Arhitectura Industriala

Arhitectura industriala

Definitie

Revolutia industriala a insemnat demersul spre o productie cu ajutorul masinilor-unelte, o trecere de la manufactura la mecanizare, un proces menit sa revolutionize intreaga societate. Revolutia industriala a aparut in intr-o prima etapa in Marea Britanie, la sfarsitul secolului XVIII, in principal in contextul productiilor metalurgice si a materialelor textile, apoi s-a extins in tari precum Franta , Belgia, Rusia, Germania, Japonia etc. In S.U.A , dezvoltarea industriala a aparut la mijlocul secoului XIX, iar dupa anul 1900 aceasta a devint prima tara industriala din lume.

Revolutia industriala a afectat profund atat tipologia, cat si tehnica in arhitectura. Aceasta schimbare arhitecturala nu are in spate o traditie, se diferentiaza complet de lumea arhitecturii contextuale, al carei prim obiectiv sta in satisfacerea nevoilor si necesitatilor de adapostire, pierzandu-si astfel caracterul comemorativ. Acest tip de arhitectura nu tine cont de contextul general, are proproiul sau context de sine, este pur cantitativa , sfindand conceptul original si pretinde o reorganizare a lumii sociale spre ceva mai mare, mai mult, mai simplu, care sa permita o mai mare flexibilitate a spatiilor. In prima instanta, cladirile secolelor XVIII-XIX au cautat sa indeplineasca nevoia de functionalitate, astfel, formele rectangulare, materialele precum caramida sau piatra impreuna cu acopreisuri din lemn si pardoseli din ipsos au fost preferate in randul cladirilor cu utilizare industriala, doar un numar restrains de elemente decorative au fost incluse ocazional in acest tip de spatiu, dar si acestea erau realizate pe acelasi principu al simplitatii. Abia dupa secolul XIX , atunci cand au aparut noi materiale de constructii, cum ar fi metalul sau betonul, a crescut interesul pentru pentru designul exterior si interior al ansamblurilor, industrializarea arhitecturala resimtind o continua dezvoltare pana in secolul XX, cand a atins apogeul.

In Romania, conceptul de industrializare al oraselor a aparut la jumatatea secolului XIX si a resimtit o dezvoltare intensa in timpul regimului comunist, atunci cand accentul a fost pus pe industria constructoare de masini si petrochimie. Aceasta arhitectura realizata in mare parte de ingineri, in care elementele de structura au prioritate iar decoratia lipseste, a dus la o urbanizare fortata pe aproape intreg teriotoriul tarii.

Arhitectura industriala si patrimoniul urban –> patrimoniul industrial

Termenul de patrimoniu semnifica “Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească” . (def dex).

Patrimoniul industrial este definit de Comitetul International pentru Conservarea Patrimoniului Industrial astfel : “Patrimoniul industrial este constituit din mărturiile culturii industriale care au semnificație istorică, tehnologică, socială, arhitecturală și științifică. Aceste mărturii pot fi clădiri, mașini și instalații, laboratoare, mori și fabrici, mine și situri pentru procesare și rafinare, depozite, locuri în care energia este generată, transmisă și folosită, structuri și infrastructuri de transport, precum și locuri folosite pentru activități sociale legate de industrie cum ar fi locuințe, lăcașuri de cult, clădiri pentru educație”.

Pentru a putea clasifica elementele incluse in patrimoniul cultural, se iau in considerare criterii precum activitatea industriala, categoria functionala a cladirilor si modul de organizare a muncii.

In ceea ce priveste activitatea industriala se disting urmatoarele : industria siderurgica, industria chimica, industria textila, industria extractiva etc, fiecare dintre acestea diferentiandu-se una de cealalta, in functie modul de desfasurare al activitatilor. Astfel, pentru industria siderurgica sunt evidentiate elemente precum furnale, turnatorii, turnuri de racire; pentru industria extractiva galerii subterane, puturi de xtractie, funiculare s.a

Functiunea cladirilor se imparte in domenii precum cladiri cu functie pur economica sau de stocare si depozitare( uzine si fabrici), cladiri industriale cu functie sociala (cartiere de locuinte pentru muncitori) sau cele cu functie culturala ( muzee, teatre) si elemente de infrastructura.

Exemple – S.U.A, Europa, Romania, Bucuresti, zona Filaret

Centennial Exhibition – 1876 , Philadelphia, S.U.A

Centennial , pavilion expozitional, deschis pe 10 mai 1876 si inchis doar dupa sase luni, a fost creat dupa modelul englez instaurat de Crystal Palace, la Londra in 1851 si a fost primul targ international din Statele Unite. El a devenit unul dintre simbolurile mandriei ,importantei educatiei si progresului din timpul revolutiei industriale, dar si al dorintei de uitare si lasre in trecut a evenimentelor petrecute in timpul Razboiului Civil.

Crystal Palace-1851, Londra

Crystal Palace , construit in 1851, este o structura enorma realizata din sticla si fonta. Aceastra constructie a fost amplasata initial in Hyde park pentru a adaposti prima expozitie undiversala din lume. Ulterior, aceasta a fost demoalta si reconstruita in sudul Londrei. In 1936, aceasta a ars si de atunci nu a mai fost refacut.

Palacio de Cristal -1887, Madrid

Localizat in centrul parcului Buen Retiro din Madrid, Palacio de Cristal este o cladire impozanta din sticla, realizata dupa modelul pavilionului Crystal Palace din Londra. A fost construit dupa 36 de ani dupa cel din Londra, proiectat de arhitectul Ricardo Velazquez Bosco. Cladirea, in forma crucii grecesti, este realizata aproape in totalitate din sticla, avand o structura metalica, pe o baza de caramida. Acoperisul, sub forma unui dom, ofera o inaltime de 22 m intregii constructii.

Moara lui Assan – 1853, Bucuresti

Moara lui Assan este prima moara cu aburi de pe teritoriul Romaniei si prima fabrica din caramida din Bucuresti. Ea a fost realizata de Gheorge Assan si Ioan Martinovici. In 1903 cladirii I s-au mai anexat alte constructii, iar in varful turnului a fost montat un ceas, devind mai apoi un simbol al cartierului Obor.

Fabrica de bere Luther (Gambrinus)

Fabrica a fost construita in 1869, pe un teren situat in zona Grivitei. In timpul Primului Razboi Mondial, din fabrica au fost sustrase mai multe utilaje, folosite mai apoi in productia de armament si explozibil. In anul 1944, constructia a fost lovita de atacuri ale bombardamentelor, astfel sectia de fermentare a fost distrusa si productia a scazut continuu. In 1948, fabrica Luther a fost nationalizata si denumita Fabrica Grivita.

Reconversia industriala

Context general

Termenul de reconversie se refera la un act de schimbare, de adaptare al unor activitati, intreprinderi sau a unor ramuri industriale la noi functiuni si necesitati.

Reconversia cladirilor a aparut ca o necesitate pe fondul societatilor de consum, a crizei energetice si a recesiunii economice din secolul XIX, atunci cand lipsa materialor de constructive s-a facut resimtita. Un prim exemplu este reprezentat de adaptarea unei noi functiunii pe un cadru construit, acela al Palatului Versailles in Muzeu National. Insa, ideea de schimbare a functiuni dateaza inca din timpul Revolutiei Franceze, cand catedrala din Brou a fost data in folostinta ca si hambar, abatia din Royaumont a devenit filatura, catedrala din Villeneuve-les Avignon a fost folosita drept spatiu pentru ateliere si locuinte; in Romania o astfel de transformare a suferit-o si Manastirea Vacaresti, pe situl careia a fost alocat un penitenciar.

In timp, odata cu aparitia noilor industrii si a noilor tehnologii, aceasta miscare de reconversie a cunoscut o ampla dezvoltare, astfel, cladiri industriale precum gari, depozite, fabrici si uzine un intrat in patrimonial cultural al statului. Aceasta noua identitate impune si existenta unei nevoi de recunoastere, de brand. Drept dovada a acestei miscari de regenerare urbana stau numarul ridicat de constructii industriale situate initial la periferiile oraselor, care, in timp, au ajuns sa devina importante zone economice in jurul carora se dezvolta noile cartiere ale oraselor. Ca si rezultate, aceasta miscare reconversie tinde spre imbunatatirea climatului social si dezvoltarea climatului economic, dar in acelasi timp si reabilitarea spatiului traditional construit.

Reconversie si renovare

Datorita suprafetelor generoase, cu deschideri mari si posibilitati multiple de recompartimentare interioara, cladirile industriale primesc diferite functiuni, cum ar fi locuinte (loft), baruri, cluburi, restaurante, ateliere de creatie, cladiri de birouri, centre culturale etc. Printre astfel de exemple face parte o fosta tipografie din Barcelona, transformata in locuinta unifamiliara de Minim Architects. Pentru a pastra conceptul industrial initial, caramida a fost lasata aparenta, la fel structura acoperisului si materialul pardoselii (img 1). Pe acelasi principiu au mers si cei de la Botin Foundation, care, impreuna cu echipa de arhitecti de la MVN Arquitectos, au reutilizat un vechi depozit pentru a crea spatii de birouri , la fel si cei de la First Office din San Francisco (img 3).

Img1 Img2 Img3

Desi in teorie acest fenomen de reconversie arhitecturala pare un mod usor de schimbare a functiunii si o investitie redusa din punct de vedere financiar, in realitate lucrurile nu sunt atat de usor de realizat. In cele mai multe dintre cazuri, un astfel de proiect necesita si o renovare amanuntita, in functie de stare de degradare a cladirii. In cazul in care constructia face parte din patrimonial cultural al orasului, acasta actiune necesita si mai multe interventii la nivelul structural, interventii ce pot implica marirea golurilor usilor si ferestrelor, consolidari la nivelul peretilor,pardoselii, acoperisului sau chiar schimbarea complete a invelitorii , recompartimentari ale spatiilor etc.

Actiunea de renovare a unei cladiri implica “ un ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent , fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii “ (dex. )

“ Legea Nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice

Prezenta lege reglementeaza regimul juridic general al monumentelor istorice.

În sensul prezentei legi, monumentele istorice sunt bunuri imobile, constructii si terenuri situate pe teritoriul Românieia semnificative pentru istoriaa cultura si civilizatia nationala si universala.

Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevazute în prezenta lege.

Pot fi clasate ca monumente istorice bunurile imobile situate în afara granitelor, proprietati ale statului român cu respectarea legislatiei statului pe teritoriul caruia se afla.

Reglementările în domeniul construcțiilor impun, potrivit noilor norme europene, că orice intervenție într-un sit cu probleme legate de mediu cum sunt cele industriale, să asigure înainte de toate igienizarea și purificarea zonei, fapt ce duce la creșterea investiției.”

Industrii creative

Definitie

Termenul de industrii creative cuprinde o gama vasta de activitati, in care sunt incluse atat industriile culturale, cat si toate actiunile de productie a actelor artistice si culturale, realizate singular sau in echipa.

Termenul de industrii culturale se refera la industriile care combina procesele de creatie, productuie si comercializarea continuturilor creative, care sunt intangibile si de natura culturala. Aceste continuturi sunt, in general, protejate prin copyright si pot lua forma unui bun material sau unui serviciu. Industriile culturale includ, in principiu, domenii cum ar fi multimedia, publicitatea, audiovizualul, fonografia si cinematografia, mestesugurile si design-ul.

Industriile creative sunt acea ramura in care productia sau serviciul contine un elemnt artistic sau de natura creativa si includ domenii multiple, precum :

Arhitectura

Publicitate

Mestesuguri

Arte si antichitati

Design

Moda

Film, video, fotografie

Software, jocuri, editare electronica

Muzica si artele spectacolului

Editare

Televiziune si radio

Profundele schimbari din economia mondiala a ultimilor ani a scos un nou tip de geografie- economica in prim-plan : cea specifica tarilor din lumea a treia, ca urmare a relocarii unui segment considerabil din cadrul productiei si cea a periferiilor din America de Nord si Europa de Vest. In acelasi timp cu aceste schimbari considerabile, dezvoltarea s-a indreptat spre un numar relativ mare de spatii industriale si revitalizarea regiunilor cu traditie in activitatile de fabricatie si cele manufacturiere. Globalizarea acestor orase a creat dezbateri interdisciplinare, ca si parte integrata a procesului.

Acest fenomen, in concordanta cu diminuarea palierului vechilor industrii care au dezvoltat si au sustinut sistemul productiei in masa, nu poate fi izolat de la un proces dual si dialectic, pe care Ann Markusen il defineste ca un paradox al “locurilor lipicioase si al spatiilor alunecoase” : pe de o parte, hipermobilitatea capitalului financiar si tehnologic, si pe de alta parte, puterea de grupare a companiilor si industriilor.

Hub de industrii creative

b1) Termenul de “Hub”

La fel de popular precum factorii de decizie politica este si conceptul de hub-ul de afaceri. Acest lucru subliniaza importanta amplasarii si a retelelor de legatura dintre firme sau orase. Gruparea acestor hub-uri este vazuta ca fiind deosebit de importanta, oferind un numar mare de avantaje atat pentru firme, cat si pentru regiunile in care acestea functioneaza. Aceste avantaje includ o competivitate sporita, un grad de productie ridicat, posibilitatea de formare a unor noi firme, precum si profit, oferte de noi locuri de munca si inovatie. Ca si rezultat, factorii de decizie politica globala au sprijinit conceptul de hub drept o strategie de dezvoltare economica. Astfel, hub-urile creative sunt un concept favorizat si se definesc drept o colaborare cu industriile creative.

In momentul de fata, exista mai multe definitii diferite pentru conceptul de hub, dar cea mai influenta este cea oferita de Michael Porter. Acesta defineste hub-ul “ ca o concentrare geografica de companii interconectate, de furnizori specializati, de furnizori de servicii, institutii asociate si firme din industriile inrudite.” Acele companii care sunt inter-conectate intre ele si opereaza intr-un mediu apropiat sunt vazute ca avand un avantaj in fata competitorilor.

Numeroase lucrari de cercetare au cautat sa identifice care este factorul care asigura succesul hub-urilor si care sunt modurile in care politica le poate sustine (Lundequist and Power 2002; DTI 2004) . O trecere in revista a termenului de hub intreprinsa pentru DTI (2004) a identificat cei trei factori critici care au dus la succesul acestuia :

Prezenta unei retele partenere functionale;

Existenta unor puternice aptitudini de baza;

O baza puternica a inovatiei bazate pe suportul activitatilor de cercetare si dezvoltare;

.

Cu toate acestea, sarcina de identificare a hub-urilor si de evaluare a rolurilor lor, a fost impiedicata de catre lipse de claritate aparuta la nivelul definirii termenului; spre exemplu, coeficientul gradului de actiune prin care companiile trebuie sa interactioneze astfel incat acesta sa se incadreze sub categoria de hub.

O serie de intrebari au fost puse in lumina in ceea ce priveste importanta legaturilor locale si unde aglomeratia este favorizata in locul hub-ului sa devina o expresie a economiei urbane. Gradul ridicat de flexibilitate al conceptului, impreuna cu o delimitare destul de imprecisa din punct de vedere geografic, a dus spre descrierea conceputlui drept unul haotic (Martin and Sunley 2001;DTI 2004) si politica sa drept | un concept alunecos intr-un spatiu alunecos “ ((Bailey 2003; Lundequist and Power 2002; Markusen 1999).

Hub-urile au fost promovate drept o metoda de incurajare a regenerarii urbane si acest model, inspirat din cultura business-ului american, a condus spre initiativa formarii unei noi strategii in Marea Britanie (City Growth Strategy –CGS). Aceasta strategie se bazeaza pe aspectele pozitive si potentialul zonelor aflate in dificultate, din punct de vedere urban, mai mult decat pe aspectele negative, care, sunt considerate factorii principali de interventie ai guvernului. Resursele sunt axate pe sprijinirea afacerilor de tip hub, considerate drept un avantaj prin potentialul lor de a stimula dezvoltarea economica, si prin urmare, a creari de noi locuri de munca si prosperitate pentru zona respectiva.

b2) Statistici

Structura de dezvoltare intr-o perioada de timp a unei afaceri consta intr-un proces general, alcatuit din diferite stadii, cum ar fi : perioada de inceput,perioada de crestere/ maturizare a institutiei, perioada de dezvoltare maxima, perioada de stagnare si perioada de scadere. Astfel, ideea de hub vine in ajutorul afaceritlor, pentru a stabili un echilibru si a evita intrarea in ultimele doua perioade.

City Growth Strategy (CGS) a fost initiata in iulie 2011 de guvernul Marii Britanii. Inspirata din lucrarea de management a lui Michael Porter si a initiativei sale pentru formarea unui oras competitiv (ICIC) si condusa, prin angajamentul fostului cancelar Gordon Brown de a diminua dezavantajele prin dezvoltarea intrepinderilor, strategia se bazeaza pe exploatarea avantajelor zonelor urbane ale oraselor.

Michael Porter a identificat patru avantaje majore ale imbinarii hub-urilor cu cu resursele umane regionale, si a sustinut ca firmele exploateaza aceste avantaje in momentul in care experienta economica creste. Strategia City Growth se axeaza pe dezvolatarea unor strategii concrete de relansare si dezvoltare a acestor avantaje competitive. SBS defineste obiectivele primare ale acestei strategii precum :

A ajuta antreprenorii locali sa creeze noi viziuni pentru orase prin identificarea strategiilor de piata si punerea in valoare sectorul privat

A face sectorul intern un loc mai competitiv pentru business-urile locale

A creste veniturile,a oferi prosperitate si a crea oportunitati de locuri de muna pentru locuitorii locali;

A schimba perceptia si atitudinea in ceea ce priveste oportunitatile locale;

A crea conduceri si instituiii care vor directiona noua ordine spre mai bine;

A creste productivitatea regiunilor prin a revitaliza interiorul oraselor.

(SBS website-2006)

C) Hub-uri creative si servicii creative

Ca si rezumat a celor scrise mai sus, se dovedeste ca hub-urile creative reprezinta un sector important pentru afacerile mici si mijlocii din sectorul creativ. In ceea ce priveste hub-urile, exista un traseu care defineste serviciile creative ca o organizatie care foloseste creativitatea pentru a crea o legatura directa cu sectoarele de afaceri exterioare ,atat pentru cresterea si dezvoltarea acestora, cat si pentru pentru a le ajuta sa se sustina intre ele. Astfel, aceste incubatoare, asigura un loc si un spatiu unde aceste afaceri pot exista si se pot desfasura.

Hub-urile creative se gasesc in mai multe variante, precum : birouri de lucru comune, incubatoare de afaceri, locuri de traininguri, centre de servicii pentru afaceri si platforme de servicii online. Aruncand o privire mai amanuntita asupra serviciilor furnizate, hub-uri creative pot fi impartite in doua grupuri mari. Primul astfel de grup poate fi numit cel al serviciilor “grele” si ,in general, se invarte in jurul infrastructurii existente in hub. In aceasta categorie intra serviciii precum : birouri de inchiriat, servicii online ,studiouri, laboratoare, sali de conferinte, masinarii de lucru. A doua categorie, cea a serviciilor “usoare” este reprezentata de crearea de beneficii formale sau informale, cum ar fi: oportunitati de networking formale si informale, shimb de cunostiinte, suport in domeniul afacerilor, oportunitati de colaborare, crearea unor legaturi de relatii tranzactionale si faptul ca fiecare face parte dintr-o cumunitate specifica cu interes comun. O alta componenta foarte importanta in conceptul de hub este economia interna care se ceeaza in spatiul ocupat. Conform definitiei, hub-urile creative sunt bazate pe o serie de tipuri de manifestari fizice si ofera un numar de servicii pentru sectorul creativ al afacerilor mici si mijlocii. In prezent, nu se poate spune ca exista o lista clara care sa defineasca si sa descrie numarul mare de activitati si de servicii care pot co-exista intr-un incubator.

Spatii comune de lucru (Co-working space)

Spatiile comune de lucru ofera o legatura intre spatiile de lucru si facilitati de spijin mutual, din cadrul unui numar vast de domenii diferite, care au la baza un numar restrans de conditii contractuale. Acest tip de spatiu se adreseaza acelor persoane care au nevoie de acces, pe termen scurt, la birouri de lucru si la facilitatile de sprijin oferite, cum ar fi salile de conferinte sau atelierele de lucru.

In ceea ce priveste categoria de servicii grele, in acest timp de spatiu se incadreaza birourile de inchiriat, atelierele de lucru, salile de conferinta, platformele de servicii online, studiourile. In cadrul serviciilor “usoare” se regasesc conexiunile informale, comunitatile cu interese comune, relatiile de tranzactionare, schimbul de cunostiinte si suportul in afaceri.

Spatii de traininguri

Acest tip de spatiu se poate referi la un anumit program, la un anumit curs, din cadrul unei institutii de studiu. Institutiile de traininguri din sectorul creativ folosesc, ca metoda de invatare principala, ucenicia.Universitatile de arhitectura si cele de arte, sunt exemple principale ale acestor tipuri de spatii.

Aceste stpatii furnizeaza servici precum spatii de lucru tip studio, laboratoare, servicii online, in acelasi timp oferind oportunitati de schimb de experienta, oportunitati de colaborare, suport de specialitate in afaceri.

Incubator

Una din trasaturile distinctive ale incubatoarelor este reprezentata de furnizarea de o baza de sprijin pentru afacerile noi infiintate. Aceste tipuri de spatii sunt oferite pentru a fi inchiriate pe baza unui proces de selectie destul de competitiv, iar sprijinul oferit pentru dezvoltarea afacerii este furnizat de cei din conducerea incubatorului sau a unor parteneri. Acest tip de ajutor este oferit in schimbul unui pachet mic de actiuni sau a unor sume de bani reiesite din profit. Acest tip de spatiu vine cu servicii implicite, precum birou tip studio propriu, unitati speciale pentru incubatoare, platforma de servicii online, servicii de cunsultanta, suport in afaceri si schimburi de experienta.

Centre de servicii pentru companii

Centrele de servicii sunt structuri publice sau privarte care vin in spijinul inovatiei tehnologice si a modului de invatare la nivel local, prin intermediul unor cursuri speciale pentru formarea profesionala dintr-un anumit domeniu, prin servicii de consultanta de specialitate, marketing etc. Aceste centre beneficiaza de laboratoare si servicii din mediul online, precum si de suport in domeniul fiecarei afaceri si schimb de experienta intre membrii intregului hub.

Platforma servicii online

Deoarece conceptul de hub este un concept relativ nou, pana in prezent aceste platforme de servicii online ofera baze de date suport si formeaza comunitati online intre membrii interni ai unui hub. Aceasta platforma este bazata pe servicii de interconectare, oportunitati de colaborare, consultanta si suport in afaceri.

D) Relatia patrimoniului urban, cultural si conceptul de sustenabilitate

D1) Definitie

Procesul de globalizare a avut un impact dramatic asupra arhitecturii, asupra tehnologiilor din domeniul constructiilor si a spatiilor urbane. Aceste presiuni inexorabile au stat la baza mai multor rezultate negative, probleme legate de saracie, cresterea diferentelor din cadrul societatii,tensiuni scaose la lumina de inegalitatile sociale. Pe de o parte sta distrugerea patrimoniului indigen al spatiilor urbane : spatiile construite cu puternice radacini in cultura si traditia locala, produsele locale si tehnologiile adaptate in timp si spatiu sunt supuse unui proces de disparaitie intr-un ritm alert. Potentialul lor de reactie la nevoile unor schimbari sociale si functionale este, in mare parte ignorat, in timp ce mediile noi construite sunt deseori scoase din context si inlocuite cu forme globale si tipuri de design care nu se adapteaza cerintelor si nevoilor locale. Acest tip de segregare a utilizarii spatiului elimina vitalitatea creata de tipurile de activitati mixte. Pe de o parte, aceste presiuni reprezinta identitatea istorica a spatiului urban, detasate la un anumit moment de legatura lor cu timpul si spatiul local, iar pe de alta parte sta reprezentarea lor ca artefacte autentice in cadrul procesului de consum cultural global.

Urbanizarea oraselor a adus in prim-plan subiectul sustenabilitatii, in aceea ce priveste termeni si subiecte precum poluarea, deseurile urbane, consumul ridicat de energie, transportul urban etc.

Sustenabilitatea reprezinta o parte importanta in procesul de urbanizare, dar se ocupa cu procesele aflate la o scara mare, probleme guvernamentale si problemele institutiilor si a economiei politice urbane.

Scopul conceptului de sustenabilitate este de a gasi metode de solutionare in cadrul diferitelor domenii precum cel al constructiilor, care sa ofere, pe de o parte, un mod de viata mai bun, iar pe de alta parte, sa asigure coexistenta celor trei grupuri principale care definesc ecosistemul – organismele organice, organismele anorganice si oamenii. Pentru a ajunge la atingerea acestui tel propus in conceptul de sustenabilitate, trebuie realizata o schema educationala pentru trei categorii: principii, strategii si metode. Aceste categorii corespund obiectivelor propuse in domeniul educatiei arhitecturale in ceea ce priveste mediul inconjurator, acelea de a proteja mediul, de a explica metodologia ecosistemului in procesul de constructie si de a invata noi moduri de a transforma o cladire intr-un ansablu sustenabil. Fiecare dintre aceste principii cuprinde propiriul sau grup de strategie, care duce spre intelegerea interactiunii cu mediul inconjurator. Astfel, se creeaza un prim punct de plecare in colaborarea dintre constructori, arhitecti, precum si alti profesionalisti ai acestor domenii, pentru realizarea unor planuri strategice care pot reduce semnificativ impactul spatiului construit asupra mediului.

Astfel, procesul de sustenabilitate poate fi definit drept un proces de creare pe termen lung a unei stabilitati atat economice, cat si pentru mediul natural. Dezvoltarea sustenabila este un subiect pe care toata lumea il abordeaza intr-un moment in care probleme cauzate de activitatile umane necesita solutii urgente. Este bine cunoscut faptul ca acest concept isi are radacinile in publicatia americana “Our Common future” din anul 1987 sau chiar mai devreme, in 1980, atunci cand a fost creata World Conservation Strategy. Pornind de la un concept bazat in principal pe ecologie , aceasta strategie a suferit transformari rapide devenind un subiect de abordare de natura social-economica. Definitia redactata de raportul Brundtland asupra World Conservation Strategy spune ca : “In esenta, dezvoltarea sustenabila este un proces de schimbare in care exploatarea resurselor, directia investitiilor, orientarea dezvoltarii tehnologice si schimbarile institutionale se afla in armonie si dus spre sporirea potentialului actual si cel de viitor pentru a raspunde cat mai bine cerintelor si asteptarilor umane.” ( "… In essence, sustainable development is a process of change in which the exploitation of resources, the direction of investments, the orientation of technological development and institutional change are all in harmony and enhance both current and future potential to meet human needs and aspirations" (ibid., p. 46).”). Pornind de la acest punct de vedere, o abordare privind sustenabilitatea necesita cunoasterea dimensiunilor domeniilor cheie ( financiare, sociale si de mediu), la fel si gestionarea tensiunilor, a compromisurilor si a sinergiilor dintre aceste categorii. Ceea ce este cu adevarat important in gestionarea tensiunilor, consta in structurile guvernamentale de tip ad-hoc, modelele de afaceri, management,rapoartele sistematice, care pot fi redactate in concordanta cu o abordare integrata. In acest context, discutiile din ultimul timp ce abordeaza acest subiect, tind sa aiba un rol covarsitor in metodologia de schimbare durabila.

D2) Arhitectura si dezvoltarea durabila

In domeniul arhitectural, conceptul de sustenabilitate abordeaza mai multe subiecte precum : materiale de constructie, eficienta energetica, managementul sitului si metode de reducere a deseurilor. Astfel, se cauta metode de minimalizare a impactului negativ al procesului de constructie asupra mediului natural prin folosirea corecta a noilor tehenologii si materiale de constructie, optimizarea consumului de energie si al deseurilor, realizarea de noi strategii de dezvoltare pentru spatiul construit.

.

In anul 1997, oamenii de stiinta si politicientii din toata lumea s-au intalnit la Kyoto si au pus bazele unui acord care, pana in anul 2010, trebuia sa reduca emisia de gaze cu aproximativ 5% fata de situatia anilor ’90. Din momentul in care acest ecord a fost semnat, mai multe state si-au concetrat eforturile, mai de graba, pe dezbateri privind valoarea si responsabilitatile unui comportament sustenabil, decat pe reducerea emisiilor de carbon. Acest fapt a dus spre o crestere considerabila a poluarii, fapt pentru care cercetatorii au afirmat faptul ca, daca pana in anul 2020 aceste emisii nu vor fi reduse, ne vom confrunta cu serioase probleme ale schimbarilor climatice. Pe baza acestor afirmatii, arhitectura cu adevarat sustenabila poate fi definita ca un proces pentru care sunt folosite doar resurse regenerabile in procesul de constructie. In conceptul de sustenabilitate arhitecturala trebuie introduse si procesele de fabricatie si de transport ale materialelor, componentelor si echipamentelor de constructie.

In anul 2006, Institutul Arhitectilor din America ( AIA) a adoptat un proiect numit “2030 Challenge”, o initiativa care are ca scop neutrealizarea consumului de carbon pana in anul 2030. Desi comisia AIA sustine ca modul de proiectare durabil a devenit un lucru obisnuit, in ultimii ani, unii dintre cei mai apreciati arhitecti din lume au respins cu desavarsire conceptul de sustenabilitate. Spre exemplu, arhitectul Frank Gehry a comparat acest proces drept unul fals, la fel ca si laureatul Premiului National pentru Design, Peter Eisenman, care a insistat ca “acest principiu nu are nimic de a face cu arhitectura.” Intre timp, potrivit documentelor AIA ce privesc obiectivele anului 2030, doar 12-13% din proiecte indeplinesc conditiile cerute. Printre strategiile abordate in conceptul de sustenabilitate arhitecturala se numara :

Premierea acelor proiecte de arhitectura care indeplinesc minim unul dintre standardele de performanta durabila;

In viitorul apropiat, publicatiile de specialitate sa inceapa sa prezinte exemple doar cu acele constructii care se incadreaza la un minim de abordare sustenabila;

Toate institutiile publice, inclusiv cele federale, locale sau guvernamentale, sa implementeze in proiecetele de dezvoltare principiile enuntate in acordul “2030 Challenge”;

Toate firmele de arhitectura sa adopte angajamentele si sa indeplineasca conditiile cerute;

In urmatorii ani, toate firmele de arhitectura sa ceara un nivel minim de compententa in domeniul sustenabilitatii inainte de a acorda dreptul de semnatura;

In materia scoalara sa fie introduse principii de practica in procesul sustenabilitatii.

D3) Principii si strategii ale dezvoltarii sustenabile

Pentru a intelegrea procesului de sustenabilitate in arhitectura au fost create trei strategiii :

Strategia de economie a resurselor care este bazata pe reducerea, reutilizarea si reciclarea resuselor naturale la nivelul unei cladiri;

Strategia proiectare a ciclului de viata care ofera noi metodologii in ceea ce priveste analizarea proecesului de constructie al cladirii si a impactului sau asupra mediului natural;

Strategia Human Design, care se exeaza pe interactiunea dintre om si mediul inconjurator.

Aceste principii pot duce spre constientizarea la o scara larga a impactului arhitecturii de consum, atat la nivel local, cat si la nivelul global. Fiecare dintre aceste principii duc mai departe spre noi strategii. Studierea acestor strategii duce spre o mai buna intelegere a legaturii dintre arhitectura si mediu.

Economia Resurselor

Prin economisirea resureslor, arhitectul poate reduce folosirea resurselor ne-reutilizabile in procesul de constructie al unei cladiri. Exista un flux continuu de resurse naturale si fabricate, in interiorul si in exteriorul unei cladiri. Acest flux incepe de la stadiul productiei materialelor si continua pe tot parcursul duratei de viata a constructiei, cu rolul de a crea un mediu sustenabil. Dupa ce cladirea devine neutilizabila, componentele ei ar trebui sa devenia utile in constructia unei alte cladiri.

Cand se vorbeste de examniarea unei cnstructii, se iau in considerare doua tipuri de fluxuri de resurse : cele initiale si cele finale. Cele initiale sunt cele folosite la inceputul procesului de constructie, iar cele finale sunt cele care apar dupa finalizarea constructiei.

Resurse initiale Constructie Resurse finale

Materiale de constructie Resturi de materiale folosite

Energie Compusi sedundari de cobustie

Apa Apa murdara de canalizare

Bunuri de consum Materiale reciclabile

Radiatii solare Pierderi de caldura

Vant Aer poluat

Ploaie Panza freatica

Aceasta transformare, de la starea initiala la cea finala, este cauzata de un numar vast de procese mecanice sau interventii umane la care sunt supuse resursele in perioada constructiei. Elementele initiale ale ecosistemului constructiv sunt diverse, variand in functie de forma, volum si caracteristici de mediu.

Cele trei strategii reprezentative pentru strategia economiei resurselor sunt conservarea energiei, conservarea apei si conservarea materialelor. Fiecare dintre acestea se bazeaza pe o resursa particulara, necesara in operatiunea de constructie.

a1) Conservarea energiei

Dupa finalizarea constructiei, o cladire are nevoie de un flux constant de energie.

Impactul acestui flux de energie apare, in primul rand, departe de santier, prin recoltare, extractia sau generarea sursei de energie. Energiape care o consuma o cladire in timpul proceselor de incalzire, racire, iluminat sau prin folosirea echipamentelor electrice, nu poate fi recuperata.

Felul, locatia si magnitudinea impactului utilizarii energetice asupra mediului difera in functie de tipul de energie folosita. Spre exemplu, centralele electrice pe baza de carbune, emit gaze precum SO, CO₂, CO, NOₓ; centralele electrice nucleare produc deseuri radioactive, pentru ca nu exista , in prezent, nici o gestionare permanenta pentru a acestei probleme; centralele hidroelectrice necesita cate un baraj si rezervor propriu, in care este stocata o cantitate mare de apa; acest lucru duce la distrugerea ecosistemelor raurilor si a habitatelor pentru animale si plante.

a2) Conservarea apei

O constructie are nevoie de o cantitate mare de apa pentru activitati precum gatitul, spalatul, bautul, irigarea etc. Toate aceste tipuri de activitati necesita tratamente si metode de transmitere de la sursa la destinatie, toate aceste insemnand un consul in plus din punct de vedere energetic. De asemenea, apa care ajunge in canalizarile locuintelor trebuie tratata.

a3) Conservarea materialelor

O serie de materiale de constructie sunt aduse pe santiere. Influxul materialelor de constructie are loc, in prima instanta, in tipul etapei de constuctie. Resturile generate de de procesele de constructie si instalatii au o valoare considerabila. Dupa constructie, un nou nivel, mai mic, de materiale, este utilizat pentru intretinere, inlocuire sau renovare. Bunurile de consum, devin parte a cladirii si ajuta utilizatorii in activitatile zilnice. Toate aceste materiale ajung, la un momentdat neutilizabile, fiind ori reciclate ori aruncate.

Proiectarea ciclului de viata

Modelul conventional al ciclului de viata pentru o cladire este un proces liniar, care consta in patru faze de importanta majora : etapa de concept, etapa constructiei, etapa intretinerii si demolarea. Problema acestui principiu este modul prea atent prin care este definit : nu se adreseaza problemelor de mediu sau management-ului deseurilor.

Al doilea principiu al sustenabilitatii este proiectarea ciclului de viata ( Life Cycle Design LCD). Acasta abordare are in vedere consecintele intregului ciclu de viata pentr resursele a

arhitecturale, de la stadiul de achizitie, pana la reintoarcerea sa in natura. Acest principiu este bazat pe modul in care un material se poate adapta de la o utilizare la alta.

Cu scopul stabilirii unei definitii mai clare, principiul proiectarii ciclului de viata poate fi catalogat in trei etape : faza de pre-constructie, constructia si faza de post-constructie. Aceste etape sunt conectate intre ele, iar limitele dintre ele sunt foarte usor de ignorat. Aceste faze dezvoltata strategii LCD care se axeaza pe minimizarea impactului unei constructii asupra mediului. Analizand procesul de constructie in fiecare dintre cele trei etape, este oferita o mai buna intelegere a modului in care conceptul, constructia, intretinerea si demolarea afecteaza, la scara mare, ecosistemul.

Img. The sustainable building life cycle – introduction in Sustainable Design, Dec. 1998

b1) Stadiul de pre-constructie

Acest stadiu include modul de selectare al sitului, conceptul cladirii, procesele la care sunt supuse materialele de constructie. Sub numele stategiei de proiectare sustenabila sunt studiate consecintele mediului natural asupra structurii proiectarii, orientarii, impactului asupra decorului si materialelor folosite.

Achizitiile materialelor de constructie afecteaza mediul prin : defrisarea padurilor, actiunile miniere de extragere a resurselor ( fier, bauxita, nisip, pietris, limestone), chiar si transportul lor, afecteaza mediul natural. Realizarea produselor in sine necesita un flux important de energie , mai ales pentru produsele din aluminiu si otel.

b2) Stadiul de constructie

Aceasta etapa se refera strict la perioada in care o cladire este construita si este data in folosinta. In strategia stustenabila de proiectare, este analizat procesul constructiv si cel operational pentru a reduce impactul asupra resurselor de consum. In acelasi timp, sunt luate in considerare si efectele pe termen lung in ceea ce priveste sanatatea ocupantilor cladirii respective.

b3) Stadiul de post-constructie

Aceasta etapa incepe in momentul in care durata de viata a unei cladiri a luat sfarsit. In acaeasta faza, materialele de constructie devin resurse pentru noi constructii sau deseuri care se reintorc in natura. Strategia de proiectare sustenabila se bazeaza pe reducerea deseului rezultat in urma folosirii materialelor de constructie din cadrul unei cladiri ( deseuri care reprezinta aproape 60% din valoare desurilor solide) prin reciclarea si reutilizarea atat a materialelor cat si a cladirii in sine.

Human design

Principiul human design ( proiectarea sustenabila pentru om) este al treila si poate cel mai important dintre principile conceptului de sustenabilitate. In timp ce economia resurselor si proiectarea ciclului de viata se confrunta cu subiecte precum eficienta si conservarea, proiectarea pentru om este bazata pe durata de viata a tuturor elementelor care alcatuiesc ecosistemul global, incluzand plante si animale. Acest principiu reiese din caracterul umanitar si altruist pentru respectarea tuturor organismelor vii. O examinare la o scara mai mare scoate in evidenta faptul ca acest principiu isi are radacinile in nevoia de conservare a tuturor elementelor din ecosistem care fac posibila existenta umana.

In cadul societatii moderne, un individ isi petrece mai mult de 70% din viata intr-un spatiu inchis. Unul dintre rolurile importante ale arhitecturii este acela de a asigura un mediu construit care sa ofere siguranta, o stare buna de sanatate, confort psihologic, bunastare si productivitate.

Deoarece calitatea mediului inconjurator este intangibila, importanta sa a fost de multe ori trecuta cu vederea in scopul conservarii energiei si a mediului natural. Cu privire la aceasta problema, majoritatea designerilor au fost preocupati de stilul si forma cladirii, si nu au luat in serios calitatea mediului inconjurator atat din interiorul, cat si din exteriorul cladirii.

D4) Metode de implementare a conceptului de sustenabilitate in arhitectura

Energia durabila

Energia durabila este o froma de energie care multumeste cererea de consum de energie din zilele noastre, fara a reprezenta un pericol pentru a expira sau de a fi epuizata si poate fi reutilizata ori de cate ori este nevoie. Acest tip de energie trebuie sa fie folosita la o scara cat mai larga deoarece nu este nociva in nici un fel si nu necisita nici un cost suplimentar. Toate sursele regenerabile de energie, precum energia solara, cea eoliana, hidroenergia si energia oceanelor sunt surse de energie sustenabila, deoarece acestea sunt stabilie si sunt disponibile in foarte multe variante.

Exista mai multe forme de energie durabila, care trebuie adoptate de toata tarile pentru a reduce utilizarea combustibililor fosili. Acest tip de energie favorizeaza reducerea emisilor de gaze cu efect de sera si nu provoaca daune pentru mediul inconjurator. In cazul in care toata energia folosita se bazeaza doar pe combustibilii fosili, acest proces va duce la epuizarea resurselor, lucru care va duce spre un impact negativ asupra planetei.

a1) Tipuri de energie sustenabila

1) Enegia solara

Energia solara este cea mai sustenabila forma de energia. Acest tip de energie se manifesta in diferite forme. Din acest context fac parte lumina si caldura. Ambele forme sunt la fel de importante pentru activitatile zilnice ale omului si ale tuturor formelor de viata. De exemplu, plantele au nevoie de lumina in procesul de crestere si genereaza o resursa de hrana, in timp ce omul are nevoie de energie pentru a isi mentine temeperatura corpului, pentru a furniza electricitate pentru locuinte si industrii.

Potrivit cercetatorilor, energia solara reprezinta viitorul in materie de energie. In acest sens, au aparut din ce in ce mai multe companii care produc panouri solare utilizate atat in locuinte persoanale cat si in industriile mari.

2) Energia eoliana

Energia produsa de vant este un tip de energie sustenabila. Este disponibil in mediul natural si poate fi exploatat pentru producerea unor cantitati foarte mari de energie, cu utilizare pe scara larga in mai multe domenii. Spre exemplu, in navigatie este folosit acest tip de energie pentru a propulsa nava in diferite directii. In zilele noastre, acest tip de energie este comercializat, existand comanii care au investit in mori de vant si retele electrice. La fel ca si energia solara, energia eoliana trebuie folosita la o scara larga pentru a stopa exploatarea combustibililor fosili.

3) Energia geotermala

Energia geotermala permite extragerea energiei din pamant. Acest lucru este posibil prin instalarea unor centrale electrice geotermale care utilizeaza caldura din interior pamantului si o folosesc pentru a genera electricitate. Temperatura din interiorul pamantului poate atinge valori de fierbere. Aceasta energie poate fi valorificata doar in zonele in care care exista o activitate seisimica ridicata, fapt care reducere folosirea ei la o scara mai mica decat energia solara si cea eoliana.

4) Energia oceanelor

In ceea ce priveste oceanele, ele sunt raspandite pe o suprafata de 70 % din suprafata pamantului. Potentialul pe care il are energia oceanelor este cel mai mare decat orice alta sursa de energie. Acesta energie durabila se imparte in trei tipuri si anume : energia produsa de valuri,energia produsa de maree si energia termala. Mareele au o putere foarte mare, iar atunci cand este atins potentialul maxim, acestea pot produce o sursa imensa de energie care poate alimenta milioane de locuinte. Valurile produse in oceane pot fi folosite in centralele termice pentru a transforma energia cinetica in energie mecanica,care, la randul ei, este transformata, prin intermediul turbinelor, in energie electrica. Insa construirea unor astfel de instalatii poate duce la un dezechilibru ecologic si pot perturba viata acvatica.

5) Energia biomasei

Energia biomasei este produsa prin arderea lemnului, a cherestelei, a deseurilor munincipale si agricole. Acest tip de energie este regenerabila si nu produce gaze care pot fi nocive mediului inconjurator. Desi in urma procesului de arde raman urme de CO₂, acesta este absorbit de plante si transformat in O₂. Energia biomasei ajuta la reducerea depozitelor de deseuri dar nu are o eficienta la fel de mare ca energia produsa de compustibilii fosili.

6) Energia hidroelectrica

In acelasi timp, exista rauri sau cascade , a caror energie este transformata cu ajutorul turbinelor in energie electrica. Acest tip de energie este cunoscut sub denumirea de energie hidroelectrica. Aceasta energie este foarte comuna in prezent si este una dintre cele mai mari forme de energie alternativa utilizata in prezent. Pentru acest tip de energie xista mai multe companii care distribuie energia spre alte regiuni, care duc lipsa resurselor sau a condistiilor favorabile necesare, prin intermediul unor linii de electricitate.

Materiale de constructie sustenabile

Componentele de baza bentru materialele de constructie, de la pereti de beton la membranele invelitorilor, sunt obtinute prin extractii miniere sau recoltarea resurselor naturale. Procesul de extractie a materiilor prime, fie ele regenerabile sau finite, reprezinta o sursa de daune pentru ecosistem.

Procesul minier se refera la extractia de materiale si roci din scoarta pamantului. Cea mai mare problema a acestui proces sta in faptul ca sursa este una limitata, iar materialale prelucrate nu pot fi considerate regenerabile. Prin fiecare etapa a procesului de rafinare se produce o cantitate extrem de mare de deseuri toxice care afecteaza mediul inconjurator.

In ceea ce priveste lemnul, se poate spune ca acesta resursa este una reutilizabila si regenerabila, iar folosirea lui ca material de constructie nu ar trebui sa afecteze intr-un mod vizibil ecosistemul. Insa, in realitate, lucrurile stau cu totul diferit. Cererea depaseste cu mult oferta, acest lucru ducand la un numar mare de despaduriri.

In prezent, exista trei criterii, bazate pe ciclul de viata al materialelor, care pot fi folosite intr-un context sustenabil : procesul de productie, operarea materialelor, si manangementul deseurilor.

Img. Qualities, Use, and Examples – Sustainable Building Materials, Dec. 1998

In lista materialelor cele mai des folosite in constructii se incadreaza materiale precum : calcarul, otelul, aluminiul, caramida, produsele petrochimice,lemnul.

Calcarul

Calcarul este, probabil, cel mai folosit material de constructie obtinut prin procesul minier. El este folosit pentru placari si in productia materialelor de constructii. Tencuiala si betonul sunt exemple clare de produse bazate pe calcar.

Aluminiul

Aluminiul, provenit din extractia din minele de bauxita, este un material care necesita un numar mare de pierderi ale materialului prim, pentru a ajunge la forma sa finala. Minereurile de bauxita, se gasesc, in genral, in padurile tropicale, iar prin procesul minier de extractie sunt distruse vegetatia si solul. In acelasi timp, aluminiul foloseste si o mare cantitate de energie in procesul sau de fabricatie, cantitate care are la baza arderea combustibililor fosili.

Otelul

Otelul este un material rezultat din extractia minelor de fier, carbune, calcar, magneziu s.a. Pentru a ajunge la forma finala, fierul trebuie rafinat, apoi topit impreuna cu calcarul si cocsul ( carbune distilat termic). Otelul este produs prin controlarea atenta a cantitatii de carbon degajata prin topirea fierului, peste care se adauga calcarul si magneziu pentru a elimina oxigenul ramas.

Caramida

Argila si lutul sunt materialele de baza in producerea de caramida. Aceste materiale sunt , la randul lor, exploatate. In general, ele sunt gasite in depozite nu foarte adanci, iar procesul de fabricatie are loc in apropierea depozitelor, micsorandu-se astfel costrurile pentru transport si productie. Caramida trebuie arsa pentru a putea fi utilizata, iar in procesul de ardere este unul indelungat, fiind folosita o cantitate foarte mare de energie.

Produsele petrochimice

Industria materialelor de constructie este bazata, in mare parte, pe materiale obtinute din prelucrarea petrolului si a gazelor naturale, cum ar fi : materiale plastice, adezivi, blaturi laminate, izolatie, mochete, vopseluri s.a. Procesul de forare pentru extragerea petrolului si a gazelor naturale este un proces extrem de periculos si costisitor in acelasi timp, care are, deseori, ca rezultat, poluarea apelor si a solului.

Lemnul

Lemnul este cel mai utilizat material de constructii, sub forma de cherestea, placaj, hartie etc. Pana nu de mult, lemnul era tait in mod direct, actiune care ducea la defrisari masive. In prezent, companiile care fac parte din industria lemnului, sunt obligate se planteze intreaga zona care a fost folosita, si sa foloseasca taierea selectiva.

D5) Termenul de “cladire pasiva”

Definitie

In prezent, incalzirea globala este doar una din problemele cu care se confrunta lumea,actiune cauzata in principal de poluare. Impactul pe care il au constructiile in ceea ce priveste aceasta problema globala, a dus la aparitia unor noi sisteme si certificarii in ceea ce priveste gradul de sustenabilitate al unei cladiri. Aceste noi sisteme sunt bazate pe reducerea impactului negativ asupra mediului inconjurator si imbunatatirea calitatii vietii ocupantilor cladirii. Printre companiile care au inceput deja dezvoltarea acestor tehnologii se numara si organizatia americana U.S Green Building Council’s LEED, care se axeaza pe proiectarea unor concepte pentru reducerea energiei si a apei. Alte organizatii de acest gen, precum Passive House, au ca scop, in general, doar reducerea energiei, analizand diferite climate reci precum cel din nordul Americii de Nord si Scandinavia.

Numarul cladirilor care beneficiaza de certificat pentru casa pasiva este intr-o continua crestere, companiile dezvoltand o gama destul de diversificata de produse precum sisteme pentru fundatie, ferestre si usi, sisteme de ventilatie si incalzire care se pot incadra in cerintele cerute.

Certificatul pentru casa pasiva se afla printre cele mai exigente standarde de eficienta energetica globala, fiind necesara o reducere a energiei in proportie de 65-85 %, putand fi aplicat in orice parte a lumii, indiferent de climat. In zona Europei, acesta s-a dovedit foarte util din mai multe motive. In primul rand, pentru reducerea drastica a bugetului alocat pentru consumul de energie annual, in special in regiunile cu climat rece. Pentru a reduce consumul de caldura este nevoie de instalarea unui sistem de ventilatie eficient, eliminand astfel nevoia de boilare sau alte aparaturi similare, impreuna cu un sistem de ferestre, usi si izolatie, toate bazate pe durabilitate. Astfel, consumul de energie este redus considerabil, ajungand la punctul in care devine fezabil. Pentru ca o constructie sa atinga nivelul 0 de energie certificata, este nevoie de instalarea unor panouri solare.

Studiile realizate in general in Minnesota, Norvegia si toata regiunea Scandinava, arata ca majoritatea consumului de energie este alocat procesului de incalzire. Pentru a obtine un nivel reducere de energie standard, trebuie indeplinite mai multe conditii, precum reducerea spatiului necesar care trebuie incalzit. Echipamentul de reducere a consumului de energie prin incalzire este absolut necesar, dar si volumul de caldura trebuie restrans. Acest lucru se poate realiza prin imbunatatiri aduse anvelopei cladirii, precum alegerea unui tip de fereastra cu caracteristici sustenabile, o izolatie corecta, o constructie lipsita de punti termice si cu un factor ridicat de etanseitate.

b) Exemple

Situl si amenajarea teritoriului

Plasticul reciclat a suferit o dezvoltare rapida intr-o gama larga de produse. Cheresteaua din plastic este un material utilizat, in special, pentru terasele exterioare. Acest tip de cherestea este realizat prin maruntirea materialelor reciclate. Cheresteaua din plastic prezinta anumite avantaje fata de cea din lemn precum : impermeabilitatea la factorii de umiditate, nu se deformeaza in timp, nu putrezeste.

Prin procesul de reciclarea materiei plastice, se reduc depozitele de deseuri, iar materiile prime pot fi conservate fara a afecta mediul inconjurator. Atunci cand este utilizat in produse pentru controlul eroziunii solului, materialul plastic reciclat reduce distrugerea solului fertil. Un alt avantaj al plasticului reciclat in reprezinta reutilizarea sa continua si faptul ca nu degaza substanta toxice atunci cand este supus proceselor de productie.

Un alt produs reazultat din reciclarea materialului plastic este caramida plastica. Acest tip de caramizi este produs intr-o gama foarte larga de culori si stiluri si poate fi folosit pentru a inlocui orice tip de caramida traditionala. De asemenea, elementele pentru pavaje, pot fi inlocuite cu cele din plastic, acestea din urma permitand cresterea vegetatiei si a trecerii apei in zonele deschise.

Materialele pentru pavaj traditionale, precum asfaltul, incep sa includa in componenta lor si materiale reciclate, cum ar fi asfaltul vechi macinat, cauciucul reciclat, sticla, plastic. Prin acest amestec cu materialele reciclate, se mareste rezistenta si durata de viata a asfaltului, reducand si consumul de energie in acelasi timp.

In prezent, noile sisteme de drenaj, folosesc bucati de polistiren pentru a inlocui pietrisul, astfel se reduc deseurile menajere, iar mediul inconjurator nu este afectat.

Fundatia

Fundatia undei cladiri este realizata, in mod traditional, din blocuri de beton, care au un factor de izolatie termica destul de ridicat si o durata de viata indelungata. In prezent, este folosit un nou sistem, numit funatie super-izolat, prin care esre redusa considerabil valoare de deseuri. Printre cele mai mare dezavataje ale blocurilor de beton traditionale, folosite in fundatii, se numara timpul si materiale necesare pentru fabricarea cofrajelor. In general, placajele si cheresteaua sunt materialele folosite pentru crearea formelor de turnarea, acest proces necesitand un consum in plus de energie, iar lemnul folosit nu poate fi reutilizat din cauza rasinilor, rezultand deseuri. Astfel, au fost concepute cofrajele din plastic, care retin betonul in procesul de turnare si imbunatatesc rezistenta, prin retinerea caldurii produsa de beton, avand ca rezultat un perete mai puternic cu 25% si o izolatie cu valoare de R22-R24.

Gaurile din blocurile de beton sunt realizate pentru reducerea greutatii si pentru o manevrabilitate usoara, iar izolatia este folosita pentru a umple aceste gauri. O noua tehnologie implica umplerea acestor gauri cu spuma rigida, oferind astfel o mai buna rezistenta termica peretelui.

In ambele cazuri mentionate mai sus, prin procesele de productie nu sunt degajate gaze toxice sau deseuri menajere, fiind eliminata utilizarea de fluorocarburi.

Elememtele structurale

In timp ce pretul lemnului creste din ce in ce mai mult, iar calitatea sa este in scadere, structurile metalice au devenit o alternativa pentru cele de lemn. Pana nu de mult, ele au fost preferate in constructii pentru calitatea si usurinta lor de asamblare. In prezent, din cauza designului foarte personalizat, pretul structurii metalice a crescut seminficativ. Cu toate acestea, deoarece otelul este un material de constructie foarte rezistent, sunt necesare mai putine elemente decat in cazul structurii de lemn, pentru a sustine intreaga sarcina. Cu toate ca pentru a se produce otel este necesara o cantitate destul de mare de energie, acest material poate fi reciclat si reutilizat, insa este si un bun material conductor, lucru care face necesara o izolatie mai puternica.

Noua tehnologie foloseste structure de grinzi si scheleti folosind o combinatie de lemn si metal, structurile realizate in aceasta metoda garantand o calitate mult mai buna.

Cheresteaua recuperate dupa demolarea unei cladiri este folosita in constructii noi sau la renovarea altor cladiri, atat pentru motive estetice cat si pentru protejarea mediului. Constructiile din lemn se bazeaza, in general, pe lemnul obtinut prin reciclare, deoarce, in mediul natural, este destul de greu de gasit in dimensiuni atat de mari.

Elemente din lemn precum podelele, panourile, cheresteaua sunt recuperate dupa demolarea unei constructii si apoi sunt restaurate. Prin acest proces se reduce depozitul de deseuri si nu mai sunt eliminate in atmosefa gazele toxice care ar fi rezultat de pe urma arderilor, in acelasi timp, calitatea acestui lemn fiind superioara fata de lemnul care se poate procura din paduri in prezent.

Invelitori

Principalele materiale folosite pentru a imbraca cladirea sunt placajele si fibrele, ambele avand ca element principal in componenta lor lemnul : placajul este alcatuit din foi mari de furnir, dispuse de tip sandwich, in timp ce fibrele incorporeaza particule rezultate din deseurile lemnoase si rasini pentru lipirea elementelor. Aceste rasini sunt produse din material chimice, precum petrolul, acest fapt ducand spre evaporarea vaporilor toxici in mediul interior. Pentru a combate acest fenomen, aceste materiale necesita o acoperire prin alte produse, cum ar fi placile de gips-carton.

O alternativa la aceste materiale sunt cele provenite din deseurile agricole, precum panourile din paie montate prin adezivi de fibra de sticla pe baza de apa. La fel ca si lemnul, paiele trec prin procesele de maruntire si comprimare pentru a rezulta un panou care se poate monta cu usurinta pe acoperis. Acest produs nu este deloc toxic, este biodegradabil, are un consum foarte redus de energie si o durata de viata lunga.

Principalele materiale folosite pentru invelitori, cum ar fi lemnul, vinilul si aluminiul, prezinta dezavantaje precum : lemnul se mentinte foarte greu in starea sa initiala, iar vinilul si aluminiul sunt mari consumatori de energie si nu sunt o alternativ atat de buna din punct de vedere estetic. Insa, ambele pot fi folosite ca si materie prima pentru produsele alternative.

Izolatia

Izolatia este una dintre cele mai bune metode prin care sunt reduse consumul de energie si costurile de constructive. In acelasi timp, izolatia oferia si avantaje din punct de vedere acustic. In prezent, izolatia din fibra de sticla a fost inlocuita de o noua tehnologie bazata pe polimeri si bumbac.

Izolatia din spuma aplicata direct in panouri ofera o valoare foare buna din punct de vedere al transferului de caldura si pentru economia energetica. Acest tip de izolatie nu este afectat de umiditate sau de insecte. Din cauza continutui mare de energie si a substantelor volatile necesare folosite in productia sa, izolatia traditionala incepe sa fie inlocuita cu material reciclate, cum ar fi ziare sau produse textile, in variante de spray-uri pentru pulverizare sau vata. O astfel de izolatie bazata pe solutii de pulverizare si adezivi pe baza de compusi acrilici ofera un factor ridicat de izolare. Avand in component sa doar produse din hartie si apa, acest lucru reprezinta un avantaj pentru minimizarea deseurilor, iar liantii acrilici nu sunt substante toxice care pot afecta mediul. Izolatia prin pulverizare este, de asemenea, foarte usor de folosit in locurile greu accesibile, pe unde trec tevi sau prize.

Izolatia din bumbac este realizata prin reciclarea materialelor textile, care ar fi ajuns deseuri. Procesul prin care bumbacul este transformat in izolatie necesita un consum foarte redus de energie, nu este toxic, nu elimina gaza nocive in atmosfera si poate include o mare parte de deseuri in compozitia sa. Pentru o ignifugare corecta, se adauga fibre special care ofera protective si impotriva insectelor care ar putea dauna.

Ferestrele

Ferestrele si luminatoarele sunt elemente importante in constructie, ele permitand patrunderea luminii natural in interior, reducand consumul de lumini artificiala, si implicit, consumul de energie. De asemene ele ajuta in timpul proceselor de aerisire si ventilatie. Cu toate acestea, ferestre reprezinta cele mai sensibile elemente care alcatuiesc anvelopa unei cladiri din punct de vedere al pierderii energetice, acest lucru ducand spre noi cercetari pentru dezvoltarea unor sisteme mai performate de ferestre eficiente. Noile tehnologii folosesc sticla cu un nivel scazut de emisivitate, iar golurile dintre foile de sticla sunt umplute cu gaz. Cadrul geamului si rama sunt si ele imbunatatite, prin adaugarea unor sigilii si izolatii noi.

Depozitul de caldura rezultat din radiatiile solare poate fi prevenit prin folosind dispositive special de umbrire si sticla cu factor de smisivitate redus ( low-E). Acest tip de sticla reactioneaza ca o oglinda in fata radiatiilor, reflectand razele inpoi la sursa, astfel este prevenita acumularea de caldura suplimentare din timpul verii, si retine caldura in interior in timpul anotimurilor reci.

ierderile sau castigurile de caldurea rezultate prin ferestre apar si datorita conductivitatii materialelor. Ferestrele realizate din panouri duble sau triple de sticla, folosesc un gol de aer intre aceste foi pentru a bloca astfel transferal de cladura. Prin introducerea de gaz in aceste goluri de aer, cum ar fi argonul, conductivitatea este astfel redusa mai substantial. In acelasi timp, in aceste spatii pot fi introduce si dispozitivele de umbrire. Acestea impart golurile de aer, rezultand doua capsule in interiorul stratului de sticla, care reduc conductivitatea. Acest tip de filtru permite intratea luminii natural in interior dar blocheaza radiatiile de tip UV. Aceste radiatii sunt responsabile pentru deteriorarea si pierderii calitatii culorilor si este principal cauza in apariatia cancerului de piele. Prin folosirea acestui sistsem se reduce consumul de energie si se ultilizeaza lumina naturala la o capacitate foarte mare. In producerea sa este evitata folosirea materialelor toxice si nu apar efecte adversa care pot dauna mediului inconjurator.

Ferestrele din material precum aluminiu sau vinil sunt des utilizate pentru exteriorul cladirilor, deoarece acestea necesita o intretinere redusa. Deseori, canturile si tocurile sunt realizate din lemn, iar mai apoi, sunt placate cu aluminiu sau vinil. Lemnul ofera un coefficient de izolare mia bun decat vinilul sau aluminiul si adauga un factor de rezistenta superioara intregului element. Acest tip de ferestre este utilizat in constructiile rezidentiale, iar partea de lemn este lasata vizibila doar pe interior.

Ferestre care folosesc in componenta lor fibra de sticla sunt mult mai avantajoase fata de cele care folosesc vinilul sau aluminiul. La fel ca si cele din aluminiu sau vinil, cele cu fibra de sticla se intretin foarte usor, insa acestea nu se deformeaza in timp si elimina si riscul de aparitie al mucegaiului. In plus, durata de viata este mai mare si au un consum redus de energie, iar lemnul poate fi eliminate de tot din structura. Astfel, ele sunt umplute cu spuma din polistiren pentru a oferi o mai buna ziolatie. In locul structurii metalice dintre panourile de sticla este utilizat siliconul. Cadrul ferestrelor realizate din fibra de sticla este mult mai etans atunci cand in interior este folosit gaz de argon. Deoarece fibra de sticla este un compus realizat din fasii foarte mici de sticla, aceasta are un coefficient de dilatare asemanator cu sticla pura, materialul se dilate si se contracta aproximativ in aceleasi conditii, acest lucru favorizand o etansare mult mai precisa. Desi, in prezent, nu exista un process de reciclare al fibrei de sticla, acest material isi mentine potentialul mare datorita duratei sale lungi de viata.

Luminatoarele sunt elemente foarte des folosite atat in constructiile rezisentiale cat si in cele comerciale, acestea permitand patrunderea luminii in cantitati destul mari in interiorul cladirii. Fiind folosite in special pe acoperisuri, luminatoarele pot retine o cantitate mare de caldure, de aceea este propusa construirea unor console pentru a reduce lumina directa sau introducerea dispozitivelor de umbrire, care pot fi controlate atat electronic cat si manual.

O alternativa in ceea ce priveste panourile mari de sticla este reprezentata de periscopuri. Acestea contin o cupola, realizata din compusi acrilici care colecteaza lumina soarelui, reflectoare interne si lentil care difuzeaza lumina in interiorul incaperii. Dimensiunea lor foarte mica permite instalarea lor oriunde, fara a fi necesara modificarea elementelor structurale.

Acoperisul

Instalarea corecta a acoperisului este esentiala pentru intergritatea structurala a unei cladiri. Avand in vedere suprafata mare ocupata de acoperis si imbinarea sa cu elemnetele de structura, alegerea materialului afecteaza la scara mare consumul de energie. Izolatia alea poate avea, la randul ei, un impact semnificativ in eficeinta energetica a intregii structuri. Deoarece materialele pentru acoperisuri si montarea lor reprezinta procese destul de costisitoare, acestea pot fi diminuate printr-o speranta mare de viata instalatiei.

Ardezia este materialul care ofera cea mai lunga durata de viata in cazul acoperisurilor, dar este, in acelasi timp, cel mai scump material si necesita un anumit nivel de dificultate in instalarea sa. Greutatea sa necesita o proces de armare pentru structura acoperisului, dar poate dura chiar si sute de ani daca este intretinut in conditii optime. De asemenea, ardezia are si un plus pentru estetica unei cladiri, avand o textura foarte bogata.

Materiale folosite pentru a imita ardezia ofera, si ele, o durata lunga de viata si reduc substantial costurile de achizitie. Astfel, dalele sunt realizate din elemente 100% reciclate, precum cauciuc si celuloza. Acest material poate fi turnat intr-o gama variata de forme si modele, folosindu-se matrite realizate din ardezie veche, pentru a reproduce exact textura si dorit. Deoarce greutatea materialului este una destul de mica, acesta nu necestita o noua consolidare structurala. Un alt avantaj il constituie reducerea deseurile, prin procesul de reciclare, dar si montarea usoara. Continutul acestui produs este realizat partial din spuma, oferind un bun factor de izolare.

Sindrilele rezistente la apa realizate din aluminiu rezultat din reciclare combina aspectul de lemn cu durabilitatea metalului. Spre deosebire de lemn, acestea sunt rezistente la foc. Aluminiu reflecta caldura produsa de radiatii, reducand vara surplusul de caldura cu peste 34%. Toate produsele utilizate sau resturile provenite din instalarea lor sunt reciclate aproape in intregime. Datorita greutatii reduse a aluminiului, sindrilele pot fi instalate direct pe acoperisurile vechilor cladiri, fara a necesita alte actiuni de consolidare.

Finisaje Interioare

Peretii interiori pot fi finisati avand la indemana o gama larga de posibilitati. Gips-cartonul este, probabil, cel mai folosit material pentru captusirea peretilor, peste care se aplica un strat de vopsea, tapet sau orice alt element decorativ. Vopseaua din cazeina (*), este o reteta a vopselei care dateaza de mai bine de 5000 de ani, care are in componenta sa pigmenti naturali, lime, talc, compusi solizi din lapte si sare. Vanduta, in general, sub forma de praf, ea se amesteca cu apa, pentru a rezultata compozitia dorita, evitandu-se astfel pierderile de material.

Sisalul este un material folosit pentru finisajul peretilor interiori, o alternativa pentru tapetele uzuale, din vinil si hartie, de origine naturala, cu o durata de viata mult mai lunga si un bun material fonoabsorbant. Fibrele de sisal sunt materiale reciclabile, pentru care nu se folosesc compusi toxici in procesul de colorare, acest finisaj fiind, de asemenea, si o buna alternativa pentru denivelarile rezultate din constructia unui perete.

Panourile interioare captusite cu furnir folosesc in compozitia lor numai acel tip de lemn rezultat din plantatiile certificate.Acest tip de panouri au un miez realizat dintr-o foaie de carton reciclata, folosita in forme tip hexagon sau folosesc placi pe baza de formaldehida.

Pardoseala

Finisajele pentru pardoseala se gasesc intr-o gama larga de produse si stiluri diverse. Pentru a putea decide tipul de finisaj corect pentru pardoseala se ia in calcul functiunea principala a camerei. Mochetele si covoarele din materiale naturale, desi nu sunt toxice si sunt realizate din materiale reciclabile, sunt surclasate de cele din materiale bazate pe compusi petrolieri, din cauza diferentei de pret. Un alt dezavantaj al pardoselilor sintetice este eliminarea de vapori toxici regasiti in adezivii speciali pentru instalare, care pot afecta sanatatea personelor care isi desfasoara activitatea in acele incaperi.

Iuta este o alternativa pentru produsele sintetice. Acest material este unul reciclabil, realizat din fibre vegetale de origine animala, necista un consum redus de energie in procesul de fabricatie si are o durata de viata mai indelungata.

O alta alternativa poate fi cauciucul reciclat de pe urma anvelopelor uzate, acest lucru reprezentand un avantaj pentru reducerea depozitelor de deseuri. Pardoselile realizate din cauciuc au un factor de aderenta destul de ridicat si este foarte des folosit in centrele pentru persoanele cu handicap.

Linoleul, este un material realizat din ulei de in, pluta, rasina, faina de lemn, pigmenti si lianti, fiind o alternativa pentru pardoselile din vinil. Aceste materiale fac din acest produs unul natural, reciclabil si un produs prietenos cu mediul.

Pardoselile din placi ceramice sunt o solutie buna, mai ales datorita rezistentei la trafic intens. Placile ceramice nu sunt toxice, nu intampina dificultati impotriva petelor, pot fi reciclate si necesita un consum redus de energie datorita temperaturii de ardere destul de scazute.

Instalatiile

Deoarce apa reprezinta una din cele mai importante resurse naturale, instalatiile folosite trebuie sa indeplineasca mai multe conditii cum ar fi reducerea utilizarii apei potabile, reutilizarea apei deja folosite si reducerea volumului de apa care ajunge in canalizari. Aceste conditii au dus spre proiectarea unor grupuri sanitare care au un consum redus de apa, care folosesc presiunea apei in detrimentul gravitatiei pentru a transporta apa folosita spre canalizari, rezervorul necesitand doar trei litrii de apa. Un consum mai mic de apa duce spre protejarea mediului si reducerea volumului de instalatii, implicit si a materialelor folosite.

Sistemele de ventilatie

Sistemele de ventilatie proiectate pentru reducerea energiei folosesc un sistem care introduce aerul curat si evacueaza aerul folosit, reducand cu pana la 85% consumul de energie folosit pentru incalzirea aerului. Curentii de aer care intra si cei care sunt eliminati nu se amesteca datorita sistemului de transfer de energie care foloseste doua cai separata de evacuare si de intrare. Umezeala din aer este eliminata datorita unui strat existep pe suprafata discului, realizat din siliciu, reducand substantial riscul de aparitie al bacteriilor. In timpul anotimpurilor reci, este folosit procesul de preincalzire al aerului, bazat pe recuperarea de caldura, ajungand la un procent de 60% al incalzirii aerului dintr-o camera.

E) Regenerarea urbana a zonei

Orasul joaca un rol important in procesul de combatere a schimbarilor climatice precum si al efectelor acestuia, iar prin schimbarile politicilor de planificare la nivelul tesuturilor urbane se pot evidentia aceste strategii.

Politicile urbanistice iau in consideratie o serie de probleme la o scara mai mica pentru locuintele individuale, inclusiv alocarea de spatii verzi si locuri de stocare a apei ( iazuri de retentie si detentie, canale etc), introducerea noilor tehnologii la nivelul cladirilor existente, reinoirea infrastructurii si cresterea acoperirii sistemului de transport public nemotorizat. Cresterea numarului de spatii verzi si diminuarea emisiilor prin captarea carbonului pot fi folosite pentru combaterea poluarii si a inundatiilor.

Pentru a putea introduce acest tip de politici urbanistice sunt necesare anumite interventii la nivelul zonelor urbanistice existente. Conceptul de regenerare urbana cuprinde aceste tipuri de interventie, pornind de la reabilitare si pana la reinnoire, oferind posibilitati de abordare a problematicii schimbarilor climatice.

In ciuda acestor aspecte, cercetarile bazate pe regenerarea urbana se bazeaza, in general, pe aspectele legate de comunitate, sustenabilitate, si guvernare, schimbarile climatice fiind adesea omise. Exista incercari de reconversie a zonelor de regenerare in cartiere inteligente, incercari care au ca scop reducerea emisiilor cu dioxid de carbon si a actiunilor care afecteaza mediul inconjurator.

Conceptul de regenerare urbana se refera la modul de reorganizare al mediului construit. Acest proces isi are radacinilie in zone precum Marea Britanie si Statele Unite, unde, incepand cu 1970 au fost create initiative care s-au axat pe reinnoirea oraselor interioare. Pana la sfarsitul anilor ’70, in schemele folosite pentru reinnoirea urbana au fost incluse si aspectele conomice, precum revitalizarea nucleelor centrale sau a oraselor intregi, proiectul devenind unul din ce in ce mai complex. In anii 1980 s-a ajuns la premiza ca economia locala necesita alocarea de noi spatii pentru birouri, pentru activitatile industriale si cele de vanzare, pentru a se putea dezvolta. Acest lucru a dus spre crearea unor strategii pentru “ orasele antreprenoriale”, o noua forma de guvernare urbana necesara pentru incurajarea afacerilor economice locale.

In ciuda acestor schimbari, probleme precum protectia insuficienta a mediului si inegalitatea sociala au condus la introducerea unor noi obiective in conceptul de regenerare urbana. In timpul anilor ’90, acest tip de proiecete au inceput sa fie folosite in cadrul mai multor tari, pentru a rezolva probleme interne ce vizau revitalizarea economica, justitia sociala si protectia mediului.

In prezent exista un numar restrans de proiecte care asociaza regenerarea urbana cu domeniul schimbarilor climatice, dar aceste proiecte se afla abia in faza incipienta si necesita eforturi considerabile pentru a pune in aplicare bazele teoretice cu cele practice.

Printre cele mai de succes initiative, se numara utilizara eficienta a mediului natural in cadrul orasului. Prin actiunea de regenerare, se pot da in folosinta zonele industriala dezafectate si a terenurilor care nu sunt utilizate in mod corespunzator, oferind posibilitatea de crestere a numarului de locuri de muna, sub forma unei evolutii bazta pe schimbul de experienta.

Acest tip de strategie are ca scop reducerea consumului energetic si utilizarea corespunzatoare a resurselor existente, prin prevenirea expansiunii locale, ducand la diminuarea timpului si a distantei pentru angajatii zonei, iar energia consumata pentru actiunile destinate infrastructurii locale este si ea redusa. Din consumul total de energie, 30% este alocat actiunii de pompare a apei si colectare a apei uzate, acest consum fiind direct proportional cu marimea orasului. Astfel, cu cat un oras va fi mai compact din punct de vedere urbanistic, cu atat se vor reduce consumurile de energie si apa la nivel local.

Constructiile sunt principalele surse de emisii de dioxid de carbon, ca urmare a proceselor de incalzire si racire, iar ansamblurile de o calitate indoielnica si amplasate in zone vulnerabile, sunt cele care resimt cel mai tare schimbarile climatice. Deoarece in majoritatea tarilor cladirile construite ocupa cea mai mare parte a spatiului, acestea necesita cea mai mare atentie in procesele de transformare in cladiri sustenabile. Regenerarea urbana poate contribui la punerea in practica a acestor intentii si depasirea problemelor legate de cladiri, fie ele existente sau cele care urmeaza a fi construite.

Imbunatatire climatului social

Orasele europene au aratat un interes ridicat pentru integrarea conceptului de regenerare urbana la nivelul politicilor guvernamentale. Orasul Hamburg a adoptat o politica de regenerare regiunii Wilhemsburg, iar Vilnius s-a axat pe incheierea unor parteneriate intre munincipalitate si zonele de interes, precum Parcul de Arhitectura ( o zona de regenerare industriala), sau cu comunitatile anumitor zone rezisentiale, spre exemplu Zirmunai Triangle (complex de locuinte existente).

Industriile culturale si cele creative pot fi folosite in schemele guvernamentale, in special in zonele istorice. In Berlin, o astfel de initiativa a fost inaintata, prin implicarea atat a oamenilor din domeniul politicii cat si a rezidentilor, avand ca scop imbunatatirea conditiilor de trai, din punct de vedere social, in cartierele cu o dezvoltare mai scazuta. Aceasta strategie implica un sistem de cooperare intre departamente munincipale si adoptarea unui plan de actiune, ajungandu-se astfel la crearea unor actiuni de gestionare a vecinatatilor. Acest nou cartier permita cooperarea tuturor persoanelor interesate de acest proiect, ducand astfel la extinderea domeniului de aplicabilitate al politicilor locale.

Programul pentru dezvoltare durabila al Statelor Unite (1997) si Cartea Alba a guvernului european exemplifica cele cinci principii care duc spe o buna guvernare :

“Corectitudinea – toti locuitorii unui stat trebuie sa aiba sanse egale, iar legea trebuie aplicata in mod corespunzator;

Participarea sau legitimitatea vocii – toti locuitorii unui stat trebuie sa aiba un cuvant de spus in luarea decizilor, iar diferentele de interese trebuiesc eliminate;

Responsabilitatea – Decizile luate trebuie sa fie publice si transparente;

Eficacitatea si performanta – rezultatele trebuie sa raspunda nevoilor si favorizeze utilizarea resurselor in mod corespunzator;

Coerenta sau directia deciziilor – deciziile trebuiesc luate pe termen lung si luata in considerare o vedere de ansamblu;”

Pentru a obtine noi oportunitati in procesele guvernamentale bazate se sustenabilitatea regenerarii urbane, exista mai multe actiuni care trebuiesc incluse in programe. In primul rand trebuie sa existe un sprijin politic pentru demararea oricarei astfel de actiuni. Conducerii munincipalitatilor trebuie sa i se ofere sprijin atat la nivel politic local precum si global. Aceste “proiecte – pilot” trebuiesc incepute la scara redusa, pornind de la zonele mici si crescand, pe parcus, spre zone cu o scara mai mare. Un astfel de exemplu este orasul suedez Vaxjo, care a inceput prin introducerea unoir mici proiecte de mediu, cum ar fi restaurarea lacurilor si regenerarea energiei de termoficare. In prezent, acest oras are o politicia ecologie foarte bine pusa la punct, iar acest program este in continua dezvoltare pana in anul 2030.

Secretul adoptarii unor strategii cu un procent ridicat de reusita sta in generarea de parteneriate intre membrii politici, administratori precum si publicul larg. Aceste parteneriate ar trebui sa fie arbitrare si transparente pentru toti cetatenii. Un astfel de exemplu este parteneriatul IBA Project (2007-2013), adoptat in Hamburg, intre furnizorii financiari, stat si administratiile locale, precum si cu spijinul cunei companii bazate pe sistemele sustenabile solare, prin care a fost consolidat efectul de reducere consumului de energie in casele locuitorilor.

Procesul de regenerare urbana este unul complex si implica un numar ridicat de cunostinte si profesionisti. Orasele trebuie sa investeasca in facilitarea transferului de cunostiinte intre departamentele locale. Acest lucru poate fi realizat prin vizite direct pe teren si o comunicare transparenta si directa intre munincipalitati. Prin politica fiecarui oras trebuie sa se actioneze in favoarea educarii si a lucrului direct in procesul de sustenabilitate si regenerare urbana. Acest lucru a fost aplicat si in cazull orasului Vaxjo, unde au fost oferite peste 6000 de locuri de munca locuitorilor locali implicati in acest proces.

Actiunea de regenerare trebuie sa aiba loc in cadrul mai multor niveluri, de aceea este foarte importanta implicarea la nivel guvernamental intre entitati precum cartier, zona, oras, zona regionala. In Germania, orasele primesc sprijin financiar pentru a integra strategiile de reducere a energiei, acestea devind si ele la randul lor, spirjin pentru zonele mai mici.

Reabilitarea tesutului construit si refunctionalizarea constructiilor abandonate

Dezvoltarea economica