tuturor formelor de asigurări cunoscute din cadrul fiecărei clase de asigurare, însă în mod inegal in diferite domenii de activitate.

Perioada comunistă ce cuprinde o perioadă de circa 45 de ani a adus transformări importante în economia și în societatea românească. În primul rând a avut loc etatizarea și socializarea proprietății, introducerea conducerii centralizate a economiei și societății, subordonarea economiei conducerii politice a partidului comunist – unic, trecerea de la economia de piață la economia planificată, dirijată de la nivel central, etc… .

Și domeniul asigurărilor a traversat o perioadă de prefaceri, de transformări, unele pozitive altele impuse de calitatea de monopol pe care statul a impus-o. Un prim pas s-a făcut în anul 1948 când societățile de asigurări au fost naționalizate și trecute în proprietatea statului. Întregul lor portofoliu și rezervele tehnice și matematice au trecut în proprietatea Societății de Asigurare Sovieto-Române Sovromasigurare. De altfel în anul luat ființă și Întreprinderea se Stat pentru Reasigurări, prin reorganizarea Regiei Autonome a Asigurărilor.

In anul 1952 s-a creat Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS, care a preluat activitatea Întreprinderii de Stat pentru Reasigurări și a introdus în practică asigurarea prin efectul legii. Societatea Sovromasigurare avea în practică asigurările facultative. In anul 1953 societatea Sovromasigurare s-a lichidat, portofoliul ei fiind preluat în întregime de ADAS.

ADAS practica asigurări de bunuri, de persoane și de răspundere civilă sub două forme juridice:

asigurări prin efectul legii;

asigurări facultative.

Asigurările prin efectul legii aveau la bază interesele economice și sociale ale societății așa cum avea proiectată ideologia de dezvoltare, pentru apărarea și sporirea avuției naționale, menținerea continuității activității economice și sociale și protejarea victimelor accidentelor.

Prin efectul legii, erau cuprinse următoarele forme de asigurare:

asigurarea locuințelor persoanelor fizice pentru cazurile de calamități naturale;

asigurareak animalelor din gospodăriile cetățenilor ;

asigurarea de accidente a călătorilor pe mijloacele de transport rutier, feroviar, aerian, maritim și fluvial;

asigurări de răspundere civilă auto a proprietarilor de autovehicule.

Asigurările facultative erau destinate suplimentării asigurărilor în baza legii și cuprindeau :

asigurări de bunuri pentru cazurile de avarie, distrugere, furt a bunurilor persoanelor fizice;

asigurări de persoane pentru cazurile de invaliditate, supraviețuire, deces și alte evenimente;

asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse terțelor persoane, pagube constând în avarierea sau deteriorarea unor bunuri, precum și vătămare corporală a unor persoane.

ADAS a practicat operațiuni de reasigurare privind asigurările maritime și de aviație.

Odată cu trecerea la economia de piață în contextul schimbarii regimului comunist și domeniul asigurărilor a intrat într-un proces de semnificative transformări.

Începând cu 1 ianuarie 1991 ADAS a fost desfințat . Portofoliul de asigurări și patrimoniul acestei societăți au fost preluate de primele 3 societăți de asigurări pe acțiuni, nou constituite în vederea preluarii ADAS , cu capital integral de stat : Asigurarea Românească, Astra și Carom.

Asigurarea Românească s-a creat pe structura organizatorică a fostei ADAS cu sediul central în București, având sucursale, filiale și reprezentanțe în fiecare județ din țară. A preluat cea mai mare parte a portofoliului, a capitatului social și aproape întreaga bază materială a fostei Administrațiik a Asigurărilor de Stat. Societatea a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viață, cele aferente asigurărilor prin efectul legii, asigurărilor facultative de autovehicule și a altor asigurări facultative.

Astra – cu sediul central în București dispune de filiale în țară și străinătate. A preluat activele și pasivele societăților mixte cu participare ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiunilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea însă s-a preocupat de dezvoltarea și a altor forme de asigurare pe care piața românească a asigurărilor a început s-o ceară . Societatea are actualmente o rețea de sucursale și filiale vastă în întreaga țară. În anul 2000 societatea și-a introdus în portofoliu și practicarea asigurărilor de viață cu acumulare de capital făcând un pas important în acest domeniu în România.

Carom a avut la constituire un profil mai deosebit, respectiv efectuarea unor servicii specializate specifice solicitate de celelalte societăți de asigurare cum ar fi constatarea daunelor, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor urmând a recupera cheltuielile efectuate de la societățile de asigurare care i-au dat mandat, contra comisionului aferent. În ultima perioadă de timp activitatea societății a scăzut simțitor, societățile de asigurare formându-și specialiștii proprii în constatările de daune pentru asigurările din portofoliu, atât în cele care privesc asigurările interne cât și cele care privesc asigurările externe.

După anul 1990 au apărut în domeniul asigurărilor din România, pe lângă cele cu capital de stat, o serie de societăți de asigurări cu capital privat o parte cu capital integral românesc, o parte cu capitat mixt românesc și străin, o parte cu capital integral străin toate încercând să se impună cât mai mult pe piața românească de asigurări.

Societatea de asigurări Româno-Germană UNITA S.A. a fost creată în anul 1990, ca societate cu raspundere limitată. dar ulterior a subscris ca societate pe acțiuni. Are capital german și românesc având sediul central în Timișoara. Inițial societatea a practicat numai asigurări de viață cu acumulare de capital. Actualmente practică întreaga gamă de asigurări cerute în piața asigurărilor.

Compania internațională de asigurări Metropol S.A. a fost înființată în anul 1991 cu capital integral privat. A practicat toate tipurile de asigurări. Actualmente societatea este lichidata.

Societatea de asigurări AGRAS S.A. a fost înființată pe lângă Banca Agricolă și practică în special asigurări ale culturilor agricole, asigurări de animale dar și alte forme de asigurări facultative (de bunuri, de clădiri, de avarii auto, de persoane – altele decât cele de viață, de răspundere civilă).

Societatea de asigurare-reasigurare ARDAF S.A. a fost înființată în anul 1992 pe lângă Banca Dacia – Felix. Societatea are sucursale și agenții răspândite în întreaga țară și practică întreagul tip de asigurări solicitat de piața românească. După 6 ani de dezvoltare, în anul 1998 ARDAF s-a extins și a absorbit Societatea de asigurări de viață Felix S.A.

Societatea de asigurare-reasigurare “ Ion Tiriac” ASIT S.A. a fost înființată în anul 1994 și practică toată gama de asigurări non-life la un înalt standard profesional. Dispune de o rețea de sucursale și agenții plasate în întreaga țară. În anul 2000, capitalul majoritar a fost preluat de grupul german ALLIANTZ.

Societatea de asigurare-reasigurare OMNIASIGk S.A. a luat ființa pe lângă Banca Română de Comerț Exterior BANCOREX din anul 1995, dezvoltându-se foarte rapid pe resursele acesteia și pe puterea ei financiară. Practică toată gama de asigurări non-life inclusiv asigurări de culturi agricole și de animale. In anul 1998 s-a înființat OMNIASIG- asigurări de viață care are în portofoliu numai asigurări de viață cu acumulare de capital.

Conceptul de asigurare

Asigurările au apărut ca o necesitate de protecție a oamenilor și a avuțiilor acestora dobândite de-a lungul vieții lor. În perioada vieții lor, oamenii strâng și păstrează mai multe bunuri și valori toate agonisite cu trudă și uneori cu sacrificii de care pot fi deposedați foarte rapid urmare a unui furt, incendiu, cutremur sau alt cataclism. Redobândirea bunurilor dispărute într-o perioadă mică de timp pentru ca activitățile zilnice să poată fi reluate se poate face prin asigurare.

La fel, oamenii se pot confrunta cu pierderea capacităților lor de muncă, integritatea fizică și deci imposibilitatea desfășurării unei activități care să-i asigure un venit apropiat de venitul avut anterior dacă nu de același nivel sau superior.

Atragerea de fonduri pentru construirea sau cumpărarea unei locuințe, certitudinea unui venit suplimentar pentru perioada de inactivitate în cazul pensionării se pot realiza tot prin asigurare.

Observațiile statistice evidențiază faptul că evenimentele, pericolele generate de factori naturali sau de activități umane într-un teritoriu determinat sunt periodice, mărimea pagubelor putând fi evaluate doar cu aproximație. Incertitudinea constă în faptul că nu pot fi identificați subiecții (persoane fizice sau juridice) asupra cărora planează pericolele respective, intensitatea și momentul producerii evenimentului.

Prin măsurile luate în decursul dezvoltării societății, omul a încercat să se pună la adăpost de consecințele unor evenimente nedorite. Cu toate acestea a rămas neputincios în fața unor catastrofe naturale generatoare de mari pagube. Incă din antichitate oamenii au fost preocupați de a preveni dar mai ales de a suporta în comun pagubele suferite de unii membrii ai comunității, atât daunele materiale cât, mai ales, consecințele financiare ale accidentelor și deceselor membrilor comunității.

Rolul asigurării este acela de a oferi oamenilor securitate, altfel spus acela de a-i ajuta pe cei care suferă o pagubă sau care sunt implicați într-un accident.

Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de afaceri.

Asigurarea are rolul de a acoperi consecințele financiare ale unor evenimente nedorite cu care se confruntă unele persoane sau firme. Asigurătorii nu acoperă riscurile speculative care pot conduce la câștiguri financiare.

Asigurarea compensează financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Fondurile pentru compensarea financiară a asiguratului sunt create de asigurător din primele plătite de firmele sau persoanele care au subscris prime de asigurare. In schimbul primelor de asigurare alocate acestor fonduri, asigurătorul acceptă riscul unor despăgubiri semnificativ mai mari în cazul în care deținătorul poliței va suferi un prejudiciu a cărui cauză face parte din riscurile asigurate. Fiecare deținător de poliță trebuie să contribuie la fondul de asigurare în mod proporțional cu probabilitatea de risc, precum și cu valoarea probabilă a efectelor acestuia.

Asigurarea – constituie un sistem de relații economice, care implică aportul unui mare număr de persoane fizice și juridice la constituirea unui fond bănesc, în condițiile în care fiind amenințate de aceleași pericole, în existența și activitatea lor, concep și recunosc oportunitatea prevenirii și înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile dar nesigure.

In vederea limitării și mai ales a compensării pierderilor materiale produse de diferite calamități naturale sau sau a celor financiare produse de accidente sau boli persoanelor care desfășoară o muncă utilă aducătoare de venit familiei, persoanele fizice și juridice ar trebui să-și constituie rezerve materiale și financiare la nivelul valorii bunurilor deținute sau al veniturilor obținute în perioadele de câștig maxim. Acest lucru este neeconomicos și aproape imposibil de realizat.

De aceea s-a dezvoltat ideea de a ceda riscurile care pot produce daune bunurilor deținute de diverși proprietari sau a celor care pot periclita viața sau integritatea fizică a diferitelor persoane fizice aducătoare de venituri familiei –unor companii specializate în asigurări și reasigurări.

La nivelul acestor companii de asigurări și reasigurări se formează sub formă bănească acele fonduri de asigurare din care se acoperă toate daunele produse de riscurile acceptate de compania de asigurare, bunurilor asigurate sau persoanelor acceptate în asigurare. Fondul de asigurare contribuie la refacerea bunurilor avariate sau distruse iar prin ajutorul financiar oferit în cel mai scurt timp după o calamnitate, contribuie la extinderea activităților economice.

Mărimea acestor fonduri ar trebui să fie suficient de mare pentru a reuși să acoperă toate pagubele bunurilor și persoanelor protejate în cazul unor fenomene naturale de mare intensitate.