Aparatul Respiratordocx

=== Aparatul respirator ===

CAPITOLUL I

APARATUL RESPIRATOR

Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care servesc la efectuarea respirației pulmonare, eliminarea dioxidului de carbon din sânge, respectiv preluarea oxigenului din aerul ambiant. Respirația privită în totalitatea ei cuprinde două etape fundamentale: respirația pulmonară sau respirația externă, asigurată de aparatul respirator, și respirația tisulară sau respirația internă care se realizează la nivelul celulelor din organism. Aerul ambiant inspirat ajungela nivelul alveolelor pulmonare prin intermediul căilor respiratorii, ventilatia pulmonară fiind realizată prin contracția mușchilor respiratori care pun în mișcare toate formațiunile implicate în acest proces. Oxigenul străbate peretele alveolelor și al capilarelor perialveolare, se combină cu hemoglobina și ajunge prin intermediul vaselor sangvine la celule, unde paricipă la arderea substanțelor energetice. De altfel, respirația tisulară este considerată ca fiind procesul de obținere a energiei prin arderea principiilor nutritive. Dioxidul de carbon rezultat din aceste arderi trece în sens opus, în capilarele tisulare, de unde este transportat tot pe cale sangvină la nivelul capilarelor perialveolare. La acest nivel el părăsește sângele, străbate peretele capilarelor și peretele alveolelor pulmonare, eliminându-se prin aerul expirat. Oxigenul și dioxidul de carbon străbat pereții alveolelor pulmonare și pereții capilarelor sangvine prin difuziune.(1) ( Victor Papilian- volumul II Splahnologia- 2001)

Aparatul respirator. Este alcătuit din două părți distincte:

a) Căile respiratorii extrapulmonare, alcătuite din

– căi respiratorii superioare: căi nazale,faringe,

– căi respiratorii inferioare: laringe,trahee,bronhii principale

b) Plămânii

a) Căile respiratorii extrapulmonare

Căile nazale. Reprezintă poarta de intrare a aerului, au forma aproximativ piramidală, cu baza mare in jos, iar cele două cavități sunt despărâțite de o portiune membranoasă, numită sept.Cavitatile sunt căptușite cu o mucoasă ce secretă mucus, cu rolul de a reține impuritățile. Mucoasa nazală are la bază un țesut de natură conjunctivă, foarte puternic vascularizat, asigurând încălzirea aerului pe cavitățile nazale. Pereții proeminenți ai căilor nazale se numesc cornete nazale, iar spațiile se numesc meaturi ce măresc suprafața mucoasei nazale și micșorează viteza de deplasare a aerului in timpul inspirației. În partea posterioară,cavitățile nazale comunică cu faringele prin orificiul naso-faringean sau coane. Aceste orificii pot fi închise prin ridicarea vălului palatin – luetei – inchidere ce are loc in timpul deglutiției.

Faringele este un segment sub formă de pâlnie, cu orificiul mic in partea inferioară și comunică cu laringele și esofagul. Are in componenta sa musculatura striată, având rol de a separa cele două căi: calea digestivă și cea respiratorie.

Laringele este un segment lung de 5-6 cm, cu rol de a conduce aerul in plămâni și în fonație. Este format din mai multe cartilagii, cel mai dezvoltat fiind cartilagiul tiroid, orientat anterior, iar pe mijloc exista o parte mai proeminentă, proeminența laringeală. Deschiderea orificiului laringean se numeste glota, iar închiderea orificiului laringean se face cu un căpăcel numit epiglota. În interior sunt corzile vocale care au musculatura striată și produc sunete.

Traheea este segmentul aparatului respirator, care continuă laringele, fiind așezată înaintea esofagului. Este formată aproximativ din 18-20 de inele cartilaginoase, având partea posterioară subțire și elastică.Traheea este captușită pe tot traiectul ei cu o mucoasă care prezintă o bordură de cili vibratili, ce scot impuritățile, evitând blocarea – reflex tusea. Traheea se bifurcaă în două bronhii formate din inele cartilaginoase. Fiecare bronhie pătrunde în plămân.

Bronhii principale. Bifurcarea traheei dă naștere celor două bronhii principale: dreapta și stânga. Fiecare bronhie principală pătrunde în plămânul respectiv prin hilul pulmonar. Bronhiile principale fac parte din pediculul pulmonar. Pediculul pulmonar cuprinde formațiuni care intră și ies din plămn: bronhia principală; artera pulmonară; venele pulmonare; vasele și nervii pulmonari. Bronhiile principale sunt formate fiecare din 9-12 inele cartilaginoase. Bronhiile principale constituie segmentul extrapulmonar al arborelui bronșic. După pătrunderea în plămân, ele se ramifică, formând segmentul intrapulmonar al arborelui bronșic.

Fig nr. 1 Anatomia aparatului respirator

b)Plămânii

Reprezintă organele la nivelul cărora se realizează schimbul de gaze, O2 si CO2. Sunt în număr de doi, drept si stâng, fiind așezați în cavitatea toracică de o parte și de alta a mediastinului.

Culoarea plămânilor variază cu vârsta și cu substanțele care sunt inhalate: la fumători și la cei care lucrează în medii cu pulberi, au o culoare cenușie-negricioasă; la copii, culoarea plămânilor este roz. Forma plămânilor este asemănătoare unui trunchi de con, cu baza spre diafragm.

Configuratia externă. Plămânul drept este format din 3 lobi: superior, mijlociu și inferior. Plămânul stâng este format din 2 lobi: superior si inferior. Lobii sunt delimitați de niște sanțuri

adânci – scizuri – în care pătrunde pleura viscerală. Fiecărui plămân i se descriu:

-2 fețe: costală, în raport direct cu peretele toracic; mediastinală, la nivelul căruia se află hilul pulmonar

– 3 margini: anterioară, posterioară și inferioară

– o bază sau fața diafragmatică, în raport cu diafragmul și prin el cu lobul hepatic drept în dreapta și fundul stomacului în stânga

– vârful, care are forma rotunjită; vine in raport cu coastele unu și doi și corespunde regiunii de la baza gâtului

Structura plămânului

Plămânii sunt alcătuiți dintr-un sistem de canale rezultat din ramificarea bronhiei principale – arbore bronșic și un sistem de saci, în care se termină arborele bronșic – lobuli pulmonari.

Arborele bronșic reprezintă totalitatea ramificațiilor intrapulmonare ale bronhiei principale: bronhie principală- bronhii lobare (3 pentru plămânul drept și 2 pentru cel stâng)- bronhii segmentare (câte 10 pentru fiecare plămân – câte una pentru fiecare segment pulmonar) bronhii interlobulare- bronhiole terminale- bronhiole respiratorii- canale alveolare.

Bronhiile intrapulmonare au forma cilindrică, regulată Pe măsură ce bronhiile se ramifică, fibrele musculare netede, devin din ce in ce mai numeroase, astfel încât bronhiolele respiratorii și terminale sunt lipsite de inelul cartilaginos, dar , prezintă un strat muscular foarte dezvoltat, care intervine activ în modificarea lumenului bronhiolelor . Astfel intervine în reglarea circulației aerului în căile pulmonare.

Lobulul pulmonar continuă ultimele ramificații ale arborelui bronșic.

Lobulul pulmonar reprezintă unitatea morfologică și funcțională a plămânului, la nivelul căruia se face schimbul de gaze. Lobulul pulmonar este constituit din: bronhiola respiratorie- canale alveolare- alveole pulmonare, împreună cu vase de sânge, limfatice, fibre motorii nervoase și senzitive.

Alveola pulmonară – peretele alveolar este format dintr-un epiteliu, sub care se găsește o bogată rețea capilară, care provine din ramificațiile arterei pulmonare (ce aduc sânge venos din ventriculul drept).

Epiteliul alveolar formează cu epiteliul capilarelor alveolare o structură funcțională comună – membrana alveolocapilară. La nivelul acesteia au loc schimburile gazoase prin difuziune, între aerul din alveole, a cărui compoziție este menținută constantă prin ventilația pulmonară și sânge.

Suprafața epiteliului alveolar este acoperită cu o lamă fină de lichid – surfactant. Mai mulți lobuli se grupează în unitați morfologice și funcționale mai mari – segmente pulmonare. Segmentul pulmonar este unitatea morfologică și funcțională, caracterizată prin teritoriu anatomic cu limite precise, cu pedicul bronho-vascular propriu și aspecte patologice speciale. Segmentele pulmonare corespund bronhiilor segmentare cu același nume, fiecare plămân având câte 10 segmente. Segmentele se grupează la rândul lor, formând lobii pulmonari.[ Albu Roxana – Anatomia si fiziologia omului- EDITURA UNIVERSULBucurești, 2001 ] ,[ Anatomia și fiziologia omului ,editura:StadiForm]

Fig. nr.2 Aspectul lateral și medial al plămânilor

Netter- Atlas de Anatomia Omului – 2012