Aprovizionarea Subunitatilor Luptatoare

Capitolul 1

STADIUL ACTUAL AL TEHNICII DESTINATE APROVIZIONĂRII SUBUNITĂȚILOR LUPTĂTOARE

Acțiunile militare recente comportă o serie de specificități, printre care se numără și dorința vădită de a integra structurile robotizate în cadrul forțelor și realizarea omogenizării acestora pentru a acționa într-o manieră integratoare.

Dacă în secolul trecut se vorbea de impactul bombei nucleare ce deschidea noi posibilități de impunere rapidă a voinței unei entități asupra celeilalte, în prezent se încearcă o limitare considerabilă a numărului victimelor de război și mai ales a impactului psihologic pe care acesta îl impută ființei umane. Astfel, în cadrul diverselor programe de dezvoltare a capabilităților tehnice și funcționale precum și de reducere a implicării factorului uman pe câmpul de bătălie se cristalizează un singur obiectiv: descoperirea de noi construcții organologice care să servească drept purtătoare a concepțiilor creatorilor sau operatorilor. Această categorie distinctă a tehnicii este menită să ducă acțiunile de luptă în conformitate cu instrucțiunile primite sau, mai nou, să fie capabilă să decidă autonom și să învețe din particularitățile fiecărei misiuni.

Tot din spectrul eliminării riscului și sub impactul invențiilor din mediul civil a automobilelor autonome, care sunt capabile să traverseze distanțe lungi fără intervenția umană, se implementează și în cadrul structurilor militare tipuri de tehnică asemănătoare, în special în domeniul realizării de sarcini periculoase (DEI), cercetării sau a sprijinului logistic.

În cadrul sprijinului logistic se dorește crearea autovehiculelor de tip ”all-terain” acționând fie prin GPS, fie prin intermediul comenzilor date de către operator: fizic sau prin intermediul unui joystick. În componența logisticii etapa robotizării este încă la început, principala preocupare manifestându-se în cadrul forțelor luptătoare. Însă sprijinul logistic nu trebuie deloc neglijat deoarece forțele inamice urmăresc în mod primordial neutralizarea comenzii și a suportului logistic, astfel se realizează izolarea trupelor, apariția dezorganizării și neputința de a se acționa datorită materialelor vitale ce erau asigurate de aceste ”nervuri” ale luptei armate.

Din proprie părere, confruntarea armată este un organism complex structurat prin ansamblul de procese și acțiuni desfășurate de diverse componente funcționale. Astfel, logistica reprezintă ansamblul aparatelor digestive, respiratorii și circulatorii. Tocmai de aceea se impune acordarea unei atenții deosebite în cadrul acestui sector deoarece dacă ”organismul” nu primește în timp util resursele energetice necesare funcționarea lui este precară.

Luând în calcul acest fapt, se impune o cercetare amplă asupra modului de concepție, proiectare și realizare a diverselor sisteme tehnice care să fie capabile să se deplaseze în toate tipurile de teren și în toate condițiile meteorologice. Datorită acestui deziderat majoritatea armatelor puternice încearcă să găsească noi modalități constructive prin care sprijinul logistic să fie adaptat la viteza excesivă a tuturor operațiilor desfășurate în prezent.

Astfel, este imperios necesar a se realiza o analiză a tipurilor de tehnică de acest gen existente în înzestrarea armatelor străine sau în curs de implementare.

În cele ce urmează se va realiza analiza principalelor tipuri de tehnică de aprovizionare pornindu-se de la tehnica rudimentară posedând blindaj, armament, operator uman, șenile și ajungând-se până la noua generație de tehnică, robotizată, monitorizată permanent prin GPS cu implicarea de la distanța a factorului uman.

BvS 10, ”vikingul” din forțele englezești

BvS 10 este produsul parteneriatului dintre Hägglunds Vehicle AB și Ministerul Apărării din Marea Britanie la cererea Marinei Roiale. Acest tip de tehnică este destinată îndeplinirii misiunilor atribuite în toate categoriile de teren (all terrain). BvS 10 este rezultatul a 25 de ani de inovație în domeniul vehiculelor articulate produse de către firma suedeză, fiind o structură blindată, cu numeroase posibilități de adăugare a diferitelor caracteristici modulare.

figura1-BvS 10 complet echipat pentru luptă

BvS 10 reprezintă varianta îmbunătățită a lui Bv 206 și Bv 206s.Principalele deosebiri aduse în discuție de acesta față de predecesorii săi sunt: dimensiuni sporite, complet amfibiu, cu un motor mai puternic, diesel de 5,9 litri; cu o presiune pe sol mai mică; un tren de rulare nou; mecanism de direcție îmbunătățit ce îi sporește viteza și confortul; o sarcină de încărcare mărită de până la 5 tone.

Vehiculul constă în două platforme articulate, legate de un mecanism de direcție. Șenilele au o caracteristică specială prin faptul că datorită formei și texturii nu produc urmele scontate de un șenilat, fiind confecționate din cauciuc. Blindajul asigură protecție completă împotriva gloanțelor de calibrul 7,62 mm și este capabil să reziste unei mine antipersonal.

La capitolul capacități și posibilități de încărcare, BvS 10 asigură transportul a 12 persoane printre care și operatorul de tehnică, unitatea din față suportă o sarcină maximă de 800 kg, iar cea din spate de 2000-3050 kg, depinzând de specificul misiunii.

BvS 10 poate fi echipat și cu sistem de armament printre care se numără mitraliera de 12,7mm sau 7,62mm montată pe suprafața superioară a primei unități. Unitatea din spate poate fi suplimentată și ea de diverse sisteme de armament, dar în utilizarea normală a vehiculului acesta rămâne în afara contactului inamic.

În cadrul mobilității vehiculul este echipat cu un motor turbo-diesel de 5,9 litri ce dezvoltă 275 de cai putere, un motor Cummins complet nou față de cel al predecesorilor săi. Vehiculul atinge viteza maximă de 65 km/h pe uscat, iar pe apă de 5 km/h, având o rază de acțiune de 300 de km. BvS 10 este complet amfibiu cu o durată de pregătire a deplasării pe apă de mai puțin de două minute și poate acționa la temperaturi cuprinse între -46°C și +49°C.

figura 2-BvS 10 traversând un curs de apă

Ca dimensiuni și greutăți autovehiculul are o masă de 10,6 tone; lungime de 7,55 m; lățime de 2,1 m; înălțimea acestuia fiind de 2,2 m. După cum se poate observa vehiculul nu este foarte observabil în comparație cu camionul DAC 665T ce are o capacitate de încărcare asemănătoare, însă motorul mult mai mare, blindajul este mai slab, dar se compensează pe latura transportului de personal unde se observă o capacitate sporită.

BvS 10 poate fi transportat ușor în zona de operații cu ajutorul avianelor C-130 Hercules și C-17 Globemaster III, dar și suspendat prin intermediul elicopterelor CH-47 Chinook sau pe cele două unități separate de elicopterul Merlin.

În carul modularității BvS 10 vine cu posibilitatea adăugirii unui blindaj suplimentar format în mare parte din bare transversale și verticale, menite să sporească mascarea, dar și protecția împotriva unor tipuri speciale de gloanțe. Tot în acest registru se adaugă și posibilitatea tractării unei încărcături suplimentare de tip trailer de până la 3 tone.

BvS 10 a fost conceput pentru Marina Roială Britanică și numit ”Vikingul”. Vehiculul a parcurs un program prelungit de teste între anii 2001-2004 până ca Marina să accepte 108 unități pentru a-și înzestra trupele. Prima utilizare a acestui tip de tehnică de către britanici a fost în 2006 în Afganistan unde și-a dovedit utilitatea.

Variantele ulterioare dezvoltate pe baza acestui vehicul nu conțin un arsenal mai puternic ci un blindaj îmbunătățit și dimensiuni și greutate mai mari cum este cazul BvS 10 Mark II, însă acest nou tip este mai puțin manevrabil, fără să se modifice capacitatea de încărcare și posedând un motor mai puternic.

În anul 2015, un nou model a fost lansat și anume BvS 10 Beowulf care propune ,în linii mari, aceleași caracteristici ca și predecesorul său cu diferența că nu este blindat. Nefiind blindat crește manevrabilitatea și capacitatea de încărcare a acestuia, dar scade protecția trupelor transportate sau a operatorului de tehnică ce realizează aprovizionarea.

BvS 10 se află în prezent în înzestrarea unor armate puternice printre care enumerăm: Marea Britanie, Olanda, Suedia, Franța și, mai nou și în cadrul armatei germane.

Așadar, BvS 10 este un vehicul ce îmbină funcționalitatea unui șenilat cu discreția unui autovehicul de serie precum și cu protecția asigurată de blindaj împreună cu puterea de foc a mitralirei. Astfel, acest tip de vehicul poate executa misiuni în concordanță cu solicitările actuale din teatrele de operații acționând în medii dificile.

GAZ-3344, un strop din logistica rusească

GAZ-3344 este un vehicul de teren, cu șenile, articulat. Original a fost proiectat ca un vehicul comercial, iar apoi demonstrându-și utilitatea a fost adoptat și în cadrul forțelor terestre ruse. Din informațiile deținute acest colos se află în dotarea forțelor armate din anul 2015.

figura 3-GAZ-3344 echipat pentru îndeplinirea misiunilor

Referindu-ne strict la concept și la capitolul performanțe, acesta se aseamănă destul de mult cu Bv 206 produs de Suedia sau cu Sisu NA-110 produs de Finlanda. Rusia deține în înzestrare și alte două tipuri de astfel de vehicule articulate produse de firma Vityaz și anume DT-30P, DT-10P, dar acestea din urmă sunt de dimensiuni și capacități mult mai mari.

GAZ-3344 este capabil a transporta pasageri, încărcături și diverse categorii de echipament chiar și în condițiile grele din Siberia și Nordul Rusiei. Acest tip de tehnică are o mobilitate desăvârșită în teren accidentat și posedă capacitatea de a se deplasa prin noroi, nisip, zăpadă și pe apă. După cum se poate deduce, este complet amfibiu având o viteză de deplasare pe apă de 5 km/h. De obicei, se preferă acest tip constructiv articulat deoarece se sporește capacitatea de traversare a unor medii ostile.

GAZ-3344, din punct de vedere al concepției constă în două unități articulate, motorul aflându-se poziționat în cadrul unității din față. Acest lucru nu afectează însă mobilitatea deoarece toate cele patru șenile sunt acționate prin intermediul motorului din față, momentul motor la șenilele din spate fiind transmis de la unitatea față prin intermediul unei legături cardanice.

Unitatea din față poate transporta ca și echipaj șoferul plus încă patru pasageri, iar masa maximă a încărcăturii poate atinge 750 kg. Unitatea spate poate suporta un echipaj format din 12 militari, de asemenea aceasta poate găzdui pe timpul somnului 6 militari și are o sarcină maximă de 2250 kg.

Principala diferență majoră față de celelalte module de transport este constituită din faptul că GAZ-3344 nu este blindat, dispunând doar de rezervor protejat împotriva gloanțelor de 7,62 mm.

La capitolul mobilitate, autovehiculul vine cu un motor turbo Cummins de 4,5l pentru varianta civilă, cu 185 de cai putere, iar pentru cea aflată în dotarea armatei cu un motor rusesc turbo YaMZ de 182 de cai putere. Ambele variante posedă transmisie automată, iar în condiții de teren accidentat varianta militară are un consum mediu de 50 l. la 100 de km. GAZ-3344 atinge viteza maximă de 60 km/h și are o autonomie sporită de 800 km.

În cadrul dimensiunii și greutății, vehiculul are o greutate de 8,7 tone cu o posibilitate de încărcare de până la 3 tone; lungimea de 9,93 m, 2,38 m lățime și 2,63 m înălțime.

GAZ-3344 poate opera la temperaturi critice cuprinse între -50°C până la +40°C, ambele unități având sistem de încălzire. De asemenea, autovehiculul poate fi utilizat până la altitudini de 4650 m., deasupra nivelului mării.

Aruncând o privire pe capacitatea de traversare a diferitelor cursuri de apă remarcăm faptul că autovehiculul are o formă a caroseriei ce facilitează plutirea și se deplasează prin intermediul șenilelor.

Ca și module adiționale, dispune de un sistem de protecție NBC pentru militari, poate tracta diverse încărcături dispuse pe trailere cu o greutate maximă de 5 tone, dar și posibilitatea adăugării unui sistem de armament, în special mitraliere de calibrul 7,62 sau 12,7 mm.

Luând în calcul versiunile ce se vor implementa pe acest modul se amintesc: transportul trupelor; transport logistic; transport de armament și muniții; ambulanță și vehicul de luptă.

GAZ-3344 impresionează prin raza mare de acțiune, prin mobilitatea și capacitatea de deplasare în mediul greu din Siberia, printr-un sistem de autoîncălzire ce servește și pentru recuperarea forțelor luptătoare, dar și prin modularitatea sa putând servi diverselor cerințe ale câmpului de luptă.

Supacat ATMP(All Terrain Mobility Platform), parte din logistica americană și britanică

Platforma de teren 6X6, din compunerea Supacat ATMP, este utilizată datorită mobilității crescute și a caracteristicilor amfibii încă din 1982 de Armata Britanică și a fost pusă în practică în Bosnia, în cele două războaie din Golf și în Afganistan.

Acest tip de autovehicul este asistat permanent de tracțiunea 6X6 și este pus în mișcare de un motor diesel. Supacat ATMP este ușor manevrabil prin intermediul celor două bare de direcție prin intermediul cărora sunt virate primele 4 roți (primele două axe) și este capabil să străbată porțiuni de drum accidentat având un echipaj de 2 până la 8 militari. De asemenea cadrul cu porțiuni din aluminiu și o formă specifică îi permite să plutească pe apă.

Având în vedere nivelul de dotare cu astfel de autovehicule al armatelor lumii, ne vom referi la Supacat ATMP Mark III. Acesta este ușor aeropurtabil și complet amfibiu, fiind utilizat pentru îndeplinirea unor misiuni felurite cum ar fi: transport trupe, echipament, încărcături, armament și muniții; recunoaștere, aprovizionare și evacuare răniți. Este utilizat în special de forțele de elită cum ar fi parașutiști sau forțele speciale datorită mobilității și posibilității de a fi dislocat ușor în cadrul diverselor tipuri de medii în care este proiectată acțiunea militară. Supacat oferă în timp util și opțiunea multi-rol prin faptul că poate fi ușor transformat dintr-un autovehicul de-abia debarcat într-o ”mașină de luptă” datorită modularității acestuia.

Supacat Mk. III poate transporta sarcini de la 1000 kg. până la 1600 kg. împreună cu un echipaj format din 2 militari. Este capabil să preia paleți standardizați NATO sau alte tipuri de încărcături cum ar fi muniția. Acest tip de autovehicul vine și cu un trailer pentru încărcături suplimentare ce poate suporta sarcini de până la 400 kg., iar în plus poate tracta piese de artilerie în același timp cu trailer-ul. Poate fi destinat chiar tractării de autovehicule ușoare în vederea recuperării și evacuării acestora de pe câmpul de luptă. De asemenea, diferența majoră cu care vine Mark III este un braț hidraulic ce servește la încărcarea și descărcarea facilă a încărcăturilor.

figura 4-Supacat ATMP Mark III în misiunea de aprovizionare

Motorul prin intermediul căruia este pus în mișcare Mark III este un motor turbo-diesel Volkswagen de 1,9 l. ce dezvoltă 78 de cai putere suficient pentru ca modulul de transport să poată răspunde eficient misiunilor încredințate. Transmiterea puterii la cele 6 roți motoare se realizează prin intermediul unei transmisii automate în 3 trepte. Aceste două mari componente propulsează autovehiculul la o viteză maximă de 64 km/h, iar rezervorul de capacitate mare îi permite să străbată 850 de km. de drum accidentat utilizând doar un plin de combustibil.

În cadrul trenului de rulare, trebuie menționat faptul că este special proiectat pentru a exercita o presiune pe sol minimă, tocmai de aceea este dotat cu cauciucuri speciale, cu aderență sporită, dar și cu o suprafață mai mare de contact cu solul ce permite realizarea dezideratului precedent.

Conform spuselor oficialilor americani, Supacat Mk. III este înzestrat cu capacități de trecere a drumurilor greu accesibile nemaiîntâlnite în cadrul acestor tipuri de tehnică. Autovehiculul poate străbate chiar și porțiuni de drum acoperite de zăpadă, iar în condiții arctice dispune de un set de șenile de cauciuc ce îi permite deplasarea nestingherită în astfel de medii. Această pereche de șenile poate fi atașată în mai puțin de 15 minute pentru ca misiunea să fie dusă la bun sfârșit în timp util.

La capitolul traversării de cursuri de apă, Supacat nu stă la fel de bine ca și ceilalți competitori, acesta fiind amfibiu, însă pierzându-și din capacități în momentul în care este încărcat.

În domeniul dimensiunilor și greutății, modulul de transport stă foarte bine având o greutate de numai 1,9 tone neîncărcat, o lungime de 3,44 m., lățime de 2m. și înălțimea echivalentă cu a unui militar de doar 1,85 m. Aceste caracteristici îi permit o mascare și camuflare facilă, dar și o mobilitatate sporită în cadrul traversării obstacolelor.

Supacat poate fi ușor transformat în autovehicul de luptă prin adăugarea de mitraliere de 7,62 mm. sau 12,7 mm. și poate fi utilizat să transporte rachete antitanc și rachete anti-aeriene.

Acest autovehicul de teren poate fi transportat ușor prin intermediul elicopterelor. Astfel Sea King poate transporta un singur Supacat, Black Hawk poate transporta două, iar Chinook chiar 4 unități. Printre avioane de transport se enumeră C-130 Hercules. Spre deosebire de celelalte tipuri de tehnică de transport relativ grea, Supacat ATMP poate fi și parașutat, această caracteristică adâncind spectrul de misiuni în care poate fi întrebuințat.

Pentru a-i demonstra funcționalitatea, trebuie să menționăm și câteva din misiunile cheie la care a participat. Astfel, a fost utilizat în teatrul de operații din Afganistan, unde datorită condițiilor grele de umiditate scăzută și temperaturi ridicate nu s-a putut opțiune un potențial dezirabil. Tocmai de aceea Supacat a fost retras în numai 2 ani de utilizare și s-a trecut la o reproiectare a acestuia. În prezent o nouă versiune vine în sprijinul acesteia și anume Mark IV care posedă un motor mai puternic o configurație a caroseriei ușor modificată și o sarcină mai mare, de peste 1,5 tone. De asemenea, va fi capabil să traverseze porțiuni de drum de deșert, junglă sau litoral.

Așadar, Supacat ATMP reprezintă o soluție eficientă în cadrul aprovizionării, sau chiar a purtării luptei datorită robusteții sale, sarcinii mari transportate în comparație cu gabaritul său și razei foarte mari de acțiune, lucru vital în cadrul oricărui mijloc de transport logistic.

Robotul blindat de luptă de Geniu (ACER), cel mai mare robot existent în cadrul armatelor lumii

Pentru a realiza o descriere a acestui robot trebuie mai întâi înțeles termenul de roboți militari mari care reprezintă un camion, un tanc sau un tip de tehnică care nu poate fi transportat de un militar în componența căruia se găsește un calculator integrat împreună cu camere video ce îi permite să acționeze prin intermediul comenzilor primite de la telecomanda operatorului.

Așadar, ACER este un robot militar de gabarit mare conceput, proiectat și produs de MESA Robotics, companie de prestigiu în acest domeniu din Statele Unite ale Americii.

figura 5-Robotul Blindat de Luptă de Geniu încărcat cu echipament de luptă

Acest robot este de mărimea unui buldozer mic, fiindu-i încredințate o multitudine de misiuni cum ar fi: îndepărtarea explozibililor și a dispozitivelor explozive improvizate prin intermediul unui braț mecanic; deblocarea căilor de acces prin îndepărtarea sau tăierea obstacolelor; tractarea sau împingerea autovehiculelor până la mărimea unui autobuz ușor; transportul echipamentelor, materialelor, armamentului, muniției pe platforma de deasupra robotului sau dispuse pe trailer; îndepărtarea minelor folosind un dispozitiv adițional fixat în fața robotului; curățarea câmpului de luptă de mine antipersonal înaintea sosirii trupelor.

Unele dintre inovațiile de ultim moment aduse în discuție de ACER este de a participa în efectiv în cadrul luptei, dar mai ales înzestrarea cu o platformă de decontaminare. Substanța decontaminantă poate fi dispusă într-un rezervor cu o capacitate de 1325 litri. De asemenea, poate fi dotat cu o duză în partea din față a brațului mecanic pentru o sporire a preciziei cu care se realizează decontaminarea.

ACER nu poate fi purtat de un militar cum este cazul majorității roboților militari datorită gabaritului și întrebuințării pentru care a fost conceput. Robotul cântărește 2040 kg. ceea ce îl propulsează ca fiind cel mai mare robot terestru. Impactul greutății este îndelung simțit asupra vitezei de deplasare care nu depășește 10 km/h.

Robotul de Geniu este dotat cu un motor turbo-diesel ce dezvoltă 62 de cai putere. Rezervorul cu care este dotat are capacitatea de 72 litri, asigurându-i o rază de acțiune comparabilă cu a celorlalte tipuri de tehnică de transport existente.

ACER este destinat în special logisticii, ce se realizează eficient datorită brațului mecanic ce servește la încărcarea și descărcarea materialelor. În cadrul brațului se pot adăuga diverse structuri modulare ce contribuie la completarea corolarului de misiuni în specificul cărora poate fi utilizat acest robot. De asemenea, ACER poate transporta încărcături cu greutatea maximă de 1134 kg., poate împinge autovehicule până la 11 tone, iar brațul său poate lucra în sarcină de până la 453 kg.

La capitolul protecție, acesta este dotat cu un blindaj balistic ce poate respinge gloanțe de calibru 7,62mm. trase de la o distanță de 25 m.

Un alt punct forte al robotului este reprezentat de faptul că reparația poate fi realizată cu uneltele uzuale, ce îl recomandă ca fiind un robot practic, ce poate îndeplini diversele misiuni atribuite chiar dacă apare o defecțiune. De obicei, roboții sunt foarte sensibili în acest domeniu deoarece este nevoie de timp și unelte speciale, împreună cu resursă umană calificată pentru a soluționa respectivul impediment.

În cadrul propulsiei, ACER dispunde de șenile din material cauciucat ce îi asigură deplasarea în cele mai ostile medii, ajutându-se și de momentul motor foarte mare, caracteristic unui buldozer.

ACER poate fi comandat ușor deoarece dispune de o cameră cu infra-roșu cu senzori de pantă și înclinare laterală. De altfel, distanța până la care poate fi telecomandat depășește 500 m. Robotul poate fi controlat exclusiv de un operator.

Robotul blindat de luptă de Geniu, deși este cel mai mare robot terestru, nu este ușor observabil comparativ cu mijloacele uzuale de transport având o înălțime de 1,42m. și o lungime de doar 2,1m.

Astfel, se remarcă în cadrul acestui robot tendința vădită de neimplicare a omului chiar și în domeniul logisticii. ACER reprezintă un salt uriaș în această direcție, impresionând atât prin mărimea sa cât și din spectrul multitudinii de sarcini executate prin plurimodularitatea sa.

Analiza evolutivă a tehnicii destinate aprovizionării subunităților luptătoare

Prin analiza principalelor tipuri de tehnică de aprovizionare existentă în dotarea armatelor lumii se constată discrepanța înzestrării și se diseminează principalele domenii de interes din cadrul acestora.

Astfel, dacă prin BvS 10 se urmărește sporirea capacității de trecere a diferitelor categorii de drum coroborată cu modularitatea asigurată prin blindaj, armament de luptă și capacitățile amfibii, prin GAZ-3344 se urmărește modernizarea aspectului tehnicii, creșterea capacității în zonele siberiene, mărirea razei de acțiune prin îndepărtarea blindajului, în cadrul Supacat se remarcă prezența brațului mecanizat și creșterea robusteții, iar prin cel mai mare robot terestru, ACER, se urmărește îndepărtarea contactului uman direct cu zonele periculoase și proiectarea viitorilor roboți cu posibilități modulare mult superioare tehnicii rudimentare.

Tehnica destinată aprovizionării în special, dar și a logisticii în general a fost supusă numeroaselor evoluții, trecându-se de la o soluție constructivă la alta, iar tendința actuală este de robotizare, de eliminarea contactului direct al factorului uman din câmpul de luptă.

Înalta tehnologizare a spațiului de luptă în care sunt desfășurate în prezent misiunile armatelor a oferit oportunitatea încadrării tehnicii autonome, care să asiste militarii și chiar să reprezinte elementele cele mai avansate ale dispozitivelor de luptă. Începând cu primele drone destinate observării și cercetării și continuând cu roboții ce pot identifica și distruge un dispozitiv exploziv improvizat, această trecere către autonomizare este remarcată și în cadrul transportului, fie de muniții sau diverse materiale vitale ducerii luptei. Eficiența crescută a acestor sisteme le recomandă pentru executarea de misiuni din tot spectrul existent într-un context dat.

Se observă, așadar, pe lângă avansul tehnologic extraordinar și tendința de a realiza roboți multi-task, roboți de diferite forme și capacități ce sunt capabili cu consum minim de resurse să îndeplinească un larg spectru de misiuni și să fie interschimbabili de la o sarcină către cealaltă.

Interesul crescând al armatelor puternice pe diferite domenii care să facă trecerea către modernism, către acționare la distanță sau chiar autonomă permit conceperea, proiectarea și construirea unor structuri robotizate ce vor face parte din următorul val al confruntărilor armate.

Astfel, se deschide o nouă poartă către viitor, către o utilizare economicoasă a forțelor și mijloacelor, accentul fiind pus pe lovirea cu precizie sporită, prin discriminare, a centrilor de greutate adverși, care să permită nu nimicirea inamicului ci neutralizarea acestuia, scoaterea lui din luptă pe considerentul că nu mai este capabil să-și conducă și aprovizioneze trupele într-un mod satisfăcător care să-i fructifice efortul de luptă.

De asemenea, instrumentele moderne de statistică precum și jocurile de război ce pot determina din timp evoluția cea mai probabilă a unui conflict dat pot prognoza cu precizie atât victoria sau înfrângerea cât și timpul de încheiere al respectivului conflict. Pe aceste ipoteze, se urmărește limitarea distrugerilor provocate, precum și întrebuințarea eficientă în luptă a instrumentelor de operare.

În urma analizei realizate, se desprind o serie de caracteristici ce inițial capătă o înfățișare promițătoare, însă o dată cu elementele de benefit apare și un cumul de întrebări, de probleme legate de interacțiunea uman-artificială a căror soluționare este imperios a fi realizată cu premeditare.

Capitolul 2

2. CORELAȚIA DINTRE TIPURILE DE TEHNICĂ ARTIFICIALE EXISTENTE LA ORA ACTUALĂ ȘI RATSV-1 DIN PUNCTUL DE VEDERE AL UTILIZĂRII RESPONSABILE

În prezentul secol al tehnologiei se impregnează în cadrul tuturor domeniilor sociale tendința vădită de implementare în cadrul roboților a inteligenței artificiale.

Prin acest nou concept denumit ”inteligență artificială” se dorește conferirea de autonomie acțională componentelor tehnice. Astfel, se fac demersuri pentru a ”umaniza” procesul decizional al roboților pe baza unor norme de conduită morală, de modalitate acțională, iar în domeniul militar cu reglementările specifice conflictelor armate. Utilizând inteligența artificială roboții sunt capabili nu numai să analizeze informațiile primite de la senzorii cu care sunt dotați și să execute un program informatic ci și să ia decizii pe baza acestor informații, să fie capabili să ”învețe” din particularitățile fiecărei situații în cadrul căreia se impune intervenția unui astfel de robot.

Acest domeniu al roboticii a sărit direct din scrierile și filmele de tip științifico-fantastice în realitatea de zi cu zi. Astăzi, robotica reprezintă o componentă de bază a societății în care trăim, fără de care industria la nivel mondial ar fi doar o umbră a ceea ce există în prezent. Dar, orizonturile acestor tipuri de tehnologii sunt mult mai vaste, ele făcându-și loc în gospodării, în spitale, pe diverse șosele și drumuri, dar și în casele oamenilor, constituind un sprijin activ în special pentru supravegherea copiilor sau pentru îngrijirea bătrânilor. Tocmai de aceea se încearcă ”injectarea” unei anumite doze de moralitate ce fiind coroborată cu inteligența artificială să dea posibilitatea roboților să adopte decizii etice în funcție de situația care impune acea decizie. Aceștia pot fi meniți chiar să corecteze comportamentul oamenilor și, conform opiniilor majorității cercetătorilor, să fie capabili să aibă un comportament exemplar față de cel al ființei umane.

În concordanță cu utilizarea acestui instrument, denumit inteligență artificială, în prezent roboții au evoluat atingând niveluri de dezvoltare de neimaginat, iar acest flux ascendent coroborat cu interesul crescând al majorității populației, manifestat în această direcție, ne face să ne gândim cu speranță, dar și cu teamă la viitor.

Integrându-se în categoria roboților cu destinație militară, RATSV-1, este pe cât de util pe atât de periculos dacă i se va implementa un grad avansat de inteligență artificială fără trasarea în prealabil a unor linii directoare, a normelor etice și morale ce stau la baza societății în care conviețuim. Tocmai din această privință trebuiesc realizate teste și cercetări în toate condițiile și utilizând majoritatea comportamentelor umane posibile, pentru a depista impedimentele, posibilele erori ce se pot strecura atât în cadrul componentei hardware cât și în cea software.

Realitatea nu poate fi feliată și împărțită în domenii distincte deoarece într-o oarecare măsură toate acestea se întrepătrund, sunt categorii interdependente. Astfel este și cazul mașinăriilor care la momentul de referință prezintă numeroase tendințe, atât de robotizare cât mai ales de autonomizare. Robotica nu poate fi separată de integrarea acesteia în societate și, în acest context, de impactul pe care îl generează psihicului pe de o parte și socialului în ansamblu. Multe dintre studiile de actualitate își au pilonii în direcția menționată mai sus, încercându-se o asimilare și, cu atât mai important, o armonizare a roboților în compunerea societală.

Armata României, integrată în structurile de securitate internaționale, manifestă un interes crescând în realizarea interoperabilității cu structurile euro-atlantice. Tocmai din acest motiv se cere cu precădere identificarea acelor zone și structuri vulnerabile, ce prezintă un obstacol în calea realizării acestui deziderat. Studiind oportunitățile pe care le oferă acest prototip structurilor militare putem afirma că subunitățile ar căpăta un caracter mobil, fiind ușor dislocabile, în orice condiții de vreme și teren, având la dispoziție în imediata apropiere vitalul sprijin logistic de care depinde în mod crucial susținerea efortului de luptă, dar mai ales succesul misiunilor încredințate.

Coroborat cu celelalte tipuri de tehnică aflate în înzestrarea armatelor semnificative din contextul geostrategic mondial, RATSV-1 oferă nenumărate îmbunătățiri precum și oportunitatea de îndeplinire a misiunii, chiar dacă acesta este lovit de forțele ostile. Modularitatea este un alt aspect ce punctează decisiv în cadrul fiabilității robotului. Însă toate aceste puncte forte de care dispune trebuie adaptate situației și, mai ales, dozate și limitate în raport cu principiile și regulile existente în cadrul tratatelor internaționale și în special cu drepturile omului.

Robotica nu este și nu va trebui considerată un instrument ce facilitează dezumanizarea, ea trebuie înțeleasă în contextul general, cu luarea în calcul a tuturor oportunităților oferite și descoperirii de noi orizonturi, având ca scop principal îmbunătățirea vieții omului și protecția unității și integrității acestuia. Roboții militari au reprezentat și reprezintă un domeniu de îngrijorare în cadrul opiniei publice mondiale datorită capacităților distructive aproape nelimitate oferite de armamentul modern.

2.1 Parteneriatul uman-artificial, perspective și beneficii

În cadrul omului intervin o serie de factori interni și externi ce duc uneori la pierderea echilibrului, la adoptarea unui comportament în contradicție cu moralitatea universal acceptată și uneori, în situații limită, la boli psihice. Astfel, datorită acestor impedimente, dar și a progresului de neimaginat în domeniul roboticii, se fac studii din ce în ce mai complexe, se organizează chiar și competiții între diverse tipuri de roboți pentru a stabili ce norme morale sunt dezirabile a fi implementate în viața cotidiană. Interesul crescând al comunității internaționale pe acest palier, al roboeticii, se datorează scenariilor fantastice în care roboții ar putea scăpa de sub controlul oamenilor și ar putea chiar ataca sau ucide rasa umană. Toate aceste ipoteze îngrijorătoare, de domeniul irealului, devin și ele foarte probabile datorită numeroaselor conflicte ce există între diverse state atât pentru preluarea sau menținerea supremației mondiale cât și pentru felurite demonstrații de forță sau alte scenarii cum sunt cele de natură teroristă.

În graficul următor sunt reliefate unitățile de roboți produse de-a lungul timpului, începând cu primele principii elaborate de Isaac Asimov, legate de implementarea normelor morale primordiale în cadrul roboților, și continuând cu producția previzionată pentru anul 2018:

Schema 1-Evoluția producției de roboți industriali

După cum se poate deduce, producția de roboți industriali comportă o creștere semnificativă într-un interval foarte scurt de timp, pe unele paliere chiar alarmante. S-a recurs la acest grafic deoarece producția de roboți militari are la bază roboții industriali, implementați pentru a facilita munca umană în marile fabrici, pentru o dezvoltare armonioasă a acelor industrii în care au fost introduși. De asemenea, primele progrese tehnologice, dar și cele mai semnificative în acest domeniu au fost făcute în acest areal. Reducerea la scară a roboților industriali a dus, de fapt, la dezvoltarea fără precedent a roboților la început folosiți la diverse sarcini de gospodărire, iar mai apoi făcându-și loc în aproape toate sectoarele societale.

Odată cu progresul vin, desigur, și marile neajunsuri ce duc în prezent la o problematizare constantă bazată pe înțelegerea inteligenței umane și transfuzia acesteia către mijloacele tehnice autonome.

O primă dilemă în acest sens a constituit-o cui îi va fi supus robotul: celui care îl operează?, Celui care este, în concepția lui, cel mai etic?, Celui care este superior?. Ce norme se pot introduce în programul informatic ce va însoți robotul astfel încât acesta să ia decizia, raportându-se pe de o parte la aceste norme și pe de altă parte la inteligența artificială cu care este înzestrat?. De asemenea, într-o situație limită va fi capabil, chiar dacă nu este autonom să sprijine resursa umană cu privire la luarea unei decizii?, Într-o astfel de situație, ce decizie se va lua în calcul ca fiind optimă, cea care respectă ad literam normele etice ale softului sau cea care permite o limitare a conflictului chiar dacă vor fi anumite pierderi inițiale? Toate acestea reprezintă dilemele de prim rang cu care se confruntă implicarea roboților în conflictul armat.

Pe lângă problemele a căror esență este prezentată mai sus, se pune întrebarea dacă robotul va fi capabil să facă o distincție clară între persoanele participante la conflict și cele care sunt caracterizate de neimplicare sau de persoanele civile. Va fi apt să răspundă efectiv unei persoane care este pașnică la început, iar după aceea desfășoară activități ostile, fără a periclita viața celorlalte persoane de care este înconjurat?

Istoria recentă consemnează încă o dată capacitățile creatoare practic nelimitate ale ființei umane. Însă, marile invenții nasc adeseori și cele mai mari probleme. În cazul roboticii, subiectul este destul de sensibil datorită capacităților pe umane pe care roboții le pot potența, ajungând chiar până la stadiul autocreării. Acestea sunt marile dileme ce robotica zilelor noastre le scoate la iveală pentru că un sistem tehnic neînzestrat cu caracteristicile etice și morale necesare conviețuirii armonioase cu omul ar putea duce la realități dezastruoase nu doar la scenarii de acest tip.

Aproape toate autovehiculele militare semi-autonome sau autonome din prezent ce servesc logisticii sunt dotate și cu armament de luptă, armament ce este manevrat fie prin intermediul telecomenzii operatorului, fie de către hardware-ul și software-ul respectivei categorii de tehnică. Astfel, autovehiculele de acest gen se categorisesc printre tipurile de tehnică încadrabile în fluxul ascendent al roboticii. Făcând parte din același tip de roboți militari tehnica de logistică modernă este supusă acelorași dileme ce trebuie să-și găsească în timp util rezolvări fezabile pentru a beneficia de un câmp de luptă înalt tehnologizat și mai ales just pentru toate categoriile participante accidental sau direct la ostilități.

Pe de altă parte, globalizarea și interconectarea manifestată sub formă de rețea a tuturor componentelor tehnologice, precum și stocarea virtuală a informațiilor vitale duc la o sensibilitate în permanentă creștere a diferitelor comunități prin posibilitatea creării de programe informatice. O formă arhaică a acestor programe se manifestă în viața de zi cu zi sub forma virușilor, care evoluează odată cu avansul tehnologic. Această consecință are urmări grave asupra activității și integrității omenești. În acestă direcție au apărut întrebări de tipul: cum vor fi capabili roboții de selectivitate?, cum vor reuși să aplice eficient informațiile selecționate?, cum vor reuși să facă diferența între un soft etic și unul neetic?, vor reuși să depisteze pe cel care stă în spatele softului neetic și să semnaleze problema?, cine este responsabil de activitatea și comportamentul robotului, proiectantul, constructorul, operatorul, un virus nemaiîntâlnit?, cine va fi responsabil de verificarea preliminară a robotului înainte ca acesta să intre în contact cu societatea?. Se remarcă o serie de probleme a căror soluționare va fi imperios necesară înainte ca un potențial dezastru să se materializeze. Însă pe cine putem desemna responsabil pentru verificarea și acreditarea moralității existente în cadrul structurilor artificiale?, cine are competența necesară a realiza acest deziderat? sau va fi acesta în măsură să aprecieze echitabil toate trăsăturile imputate robotului de către actorii care l-au conceput și creat sau a modului cum interacționează cu oamenii?. Acestea din urmă reprezintă alte situații problematice care pot surveni în cadrul procesului de umanizare a roboților ce consemnează că nu numai roboții trebuie să dețină anumite caracteristici ci și organul desemnat cu evaluarea interacțiunii acestuia cu mediul extern.

O altă disfuncție identificată în componența procesului de moralizare a sistemelor artificiale, ce pune în continuare probleme și lansează noi interogații pe plan mondial, este cu ce trăsături morale trebuie înzestrați roboții și în ce măsură acestea afectează comportamentul lui etic. Astfel, se fac numeroase studii ce implică modul cum robotul știe să gestioneze o anumită situație în funcție de informațiile de input și de comportamentul omului din exterior. Pe baza acestor studii și teste se vor realiza un set de instrucțiuni universal valabile ce vor fi transpuse în cadrul roboților autonomi, ce vor da posibilitatea adoptării deciziilor rapide, bazându-se strict pe tiparele morale.

În cadrul structurilor militare aceste tipuri de roboți autonomi impresionează prin neimplicarea resursei umane în medii cu grad ridicat de pericol, dar și prin faptul că sistemele tehnologice artificiale sunt capabile să respecte cu strictețe legile conflictelor armate, în special a regulilor de angajare. Ca un element adițional, după cum afirmă unii cercetători, aceste tipuri de roboți ar putea să constate când partenerul uman încalcă tiparele morale și să transmită și dovada pentru care respectivul ar putea fi incriminat. Astfel, se vor reduce victimele conflictelor, dar este etic ca militarul să fie monitorizat tot timpul?, va putea el să îndeplinească misiunea la aceiași parametri ca și cum ar acționa fără presiunea supravegherii?, va mai avea încredere în coechipierul robot și se va mai putea construi coeziunea?.

Din alt punct de vedere, importanța misiunilor militare precum și impactul pe care acestea le au asupra societății sunt vitale, iar dotarea armatelor cu aparatură robotică autonomă trebuie precis studiată și analizată. În domeniul militar apar cele mai multe întrebări legate de etica roboților deoarece se operează cu arme letale. Conferirea de autonomie decizională și acțională, transferul ei de la componenta umană la cea tehnologică poate avea urmări dezastruoase în cazul scăpării acesteia din urmă de sub control.

Ca o paranteză, sub spectrul propriu, consider că o armată complet robotizată este mult mai vulnerabilă decât o armată din prezent. O primă explicație ar fi faptul că roboții depind și vor depinde de o sursă de energie, iar capacitățile moderne ale armatelor lumii, împreună cu binecunoscuții hackeri pot contribui la destabilizarea imediată a tuturor componentelor tehnice deținute de armata opozantă. O a doua explicație ar fi că prin implementarea roboților ca și elemente decizionale, deci, implicit ca niște ”mici comandanți” sau chiar comandanți ar duce la îngustarea inovației generate de resursa umană. Această ultimă idee este fundamentată pe dezideratul realizat recent anul acesta când un robot a fost capabil să facă abstracție de capacitățile campionilor mondiali în cadrul diverselor jocuri ce implica inteligența, dar nu s-a reușit crearea unui robot care să fie capabil să îmbine inovația, gândirea, sentimentele și toate celelalte trăsături umane.

Din perspectiva beneficiilor aduse de parteneriatul uman-artificial, în pofida multor semne de întrebare ce vin odată cu implicarea roboților în teatrele de operații, se pot remarca foarte multe caracteristici. ”Astăzi, experiența unui utilizator combatant al unui sistem militar robotizat poate fi redată după cum urmează: se merge la război pentru câteva ore (să ne gândim la piloții dronelor americane care luptă în războiul din Irak fără să fi părăsit vreodată Nevada), apoi aceștia urcă în mașină, conduc până acasă, ajung la timp pentru cină (ba chiar pot să verifice temele copiilor).”

Trimiterea soldaților-roboți în zonele de conflict este de dorit deoarece pe lângă reducerea pierderilor de vieți omenești apare și slăbirea motivației represaliilor asupra inamicului datorită uciderii propriilor camarazi.

”Totodată, trimiterea soldaților-roboți în luptă este un triumf al valorilor umaniste, dar și o consecință a inițiativelor pacifiste” (sistemele militare robotizate ar trebui utilizate doar pentru neutralizarea inamicului, pentru a-l face să renunțe la luptă, nu pentru nimicirea acestuia).

La o scurtă trecere în revistă a potențialului structurilor robotizate remarcăm numeroasele avantaje imediate care sunt aduse în discuție de integrarea acestora în cadrul subunităților, unităților și marilor unități. Astfel, beneficiind de multitudinea de senzori atașați robotului, pentru a primi un set de informații din mediul extern, se conturează o imagine integratoare a spațiului de luptă. Aceste informații sunt culese în timp scurt, analizate și chiar prelucrate de camaradul robot fiind puse la dispoziția decidentului cu promptitudine, fapt ce facilitează luarea și implementarea deciziei. De altfel, cu ajutorul acestor tipuri de roboți se pot detecta și transmite principalele pericole existente în componența câmpului de luptă atât pentru resursa umană cât și pentru toate categoriile de tehnică aflate în înzestrare. Pe de altă parte, referindu-ne la inteligența artificială, o structură tehnologizată va fi capabilă, reducând timpul la minim, de analiza și sinteza datelor primite precum și de adoptarea unei decizii ghidându-se strict după dogmele morale transpuse de om și aplicându-le întocmai.

Resursa robotică dispune de armamentul high-tech și de capacități de ochire superioare, motiv pentru care va fi posibilă aducerea în discuție a loviturilor chirurgicale și în cadrul soldaților, lovituri ce trebuie să se realizeze cu discriminare (cu deosebirea și separarea personalului combativ de cel civil sau care nu ia parte la ostilități). De asemenea, nu se va mai vorbi de nevoile tipice oamenilor sau de constrângerile generate de oboseală, stres, impactul psihologic al conflictului armat. Dar, robotizarea completă a structurilor militare este departe de a se realiza, fapt pentru care trebuie găsite la momentul actual procedee de conlucrare între oameni și elementele artificiale, fie ele drone, soldați, autovehicule autonome, avioane autonome, nave, submarine etc. În acest caz se impune și observarea atentă a impactului psihologic pe care noile tehnologii îl produc asupra militarilor, dar și asupra populației civile.

Un alt beneficiu se concretizează în imaginea populației civile asupra conflictelor armate considerate distructive și cu impact colosal asupra umanității. Astfel, se vor limita victimele, militarii nu vor mai fi trimiși să lupte propriu-zis la mii de kilometri depărtare de țară și familie, ei putând fi integrați în programul de lucru obișnuit, fără să se expună riscurilor. Dispunând de toate beneficiile materializate mai sus, societatea civilă va privi cu alți ochi perspectiva luptei armate. Însă, robotizarea nu are doar părți favorabile, ea comportă și o serie de dileme și riscuri inerente.

Principalele dileme, pe lângă impactul psihologic al camaradului robot, vin din sfera terorismului. Terorismul transfrontalier este o amenințare acută a tuturor tehnologiilor de acest tip. Luând ca reper situația în care militarul operează un soldat-robot din confortul propriei case, acesta datorită semnalului reperat de o anumită grupare teroristă ce este pe urmele lui devine o țintă supunând riscului și cealaltă parte a familiei sale. Fără ezitare, raportându-ne la evenimentele marcante ale secolului în care trăim, grupările teroriste își vor îndrepta atenția către atentate la adresa persoanelor civile, deoarece impactul pe care îl generează este mult mai mare decât dacă ar ataca strict obiectivele militare. Astfel, se va ajunge la un haos dominat de explozii devastatoare, sabotaje, furtul identității, răpirea unor personalități importante doar pe fondul acestui avantaj tehnologic, deoarece teroriștii și implicit statele supuse atacurilor cu astfel de arme vor înțelege în scurt timp că nu se pot apăra în interiorul propriilor granițe și că cea mai bună metodă este războiul de guerilă.

”E necesar să se aibă în vedere ca particularitățile constructive și funcționale ale acestora să confere un salt calitativ în pregătirea și ducerea acțiunilor militare, să fie în concordanță cu etica producerii roboților militari, dar și să reclame o educație și o mentalitate tehnologică nouă, circumscrisă conceptelor de moralitate și responsabilitate, susținătoare a acelui progres tehnologic benefic umanității.”

2.2 Inovațiile aduse din perspectiva roboeticii prin utilizarea tehnologiilor avansate

În urma studiilor și încercărilor oamenilor de știință implicați în diverse programe de dezvoltare în cadrul armatelor puternice ale lumii s-au făcut progrese notabile atât în domeniul dezvoltării tehnologice propriu-zise cât și în cel al introducerii de senzori ce permit realizarea distincției între un combatant și un necombatant.

Comunitatea internațională își manifestă interesul în a limita pe cât posibil victimele conflictelor armate, în special a celor colaterale, iar ca principală țintă se dorește înlocuirea treptată a personalului expus riscurilor cu roboți ce sunt capabili să respecte umanitatea și legile conflictelor armate.

Una dintre inovațiile aduse în discuție de introducerea sistemelor robotizate în teatrele de operații este întocmai această neimplicare a omului, în prezent în cadrul misiunilor cu grad de risc sporit (cum ar fi deminări, identificarea și distrugerea DEI, recunoașterea realizată în teritoriul inamic sau în medii periculoase), iar în viitor se preconizează o luptă justă între aceste sisteme, intervenția umană fiind sporadică.

Elementele de excepție principale aduse în prim-plan de aceste tipuri de tehnologii sunt: intensificarea executării loviturilor chirurgicale, economie de resurse manifestată prin lipsa elementelor de subzistență, aplicarea strictă a dogmelor existente în cadrul luptei armate, identificarea și localizarea cu rapiditatea a potențialilor factori ostili, prelucrarea rapidă a informațiilor precum și adoptarea în același ritm alert a deciziilor, transmiterea cu rapiditate a informațiilor tuturor categoriilor de personal prin intermediul rețelei în care se desfășoară lupta și poate cel mai important lucru reducerea victimelor colaterale. Toate acestea duc în mod direct la reducerea până la minim a timpului destinat operațiilor militare coroborată cu extinderea spațiului bătăliei.

După cum este de remarcat s-au făcut și se fac în continuare mari progrese la nivelul îmbunătățirii roboților. Tot în acest flux ascendent se realizează și evoluții în domeniul comportamentului etic al robotului în diverse situații, în interacțiunea cu factorul uman sau pur și simplu cu alți semeni de-ai lui. La momentul actual există numeroase categorii de roboți ce s-au integrat foarte bine în comunitatea umană, fiind de mare folos oamenilor, iar în unele situații ajungând chiar indispensabili acestora. Din astfel de categorie fac parte în special roboții umanoizi, care imită cu fidelitatea persoana umană, fiind un real sprijin persoanelor cu care intră în contact.

Pentru a observa cu atenție progresul înregistrat pe acest palier vom lua ca etalon roboții deja celebri ASIMO și NAO. Cei doi roboți sunt capabili de lucruri de neimaginat până în acest secol al tehnologiei. De remarcat este faptul că ambii sunt foarte pașnici și prietenoși cu oamenii, le răspund respectuos chiar și atunci când sunt oarecum dojeniți de aceștia, nu sunt răzbunători și urmează întocmai sarcinile primite. ASIMO poate inclusiv să urce scările având în brațele robotice un platou de ceai fără ca să verse măcar un strop.

figura 6-Honda ASIMO

NAO compensează și el prin multitudinea de limbi cunoscute și mai ales prin mărimea redusă a acestuia. De asemenea, ambii roboți au caracteristici de detectare a feței umane precum și o oarecare anticipație față de comportamentul uman.

figura 7-NAO

După părerea mea, acești doi roboți reprezintă fidel inovațiile aduse în domeniul roboeticii de către mințile luminate ce i-au conceput și creat. Cu siguranță este un pas înainte, o evoluție ce ne încurajează să credem că putem reuși în scurt timp să construim un robot soldat model, dar și diverse autovehicule autonome care să contribuie la prezervarea vieții omenești.

În domeniul autovehiculelor autonome s-a reușit crearea unei mașini care se poate autoconduce, respectând cu strictețe normele rutiere și vitezele adaptate condițiilor de drum, precum și distanțele considerate sigure față de ceilalți participanți la trafic.

În această direcție se pot remarca două mari firme și anume Google și Mercedes-Benz. Google a reușit să creeze chiar și un prototip care este capabil de a evita coliziunile nepunând viața pasagerilor sau a celorlalți conducători auto în pericol. Mercedes vine cu mașina care se poate autoparca și în spații reduse fără a stânjeni circulația. În componența acestui autovehicul putem desprinde un comportament etic față de ceilalți participanți la trafic.

În domeniul militar, robotul SWORD a constituit un salt impresionant, robot ce se află și astăzi în continuă perfecționare, dorind să i se implementeze o mai bună capacitatea de distincție între persoanele ce se găsesc pe câmpul de luptă. Există, desigur și alte proiecte în derulare cum ar fi avioanele de luptă fără pilot concepute de Statele Unite ale Americii, dar și roboții de frontieră existenți în Israel, ce pot să ajungă până la uz de armă în cazul nelegitimării persoanelor considerate ostile.

figura 8-robotul SWORD

Pe lângă toate aceste inovații aduse domeniului roboeticii până în prezent, se materializează și un interes vădit de a crea o structură specializată ce se va ocupa cu certificarea roboților de război, precum și de organizare a diverselor competiții, chiar între unități de învățământ, pe acest sector pentru ca să se găsească soluții într-un orizont de timp cât mai scurt. Numeroase companii faimoase și-au dezvoltat recent și investesc în prezent sume foarte mari de bani în acest domeniu al cercetării, domeniu care să le permită înzestrarea produselor cu normele morale și etice dezirabile pentru integrarea cu succes a robotului în societate.

2.3 Modalități de implementare a robotului în cadrul Armatei Romaniei. Oportunități privind impactul cost-beneficiu în proiectarea minirobotului

RATSV-1 (Romanian All-Terrain Supply Vehicle-1) reprezintă un autovehicul robotizat ce poate executa misiuni în aproape toate mediile în care se desfășoară lupta armată. Fiind alcătuit din cele două module independente și având la dispoziție putearea celor două motoare precum și avantajele oferite de brațul robotic, acest autovehicul poate executa o plajă largă de misiuni în cele mai grele condiții. Această caracteristică reprezintă un beneficiu major raportându-ne la complexitatea terenului din România.

Armata României suferă de o criză acută la capitolul înzestrare cu tehnică de luptă, iar aici nu se mai poate pune problema de tehnică modernă, capabilă să satisfacă cerințele conflictului armat al secolului 21. Astfel, robotul de aprovizionare în condiții grele de drum reprezintă alternativa viabilă pentru a dota subunitățile, mai ales cele de vânători de munte care au de suferit cel mai mult la acest capitol.

Ca și celelalte tipuri de tehnică robotizată și în cadrul RATSV-1 se impune adoptarea de norme etice deoarece poate fi dotat și cu armament de luptă, fiind util unui spectru larg de operații. Astfel, necesitatea implementării unui astfel de cod eti și moral care să însoțească structurile robotizate este din ce în ce mai cută și în cadrul Armatei României.

România dispune în continuare de posibilități de producere a mașinilor de luptă, chiar și a celor ultramoderne, înalt tehnologizate. Astfel, se poate beneficia de un robot special destinat aprovizionării și transportului, cu utilizări multiple care să fie capabil să-și îndeplinească misiunea indiferent de mediul în care se desfășoară activitatea.

RATSV-1 menține standardul roboților de nivel internațional și este totodată un element vital al logisticii atât de necesare în cadrul luptei armate. Datorită mobilității crescute și a existenței brațului robotic acest tip de tehnică este menit să însoțească subunitățile ce fac parte dintr-o armată profesionistă, acestea fiind ușor detașabile, dispunând de o mobilitate crescută și de posibilități de luptă moderne.

Ca de fiecare dată când este impus un nou tip de tehnică este imperios necesar adoptarea unei doctrine adecvate, menită să fructifice la maximum capabilitățile sistemului tehnic. Pe lângă provocarea doctrinară se impune și instruirea minuțioasă a personalului ce va opera și întreține robotul.

Din perspectivă doctrinară, anumite concepții se vor schimba treptat observând multitudinea de sarcini pe care robotul le poate executa. Se va adopta, odată cu noua doctrină și norme etice menite să asigure cooperarea fluidă dintre om și mașinărie. Componentele de tactică, artă operativă și strategie, ce reflectă concepția comandanților de pe diverse trepte ierarhice, vor trebui actualizate și adaptate noului context de luptă robotizată, o luptă menită să surprindă continuu inamicul, să-l demoralizeze, să-l neutralizeze, scoțându-l astfel din luptă cu un consum minim de resurse.

Această trecere se prezintă ca fiind greoaie și extrem de dificilă deoarece robotul, în sine, nu va putea crește capacitatea operațională a trupelor proprii la maxim. Tot aici se mai pune și problema compatibilității cu celelalte sisteme tehnice aflate în înzestrarea armatei României deoarece majoritatea tehnicii de orice natură, fie că este de transport, de luptă, de comunicații, este învechită, tinde să devină inutilizabilă raportându-ne la tehnica existentă în cadrul Alianței Nord-Atlantice. Așadar, construirea unui robot atât de tehnologizat într-un mediu de generație trecută va reprezenta una din confruntările majore. Însă, România a demonstrat că este capabilă să se regenereze după criza economică având parte de ajutor minim în comparație cu celelalte state ale Uniunii Europene, fapt ce poate fi doar un lucru îmbucurător, ce ne dă posibilitatea să afirmăm că putem susține o astfel de producție printr-o economie bine planificată și consolidată.

Din prisma personalului ce va opera sau executa operațiuni de mentenanță a robotului, se impune constituirea echipelor de profesioniști, datorită sensibilității crescute a robotului față de sistemele clasice și a tipologiilor crescânde de componente electronice. Această echipă nu se poate froma peste noapte, este nevoie de ani de pregătire de specialitate pentru ca operațiunile să fie executate corect, în conformitate cu gradul de tehnologizare al acestuia. Tehnologia modernă scurtează însă timpul reparației datorită multitudinii de senzori atașați pe diverse sisteme vitale ale robotului pentru a favoriza diagnosticarea acestuia și o intervenție promptă acolo unde este nevoie.

În momentul de față, de fiecare dată când se dorește achiziția sau chiar producția proprie a diverselor tipuri de tehnică și armamente se impune obligatoriu calcurarea unui raport cost-beneficiu. Prin referire la constrângerile ce pot apare în procesul de înzestrare a armatei cu astfel de roboți se impune cercetarea și adoptarea unor soluții viabile capabile să satfisfacă atât necesarul de tehnică, dar să se mențină totodată și în parametrii bugetului alocat apărării. Desigur, se vor desena noi orizonturi ale capacității operaționale a trupelor, dar toate beneficiile comportă o serie de consecințe, în special în cadrul materiei prime folosite, a diverselor circuite electrice și electronice, dar și în timpul destinat producției unei unități.

După cum se poate deduce până în această etapă, necunoscutele sunt vaste, complexe și variabile în timp. Majorității i se poate da un răspuns bazat pe capabilitatea de previziune a structurilor specializate în prognoza și proiectarea strategiei militare, însă vor exista și în continuare o serie de neclarități. Va putea acest robot să relanseze industria românească?, va însemna începutul unei perioade de producție durabile și eficiente?, se va reuși alinierea armatei României cu celelalte armate puternice ale lumii?, cât va dura până ce se vor produce suficiente unități pentru dotarea structurilor vitale și până vor reuși să acționeze ca un tot unitar?. Acestea sunt doar câteva dintre dilemele la care se supune acest concept, dileme ale căror răspuns va fi mult mai greu de previzionat de către organele specializate.

Ca o alternativă viabilă a tot ceea ce a fost prezentat anterior, demnă de a fi luată în considerare, este tehnica învechită, cea neoperativă, a cărei reparații este destul de costisitoare și deloc eficientă având în vedere actualul context. Acest aspect poate fi luat în calcul pentru reducerea semnificativă a costului de producție. Dar, în acest caz este lansată o nouă provocare, a inexistenței de fabrici moderne sau a numărului scăzut al acestora ce vor fi capabile să execute procesul complex al transformării tehnicii neoperative în adevărați roboți de logistică multifuncționali. Este, însă, doar o idee minoră, care merită atenție deoarece un alt mod de producție a robotului nu ar fi posibili coroborat cu bugetul scăzut al țării noastre.

Sumarizând ceea ce s-a menționat de-a lungul acestui capitol, domeniul de interes îl reprezintă etica roboților și studiul modului cum normele morale își vor pune amprenta atât asupra componentei tehnologice cât și a celei umane. Se constată că Roboetica este o întrunire a mai multor științe puse în practică prin interfața roboților. Așadar, domeniul de referință este extrem de vast și în prezent este dominat de incertitudini, de probleme, de temeri ce trebuie să li se dea curs înainte ca robotul să iasă pe porțile fabricii și să ajungă în mijlocul luptei.

RATSV-1 este o metodă îndrăzneață de a surprinde și îmbina dezvoltarea excesivă a tehnicii cu capacitățile subunităților mobile, ușor detașabile, în special a vânătorilor de munte. Este o alternativă ce respectă trendul ascendent de dezvoltare și transformare a spațiului de luptă în unul robotizat, dar și o posibilitate de înnoire a armatei României.

Capitolul 3

3. CONCEPȚIA,PROIECTAREA, REALIZAREA PRACTICĂ ȘI UTILIZAREA ROBOTULUI RATSV-1

Robotul românesc de aprovizionare pentru toate tipurile de teren este conceput în scopul facilitării accesului în zone greu accesibile, cum sunt cele muntoase, acoperite de diverse obstacole sau cu un grad ridicat de risc pentru operatorul uman. De asemenea, un principal obiectiv îl reprezintă reducerea gabaritului, fie că este vorba de lungime, lățime, greutate sau înălțime, astfel încât să se poată strecura cu ușurință prin locuri înguste și, desigur, pentru a menține desfășurarea în secret a acțiunilor militare.

În realizarea robotului se urmărește gradul în care acesta va reuși să răspundă cu promptitudine la solicitările diverse ale unei logistici tehnologizate, modul cum se va reuși interoperabilitatea cu forțele membre ale Tratatului Atlanticului de Nord, dar și capacitatea de a acționa într-un eventual teatru de război unde condițiile nu vor fi tocmai prietenoase.

Urmând demersurile mai multor state ale lumii, s-a reușit construirea unei machete funcționale menită să sprijine viitoarea potențială producție de roboți destinați diverselor sarcini și misiuni.

3.1 Descrierea, concepția și proiectarea particularităților funcționale ale robotului

Romanian all-terrain supply vehicle-1 sau RATSV-1, reprezintă un vehicul modular, modern, cu înclinație vădită spre autonomizare.

Macheta este construită prin îmbinarea materialelor plastice, lemnoase, metalice, precum și a semiconductoarelor și nemetalelor. Robotul este constituit pe principiul unei articulații mobile având trei grade de libertate (3 rotații pe cele 3 axe), cu posibilitatea decuplării acestora atunci când situația o impune.

Robotul este realizat exclusiv prin procese de muncă individuală și este destinat a servi pentru o eventuală producție sau ca punct de dezvoltare pentru viitoarele proiecte de autonomizare a transportului logistic.

RATSV-1 poate fi comandat atât din telecomanda infraroșu cât și prin intermediul tastelor unui laptop sau a altor dispozitive asemănătoare.

Componentele principale care au fost achiziționate și de la care s-a pornit sunt specificate în următoarea imagine:

Imaginea nr. 1-principalele piese utilizate

Prin îmbinarea motoarelor cu roțile dințate ale cutiei de viteze s-a reușit crearea unui singur ansamblu ce reduce turația motoarelor de 203 ori, crescând astfel cuplul la roțile motoare. Cutia de viteze conține următoarele părți componente: corpul cutiei de viteze din material plastic, destinat îmbinării și susținerii pinioanelor, motoarelor și a axurilor hexagonale, roțile dințate confecționate din material plastic ce preiau mișcarea de la motoare și o transmit în regim redus roților, motoarele ce pun în funcțiune întregul ansamblu și cei doi arbori hexagonali metalici.

Cutia de viteze poate funcționa în două regimuri de transmisie și anume 1:58 și 1:203, iar trecerea de la un regim la altul se face schimbând ordinea intrării în angrenare a roților dințate. S-a ales varianta redusă deoarece robotul este destinat aprovizionării în zone greu accesibile, fapt pentru care este nevoie de forță de tracțiune maximă și o stabilitate sporită.

Cele două cutii de viteze ce sunt asamblate pe fiecare modul sunt reprezentate în imaginea alăturată:

Imaginea nr. 2-Cutiile de viteze 1:203

Tot ansamblul robotului este fixat cu ușurință folosind un platou universal din material plastic, ușor maleabil și rezistent la diverse șocuri. Platoul universal oferă posibilitatea conceperii și construirii de structuri complexe dispunând de 330 de lăcașuri în care se pot fixa diverse componente ale proiectului. De asemenea, platoul beneficiază și de bare de fixare a galeților și a roților nemotoare.

Imaginea nr.3-Platoul universal

Prin îmbinarea laolaltă a cutiilor de viteze, platformelor, șenilelor, galeților și a roților motoare și nemotoare s-au constituit două șasiuri de tanc independente.

Imaginea nr. 4- Șasiurile de tanc

Cele două șasiuri realizate au fost legate între ele folosind o articulație mobilă confecționată din material feros prin sudare. Articulația mobilă comportă trei grade de libertate (3 mișcări de rotație în cadrul celor 3 axe de simetrie), precum și o mișcare de roto-translație folosind principiul șurub-piuliță. Este o articulație extrem de mobilă destinată mișcării independente a celor două module, robotul având și capacitatea de a se malea pe caracteristicile terenului parcurs.

De asemenea, articulația are și posibilitatea decuplării printr-un sistem constituit dintr-un bolț și o siguranță fapt ce se realizează prin desprinderea siguranței de bolțul respectiv. Astfel, cele două module pot fi folosite și independent, iar în posibilitatea în care unul dintre ele este avariat din varii motive, celălalt se decuplează și își continuă misiunea încredințată.

Articulația este constituită pe principiul virajului bipolar, ambele module virând independent cu scopul de a se spori unghiul de viraj realizat între cele două module. Mobilitatea acestei legături permite robotului să se deplaseze în teren accidentat asemănător unui vierme, prin intrarea succesivă în funcțiune a motoarelor celor două module.

Articulația aflată în plină acțiune este prezentată în imaginea nr. 5 evidențiindu-se caracterul mobil al acesteia:

Imaginea nr. 5- Articulația mobilă a robotului

Robotul este constituit din două părți și anume: partea mecanică și cea de comandă. În cadrul părții mecanice, pe cele două șasiuri de tanc s-au atașat caroserii din material lemnos create prin lipire și capsare. Caroseria este atașată prin intermediul unui suport din material feros, care este elastic constituind astfel și suspensia robotului. În interiorul caroseriei au fost dispuse elementele de comandă împreună cu firele ce fac legătura între componenta mecanică și cea de comandă.

Din cadrul comenzii robotului fac parte următoarele elemente: placa programabilă Arduino Uno, driverul de motoare L293D, senzorul receptor infraroșu, o telecomandă TV.

Funcționarea componentelor robotului

RATSV-1 funcționează pe baza comenzilor primite de la telecomanda TV. Principiul de funcționare este unul simplu și cuprinde mai multți pași astfel: semnalul infraroșu este transmis de la telecomandă și receptat de senzorul infraroșu care îl transmite plăcii Arduino prin pinul de legătură numărul 14. Semnalul recepționat este de tipul unui cod format din litere și cifre, iar fiecărei comenzi din componenta de programare a plăcii îi este atribuit un astfel de cod specific. (receptorul infraroșu mai conține încă doi pini pentru alimentarea cu curent, unul fiind conectat la +5 V, iar celălalt la pinul negativ). În momentul în care placa a atribuit semnalul unei comenzi transmite un impuls specific driverului de motoare fixat deasupra acesteia, iar driverul preia curent din cadrul alimentării sale și îl distribuie în funcție de comanda primită motorului sau motoarelor ce se cer a fi puse în funcțiune de către operator. Motoarele sunt alimentate la 4,5 V prin intermediul a 3 baterii de 1,5 V legate în serie.

Placa Arduino Uno este programată folosind limbajul C, iar din cod fac parte următoarele componente: cea de recepționare a semnalului infraroșu, cea de citire a variabilelor și de atribuire a comenzilor recepționate cu alimentarea motoarelor.

Îmbinarea dintre cele două componente, mecanică și de comandă, este reprezentată în imaginea următoare:

Imaginea nr. 5-Componentele de comandă ale robotului

După fixarea definitivă a componentelor de comandă pe caroseria din lemn a robotului, acesteia i s-au atașat o cameră cu fir pentru controlul de la distanță și un plafon din fibră de sticlă. Receptorul infraroșu s-a constituit sub forma unei antene pentru a facilita recepționarea semnalului din diferite poziții.

Intrările plăcii Arduino atât pentru programare prin cablu USB cât și pentru alimentarea de 9V au fost constituite în prima jumătate a laturii din stânga din cadrul primului modul al robotului, pentru a facilita accesul și viitoarea programare a acestuia.

Bateriile au fost și ele fixate pe caroseria robotului, luându-se în calcul potențialele șocuri ce se pot administra acestuia. De asemenea, s-a constituit un control facil asupra alimentării prin oblonul de acces numărul 1 din componența primului modul. Schimbarea bateriilor se face ușor deconectând două fire de legătură, unul fixat pe comutator, cel pozitiv, iar celălalt conectat la placa Arduino.

În acest stadiu toate caracteristicile funcționale ale robotului au fost puse la punct, acesta fiind capabil să execute mișcări complexe, să înregistreze imagini și videoclipuri și chiar să acționeze în regim semiautonom.

Imaginea nr. 6- RATSV-1

Tot pentru a facilita conectarea și deconectarea alimentării, s-a asamblat un comutator ce are rolul de a introduce și scoate din circuit alimentarea driverului de motoare. Astfel, se realizează sporirea autonomiei de lucru precum și punerea în funcțiune a robotului într-un interval de timp minim.

Imaginea nr. 7-Comutatorul nr. 1

3.2 Caracteristicile funcționale ale robotului

Din punctul de vedere al caracteristicilor funcționale a trenului de rulare s-a realizat calculul și centralizarea rezultatelor conform următorului tabel și a calculelor anexate acestuia. Interesează în mod principal viteza de deplasare a robotului precum și caracteristicile cheie ale roților și șenilelor. Deoarece este o machetă dimensiunile nu sunt relevante din prisma faptului că nu s-a ținut cont de o scară de reprezentare.

Tabelul nr. 1

Lr=lungimea roții motoare

Tc=turația cutiei

Tm=turația motorelor

Rt=raportul de transmisie

V=viteza

Ls=lungimea șenilei

Astfel, conform relației nr. 3 și al datelor preluate din tabelul nr.1 rezultă că viteza robotului este egală cu 15 cm/s la un o alimanetare de 4,5 V.

Robotul real va avea drept caracteristici funcționale lungimea de 5,5 metri, lățimea de 2 metri, înălțimea de 2,2 metri și o greutate aproximativă de 3,8 tone, fiind mult mai ușor decât majoritatea mijloacelor de transport logistic.

3.3 Robotul RATSV-1, îmbinarea dintre platforma all-terrain si controlul telecomandat sau prin GPS, realizat practic. Compararea cu alte structuri de miniroboți existenți.

Robotul realizat reprezintă o structură modularizată destinată a servi numeroaselor solicitări dintr-un mediu de securitate instabil, fluctuant.

RATSV-1 se prezintă ca o simbioză între șasiul all-terrain, caroseria modernă și comanda acestuia.

Platforma all-terrain este extrem de mobilă și adaptabilă oricăror tipuri de drum și condiții de deplasare. Cele două module articulate reprezintă un concept nu foarte des uzitat, ce de curând a fost scos în lumină de către mai multe structuri robotizate. Prin intermediul dimensiunilor acesteia robotul devine suplu, ușor de manevrat, exercitând o presiune pe sol scăzută.

Comanda se poate realiza atât prin infraroșu, folosind telecomanda, prin intermediul unui laptop (prin cablul USB sau chiar wireless prin instalarea unui astfel de modul) și prin GPS dacă robotului i se atașează un astfel de receptor.

Robotul poate acționa și într-un regim semiautonom prin corelarea numărului de taste apăsate cu mișcarea motoarelor. De asemenea, poate parcurge un traseu fără intervenție umană cu condiția ca acel traseu să fi fost analizat și tradus robotului utilizând combinații de taste.

De altfel, robotului real i se poate atașa un braț robotizat care să faciliteze încărcarea și descărcarea diverselor materiale și elemente de transportat. Acesta va fi dotat și cu GPS în cadrul ambelor module, fiind capabile să se deplaseze independent. Ca un avantaj major față de alte structuri o reprezintă autodecuplarea, permițând îndeplinirea misiunii în cazul în care unul dintre module este avariat. În cazul în care se execută foc asupra robotului acesta este în măsură să răspundă la rândul lui cu foc în timp ce se retrage către o zonă sigură.

Deoarece face parte din aceeași gamă ca și robotul de luptă de geniu ACER realizat de MESA Robotics se impune a se realiza o scurtă comparație cu acesta din urmă. RATSV-1 poate servi acelorași misiuni ca și ACER, datorită construcției modulare, ba chiar mai mult putem beneficia de doi roboți în cazul decuplării legăturii care pot să execute independent sarcini diverse. Un mare plus îl reprezintă capacitatea de trecere ridicată a robotului proiectat și mișcarea de tip ”vierme” care face ca terenul muntos să nu mai reprezinte un impediment. Spre deosebire de robotul american, acesta poate răspunde prin foc, poate executa transportul trupelor, poate străbate porțiuni semnificative de drum datorită prezenței celor două motoare, iar în momentul în care motorul Diesel rămâne fără combustibil, celălalt motor electric preia inițiativa și permite continuarea misiunii.

Așadar, RATSV-1 poate răspunde unei game variate de misiuni, cu diferite destinații având la dispoziție resurse limitate.

3.4 Avantajele robotului din prisma analizei SWOT

Analiza SWOT reprezintă un instrument folosit în special în mediul de afaceri cu rolul de a se crea o viziune de ansamblu asupra unui anumit factor sau element urmărit. Aceasta face o expertiză a firmei avându-se în prim-plan factorii interni și externi cu rol de influențe în activitatea respectivă. Rolul unei astfel de analize este de a aduce în lumină aspectele tari și slabe ale unei companii aflate în relație cu amenințările și oportunitățile existente.

În domeniul sistemelor tehnice și socio-tehnice militare, această analiză este des uzitată, fiind un indicator al potențialelor amenințări coroborate cu punctele forte și anumite oportunități ce pot surveni pe parcursul ciclului de viață.

Analiza SWOT are, desigur, și anumite limitări deoarece vorbim de amenințări globale, iar mediul acestora este destul de impredictibil, de instabil, cu o multitudine de schimbări și răsturnări de situație.

Robotul de aprovizionare pentru toate tipurile de teren face parte dintr-o categorie aparte de tehnică și trebuie analizat în relație cu această categorie, dar și din prisma mediului în care se dorește a fi implementat.

Analiza SWOT a RATSV-1

Așadar, s-a realizat o scurtă analiză a principalelor variabile ce pot interveni în conceperea, proiectarea, realizarea și testarea unui nou tip de tehnică. Analiza SWOT va constitui, de fapt, măsura eficienței și fiabilității acelui tip de tehnică ce o dată ce a fost realizat va fi dat spre exploatare.

După cum reiese din analiză, barierele construirii unui astfel de robot sunt multe, ținând cont și de procedura îndelungată de testare, verificare și înzestrare a lui în componența structurilor militare.

Capitolul 4

4. SIMULAREA UNEI SITUAȚII DE APROVIZIONARE. POSIBILITĂȚI DE DEZVOLTARE A CAPABILITĂȚILOR ACȚIONALE ALE ROBOTULUI RATSV-1 ÎN MISIUNI MILITARE EXTERNE.

Conceptul de ”simulare” este larg uzitat în cadrul limbajului de specialitate, mai ales în domeniul tehnic. Termenul și-a găsit implementarea și în componenta militară, aplicarea lui, ajungând a fi de o importanță crucială.

Simularea are diverse accepțiuni, în funcție de domeniul de aplicabilitate, dar și de condițiile și obiectivele ce îi sunt anexate. Dacă mergem pe latura tehnică , întâlnim simularea ca fiind elementul cheie, fie că vorbim de simularea unui anumit obiect, fie de cea matematică, reprezentând uneori ultimul pas pentru certificarea respectivului obiect sau chiar primul, pentru verificarea preliminară a întregului proces. În domeniul militar, simularea se manifestă încă de la începuturile constituirii armatelor ca formațiuni distincte care să apere sau să-și impună voința proprie, a populației sau a conducătorilor. Prima formă arhaică de simulare a situațiilor reale o reprezentau antrenamentele, bazate pe diferite scenarii ce înglobau tehnicile, tacticile și procedurile folosite de propria armată sau cele însușite prin studierea adversarului. De-a lungul timpului, au apărut și s-au cristalizat și jocurile de război, ce presupuneau o cunoaștere profundă a elementelor de intrare pentru a ajunge la aflarea necunoscutelor reprezentate prin elementele de ieșire. Mai tărziu, după Primul Război Mondial, au apărut și aplicațiile, ce conțineau tot același scenariu bazat pe una sau mai multe situații, aplicația fiind precursoarea exercițiului din prezent.

Schema nr.1- Etapele progresului simulării în domeniul militar

Așadar, este imperios necesară rularea modelului într-o situație fictivă pentru a-i studia diferențiat implicațiile asupra acțiunilor militare pentru care a fost conceput. Alt scop al simulării îl va reprezenta validarea, ce presupune analiza robotului într-un context acțional pentru a stabili dacă acesta răspunde obiectivelor propuse și păstrează liniile directoare ce i-au fost impuse de la începerea proiectului.

Având în vedere complexitatea și multitudinea de amenințări venite din cadrul terenului muntos, se vor lua în calcul și numeroasele decizii ce se impun a fi luate în cazul întâlnirii diverselor obstacole naturale sau artificiale. De asemenea, după părerea mea, se va ține cont de realizarea deplasărilor preponderent noaptea fapt pentru care se vor constitui o serie de argumente și anume:

datorită funcționării autonome, prin intermediul senzorilor cu ultrasunete și infraroșii nu se va mai dispune de utilizarea luminilor care să favorizeze demascarea;

datorită motoarelor moderne și unui sistem de neutralizare a zgomotului se va reuși păstrarea unei discipline a sunetului;

șenilele realizate din cauciuc cu destinație specială duce la creșterea gradului de disciplină a zgomotului și facilitează desfășurarea operațiilor în secret, iar greutatea redusă spre deosebire de a unui autocamion va îngreuna depistarea urmelor de către forțele opozante;

menținerea permanentă a legăturii prin GPS, îi permite robotului să ”cunoască” toate particularitățile terenului, realizând în același timp și actualizarea datelor deținute prin GPS cu datele de la fața locului, vitale pentru constituirea de hărți virtuale care să sporească rapiditatea ducerii acțiunilor militare în astfel de medii;

depistarea mijloacelor explozive improvizate prin atașarea unui dispozitiv de detectare a concentrației solului și a metalelor în fața robotului ce permite ocolirea eficientă a focarelor supuse riscului unei explozii;

depistarea personalului și a tehnicii inamice prin intermediul senzorilor de căldură, lucru ce ar fi aproape imposibil pe timp de noapte prin folosirea mijloacelor existente;

culegerea de informații este facilitată pe timpul nopții datorită capacității modulare ridicate.

Prin urmare, datorită beneficiilor, dar și a posibilităților de trecere a obstacolelor sporite acțiunile militare în zonele muntoase sunt desfășurate cu ușurință noaptea păstrând cu deplinătate secretul operațiilor întreprinse.

Cunoscând că formele luptei armate sunt ofensiva și apărarea, atunci simularea unei situații de aprovizionare se va face în acest context, ținând cont de legile și principiile luptei armate, dar și de tratatele internaționale, precum și de concepția operației respective.

În primul rând, dacă dorim să realizăm o simulare trebuie să ținem cont de caracteristicile acesteia pentru a fi încadrată în acest sector. Cartea ”Modelarea și simularea acțiunilor și activităților militare” definește simularea ca fiind ”rularea unui model în timp”.

Pe de altă parte, tot în aceeași referință bibliografică se stipulează că modelul este o reprezentare a unui obiect, fenomen, proces din realitate (ideea principală a definiției modelului). După părerea mea, machetele și toate structurile construite pe baza concepției mintale a autorilor pot fi considerate modele, deoarece ele sunt reprezentarea, de multe ori simplificată a concepției respective. Componenta materială (machete, roboți, prototipuri etc.) este un model al gândirii creatorului, al imaginii mintale pe care acesta o concepe. Pe de altă parte, transpunerea ideii în prectică presupune și o descompunere a acesteia în părțile sale componente, iar fiecare parte este analizată distinct. De-abia în momentul construirii structurii se ajunge la descompunerea respectivei idei în părți componente, iar acest lucru facilitează înțelegerea, dar și implicațiile pe care le are respectiva structură în proiectul de ansamblu și în sarcinile pe care ulterior le va îndeplini.

Așadar, macheta robotului RATSV-1 poate fi considerată, în opinia mea, un model chiar dacă structura de modelat nu există în realitate.

4.1 Aprovizionarea companiei de vânători de munte

Procesul de aprovizionare este unul deosebit de complex, ce implică o planificare minuțioasă, analizând numeroase posibilități, selectând varianta optimă, apoi punerea ei în practică și analizând, în final, tot procesul în ansamblu pentru a îmbunătății continuu acest tip de activități.

Aprovizionarea este cu atât mai complicată cu cât mediul și prezența inamicului îngreunează desfășurarea liberă a acțiunilor. De asemenea, tehnica trebuie să corespundă cu obiectivele misiunii respective, să fie capabilă să-și îndeplinească sarcinile și să dispună și de fiabilitate. Termenul de fiabilitate este uneori înțeles greșit, iar cu adevăratul său sens descrie fidel cum ar trebui să fie un tip de tehnică militară. Fiabilitatea este definită conform Dicționarului explicativ al limbii române ca însemnând siguranță în exploatare. Această siguranță, în mediul militar, este dată de capacitățile minime de care dispune acel tip de tehnică necesare îndeplinirii scopurilor pentru care a fost destinat. Mai pe scurt, orice tip de tehnică trebuie să dea dovadă de disponibilitate, dar și de durabilitate.

Aprovizionarea în teren muntos trebuie să dea dovadă de un grad ridicat de promptitudine ținând cont și de amplasarea depozitelor care este greoaie și a faptului că materialele necesare constituirii acelui depozit sunt greu de transportat în teren puternic frământat.

Practic, este nevoie de un autovehicul care să fie capabil să aprovizioneze trupele din apropiere, dar și să intercepteze activitatea inamică și chiar să culeagă informații vitale în astfel de mediu pentru surprinderea inamicului.

Proiectarea, planificarea, organizarea și executarea unei astfel de misiuni este deosebit de complexă și de aceea se va avea în vedere respectarea întocmai a tuturor tehnicilor și procedurilor ce se impun a fi luate pentru succesul operației.

Pentru o priectare cât mai realistă a simulării în orizontul de timp se va alege ca și compoziție structura generală a părții fundamentale din cadrul unui exercițiu de antrenament în teren (STX).

Situația generală

Inamic:Plutoanele 2 și 3 din cadrul Companiei 3 infanterie mecanizată au suferit mai multe atacuri surpriză succesive, reușind să reziste pe înălțimea principală-cota 1300. În prezent cele două plutoane se află regrupate în raionul situat la 30 de kilometri N-V față de înălțimea Guga Mică. În urma activităților sumare de cerecetare sunt semne că cele două plutoane au stabilit o linie de aprovizionare pentru a-și reface capacitatea operațională. Potențialul în forțe și mijloace este apreciat la 60%, dispunând de armament antitanc și de două grupe de blindate grele.

Trupele proprii: Compania 1 vânători de munte a executat cu succes atacuri surpriză asupra a două plutoane izolate inamice de infanterie mecanizată, însă în încercarea de a cuceri o înălțime decisivă a fost nevoită să se retragă pentru a-și reîntregi capacitatea operațională. În continuare, sunt semne că inamicul a reușit să stabilească o cale de aprovizionare a propriilor trupe. Compania are nevoie de suport logistic imediat pentru a-și putea continua eforturile de luptă ofensive, dar și de un autovehicul capabil de culegerea de informații pe timpul nopții și determinarea cu exactitate a căii de comunicație deschisă aprovizionării adverse.

Compania de vânători de munte, aflată într-o ofensivă prelungită și având o capacitate operațională sub limita inferioară a susținerii efortului de luptă în ofensivă, solictă aprovizionarea de urgență cu armament și muniții.

Situația specială

Inamic: În componența celor două plutoane a fost trimisă o grupă de vânători de munte, care să anticipeze atacurile venite în cazul ocupării înălțimii prin acțiuni de cercetare. În prezent sunt reperate activități de sprijin prin intermediul trupelor de desant aerian, aproximativ 5 militari au fost parașutați în raionul de dispunere al celor două plutoane.

Forțe proprii: În scopul îndeplinirii cerințelor lansate de compania specializată de vânători de munte, eșalonul superior a decis trimiterea grupei 1 transport din cadrul plutonului de transport al batalionului, dotat cu un robot RATSV-1 și dispunând de 7 militari.

Grupa 1 a primit misiunea de transport muniții și armament de la plutonul 2 transport din cadrul Batalionului 3 vânători de munte.

Înainte ca activtatea propriu-zisă să se desfășoare, plutonul de transport realizează o analiză amănunțită a depozitelor logistice situate în apropierea companiei respective, care îndeplinesc cerințele de aprovizionare lansate de aceasta. După finalizarea etapei în curs, se constituie succinte constatări cu privire la necesarul de armament și muniții corelat cu posibilitățile oferite de fiecare depozit în parte. În urma acestei activități s-au ales un număr de 3 depozite care sunt capabile să ofere armament și muniție pentru a sprijini efectiv compania. Dintre acestea, doar două pot satisface în totalitate cererea, însă, ulterior, calea de acces către compania unde se înregistrează impedimentul este dispusă în mare parte în cadrul unui mediu greu accesibil. Pentru a nu periclita desfășurarea operației, se impune luarea deciziei asupra selecționării variante optime, iar grupa de transport trece la planificarea traseului în special și a întregii operații în general. În schema nr. 2 sunt reliefate principalele activități ce se vor desfășura în etapa primirii și însușirii misiunii.

Pentru ca decizia să asigure succesul operației se va ține cont de o serie de variabile cum ar fi: obstacolele întâlnite, apropierea sau depărtarea față de elementele de cercetare ale inamicului, durata aproximativă necesară traversării intinerarului de bază precum și categoriile de drum aferente fiecărui itinerar, posibilitățile de asigurare a sprijinului aerian și terestru imediat în cazul surpinderii de către elementele inamicului sau de caracteristicile neobișnuite ale terenului, posibilitățile de a se asigura și colectarea de informații vitale privind căile de comunicație principale de aprovizionare adversă.

Itinerarul de bază se stabilește în urma planificării, constatându-se faptul că acesta oferă și posibilitatea cercetării îndepărtate a aprovizionării adverse.

Operația începe prin deplasarea robotului RATSV-1 din raionul de dispunere al plutonului de transport până la depozitul selecționat în baza deciziei analizate din perspectiva mai multor constante. În acest stadiu al inițierii deplasării se va alege și metoda prin care robotul va fi controlat, fie prin GPS, fie prin telecomandă de la distanță de către un operator uman. În urma analizării contextului, robotul este telecomandat de către un operator datorită faptului că prezența adversă este puțin probabilă. Deplasarea se face cu viteză maximă, menținându-se în funcțiune doar motorul Diesel de pe modulul de avangardă, contribuind de-a lungul celor 90 de kilometri parcurși la încărcarea bateriilor utilizațe de modulul ajutător numărul 2.

Schema nr. 2-Primirea și însușirea misiunii de transport

În momentul sosirii la depozitul numărul 2, ales în urma planificării, datorită construcției modulare robotului i se atașează cu ușurință și într-un timp scurt brațul multifuncțional ce servește la încărcarea și descărcarea facilă a acestuia, fără a fi nevoie de resursă umană. Încărcarea nu se face, însă, la întâmplare, depozitul fiind unul modern, compatibil cu sistemele informatice și electronice ale robotului. Drept urmare, programele informatice sunt cele care preiau informația stocată în momentul programării robotului și în funcție de aceasta asigură necesarul exact de muniție și armament transmițând acestuia sectoarele exacte de unde se va realiza încărcarea.

Brațul robotic atașat primului modul asigură atât încărcarea cu bunurile necesare cât și arimarea acestora (așezarea lor echilibrată în raport cu axa transversală și longitudinală a autovehiculului). După finalizarea operațiunii, are loc actualizarea stocurilor de către unitatea de depozitare și transmiterea raportului eșalonului superior, toate acestea realizându-se prin intermediul comunicațiilor de date.

Înainte de a începe deplasarea către compania aflată în necesitate, robotului i se atașează o dronă destinată cercetării activității inamice, deoarece itinerarul selectat permite realizarea acestui deziderat. Drona transmite datele robotului, iar acesta având un modul GPS mult mai puternic va face retranslația către eșalonul superior, urmând ca informația să fie diseminată și analizată distinct pentru a fi transmisă structurii de decizie a Companiei 1 vânători de munte.

În momentul în care se face o scurtă verificare a funcționalității tuturor subansamblurilor robotului prin intermediul programului de autodiagnosticare, acestuia i se transmite traseul de urmat prin intermediul modulului GPS, operatorul uman nemaiputând să intervină datorită gradului ridicat de risc.

După ce robotul a parcurs o distanță considerabilă de 60 de kilometri în direcția Taberei Crințu, drona este lansată ca în momentul în care distanța între RATSV-1 și inamic este minimă, drona să-și finalizeze observarea.

Datorită luptei moderne, în care tehnologia însoțește ambele părți, drona este reperată în momentul în care se retrage către platforma robotului, însă informațiile pe care le-a centralizat au fost deja transmise în vederea retranslației.

RATSV-1, aflându-se în continuă deplasare își continuă misiunea reușind să străbată încă 30 de kilometri. Din pricina necesității colectării de informații despre forțele adverse itinerarul ales conține multe zone cu teren greu accesibil. Din acest motiv pe rampele abrupte intră în funcțiune al doilea modul electric ce conferă robotului mișcarea ”vierme” necesară pentru a străbate zone de asemenea complexitate.

De asemenea, conținând o multitudine de senzori infraroșii, acesta este capabil să analizeze particularitățile terenului, transmițând informațiile către computerul de bord care le analizează și transmite șenilelor mișcările corespunzătoare pentru a se obține cuplul maxim necesar traversării zonelor greu accesibile.

În momentul în care robotul detectează de-a lungul itinerarului semnele prezenței unor dispozitive explozive improvizate, în fața primului ansamblu bara de protecție se prelungește devenind astfel prima componentă lovită de o explozie a unui asemenea dispozitiv.

După cum se anticipează, drumul pe care se acționează a fost atent analizat de inamic, iar la scurt timp are loc prima explozie, iar robotul își sistează activitatea, analizând o cale alternativă de a-și îndeplini misiunea. În acest punct, robotul accesează în mod automat date GPS legate de terenul din apropierea sa și gradul de frâmăntare al acestuia. În urma demersurilor efectuate, se concepe o rută alternativă, dar care implică apropierea de elementele de cercetare adverse.

Aflat în deplasare pe această rută alternativă primul ansamblu este lovit de o lovitură de AG-7 fiind distrus în proporție de 40% și nu mai poate continua deplasarea. În acest moment, conform programării realizate, ansamblul numărul 2 se decuplează în mod automat și ajutat de cele două motoare electrice își continuă deplasarea către îndeplinirea misiunii. Ambele ansamble dispun de suspensie reglabilă în funcție de greutatea încărcăturii pe care o transportă, facilitând camuflarea și împiedicând observarea inamică. Modulul secund transportă încărcătura de muniție precum și jumătate din cea de armament necesară continuării ofensivei de către Compania 1.

Aflat sub tracțiunea motoarelor electrice, ansamblul reușește în cele din urmă să ajungă în raionul unde au fost constituite depozitele provizorii ale companiei, îndeplinindu-și misiunea pentru care a fost proiectat și realizat.

Așadar, RATSV-1, este conceput în așa fel ca înfruntând condiții meteo și de teren grele cât și atacurile inamicului, să-și continue misiunea și să ducă la bun sfârșit aprovizionarea în cele mai neprietenoase medii. Tocmai de aceea, este constituit din două ansambluri ca în posibilitatea ca unul dintre ele să fie lovit, celălalt să dețină arme de foc ce se pot atașa, să răspundă prin foc sau alte mijloace de mascare (perdea de fum) și să reușească să iasă de sub raza senzorilor adverși.

4.2 Dezvoltarea capabilităților robotului în vederea sporirii capacității poliacționale

Robotul RATSV-1 este conceput ca o structură modulară, respectând tendințele moderne și putând să îndeplinească o gamă largă de misiuni.

Destinația robotului poate fi modificată în funcție de necesitățile ce se cer a fi realizate sau de ingerințe legate de cost. Prin urmare, se poate utiliza în cadrul unor misiuni complexe într-o multitudine de situații.

4.2.1 Dezvoltarea capacității poliacționale în sprijinul de Geniu

În cadrul sprijinului de geniu, robotul se aseamănă la capitolul capabilități acționale cu robotul de luptă de geniu, ACER, deosebirea majoră constând în faptul că RATSV-1 dispune de două module ce se pot utiliza simultan pentru diverse lucrări genistice.