Aprecierea Eficientei Cepei In Functie DE Provenienta Soiului

APRECIEREA EFICIENȚEI CEPEI ÎN FUNCȚIE DE PROVENIENȚA SOIULUI

Cuprins:

Prefață

1. Revista literaturtii

1.1. Originea, importanța și răspândirea cepei ca cultură legumicolă

1.2. Particularitățile creșterii și dezvoltării cepei

2. Obiectele, metodele și condițiile de efectuare a cercetarilor

2.1. Obiectele cercetarii

2.2. Metodele cercetarii

2.3. Condițiile efectuării cercetărilor

3. Rezultatele cercetărilor

3.1. Creșterea și dezvoltarea cepei semănate direct în cîmp

3.2. Rezistemța la boli

3.3. Sensibilitatea cepei la introducerea erbicidelor

3.4. Compatibilitatea soiurilor de ceapă cu recoltarea mecanică

4. Eficiența economică

5. Concluzii și recomandări

6. Protecția muncii

7. Protecția mediului

Bibliografia

Anexe

Prefață

Legumicultura în Republica este un sector deosebit de dezvoltat care are o mulțime de particularități specifice, fără cunoașterea cărora ar fi imposibilă rezolvarea sarcinilor ce-i revin. În ultimul timp acest sector s-a dezvoltat intensiv , prin mecanizarea și automatizarea proceselor de lucru în condițiileconcentrării și specializării accentuate a producției.

Legumicultura reprezintă una dintre ramurile de bază ale producției vegetale, cu un șir de particularități specifice, care cuprinde o mare diversitate de specii, cultivate pentru securitatea alimentară a populației.

Cultura legumelor a fost una dintre primele activități practice ale omului. O dată cu apariția societății umane, s-au dezvoltat continuu cunoștințele și metodele de cultivare a plantelor legumicole, acestă tendință devenind deosebit de rapidă în epoca modernă, fapt ce a condus la consolidarea legumiculturii ca o știință de sine stătătoare, desprinzându-se astfel de fitotehnie, din care făcea parte.

Ca știință, legumicultura se ocupă cu cerectarea particularităților biologice, cerințele față de factorii mediului ambiant și tehnologiile de cultivare a legumelor, iar ca ramură a agriculturii se ocupă cu creșterea acestora.

Particularitățile de bază a legumiculturii sunt următoarele:

Utilizarea a două metode de cultivare a plantelor:

în câmp liber;

pe teren protejat ( în sere, răsadnițe, sau adăposturi din mase platice), ceea ce permite cultivarea legumelor anul împrejur.

Utilizarea metodei de cultivare prin răsad, care presupune creșterea în condiții artificiale a plantelor legumicole în primele etape de viață a acestora, cu plantare ulterioară în câmpul liber. Această metodă ne oferă posibilitatea obținerii mai timpurii a producției, astfel devenim mai avantajați față de concurenți, și obținem un preț pe piață mai ridicat.

În ultimii ani, legumicultura s-a dezvoltat deosebit de intens, devenind un sector modern care se bazează pe mecanizarea și automatizarea proceselor de lucru. Aplicarea unor tehnologii avansate și progresiste este condiționată de nivelul înalt de pregătire a specialiștilor din domeniul legumiculturii.

Condițiile favorabile ale climei în Republica Moldova, permit cultivarea unui sortiment larg de legume. Deaceea în ultimul timp agricultorii se orientează spre cultivarea legumelor, extinzându-se astfel suprafețele de diverse specii legumicole cultivate. Utilizarea îngrășămintelor minerale variate, pesticidelor și sistemelor de irigare modernizate au condus la creșterea productivității legumelor la o unitate de suprafață, astfel asigurând necesitățile interne a statului și chiar o bună parte fiind exportată peste hotare în stare proaspătă sau prelucrată.

Odată cu împărțirea terenurilor agricole și trecerea la un sistem economic nou, mulți țărani beneficiari de terenuri, fermieri, sau asociații agricole, au început să pună în aplicare pe suprafețe mai mici noi tehnologii de cultivare a soiurilor mai productive de legume aduse din alte țări care se pot ușor acomoda în condițiile Republicii Moldova.

Pentru reducerea cheltuielilor la producerea legumelor, se încearcă perfecționarea echipamentelor tehnice de producție, a tehnologiilor de producere, căutarea unor soiuri mai productive, etc.

Ceapa este o cultură pe larg răspândită la noi în țară, producția căreia se folosește în stare proaspătă pentru necesitățile interne cât și pentru export.

În gospodăria țărănească „Jardețki Dorin”, din raionul Anenii Noi, în ultimii ani se încearcă studierea soiurilor vechi de ceapă comparativ cu noi hibriduri olandeze.

Acest studiu se face cu scopul de a determina stabili care dintre ele asigură o productivitate stabilă și de calitate superioară, și o rezistență mai mare la bolile care atacă mai des cultura.

1.1. Originea, importanța și răspândirea cepei ca cultură legumicolă.

Ceapa își are originea în Asia Mijlocie, unde este și actualmente întâlnită, crescând în stare spontană în Afganistan, Iran și Turcmenistan. Un centru secundar de apariție a cepei este considerată Asia mică, Transcaucazia și țările bazinului mediteran. Ceapa a fost pe larg folosită și cunoscută în alimentație de către greci, egipteni și romani cu 5 – 6 mii de ani înaintea erei noastre. Pe parcursul evoluției sale istorice, ceapa mereu a fost un produs de consum în masă, deținând primele locuri printre plantele legumicole în alimentația omului.

În ultimul timp , atât la noi în țară cât și peste hotarele ei, s-a înregistrat o tendință de creștere a volumului producției de ceapă, în primul rând pe seama sporirii recoltei la hectar.

În figura 1.1. observăm că volumul pieței de ceapă în Republica Moldova este determinat, îndeosebi, de volumul de producție, care are o mică tendință de creștere, în anul 2010 de 37,41% față de anul precedent , iar în anul 2011 cu 3,74 % față de 2010, ajungând până la 58 mii tone. Importurile depășesc mărimea exporturilor și oscilează fără o anumită tendință.

Figura 1.1. Evoluția comerțului exterior, a producerii și a volumului de piață pentru ceapă în Republica Moldova, tone.

Sursa: bazele de date ONU Comtrade, Faostat, organele oficiale de statistică din Moldova

În anul 2011, două treimi din ceapa exportată din Republica Moldova era destinată pieței din Federația Rusă. Alte destinații fiind Estonia ,Ucraina , Georgia, Belarus, Lituania și România . Ponderea producției exportate în fiecare stat este prezentată în figura 1.2.

Figura 1.2. Exportul cepei din Republica Moldova.

Sursa: baza de date ONU Comtrade

Importul de ceapă în Republica Moldova se efectuează în proporții comparabile din Turcia, Ucraina și Siria, cantități mai mici fiind livrate din Egipt, Olanda și Polonia. Ponderea producției importate din fiecare stat este prezentată în figura 1.3.

Figura 1.3. Exportul cepei din Republica Moldova.

Sursa: baza de date ONU Comtrade

Majorarea producției de ceapă care se înregistrează în țară pe parcursul ultimilor ani, se datorează calităților gustative, nutritive și curative importante ale ei. Ceapa se consumă în stare proaspătă, dar și ca condiment în multe bucate, iar în industria alimentară ea reprezintă un produs indispensabil folosit la conservarea altor legume, peștelui și a cărnii.

Conținutul cepei constă din zaharuri în mărime de 6 – 9 %, uleiuri eterice, substanțe azotoase 3 – 5 %, săruri de calciu, vitamina C 4 – 10 mg/%, vitamina B1 (tiamina) 0,5 – 0,12 mg/%, vitamina B2 (riboflavina) 0,02 – 0,07 mg/ %, vitamina PP (acid nicotinic) 0,2 – 0,6 mg/%, carotina, etc.

Mirosul specific cepei apare datorită uleiurilor eterice, componenta de bază a cărora constă din disulfidee. Bulbii soiurilor iuți de ceapă conțin 15 – 16 % de substanțe uscate, iar a soiurilor semiiuți 10 -12 %. Uleiurile eterice ce se conțin în ceapă dispun de trăsături bactericide care apar datorită conținutului din ele a substanțelor volatile – fitoncidelor. Acestea au capacitatea de a distruge numeroase tipuri de boli care sunt periculoase pentru om. Sucul obținut de la stoarcerea cepei, este utilizat ca substanță antiseptică la tratarea rănilor.

1.2. Particularitățile creșterii și dezvoltării cepei.

Ceapa face parte din familia aliaceelor, fiind o plantă bianuală. În primul său an de viață ea formează bulbi, care în anul următor se dezvoltă într-un lăstar florifer care formează iarăși semințe. Peste 14-21 zile după semănat, încep să apară la suprafața solului colții mici ai plantelor. De la începutul vegetației, creșterea și dezvoltarea cepei urmează destul de încet. Peste 20 – 25 zile după ce a răsărit planta, la baza hipocotilului se formează un mugure din care se dezvoltă prima frunză adevărată și totodată începe creșterea rădăcinii.

Sistemul radicular al cepei este slab dezvoltat, fără rădăcina principală și este amplasat la suprafața solului la o adâncime de până la . El este compus dintr-un număr mare de rădăcioare sub formă de fire slab dezvoltate și aproape fără perișori absorbanți care sunt localizați sub discul bulbului.

Discul cepei reprezintă o tulpină foarte scurtă, pe care sunt așezate frunze cărnoase sau membranoase strâns alipite între ele. În partea inferioară frunzele cărnoase sunt subțiri, în cea de mijloc sunt îngroșate, iar în partea superioară sunt din nou subțiate, aici ele devin mai compacte și formează așa numita tulpină falsă, cu înălțimea de până la .

Frunzele cărnoase reprezintă organele de acumulare a rezervelor de substanțe nutritive. Ele sunt de două tipuri: deschise și închise. Ultimele din ele protejează mugurele sau câțiva muguri care se formează pe discul cepei.

La plantarea bulbilor de ceapă în sol din acești muguri, se dezvoltă tulpini florifere. Bulbii pot fi cu o inimă, cu două sau mai multe inimi. Acest lucru depinde de soiul care se cultivează și de condițiile în care se crește.

Bulbii pot avea diferite forme, mărimi sau culori. Astfel se întâlnesc bulbi cu forma turtită, rotundă, rotund-turtită, alungită, acoperite cu frunze uscate pe deasupra, tunici pergamentoase care le protejează de uscare și vătămări mecanice. În dependență de soi, frunzele uscate ale cepei, au culoarea galbenă, albă sau roșie, iar frunzele tubulare de culoare verde, cu o lungime de 20 , cu sau fără un strat de ceară, formă fistuloasă.

Tulpina floriferă este tubulară și este umflată în partea de mijloc, având o înălțime de 80 – , care se încheiei cu o inflorescență de formă rorundă, carea are peste 500 de flori mărunte de culoare albă sau verzuie. Inflorescența este acoperită cu un înveliș care plesnește după ce aceasta crește în volum.

La ceapă fructele reprezintă niște capsule triedrice, care conțin câte 2- 4 semințe. Atunci când se maturizează semințele, crapă capsula și le eliberează. Semințele de ceapă sunt foarte mici, având culoarea negră și forma piramidală neregulată și zbârcite. Greutatea la 1 000 de semințe este de aproximativ 3,4 – .

Ceapa este o plantă rezistentă la frig. Semințele încolțesc la temperatura de 3 – 4˚C, pe când temperatura optimă în acest sens fiind de 18 – 20 ˚C. Colții de plantă răsăriți, rezistă la o temperatură de minus 2 – 3 ˚C, fără ca să fie vătămați. Temperatura optimă pentru formarea și dezvoltarea frunzelor este de 18 – 24 ˚C. La temperaturi mai mici de 10 – 8 ˚C frunzele nu se pot forma și se opresc în creștere.

Pentru formarea și creșterea bulbilor de ceapă temperatura cea mai favorabilă variază între 25 – 28 ˚C. Sub 10 – 15 ˚C aceștia nu se mai formează, iar la temperatura de 30˚C, bulbii se opresc în creștere.

La etapa de înflorire a plantelor, a formării și maturizării semințelor este nevoie de o temperatură de 20 – 25 ˚C. Iar atunci când aceasta este mai mică decât 12 – 14 ˚C sau mai mare decât 34 – 36 ˚C, atunci se poate observa căderea florilor, iar semințele nu se mai formează. Bulbul care se află la etapa de maturitate deplină, rezistă la mari oscilații de temperatură: de la – 10˚C până la + 40 ˚C.

La păstrarea cepei pentru semințe, temperatura optimă este de 4 – 6 ˚C, a cepei destinate vânzării de 0 – 1 ˚C. Arpagicul trepuie păstrat la temperatura de 0 – 1 ˚C sau 19 – 20 ˚C, pentru ca ea să nu treacă stadiul de vernalizare la plantarea în câmp și să nu formeze tulpini florifere.

Față de lumină, ceapa la fel are diverse cerințe, în dependență de faza de ontoo temperatură de 20 – 25 ˚C. Iar atunci când aceasta este mai mică decât 12 – 14 ˚C sau mai mare decât 34 – 36 ˚C, atunci se poate observa căderea florilor, iar semințele nu se mai formează. Bulbul care se află la etapa de maturitate deplină, rezistă la mari oscilații de temperatură: de la – 10˚C până la + 40 ˚C.

La păstrarea cepei pentru semințe, temperatura optimă este de 4 – 6 ˚C, a cepei destinate vânzării de 0 – 1 ˚C. Arpagicul trepuie păstrat la temperatura de 0 – 1 ˚C sau 19 – 20 ˚C, pentru ca ea să nu treacă stadiul de vernalizare la plantarea în câmp și să nu formeze tulpini florifere.

Față de lumină, ceapa la fel are diverse cerințe, în dependență de faza de ontogeneză. Astfel atunci când durata zilei este mai mică de 8 – 10 ore, ceapa nu formează bulbi, dar numai frunze. În condițiile unei zile lungi, sau la iluminare neîntreruptă, formarea bulbilor se accelerează deosebit de mult. Durata optimă a zilei pentru formarea frunzelor este de 8 – 10 ore, iar pentru formarea și dezvoltarea bulbilor de 14 – 16 ore. Aceste condiții pot fi create prin semănatul cepei în câmp în termene pe cât se poate de timpurii.

Plantele de ceapă diferă de altele prin faptul că utilizează o cantitate nu prea mare de apă, coeficientul de transpirație a acestora fiind în medie de aproximativ 200 – 250. Din alte considerente ceapa este foarte exigentă față de condițiile de umiditate a solului și a aerului.

Acest lucru se explică prin sistemul radicular al plantei slab dezvoltat, care este răspândit în stratul superficial al solului. Aceste cerințe, însă diferă în dependență de perioada de dezvoltare a plantei. Spre exexmplu, atunci când încolțesc semințele și se formează bulbii, umeditatea trebuie să fie înaltă, iar la maturizarea bulbilor trebuie să fie scăzută.

Sunt perioade critice, atunci când planta are nevoie de umeditate în mod deosebit. Acestea fiind următoarele: primele două săptămâni după semănat; două – trei săptămâni după apariția colților – în perioada formării intensive a frunzelor și a creșterii sistemului radicular; la plantele seminceri: fazele de diferențiere a inflorescențelor, de apariție a tulpinii florifere și de împlinire a semințelor.

Variațiile conținutului de umezeală din sol, în zona de răspândire a rădăcinilor, la etapa de creștere intensivă a plantelor de ceapă au o influență negativă, asupra recoltelor acestei culturi. Astfel în perioada inițială de vegetație, atunci când are loc dezvoltarea intensivă a frunzelor și a rădăcinilor, umeditatea solului în stratul de 0 – trebuie să fie de 80 %, la etapa formării și dezvoltării bulbilor de 70 – 80 % și atunci când bulbii sunt formați pe deplin de 60 -70 % față de capacitatea maximă de apă a câmpului. Bulbii se maturizează mai repede, în condiițiile în care cu 2- 3 săptămâni înainte de recoltare umeditatea aerului se va micșora până la 60 – 70 %.

În condițiile Republicii Moldova, un nivel optim de umezeală la creșterea cepei poate fi asigurat doar prin aplicarea irigării.

Ceapa este foarte exigentă față de calitățile și fertilitatea solului. Se poate obține o recoltă înaltă de ceapă doar în cazul în care în sol se conține o cantitate mare de elemente nutritive, care să fie într- formă ușor accesibilă pentru plante. Pentru ceapă cele mai bune soluri sun acele cu un strat arabil adânc, cu capacitate înaltă pentru reținerea apei, luto –nisipoase și de cernoziom, bogate în substanțe organice și minerale. Solurile lutoase grele, care formează foarte repede crustă la suprafață, nu se potrivesc deloc pentru cultura de un an a cepei prin semințe – metoda utilizată cel mai des în Republica Moldova.

Ceapa reacționează pozitiv la utilizarea îngrășămintelor minerale și organice, care fiind corect folosite, contribuie la sporirea recoltelor la hectar, și la îmbunătățirea calității producției. și invers ceapa are o reacție adversă la un conținut ridicat de săruri și acizi în sol.

Cei mai buni premergători pentru cultura de ceapă, sunt acei care eliberează câmpul cât mai devreme și permit pregătirea terenului conform tipului de semiogor. Cepa reușește foarte bine după culturile care lasă după ele câmpul curat de buruieni, precum: tomatele timpurii, castraveți, dovleci, cartoful timpuriu, cerealierele de toamnă, varza timpurie și medie, culturile bostănoase, culturile legumicole. Ceapa trebuie cultivată pe unul și acelasi teren, nu mai devreme decât peste 4- 5 ani.

O deosebită importanță, la creșterea cepei o are prelucrarea solului. Ea fiind cea mai pretențioasă în această privință. Acest lucru se poate explica prin sistemul radicular slab dezvoltat, care este localizat la suprafața solului și creșterea foarte lentă a culturii în prima lună după ce a fost semănată.

Astfel, prelucrarea solului trebuie să asigure distrugerea totală a buruienilor , fărâmițarea minuțioasă a rămășițelor vegetale, să asigure un strat adânc, bine afânat al terenului și o suprafață nivelată bine.

După recoltarea culturii premergătoare, se face discuirea imediată a câmpului, la o adâncime de 10 – , utilizându-se pentru aceasta dezmirișitoarele LDG-5, LDG-10 sau plugul dezmirișitor PPL- 10 – 25.

Pentru a stimula încolțirea buruienilor în toamnele secetoase, terenul se udă cu o normă de 300 – de apă la un ha. După încolțirea buruienilor se efectuează a doua dezmiriștire, iar peste 12 – 14 zile se ară la o adâncime de 27 – cu plugul PLN- 5 – 35.

Deasemenea este indispensabilă nivelarea solului cu ajutorul nivelatoarelor P-4 și P- 28, în amândouă direcții. Acest proces sgrotehnic, este destinat să asigure nivelarea neuniformităților care au rămas după ce s-au astupat canalele de irigare provizorii și aratul de toamnă al câmpului. Ulterior, utilizând mașin a 1PMG-4, se introduc îngrășăminte.

Pentru distrugerea crustei de sol formate la suprafața câmpului, introducerea îngrășămintelor și distrugerea buruienilor , se recomandă prelucrarea solului cu cizelul CKU-4, la o adâncime de 15 – .

În timpul primăverii, la maturizarea fizică a solului, se efectuează boronitul în două urme, la o adâncime de 5 – , utilizându-se boroanele BZSS – 1,0. Acest proces urmărește scopul nivelării calitative a suprafeței câmpului, afânarea stratului superficial al terenului, lichidarea semințelor încolțite de buruieni, sau a buruienilor deja răsărite și fărâmițarea crustei de la suprafața solului.

În codițiile existente în Republica Moldova, nu se recomandă cultivarea terenului înainte de semănatul cepei, din cauza că se usucă prea tare stratul de la suprafața solului.

Înainte cu o zi sau două până la semănat, semințele de ceapă se dezinfectează ușor împotriva bolilor micotice, bacteriene, criptogamice cu suspensie de 2 % a preparatului TMTD (4g /kg) sau tigam (3g /kg). Semințele se introduc în suspensie, apoi se usucă. Tratarea semințelor se face cu ajutorul mașinilor speciale. Pentru ca semințele să încolțească mai repede în câmp, ele se țin în apă timp de 10 ore la o temperatură de 18 – 20 ˚C, apoi se usucă la aer pe parcursul a 24 de ore, până capătă însușirea de a luneca ușor.

Cele mai favorabile termene pentru semănat se consideră cele de primăvară. Se recomandă de asemenea, semănatul în preajma iernii, pe la sfârșitul lunii noiembrie sau în perioade cu zile calde din timpul iernii. În acest caz, semințele nu se umectează în apă ci se usucă la temperatura de 45 – 50 ˚C, timp de 24 de ore, pentru a reține încolțirea lor până la primăvară. În urma semănatului cepei în preajma iernii, recoltele de ceapă sunt de obicei cu 20 % mai mari decât în cazul însămânțării în timpul primăverii.

Semănatul cepei se recomandă să se facă după metoda în fâșii late, conform schemei 60+40+, care exclude necesitatea de a rări manual plantele răsărite. Este eficient și semănatul în benzi a câte mai multe rânduri, care permite a mări densitatea plantelor la hectar până la un milion, ceea ce contribuie la mărirea considerabilă a recoltelor de ceapă: 52+8+32+8+32+8.

Semănatul se face cu ajutorul semănătorii mecanice sau pneumatice. Norma de însămânțare a semințelor de clasa I este de 1 milion de semințe la hectar, iar la semănatul din preajma iernii – cu 20 % mai mare. Semințele se încorporează în sol la o adâncime de 2- . Dacă primăvara este uscată, fără ploi, stratul de la suprafața solului se usucă foarte repede, din aceste considerente se recomnadă irigarea câmpului pentru a nu permite întârzierea răsăririi plantelor. Ulterior se efectuează boronitul terenului cu grape, pentru a distruge crusta de la suprafața solului.

Un rol important în obținerea recoltei bogate de ceapă o au îngrășămintele. Dozele de îngrășăminte pentru ceapă se stabilesc în dependență de conținutul substanțelor nutritive în sol și recolta planificată la hectar. Astfel pe solurile de cernoziom carbonatat și cel obișnuit, dozele de îngrășăminte nu trebuie să depășească de substanță activă de azot, fosfor și potasiu la hectar.

Nu se permite introducerea gunoiului de grajd proaspăt, însă se utilizează acelașă gunoi în stare dospită (mraniță), în cantități de 20 – 25 t/ha acesta are un efect considerabil, în acest caz dozele de îngrășăminte minerale trebuie micșorate în mod corespunzător.

Îngrășămintele se încorporează din toamnă, sub brazdă, iar o parte din acele cu azot – primăvara înainte de a semăna sau ulterior ca fertilizare suplimentară a culturii. Aceste procedee se vor efectua la începutul perioade de vegetație cu doza de cel mult 45-60 kg/ha de substanță activă. Deasemenea nu se recomandă întârzierea aplicării îngrășămintelor azotate, din cauza că în aceste circumstanțe, perioada creșterii vegetative a plantei se poate mări, și în acest caz bulbii nu vor reuși să se maturizeze.

Pentru lichidarea buruienilor se folosesc erbicide precum : Stomp, Goal, etc.

Îngrijirea semănăturilor presupune lucrări precum: afânarea terenului, cultivarea, prășitul, irigarea, combaterea buruienilor, a diferitor boli ce atacă planta, și combaterea dăunătorilor.

Afânarea intervalelor între rânduri se execută prin 3 – 4 lucrări cu cultivatorul KRN – 4,2. Adâncimea primelor afânări se ia de 3 – , a celorlalte de 5 – . Bineînțeles că la efectuarea lucrărilor cu cultivatorul a intervalelor dintre rânduri nu se admite tăierea plantelor, sau acoperirea lor cu sol.

Lățimea așa numitei zone de protecție, trebuie să fie de 6 – la prima afânare și de 8– la celelalte.

Totodată, la prima afânare a solului, se efectuează și fertilizarea suplimentară a plantelor de ceapă cu îngrășăminte azotate.

În condițiile Republicii Moldova, cultura anuală a cepei prin semințe este posibilă doar prin utilizarea irigării. Ceapa necesită a fi udată atunci când umeditatea solului coboară sub 80 % din capacitatea maximă de apă a câmpului: în stratul de 0 – –până la începutulformării bulbilor, și în stratul de 0 – î perioada creșterii bulbilor. Norma de irigare se ia respectiv de 250 – de apă la hectar. În dependență de condițiile de climă ale anului, se recomandă efectuarea a 6 – 8 irigări.

Recoltarea cepei se efectuează atunci când la 50 – 70 % din plante sunt aplecate frunzele la pământ. Recoltarea se efectuează în două faze. Prima fază presupune scoaterea și așezarea cepei pentru uscare, în poloage cu o lățime de 50 – și o grosime de 8 – . În dependență de condițiile climaterice și umeditatea frunzelor, uscarea poate decurge de la 10 până la 15 zile.

După ce s-a uscat, ceapa se adună din poloage și se încarcă în mijloace de transport, utilizând mașini speciale prevăzute pentru încărcare. Ulterior aceasta este prelucrată cu mașini speciale pentru a îndepărta din ea pământul și alte impurități. Apoi ceapa se depozitează în containere sau se comercializează în stare proaspătă.

2. Obiectele, metodele și condițiile de efectuare a cercetarilor.

2.1. Obiectele cercetarii

Drept obiect de studiu este aprecierea eficienții cepei economice in functie de provinienț soiului. Adica un soi autohton, semințele caruia sunt dobîndite direct de agricultor și un hibrid olandez, costul semințlor caruia sunt foarte înalte, dar reclama caruia promite o roada mul mai inalta și mai calitativa.

Experiența a avut loc în gospodăria țărănească „Jardețki Dorin” situată în raionul Anenii Noi, satul Varnița, aceasta gospodarie practica legumicultura, indeosebi cultivarea cepei, morcovului și sfeclei roșii.

Pentru a determina eficienta cepei in funcție de proviniența soiului au fost selectate două soiuri:

HOLȚEDON (soi autohton)

BOSKO F1 ( hibrid olandez)

DAYTONA F1 Martor

Holțedon – este un soi obținut de Institutul de Cercetari Științifioce în domeniul agriculturii din . Semințele acestui soi sunt produse direct in gospodarie, datorita faptului ca producerea materialului seminicier pentru ceapă este destul de simplu.

Se contin 250 000 seminte/ kilogram. I n d e p e n d e n ț ă de tehnologia de cultivare a cepei, roada ar fi de 50-70 tone de ceapa la ha., in cazul cultivarii prin metoda intensiva, cu aplicare sistemelor moderne de irigare si cultivare, este posibil de a obtine o roada de pana la 80 – 100 tone la ha.

Bulbi cu forma sferica putin alungita în jos, cu greutatea 90-130 gr, posibil si pîna la 300-400 gr/bulb. Bulbul are 3-4 straturi de pelita. Culoarea stratului de invelis este aurie – spre maro. Ceapa este de culoare alba cu nuanta de culoare crem, socoasa, cu gust iute. Bubul se afla numai 2/3 din marimea sa în pamînt, astfel este asigura buna coacere si faciliteaza recoltarea. Soi de menire universala, este foarte bun inclusiv pentru uscare. Soiul permite obtinerea roadei de ceapa atît din seminte (ciclul de 1 an cu conditia semanarii timpuriii), cît si din arpagica (ciclul de 2 ani).

Soiul dat dispune de rezistentă la seceta, și dispune de o perioadă de pastrare destul de mare, pînă la opt luni. Aria de cultivare a acestui soi este Republica și țara vecină Ukraina. Perioada de vegetatie este de 115-120 de zile, adică este un soi tirziu.

Bosko F1 – este un hibrid olandez, cu o productivitate înalta (după cum promite compania producător), producătorul acestui soi este compania olandeză “SYNGENTA”.

Syngenta este o companie internațională de vârf, cu peste 27.000 de angajați în mai mult de 90 de țări, toți dedicați scopului nostru de a Crește potențialul plantelor. Contribuie la creșterea productivității culturilor, protecția mediului înconjurător, a sănătății populației și calității vieții. Reprezentantul acestei companii in Moldova este: Reprezentanța Syngenta Agro Services AG din Republica Moldova, a fost înregistrată în anul 2001, dar pe piața de protecția plantelor și semințelor din Moldova este prezentă de 15 ani.

Bulbii cepei Bosko F1 au forma globuloasa, cu gât subtire. Culoarea bulbului este galben-brun. Rezista foarte bine la sortare, ambalare si transport. Se pastreaza foarte bine. Poate da productii cuprinse între 70 si 100 t/ha, daca tehnologia de cultivare este corespunzatoare. Frunzele sunt de culoare verde închis, cerate. Este un hibrid de ceapa tolerant la boli si temperaturile ridicate. Anul lansarii al acestui hibrid este 2012.

Iată ce caracteristici promităne prezintă compania despre hibridul dat:

– Hibrid semitimpuriu cu potențial productiv înalt.

– Planta are vigoare de creștere mare.

– Bulbul este globulos, cu gîtul subțire, compact de culoare galben-maronie.

– Conținut de materie uscată nu mai puțin de 13-15%.

– Este pretabil pentru recoltare mecanizată.

– Perioada de păstrare nu mai puțin de 7 luni.

– Densitatea recomandată este de 0,8-1,0 milioane semințe/ha.

Deja veriditatea acestor date le vom obsrva la sfirsitul anului agricol, adica la recoltare, acesta este argumentul cel mai puternic.

Daytona F1 – este un hibrid olandez, cu o productivitate înalta (după cum promite compania producator), producatorul acestui soi este compania olandeză “BEJO ZADEN”.

Bejo este una dintre companiile de primă importanță în ameliorarea, producția, procesarea și marketing-ul semințelor de primă calitate și experiența noastră în domeniul semințelor durează de mai bine de 100 de ani. Sortimentul este de peste 1000 de varietăți diferite, reprezentând în jur de 50 de culture.

Hibridul de ceapa Daytona F1 prezinta rezistenta medie la Fusarium oxysporum si la putregaiul roz al radacinilor (Pyrenocheta terrestris). Are un sistem radicular foarte bine dezvoltat, fapt ce ii confera rezistenta in conditiile de stres provocate de seceta. Bulbul hibridului de ceapa Daytona F1 are culoarea aurie si forma atractiva si prezinta o capacitate buna de pastrare chiar si in spatii neamenajate special. Prin respectarea tehnologiei de cultura se pot obtine usor productii de 55-60 de tone/hectar, hibridul avand potential mare de productie. La maturitae ceapa ajunge la 115-120 de zile.

2.2. Metodele cercetarii

Pentru aprecierea eficienții cepei economice in funcție de proviniența soiului toate cercetarile au avut loc în gospodăria țărănească „Jardețki Dorin” situată in raionul Anenii Noi, satul Varnița.

Au fost semanate toate trei soiuri direct în cîmp, la prima fereastră, în 2013 semanatul a avut loc pe data de 15 aprilie iar in sezonul 2014 pe 13 martie, în anul 2013 semanatul a fostul destul de tîrziu din cauza primăverii destul de ploioase.

Materialul seminicier inainte de semanat este tratat contra bolilor, semintele olandeze deja de la uzina sunt prelucrate contra bolilor si nu necesita o prelucrare adaugatoare, iar semințele prorpii de Holțedon sunt prelucrate desinestătător cu 2-15 zile inainte de semănat cu “TMTD” de la compania “AVGUST” in marime de 15g la un kilogram de semințe. Odata cu semanatul in sol se incorporeaza preparatul Regent 2G in norma de la hectar, contra daunatorilor ce activează in sol ce are o perioada de protecție de 30 de zile, prin intermediul sistemului instalat la semanatoare, asa numitul Microsem.

Semanatul se efectuaiaza cu o semanatoare pneumatica de precizie, de origine franceza-Monosem, ce asigura un semanat calitativ. Norma de seminte la hectar este de 830 mii plante (în kilograme aproximativ ). Ceapa se plantează in vetre de 1,5 metri, pe care sunt 8 runduri, patru perechi a cîte două rindulețe 20cm x 10cm între semințe este distanta de 4,5cm.

Pregătirea terenului incepe de cu toamna. Inainte de arat solul se nivelează si se faramițează rasturile vegetale cu ajutorul grapei cu discuri BDT-3. Urmatorul proces este aratul, care se efectuiază cu un plug reversibil la o adîncime de 25-30cm. Urmatoarea etapă deja continue primăvara, cu ajutorul frezei rotative verticale, solul se niveleza și se afînă. Urmatorul etap este pregătirea bilonului cu ajutorul frezei duble. Drept efect primim un pat germinativ pentru semințe la o calitate înaltă, ce ne asigurî o germinare ridicată al semințelor.

Fertilizările in gopodărie se fac cu strictețe, dupa cum știm cultura cepei nu suportă cantitați mari de ingrășăminte minerale în sol, iar surplusul de azot reduce termenul de păstrare al bulbilor de ceapă. Toate fertilizarile se efectuiaza in urma laboratorului solului, care se efectuiaza cu planificarea roade pentru sezon si în urma acestor date se intocmeste graficul de fertilizări. În gospodaria noastră ingrasaminte de fosfor si kaliu sunt introduse de cu toamnă sub aratură, de obicei se foloseste azofosca 16-16-16 sau diamafos 16-25-25. Iar fertilizrile cu azot se efectuiaza in timpul vegetatie, sub forma de silitra amoniacala de 34,5%. Prima fertilizare cu azot se execută in faza de 2 frunze ale cepei în norma de 100kg/ha de selitră amonicală, a doua fertilizare se face in faza de 5-6 frunze ale cepei norma de 150kg/ha de selitră amonicală, al treia fertilizare se face la începutul formării bulbului cu norma de 150kg/ha de selitră amonicală și ultima fertilizare are lor în perioada formării bulbului cu norma de 100kg/ha de selitra amonicală. Fertilizarile cu azot se fac foarte si foarte atent, in caz de o cantitate ridicată de azot în sol putim primi îmbolnavirea plantelor și micșorarea termenului de pastrare al bulbilor. Toate fertilizările se efectuiază cu ajutorul distribuitorului de îngrășăminte Rauch MDX.

Irigarea se efectuiaza cu ajutorul sistemului de irigare prin aspersiune, cu o mașină de irigat BAUER cu rampă mobilă de 30m, ce asigură o ploaie suprafină. Irigarea se efectuiază cu apa din rîul Nistru, ce este pompata prin intermediul stațiunilor de pompare ramase de pe timpul sovietic. Pe sezon se efectuiază in jur de 8-10 irigări, in dependență de precipitațiile atmosferice din sezon. Norma de irigare este dependenta in funcție de faza de dezvoltare al culturii. În primele faze ale culturi cînd ceapa are intre1-6 frunze irigările se efectuiază cu o norma de

100- la hectar, în fazele următoare norma de irigare ajunge pîna la 300m3 la hectar. La sfîrșitul perioade de vegetatie al cepei irigările se micșoreaza, în caz de supraumezeala al solului in această perioada putem primi înbolnavirea bulbilor.

Lupta contra daunatorilor are loc cu preparate de uz fitosanitar, in regiunea gospodariei principalii daunatori sunt musca cepei si tripsul. Musca cepei are aparitie la inceputul vegetatie in prima decada al lunii mai, lupta contra acest daunator se efectuiaza cu preparatul Bi-58 în norma de 1l/ha, cu 300 de litre de apa de material la hectar. Tripsul își face apariția la sfîrșitul perioadei de vegetație, lupta contra acestor dăunători se execută cu ajutorul la așa preparate ca: Nurele D – se fac tratamente cu o norma de 1l/ha; Fastak – 0,2g/ha; Karate Zeon – 0,5l/ha.

Bolile cepei ce îsi fac aparitia in gospodaria data sunt:

Mana cepei (Peronospora destructor Casp) – pe frunze apar pete alungite de culoare galbuie, la suprafața cărora, in conditii de umiditate atmosferica ridicata si la temperaturi de 10-18grade C, se dezvoltă un puf cenusiu violaceu format din fructificațiile ciupercii.

Putregaiul cenușiu al cepei (Botrytis allii Munn) – boala apare frecvent in anii cu primaveri bogate in precipitații. Pe frunzele plantelor apar pete albicioase, mici (1-3mm), rotunde sau ovoidale, usor cufundate in tesuturi. La suprafața țesuturilor atacate apare un puf cenușiu. La plantele mai avansate in vegetație atacul apare in zona coletului care se inmoaie și putrezeste. In secțiuni longitudinale prin bulbi se constată că aceștea sunt cuprinsi de un putregai umed care progreseaza din partea apicală spre cea bazală.

Putregaiul alb al cepei (Sclerotium cepivorum Berk) – atacul apare frecvent pe terenurile grele, in anii cu precipitații ambundente. Primul semn al bolii este ingălbenirea si uscarea vîrfului frunzelor care progreseaza lent spre baza acestora. Radacinile sunt distruse si are loc o putrezire umedă a tunicilor, urmată de acoperirea acestora cu un miceliu alb, afînat, superficial. Daca înfectia se produce tîrziu, putrezirea acestora continuă în timpul păstrării.

Contra aceste boli in gospodăriea se fac trtamente regulate cu funghicide, incepînd cu faza de trei frunze ale culturi, tratamente se execută la fiecare zece zile, sau după fiecare ploaie sau irigare, tratamentele continue pîna la faza cînd frunzele cepei se apleacă la sol. Drep măsuri de combatere ale bolilor în ceapă in gospodăria nostră sunt utilizate urmatoarele preparate: Metaxil; Ordan; Avrobat MT; Signum; Quardis. Preparatele sunt rînduite între ele dupa modul de acțiune, adică după un preparat de contact merge unul sistemic.

Lupta contra burienilor are loc pe cale chimica. In gopodăria noastră se face doar o plivitura manuala, in anii cînd datorita condițiilor climaterice erbicidile nu dau un efect dorit.

Primul erbicid folosit este Stomp 330 EC, care se administrează direct dupa semanat, sub o ploaie, sau in caz de necesitate se face o irigare, fiindcă acesta este un erbicid de sol si este nevoie încorporarea lui. Urmatorul erbicid este glifosatul, care se administreaza cu 2-3 zile inainte de aparitia cepei, ce ne permite sa inlaturam burienile ce au reusit sa iasă înaintea cepei. Urmatorul erbicid este Goal 2 E cu care începem a lucra de la faza de o frunza a cepei cu doza de 20 g/ha, efectuînd tratamente la fiecare 5 zile, marind doza de erbicid ajungînd pina la 200g/ha, înlaturam aproape toate burienile. Contra burienile monocotilidonate se lupta cu asa preparate ca: Pantera; Zellek Super; Miura.

Recolta cepei se face complet mecanizat. O data cu maturarea cepei se inlătura cozile, cu ajutorul frezei Keulmak, ce dispune de un sistem de autonivel, ce taie cozile cepei toate la o distanță uniformă. Urmatorul agregat Holaras UR-135 scoate ceapa din sol si o așeaza înapoi pe bilon, pentru ca aceasta să se usuce definitiv. După 8-12 zile în dependență de condițiile climaterice, cu ajutorul combinei de recoltat ceapa Dewulf RDT, ceapa este ridicata de pe bilon, curațată de resturi vegetale, este incarcată în remorcă. După ce este transportată la depozit, unde se ambaleaza in saci și merge la vinzare sau este depozitata în containere a cîte .

2.3. Condițiile efectuării cercetărilor

Pentru aprecierea eficienței cepei economice in functie de provinienta soiului toate cercetarile au avut loc în gospodăria țărănească „Jardețki Dorin” situată in raionul Anenii Noi, satul Varnița. Terenurile pe care sunt cultivate legumile în gospodaria data sunt plane, la general in satul dat terenuri valuroase sunt preponderant puține, adica condiții atractive pentru dezvoltarea legumiculturii sunt destul de favorabile.

Solurile sunt tipice de cernoziom obișnuit, slab carbonat, cu un conținut mediu de elemente nutritive, o caracteristica mai amplă al solului o putem observa în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.1. Continutul de elemente nutritive in sol (Laboratorul solului nr.A-13124-13125, executat de compania AGRO-ANALIZ)

Din tabelul de mai suns putem trage concluzia ca solul din gospodărie unde se face experiența sunt ăndestulate cu elemente nutritive, ce ne permite de a primi o recoltă cantitativa și calitativă.

Această zona geografică are o climă moderat continentală, cu o iarnă scurtă, în unii ani putem avea parte de geruri mari și cantități mici de zăpadă. Verele calde cu puține precipitții sunt destul de dese, adică o influență al incalzirii globale, pe care o putem observa pe întrg glob pămîntesc. Ploile in periuada de vegetație, adică începînd cu luna mai și terminînd cu luna septembrie cad sub forma de averse, neîndestulind plantele cu umeditate necesară. Cînd se stabilesc temperaturi ridicate la nivelul solului se formeaza o crusta puternica ce favorizeaza dezvoltarea bolilor subterane ce necesită o permanentă afînare al solului, pentru combaterea bolilor si pastrarea apei în sol. Pentru o analiza condițiilor climaterice din regiunea gospodăriei putem vizualiza tabelul condițiilor climaterice:

2.2. Caracteristica conditiilor climaterice

Condițiile meteorologice în timpul experienții, in decurs a doi ani, ăi anume suma precipitațiilor atmosferice cazute pentru această perioada de timp, le putem vizualiza în tabelul de mai jos:

2.3. Precipitațiile atmosferice în anii de experiențe 2013-2014 ( Stația Meteorologică Bender)

În perioada efectuării cercetarilor condițiile meteorologice în zona data au fost variabile. Analizînd datele prezentate de Stațiunea Meteorologică Bender din tabelul 2.3. observam că în luna septembrie al anului 2013 au căzut o cantitate mare de precipitații, în suma de , ce a întîrziat recolta, drept urmare bulbii au stat mult timp pe cîmp sub o umeditate ridicată, ce a cauzat scurtarea perioadei de pastrare al produselor. Un alt moment deosebit îl observam în luna aprlie al anului 2014, cînd numarul precipitațiilor atmosferice a fost foarte redust, drept urmare gospodăria direct dupa semănat a fost nevoită să inceapă irigările, cauzînd formarea crustei la suprafata solului. Comparativ cu anul 2013, în anul 2014 temperatura medie anuală a aerului și cantitatea de precipitații au fost similare.

Analizînd tabelul de mai sus observa ca suma precipitatiilor in faza activă de dezvoltare al plantelor, lunile iunie si iulie, observăm că în anul 2014 numărul precipitațiilor a fost mai ridicat, din cauza dată irigările în gospodărie în lunile date au fost mai puține la numar comparative cu aceeași perioada al anului precedent.

2.4. Temperatura aerului în anii de experiențe 2013-2014 ( Stația Meteorologică Bender)

Analizînd tabelul de mai sus observam că temperature medie a anului nu difera semnificativ, in anul 2013 este doar cu 0,2 oC mai ridicata decît în anul 2014.

Sezonul de iarnă 2013- fost în general mai cald ca de obicei și cu deficit de precipitații. Temperatura medie a aerului pentru sezon a constituit -0,2..-1,6ºС, fiind cu 0,7-1,7ºС mai ridicată față de iarna precedentă. Vreme anomal de caldă s-a semnalat în decursul primelor două decade a lunii ianuarie, cînd temperatura medie a aerului a fost cu 5- mai ridicată față de valorile norme. Însă pe parcursul decadei a treia a lunii ianuarie s-a semnalat vreme anomal de rece.

Analizînd condițiile climaterice al anilor 2013 și 2014, observa ca la general aceste date nu diferă radical. Dacă s-ă tragem atentie la umeditatea solului, observăm ca în anul fost un deficit mai ridicat de umedidate, acest fapt se dovedește prin numarul irigărilor. În sezonul 2013 au fost facute 6 irigări, iar în sezonul 2014, 9 irigări ce ne dovidește faptul că în anul 2013 precipitațiile pe timp de vară au fost mai multe.

Un alt factor care se evidențiaza între acesti doi ani, sunt precipitațiile din luna septembrie, cu un indicator extreme de , ce a împiedicat recolta cepei la timp, roada a fost recoltată fară pierderi, dar nu a fost depozitată pe termen lung. Luna septebrie al anului decurs fara anomalii, cu un numar de precipitații scazut de ce a favorizat o recolta calitativă si la timp, favorizînd o depozitare al bulbilor pe o perioada de pîna la 8 luni.

REZULTATELE CERCETĂRILOR

3.1. Creșterea și dezvoltarea cepei semănate direct în cîmp

Creșterea și dezvoltarea plantelor sunt niște procese complicate care depind de un lanț de factori ale mediului ambiant, cît și de acțiunile omului prin intermediul mai multor actiuni: cu mașini agricole, protecții fitosanitare de boli și daunători, fertilizări cu îngrasaminte chimice și organice, irigari pe perioade secetoase.

Creșterea este un proces complex in viața plantelor prin diferite schimbări fiziologice și biochimice a organizmelor verzi. Creșterea se caracterizează prin procesul de marime nereversibilă al corpului plntei și al organelor ei, însoțita de diferențierea organelor vegetative: lastari, frunze, tulpina, care se măsoară ca volum, lungime, grosime și greutate.

Dezvoltarea înseamna o modificare calitativa și cantitativa, scopul cărei este de a asigura reproducerea, care este desfășurată datorită acumulării din timpul creșterii, fapt ce duce la formarea organelor de reproducere: semințe, flori, fructe.

Spre deosebire de animale, la plante procesul de creștere se petrece pe tot parcursul vieții, intensitatea proceselor de dezvoltare este strins legat cît de perioada de vegetație atît și de condițiile mediului ambiant.

În timpu creșterii plantele mai întîi acumuleaza o masă vegetativă, care este alcătuită din partea subterană si aeriană, iar apoi la o anumită etapă, în dependență de specie și soi, aparea perioada de reproducere calitativă prin formarea organelor generative care iau sfirșit cu înflorire și fructificare.

Dezvoltarea la rîndul său ca proces de schimbări calitative care ține de petrecerea unor anumite faze morfologice nu poate exista fara creștere.

Criteriul procesului de creștere este determinat de posibilitatea fiecarei plante de a acumula o anumită cantitae de biomasa, drept urmare primim o mărire în volum al biomasei plantei.

Faza de creștere este caracterizată prin intensificarea metabolismului azotului care accentuează sinteza proteinelor, iar cea de reproducere are ca specific un metabolism ridicat al hidraților de carbon.

Parcurgerea etapelor de creștere și dezvoltare, reprezintă ciclul biologic individual care diferă foarte mult de la specie la specie sau chiar de la soi la soi. La speciile anuale, bienale și trienale, ciclul biologic de dezvoltare (germinația, formarea organelor vegetale, înflorirea și fecundația) are loc numai o singură dată în timpul desfășurării unui ciclu biologic individual. Aceste specii se mai numesc și monocarpice. La speciile perene, înflorirea și fructificarea se repetă mai mulți ani (policarpice). Înflorirea nu este urmată de moartea plantelor ci acestea își continuă creșterea mai mulți ani la rând.

La ceapă zilele scurte și temperaturile mai scăzute determină obținerea părților comestibile de calitate și cu perioadă mai lungă de menținere în acest stadiu. Din contră, zilele lungi și temperatura ridicată favorizează trecerea rapidă a plantelor din faza de creștere vegetativă în faza de fructificare, iar calitatea părților comestibile scade simțitor. Răsadul de ceapă plantat întârziat (la începutul îngroșării bulbului) nu mai formează bulb; arpagicul păstrat la 3-5°C  sau la 15- nu formează bulbi, doar tulpini florifere.

Viteza și mersul schimbării creșterii organismelor este rezultatul adaptării la anumite condiții ale mediului și a le locului lor de origine.

Dezvoltarea plantelor este un proces relativ și este caracterizat prin anumite procese, începînd cu formarea seminței, putem spune ca a avut loc formarea unui organizm nou.

Acest nou indivit își face aparitia trecînd un numar de etape, fiecare din aceste etape reprezintă o stare fiziologică nouă, morfogeneza nouă cu un conținut mai ridicat de vitamine, proteine și zaharuri.

La studierea proceselor de dezvoltare al plantelor, un compartiment aparte și foarte important, este perioada de vegetatie. Dirijarea acestui proces este un procedeu mult dorit de toți, pentru prelungirea sau scurtarea perioadei de vegetației, a grăbi sau a scurta timpul recoltarii. Acest lucru are un interes strategic pentru specialistii din domeniul agriculturii, și succesele lor au o valoare ridicata pentru agricultorii din toata lumea, posibilitatea de dirijarea al acestor procese al ușura mult procesul de îngrijire asupra culturilor agricole.

3.1. Observații fenologice asupra cepei în dependență de soi, anul 2013

Odata cu semanatul cepei în cîmp deschis au luat start observațiile asupra creștererii și dezvoltarării culturii, anume fazele de creștere și dezvoltare în perioada de vegetației.

Este clar că îceputul și durata fiecărei faze de dezvoltarea al culturii în cîmp deschis, este strîns legata de condițiile mediului ambiant, care nu sunt indentice de pe an pe an și aceste faze nu depint de tehnologia care este aplicată în cultivarea culturii în parte.

Pentru cîmpul deschis unul dintre factorii mai greu de influențat prin intermediul acțiuni omului este temperatura mediului înconjurător, comparativ cu umeditatea care poate fi controlata prin irigare, combaterea bolilor și daunatorilor cu preparate chimice, combterea burienilor pe cale chimică sau mecanică.

Perioada de vegetație al plantelor, nu este caracteristic doar speciei în parte, dar este diversa de la soi la soi, sau hibrid. La fel sunt strîns legate de condițiile mediului în fiecare sezon în parte, și drept efect în fiecare sezon datele despre perioada de vegetatatie nu coincid unul cu altul. Din această cauză cercetarile se efectuiază pe parcursul a mai multor ani.

Analizînd datele din tabelul 3.1. putem sublinia o mulțime de devieri care sunt între soiurile și hibrizii noștri, dovedind faptul ca reprezentanții aceeași specii au caracteristici diferite.

Primul lucru care se observa este germinarea semințelor. La soiul Holțedon, care este produs în incinta gospodăriei, cu o tehnologie de reproducere care are deja mai mult de zece ani, putem spune cu o tehnologie înapoiată, cu un sistem de calibrare al semintelor destul de primit, stocarea semințelor la fel nu este la cel mai înal nivel, adică nu sunt pastrate în frigidere la temperaturi constante, procesul de otrăvire al semințelor la fel nu este la cel mai înalt nivel. Dar la urmă primim un material seminicier, de o calitate destul de înalta, cu un procent de germinare de 95%.

Iar hibrizii olandezi, care sunt prezentati la un nivel cel mai înalt, rezultatu lucrarilor celor mai buni genetici, ce sunt sortate, otravite, ambalate, la uzinile din Europa care sunt la un nivel texnic foarte înalt, cedează dupa procentul germinare al semințelor produse în condiții casnice.

Daca să atragem atenție la datele din tabel, la compartimentul „data de rasarie”, la fel observam o deviere între soiul autohton și hibrizii olandeji. La hibrizii olandeji răsăritul este cu 3 zile mai tirziu decît la soiul olandez, acest fapt poate fi datorat diferentei de germinare între soi și hibrizi. Germinarea semintelor la soiul autohton este mai mare si drept efect primim răsăritul plantulelor mai repede.

Daca sa analizăm faza de dezvoltare activă si maturizarea cepei, observam ca fiecare soi și hibrid în parte diferă unul de altul. Dupa caracteristicile sale inițiale, toate soiurile au practit aceeași perioada de vegetație, 115-120 de zile, dar în realitate observam o abatere de la aceste date, adica fiecare soi are ale lui termeni de dezvoltare în parte.

Hibridul Daytona F1, dintre toate pozitiile noastre este cel mai timpuriu începe cu 5 zile mai degraba formarea bulbului și cu 4 zile mai repede ajunge la faza de maturitate. Aceste caracteristici putem spune că sunt avantajoase, o recolta mai timpurie are efect economic mai ridicat, și riscul de a începe recolta în ploile de toamna este mult mai mic. Dar mai este și un lucru negativ, cu cît roada este recoltata mai timpuriu cu atît perioada de pastrare este mai scurtă.

Soiul autohton Holțedon, putem spune ca este unul de mijloc, perioada de formare al bulbului este cu 5 zile mai tîrzie ca Daytona și cu nouă zile mai timpurie decît Bosko. Perioada de maturizare la fel este una de mijloc, este cu doua zile mai tîrzie decît Daytona si cu patru zile mai devreme decît Bosko. Acest lucru este destul de avantajos, drept urmare primim un produs universal, care poate fi comercializat cît direct pe piața, atît poate fi depozitat pe termen lung.

Hibridul Bosko, este cel mai tîrziu din toată gama noastră de soiuri, perioada deformare al bulbului este cu cinci zile mai tîrziu decît Holțedon și cu șase mai tîrziu decît Daytona, perioada de maturizare la fel este cea mai tîrzie, cu patru zile la Holțedon și cu șase la Daytona. Drept urmare Bosko fiind cel mai tîriu are a lui avantaje și dezavantaje. Drept dezavantaj este termenul mai tîrziu de recoltă și riscul de a nimeri în timpul ploios de toamna. Avantajul acestui soi este perioada mai îndelungată de păstrare, datorita termenilor mai tîrzii de recoltare.

Drept urmare putem trage concluzia, că fiecare soi și hibrid în parte, este ideal dupa durata de vegetatie, pentru diferite tehnologii de cultivare al cepei în cîmp deschis. Adica cultivarea pentru depozitarea pe un termen scurt și realizarea drept de pe cîmp al produselor sau depozitarea pe un timp mai lung pentru valorificarea produselor.

3.2. Observații fenologice asupra cepei în dependență de soi, anul 2014

Studiind datele din tabelele de mai sus, unde sunt colectate datele privind perioadele de vegeație al culturii căpătate în urama cercetărilor. Putem trage concluzia , că perioada de dezvoltare și maturizare al culturii, în fiecare sezon este diversă, și nu coincide de an cu an, necătînd la faptul ca tehnologia de cultivare este aceeași. Tote aceste lucruri se datoreaza condițiilor climaterice, asupra cărora fermierul nu poate acționa.

În urma a doi ani de cercetări putem observa niște fapte destul de curioase, pe care le putem numi indirectproporționale. În sezonul 2013 semănatul cepei în cîmp, a avut loc pe data de 15.04.13, adică a fost ceva mai tîrziu în comparație cu sezoanele precedente, cauza acestei întîrzieri a slujit primăvara destul de rece și ploioasă, ce a impiedicat începutul lucrarilor agricole. Iar în sezonul 2014 semănatul cepei a avut loc pe data de 13.03.14, termeni destul de obișnuiți, făra abateri mari de la sezoanele precedente. Iar recota în anul început mai tărziu decît în anul 2013, necătînd la faptul ca semănatul în anul avut loc cu întîrziere. De aici putem trage niște concluzii, data începerii semănatului nu influențează însemnător asupra perioadei de recoltarea al culturi, toți acești termeni sunt condiționați de condițiile climaterice ale mediului care sunt în sezonul de cultivare al culturii.

Odată cu studierea perioade de vegetație al cepei, avem posibilitatea de a recomanda fermierilor ce soiuri să foloseasca în dependență de direcția în care va fi îndreptată roada recoltată. De exemplu hibridul Daytona îl putem recomanda pentru cultivarea pentru realizarea direct pe piață sau procesare, din cauza termenilor lui de recoltare care sunt mai devremi, adică hibridul este mai timpuriu, și este mai putin avantajos pentru depozitarea pe termen lung. Iar celelalte doua soiuri ce au participat în experiență, Holțedon și hibridul Bosko, le putem recomanda pentru cultivarea cu scopul de o depozitare pe termen lung, dar un mic dezavantaj este perioada de recoltarea destul de tîrzie, ce poate cauza probleme în timpul reoltei din cauza ploilor de toamnă.

Creșterea plantelor începe odata cu germinarea semințelor, după apariția lor la suprafața solului se intensifica, odată cu desfășurarea procesului de asimilarea al sistemului foliar.

La început plantele își formeaza organele de absorbție și asimilare, adică: rădăcina, tulpina, frunzele, care asigură cresterea și dezvoltarea plantei.

Sistemul radicular este activ în toată perioada de vegetație, favorizînd tot odată și dezvoltarea parții aeriene la ceapa, adica observa o corelație strîns legată intre ele. Din această cauza dezvoltarii sistemului radicular i se atrage o ațentie deosebita, favorizarea dezvoltarii lui o putem face prin pregatirea calitativa al solului. Acest lucru se începe încă din toamnă de la aratul solului, urmatorul pas este pregătirea patului germinativ, care are loc primăvara, nici în timpul vegetației cepei nu se uita de pregătirea solui, adică pe toată perioada de vegetație se fac afînări printre rînduri, favorizînd dezvoltarea radăcinelor cepei.

Discul cepei prezintă o tulpină foarte scurtă, pe care frunzele sunt amplasate bine strîns între ele. În partea inferioară frunzele cărnoase sînt subțiri, în cea de mijloc sunt îngroșate, în cea superioară din nou subțiri, aici ele devin mai compacte și formează tulpina falsă, ce are o înalțime de 15-. Aceste frunze cărnoase prezinte un loc de depozitarea al substanțelor nutritive, ce servesc pentru alimentarea plantei.

Pentru o dezvoltarea normală al aparatului foliar, în timpul vegetașiei cepei sunt nevoie de mai multe fertilizari de azot. Prin aceste fertilizări noi stimulăm dezvoltarea aparatului folir, numărul fertilizărilor pe sezon poate ajunge pîna la patru, cu o norma de 100- pe hectar de silitră amoniacală, evident ca toate aceste fertilizări se efectuaiza concomitent cu irigarea. Dupa cîte știm ceapa este o cultura iubitoare de apă, acest fapt se explică prin sistemul radicular slab dezvoltat, care se află in stratul inferior al solului. Aceste cerință se diferă în funcție de faza de dezvoltare al cepei. La încolțire și la formarea bulbului ceapa are nevoie de o umeditate destul de înalta, iar la maturizare necesitățile în apa sunt mai scăzute.

3.3. Dezvoltarea aparatului foliar la ceapă în dependență de soi, anul 2013

Analizînd tabelul de mai sus, în care sunt indicile de vigoare al cepei în dependență de soi sau hibrid, putem face concluzia că fiecare soi în parte are o vigoare diferită de dezvoltare a aparatului foliar. Acest fapt are si a lui avantaje și dezavantaje.

Soiul autohton Xolțedon, comparativ cu celelalte poziții al experienței are cea mai mare vigoare ale frunzelor, în toate fazele de dezvoltare, acest fapt poate fi analizat drept un factor negativ. Cu cît vigoarea frunzelor este mai mare cu atît mai tare se îndesește spatiul pe vatră, și drept efect primim o aeresirea mai rea, ce pe timp de ploaie, sau dupa irigările prin aspersiune poate duce la înmulțirea bolilor. Ca urmare va fi nevoie de un numar mai mare de tratări cu preparate funghicidice, care ridica sinicostul produsului, și apare riscul de apariție al preparatelor fitosanitare în produsuo final.

Hibridul martor Daytona, în comparație cu pozițiile noastre din experiență are o vigoare medie al aparatului foliar, ce este deja mai avantajos în comparație cu soiul Holțedon, da deasemenea vigoarea frunzelor este mare, și apar cindiții favorabile pentru dezvoltarea bolilor.

Hibridul Bosko, are cea mai mica vigoare al aparatului foliar, comparativ cu soiul Holțedon și hibridul Daytona. Acest lucru poate fi tratat ca un criteriul destul de avantajos. În primul rînd vigoarea mai mică al aparatului folira, ne ușurează accesul în cîmp în ultimile faze de dezvoltarea al culturii, cînd frunzele ajung la punctul maxim de dezvoltare, și așa lucrări ca afînarea solului prindre rînduri, stropitul, fertilizarea, irigarea, decurg mult mai usor și fără daune cepei. Cînd aparatul foliar este foarte viguros nici o lucrare agricolă nu poate decurge făra mici daune asupra culturii, prin intermediul cicatricelor cauzate mecanic. În al doilea rînd vigoarea mică al frunzelor este benefic pentru o aeresire buna printre rînduri, ce în mare parte înpiedică dezvoltarea bolilor în cultura.

3.4. Dezvoltarea aparatului foliar la ceapă în dependență de soi, anul 2014

Analizînd tabelele 3.3. și 3.4. în care sunt expuse datele despre ritmul de dezvoltarea al aparatului foliar colectate în timpul a doi ani de experiențe, putem trage unele concluzii.

Observam ca vigoarea soiurilor comparativ între ele nu se schimba esențial, în dependență de sezon, adica de contidițile climaterice care pe sezon în parte sunt diferite, acest lucru poate fi influențat doar de texnologia de cultivarea care este folosită în gospodărie, numarul irigărilor sau cantitatea de îngrăsăminte introduse la hectar, doar prin acesti factori poate fi stimulat o dezvoltarea mai rapidă și mai mare al aparatului foliar.

Dacă să tragem atenție la dezvoltarea aparatului foliar la fiecare soi sau hibrid în parte, putem observa unele devieri de la un sezon la altul. La toate pozițiile din experiență în anul 2013 comparativ cu anul 2014 vigoarea frunzelor a fost mai mare, cu aproximativ 15-20%. Acest fapt se datorează doar condițiilor climaterice, asupra cărora nu putem influența. Acest fapt se datorează precipitațiilor, al căror număr în regiunea gospodariei, pe timp de vegetație a fost mai mare.

Putem sublinia încă un lucru, folosind aceeași texnologie de cultivare al culturii, vigoarea culturi pe sezon în parte este diferită, fiind influențata în mare parte de condițiile climaterice ale așezării geografice al gospodăriei, și condițiile climaterice al sezonului în parte.

3.2. Rezistemța la boli

La obținerea noilor soiuri și hibrizi, se atrage o mare atenție la selecția acelor poziții care au o anumită rezistență la agenții patogeni, din cauza condițiilor climaterice ce sunt mereu în schimbare, cauzînd dezvoltarea mai ambundentă al bolilor și dăunătorilor, și lupta fermierilor cu această problemă pe zi ce trece este tot mai grea. Cultivarea soiurilor și hibrizilor cu o rezistență la boli este un lucru foarte și foarte avantajos pe plan strategic al culturii.

Factorii care determina apariția agenților patogeni (ce produc boli plantelor) și a unui numar mare de daunatori sunt:

– temperaturile nefavorabile

– umiditatea din sol si aer în afara limitelor cerute

– fertilizare abundentă cu azot

– picaturi de apa pe frunze (provenite din irigarea prin aspersiune, condens in cazul culturilor din spatii protejate, ploi abundente)

– managementul defectuos al buruienilor

Toti acesti factori, la un loc sau separat pot provoca pagube în culturile de legume si de aceea trebuie luate masuri de prevenire si combatere adecvate pentru a limita aceste pagube.

Mulți ignoră aceste masuri si renunță la combaterea eficace a bolilor si daunatorilor care se înmulțesc necontrolat si contaminează legumele cu toxine “naturale” dar care sunt, uneori, mai periculoase decat cele de sinteza.

Bolile cepei care sunt raspîndite în regiunea noastră:

Mana cepei (Peronospora destructor Casp). Pe frunze apar pete alungite de culoare galbuie, la suprafața cărora, in condiții de umiditate atmosferica ridicatp și la temperaturi de 10-18grade C, se dezvoltă un puf cenușiu violaceu format din fructificațiile ciupercii. (conidiofori si conidii).

Putregaiul cenușiu al cepei (Botrytis allii Munn). Boala apare frecvent în anii cu primăveri bogate în precipitatii. Pe frunzele plantelor apar pete albicioase, mici (1-3mm), rotunde sau ovoidale, ușor cufundate în țesuturi. La suprafața țesuturilor atacate apare un puf cenușiu. La plantele mai avansate in vegetație atacul apare în zona coletului care se înmoaie si putrezește. In sectiuni longitudionale prin bulbi se constată că acestia sunt cuprinși de un putregai umed care progreseazș din partea apicalș spre cea bazală.

Putregaiul alb al cepei (Sclerotium cepivorum Berk). Atacul apare frecvent pe terenurile grele, în anii cu precipitații abundente. Primul semn al bolii este ingălbenirea si uscarea varfului frunzelor care progresează lent spre baza acestora. Radacinile sunt distruse si are loc o putrezire umeda a tunicilor, urmata de acoperirea acestora cu un miceliu alb, afînat, superficial. Daca infecția se produce tîrziu, putrezirea acestora continua în timpul pastrării.

Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă (Erwinia carotovora Jones). Atacul apare începand cu a doua perioada de vegetație si este favorizat de umiditatea ridicată a solului. Coletul plantelor bolnave devine moale, pe secțiuni longitudinală prin bulbi. Se constată că tunicile sunt inmuiate. In timpul pastrării, atacul progreseaza, in final bulbii putrezesc în întregime si prezinta un miros neplacut, specific.

3.5. Rezistența cepei la boli în dependență de soi, anul 2013

În gospodăria dată situația fitosanitară se întreține la un nivel înalt. Stropiturile se execută cu o stropitoare performantă, la care norma soluției de lucru la hectar este reglata de calculator, adica toate lucrările sunt executate cu o precizie înalta a normei de consum al pesticidului la hectar, lucrările de stropit pe timp de vară cînd temperatura aerului este destul de ridicată, se fact doar pe timp de noapte chind temperatura aerului e sub 25oC, pentru a beneficia de o eficiență maximă al preparatelor.

În gospodărie pe timp de un sezon numărul prelucrărilor contra bolilor la ceapă este de 8-10 ori, în dependență de condițiile climaterice ai sezonului. Stropiturile cu funghicid încep de la 2-3 frunzi al cepei și continue pîna la maturizarea cepei. Stropiturile se fac la fiecare zece zile, în caz de necesitate dupa fiecare ploaie sau irigare. Necătînd la faptul, că în gospodărie se atrage o atenție deosebită luptei cu bolile cepi, oricum pîna la sfîrșitul perioadei de vegetație, un mic numar de plante totuși este atacat de boli.

Analizînd tabelul 3.5. putem observa situația fitosanitară din semanături, se evidențiază faptul că unele poziții au o rezistență la boli iar alte au o rezistență mai scăzută, ce duce la pierderea roadei, și la pierderi economice.

Soiul Holțedon, în urma cercetărilor efectuate a înregistrat cea mai mare rezistență la boli. A fost atacat doar în mică măsura: de mana cepei – au fost infectate doar 2% din plante, de Putregaiul cenusiu al cepei – au fost infectate doar 1 % de plante, de putregaiul alb al cepei nu a fost atacată nici o plantă, de putregaiul bacterian al bulbilor de ceapa – au fost înregistrate doar 2 % din plante. Putem spune că soiul dat are o rezistență înaltă la boli și este destul de favorabil pentru clima noastră și în cultivare are efecte economice favorabile, poate fi redus numărul de prelucrări cu preparate de uz fitosanitar, care la ziua de azi ajung la 30% din sinicostul produsului final.

Hibridul Daytona, în comparație cu restul pozițiilor din experiență a arătat cea mai slabă rezistență a boli, ce ar fi un factor destul de însemnător în alegerea soiurilor. El a fost atacat în cea mai mare măsură de următoarele boli: de mana cepei – au fost inectate doar 9% din plante, de Putregaiul cenusiu al cepei – au fost infectate doar 3% de plante, de putregaiul alb al cepei nu a fost atacată nici o plantă, de putregaiul bacterian al bulbilor de ceapa – au fost înregistrate doar 4 % din plante. Analizînd aceste date putem spune că hibridul dat necesită o protecție mai intensivă contra bolilor, ce ar duce la cheltueli suplimentare asupra produsului final.

Hibridul Bosko a aratat o rezistență medie contra bolilor, în timpul vegetației a fost atacat de următoarele boli: de mana cepei – au fost infectate doar 4% din plante, de Putregaiul cenusiu al cepei – au fost infectate doar 1% de plante, de putregaiul alb al cepei nu a fost atacată nici o plantă, de putregaiul bacterian al bulbilor de ceapa – au fost înregistrate doar 2 % din plante.

Drept concluzie în urma analizei rezistenței soiurilor la fitopatologii, putem face unele concluzii, Soiul Holțedon și hibridul Bosko au o rezistență medie la boli, în condițiile climei noastre nu prezintă mari dificultăți nici nu necesită tratamente superioare în lupta cu bolile. Iar hibridul Daytona a prezentat o rezistență scăzută contra bolilor, ce prezintă un factor însemnător la alegerea soiului pentru cultivare, cultivînd acest soi vor fi nevoie de stropituri suplimentare cu preparate funghicidice, care la rindul său duc la creșterea sinicostului produsului.

3.6. Rezistența cepei la boli în dependență de soi, anul 2014

Analizînd tabelele 3.5. și 3.6. în care sunt expuse datele privind infectarea culturilor cu boli, pe parcursul a două sezoane putem observa unele diferențe. În anul de experiență 2014 culturile au fost atacate de boli în mai mică parte comparativ cu sezonul 2013, necătînd la faptul că în gospodărie a fost folosită aceeași schemă de protecție.

Acest fapt se datorează precipitațiiilor atmosferice din sezonul 2013 care au fost mai ambundente comparativ cu sezonul 2014 care a fost mai secetos, drept rezultat am primit un procent mai ridicat de plante atacate de boli., prin aceste date se dovedește faptul că folosind aceeași texnologie de cultivare al culturii, suntem foarte dependenți de conditiile climaterice pe care omul nu le poate influența.

3.3. Sensibilitatea cepei la introducerea erbicidelor

Combaterea chimică a buruienilor, cu ajutorul erbicidelor s-a impus ca o necesitate a agriculturii moderne. Sursele documentare atestă faptul că oamenii au căpătat în decursul timpului cunoștințe empirice privind posibilitatea combaterii chimice a buruienilor (de exemplu, apa de mare).

Începutul sintetizării erbicidelor o constituie descoperirea în două substanțe din grupa acizilor clorofenoxiacetici: 2,4 D și MCPA. Folosirea erbicidelor în combatere prezintă atât avantaje cât și dezavantaje.

Produsele comerciale din gama erbicidelor se gasesc pe piata sub diferite forme de condiționare. Forma de condiționare este indicata de cele mai multe ori de către inițialele care se găsesc în denumirea comercială a erbicidului.

Aplicarea erbicidelor pe teren se face în principal folosind ca agent de dispersie apa, dar sunt cazuri in care se folosesc granule sau pastile uscate. Solubilitatea erbicidelor in apă sau alți solvenți este diferită si de acea erbicidele au diferite forme de conditionare și tehnici de preparare a amestecului care va fi aplicat.

După forma de condiționare există pe piată forme principale de utilizare si forme utilizate mai putin frecvente.

Fiind substanțe chimice mai mult sau mai puțin toxice necesită luarea unor măsuri speciale cu privire la manipularea, transportul, depozitarea și aplicarea acestora. Măsurile de protecție vizează prevenirea unor accidente care pot conduce la poluarea mediului, afectarea sănătății persoanelor care lucrează cu aceste substanțe dar și a celor care consumă produsele obținute  prin tehnologii agricole care combat chimic buruienile.

În gospodăria noastră combaterea burienilor se face mai mult pe cale chimică, plivituri manuale pe sezon pot fi una sau maxim două, folosirea erbicidelor întro mică parte atacă cultura și scade din potențialul roadei la hectar, dar combaterea burienilor doar pe cale manuală în ziua de azi e imposibil din cauza economică și lipsei brațelor de muncă.

Asortimentul erbicidelor folosit în cultura cepei din gospodărie este destul de restrîns, din cauza prezentei pe piața chimicalilor un număr mic de erbicide destinate combaterea burienilor în cultivarea cepei.

Primul erbicid folosit este Stomp 330 EC, care se aplică direct după semănat în normă de 5 l/ha, un moment principal pentru ecest erbicid este modul de introducere, pentru a primi un efect maxim este nevoie de stropit pe solul umed seara, sau înainte cu 24 de ore de o plaie, volumul soluției folosite la hectar trebuie să fie 400-500 l/ha. Face parte din categoria erbicidelor inhibitoare ale germinației buruienilor: Inhibă atît diviziunea celulei, cît și alungirea acesteia în meristemul rădăcinilor sau a tinerilor lăstari. Dezvoltarea buruienilor este stopată direct ca urmare a absorbției prin coleoptil/hipocotil.

Următprul erbicid aplicat este Glifosatul, acest erbicid este folosit după o schemă destul de interesantă. Pentru a combate burienile ce răsar la suprafața solului înaintea cepei, care peurmă vor face probleme la combaterea lor. Glyfosatul se introduce cu 2-3 zile înainte de a răsari ceapa, cu o normă minimă, și cu un consum de 200-300 l/ha de soluție de lucru. Glifosatul face priză puternică cu majoritatea tipurilor de sol, prin urmare nu poate fi absorbit de rădăcinile plantelor din apropiere. Acțiunea lui constă în dezactivarea unei enzime implicată în producția aminoacizilor esențiali pentru creșterea plantei. Această enzimă – numită EPSP sintaza – nu se găsește în organismul uman sau animal, fapt care contribuie la reducerea riscului pentru sănătatea umană, în condițiile utilizării glifosatului conform indicațiilor de pe etichetă.

Următorul erbicid folosit în ceapă este Goal 2E, putem spune că acest erbicid este de bază în lupta contra burienilor în semănăturile de ceapă, fiindcă cu el se fac cele mai multe tratări. Prima stropitură se face cînd ceapa are faza de dezvoltare de prima frunză adevărată, cu o normă de 20g/ha, volumul soluției, este de 400l/ha, cei principal pentrtu acest erbicid, tratările se fac pe timp de soare, cînd umeditatea solului e minimă iar ceapa are format stratul de ceară ce o apără de acțiunile agresive al erbicidului. Aceste tratări continue peste fiecare 5 zile, concomitent cu dezvoltarea cepei mărim si doza de erbicid la hectar, doza maximă aplicată a erbicidului Goal 2E, nu trebuie să depășească 300g/ha, în caz de ea se depășește primim daune considerabile, în urma cărora avem pierderi considerabile în roadă.

Analizînd toate trei soiuri de ceapă în decursul experienței noastre, putem face unele concluzii referitor la sensibilitatea soiului față de erbicid.

Hibridele Daytona și Bosko, au arătat o rezistență inaltă la folosirea erbicidelor în combaterea burienilor în semănăturile de ceapă, cicatrice fizice mici pe frunze nici pe rădăcini nu au fost constatate, doar după introducerea erbicidului Goal 2E, au fost constatate unele afectări, dar care erau neconsiderabile, și în timp de 2-3 zile dispăreau. Putem spune că aceste soiuri au o rezistență înalta la erbicidare.

Soiul autohton Hplțedon, în urma cercetărilor efectuate a arătat o rezistență mai scăzută contra erbicidelor. Anume după introducere erbicidului Goal 2E, în doze mai înalte, sau constatat afecțiuni destul de înalte asupra culturii. Aceste afecțiuni sau constatat sub formă de cicatrice pe frunze și o mică ofilire a întreg aparat foliar la culturii, aceste simptome dispăreau după 4-5 zile după ce a fost introdus erbicidul.

Drept urmare putem spune că pentru texnologiile moderne de cultivare al cepei, în care se folosește doar metoda chimică de combatere al burienilor, hibrizii Daytona și Bosko sunt compatibili perfect cu aceste tehonologii, iar soiul Holțedon are un mic neajuns, și necesită mai puține tratări chimice cu erbicide.

3.4. Compatibilitatea soiurilor de ceapă cu recoltarea mecanică

De-a lungul dezvoltării omenirii, o principală ramură a activității economice a fost reprezentată de agricultură. Cercetările în domeniul agricol au jucat un rol deosebit de important în scopul creșterii producției și în exploatarea cât mai rațională a resurselor existente, în situația în care populația planetei este într-o continuă creștere iar fondul agricol exploatat este limitat si cu tendințe clare de deteriorare.

În contextul acesta, mecanizarea agriculturii a jucat și continuă să joace un rol fundamental din punct de vedere tehnic, economic și social, în special în țãrile puternic industrializate, ea oferind posibilitãți substanțiale de reducere a costurilor, de creștere a calitãții lucrãrilor, precum și de creare de noi produse în special în domeniul energetic.

Toate firmele producătoare de mașini agricole investesc azi foarte mult in cercetare si dezvoltare de noi produse care sa atinga aceste obiective si care sa fie in acelasi timp viabile din punct de vedere economic.

Daca in urma cu 20 de ani cercetarile în domeniul tractoarelor și mașinilor agricole erau axate exclusiv pe dezvoltarea de solutii constructive mecanice si eventual electrice, azi totul se invarte in jurul elementelor hidraulice, electrotehnice, electronice si mai nou a in domeniul computerelor și a softurilor de proces.

Odata cu dezvoltarea sistemelor informatice, a tehnologiilor de comunicații si a extinderii lor pentru utilizare pe scara largă, era computerelor și a informatizarii în agricultura are toate drumurile deschise.

Nu mai există nici un proces agricol mecanizat care sa nu beneficieze de asistența computerizată prin care se optimizeaza parametrii de lucru si se obțin indici calitativi de lucru ridicați, comfort și siguranța în procesul de lucru marită pentru utilizator, consumuri minine de combustibil și forța de muncă și nu în ultimul rând impact negativ redus asupra mediului.

Avantajele sunt imense din toate punctele de vedere. Utilizatorul introduce in computer parametrii de lucru iar acesta monitorizează procesele si prin intermediul actuatorilor executa reglările necesare. Se primesc în timp real sau centralizat informații complete și corecte privind suprafata prelucrata, consumurile de combustibil, sămânță, fertilizati, pesticide, etc, sau cantitatile recoltate la mașinile de recoltat produse agricole.

Un pas important în dezvoltarea tehnologiilor de mecanizare a constituit utilizarea comunicatiilor prin sateliti în aplicatii agricole cu ajutorul GIS ( Geographic Information System ) si GPS (Global Positioning System). Corelarea poziției mașinilor si a tractoarelor cu reglarile instatanee existente în computerele de proces a dezvoltat intr-un ritm accelerat precizia de lucru și calitatea lucrarilor executate. Cu aceste sisteme, azi știm exact cît este necesarul de macroelemente de ex. și cât s-a fertilizat pe un metru pătrat, cît s-a erbicidat iar mai târziu cît s-a recoltat exact în aceeasi poziție.

Măsurarea diferiților parametrii de lucru prin senzori și traductori, analiza informațiilor primite prin intermediul sistemelor informatice și softurilor specifice și trimiterea comenzilor pentru modificarea altor parametrii pe tractoare și mașini agricole au creat sistemul de „Smart farming”.

Exemplele sunt extrem de numeroase, toate marile firme constructoare de tractoare și mașini agricole aducînd un aport propriu la dezvoltare acestor sisteme. Din dezvoltarea tractoarelor și a mașinilor inteligente au apărut însă si incompatibilitați la formarea agregatelor în sensul ca un anumit tractor de la firma X nu poate sa lucreze din punct de vedere al softului de operare cu o mașină construită de firma Y. Pentru a elimina acest neajuns a fost dezvoltat sistemul ISOBUS prin care tractoarele și mașinile agricole indiferent de producător sunt compatibile între ele si pot fi controlate si comandate de pe un singur terminal situat în cabina de conducere. Sistemul ISOBUS (ISO=International Organization for Standardization) se bazează pe comunicarea dintre elemente în modul CANBUS (CAN = Controller Area Network). Datele obținute sunt stocate și se pot descărca pe computerul de la birou, fiind ușurată foarte mult actvitatea de conducere a fermei.

În gopspodăria noastră mecanizarea la fel este la un nivel foarte înalt, aproape la toate lucrările sunt folosite mașini agricole de ultima generație, ce asigură un process texnologic la un nivel destul de înat. Punctul cultiminant în orce lucru este rezultatul final, în lucrul nostru acesta este recolta produsului final. Pentru ca să putem recolta marfa calitativ și în termeni restrînși, avem nevoie de un proces texnologic mecanizat, doar prin intermediul mașinelor magricole putem recolta marfa în termeni restrînși, evitînd daune din partea condițiilor climaterice.

Dar în cultivarea cepei este un moment destu de delicat, ceapa este un produs destul de sensibil la lucrările mecanine, și necesită o atenți foarte mare la alegerea soiurilor si a mașinilor de recoltat, care în caz de unele greșeli tehnologie putem pierde din calitatea produsului.

3.7. Rezistența cepei la recoltarea mecanică în dependență de soi.

Analizînd tabelul de mai sus în care sunt expuse datele bulbilor de ceapă ce au fost afectați în timpul recoltării mecanice, putem observa că unele poziții de ceapa au o rezistență mai înaltă la recoltarea mecanică păstrînduși calitatea produslui, iar altele necesită o atenție mai ridicată la alegerea procesului texnologic, ce duce la incomodități în timpul recoltării și ambalării.

Hibridul Daytona în urma cercetărilor efectuate a arătat cea mai mică rezistență la recoltarea mecanică, dintre pozițiile prezente. Pierderile de roadă în urma recoltei mecanice la acest hibrid au constituit circa 1,6 % din toată roada. La alegerea soiului ecest punct este foarte impotant, fiindcă în texnologiile moderne de cultivare al cepei este folosită doar metoda mecanică de recoltarea. După observațiile noastre acest hybrid este mai mult compatibil cu recolta manuală, dar din punct de vedere economic, acest lucru este foarte costisitor.

Soiul autohton Holțedon a arătat o rezistență medie la recolta mecanică, pierderi în urma mecanizării au fost, dar nu atît de considerabil, ele au constituit 0,9%. Acest soi poate fi tratat drept unul compatibil cu recolta mecanică, și poate fi recomandat pentru cultivare după texnologia modernă în care se aplică metoda mecanizată de recoltare.

Hibridul Bosko, cercetat la compatibilitate cu recolta mecanică, a arătat cele mai bune rezultate comparativ cu pozișiile din cercetare, pierderile în urma recoltei mecanice au constituit 0,5%, aceste cifre fiind foarte neconsiderabile. Pe acest hibrid îl putem numi cel mai favorabil pentru metoda modernă de cultivare al cepei. El poate fi cu siguranță recomandat pentru cultivare în gospodăriile unde cultivarea cepeui este complet mecanizată.

Eficiența economică

Pentru ca un actor economic, precum o companie, să se mențină pe piață este imperios necesar ca activitatea sa să se caracterizeze prin eficiență. Astfel, în procesul de competitivitate economică, strategiile firmei trebuie să fie eficiente pentru ca aceasta să-și îndeplinească scopul fundamental, acela de a obține profit, și totodată pentru a se menține pe o anumită poziție. În

zilele noastre vorbim de o economie globala, consecință a fenomenului de globalizare care a

cuprins domeniul economic, astfel că orice societate comercială care operează în cadrul unei piețe trebuie să-și adapteze politicile și strategiile de dezvoltare la cerințele unei piețe ce se

întinde la nivel mondial.

Piața și mecanismele sale ocupă un rol esențial în economia modernă. Studierea acestora permite crearea interrelațiilor dintre producție și consum, strategiile menite să ducă la dezvoltare economică și legăturile existente între agenții economici. Economia de piață se definește prin funcționarea pieței libere, existența proprietății private, libertatea de acțiune și libera inițiativă a agenților economici, aceștia desfășurându-și activitatea în condițiile liberei concurențe. În acest sens, competitivitatea reprezintă o coordonată esențială din prisma strategiilor de dezvoltare socio-economică a majorității țărilor lumii. Globalizarea a accentuat importanța creșterii competitivității, a lărgit-o la scară mondială. Astfel a dus la stimularea determinanților și la valorificarea eficientă a efectelor acestui fenomen.

În decursul a ultimilor ani savanții au facut pași mari în domeniul creării a noi soiuri și hibrizi, care au un potențial biologic mai mare, asigurînd o roadă mai mare. Soiurile trebuie să aibă o rezistență mai ridicată la boli, asigurînd o roada mai clitativa și cantitative pe o suprafață restrînsă de teren, adică se va capăta un venit mai considerabil.

La calcularea eficienței economice au fost luate în cosiderație următoarele subpuncte:

Productivitatea soiului;

Cheltuieli la fertlizrea culturii;

Cheltueli la portecția fitosanitară;

Cheltueli de motorină la pregatirea terenului;

Cheltuieli în urma irigărilor;

Prețul mediul de relizare, ținînd cont de calitatea produsului final;

Costul producției globale;

Rentabilitatea la cultivarea culturii date.

4.1. Eficiența economică la cultivarea cepei în dependență de soi, pe medie al anilor 2013-2014.

Peoducția a fost realizata pe piata internă, drept de la depozit în timp de vara-toamna, adica prețul a fost unul dinrtre maxime, după cum știm prețul pentru produsele destinate procesării este mai mic, dar și cerințele fata de calitate la fel sunt mai mici. Valoarea prețului a fost luată medie între anii 2013 și 2014, prețul la ceapă în anul fost mai înalt, în comparație cu sezonul precedent, drept cauză acestuia este cantitatea de marfă vărsată pe piață.

Recolta la hectar în sezonul fost cu 7-9 tone mai mare în mediul la hectar comparativ cu sezonul 2014, arătînd la toate pozițitiile aceeași pondere de schimbare , acest lucru a fost influnțat de condițiile climaterice, în sezonul fost înregistrat un număr mai mare de preicipiatații atmosferice. Acest lucru ne dovedește faptul că folosind aceeași texnologie de cultivare al cepei, administrînd aceeași cantitate de îngrăsăminte, folosint aceeași schemă de protecție al plantelor, în sezoane diferite primim recolte diferite, ceapa este o cultură dependentă de condițiile climaterice.

Analizînd tabelul 4.1. în care sunt indicate datele eficienții economice pe parcursul a doi ani de experiențe, putem face unele concluzii. Un lucru ce se aruncă în privire este rentabilitatea, adică factorul cel mai important în agricultura de astăzi, la unele poziții rentabilitatea este de 84,7% iar la altele de 162,25%.

Soiul autohton Holțedon, care pe parcusrul perioadei de vegetație a arătat indici destul de favorabili, ce țin de calitatea seminței, rezistenței la boli, mărimea aparaului foliar, la punctul cel mai important, adica recolta la hectar, el a dat cea mai mică recolta, media a doi ani de experiență este de 46 t/ha, acest rezultat pentru timpurile sovietice poate ar fi unul destul de înalt și favorabil. Dar petru ziua de azi, în texnoligia modernă de cultivarea al cepei, cu un sinicost foarte ridicat al produsului final, adică cu cheltueli destu de mari la îngrijirea semănăturii, acest soi este puțin profitabil în comparație cu hibrizii moderni. Putem spune că soiul holțedon ar fi destul de favorabil pentru o gospodărie unde se folosește o metodă clasică de cultivarea al cepei și evident cu un sinicost mai scăzut al produsului final și drept efect putem primi rentabilitate destul de înaltă.

Hibridul martor Daytona, pe parcursul perioade de vegetație putem spune că a arătat unele din cele mai scăzute rezultate, comparativ cu pozițiile din experiență. Dar la fine am primit o recoltă destuil de satisfăcătoare, care constitue 53 t/ha, cu 7 tone mai mult decît soiul autohton Holțedon. Dar acest hibrid a arătat un rezultat mai bun nu numai la recoltă înaltă dar șî la calitatea bulbilor, aceștea fiind de o formă mai uniformă, cu un îveliș ai bulbului mai lucios, adică o recoltă mai calitativă și drept efect realizată la un preț mai ridicat. Rentabilitatea pe medie a doi ani de cercetări la acest soi a constituit 119%, cu 34,7 mai mult decît soiul Holțedon, este un argument destul de împunătătoror la alegerea soiului sau hibridului înainte de semănat.

Hibridul Bosko, putem spune că este lider, între pozițiile ce au luat parte din experiență, el pe parcursul vegetației a arătat rezultae destul de ridicate, și la recoltă a fost lider dupa cantitatea cepei la hectar, care a fost de 65 t/ha, cu 19t/ha mai mult decît Holțedon și cu 12t/ha mai mult decît Daytona. Caliatea produsului final la fel a fost la un nivel destul de ridicat, prețul de realizare a fost acelaș ca și la hibridul Daytona, acest lucru ne dovedește faptul că soiurile cedează hibrizilor în calitatea prodului. Rentabilitatea la acest soi la fel a fost la cel mai înalt nivel, ea a constituit 165,25% pe medie a doi ani de experiențe, fiind cel mai înalt rezultat din experienț noastră.

Drept final putem spune că în condițiile pieței de azi, care este destul de încărcată cu diverse produse, și cu un număr mare de concurenți puternici, doar cu un hibrid modern puetm face față acestor obstacole și putem primi în final un rezultat destul de înalt și profiatabil.

Concluzii și recomandări

Ca rezultat al cercetării efectuate pentru aprecierea efecienții economice al cepei în funcție de proveniența soiului, în sezoanele 2013-2014, care a avut loc în gospodăria țărănească „Jardețki Dorin” situată in raionul Anenii Noi, satul Varnița, s-au ajuns la următoarele concluzii:

materialului seminicier autohton are un procent mai înalt de germinare, decît hibrizii olandeji;

hibridul martor Daytona are o perioadă de maturitate mai timpurie, cu 8-10 zile în comparație cu pozițiile din experiență, ce face obstacole pentru o perioadă lungă de păstrare al produsului;

vigoare aparatului foliar la hibridul Bosko este cea mai mică, ce prezintă un avantaj foarte mare la combaterea bolilor din cultura cepei;

hibridul martor Daytona are o rezistență destul de scăzută la boli, ce necesită un număr suplimentar de tratamente cu preparate de uz fitosanitar;

soiul autohton holțedon si hibridul Bosco, sunt foarte bine compatibili cu recolta mecanizată al cepei;

hibridul Daytona în urma recoltei mecanizate al cepei, are un numar considerabil de bulbi defectați mechanic;

soiul autohton Holțedon are o sensibilitate ridicată la folosirea erbicidelor în cultivarea cepei;

calitatea produsului final la hibrizii olandeji este mai înaltă decît la soiul autohton, evident și prețul de realizare a produsului final la hibrizi este mai înalt.

Ca rezultat a cercetărilor efectuate timp de două sezoane, recomandăm pentru cultivarea cepei semănată direct în cîmp, folosirea doar a hibrizilor moderni ce dau la hectar o recoltă înaltă, mai calitativă și cu o rentabilitate înaltă.

5. PROTECȚIA MUNCII

Perfecționarea proceselor tehnologice efectuate la creșterea plantelor agricole în câmp deschis și protejat se efectuează utilizând diverse utilaje și mașini din ce în ce mai moderne care impun muncitorilor care activează în acest domeniu noi cerințe referitoare la tehnica securității ce ține de efectuarea lucrărilor mecanizate cât și a celor manuale. Din aceste considerente, lucrătorii sunt instruiți asupra protecției muncii reișeind din condițiile actuale la îndeplinirea lucrărilor.

Controlul și reglementarea securității muncii este efectuată de specialiști din acest domeniu. Aceștia împreună cu sindicatele locale înființează proiecte pe tehnica securității muncii.

În cazul în care sunt încălcate regulile și normelor de protecție a muncii, persoanele vinovate poartă răspundere administrativă sau penală.

Planul măsurilor de protecție a muncii este bazat pe trei puncte de bază:

1. Măsuri ce urmăresc prevenirea accidentelor;

2. Măsuri pentru ameliorarea condițiilor de muncă;

3. Măsuri de prevenire a bolilor profesionale.

Totodată pe lângă planul general de protecție a muncii, mai este alcătuit și un plan de securitate a muncii pentru fiecare ramură aparte. Fiecare plan de protecție a muncii stabilește anumite instrucțiuni referitoare la securitatea muncii prevăzută la efectuarea diferitor lucrări la locul de lucru unde activează oamenii.

Ca exemplu pe scurt se vor prezenta unele insrucțiuni care trebuiesc respectate la îndeplinirea unor lucrări în câmp:- la prelucrarea solului,la plantare, semănat, irigarea plantelor, lucrările de îngrijire, combaterea bolilor și dăunătorilor etc.

Reguli de protecție a muncii la lucrările îndeplinite în câmpul deschis la cultivarea legumelor:

-la lucrările manuale se admit persoane care de sinestătător pot îndeplini lucrarea dată;

-la lucrul manual se admit persoane ce au depășit vârsta de 16 ani cu starea sănătății favorabilă,instruite special pentru a îndeplini lucrările;

-la lucrările manuale cu substanțe toxice se folosește echipamentul de protecție individual stabilit de norme sau locul de lucru stabilit.

-se acordă urgent primul ajutor medical la locul de muncă, în caz de accident, cu avertizarea ulterioară a administrației sau a specialistului din teren;

2.Cerințe de securitate pînă la începerea lucrului:

-pregătirea echipamentului de protecție individuală cu scop de protecție la îndeplinirea lucrărilor manuale;

-verificarea conform ordinii a stării tehnice a echipamentului de muncă manuală, semnalizarea instalațiilor de blocare;

-verificarea conform ordinii a existenței materialelor inițiale și a stării acestora;

– îndeplinirea strictă a cerințelor de igienă personală a muncii etc.

3.Cerințele de securitate în timpul lucrului:

-respectarea normelor de utilizare a echipamentului de muncă la îndeplinirea procedeelor de lucrări manuale;

-manipularea inofensivă a materialelor inițiale, precum și a materialelor auxiliare;

-menținerea locului de muncă în stare curată și inofensivă;

-înlăturarea principalelor genuri de deviere de la regimul tehnologic cu aplicarea procedeelor respective;

-prevenirea situației de accident;

-utilizarea echipamentului individual de protecție la îndeplinirea lucrărilor manuale.

4. Cerințele de securitate în situații de accident:

-prevenirea situațiilor care pot duce la apariția accidentelor la locul de muncă;

-acordarea primului ajutor medical victimelor traumate sau în cazul îmbolnăvirii la locul de muncă.

5. Cerințe de securitate la terminarea lucrului:

-determinarea corectă și fără pericol, conform ordinii a echipamentului utilizat în lucrul manual, curățirea lui,iar în cazul procesului de muncă continuu, ordinea transmiterii schimbului următor;

-se strîng deșeurile de producție conform ordinii stabilite;

-se respectă cerințele privind igiena după îndeplinirea lucrărilor;

-se comunică administrației despre orice defecțiune sau altă situație care poate duce la un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională etc.

Reguli speciale la semănat:

Înaintea semănatului:

Reglați semănătoarea în funcție de semințele alese.

Respectați densitatea și adâncimea de semănat.

Evitați contactul semințelor tratate cu pielea sau căile respiratorii. Purtați echipament de protecție adecvat în timpul fazelor de umplere și curățare a semănătorii.

În timpul semănatului:

Nu semănați în condiții de vânt puternic, utilizați cantitatea de semințe la hectar recomandată.

Semințele tratate trebuie încorporate complet în sol, la adâncimea corectă de semănat. În cazul împrăștierilor accidentale, nu lăsați pe teren semințe tratate

În timpul semănatului este recomandat să aveți un recipient cu apă curată pentru a vă spăla mănușile de protecție și mâinile.

După semănat:

Nu lăsați sacii de semințe goi pe câmp și nu îi reutilizați în alte scopuri.

Nu utilizați semințele tratate pentru consumul uman sau animal.

Stocați semințele tratate neutilizate în ambalajele originale, marcate în mod clar. Depozitați-le în spații special amenajate, inaccesibile copiilor și altor persoane neautorizate, departe de alimente și sursele de apă.

Aplicarea foliară a produselor de protecție a plantelor deasemenea își impune regulile sale, care presupun:

Depozitarea tuturor produselor de protecție a plantelor într-un loc special amenajat, bine ventilat, ferit de umezeală și căldură care să servească doar acestui scop.

Cititrea cu atenție a etichetei.

Purtarea echipamentelor de protecție (mănuși de protecție, mască, combinezon, ochelari de protecție, cizme) în conformitate cu indicațiile de pe etichetă.

Verificarea și calibrarea periodică a echipamentelor de stropit.

Urmărirea cu atenție a umplerii rezervorului echipamentului de stropit

Clătirea ambalajelor goale de 3 ori și vărsarea apei rezultate în rezervorul echipamentului de stropit.

Diluarea soluției rămase în rezervor și pulverizarea ei pe parcela ce a fost tratată.

Curățarea echipamentului de protecție folosit, spălarea mâinilor și facerea unui duș.

7. Protecția mediului

Protecția mediului ambiant presupune ocrotirea atmosferei, solului, apei, florei și a faunei. Este important faptul, că protecția mediului ambiant prevede și protecția sănătății omului, orientată spre asigurarea unei stări psihologice și fizice normale, favorabile pentru trai și muncă.

Mediul ambiant este un univers material, în care omul ca ființă umană își satisface necesitățile sale. În cele mai multe cazuri, prin acțiunile sale, omul influențează asupra acestuia.

În ultimul timp, în agricultură au fost aplicate tehnologii moderne care oferă posibilitatea de a căpăta recolte mari la o unitate de suprafață. Cu toată importanța vitală pe care o prezintă asigurarea cu alimente și materii prime pentru societate,cu toate că este cunoscut caracterul de rezervă limitată, nerecuperabilă, în condițiile de creștere rapidă a populației pe planetă, solul este supus unor solicitări crescânde din partea tuturor categoriilor de activități, cauzînd în final dezafectarea unor suprafețe însemnate.

Poluarea solului și degradarea calității lui apare ca rezultat a utilizării în principal a compușilor chimici (erbicide, îngrășăminte, reziduurile industriale etc.), deoarece în comparație cu apa și aerul unde poluanții au posibilitatea de a se dilua și dispersa mai ușor în sol, substanțele acestea se acumulează mai ușor.

În urma inventarierii realizată pe circa 12 milioane hectare de terenuri agricole, s-a stabilit că, intr-o măsură mai mică sau mai mare, calitatea solului este afectată de unu sau mai mulți factori poluanți. Influențele negative ale acestora și deteriorarea funcției principale ale solului, respectiv în capacitate bioproductivă dar și mai grav în afectarea produselor agricole și securității alimentare.

Principalele forme de poluare sunt eroziunea solului, degradarea structurii, poluarea chimică și radioactivă, mai ales în ultimul timp și contaminarea microbiană.

În ultimii ani productivitatea agricolă a crescut foarte mult datorită utilizării metodelor agricole intensive, iar ca rezultat s-a produs o dezechilibrare a proceselor biochimice în sol care sau format în decurs de sute sau milioane de ani.

Sursele principale de nutrienți din sol sunt fertilizanții produși formați prin biodegradarea resturilor vegetale, deșeurilor solide agricole și urbane aplicate pe sol, gunoiul de grajd. îngrășămintele chimice trebue să fie administrate în așa fel încât doza la unitatea de suprafață să nu depășească cu mult cantitatea pe care plantele o vor folosi din sol, în caz contrar ne întîlnim cu supradozarea și poluarea mediului înconjurător sau cu acumularea unor substanțe chimice în fructe, tuberculi, rizocarpi, frunze e.t.c.

În tehnologiile utilizate în ultimile decenii sunt folosite pe larg și diferite pesticide de origine naturală și mai mult de sinteză penru combaterea dăunătorilor, bolilor și buruienilor. Poluarea directă se datorează substanțelor active din pesticide care depind de viteza lor de descompunere.

Pesticidele în forma lor activă sau reziduurile lor se acumulează în sol de unde pot fi asimilate de plantele cultivate ulterior sau sunt transportate în urma ploilor, pătrunzînd ușor în apa featică, care circulă mai ușor în scuarța globului pămîntesc sau în izvoare care cu vremea devin poluate.

Protecția mediului a devenit una din problemele actuale de dezvoltare a omenirii, cînd industrializarea se dezvoltă intensiv aproape în toate zonele geografice de pe glob.

Dintre ramurile tinere ale ecologiei contemporane, cea mai importantă pentru omenire este ecologia agricolă.

Producția agricolă este legată nu doar de procesele economice, dar și de cele naturale și din aceste considerente la dezvoltarea ei trebue de ținut cont nu numai de legile economice, dar și de legile naturii.

Poluarea excesivă a mediului înconjurător, este problemă principală pentru Republica Moldova, unde în mai multe decenii au fost aplicate cantități mai puțin controlate de pesticide, îngrășăminte minerale pe unele terenuri și erbicide ce a contribuit la contaminarea produselor agricole și se răsfrînge asupra sănătății omului.

Utilizarea apelor, din lacurile de acumulare, cu o mineralizare mai mare și irigarea luncilor a dus la salinizarea a peste de terenuri agricole. Deseori cantități mari de deșeuri se varsă direct în apele rîurilor și lacurilor. Dacă poluarea apelor rîurilor Prut și Nistru s-a mai micșorat, această problemă rămîne încă în vigoare.

Cercetările efectuate în diferite zone ale Republicii Moldova, au ca scop de a stabili mai corect dozele necesare de îngrășăminte pentru a căpăta recolte stabile, de calitate, cu cheltueli mai mici, iar aplicarea îngrășămintelor nu trebuie să provoace poluarea mediului ambiant.

Un lucru important în acest sens este faptul că nu trebuie să tratăm cu produse de protecție a plantelor în imediata apropiere a cursurilor de apă. Căldura, umeditatea, viteza vântului și precipitațiile, reprezintă factorii cheie de care se ține cont pentru asigurarea protecției mediului și a bunei eficacități a produselor de uz fitosanitar.

Bibliografia

Apahidian S., Cultura legumelor. București: Ceres, 2007, 606 p.

Botnari V., Culturi legunicole de ceapă, 2007. 44p.

Butnariu H., Legumicultura. București;Ed. didact.și pedagogică, 1992, 418 p.

Bădărău S., Fitopatologia. Chișinău; Prin-Caro,360p.

Ciobanu Gh., Legumicultură. București, 1965, 384 p.

Constantinov I., Usturoiul și ceapa. Chișinău, 1973, 40 p.

Erșova V., Promislenie tehnologii v ovoscevodstve. Chișinău: Cartea Moldovenească, 1980, 434p.

Gujov In. Genetica și selecția în practica agricolă. Chișinău: Lumina, 1989, 315p.

Leonte C., Cum se obțin soiuri de plante. București:Ceres, 1990, 375p.

Matveev V., Rubțov M.-Ovoscevodstvo. Moskva: Colos, 1978, 420p.

Matveev V., Rubțov M.-Ovoscevodstvo. Moskva: Colos, 1985, 430p.

Mititic M. Bolile plantelor legumicole.Iași, 1995, 295p.

Mihov A., Promîșlennffe tehnologii ovoscevodstve. Moskva, Colos, 1978,409p.

Moroșan E. Îndrumări metodice pentru efectuarea cercetărilor științifice și întocmirea tezelor de licență la spec. – Horticultura or.Chișinău,2003.

Nedelco G., Genetica și ameliorarea calității plantelor agricole. București, 1980, 213p.

Patron P., Legumicultura intensivă. Chișinău: Cartea Moldovenească, 1989, 434p.

Patron P., Legumicultura.Chișinău: Universitas,1992,470p.

Patron P., Cultura legumelor. Chișinău, 2002, 220p.

Potlog A., Principii modeme la ameliorarea plantelor. Timișoara, 1989, 180p.

Popescu V., Legumicultura. Vol.II. București: Ceres, 2000, 380p.

Radu G., Legumicultura specială. Craiova, 1996, 282p.

Ștefan N., Aspecte de legumicultură. București, 1967, 210p.

Anexe

Anexa nr.1 – Formarea bilonului și semănatul cepei.

Anexa nr.2 – Stropire cepei.

Anexa nr.3 – Irigarea cepei.

Anexa nr.4 – Fertilizarea cepei.

Anexa nr.5 – Afînarea solui printre rînduri.

Anexa nr.6 – Recoltarea cepei.

Anexa nr.7 – Calcularea productivității.

Bibliografia

Apahidian S., Cultura legumelor. București: Ceres, 2007, 606 p.

Botnari V., Culturi legunicole de ceapă, 2007. 44p.

Butnariu H., Legumicultura. București;Ed. didact.și pedagogică, 1992, 418 p.

Bădărău S., Fitopatologia. Chișinău; Prin-Caro,360p.

Ciobanu Gh., Legumicultură. București, 1965, 384 p.

Constantinov I., Usturoiul și ceapa. Chișinău, 1973, 40 p.

Erșova V., Promislenie tehnologii v ovoscevodstve. Chișinău: Cartea Moldovenească, 1980, 434p.

Gujov In. Genetica și selecția în practica agricolă. Chișinău: Lumina, 1989, 315p.

Leonte C., Cum se obțin soiuri de plante. București:Ceres, 1990, 375p.

Matveev V., Rubțov M.-Ovoscevodstvo. Moskva: Colos, 1978, 420p.

Matveev V., Rubțov M.-Ovoscevodstvo. Moskva: Colos, 1985, 430p.

Mititic M. Bolile plantelor legumicole.Iași, 1995, 295p.

Mihov A., Promîșlennffe tehnologii ovoscevodstve. Moskva, Colos, 1978,409p.

Moroșan E. Îndrumări metodice pentru efectuarea cercetărilor științifice și întocmirea tezelor de licență la spec. – Horticultura or.Chișinău,2003.

Nedelco G., Genetica și ameliorarea calității plantelor agricole. București, 1980, 213p.

Patron P., Legumicultura intensivă. Chișinău: Cartea Moldovenească, 1989, 434p.

Patron P., Legumicultura.Chișinău: Universitas,1992,470p.

Patron P., Cultura legumelor. Chișinău, 2002, 220p.

Potlog A., Principii modeme la ameliorarea plantelor. Timișoara, 1989, 180p.

Popescu V., Legumicultura. Vol.II. București: Ceres, 2000, 380p.

Radu G., Legumicultura specială. Craiova, 1996, 282p.

Ștefan N., Aspecte de legumicultură. București, 1967, 210p.

Anexe

Anexa nr.1 – Formarea bilonului și semănatul cepei.

Anexa nr.2 – Stropire cepei.

Anexa nr.3 – Irigarea cepei.

Anexa nr.4 – Fertilizarea cepei.

Anexa nr.5 – Afînarea solui printre rînduri.

Anexa nr.6 – Recoltarea cepei.

Anexa nr.7 – Calcularea productivității.