Anxietatea la Adolescenti
Cuprins
Introducere
Adolescența
Considerații generale
Dezvoltarea biologică
1.3 Dezvoltarea cognitivă
1.4 Dezvoltarea socială și a personalității
Abordarea anxietății la adolescent
Adolescența și anxietatea
Definirea anxietății și a formelor ei
1.3 Frica de boală și frica de moarte la adolescenți
Abordarea experiențială a anxietății
Desenul polarităților
Tehnica metapozițiilor
Tehnica zidului
Meditația „Globul luminos”
Linia timpului
Studiu de caz
Prezentarea cazului
Metode de evaluare și rezultatele evaluării
Prezentarea ședințelor
Ședința 1
Ședința 2
Ședința 3
Ședința 4
Ședința 5
Ședința 6
Ședința 7
Ședința 8
Ședința 9
Ședința 10
Ședința 11
Ședința 12
Efectele intervenției
Autoanaliza
Concluzii
Anexe
Bibliografie
Adolescența
1.1 Considerații generale
Cuvântul adolescență provine din latinescul „adolescere” care înseamnă „a crește”, „a te maturiza”. Adolescența este reprezentată de trecerea de la lumea copilăriei la lumea maturității, fiind încărcată de schimbări fizice, experiențe exaltante, prezența impulsurilor, a dorințelor de orice fel. J. J. Rousseau spunea despre perioada adolescenței că este vârsta celei de-a doua nașteri.
Adolescența a căpătat de-a lungul timpul mai multe denumiri, printre care se regăsesc și: „criza juvenilă”, „vârsta problematică”, „criza de originalitate”, „perioada școlarului mare” etc, acest lucru și datorită multiplelor transformări prin care trece adolescentul.
Adolescența este cuprinsă în perioada de vârstă: 14 – 18/20 de ani. În această perioadă sunt dezvoltate: identitatea de sine, dorința tot mai pregnantă de afirmare personală, îmbogățirea cunoștințelor și adoptarea comportamentelor adulte, exprimarea independenței, apar sentimente superioare din gama celor intelectuale, estetice, morale.
Perioada adolescenței este și ea împărțită în trei subperioade de dezvoltare, după cum urmează:
Preadolescența (14 – 16 ani)
Este caracterizată de impulsivitate, exuberanță, extravaganță, acestă perioadă este încărcată de conflicte interioare. În acestă perioadă se dezvoltă pasiunile și preocupările pentru anumite genuri muzicale, emisiuni TV, lectură. Preadolescenții au frecvent stări de agitație, apare anxietatea și sunt aproape în permanență neliniștiți.
Adolescența (16 – 18 ani)
Această perioadă se axează pe dezvoltarea și îmbogățirea experiențelor afective, pe câștigarea independenței, afirmarea în plan social și apariția aspirațiilor în plan profesional, personal. Adolescenții în această subperioadă sunt dornici de afirmare, vor să demonstreze originalitate și se angajează într-o permanentă comeptiție atât cu ei, cât și cu ceilalți.
Adolescența prelungită (18- 20/25 ani)
În acestă perioadă, majoritatea adolescenților deja au traseul format în ceea ce privește profesia ce urmează să o indeplinească, apare simțul estetic mult mai pregnant, sunt preocupați mai mult de aspectul fizic și vestimentar, întreprind relații de iubire și relații de amiciție de durată și bazate pe valori personale de acestă dată. Totodată, apar și schimbările la nivelul sexualității, aceștia se află într-o continuă maturizare și caută să obțină acceptarea din partea societății.
Dezvoltarea biologică
Adolescenții se află într-o perioadă marcată de foarte multe schimbări la nivel corporal. Atât băieții, cât și fetele experimentează o perioadă în care organele genitale sunt în continuă dezvoltare, apar modificări la nivelul echilibrului hormonal. Unii dintre adolescenți primesc aceste schimbări cu mare nerăbdare, sunt uluiți de ceea ce li se întâmplă, în timp ce alții devin foarte atenți la toate schimbările ce au loc în corpul lor și sunt nemulțumiți de felul în care se dezvoltă. Poate unii încep să ia în greutate, poate sunt încă nu suficient de mult dezvoltați, așa cum sunt prietenii lor și apare, implicit, stima de sine scăzută.
Adolescenții încep încet, încet să aibă corpul dezvoltat mult mai armonios, se pregătesc să devină adulți și trăsăturile sunt formate tot mai pregnant. Aceștia cresc în înălțime, devin mult mai grațioși și mai frumoși, trăsăturile faciale capătă contur.
În acestă perioadă dificilă pentru adolescenți, este deosebit de important suportul familiei și a persoanelor apropiate, întrucât aceștia au o perioadă de tranziție. Sunt în continuă căutare a diverselor răspunsuri la problemele ce îi stresează, vor să afle mai multe informații cu privire la sexualitate, tocmai pentru că impulsurile sexuale sunt atât de prezente.
De asemenea, este deosebit de important ghidajul pe care adultul îl face în rândul adolescenților, întrucât igiena personală în acestă perioadă este un element ce nu poate lipsi din conduita nici unui tânăr.
Fetele în perioada adolescenței trec prin schimbări la nivelul corpului marcate prin dezvoltarea organelor reproductive, apărând menstruația, se dezvoltă ușor, ușor glandele mamare, șoldurile se măresc, iar în cazul băieților apare dezvoltarea organelor sexuale externe, îngroșarea vocii, apariția musculaturii. Atât în cazul fetelor, cât și în cazul băieților, apar modificări la nivelul vocii, apare pilozitatea.
De-a lungul timpului, societatea a promovat libertatea experimentării în cazul adolescenților de sex masculin a contactelor sexuale multiple, permiterea maturizării acestora din punct de vedere sexual, în timp ce adolescentele, sunt oarecum private de acestă experiență, chiar condamnate pentru raporturile sexuale. Aici apare și ideea apariției unei posibile sarcini, fapt ce împiedică dezvoltarea armonioasă a tinerelor. Acest aspect este problematic în contextul lipsei unei educații sexuale continue în rândul adolescenților. Social, acest comportament încă este blamat chiar și în zilele noastre, deși studiile indică faptul că din ce în ce mai mulți tineri își încep viața sexuală mult prea devreme.
Curiozitatea este din ce în ce mai crescută față de sexul opus, chiar înainte de perioada adolescenței, însă acum acest interes capătă și o nouă valență. Aceștia sunt dornici să dezvolte relații de iubire, să experimenteze fiorul primei iubiri și să se implice emoțional.
În ultima perioadă, adolescenții sunt mult mai dezvoltați față de cum se întâmpla acum mulți ani în urmă. Acest lucru se datorează și dezvoltării tehnicii, existând în prezent mult mai multe forme de comunicare și mijloace prin care adolescenții au acces mai ușor la informații de tot felul.
1.3 Dezvoltarea cognitivă
În teoria cognitivă a lui Piaget, stadiul operațiilor formale corespunde dezvoltării structurii de „grup combinator” și debutează în jurul vârstei de 12 ani. După stadiul operator concret ascensiunea la stadiul formal se caracterizează prin capacitatea preadolescentului (între 12 – 16 ani) de a raționa utilizând ipoteze, de a prefigura ansamblul cazurilor posibile și de a considera realul ca un simplu caz particular. Metoda experimentală, necesitatea de a demonstra ideile enunțate, noțiunea de probabilitate, devin accesibile. (Marcelli, D., 2006)
1.4 Dezvoltarea socială și a personalității
Adolescentul depune un efort considerabil în cunoașterea de sine, este mult mai orientat să se descopere, este atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui și dorește constant să fie în contact cu mediul. Acest lucru și datorită faptului că vor să primească confirmări din partea apropiaților, vor să se simtă apreciați, valorificați pentru ceea ce sunt, ceea ce au devenit până în acest moment al existenței lor.
Totodată, acum este perioada în care nu mai sunt la fel de deschiși la toate solicitările familiale și sociale, ci, dimpotrivă, au tendința tot mai acerbă de-ai refuza pe cei din jurul lor atunci când analizează și aleg în cele din urmă ce este mai potrivit pentru ei. Nu mai sunt la fel de dispuși în realizarea compromisurilor, acum sunt orientați către realizarea diverselor sarcini sau lucruri conform dorințelor și aspirațiilor proprii.
Adolescentul este capabil să-și exprime punctul de vedere în cadrul societății cu o mai mare lejeritate, adoptă un sistem de valori propriu după care se ghidează în mediile pe care le frecventează, cum ar fi școlar, familial și chiar cel al anturajului.
Anturajul joacă un rol deosebit de important în acestă perioadă pentru adolescent. Se poate întâmpla ca acesta să vrea să se devolte, să caute experiențe fructuoase din punct de vedere cultural, să emită ipoteze și să aibă parte în cadrul anturajului de stimulări la nivelul cunoștințelor, permițându-i să acumuleze tot mai multe informații. Sau, dimpotrivă, poate să facă parte dintr-un anturaj ce prioritizează limbajul vulgar, absenteismul școlar, dezinteresul față de tot ceea ce presupune cultură, să îi respingă pe cei din jurul lui, să devină opoziționist și centrat doar pe un comportament nonconformist.
În acestă perioadă, adolescentul își formează propriul comportament, propriile idei și aspirații în viață, încearcă să se adapteze la solicitările și regulile societății, devine tot mai responsabil și orientat spre dezvoltarea personală.
Adolescentul tinde să petreacă tot mai mult timp în compania prietenilor săi, este preocupat să întreprindă relații de amiciție de durată, să împartă păreri și opinii cu privire la majoritatea aspectelor din viața lor.
Există mai multe teorii ale dezvoltării ce au ca scop evidențierea mai multor fațete ce le are personalitatea adolescentului și etapele prin care acesta trece.
Teoria psihosexuală a dezvoltării
Conform teoriei lui Freud, începutul adolescenței se încadrează în stadiul de latență. Această perioadă este caracterizată de suspendarea dezvoltării psihosexuale și orientarea energiilor individului spre activități fizice și individuale (PSIHOLOGIA VARSTELOR DE NOTAT CORECT!!!!!). În această perioadă adolescentul preia comportamentul și se identifică cu persoana de același sex din propria sa familie.
Stadiul genital apare în jurul vârstei de 12 ani, atunci când hormonii sunt în plină „acțiune”. Organismul adolescentului se pregătește să se maturizeze din punct de vedere al organelor sexuale, astfel se instalează interesul pentru persoanele de sex opus în satisfacerea acestor nevoi. Adolescenții caută activ să întreprindă relații de iubire, să-și satisfacă nevoile sexuale, deși uneori acest lucru poate interfera cu societatea, cu mediul în care se află.
Teoria psihosocială a dezvoltării
Abordarea anxietății la adolescent
Adolescența și anxietatea
Anxietatea provoacă în rândul adolescenților stări de frică, amenințare, stres, fără vreun motiv aparent. Deși majoritatea tinerilor experimentează frici și griji, acestora li se întâmplă să fie afectați în majoritatea timpului în care trebuie să întreprindă anumite activități sau îi împiedică să funcționeze în mod normal.
Prevalența în cazul tulburărilor anxioase este mult mai mare față de prezența altor tulburări în rândul adolescenților, tinerilor. Totodată, adolescenții pot întâmpina dificultăți și în ceea ce privește modul de relaționare cu familia, conflicte cu aceștia, cu prietenii, pot fi afectați pe plan social, fiind întâlnite și performanțe școlare scăzute, absenteism, abandon școlar. Prin urmare, datorită prezenței anxietății, adolescenții pot experimenta diverse probleme substanțiale în existența lor.
În perioada copilăriei și cea a adolescenței apar cele mai multe situații de viață ce determină apariția simptomelor specifice anxietății.
Identificarea în adolescență din timp a simptomelor anxietății și a cauzelor ce determină apariția ei, constituie un lucru deosebit de important pentru evitarea apariției altor tulburări în perioada adultă. Astfel, cu ajutorul psihoterapiei, se pot dezvolta strategii de lucru specifice acestei problematici.
Prezența anxietății la adolescenți poate fi frecvent asociată cu depresia, consumul de alcool, consumul de droguri sau probleme de comportament.
Definirea anxietății și a formelor ei
În dicționarul de psihiatrie și psihopatologie clinică Larousse (1998, p.66) anxietatea este definită ca fiind o stare de neliniște în care este predominantă perceperea asupra unor situații periculoase, deși este în general nedeterminată.
Anxietatea este definită ca fiind o teamă difuză, fără obiect bine precizat, în care subiectul se simte în permanență amenințat, starea de îngrijorare mutându-se de pe un obiect pe altul și este mereu în alertă.
Anxietatea constă în modificarea a patru nivele în planul instanțelor psihice, după cum urmează: la nivelul emoțional, indivizii anxioși prezintă sentimente de teamă, neputință, groază, la nivelul cognitiv, aceștia trăiesc cu gândul că li se poate întâmpla ceva rău în orice moment, se pot face de rușine, pot experimenta momente catastrofice, chiar se pot gândi la propria moarte sau la moartea apropiaților, la nivel fiziologic apar următoarele simptome: palpitații, tensiune musculară, transpirație, tremur, dificultatea de a respira, amețeală, iar în cele din urmă, la nivelul comportamental se observă la indivizii anxioși dorința de a evita locurile pe care le consideră periculoase pentru ei, amenințătoare.
Frica este definită ca fiind o stare afectivă ce apare în situațiile în care individul se confruntă cu un pericol iminent, moment în care organismul se pregătește de fugă, de luptă sau, dimpotrivă, rămâne paralizat. Ne mobilizăm în fața fricii normale pentru a face față situațiilor amenințătoare cu care ne confruntăm, fiind astfel o reacție emoțională cu caracter adaptativ.
Fobia constă în frica persistentă de un obiect, gând sau situație care în condiții normale nu ar justifica teama resimțită, însă, deși luptă contra ei, o consideră penibilă, nu o poate învinge.
Panica se caracterizează prin apariția unui puseu brusc și acut de teroare. Atacurile de panică se caracterizeazaă prin declanșarea bruscă a unor episoade de teamă intenă, alături de mai multe simpotome fiziologice, cum ar fi: tahicardie, palpitații, termur, transpirații, dureri în piept, senzația de sufocare, amețeală, leșin, greață și dureri abdominale, frisoane sau puseuri de căldură. Atacul de panică survine spontan, iar persoanele pot crede uneori că sunt în pericol de moarte sau se gândesc că vor pierde controlul. Indivizii care evită anumite locuri doar pentru că se gândesc că vor avea un atac de panică, se confruntă cu agorafobia.
Angoasa constă în prezența unei senzații interne de opresiune, existența fricii reale sau ireale cu privire la posibilitatea apariției unui eveniment tragic sau experiența unei mari stări de suferință. Cu toate că simte aceste lucruri, individul se află în imposibilitatea de a se apăra, de a se proteja de pericolele pe care le percepe.
1.3 Frica de boală și frica de moarte la adolescenți
Boala este văzută ca fiind o experiență ce-l invalizdează pe individ, ceva tragic în fața căreia omul devine neputincios și incapabil să o controleze de cele mai multe ori.
În trecut, din punct de vedere religios, s-a observat că boala putea fi interpretată drept o pedeapsă divină, datorată comportamentului necuviincios al persoanei. Tot mai des, în zilele noastre, din punct de vedere psihoterapeutic, boala este interpretată ca o nouă șansă a individului de îndrepta un comportament neadecvat, de a produce o schimbare în viața sa.
Totodată, de-a lungul timpului, s-a observat cum unii indivizi se raportează la apariția bolii grave în viața lor. În timp ce unii se victimizează și fac o adevărată tragedie din experiența prin care trec, devenind vulnerabili în fața bolii, alții devin mai puternici și dornici să-și trăiască viața într-o manieră mai bună față de cum o făceau înainte. Sunt motivați să învingă boala și nu să se dea bătuți în lupta cu aceasta.
În domeniul dreptului social, termenul de boală este definit, în sens foarte restrâns, drept o stare fizică sau mentală anormală, care necesită un tratament medical. Spre deosebire de dizabilitate, care reprezintă pierderea ireversibilă a funcțiilor corporale normale, boala este o stare ce poate fi influențată pozitiv prin mijloace terapeutice, deci poate fi vindecată sau ameliorată. (Morschitzky, H., Hartl T., 2015)
Spre deosebire de boală, starea de sănătate este caracterizată de o condiție fizică în general bună, individul fiind capabil să ducă la bun sfârșit responsabilitățile pe care le are din punct de vedere social și profesional. Starea de sănătate în general este dovedită și de starea bună a sănătății mentale a individului.
Există oameni ce se încadrează în categoria celor care sunt sănătoși din punct de vedere fizic, dar se consideră bolnavi în același timp. În cazul acestora apar temeri permanente cu privire la organismul lor cum că ar fi bolnavi, deși din punct de vedere medical sunt perfect sănătoși. Aceștia interpretează greșit semnele corpului său, în detrimentul apariției unei boli grave. Apar verificări continue și confirmări repetate din partea medicilor, însă cu toate acestea comportamentul nu se modifică.
Studiile au arătat că frica de boală este răspândită tot mai mult în ultima perioadă, însă acestă frică se identifică și în trecut în rândul operelor literare și al celebrităților : „Bolnavul închipuit” de Moliere, regizorul american Woody Allen în filmul „Hannah și surorile ei”, satiricul german Harald Schmidt, actorul Charlie Chaplin, etc. (Morschitzky, H., Hartl T., 2015)
Frica este un companion natural și util al ființelor umane de-a lungul întregii lor durată de viață. Există studii care au încercat să identifice fricile adolescenților de 15 ani. Informațiile se bazează pe datele colectate în cadrul programului ELSPAC (Studiul Longitudinal European al Sarcinii și Copilăriei). Pe baza metodei „????” , au fost colectate răspunsuri subiective cu privire la cauza fricii. Aceste răspunsuri au fost împărțite în 19 categorii generale, ce acoperă o gamă largă al acestui subiect. Cu numărul de temeri cuprinse între 0 și 22, respondenții au raportat 5,3 în medie. Categoria frica de a pierde pe cine, frica de cineva sau de ceva ocupă primul loc, alături de frica de moarte și preocupări legate de familie și prieteni. Temerile generalizate se situează pe locul doi, fiind legate de frici legate de eșec și frici pentru viitor. A treia categorie mare este legată de temerile referitoare la școală. (Michalcakova, R., Lacinova, L., Jelinek, M., (2009). Fears in adolescence. Psychological Topics, Vol. 18, nr.1, 21-36 ).
Rezultatele unui alt studiu arată că mulți adolescenți poartă povara îngrijorărilor ce includ nu doar preocupări cu privire la notele de la școală și relațiile sociale, ci și preocupări cu privire propria moarte și la nivel global, probleme ca lipsa adăpostului sau degradarea mediului înconjurător. Diferențele de gen și educație care apar
În rândul adolescenților, decesul unei persoane apropiate poate constitui dezvoltarea unor tipare de gândire neadecvate.
Abordarea experiențială a anxietății
1.1 Frederick Perls și Gestalt Terapia
Gestalt-terapia reprezintă o abordare existențialistă ce are la bază ideea că pentru a obține maturitatea, oamenii trebuie să-și găsească propriul drum în viață și, totodată, să accepte responsabilitatea personală.
Scopul psihoterapiei gestaltiste constă în redobândirea de către individ a capacității de evoluție, ajutarea lui de intra în contact cu propriile nevoi ce sunt neconștientizate, astfel el va trebui să fie conștient aici și acum de tot ce există, ce experimentează, ce trăiește în prezent.
Perls consideră că oamenii au o serie de conflicte și traume nerezolvate pe care le poartă mereu după ei sau sentimente ce nu au fost expuse, cum ar fi: teama, anxietatea, durerea, vina. Este nevoie ca aceste sentimente să fie rezolvate pentru ca persoana să evolueze cât mai armonios.
Teraputul gestaltist are în prim-plan ca persoana din fața sa să fie capabilă să facă conștientizări de moment, să fie atentă la ce mesaje îi transmite propriul corp, limbajul nonverbal. Se consideră că postura, mișcările, gesturile, vocea unui client spun o mulțime de lucruri despre acesta, astfel, clientul va fi ajutat să-și câștige autonomia, să devină responsabil pentru comportamentul său.
Terapeutul va ajuta clientul să facă conștientizări cu privire la ce are nevoie să obțină și cum va face acest lucru. Conștientizarea presupune abilitatea persoanei de a intra în contact cu cei din jurul său, „insight ”, asumarea deciziilor. Terapeutul nu va avea rolul de a le furniza răspunsuri clienților, ci chiar clienții vor fi cei care vor simți și interpreta propria realitate, fiind ghidați de către terapeut.
În concepția lui Frederick Perls, oamenii sunt ființe manipulatoare care nu sunt capabile să-și asume responsabilități și să se comporte ca atare, tocmai de aceea, terapeutul va încerca în continuu să provoace clientul pentru ca astfel să fie capabili să-și rezolve singuri problemele.
Terapia gestaltistă are în prim-plan persoanele care se confruntă cu tulburări de anxietate, depresive, somatoforme sau au diverse fobii.
1.2 Tehnica metapozițiilor
Tehnica metapozițiilor este specifică gestalt – terapiei și se utilizată în lucrul cu polaritățile. Gestalt – terapia
Tehnica metapozițiilor este o cheie psihologică minunată oferită clientului de a lucra eficient asupra sieși cu mijloace proprii, autentice, ceea ce îi oferă un plus de participare spontană, de autonomie și produce efectiv efectul de „creștere” psihologică. Persoana ajunge astfel nu numai să se apropie mai mult de sine, ci și să se descopere într-o lumină pe care nu și-o întrezărea, procesul fiind perceput ca o cale de a deveni mai înțelept, mai echilibrat și mai împăcat cu sine, mai liniștit în fața provocărilor vieții și mai deschis la autotransformare creativă. (Mitrofan, I., 2000)
IV. Studiu de caz
Prezentarea cazului
Cătălin are vârsta de 18 ani și este elev la liceu în clasa a XII-a, iar motivul pentru care a venit la psihoterapie este frica de boală și de moarte.
Cătălin afirmă că este foarte îngrijorat cu privire la decesul subit al unchiului său care a avut loc cu două luni înainte de vacanța de iarnă și că a început să se preocupe tot mai des cu privire la transmiterea genetică a bolilor letale. Întrucât bunicul său a decedat datorită cancerului pulmonar, iar frații acestuia datorită altor forme de cancer, acesta se preocupă în permanență și este hipervigilent la schimbările din corp, provocându-i stări de panică.
Planul simptomatologic
Simptomatologia somatică se referă la diagnosticul medicului endocrinolog cu privire la existența unui chist hormonal în zona gâtului și faptul că este supraponderal, urmând astfel un tratament specializat în acest sens, simte dureri la nivelul pieptului, palpitații, hipervigilență la schimbările din corp. Totodată, apare și dificultatea în acceptarea reasigurărilor din partea medicilor că nu se întâmplă nimic grav din punct de vedere medical. În acest sens, Cătălin, a efectut în mod repetat vizite la medicul cardiolog, fiindu-i prezentă ideea că ar suferi de un posibil infarct sau analize medicale generale pentru a se asigura că totul funcționează în mod normal.
Din punct de vedere psihologic, acuzele clientului sunt următoarele:
Disconfortul constant în care se află atunci când trăiește stări de frică
Agitație, stări de nervozitate
Planul existențial
Cătălin se descrie ca fiind un băiat care nu a avut niciodată probleme școlare semnificative, mereu a învățat bine și nu le-a creat părinților situații problematice din acest punct de vedere. Credințele lui sunt următoarele:
„Nu le-am făcut niciodată probleme cu școala, nu am avut corigențe, am învățat bine”.
Din punctul de vedere al trecutului său, Cătălin se descrie ca fiind un băiat căruia îi plăcea să mănânce mult, era „pofticios”, fapt ce a determinat ca mai târziu, în perioada adolescenței, să se mobilizeze și să slăbească, întrucât ajunsese să cântărească în jur de 100 kilograme.
În acest moment, Cătălin nu are o relație de iubire cu nimeni. Când discută despre acest lucru, se declară nemulțumit despre felul în care se „prezintă” fetele din ziua de azi. Își dorește o relație de iubire, însă preferă să aștepte persoana potrivită, care conform spuselor lui, ar trebui să fie „o fată cu care să am ce să discut, nu să vorbească numai nimicuri cum sunt cele de la mine din clasă și care vorbesc numai cu „”fă”, „bă”, vreau altceva”. Acest lucru denotă nivelul superior spre care tinde Cătălin în stabilirea relațiilor și evitarea angajamentului în relații superficiale.
Nivelul familial și transgenerațional
Cătălin are un frate vitreg în vârstă de 11 ani cu care are o relație în general bună. Spune despre acesta că se mai ceartă uneori, mai ales pentru că împart aceeași cameră și se supără unul pe celălalt cu privire la cum sunt gestionate lucrurile, obiectele sau curățenia din cameră. Cătălin declară faptul că l-a iubit încă din prima clipă pe fratele său, îi plăcea să se joace cu el, „îmi plăcea foarte mult de el când era mic pentru că era amuzant”. Povestește cu mândrie momentul în care fratelui său îi plăcea să îl prindă pe Cătălin de ureche și să adoarmă.
În ceea ce privește familia lui, Cătălin declară că se înțelege bine cu toți membri familiei, climatul familial fiind unul armonios. Aceștia își petrec timpul liber absolut în permanență împreună, realizând diverse activități cu interes comun. Relația cu mama sa este una în general bună. Spune despre mama sa că îl deranjează poziția pe care o adoptă aceasta de fiecare dată când urmează un examen important, cum ar fi Capacitatea sau Bacalaureatul, întrucât se simte mereu controlat și neînțeles atunci când vine vorba despre timpul alocat învățării. În ceea ce privește relația cu tatăl vitreg, Cătălin povestește că nu a simțit niciodată că nu ar fi tatăl lui, că îl iubește foarte mult și că mereu a simțit acest lucru și din partea lui.
Părinții biologici ai lui Cătălin s-au despărțit atunci când el avea vârsta de 4-5 ani. Despre acest moment din viața lui, afirmă faptul că nu a fost absolut deloc afectat și că momentul în care a realizat această „ruptură” între părinții săi, a fost mai târziu, când a observat faptul că el și mama lui locuiau separat de tatăl biologic. Cătălin descrie relația sa din trecut cu tatăl natural ca fiind una bună, a continuat să se întâlnească cu el, își petrecea weekend-urile în compania acestuia și se simțea foarte bine făcând acest lucru. În prezent, nu se mai întâlnesc atât de des din cauza programului mai încărcat la liceu pe care îl are Cătălin. Mama și tatăl vitreg îl susțin în continuare atunci când vine vorba de o posibilă întâlnire cu tatăl său biologic, chiar îl încurajează să îl sune și să se întâlnească mai des.
Obiectivul personal
Cătălin are ca și principală motivație diminuarea și stoparea comportamentului anxios cu privire la subiectul boli grave și teama în fața morții. Cătălin se așteaptă în urma atingerii acestui obiectiv să fie „normal”, să nu mai trăiască în stări continue de tensiune în orice moment al zilei, să se poată bucura de viață și să-și găsească liniștea interioară. Acesta dorește să gestioneze mult mai bine momentele în care care apare frica de moarte și frica de boli terminale.
1.2 Metode de evaluare și rezultatele evaluării
Metode de evaluare
În realizarea evaluării s-a utilizat în primul rând interviul clinic. Prin folosirea întrebărilor deschise, clientul a avut ocazia să se relaxeze, să coopereze și să răspundă în mod autentic întrebărilor terapeutului.
O altă tehnică folosită a fost anamneza. În cadrul anamnezei, s-au colectat informații pertinente cu privire la dezvoltarea clientului, evenimentele ce privesc cadrul familial și social, prezența anumitor boli sau situații stresante prin care clientul a trecut la un moment dat în viață.
Observația clinică permite terapeutului să identifice anumite atitudini și comportamente ale clientului în timpul ședințelor, raportarea la rezolvarea sarcinilor propuse de către terapeut, modul cum reacționează la primirea unor sarcini sau față de anumite întrebări. Totodată, observația este deosebit de folositoare în ceea ce privește aspectul fizic al clientului, vestimentația, modalitatea în care se exprimă, postura corporală, limbajul verbal și nonverbal.
Testele proiective
Prima tehnică utilizată a fost testul desenului persoanei. Această tehnică stimulează sentimentele conștiente pe care clientul le care cu privire la imaginea personală și conceptul de sine pe care acesta îl are cu atât la nivelul fizic, cât și la nivelul psihologic.
Testul desenului familiei evidențiază relațiile pe care individul le are cu membri familiei sale, persoana cu care acesta se identifică, maniera în care desenează și timpul acordat fiecărui membru în parte. Prin intermediul desenului familiei se poate observa gelozia fraternă și modul în care percepe subiectul mediul din familia sa.
Testul de Apercepție Tematică – T.A.T solicită atât planul perceptiv, cât și planul proiectiv. Scopul fiecărei planșe este acela de a activa materialul latent din psihicul clientului. Astfel, planșele T.A.T. au un conținut manifest și un conținut latent. Conținutul manifest face referire la stimulii care sunt percepuți în fiecare planșă, fiind evidențiate capacitățile persoanei de adaptare la real. Conținutul latent folosește la modul de exprimare a subiectivității persoanei, tinând cont în același timp de originalitatea acesteia, de dezvoltarea imaginarului, dorințele, conflictele interioare, imaginea clientului despre lume.
În realizarea evaluării s-au utilizat următoarele planșe din cadrul T.A.T.:
planșa 1: aduce la suprafață relația cu figurile parentale, nevoia de realizare a
subiectului, imaginea de sine.
planșa 2: oferă indicii asupra relațiilor familiale, autonomia sau obediența subiectului față de familia sa, tendințele compulsive, informații cu privire la rolurile de gen.
planșa 3 BM: oferă informații cu privire la agresivitate, depresie,
planșa 6 BM: identifică problemele relației mamă-fiu.
planșa 7 BM: identifică problemele relației tată-fiu.
planșa 8 BM: oferă indicii asupra agresivității, asupra ambiției subiectului de a deveni medic, de exemplu.
planșa 11: prezența fricilor primitive, infantile.
planșa 13 B: scoate la suprafață povești ale copilăriei
planșa 15: se pot observa tendințele depresive, frica de moarte și poziția subiectului cu privire la moarte.
planșa 18 BM: se identifică prezența anxietății la bărbați.
Scala de Anxietate Multidimensională pentru Copii, Multidimensional Anxiety Scale for Children – MASC evaluează multiple dimensiuni ale anxietății la copii și adolescenții ce au vârsta cuprinsă între 8 și 19 ani. Testul cuprinde patru scale de bază (Simptome Fizice, Evitarea Lezării, Anxietate Socială și Separare/Panică), două subscale la primele trei scale de bază (Tensiune și Simptome somatice, Perfecționism și Coping anxios, Frici de umilire și Frici de Performanță), o scală care măsoară anxietatea totală și doi indici majori (Indicele Tulburărilor Anxioase și Indicele de Inconsistență).
Rezultatele evaluării
Observația clinică
S-au observat aspecte ce țin de aspectul fizic, vestimentația, expresia facială, modalitatea în care se exprimă clientul și nivelul acestuia din punct de vedere lingvistic.
La începutul ședințelor de psihoterapie, Cătălin a manifestat un comportament ușor agitat, anxios, manifestat prin mișcarea continuă a picioarelor și schimbarea permanentă a poziției corpului, mai ales pentru că nu știa în ce constă activitatea sa în cadrul sesiunilor ce urmau, fiind neliniștit în fața necunoscutului. Odată ce știa ce urmează să se întâmple, se observa la Cătălin cum reușește să se relaxeze și să coopereze.
Vestimentația sa era una îngrijită de fiecare dată și adaptată vârstei, la fel ca și aspectul său fizic. Din punct de vedere al limbajului folosit, Cătălin întotdeauna a căutat să se autodepășească, să îmbunătățească acest aspect în permanență, deși la nivel lingvistic nu s-au observat carențe, utilizând corect expresiile și cuvintele în context.
Pe parcursul sesiunilor, s-a observat o îmbunătățire la nivelul atitudinii față de activitățile propuse, nemai fiind anxios cu privire la ceea ce urma să se întreprindă în acest cadru, a manifestat deschidere și cooperare în cadrul tuturor ședințelor de psihoterapie.
Testele proiective
În cadrul testului desenului persoanei, Cătălin a ales ca primul personaj să fie de sex feminin, fapt ce poate indica absența identificării normale cu propriul rol sexual. Declară că seamănă cu mama lui, fapt ce poate indica o posibilă relație de dependență cu mama sa („are același păr, ochii”).
Persoana desenată este statică, privirea și poziția corpului fiind orientate către înainte, cu fața spre exterior, spre mediul înconjurător. Figura desenată mic reprezintă preocupare de adaptare la mediu, sentimente de inadecvare.
Plasarea imaginii este în colțul din stânga sus, ceea ce sugerează anxietate, dorința de a se feri de experiențe noi, de a se întoarce în trecut. Accentuarea liniilor de mijloc, a șireturilor sugerează probleme legate de imaginea corporală. A alocat un timp foarte mare desenării capului, ceea ce indică conflicte cu acea parte a corpului, revenind în mod repetat asupra acestei părți. Capul desenat foarte mare sugerează preocupare asupra identității, activitate imaginară considerabilă. Accentuarea puternică a feței sugerează preocupare pentru relațiile sociale și lumea exterioară. Ochii mari și ostili pot sugera ostilitate si amenințare. Gura închisă cu o linie poate sugera opoziționism, resentiment și furie. Nasul neobișnuit de mare este sugestiv pentru o agresivitate falică. Părul foarte hașurat indică anxietate în legatură cu sexualitatea și față de gândire.
A ales să hașureze, să umbrească aproape toate părțile corpului (picioare, mâini, cap, abdomen, piept și gât), fapt ce indică anxietate legată de propriul corp. Gâtul lung și subțire sugerează conștiința puternică de control. Brațele sunt scurte, ceea ce poate sugera lipsa ambiției. Picioarele sunt desenate la fel de mici ca și întregul corp, fapt ce poate sugera lipsa autonomiei personale. Figurile sunt prea îmbrăcate, ceea ce sugerează compensare pentru problemele de imagine corporala.
S-a identificat cu prima persoană desenată, o adolescentă cu vârsta de 18 ani, care urmează să susțină examenul de bacalaureat, iar părinții insită foarte mult să învețe, să facă teste, însă ea are încredere în forțele proprii, o motivează în același timp faptul că totuși parinții insistă, este conștient că este datoria părinților să aibă grijă de ea și să se preocupe pentru viitorul ei. A declarat că persoana pe care a desenat-o nu are frați și că și-ar dori totuși să mai aibă un frate sau o soră pentru că uneori se mai plictisește, fapt ce neagă existența fratelui său vitreg mai mic, apărând gelozia fraternă.
Cel de-al doilea desen este similar cu primul, diferența constând în faptul că persoana este de sex masculin. Apare și aici anxietatea legată de părțile corpului, tendința spre control a subiectului, interpretându-se în acest context controlul continuu față de propriul corp, verificări și griji legate de posibilele modificări. Subiectul simte nevoia să fie în permanență în contact cu schimbările ce au loc la nivelul corpului său.
Testul desenului familiei
Cătălin a desenat membrii familiei foarte apropiați între ei, ținundu-se de mână,sugerând o posibilă relație de fuziune între aceștia .
De la stânga la dreapta a desenat prima dată tatăl, apoi un băiat de 11-12 ani, urmând mama și la final o fetiță de 9 ani, l-a transformat pe fratele său mai mic într-o figură feminină, negând astfel afecțiunea pe care fratele său o primește de la părinți. În acest sens, a afirmat că în familia extinsă sunt numai fetițe, iar băiatul de sex masculin din desen este singurul din cadrul întregii familii.
S-a observat stereotipia în realizarea desenului familiei prin repetarea acelorași forme și linii în desenul celor patru membri ai familiei, sugerând o oarecare rigiditate. Distincția între persoane se poate observa doar prin diferența de mărime (regăsită la tată și mamă) și prin desenarea părului scurt în cazul tatălui, părul lung al mamei și părul un pic mai lung al ultimei persoane, fetița. Personajele sunt statice, fiind absentă mișcarea.
Se constată desenul familiei în ansamblul său ca fiind unul infantil, primitiv și catalogat ca fiind unul sub vârsta reală a lui Cătălin, indicând dificultate de adaptare și comportament regresiv. Este utilizată o singură culoare în realizarea desenului familiei, ceea ce poate fi interpretat ca o problemă în exteriorizarea afectivității.
Expresia facială nu apare la nici un membru al familiei, întrucât aceștia sunt înnegriți la nivelul feței, fapt ce indică din punct de vedere afectiv dificultatea clientului de a-și exprima sentimentele și trăirile, dificultate în a-și împărtăși
Corpurile realizate doar din linii drepte și subțiri sugerează anxietate față de corp, slăbiciune sau chiar dorința de a rămâne copil. Brațele foarte subțiri, create doar din linii semnifică infantilism.
Cătălin a ales să deseneze în partea din stânga casa familiei din imagine. Este o casă mare și impunătoare, în comparație cu membri familiei, aflați în partea dreaptă a foii. Această casă poate sugera nevoia de protecție pe care Cătălin o manifestă în raport cu părinții săi.
A declarat că este o familie fericită care se află în curtea casei lor, se simt bine și se relaxează împreună. Totodată, Cătălin a afirmat că familia întreprinde toate activitățile în timpul liber împreună, merg în vacanțe, merg la bunici. Climatul este armonios, toți membri familiei sunt fericiți și fiecare este drăguț în felul lui.
A ales să fie băiatul cu vârsta de 11 – 12 ani deoarece „este răsfățat mai mult pentru că este singurul băiat din familie”. La final a declarat că într-adevar i-ar plăcea să mai aibă vârsta de 12 ani deoarece se putea uita la desene, nu avea preocupari, ceea ce poate sugera un comportament regresiv, dorința de a se întoarce în timp la momentele copilăriei și respingerea realității și a responsabilizării.
Testul de Apercepție Tematică – T.A.T
În descrierea tuturor planșelor, eroii trăiesc numeroase conflicte, situații problematice și sunt supuși la multe încercări, însă finalul a fost întotdeauna unul fericit, unul în care eroul din fecare planșă a dovedit faptul că dispune de resurse pentru a rezolva problemele, conflictele.
În realizarea poveștilor planșelor prezentate, apare nevoia eroilor de a-și depăși condiția, de a studia, de a reuși în viață pe forțele proprii, „Cred că fata vrea să învețe, să meargă mai departe și să nu aibă aceeași soartă ca părinții ei, să lucreze la câmp” sau „Cred că părinții vor să-l ajute, dar nu au posibilitatea, ar vrea să-i angajeze un profesor să-l învețe să cânte la vioară. Cred că va învăța singur să cânte, va mai întreba și alți profesori de la școală și în cele din urmă va învăța singur”. Eroii prezintă îngrijorări, frământări care în cele din urmă sunt soluționate favorabil.
La primele două planșe, se observă un obstacol evolutiv, reprezentat de lipsa condiției financiare, de lipsa suportului material pe care familia nu are posibilitatea să-l ofere pentru a performa, însă eroul devine mult mai motivat pentru a face acest lucru pe forțele proprii, depunând mai mult efort de unul singur.
Planșa 8 BM indică o agresivitate latentă. Eroul declară că va folosi pușca doar în ultimă instanță, fiind mai mult o metodă de precauție în evitarea unui dezastru.
În cadrul planșei cu numărul 13 B, apare conceptul de moarte „Este un băiețel care este foarte supărat, este trist. (Ce s-a întâmplat cu el?) Nu are părinți, au murit. (Este singur pe lume băiatul?) Nu este chiar singur, au grijă buncii de el. (La ce crezi că se gândește?) A reușit singur să treacă peste moartea lor și acum se gândește să învețe bine, să ajungă cineva în viață și să le arate părinților că a reușit, să fie mandri de el”. Acest lucru poate fi interpretat ca eliminarea la nivel simbolic a părinților în contextul reușitei școlare, poate sugera absența părinților ce pun presiune pe el pentru a învăța (examenul de Bacalaureat) și dorința acestuia de a reuși singur să facă acest lucru, demonstrându-le la final victoria sa.
În ceea ce privește planșa cu numărul 15, se observă modalitatea în care se percepe povestitorul ca fiind „bolnav”. Percepe boala ca și element ce face parte din viața lui, ce-l transformă într-un personaj negativ, rău și urât. „Mi se pare că este un om rău aici. Văd si niște morminte, este un cimitir. (Oare este un om sau posibil să fie un spirit?) Și așa și așa. Parcă ar fi un om care lucrează acolo, cred că este singur și vorbește cu spiritele. (Cum crezi că a ajuns să lucreze în cimitir?) Nevasta l-a părăsit și are grijă de cimitir.” După un timp de gândire a declarat: „Nu mai cred că este un om rău. Ca să nu mai fie singur, seara merge și vorbește cu „prietenii” lui. Ziua este un om normal, dar seara se vede așa ca și cum ar fi rău pentru că este bolnav.”
În cadrul ultimei planșe, cu numărul 18 BM, apare teama de întuneric, teama clientului de necunoscut pentru care dispune în final de resurse pentru a o învinge.
Scala de Anxietate Multidimensională pentru Copii, Multidimensional Anxiety Scale for Children – MASC
În urma interpretării a testului MASC, se observă situarea ușor deasupra mediei a scorului T, obținându-se scorul total 56. Valorile crescute s-au situat la scalele Separare/Panică – 19 și Evitarea Lezării, la nivelul subscalei Coping Anxios – 12.
Conform itemilor ce vizează scalele Separare/Panică, răspunsurile cu un număr ridicat doar pentru treptele 2 („Uneori adevărat pentru mine”) și 3 („Deseori adevărat pentru mine”) fac referire la starea de panică pe care subiectul o resimte în contextul realizării diverselor lucruri ce-i creează panică (exemple de itemi: „În timpul nopții țin lumina aprinsă”, „Evit să mă uit la filme sau programe TV care mă sperie” sau „Vremea rea, întunericul, înălțimile, animalele sau insectele mă sperie”). În ceea ce privește scala Evitarea Lezării, s-au înregistrat în cadrul subscalei Coping Anxios răspunsuri doar pentru treptele 2 („Uneori adevărat pentru mine”) și 3 („Deseori adevărat pentru mine”). Exemplu de itemi: „Evit lucrurile care mă supără”, „Sunt tot timpul atent la pericolele din jur”.
Utilizând informațiile de mai sus, obținute în urma evaluării prin intermediul interviului clinic, observației clinice, anamnezei, testului desenului persoanei și al familiei, T.A.T. și testul MASC, se pot observa următoarele:
Ipotezele cazului:
Anxietate față de starea de sănătate și boală, frica de moarte, generate de decesul unchiului său și preocuparea din punct de vedere genetic a transmiterii bolilor (bolile bunicului și ale fraților acestuia)
Vulnerabilitate ridicată în cadrul situațiilor de panică cu care se confruntă și a experiențelor noi, necunoscute, datorate prezenței anxietății
Relația fuzională cu membri familiei, fiind rezultatul încurajării comportamentului dependent de către părinți, evidențiată prin absența autonomiei și a responsabilizării clientului
Comportament regresiv și orientarea către trecut, datorate negării realității, a perioadei de maturizare și responsabilizare ce apar odată cu creșterea biologică
Absența identificării normale cu rolul sexual
Obiectivele terapeutice:
Psihoeducație cu privire la stările de anxietate, având în vedere diminuarea anxietății față de starea de sănătate, de boală și de moarte
Creșterea inteligenței emoționale și identificarea propriilor resurse pentru a face față situațiilor anxiogene, gestionarea mai bună a situațiilor noi cu care se confruntă
Dobândirea autonomiei și responsabilizarea clientului
Identificarea corectă cu propriul rol sexual
Maturizarea interioară și orientarea clientului către viitor
Strategiile terapeutice:
Ședințe individuale ce au în vedere:
Abordarea stărilor de panică cu care se confruntă clientul și exprimarea fricii față de boală și moarte
Confruntarea clientului cu stările de tensiune în fața sentimentului de frică sub toate formele ei
Stoparea intensității în controlarea părților corpului, în contextual apariției unei boli fatale
Stoparea căutării simptomelor similare pe internet și vizitele la medicii de specialitate pentru primirea confirmărilor
1.3 Prezentarea ședințelor
Ședința 1
Obiectivul primei ședințe a fost acela de a stabili scopul sesiunilor, locul în care acestea vor avea loc, cadrul și durata. S-a căzut de comun acord cu privire la ziua și ora în care ședințele se vor derula.
S-a discutat cu privire la utilizarea informațiilor din cadrul sesiunilor în scop academic, folosirea acestora în realizarea disertației către Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București.
În continuare, s-a avut în vedere contractul dintre cele două părți: psihologul și beneficiarul (Cătălin). Contractul a fost structurat astfel încât să cuprindă toate punctele esențiale necesare lămuririi ambelor părți. Pentru o clarificare mai bună, s-a pus accentul pe faptul că denumirea de „contract” nu are o valoare oficială, ci, mai degrabă, este un termen generic folosit pentru a responsabiliza ambii participanți la aceste sesiuni (terapeutul și beneficiarul).
Un alt element deosebit de important care s-a avut în vedere, a fost acela al clarificării confidențialității. Astfel, clientul a primit informații cu privire la ce semnifică mai exact acest lucru. I s-a comunicat faptul că ceea ce se întâmplă în acest cadru nu va fi divulgat nimănui și că numărul total de doisprezece ședințe vor fi în totalitate cunoscute doar de către client și terapeut.
S-a punctat necesitatea înregistrărilor audio a ședințelor terapeutice, fapt cu care clientul a fost de acord fără ezitare.
La finalul discuțiilor cu privire la conținutul contractului, clientul a fost întrebat dacă este ceva din ce este notat în acesta cu care nu este de acord sau dacă este ceva ce ar dori să modifice. Întrucât a fost de acord cu toate punctele notate, în final, ambele părți au semnat contractul.
În continuarea primei ședințe s-a abordat problematica clientului. Prin utilizarea interviului clinic, folosind întrebări deschise, s-a identificat natura preocupărilor, durata acestora și debutul lor, în concepția clientului. Astfel, clientul a împărtășit în cadrul acestei ședințe preocuparea pe care o are în ultima perioadă cu privire la teama constantă pe care o simte cu privire la dobândirea diverselor boli ce pot fi fatale, conducând implicit către decesul acestuia.
Cătălin a identificat ca debut al acestor îngrijorări, perioada dinaintea vacanței de iarnă cu aproximativ două luni, când a survenit decesul subit al unchiului său despre care nimeni nu își explică de ce s-a produs, nici măcar medicii. Tot ce știa cu privire la unchiul său era faptul că lucra într-un mediu toxic și folosea foarte multe substanțe. Acest lucru a condus la o serie de întrebări din partea lui ce vizează o posibilă explicație a anumitor lucruri pe care nu reușește să le înțeleagă, cum ar fi: de ce li se întâmplă lucruri așa grave unor persoane sau chiar copiilor? Reușește să-și clarifice faptul că factorul genetic și stilul de viață al individului constituie elemente deosebit de importante în modul în care afectează pe viitor persoana, însă este destul de confuz în ceea ce privește experiența prin care trec, de exemplu, copii (cancer, leucemie, etc). Faptul că nu găsește nici o explicație, îl neliniștește și îl panichează în același timp, îl sperie și simte frică. În acest sens, nu se poate uita la o emisiune atunci când se discută un caz grav, schimbă imediat postul.
A declarat că în vacanța de iarnă s-a întâmplat un episod ce l-a speriat foarte tare. Aflat în fața calculatorului, a simțit dintr-o dată că îl înțeapă inima foarte tare și primul lucru pe care l-a făcut a fost să caute pe internet explicații similare pentru simptomele pe care le simțea. Pe internet, conform simptomelor sale, arăta că tocmai ar fi suferit de un infarct. Acest lucru l-a „paralizat” și l-a făcut să meargă disperat către părinții săi care au încercat să-l asigure că este totul în regulă. Cătălin afirmă că i-a fost foarte dificil să adoarmă în acea noapte și s-a hotărât să meargă la medicul cardiolog cât mai curând. În urma consultației la medicul cardiolog și a efectuării analizelor medicale, Cătălin a primit confirmarea că nu are de ce să se teamă deoarece totul este în regulă din punct de vedere medical. Încă din acest moment, Cătălin se preocupă foarte mult cu privire la starea lui de sănătate și continuă să caute pe internet orice mic simptom ce apare pentru a se clarifica, declarând că nu se poate controla să nu facă asta.
Terapeut: Când ți s-a întâmplat ultima dată să treci printr-o stare similară?
Cătălin: Acum două zile. Am dormit cu capul foarte sus pe pernă și mi-au amorțit gâtul și umerii. Am căutat imediat pe internet să văd ce ar putea să însemne durerea asta de gât și umeri.
Tot în contextul medical, Cătălin a consultat și medicul endocrinolog deoarece dorește să slăbească și a primit un regim pe care trebuie să-l respecte. Medicul endocrinolog a depistat în urma ecografiei tiroidiene un chist hormonal, însă de care nu trebuie să își facă griji pentru că odată cu pierderea kilogramelor, acesta se va resorbi.
Deși a început tratamentul pentru slăbit și a reușit să mai piardă câteva kilograme, Cătălin nu se declară foarte fericit de acest lucru pentru că se teme să nu slăbească prea mult și să aibă probleme de sănătate dacă va fi o schimbare drastică în acest sens.
În ultima perioadă Cătălin a început să fie mult mai atent cu ceea ce mănâncă, citește foarte mult etichetele produselor și se documentează cu privire la caracteristicile ingredientelor folosite în fiecare produs.
Terapeut: Spuneai că acum ești mult mai atent cu ceea ce mănânci. Crezi că are vreo legătură cu teama ta de boli?
Cătălin: Da. Are o legătură destul de mare pentru că sunt numai prostii în alimente, mai ales în băuturi.
În cadrul acestei ședințe, fiind întrebat dacă în familia sa au existat cazuri de boli foarte grave, Cătălin a declarat că bunicul matern a decedat în urmă cu zece ani datorită cancerului pulmonar și că îi este foarte teamă să nu treacă și el prin același lucru.
În continuare, s-a urmărit evidențierea resurselor de care dispune clientul și observarea manierei în care soluționează apariția fricii de boală.
Terapeut: Cum procedezi atunci când aceste gânduri îți apar? De exemplu, dacă stai pe canapea și te uiți la televizor sau ești la calculator și dintr-o dată îți apar aceste gânduri în minte, ce faci în continuare, cum reactionezi?
Cătălin: Mă sperii, simt nevoia să stau în preajma mamei, nu mai pot să stau pe calculator. Nu știu de ce…
Terapeut: Abandonezi activitatea pe care o făceai?
Cătălin: Da, mă apucă o stare așa de frică, de panică, gânduri rele și simt nevoia să stau lângă un părinte de obicei. Până la urmă mă liniștesc. Ori mă uit cu părinții la un film sau alte activități.
Terapeut: Atunci când mergi către mama ta datorită faptului că ești speriat dintr-un anumit motiv, îi comunici ce anume se întâmplă cu tine sau simți nevoia doar să o știi în preajmă?
Cătălin: Da, îi spun ce m-a speriat și ce găsesc pe internet și ea îmi spune să nu mai caut pe internet că îmi produc singur stările astea.
Terapeut: Dacă ar fi să te gândești în acest moment la cum ai proceda altfel dacă ai fi pe canapea, te-ai uita la televizor sau te-ai juca la calculator și dintr-o dată ești „bombardat” de tot felul de gânduri, analize, simptome, boli, cum ai proceda altfel să-ți alungi gândurile?
Cătălin: Mi-aș aminti că toți medicii mi-au spus că nu am nimic, că tot ce simt îmi induc singur. În principiu aș vrea să nu mă mai gândesc la atâtea prostii pentru că și acum când eram în autobuz mă gândeam numai la prostii.
Terapeut: Cât de des te gândești într-o zi obișnuită?
Cătălin: La școală nu prea mă gândesc, dar acasă toată ziua mă uit în oglindă și mă pipăi, mă uit să nu apară ceva, să nu am ceva umflat. Ieri m-a bufnit plânsul pentru că mă gândeam că mi se poate întâmpla ceva rău. Simt că-mi crește pulsul.
În urma declarațiilor lui Cătălin se constată conflictul din interiorul său cu privire la ceea ce simte. O parte a sa îl determină să se gândească la apariția bolilor grave și întreține acest lucru în același timp și cealaltă parte a sa îi „spune” că totul se produce în mintea sa și că el este singurul care întreține aceste gânduri.
Următorul pas lămuritor ce s-a abordat în prima ședință a fost referitor la profesia de psiholog. Întrucât este destul de des întâlnită confuzia între psiholog și psihiatru, s-a considerat importantă clarificarea acestui lucru și, totodată, observarea poziției clientului față de acest subiect. S-a constatat că aceste informații erau deținute de către Cătălin, astfel încât cunoștea în mare parte ceea ce presupun ședințele de terapie și rolul psihologului în acest context.
La finalul ședinței terapeutul i-a solicitat clientului să comunice așteptările pe care le are acesta cu privire la sesiunile de terapie ce urmează să aibă loc. Cătălin a declarat următoarele:
Cătălin: În primul rând vreau să găsesc o cale să-mi dispară toate gândurile rele, să nu mă mai gândesc la diferite scenarii, în general pe tema asta cu moartea, sunt foarte speriat de chestia asta, la maxim.
În continuare, terapeutul și-a exprimat propriile așteptări cu privire la ședințele de terapie, nevoia de implicare din partea clientului, voința acestuia în procesul de schimbare, deschiderea din partea amândurora către subiectele abordate, către identificarea diverselor strategii de lucru, de soluționare a problemelor, conflictelor, încrederea reciprocă și respectul acordat unul față de celălalt, să existe un schimb de informații între client și terapeut.
S-a observat la începutul sesiunii o ușoară emoție și stare de agitație din partea lui Cătălin, își mișca în mod constant picioarele, înghițea cu dificultate, mai ales atunci când urma ca terapeutul să-i propună ceva anume și încă nu știa despre ce era vorba. Ulterior, după ce avea certitudinea a ceea ce urma să se întâmple, reușea să se relaxeze și să răspundă într-un mod cât mai real și obiectiv. Acest lucru denotă anxietate cu privire la lucrurile despre care încă nu știe multe detalii, despre confruntarea cu „noul” din viața sa.
Pe parcursul ședinței, Cătălin a avut o participare activă, oferea răspunsuri la întrebările terapeutului și folosea întotdeauna propoziții complete, exprimându-se clar și coerent, vocabularul fiind adecvat vârstei.
La finalul ședinței i s-a solicitat lui Cătălin ca pentru data viitoare să aducă buletinele de analize, tocmai pentru a se verifica starea de sănătate a acestuia și pentru a se stabili în funcție de rezultatele respective natura preocupării clientului. Totodată, o altă temă a fost aceea de a se gândi și la alte strategii în situațiile în care apar aceste gânduri negative, frici, strategii ce-l ajută să îndepărteze gândurile ce-l „imobilizează”.
Ședința 2
La începutul ședinței cu numărul doi, s-a avut în vedere urmărirea modului în care Cătălin a realizat prima sa temă. Întrebat fiind cum s-a gândit să abordeze alte strategii în diminuarea și îndepărtarea comportamentului simptomatologic atunci când apar gândurile negative, așa cum le spune chiar el, acesta a afirmat că s-a gândit că din moment ce analizele au ieșit în limite normale și nu sunt probleme din punct de vedere medical și că are un stil de viață sănătos, nu are ce să se întâmple rău. Totodată a mai afirmat și faptul că el realizează atâtea lucruri, că are atâtea șanse, spre deosebire de alții care chiar sunt bolnavi și sunt limitați în acest sens. Tot la începutul acestei ședințe, Cătălin a afirmat faptul că a început de scurt să alerge în aer liber, observând beneficii în urma realizării acestui lucru.
În continuare, Cătălin a fost întrebat dacă a mai experimentat momente de panică, momente în care s-a gândit instant la posibilitatea apariției unei boli. Acesta a spus că s-a întâmplat să se spele pe dinți și în acel moment a tușit, observând ulterior că i-a curs sânge. S-a panicat foarte tare, gândindu-se automat că are probleme la plămâni. Acest moment a fost unul foarte tensionat pentru Cătălin deoarece a afirmat că în acea noapte a reușit să doarmă doar două ore, concentrându-se doar pe acestă problematică și construindu-și doar imagini dramatice. Totodată, a declarat că seara a mers la alergat și că l-au durut foarte tare brațele, fapt ce a constituit un motiv în plus să se panicheze și să se autoobserve în oglindă în jurul gâtului și al brațelor dacă nu cumva identifică semne semnificative pentru apariția unei boli.
În contextul a ceea ce a povestit, i s-a propus lui Cătălin un mic exercițiu de imaginație legat de tocmai ce experimentase, după cum urmează:
Terapeut: Dacă de exemplu avem două situații: situația unu, în care te speli pe dinți , apoi constați că ți-a curs sânge și situația doi, în care te gândești imediat că ar putea fi ceva rău la plămâni. Ce poți să faci, la ce poți să te gândești până a ajunge la situția doi?
În acest sens, Cătălin a făcut singur conștientizări referitoare la faptul că ar fi mai simplu pentru el să se gândească mai întâi că s-a spălat pe dinți, poate s-a accidentat cu periuța și din acest motiv i-a curs sânge.
Tema pentru următoarea ședință a fost să noteze momentele similare în care apare o durere într-o anumită zonă și primul lucru la care se gândește este ceva negativ. Acesta a fost încurajat ca atunci când apare un moment de acest gen, să se gândească obiectiv care ar putea să fie cauza reală a apariției durerii într-o anumită zonă. S-a oferit exemplul durerii brațelor datorită alergatului. Este normal ca atunci când abia începi să faci sport, mișcare fizică să apară și iminenta febră musculară. Tocmai de aceea, Cătălin a fost invitat să se observe în aceste momente și să fie conștient de ceea ce simte atunci când realizează proveniența reală a anumitor simptome.
În cadrul celei de-a doua ședințe obiectivul principal a fost acela de a utiliza anamneza, ca și modalitate de evaluare și de a aplica Scala de Anxietate Multidimensională pentru Copii, Multidimensional Anxiety Scale for Children – MASC.
Anamneza a constat în adresarea întrebărilor ce vizează o arie cât mai largă cu privire la existența lui Cătălin. Astfel, au fost vizate zone din cele ce urmează:
Componența familiei și condițiile de viață: numărul membrilor familiei, vârsta acestora, informații referitoare la decese, divorțuri, separări, schimbări semnificative în ceea ce privește locuința, profesia, etc., domeniul de activitate al părinților, caracterizarea relațiilor cu membri familiei și alte informații relevante cu privire la familia sa.
Evenimente cu potențial traumatic din viața lui Cătălin: boli semnificative, internări, operații majore, divorțuri, decese, separări de mediul familial și impactul pe care l-a avut acest lucru asupra sa.
Ruta școlară: probleme semnificative întâmpinate la școală de-a lungul timpului, situația școlară și modul în care se raportează Cătălin la școală în general, materii favorite.
Relațiile afective și de amiciție (anturajul): prieteniile care s-au legat de-a lungul timpului sau în prezent, durata acestora și conflictele care au intervenit, existența relațiilor de iubire și evoluția lor.
În desfășurarea anamnezei, s-a observat la Cătălin un comportament cooperant, nu a întâmpinat dificultăți atunci când s-au abordat subiecte referitoare la familia sa, la ruta școlară sau la relațiile de amiciție pe care le are. A comunicat foarte ușor, folosind un limbaj adecvat și nu a prezentat absolut nici o reticență în a oferi detalii cu privire la viața sa personală.
S-a observat un comportament ușor modificat atunci când s-a abordat problematica membrilor familiei extinse pe partea maternă. Întrucât bunicul matern și frații acestuia au decedat datorită diverselor forme de cancer, Cătălin, fiind speriat de acest aspect, s-a identificat la nivelul tonului vocii modificări în sensul în care se observau accentuările vocii atunci când discuta despre cunoștințele pe care le deține cu privire la bolile acestora și contextul în care au apărut. Cătălin părea ușor speriat și acuzator în același timp față de bunicul său care fuma foarte mult, ajungând în final să dezvolte forma de cancer pulmonar.
Întrucât întrebările au fost deschise, ce încurajau clientul să ofere răspunsuri oneste și obiective cu privire la planurile simptomatologice, existențiale și familiale, Cătălin a manifestat un interes ridicat în exemplificarea și redarea tuturor informațiilor cu potențial relevant pentru crearea unui tablou complet al existenței sale până în prezent.
În ceea ce privește instructajul pentru testul MASC, acesta a fost prezentat astfel:
Îți voi prezenta în continuare o fișă ce conține 39 de întrebări. Te invit să alegi numărul potrivit pentru tine, începând de la 0 până la 3, fiecare număr indicând cât de adevărat este acest răspuns pentru tine. Dacă un enunț nu este adevărat niciodată pentru tine, atunci vei marca numărul 0, dacă este rareori adevărat pentru tine, vei marca numărul 1, dacă este este adevărat uneori pentru tine, vei marca numărul 2, iar dacă este deseori adevărat pentru tine, vei marca numărul 3. Mai jos vei observa și un exemplu ce te ajută pentru acomodarea cu itemii ce urmează.
Cătălin a înțeles încă din instructaj ceea ce urmează să facă. La momentul aplicării testului MASC, Cătălin a acordat timpul necesar pentru a răspunde tuturor itemilor, citind cu atenție și fiind concentrat asupra răspunsurilor.
La nivelul nonverbal, Cătălin a fost din ce în ce mai relaxat față de prima ședință, neobservându-se aspecte relevante în acest sens, excepție făcând momentul în care s-a abordat existența bolilor în familie, cu precădere bolile pe linia maternă, așa cum a fost exemplificat mai sus. În acest sens, au apărut mișcări continue pe durata acestui subiect ale picioarelor, schimbarea poziției acestuia pe canapea în mod frecvent.
La finalul ședinței s-a repetat tema ce urma s-o realizeze pentru data viitoare și a fost încurajat să continue să alerge, să petreacă cât mai mult timp în natură.
Ședința 3
Încă de la începutul ședinței cu numărul trei, Cătălin a declarat că a fost mult mai bine și că nu s-a mai gândit la lucruri negative, că a continuat să alerge și că se simte tot mai bine și faptul că evită să stea singur pentru a nu se mai gândi la aspecte ce-l îngrijorează.
Referitor la tema din ședința anterioară, Cătălin a afirmat că i s-a întâmplat să alerge și că a simțit gâtul ca fiind foarte iritat, însă imediat și-a dat seama că acest lucru se întâmplă datorită faptului că aleargă cu gura deschisă, prin urmare, a devenit conștient de factorul obiectiv a ceea ce experimenta. Întrebat fiind dacă s-a panicat atunci când a avut aceste simptome, acesta a afirmat că nu s-a întâmplat acest lucru, chiar mai mult, nu a căutat absolut nimic legat de acest subiect pe internet așa cum proceda înainte.
Se constată o ușoară îmbunătățire a comportamentului anxiogen și voința de care dă dovadă Cătălin în realizarea temelor propuse. Totodată, a afirmat că se simte mult mai bine și că nu mai are stări de panică, nu mai este la fel de îngrijorat și faptul că aleargă îl ajută foarte mult.
În continuarea ședinței cu numărul trei, obiectivul principal a fost continuarea evaluării pe baza prezentării planșelor Testului de Apercepție Tematică – T.A.T. Instructajul a fost următorul:
„Îți voi arăta mai multe planșe, te rog să-mi faci povestioare în urma a ceea ce observi în acestea și crezi că se întâmplă. Ai la dispoziție în jur de cinci minute pentru fiecare planșă”.
S-a observat o oarecare lejeritate în realizarea poveștilor pe baza planșelor prezentate, Cătălin fiind capabil să ofere cât mai multe informații cu privire la ceea ce observa în fiecare planșă indicată.
A dat dovadă de implicare activă în construirea poveștilor și a răspuns întrebărilor terapeutului ce aveau scopul de a ghida clientul în construirea poveștilor, acest lucru fiind necesar din când în când doar.
În ceea ce privește tema pentru data viitoare, s-a menținut aceeași idee de a urmări constant momentul în care apar diverse simptome cu potențial îngrijorător pentru Cătălin și a fost din nou încurajată mișcarea fizică și momentele petrecute în natură atât cu familia, cât și cu prietenii sau chiar singur.
Ședința 4
La începutul ședinței, întrebat fiind cum a fost săptămâna ce tocmai a trecut pentru Cătălin, acesta a povestit cum a ridicat unitatea unui calculator și a făcut o întindere musculară în zona spatelui și simte durere. La început s-a gândit că îl doare ficatul, însă nu a continuat să se preocupe în acest sens, astfel dispărând și ideea că este ceva neînregulă cu el. Afirmă în continuare faptul că îi face plăcere să alerge și îl face să se simtă mult mai bine.
Ședința cu numărul patru a avut obiectivul de a continua evaluarea cazului, însă de data aceasta, prin utilizarea testelor proiective: testul desenul persoanei și testul desenul familiei.
Pentru început a fost prezentat instructajul pentru testul desenului persoanei:
Îți voi oferi un creion și o foaie, te rog să desenezi o persoană așa cum poți tu.
Cătălin a început desenul său prin realizarea personajului de sex feminin. Pe măsură ce desena spunea că aceasta are trăsături comune cu mama sa.
Pe parcursul desenului s-a observat preocuparea intensă pe care o avea în desenarea elementelor ce țin de fața persoanei. Acesta a alocat cel mai mult timp asupra ochilor, sprâncenelor, nasului, gurii, a pistruilor. Totodată, Cătălin a ales să petreacă foarte mult timp și asupra zonei capului, a părului.
În ceea ce privește desenul persoanei, Cătălin nu a folosit guma de șters.
La finalul desenului ambelor persoane a acordat din nou un timp semnificativ pentru hașurarea tuturor părților corpului.
Instructajul pentru testul desenului familiei a fost următorul:
Îți ofer o foaie și un creion și te invit să desenezi o familie oarecare, așa cum ți-o imaginezi tu.
Testul desenului familiei a reprezentat un fel de dificultate pentru Cătălin deoarece a început prin desenarea unui membru, după care a întrebat dacă poate să șteargă. Atunci când i s-a comunicat că poate să șteargă ce a desenat, a declarat că în momentul de față nu își poate imagina nimic legat de o familie, nu își dă seama cum să o deseneze. După ce s-a gândit mai bine, a declarat că și-ar imagina o familie afară în curte, având casa lângă aceștia.
A început cu desenul casei, continuând cu desenul gardului, iar la final cu desenul celor patru membri ai familiei. Atunci când a început să deseneze primul membru, s-a răzgândit din nou și la șters. După acest episod, a continuat cu ceilalți trei.
În ceea ce privește tema pentru data viitoare, s-a menținut aceeași idee de a urmări constant momentul în care apar diverse simptome cu potențial îngrijorător pentru Cătălin și a fost din nou încurajată mișcarea fizică și momentele petrecute în natură atât cu familia, cât și cu prietenii sau chiar singur.
Ședința 5
La începutul ședinței Cătălin a afirmat că i s-a mai întâmplat să se gândească la posibilitatea unei boli, întrucât prezenta simptomele specifice răcelii, s-a verificat în oglindă, uitându-se în gât. A spus că nu s-a simțit bine gândindu-se la toate aceste lucruri negative, cum ar fi faptul că ar fi bolnav și nu știe asta, iar ceea ce simte ar putea fi niște simptome ce ar putea indica acest lucru. Declara că nu a luat încă nici un medicament pentru răceală sau tuse, însă intenționează să facă acest lucru, să bea ceaiuri, gândindu-se totuși că ar putea fi din cauza temperaturii de afară ridicată.
Tot în acest context, Cătălin a afirmat că se tot gândește la bolile pe care le-au avut bunicul și frații acestuia și la o posibilă transmitere genetică a predispoziției pentru dezvoltarea acelorași boli în familia sa. În special îl îngrijora în rândul nepoților acestora posibilitatea apariției bolilor.
Continuându-se discuția în contextul apariției cancerului pulmonar în cazul bunicului său, Cătălin a reușit să explice singur într-o mare parte faptul că această boală a fost contactată și din cauza faptului că fuma foarte mult, undeva la două pachete de țigări pe zi. Fapt pentru care se poate explica dezvoltarea cancerului pulmonar.
S-a panicat din nou atunci când în cadrul orei de biologie, profesoara le-a povestit despre diagnosticarea într-un număr tot mare a cancerului.
În cadrul acestei ședințe, obiectivul principal a fost acela de a clarifica anumiți termeni și, totodată, înțelegerea aprofundată de către Cătălin a stărilor similare prin care trece uneori.
La acestă întâlnire s-a pus foarte mult accentul pe psihoeducație, având ca scop final delimitarea clară a unor concepte cunoscute sau nu de către client și conștientizarea provenienței simptomelor.
În acest sens, în primă etapă au fost întrebări ce aveau menirea de-a observa nivelul clientului față de subiectul anxietatea în general și anxietatea față de boală.
Astfel, dialogul este redat mai jos într-o oarecare măsură:
Terapeut: Știu din ceea ce tu mi-ai spus, faptul că îți place să te documentezi. Ai idee cumva despre ce însemnă anxietatea, frica? La ce se referă oare?
Cătălin: Din ce știu eu așa, anxietatea ar fi așa o stare deprimantă, te gândești numai la chestii stresante, rele, nu prea mai vorbești cu ceilalți, te închizi așa în tine, nu preferi să vorbești cu nimeni, ai tot timpul o stare de panică, de frică, de îngrijorare, asta cred că e anxietatea, nu?
Întrucât s-a observat faptul că nu sunt delimitate clar aceste concepte de către client, s-a continuat cu clarificarea termenilor și a implicațiilor lor .
Pentru început s-a făcut distincția între frică și anxietate, astfel, frica este o emoție normală ce apare atunci când intervine un anumit pericol, iar tendința noastră a oamenilor este de a ne proteja, în timp ce anxietatea reprezintă o frică foarte intensă și, totodată, nejustificată de un eveniment major sau de un pericol adevărat.
Terapeut: Îți pot oferi un exemplu în acest sens: ar putea fi teama atunci când cineva traversează strada, ar putea să simtă frică deoarece observă mașina foarte aproape de el cu o viteză mare și chiar dcă se află pe trecerea de pietoni, crede că nu va avea timp să încetinească sau să oprească, iar în cazul acesta ar fi vorba despre frica de-a fi lovit de către o mașină, iar în ceea ce privește anxietatea, ar putea fi vorba despre cineva care nu vede în imediata apropiere o mașină sau chiar nu este nicio mașină pe stradă în acel moment, însă trăiește o frică intensă că ar putea totuși să apară de undeva o mașină și în cele din urma va fi lovit.
Cătălin: Da, am avut și eu o asemenea experiență în metrou. Când mergeam cu parinții la niște prieteni cu metroul și vazusem la televizor ce s-a întamplat cu atentatele. Am văzut un tip care sigur era arab pentru că semana foarte bine cu un arab, era foarte îmbrăcat pentru cum era afară și mi se părea mie un pic ciudat așa, avea și un telefon în mână, trimitea mesaje și râdea singur, se mai uita prin metrou la oameni și primul gând care mi-a venit în minte a fost că poate era vreun terorist.
Prin oferirea exemplului s-a urmărit verificarea înțelegerii conceptelor de către client, dar și stimularea acestuia în a se gândi dacă în viața sa s-a întamplat un lucru similar cu care îl poate asocia. Astfel, identificarea clientului cu exemplificarea oferită, îl determină pe acesta să integreze mai bine informațiile noi și să înțeleagă ce se întâmplă la modul obiectiv cu el în diverse contexte, să delimiteze corect simptomele.
În continuare s-a avut în vedere evidențierea simptomelor specifice prezenței anxietății, după cum urmează: bătăi de inimă, simt că nu mai pot respira, simt transpirații ale palmelor, mușchii sunt încordați, vederea încețoșată, au senzația de amețeală. Aceste simptome apar deoarece reacția naturală a organismului este să se pregătească de fugă, să se protejeze în fața pericolului pe care individul îl percepe.
Pentru o clarificare mai profundă, i s-a explicat clientului că atunci când apare anxietatea, se produce eliberarea hormonilor andrenalină și noradrenalină, hormoni „responsabili” cu apariția în corp a multor simptome prezentate mai sus.
Scopul oferirii acestor informații a fost pentru a reuși clientul să facă o diferență justă între simptomele pe care le simte atunci când se gândește că ar putea suferi de o anumită boală și ce se întâmplă realmente în corpul său (anxietatea).
În cadrul acestei ședințe s-au mai abordat trăsăturile anxietății ce intervin la nivelul gândurilor (credința puternică a faptului că se întâmplă ceva grav din punctul de vedere al sănătății; preocupări în mod excesiv cu privire la bolile posibile și chiar la moarte; schimbările ce apar la nivelul corpului sunt urmărite constant; este dificil să accepte din partea medicilor că totul este în regulă, este nevoie în permanență de reasigurări), la nivelul corpului (apar simptomele anxietății: palpitații, transpirație, stări de amețeală, mușchii sunt încordați), la nivelul comportamentelor (analize medicale în mod repetat însoțite de reasigurări din partea medicilor că totul este în regulă; folosirea internetului pentru a afla mai multe informații cu privire la ce li se întâmplă; verificarea constantă a întregului corp ca nu cumva să apară ceva între timp).
Terapeut: La oamenii cu anxietatea de boală se poate întâmpla să trăiască mai multe simptome în același timp. De exemplu: dacă o persoană simte că îi bate inima mai tare, în același timp simte că nu mai poate să respire, că îi tremură tot corpul, mușchii sunt încordați, apare starea de greață, odată ce gândurile cu privire la faptul că ar suferi un posibil infarct sunt din ce în ce mai intense. Tocmai de aceea, persoana tinde să ignore toate aceste stări ca fiind simptome ale anxietății și începe să creadă mai degrabă că ceva grav i se întâmplă în acel moment.
Cătălin: Exact așa am pățit și eu. Eram la calculator și inspiram tare și dintr-o dată simțeam că mă înțeapă ceva prin piept și am crezut că e de la inimă, că o să fac infarct. Mă speriam din ce în ce mai rău și simțeam că mi se agravează starea, simțeam că îmi bate inima foarte tare, mi se pusese un nod în gât și încercam să mă calmez, să pot să respir normal, dar simțeam că se oprește undeva tot aerul și că nu pot să inspir destul.
Terapeut: Ai început să simți că este ceva grav, tot mai grav?
Cătălin: Da, exact așa.
Din nou, și prin intermediul acestui exemplu, Cătălin a avut ocazia să înțeleagă mult mai bine ce se întâmplă în corpul său atunci când trăiește stări de frică cu privire la boală, a devenit mult mai conștient de natura simptomelor și de data aceasta are capacitatea de-a le recunoaște cu mai mare ușurință și într-o manieră corectă.
S-a avut în vedere și teama în ceea ce privește anxietatea față de boală, faptul că individul crede că suferă în prezent de o anumită boală gravă, că ar putea pe viitor să sufere de o boală (boli) sau teama de-a se expune la diverși stimuli ce au legătură cu boala.
Cătălin: Așa mă gândesc și eu la mâncare. De o săptămână nu am mai mâncat carne și vreau să nu mai mănânc atât de multă carne pentru că am citit pe internet că din cauza cărnii poți să faci mai multe boli.(…) Mă cântăresc în fiecare zi și mă sperie gândul că aș slăbi un kilogram, deși eu nu m-am gândit că țin un regim pe care mi l-a dat medicul endocrinolog și nu mai mănânc atât de multă pâine, nu mai beau sucuri, nu mai consum zahăr, dulciuri mai deloc. Nu m-am gândit la lucrurile astea pentru că ele mă îngrășeau pe mine și mă mențineau așa. Dar acum nu mai mânânc cât mâncam înainte și nu mai consum aceleași lucruri nesănătoase. Beau foarte multă apă, sucuri naturale, fructe, mezeluri nu mai mănânc. Am citit că sunt unele E-uri care nu sunt dăunătoare, cum e acidul ascorbic, care este de fapt Vitamina C, care poate fi consumată fără probleme.
Clientul a conștientizat în acest fel pe de-o parte faptul că este preocupat de starea lui de sănătate în viitor și implicațiile acestui lucru și pe de altă parte, faptul că noul stil de viață sănătos poate fi răspunzător pentru scăderea în greutate în urma regimului pe care îl urmează și, totodată, datorită programului de alergare pe care îl are în fiecare zi.
La finalul ședinței, Cătălin a declarat următoarele:
Cătălin: M-au lămurit foarte bine informațiile. Am înțeles mai bine din moment ce am trecut și momentan chiar trec prin unele simptome, cu palpitații, sută la sută am fost acolo, mi s-a potrivit mult. Mai ales când am simțit aceleași lucruri și am căutat pe internet și am văzut că pot să am infarct, am crezut că înnebunesc. Atunci m-a liniștit cât de cât familia, dar abia am reușit să adorm pentru că tremuram. Nu vreau să mai trec niciodată prin așa ceva.
I s-a explicat clientului rolul internetului în cazul situațiilor când vrem să aflăm răspunsuri la diverse întrebări și a realizat faptul că informațiile nu sunt relevante și că pot fi o multitudine de păreri ale unor persoane neavizate într-un domeniu de interes sau altul.
Această ședință s-a dovedit a fi deosebit de benefică pentru lămurirea conceptelor, pentru identificarea clientului a similitudinilor simptomelor pe care le-a resimțit la un moment dat sau chiar poate simptome prin care trece în prezent. Totodată, maniera în care i s-au prezentat informațiile și susținerea acestora cu exemple concrete și clare, i-au permis să fie mult mai conștient de faptul că el este singura persoană care alimentează stările de panică și simptomele cărora le oferă o conotație greșită. În consecință, Cătălin a integrat în prezent o altă perspectivă a simptomelor pe care le resimte la nivelul gândurilor, al corpului și al comportamentului propriu cu privire la frica de boală.
Tema pe care a primit-o pentru perioada până la următoarea ședință a constat în observarea atentă a stărilor prin care este posibil să treacă și identificarea acestora, cum ar fi: bătăile inimii, tremuratul, starea de greață, etc. sau modificările pe care le percepe la nivelul corpului, la nivelul gândurilor și să fie conștient de ele, să le noteze și să descrie cum a fost pentru el acest lucru, cum le-a abordat. Pe lângă acest lucru, a fost încurajată în continuare mișcarea fizică.
Ședința 6
La începutul ședinței cu numărul șase, Cătălin a afirmat că încă persistă durerea de la nivelul spatelui și îl îngrijorează acest lucru deoarece se aștepta să dispară. Totodată, declară că se preocupă pentru viitor, pentru eventualitatea în care nu ar ajunge la pensie, ce se va întâmpla cu el din considerentele apariției unei anumite boli.
Pentru acestă ședință s-a propus ca obiectiv externalizarea problemei clientului, și anume frica de moarte și frica de boală. În acest sens, i s-a propus:
Te invit să închizi ochii și să te gândești la fricile și temerile tale, la ce simți și trăiești în prezent. Poți să-ți iei cât timp ai nevoie și după aceea să încerci să le dai o formă acestora, așa cum îți vine ție în minte, cum simți. Îți ofer o foaie de hârtie și am să te rog, atunci când ești pregătit, să desenezi în partea din stânga jos frica ta. Poți să folosești și culori dacă îți dorești acest lucru.
S-a observat o oarecare dificultate în alegerea a ceea ce urma să deseneze. Îi era foarte dificil să se hotărască în privința formei finale a gândurilor sale. Prima dată a spus că se imaginează undeva la spital, într-o stare foarte gravă, suferind de mai multe boli grave. În ceea ce privește cea de-a doua postură în care s-a imaginat Cătălin, aceasta a fost una mai sumbră:
Cătălin: Imaginea asta nici nu cred că pot s-o desenez.
În continuare, clientul a fost încurajat să intre în contact cu sine și să fie conștient de ce se întâmplă cu el atunci când simte această frică, să-și dea seama de ceea ce simte în fiecare moment, de la începutul apariției ei, până la momentul în care dispare și să transpună într-o manieră naturală și autentică.
Cătălin: Când mă mai gândesc așa la lucruri negative, mă mai gândesc la prieteni, la familie, cum le-ar fi fără mine sau mă mai gândesc uneori cum ar fi camera fără mine.
S-a observat și o rezistență din partea clientului, în sensul că se simțea tensionat și speriat la ideea că va intra mai mult în contact cu propriile sentimente față de frica de boală, de moarte. Însă, cu ajutorul terapeutului, fiind ghidat ușor, ușor să se relaxeze și să fie în permanență în contact cu trăirile sale, a reușit să se mobilizeze și să transpună frica pe care o simte și care îi pune stăpânire.
Cătălin: Am desenat un mormânt în care sunt eu și sus, dacă ar exista, acesta ar fi sufletul meu. Am ales să desenez un mormânt pentru că atunci când mă gândesc la lucruri negative, mă gândesc că o să mor sau ceva de genul ăsta.
Terapeut: Care este momentul în care te vezi în mormânt? Este vorba de viitorul apropiat sau de moartea atunci când ești la o vârstă înaintată și se va produce inevitabil acest lucru?
Cătălin: Cred că ambele, dar prima este în procentaj mai mare. Nu îmi făceam griji pentru lucrurile astea, dar acum și când ies afară și alerg mă mai gândesc câte mașini sunt, câtă poluare și eu trag în plămâni și pot să pățesc ceva, griji pentru orice.
În acest moment clientul a accesat frica sa de boli și de moarte și a desenat-o în forma sa completă. Acest lucru l-a ajutat să fie conștient de cum este această frică și să o descrie, adăugând elemente din viața sa obișnuită și contextul în care frica apare. Astfel, a reușit să facă primul pas în schimbarea sa.
Terapeut: Dacă ar fi să te gândești la ce simți în momentul ăsta când te uiți la frica ta pe care ai desenat-o, ce se întâmplă cu tine?
Cătălin: Mă sperii și încerc să-mi alung frica asta de moarte, de boli din cap, dar este cam greu.
Cătălin a realizat implicațiile acestor frici prezente în existența sa și, totodată, a verbalizat efectele pe care le are apariția fricii. Odată ce are în fața lui frica în deplinătatea sa, Cătălin face pași considerabili în procesul său de schimbare, întrucât s-a oglindit prin desen forma pe care o îmbracă această frică.
Terapeut: Observ că sufletul tău are lacrimi în ochi…
Cătălin: Are lacrimi în ochi de tristețe, că nu mai este, că n-a profitat mai mult de viață.
Terapeut: Are regrete? Că ar fi putut să facă ceva mai bine și nu a făcut?
Cătălin: Da, are regrete. Nu foarte multe, dar are.
În acest moment, Cătălin trăiește posibilitatea dispariției propriei ființe, dispariție marcată de regrete ale unor lucruri pe care nu a reușit să le realizeze încă sau lucrurile pe care le-ar fi abordat diferit. În acest sens, acest regret poate fi interpretat și ca o conștientizare a stării în care se află, a faptului că ar vrea să controleze mult mai bine fricile pe care le simte, tocmai pentru a se bucura de viață.
Terapeut: În desenul tău apar și flori pe mormânt. Cine le-a adus?
Cătălin: Sincer, atunci când am desenat florile astea, m-am gândit la mormântul bunicului, pentru că bunica îi curăță mormântul și îi pune flori și la asta m-am gândit și eu.
Terapeut: Cine ar fi putut să aducă florile la mormânt?
Cătălin: Cei dragi mie, familia, prietenii.
O posibilă interpretarea a celor declarate de Cătălin ar putea fi faptul că asociază propriul mormânt cu cel al bunicului său, reieșind și teama sa inițială de a trece prin aceleași momente tragice ca și bunicul în urmă cu zece ani, de a nu contacta aceeași boală ca a lui.
Terapeut: Dacă ar fi să-i dai un nume desenului tău, la ce te-ai gândi?
Cătălin: Cred că moarte inevitabilă.
Astfel, se observă tema centrală a existenței sale în prezent și incapacitatea sa de a controla acest lucru. În același timp, Cătălin este conștient de moartea iminentă, însă factorul perturbator este redat tocmai de faptul că se teme încontinuu că se va întâmpla datorită dobândirii unei boli terminale sau datorită mai multor elemente cumulate în timp, cum ar fi alimentația nesănătoasă, poluarea, etc.
Terapeut: În desenul tău, sufletul tău pare că se înalță, spre ce se îndreaptă?
Cătălin: Da, se îndreaptă spre cer și dacă ar exista Raiul, s-ar îndrepta spre el.Pentru că eu și înainte credeam și cred în Dumnezeu, dar mai aud păreri de genul că au facut biserica pentru a ține oamenii „sub papuc”, să sperie oamenii și să-i controleze, să le cheltuie banii, chestii care mă fac să pierd credința. Nimeni nu știe ce a fost pe Planeta asta.
Clientul se află în starea de incertitude, este preocupat de lucrurile ce nu se explică cu ușurință, cum că există sau nu Dumnezeu, există sau nu Raiul sau Iadul. Tocmai faptul că nu reușește să-și explice anumite fenomene îl determină să fie preocupat de această latură și îsi creează propriile ipoteze în această privință.
Terapeut: Ai ales să-ți descrii starea din prezent prin desenul unui mormânt în care te afli tu. Dacă ar fi să ai o altă viziune asupra desenului, ai elimina anumite părți ale lui?Care ar fi acestea? Cum ai face asta?
Cătălin: În primul rând aș elimina tema, adică teama și frica de moarte și aș încerca să desenez altceva ce nu are legătură cu moartea sau chestii triste. Niște oameni într-un parc, pe o plajă, undeva însorit. Să nu fie nimic întunecat, ci ceva mai vesel, fericit, pozitiv, nu asta.
Terapeut: Cum crezi că s-a ajuns la această temă cu moartea, la ideea de finalitate, la mormânt?
Cătălin: Mă mai gândesc uneori la chestia asta cu moartea că e inevitabilă, că nu e nimeni nemuritor și stau și mă gândesc, de ce nu poate să fie nimeni nemuritor, de ce se fac anumite lucruri care nu ar trebui să se facă în lume?
Terapeut: La ce fel de lucruri te referi?
Cătălin: Cum ar fi chestiile din mâncăruri, din băuturi, războaiele, țigările, băuturile alcoolice în exces. Părerea mea este că ar trebui să scoată multe lucruri de pe piață. Nu văd nici un beneficiu din țigări, văd tot mai mulți tineri care fac asta.
Terapeut: Ce te îngrijorează cel mai mult: ce vezi în jurul tău că se întâmplă, se consumă sau ceea ce faci și consumi tu?
Cătălin: Ambele m-ar îngrijora, dar mai mult pentru mine pentru că nu pot să le recomand celorlalți ce să facă sau cum să facă. Eu am început să evit cât mai mult alimentele și băuturile care au tot felul de ingrediente care ar fi dăunătoare, cum ar fi mezelurile, băuturile acidulate, etc.
Apare aici dorința clientului de anihilare a temei morții din viața sa, ca și cum, cum toate că este încă prezentă în viața sa, dorește cu ardoare să treacă într-o altă etapă care să-i permită să se bucure, sa fie liniștit și fericit, să devină o ființă pozitivă, să „iasă la lumină”. Cătălin prezintă și preocupări la nivel mult mai larg, la nivelul lucrurilor pe care le observă în jurul lui și în față cărora se simte neputincios. Se observă o atitudine dornică să producă o schimbare în stilul său de viață care să contribuie la bunăstarea sa.
Terapeut: Mi-ar plăcea să te gândești și să desenezi în partea din dreapta sus, o soluție la teama ta față de boală, de moarte.
Cătălin: Nu știu dacă se poate desena soluția mea pentru că eu mă gândesc că mi-ar fi plăcut să mă fi născut în altă familie pentru că pe mine mă deranjează așa un pic și mă sperie problema asta cu bunicul, cu frații lui. Cred că aș fi vrut să evit asta.
Terapeut: Practic te îngrijorează partea genetică…
Cătălin: Da. Prima dată m-a speriat asta când am învățat la ora de biologie despre cancer și am înțeles că și factorul ereditar are influență. Eu nu merg pe ideea asta pentru că au fost și sunt în continuare cazuri în care apare cancerul și la persoane care nu fumează, nu beau băuturi alcoolice și nu-mi dau seama ce declanșează apariția cancerului mai ales la copii mici care nu consumă nimic de genul ăsta.
Se observă teama constantă pe care o are Cătălin față de influența pe care crede că este posibil s-o aibă experiența rudelor sale asupra dobândirii unei boli grave. Practic, factorul genetic este un alt element deosebit de important la care Cătălin se gândește și pe care îl analizează, generându-i starea de anxietate, însoțită de gânduri tot mai intense cu privire la posibilitatea contactării unei boli fatale. În continuare nu își explică lucruri ce se întâmplă atunci când poate ai un stil de viață sănătos, însă cu toate acestea se instalează o numită boală.
Încurajat să acceseze resursele de care dispune pentru găsirea propriilor strategii de rezolvare a problemei, Cătălin după ce și-a luat timpul necesar de gândire, a ales să deseneze în partea din dreapta sus a foii elementele pe care le are în vedere pentru menținerea unui stil de viață sănătos. În acest sens, a făcut o paralelă între lucrurile nocive la care susține că nu va adera și lucrurile din gama celor considerate sănătoase și pentru care va opta în viitor pentru a elimina frica de boală și de moarte, implicit.
Așa cum se poate observa și în desenul de mai sus, Cătălin a declarat că motivele pentru care a desenat în partea din dreapta, cele deasupra cărora se află un X, sunt tăiate, sunt aceleași care ar conduce la desenul din partea din stânga jos. Cu alte cuvinte, soluția pe care clientul a găsit-o a fost aceea a eliminării stilului de viață nesănătos, în favoarea stilului de viață sănătos.
Cătălin: Am ales apă, sport, fructe și totul este ok.
Terapeut: Dacă ar fi să faci un drum între partea din stânga jos și partea din dreapta sus, partea la care tu aderi și cea în care crezi că semnifică schimbarea, cum ar fi acesta? Ce te-ar ajuta să ajungi din partea de jos în partea de sus?
Cătălin: Am făcut drumul ăsta mai mare pentru că la lucrurile nesănătoase se ajunge cel mai ușor, de consumat, sunt la ordinea zilei, iar drumul mai mic este pentru că nu oricine poate să aibă stilul de viață sănătos dacă deja are un stil de viață nesănătos.
Cătălin observă într-un mod realist „tentațiile” ce se află la tot pasul și le consideră ca fiind dăunătoare și le cataloghează drept motive ce contribuie la apariția diverselor boli, și, totodată, deși știe că poate nu îi este atât de ușor și de la îndemână să adopte un stil de viață sănătos, cu toate acestea tinde să ajungă în punctul în care va avea grijă de felul în care se alimentează. Astfel, clientul face apel la resursele pe care le deține, acelea în care singur a găsit într-un fel sau altul soluția distrugerii gândurilor negative.
Terapeut: Cum crezi că este drumul din partea de jos până în partea de sus?
Cătălin: Cred că ar fi destul de ușor pentru că ar trebui să dau de-o parte din punct de vedere alimentar tot ce este dăunător.
Terapeut: Ce crezi că ai simți la trecerea de la momentul tensionat, frica de boală și de moarte, la trecerea la a fi ok cu tine, a fi ok cu viața? Care ar fi primele sentimente pe care crezi că le-ai simți?
Cătălin: Nu cred că mi-ar fi ușor singur. De exemplu, mă simt foarte bine în prezența vărului meu pentru că mă face să râd și să uit. În general nu prefer să rămân singur pentru că mă apucă gândurile ce ar fi dacă…? Cum ar fi dacă…? În general mișcarea mă ajută să îmi alung gândurile astea, prin alergare, să ies în parc, să fac ceva în exterior.
Terapeut: Dacă ar fi să faci lucruri care izvorăsc din tine pentru a parcurge traseul de la frica de boală și moarte până la starea de bine, de sănătate și gândirea pozitivă, care ar fi acelea?
Cătălin: Cred că ar însemna să mă mai duc la doctor, deși acum am vorbit exact ca un ipohodru. Aș putea să-mi fac o radiografie la plămâni să văd dacă am ceva, deși mama mi-a spus că nu are rost să mă radiez pentru că nu sunt bune radiografiile făcute așa fără motiv și sunt de acord cu ea. Aș putea să merg și la medicul endocrinolog să văd ce se mai întâmplă cu chistul hormonal…
Terapeut: Practic, ai avea nevoie să primești din partea medicilor confirmări că este totul în regulă…
Cătălin încă are impulsul de verificare, de confirmare pentru dobândirea stării de liniște. Aflat încă în dubitație, nu se simte sigur pe ceea ce poate afirmă cu convingere, are nevoie de persoane în jurul său care să-l impulsioneze și să-i ofere suport. Deși știe că acesta este cel mai sigur drum pentru el, nu are puterea necesară să susțină de unul singur până la capăt ceea ce și-a propus.
Terapeut: Cum te vezi în partea de jos a paginii și cum te vezi în partea din dreapta sus a paginii?
Cătălin: Sincer, aici jos nu aș vrea să mă văd niciodată, însă în partea din dreapta cred că sunt și voi fi în continuare.
Terapeut: Cu toate astea, uneori, poate că alegi un drum ascuns și, ușor, ușor ajungi să te gândești la locul din partea din stânga jos a paginii…Oare de ce crezi că se întâmplă asta? Sau ce crezi că se întâmplă?
Cătălin: Cred că din cauza durerilor pe care le simt. Încă mai am fixația să mă uit în gât, am impresia că tușec și astea mă fac să ajung într-o secundă de sus în josul paginii.
Terapeut: Cum ai putea să faci să dispară drumul ce te face să te întorci?
Cătălin: L-aș face să dispară doar dacă aș ști de ce mă doare uneori în anumite locuri sau de ce mi se pare că am ceva într-un anumit loc.
Terapeut: Și dacă ai deține aceste informații, te-ai mai preocupa la fel de tare?
Cătălin: Nu…
Din nou apare nevoia sa de confirmare că totul este în regulă cu el din punct de vedere medical, confirmare ce-i conferă siguranță și încredere.
Pe parcursul descrierii desenului său, s-a observat la Cătălin folosirea tonului vocii scăzut atunci când se referea la partea întunecată, atunci când vorbea despre mormântul desenat și despre trăirile pe care le are. Totodată, postura corpului în aceste momente era una aplecată spre față, părea îngrijorat și speriat de ceea ce se întâmplă cu el. Odată ce discuțiile avansau, mergând într-o direcție pozitivă și plină de speranțe pentru client, acesta folosea tonul vocii normal, era mai energic, expresiile faciale căpătând o nouă formă, fiind mai luminos.
Acestă ședință s-a dovedit a fi deosebit de importantă în crearea terenului schimbării pentru client. Acesta a avut ocazia să observe frica sa de moarte și de boli în forma sa completă, să o înțeleagă mai bine și să îți acceseze resursele în ceea ce privește anihilarea ei completă. Cătălin realizează ușor, ușor primii pași în schimbarea pe care și-o dorește.
Pentru data viitoare i s-a propus lui Cătălin ca atunci când experimentează anumite dureri în unele zone, să facă tot posibilul să amâne sau chiar să ignore cât mai mult verificarea în fața oglinzii a părții care îl supără. Pe lângă aceste aspecte, să observe cum se simte în acele momente în care intervine tegiversarea verificării, dacă poate ține sub control acest lucru și cât timp durează să facă asta în cazul în care reușește, să fie în permanență în contact cu el. I s-a oferit și un exemplu în acest sens: „mă doare gâtul pe partea dreaptă și încerc să ignor aceste simptome, refuz să mă verific în acest moment în fața oglinzii”.
Ședința 7
Cătălin a afirmat la începutul ședinței că nu a mai experimentat momente în care să se gândească la lucruri negative, nu s-a mai verificat în oglindă pentru a urmări anumite semne ale corpului său. Acesta declară că ignoră toate aceste gânduri și preferă să meragă în natură să se relaxeze. Comparând situațiile din trecut în care se verifica constant și momentul din prezent în care a ignorat toate aceste impulsuri, Cătălin afirmă că se simte mult mai bine, că începe să simtă că trăiește, mai ales și datorită faptului că aleargă și îi face plăcere acest lucru.
În cadrul ședinței cu numărul șapte, obiectivul a fost acela de a avea clientul ocazia să fie în starea de „martor” al propriilor trăiri, gânduri și emoții. Pentru ca acest lucru să se întâmple cât mai real și autentic, s-a folosit tehnica metapozițiilor.
În realizarea acestei tehnici, au fost urmăriți pașii descriși de către Iolanda Mitrofan, după cum urmează:
Poziția 1: Clientul este așezat pe un scaun, având în fața lui un scaun gol. El va fi denumit A, iar scaunul gol îl va întruchipa pe B.
Terapeut: Te invit să te așezi cât mai comod și să te gândești la o parte din tine care te supără în acest moment, ceva ce te necăjește. Vom denumi acestă parte a Eu-lui tău B, iar tu, cel de pe acest scaun pe care ești așezat vei fi A. Poți să-ti iei un timp de gândire și să-ți dai seama ce ai vrea să-i comunici lui B, dacă simți ceva față de B, dacă ai vrea să-i faci ceva și ce anume ai vrea să-i faci, ce gândești față de B sau dacă este ceva ce te necajește la el.
Cătălin: Cred că în primul rând, dacă ar fi să am acea parte în fața mea, i-aș spune, nu știu, să mă lase în pace, i-aș transmite că o ignor, că nu prea mă mai interesează, că nu vreau să ajungă să fie ea cea care mă cuprinde pe mine.
Terapeut: La ce parte te referi? Cui ai vrea să-i spui ce mi-ai spus mai devreme?
Cătălin: Fricii sincer. Frica de nimic.
Terapeut: Ce înseamnă acest „nimic” pentru tine?
Cătălin: O frică constantă despre chestii legate de viitor sau ce s-ar putea întâmpla în viitor sau diferite chestii de genul ăsta.
Terapeut: Se încadrează și frica de moarte, frica de boală pe care le resimți?
Cătălin: Da.
Terapeut: Să înțeleg că acest „nimic” înglobează toate fricile tale: frica de moarte, de boală, de viitor, ce se poate întâmpla în viitor, am înțeles bine?
Cătălin: Da.
Terapeut: Așa cum mi-ai spus mie mai devreme ce ai vrea să-i spui lui B, fricii tale care le înglobează pe toate celălalte, te invit de data asta să-i spui direct ei, să te adresezi numai ei, ca și cum este în fața ta și te aude, construiește un dialog cu ea.
Cătălin: Nu vreau să mă mai deranjeze.
Terapeut: Vorbește cu ea, spune-i direct ei aceste lucruri, ca și cum eu nu aș fi aici.
Cătălin: Ca o persoană?
Terapeut: Da.
Cătălin: Păi nu prea pot. (zâmbește)
Terapeut: Încearcă. Cum ai spus mai devreme „nu vreau să mă mai deranjeze”, cum ai putea să-i spui ei acest lucru?
Cătălin: Nu vreau să mă mai deranjezi.
Terapeut: Foarte bine! Continuă exact în stilul acesta.
Cătălin: Nu vreau să mai intervii în momente ale zilei în care eu sunt fericit, mă joc pe calculator și alte chestii și dintr-o dată iar încep să mă gândesc la chestii despre viitor, despre sănătate sau ce mi s-ar putea întâmpla în viitor. Nu vreau să mai simt lucrurile astea pe care mi le produci sau pe care mi le produc sau pe care ni le producem. Te ignor complet, n-o să mă mai gândesc la tine. O să încerc să mă gândesc numai la lucruri bune, să privesc partea plină a paharului cum s-ar spune.
Terapeut: Ai vrea să-i spui ceva în legătură cu ce simți față de ea?
Cătălin: Păi nu prea cred că am ce să simt față de ea. O intoleranță față de frică, cam asta aș putea să simt. Nu vreau să mă las cuprins de tine! Îți țin față! Cam atât.
Terapeut: De ce anume ai avea nevoie din partea lui B care să te ajute pentru a nu mai apărea în viața ta ? Cum ai negocia cu B?
Cătălin: I-aș spune că nu o să mai fiu cum eram înainte. Asta i-aș spune în primul rând.
În urma realizării primului pas, clientul a avut ocazia să-și depășească propriile limite și să intre în contact pentru prima dată cu acea parte care îi produce disconfort, anxietate și, totodată, supărare. Așa cum a reieșit și din dialogul de mai sus, clientul s-a aflat în dificultate în momentul în care trebuia să construiască un dialog cu partea care-l nemulțumea. Însă, ușor, ușor, a reușit să obțină acest lucru și să se „elibereze” în același timp de blocajele iminente.
Odată ce a reușit să-i comunice fricii direct ceea ce simte și crede față de ea, s-a observat la Cătălin o oarecare eliberare și un debit verbal în același timp. I-a fost din ce în ce mai ușor și comod să facă acest lucru, accesându-și toate gândurile și nemulțumirile pe care le avea față de această frică.
Totodată, Cătălin a făcut un fel de promisiune în fața fricii, în care îi comunică faptul că este dispus să o facă să dispară definitiv din viața sa.
Poziția 2: De data aceasta, A va face schimb cu B, iar A va fi efectiv B.
Terapeut: În continuare, o să te rog să faci schimb de locuri. De data asta, tu vei fi B, adică acea frică căreia i-ai vorbit mai devreme. Acum, fiind frica, îi vei spune lui A, adică ție, cel care ai stat pe celălalt scaun, ce gândești, ce simți, din punctul de vedere al fricii. Acum tu nu mai ești Cătălin, ci frica cea care inițiază un dialog cu Cătălin din poziția A de data aceasta.
Cătălin: Te fac să crezi că este ceva grav, încerc să-ți induc numai lucruri rele, te fac să te gândești numai la lucruri negative. Apar în timpul zilei în gândul tău cu noi idei despre ce ai putea avea și îți induc o stare de panică și neliniște tot timpul și atunci când ești cu familia și te simți bine și te distrezi, stai un pic așa și te gândești: „aoleu, iar mă cuprinde frica” sau iar încerc să te cuprind și alte chestii.
Terapeut: Cum crezi că vrea A să scape de tine?
Cătălin: Chiar dacă tu vrei să scapi de mine și crezi că ai reușit, eu revin încet așa, dar revin.
Terapeut: Din ce motiv apari în viața lui A? Care este rolul tău în viața lui A?
Cătălin: Nu am niciun rol în viața lui A. Sunt doar o creație, o stare care îl cuprinde pe A de obicei când rămâne singur sau simte anumite lucruri și se gândește la ce e mai rău, atunci acționez și eu, îl influențez mai mult, îl fac să se gândească mai mult și mai intens.
Terapeut: Cum crezi că se simte A atunci când tu apari în viața lui, în activitățile lui?
Cătălin: Păi nu se simte bine deoarece, de obicei când apar, îi întrerup activitățile.
Terapeut: Și pe tine cum te face să te simți faptul că atunci când apari în viața lui A îi întrerupi activitățile?
Cătălin: Îl deranjează chestia asta că îi întrerup activitățile, încearcă să se opună, dar uneori poate, alteori nu poate. În majoritatea timpului nu reușește.
Terapeut: Iar pentru tine ce înseamnă acest lucru că nu reușește, și tu, B, ești tot acolo în viața lui A?
Cătălin: De obicei, când nu reușește să scape de mine, iese afară, se gândește la diferite chestii și scapă de mine.
Terapeut: Atunci când tu nu mai ești în viața lui A, iese afară și scapă de tine, ce faci?
Cătălin: Cred că în perioada aceea cât el face mișcare și se simte bine, comunică cu alți prieteni și dispar atunci pentru că atunci simte el că trăiește, că se distrează, se simte bine, în perioada aceea de timp dispar, însă în majoritatea timpului eu apar când se gândește la mine să zic așa, când se gândește la diferite chestii pe care le simte și așa apar eu în gândul lui.
Terapeut: Ai spus că A se gândește la tine ca și cum te cheamă? Direct sau indirect, este ca și cum el te cheamă?
Cătălin: Nu neapărat. Eu reapar așa din cauza lucrurilor pe care le simte sau grijilor pentru viitor. Se gândește mereu la ce au pățit rudele lui sau ce vor păți, ce ar putea păți și el.
Terapeut: Ce crezi că s-ar întâmpla cu A dacă tu nu ai mai exista?
Cătălin: Cred că a fost un lucru rău că am apărut în viața lui, dar asta l-a făcut să se schimbe, să schimbe anumite lucruri în viața lui, să nu mai mănânce atâtea chestii pe care înainte le mânca și acum nu vrea să se mai uite la ele sau diferite alimente sau băuturi.
Terapeut: Să înțeleg că este ca și cum tu ai avea două roluri în viața lui A? Pe de-o parte ai un rol pozitiv, ai apărut în viața lui A și ai fost atât de intensă încât l-ai determinat pe A să-și schimbe stilul de viață, să adopte un stil de viață mai sănătos, să fie mai atent la tot ce consumă, dar pe de cealaltă parte, ai și un rol negativ, acela în care induci în A o stare de panică, tensiune permanentă. Este corect ceea ce am înțeles?
Cătălin: Da.
Terapeut: Cum crezi că va proceda A în continuare ca să scape de tine, de acea parte negativă a ta?
Cătălin: Păi în primul rând că reușește să scape de mine ieșind afară și asta o să-l ajute foarte mult, faptul că se simte bine, mănâncă sănătos, familia și prietenii îl ajută foarte mult să scape de mine, dar cred că orice persoană are un „B”, pentru că e firesc să-ți fie frică, dar nu tot timpul.
Terapeut: Nu atât de des și de intens, practic?
Cătălin: Da, exact.
Terapeut: Tu, B, ești dispus să comunici cu A, astfel încât să existe între voi doi un dialog, o discuție de negociere a existenței tale. Când mă refer la „existență”, cum spuneai și tu, este normal ca frica să existe, însă mă refer la frica intensă care îș cuprinde pe A și practic în mai multe momente din viață îl invalidează. Ar face activități, lucruri frumoase, dar tu apari în viața lui. Ai fi dispus să faci un pact cu A? Să negociați?
Cătălin: Da. Aș accepta să nu mai apar în viața lui de zi cu zi cu condiția să nu mai revină la stilul de viață pe care îl avea înainte, să continue să facă sport, cu alimentația sănătoasă, cu gândirea schimbată și să apar doar în momentele de frică reală: că îl aleargă câinele, nu în fiecare zi în diferite scenarii, în orice moment al zilei.
Terapeut: Și ce ești dispus să faci pentru asta? Care este efortul tău în a dispărea sau din a-ți reduce intensitatea, la a rămâne o frică normală, așa cum ai spus și tu? Cum ești dispus să-l ajuți pe A să nu mai apari atât de intens în viața lui?
Cătălin: Păi o să încerc să nu mai apar așa des, de fapt, să încerc să nu mai apar deloc să îi întrerup activitățile, să-l deranjez când este singur. În majoritatea cazurilor îl fac să iasă din casă, să ia o gură de aer, dar nu cred că este un lucru rău asta pentru că o face și fără să apar eu.
Terapeut: Însă de multe ori face acest lucru atunci când tu apari.
Cătălin: Da, uneori, cam 20% din cazuri.
Terapeut: Am înțeles că tu ești dispus să faci acest lucru, să negociezi cu A. Ai nevoie de ceva anume din partea lui A pentru ca tu să pleci definitiv, fără să te mai întorci vreodată? A se află în fața ta, poți să-l întrebi dacă te poate ajuta cu ceva.
Cătălin: M-ar ajuta dacă nu s-ar mai gândi la lucruri negative, la ce i s-a întâmplat bunicului, dacă nu s-ar mai gândi la lucrurile astea, dacă nu s-ar mai gândi în general la problemele pentru viitor, cred că aș dispărea de tot și ar fi ca înainte.
Terapeut: Cum crezi că A ar putea să scape de gândurile acestea?
Cătălin: Ar putea să scape de ele dacă nu s-ar mai gândi la ele, nu? Nu ar mai avea motive să se gândească la ele sau dacă s-ar mai gândi, nu s-ar mai speria.
Terapeut: Practic tu ai avea nevoie de la A să nu se mai gândească la lucrurile negative și ai fi dispus să pleci, să dispari din viața lui.
Cătălin: Da, așa este.
Experimentând de data aceasta frica, Cătălin a avut ocazia să conștientizeze cum este ea din această poziție. A devenit conștient de ce sentimente are frica, temeri, trări și a reușit s-o observe de la momentul apariției până la clipa în care este dispusă să negocieze pentru a dispărea. Fiind în pielea fricii, Cătălin a realizat ce anume o face pe aceasta să apară în viața lui, care sunt avantajele și dezavantajele acestei apariții.
Totodată, s-a observat un comportament volitiv din partea lui Cătălin în descoperirea soluțiilor și strategiilor de a anihila această frică.
Poziția 3: Acum va apărea în „scenă” cea de-a treia persoană, și anume, C. Această persoană va avea acum rolul de evaluator. Va urmări dialogul dintre A și B și va fi capabil să-i evalueze. Dialogul dintre cele două părți continuă până când se ajunge la clarificare și armonizare mutuală. Dacă se întâmplă să se accentuze disensiunile dintre cuplul A și B, se va reveni în pozițiile anterioare pentru a se renegocia, iar la final se va relua poziția C.
Terapeut: Acum ești altcineva, o a treia persoană C, care vă ascultă și vă privește în timp ce voi doi, A și B, dialogați. Spune ce simți, ce gândești în legătură cu fiecare dintre ei și cu relația lor și de ce. Dacă simți nevoia, comunică-le ceea ce consideri sau ceea ce simți în legătură cu cei doi.
Cătălin: Păi din dialogul lui A și lui B am înțeles eu că au o problemă unul cu celălalt, că pe A îl deranjează și îl influențează în timpul zilei B prin diferite gânduri, senzații, stări, iar B a negociat cu A, au făcut o înțelegere ca să nu îl mai deranjeze să zic așa pe A, i-a promis că nu o să mai fie cum a fost înainte, că o să fie ca acum, o să continue să facă sport, să mănânce sănătos și o să fie de acord să-l lase în pace, să nu-l mai deranjeze sau să-l influențeze.
Terapeut: Ție, C, evaluatorul, cum ți s-a părut discursul, poziția lui B, a fricii, față de A? Crezi că putea să facă ceva mai bine? Să spună ceva mai bun, să găsească alte soluții?
Cătălin: Păi, o soluție mai bună de atâta nu cred că se putea găsi și este, cum spuneam, benefică pentru amândoi, nu doar pentru A sau B. Cred că asta e cea mai bună decizie, să nu mai revină la stilul de viață nesănătos.
Terapeut: Este ceva ce simți față de B în momentul de față, tu ca și evaluator?
Cătălin: Nu, nu simt nimic față de el.
Terapeut: Cu ce stare, cu ce emoție îl privești pe B? A reușit să-ți transmită vreo emoție?
Cătălin: Nu am simțit așa nicio emoție din ce discuta el cu A. Mi s-a părut că e un pic parșiv, șiret.
Terapeut: La ce te referi mai exact?
Cătălin: Pentru că îl influența un pic pe A.
Terapeut: În dialogul cu A ți s-a părut că a renunțat ușor sau dificil?
Cătălin: A renunțat ușor, dar cred că a făcut-o cu un scop, de aceea mi se pare și un pic șiret.
Terapeut: Deci nu este tocmai cinstit?
Cătălin: Da, este așa și așa cu înțelegerea, dar cred că o să poată și o să încerce să respecte înțelegerea.
Din această secvență de dialog, se observă cum Cătălin se simte oarecum nesigur în negocierea cu frica, se simte ușor neîncrezător că aceasta va dispărea definitiv, însă, în același timp simte că prezența fricii în viața sa va fi din ce în ce mai puțin intensă ca în trecut. Astfel, clientul conștientizează că lupta sa cu frica de moarte, de boală este una dificilă, ce necesită prezența din când în când a experimentării situațiilor tensionate. De data aceasta totul se petrece la un alt nivel. Cătălin devine din ce în ce mai conștient că frica sa nu va dispărea definitv, însă nu o va mai simți la fel de intensă, va fi mai ușor de controlat de către acesta.
Terapeut: Despre A ce poți să-mi spui? Ce părere ți-a creat?
Cătălin: Mi s-a părut că i-a spus tot ce avea de spus lui B, n-a avut vreo reținere să-i spună tot ce-i face B lui sau îl face să simtă și o să scape până la urmă de B. Adică n-o să mai poată să-l influențeze sau să-l acapareze așa repede sau pe perioade îndelungate, zile, luni și așa mai departe. O să fie pe moment așa un pic sau nici atâta. O să-și amintească de înțelegere și n-o să-l mai deranjeze.
Terapeut: Ți-a plăcut felul în care au negociat cei doi?
Cătălin: Da.
Terapeut: Este ceva ce ai fi scimbat în dialogul lor sau ceva ce ai fi punctat mai mult? Ai fi ținut cont de mai multe lucruri sau chiar de alte lucruri?
Cătălin: Nu cred. Este în regulă cum au rezolvat-o ei așa.
Terapeut: A fost varianta cea mai bună, cea mai corectă?
Cătălin: Da, să-și spună unul altuia ce nu le place și să găsească o rezolvare ca să le fie bine amândurora.
Terapeut: Tu ca și evaluator, ai avea ceva să-i comunici lui A?
Cătălin: Să o ții tot așa, să ai un stil de viață sănătos, să ieși cu prietenii afară, cu familia, să nu își mai faci atâtea griji pentru viitor sau lucruri care te afectează, te influențează negativ pe moment, să nu le mai dai importanță, să-ți trăiești viața.
Terapeut: Iar lui B ce i-ai comunica?
Cătălin: Să nu mai apari în viața lui A și să respecți înțelegerea pe care ați făcut-o amândoi și așa nu o să mai aibă nevoie de tine deloc. Nu că ar fi avut vreodată nevoie de tine, dar asta îl faci tu să creadă. Și o să te uite.
Înțelegerea pe care cei doi au realizat-o îl determină pe Cătălin acum să aibă o altă atitudine asupra fricii. Acum o înțelege mult mai bine, știe în ce momente apare și care este scopul ei în existența clientului. Prin promisiunile celor două părți, Cătălin se vede într-o postură nouă și plină de speranță. Acesta a integrat toate experiențele negative și stările tensionate pe care prezența fricii le produce.
Poziția 4: Ultima poziție constă tot în aceea de a evalua, însă de data aceasta, cu ajutorul lui D. Rolul evaluatorului D este acela de-al observa și evalua pe C, cel care a fost și el evaluator la rândul lui anterior. Scopul este acela de-a câștiga de către subiect în extinderea conștientizării, în completitudinea înțelegerii, în echilibrul și creativitatea soluțiilor. Este deosebit de important de observat nivelul superior de integrare a experienței prin care tocmai a trecut subiectul în două planuri: acela de a emite soluții și cel de cunoaștere de sine.
Terapeut: Acum ești o persoană care îl ascultă și îl privește pe C în timp ce îi analizeză și îi evaluează pe A și B, intrând în dialog cu ei. Acum ești D. Spune ce gândești tu despre C, despre cum a procedat el cu A și cu B. Dacă simți nevoia, poți în dialog cu C.
Cătălin a afirmat că nu ar fi procedat într-o altă manieră, acum în poziția cu numărul patru. S-a declarat mulțumit de cum a abordat situația evaluatorul din poziția trei.
Concluzia acestei ședințe constă în realizarea conștientizărilor din partea lui Cătălin cu privire la frica de boală și frica de moarte. Ajuns în acest punct, Cătălin a restructurat la nivel cognitiv toată experiența pe care a avut-o cu această frică. Clientul a autodescoperit strategiile prin care cele două părți ale sale aflate în conflict, să ajungă în final la o înțelegere, o negociere. Având ocazia să fie în starea de martor al propriilor trăiri, emoții, sentimente, gânduri, Cătălin a obținut numeroase câștiguri în plan personal, descoperirea unor noi părți ale Eu-ului, părți ce îi dovedesc unicitatea și spontaneitatea atunci când vine vorba de gestionarea conflictului, mai ales.
Tema pentru data viitoare a constat în observarea activă a comportamentului anxios și în evidențierea metodelor pe care le adoptă în depășirea acestor momente, cum se simte și ce gândește în acele clipe în care se confruntă cu frica față de boală sau față de moarte.
Ședința 8
Cătălin a afirmat la începutul ședinței că nu a mai avut gânduri negative și că încearcă să nu se mai gândească la ceea ce a pățit bunicul lui și frații acestuia și că se va orienta mai mult către respectarea unui stil de viață sănătos. Chiar povestea cum mama lui căuta câteva informații medicale pe internet, iar acesta a sfătuit-o să nu mai facă acest lucru deoarece mai degrabă se va speria. A declarat că nu mai simte durerea în zona spatelui.
În această ședință s-a aplicat tehnica zidului. Obiectivul acestei ședințe a fost acela de a conștientiza de către client strategiile pe care le adoptă în anumite situații din viața sa. Totodată, acestă tehnică este utilă în acest caz pentru modalitatea în care se percepe clientul, imaginea de sine, comportamentul pe care îl are în momentul în care se confruntă cu un obstacol . Cu ajutorul acestei tehnici, clientul are ocazia să activeze propriile resurse de a face față situațiilor problematice, se vizualizează imaginar și are oportunitatea să se conecteze cu emoțiile sale.
Instructajul tehnicii zidului a fost următorul:
„Te invit să-ți imaginezi că te afli într-un loc pustiu în care nu mai este absolut nimic și nimeni în jurul tău, însă în fața ta se află un zid. Vorbește-mi despre el și despre tine. Spune-mi ce experimentezi, ce simți și ce poți face în fața unui zid”.
Cătălin: Sincer, cum îmi imaginez eu acum, e un fel de deșert cu dune de nisip și este într-adevăr un zid uriaș, este atât de înalt încât nici nu-i văd capătul.
Terapeut: Este un zid uriaș, căruia nu îi vezi capătul…
Cătălin: Da.
Terapeut: Tu unde te afli? Ești aproape sau departe de zid?
Cătălin: Da, sunt chiar în fața zidului și mă uit așa mirat cât de mare poate să fie zidul și mă întreb ce caută zidul aici.
Terapeut: Îhm, te întrebi ce caută zidul acolo… Ești curios să afli ce este cu zidul în acel loc?
Cătălin: Da, mă interesează și ce este cu el acolo și ce este după zid.
Clientul dovedește că se implică activ în aflarea misterului zidului din fața sa. Este curios și denotă capacitatea acestuia de a depune un efort volitiv în a desluși ce se petrece cu zidul.
Terapeut: Ești tu în fața zidului, ești aproape de el și te întrebi oare cum a apărut acest zid aici, oare ce este dincolo de el. Te uiți la el și ce te gândești să faci pentru a-ți răspunde la aceste întrebări?
Cătălin: Mă gândesc că o soluție ar fi ori să trec peste el, ori pe sub el.
Terapeut: Te gândești la două soluții…
Cătălin: Da.
Terapeut: Dacă ar fi să treci peste zid, cum ai face asta?
Cătălin: Cred că m-aș urca pe un fel de prize, m-aș prinde de ceva și aș urca cu riscul de a cădea mai sus, deși nu știu sigur dacă aș încerca-o.
Terapeut: Spui că nu știi sigur dacă ai încerca-o. Este ceva anume de care te temi?
Cătălin: Da, mă tem de înălțime.
Terapeut: Să înțeleg că până la jumătatea zidului ai urca cu ușurință, însă, după ce treci de jumătatea lui, fiind la o distanță destul de mare ți-e teamă că…
Cătălin: Că aș aluneca și cred că mi-ar fi și frică să mai urc, cred că aș rămâne blocat acolo, mi-ar fi frică să mai urc sau să cobor. Deci asta cu urcatul iese din schemă pentru că mi-e foarte frică de înălțime.
Terapeut: Și dacă ai aluneca, ce crezi că s-ar întâmpla?
Cătălin: Cred că dacă aș cădea, ar fi o căzătură mortală.
Clientul dă dovadă de resurse atunci când vine vorba de obstacole și de maniera în care le poate soluționa. Se observă astfel autonomia și capacitatea acestuia de a găsi în interior strategii de rezolvare a problemei. Totodată, clientul aflat în dificultate, are tendința de a renunța atunci când întreprinde ceva și întâlnește o situație problematică.
Terapeut: Cea de-a doua variantă care ar fi?
Cătălin: Cred că aș încerca cu mâinile, fiind nisip și nu pământ, cred că se poate. Să sap cu mâinile, asta aș face, da. Să văd cât de adânc trebuie să sap ca să pot trece pe partea cealaltă a zidului.
Terapeut: Ți s-ar părea greu sau ușor să faci asta?
Cătălin: La început mi s-ar părea ușor până la un anumit punct, apoi mi s-ar părea greu și n-aș mai săpa cu același entuziasm, aș fi mai obosit. N-aș mai fi ceva de genul: „Mama, abia aștept să ajung în partea cealaltă!”, ci aș fi mai mult: „Nu mai ajung odată?”.
Terapeut: Fiind aflat în punctul în care ai săpat mult, ai obosit, ce te hotărăști să faci? Continui să sapi sau renunți?
Cătălin: Cred că aș continua. Și chiar dacă m-aș fi oprit, m-aș fi oprit să iau o pauză și aș fi continuat iarăși, nu aș fi lăsat așa drumul până la jumătate.
Terapeut: Practic acest obstacol nu te-ar împiedica să ajungi pe partea cealaltă a zidului?
Cătălin: Da, așa este.
Terapeut: Dintre cele două varinate pe care mi le-ai spus, care ți se pare cea mai potrivită pentru tine? Pe care o alegi?
Cătălin: Cea cu săpatul.
Cătălin reușește să găsească în interiorul său strategia cea mai potrivită pentru el. Chiar dacă prin încercare – eroare îndepărtează soluția ce nu i se potrivește, în cele din urmă face alegerea de care este convins că va fi capabil să o ducă până la capăt. Este în conexiune cu trăirile sale și cu ceea ce se petrece în jurul lui, făcând alegeri în urma analizei și a observării avantajelor și dezavantajelor unei strategii.
Terapeut: Ai săpat ușor, ușor și ai ajuns dincolo de zid. Ce se află acolo?
Cătălin: Dincolo de zid ar fi un fel de mic paradis așa, tropical, așa mi-l imaginez eu după deșertul ăla, o insulă cu mâncare, băutură, o apă curată.
Terapeut: După atâta efort pe care l-ai depus, ai reușit să ajungi în micul paradis, cum l-ai numit. Cum te simți, observându-te,că ai reușit acest lucru?
Cătălin: Mă simt foarte bine și mândru de mine că am reușit să fac asta, sunt fericit că am reușit să trec de obstacolul ăsta și mă gândesc că acolo o să mă aștepte relaxarea. Nu mai stau în căldura din deșert, am apă. Cred că dacă n-aș fi trecut de zid, aș fi sfârșit în deșert acolo.
Clientul dă dovadă de satisfacția pe care o are atunci când depune un efort în atingerea unui anumit obiectiv și mulțumirea pe care o trăiește atunci când știe că este doar munca sa cea care l-a adus spre victorie. Se observă potențialul pe care Cătălin îl are în rezolvarea problemelor ce prezintă ca și mijloc de soluționare, varianta optimă pentru acesta.
Terapeut: Ți se întâmplă acest lucru și în viața de zi cu zi?
Cătălin: Nu chiar, nu-l văd chiar așa ca pe un zid, ca pe un obstacol pe care nu pot să-l trec, nu mă stresez.
Terapeut: Observi ceva similar la tine, în viața reală, anumite situații problematice pe care trebuie să le rezolvi, cu modalitatea în care ai rezolvat problema cu zidul?
Cătălin: Da, am niște exemple din viața reală, iar primul exemplu ar fi examenul pe care o să-l am, bacalaureatul. Prima dată când am văzut zidul, nu m-am gândit să trec peste el. Într-un final a trebuit să trec de el, așa și cu bacalureatul, nu mă gândesc că trebuie să învăț din timp, până o să-mi vină mie să învăț.
Terapeut: Adică atunci când crezi că este momentul potrivit pentru tine?
Cătălin: Da, mă distrag așa niște chestii și nici nu mă atrage. Eu încerc să citesc pentru examene, dar nu imi spune nimic și uneori când nu înțeleg și mă enervez, abandonez sau mai citesc o dată, dar mă enervează și nu mai citesc.
Terapeut: Renunți…
Cătălin: Da, renunț pentru că este pierdere de timp, pot să fac altceva în timpul ăla.
Așa cum a procedat mai devreme când a găsit două soluții pentru a depăși obstacolul, iar una dintre ele s-a dovedit a fi nepotrivită, aceeași similitudine se observă și în viața de zi cu zi a lui Cătălin, în care caută neîncetat soluții potrivite pentru a reuși să învețe pentru Bacalaureat, însă momentan nu are acces la ele. Se constată ușurința cu care clientul poate fi distras de la anumite activități atunci când nu crede și nu simte suficient de mult că aceea este maniera potrivită pentru el.
Terapeut: Dacă ar fi să procedezi așa cum ai procedat înainte, cum ai depași acest obstacol?
Cătălin: Sincer, cred că ar trebui să repet punctele la care nu mă descurc și să nu fiu emoționat, speriat, stresat, să mă gândesc cu încredere că orice ar fi îl iau. La asta trebuie să mă gândesc, că dacă sunt băiat deștept și mă organizez cu ce trebuie să citesc și ce nu, n-am de ce să nu-l iau.
Terapeut: Și concret, cum ai putea să faci asta?
Cătălin: În primul rând cred că ar trebui să citesc eseurile pentru că mă plictisesc operele în sine. Să-mi fac o idee despre ce trebuie să vorbesc și cât.
Astfel , Cătălin alege calea cea mai scurtă și cea mai puțin solicitantă atunci când vine vorba despre operele la română, de exemplu. În același timp, o altă materie la care nu se simte suficient de pregătit este matematica. Deși face pregătire, i se pare în continuare destul de greu și speră doar să ia examenul la această materie cu notă minimă. Expectațiile lui Cătălin nu sunt foarte mari. Acesta dorește într-un fel sau altul să găsească calea ce mai ușsoară și comodă până la promovabilitatea examenului de Bacalaureat. Așteptările sale nu sunt foarte mari în ceea ce privește acest examen.
Terapeut: Dacă ar fi să te gândești între minim și maxim, care ar fi nota pe care te-ai aștepta să o obții la bacalaureat?
Cătălin: Sincer, la matematică aș fi mulțumit să iau, nu contează cu ce notă, dar să trec, la biologie sper să iau un opt, iar la română măcar un șapte și ceva. Vreau să am media șase, nu mă interesează cu cât iau bac-ul, important este să-l iau, că nu mă duc la Oxford.
Pe parcursul acestei ședințe, Cătălin a cooperat foarte bine cu terapeutul, fiind deschis la această provocare de-a observa cu ochii minții un zid în fața sa. A ales să țină ochii închiși și să se relaxeze pe durata întregului proces.
În urma acestui exercițiu, Cătălin a devenit conștient de resursele pe care le are atunci când se află în fața unui obstacol și maniera în care este dispus să rezolve situațiile problematice. A avut ocazia să simtă satisfacția victoriei obținute prin truda proprie, prin efortul și munca sa. Astfel, Cătălin a evidențiat și a conștientizat cât de multe lucruri poate face de unul singur și cum reacționează atunci când întâmpină o situație problematică.
Tema pentru data viitoare a constat în crearea unui program în fiecare zi în care să citească ce dorește din cele trei materii pentru Bacalaureat. Acesta program să fie realizat așa cum crede Cătălin că este mai potrivit pentru el.
Ședința 9
În ceea ce privește tema de data trecută, Cătălin a afirmat că s-a gândit să citească în fiecare zi câte o operă la limba română, tocmai pentru că la această materie este mai mult de citit. Soluția la care s-a mai gândit a constat în vizualizarea filmelor realizate pentru câteva opere pe care trebuie să le învețe, astfel facilitându-i înțelegerea conținutului.
Pentru ședința cu numărul nouă s-a propus meditația cu suport muzical.
Obiectivul a fost acela ca subiectul să se relaxeze, să simtă că plutește și să intre în contact cu propriul corp, propriile sentimente și emoții. Totodată, un alt obiectiv ce vizează această ședință, este legat de apariția unor noi conștientizări ce în alt context este dificil să aibă loc și facilitarea procesului de dezvoltare personală, cunoașterea unor alte părți ale Eu-lui.
Exercițiul „Globul luminos”
Pentru realizarea acestui exercițiu este deosebit de importantă găsirea unei poziții cât mai comode de către subiect.
Exercițiul s-a desfășurat astfel:
Acum o să te rog să-ți acorzi puțină atenție ție însuți, să afli ce se întâmplă cu tine în acest moment.
Începi să-ți explorezi senzațiile pe care le ai în corp și intri în contact cu acestea, afli de ce are nevoie pentru a se relaxa; îți lași corpul moale, foarte moale, îl lași să se destindă, să se destindă tot mai mult.
Te relaxezi tot mai mult, te simți bine… Ai să observi că dacă își îndrepți atenția asupra respirației, te poți relaxa și mai bine. Respiri ușor și regulat, te relaxezi tot mai profund, te simți bine și calm, liniștit; calm și liniștit… Simți o mare libertate de gândire, astfel încât mintea ta începe să se joace, să fugă…
Îți lași imaginația să umble, să exploreze și observi că un loc foarte important pentru tine, un teren foarte bogat este chiar propria ta interioritate, îți lași imaginția să facă o călătorie în propria interioritate și descoperi o bogăție de gânduri, sentimente și idei, soluții pentru problemele tale.
Explorezi mai departe și observi, undeva înaintea ta, la capătul unui șir de zece trepte, un punct luminos, un punct luminos despre care nu poți spune ce culoare are și care te atrage, despre care nu știi că are să-ți spună un lucru important, îți trezește curiozitateaș începi să te îndrepți ușor către acel punct de lumină.
Cobori prima treaptă și observi că punctul s-a mărit, iar aceasta face curiozitatea ta să fie și mai mare; cobori și cea de-a doua treaptă și pe cea de-a treia și privești din nou la punctul luminos; acum este mai mare, dar tot nu știi ce culoare are, așa că pășești și pe treapta a patra și pe cea de-a cincea și privești din nou punctul; acesta a mai crescut și poți observa cum își schimbă, pe nesimțite, culoarea…
Este un bulgăre de lumină care-și schimbă culoarea; cobori și treapta a șasea și pe cea de-a șaptea, iar punctul luminos este acum ca o lună plină ce are, pe rând, mai multe culori; cobori și cea de-a opta treaptă și pe cea de-a noua și observi că punctul este de fapt un glob de lumină care vibrează și te atrage tot mai mult; cobori și ultima treaptă și ești în apropierea globului luminos.
Îl privești, îl explorezi și intri în contact cu el. Globul radiază acum lumină roșie, un roșu intens, viu, care îți transmite o energie și o putere deosebită, te simți plin de forțe noi, puternic; vibrezi în culoarea roșie până când globul parcă pe nesimțite, își schimbă culoarea și este acum violet, o culoare fantezistă, provocatoare, care te face să te simți creativ și plin de imaginație…
Globul este de acum portocaliu, un portocaliu intens care-ți amintește de perioada copilăriei și care-ți oferă libertatea și energia jocului; vibrezi portocaliu…
Globul își schimbă acum culoarea în galben, un galben solar, intens, care îți transmite o mare cantitate de energie și forță de pătrundere a minții; globul este acum verde, verde viu, vegetal și-ți aduce încredere, încrederea lucrurilor construite în timp, o încredere profundă și un sentiment de liniște…
Ușor, globul își schimbă iar culoarea și devine albastru, albastru azuriu ca cerul sau albastru marin, care aduce liniște și pace interioară, armonie, ești armonios și liniștit, împăcat cu tine însuți, vibrezi în lumina albastră și…
… Ușor, globul își schimbă încă o dată culoarea și începe să radieze toate culorile deodată, este un glob curcubeu care îți oferă împreună tot ce ți-a oferit fiecare culoare în parte, vibrezi în lumina globului și crești, te îmbogățești, descoperi noi soluții și resurse.
Ai aflat acum suficient de mult și mai ales că te poți întoarce oricând la globul curcubeu, așa că începi să te îndepărtezi ușor de el; faci întâi câțiva pași mici și îl privești încă o dată, îți reamintești tot ce ai primit de la el.
Te îndrepți către șirul de trepte, urci treapta cea de-a zecea și mai privești o dată globul; îți iei la revedere de la el și urci treapta a noua și pe cea de-a opta; globul este mai mic acum, cât un soare, dar acum știi ce anume se află acolo, urci treapta a șaptea și pe cea de-a șasea și de-abia aștepți să-ți revii pentru a pune în aplicare tot ce ai învățat de la globul luminos.
Urci treapta a cincea și pe cea de-a patra, te simți tot mai stăpân pe tine și plin de energieș urci treapta a treia și pe cea de-a doua și privești iarăși globul care este mic acum, pășești pe prima treaptă și ești din nou tu, numai că puțin mai bogat… îți revii ușor… (Mitrofan, I., 2000)
În urma acestui exercițiu, clientul a reușit să facă conștientizări remarcabile. În acest sens, o parte din dialog va fi prezentat mai jos:
Cătălin: Parcă am fost în altă lume.
Terapeut: Cum ți s-a părut?
Cătălin: Foarte interesant! N-am mai experimentat niciodată așa ceva. Parcă ar fi fost real, așa am simțit.
Terapeut: Ai simțit totul real…
Cătălin: Da, parcă era cu totul altă realitate.
Terapeut: Cum ai trăit momentele, toți pașii pe care i-ai făcut?
Cătălin: Eram liniștit și relaxat. Nu făceam niciun pas fără să mi se spună și priveam globul luminos și eram curios în același timp.
Terapeut: Curios de ce urma să se întâmple?
Cătălin: Da.
Terapeut: La nivelul corpului ai observat anumite modificări?
Cătălin: Da.
Terapeut: Ce anume ai simțit diferit față de un moment obișnuit din viața ta?
Cătălin: Mă simțeam foarte ușor așa, parcă pluteam, nu mai aveam tensiune în mine, nu știu cum să explic chestia asta, ca și cum eram în aer, nu mai simțeam greutate în mâini și totul în jurul meu era alb.
Terapeut: Totul în jurul tău era alb…
Cătălin: Și respirația era foarte ușoară și parcă auzeam bătăile inimii, așa relaxat, fără stres, fără nicio problemă.
Clientul a fost ghidat în realizarea conștientizărilor cu privirea la propriul corp, la felul în care a experimentat această tehnică. Acesta a reușit să se deconecteze și să-și observe părțile corpului cum se relaxează, cum tensiunea scade tot mai mult, instalându-se efectul de plutire.
Terapeut: Ți-a fost ușor să te relaxezi? Cum ai trăit tot acest proces?
Cătălin: Da, mi-a fost foarte ușor, nu mi-a fost greu deloc.
Terapeut: Ai fost ceva nou ce ai învățat despre tine?
Cătălin: Am învățat că pot să mă relaxez foarte ușor, că nu am nevoie să dorm ca să mă relaxez, ci că pot să mă relaxez și cu imaginția. Atunci când îmi imaginez ceva parcă mi-aș lăsa corpul aici și m-aș duce în alt loc, aș visa așa un pic și apoi când deschid ochii, mă simt ca și cum aș fi dormit și s-a terminat visul. Asta am simțit și am descoprit acum că nu știam asta și mi se pare foarte interesant și frumos în același timp. Nu știam că poți să visezi așa de ușor.
Terapeut: De obicei, reușești în vreun fel să te relaxezi?
Cătălin: De obicei, dacă nu adorm, nu mă simt așa de relaxat, nu prea dacă doar stau în pat așa. Dar acum a fost ceva neașteptat, nu am crezut că pot să mă relaxez atât de mult, nici chiar așa. Nici nu-mi mai simțeam mâinile, parcă pluteam deasupra scaunului.
Cătălin a descoperit o latură a sa necunoscută până în prezent. A realizat că poate ajunge cu ajutorul imaginației sale în locuri ce nu prezintă limite, locuri frumoase, încărcate de emoție și trări pozitive, fapt ce l-a ajutat în detașarea de problemele cotidiene și grijile pe care le manifestă față de prezența fricilor.
Terapeut: A fost ceva incomod sau ciudat pentru tine?
Cătălin: Nu, chiar nimic.
Terapeut: Cum ți s-a părut despărțirea de globul curcubeu, cum ajunsese în ultimă instanță?
Cătălin: Nu mi s-a părut foarte grea pentru că nu mă prinsesem așa tare de ce făcea, doar interesant și ceva nemai văzut, dar nu foarte, foarte atractiv.
Terapeut: Ai simțit că îți oferă energie, că te încarcă cu energie, că îți sporește încrederea în tine?
Cătălin: Da, dar mă relaxa mai mult și parcă era o altă parte din mine care să zic așa, este partea mea interioară.
Terapeut: Te-a ajutat s-o descoperi mai mult?
Cătălin: Da.
Terapeut: Și ce ai aflat despre acea parte din tine?
Cătălin: Prin relaxare, mă deconectez, parcă nu aș mai fi în acel moment, parcă aș fi fost în altă lume care nu mă așteptam să pot să o creez atât de intens și s-o simt chiar.
Terapeut: Ai fost surprins de ce a reușit să creeze acea parte din tine?
Cătălin: Da.
Terapeut: Știai despre existența ei?
Cătălin: Nu.
Terapeut: Mhm, practic ai descoperit-o acum.
Cătălin: Da.
Terapeut: Și cum o privești, cum o primești?
Cătălin: Mai am de explorat partea asta, fiind prima dată când încerc așa ceva, am fost surprins să văd că pot să-mi imaginez chestii aât de reale și mai am de descoperit partea asta a mea de relaxare, de imaginație.
Terapeut: Ești dispus să intri tot mai mult și tot mai des cu partea pe care tocmai ai descoperit-o, astfel încât să te cunoști mai bine și să deveniți un tot, ceea ce știai despre tine și ceea ce tocmai ai aflat.
Cătălin: Da, așa este.
Astfel, prin intermediul acestui exercițiu, clientul a făcut conștientizări referitoare la părți ale Eu-lui pe care nu le mai accesase până atunci. A fost martorul unui exercițiu ce i-a adus în existența sa un plus de cunoaștere, o altă abordare prin care să se relaxeze, să intre în contact cu sentimentele proprii, să devină conștient de cine este și ce reprezintă. Prin folosirea acestei tehnici, Cătălin a experimentat o altă stare, nouă pentru el și dătătoare de energie și liniște interioară.
În abordarea anxietății și a tuturor simptomelor ce o conțin și care se regăsesc și în cazul lui Cătălin, acest exercițiu s-a dovedit deosebit de benefic în oferirea unei noi perspective pe care clientul nu mai avusese ocazia s-o experimenteze.
În continuarea ședinței cu numărul nouă s-a propus exemplificarea tehnicii de respirație abdominală. Pentru început, terapeutul a realizat acest exercițiu într-o manieră completă, moment în care clientul avea rolul doar de observator. Ulterior, exercițiul s-a repetat de trei ori împreună cu clientul, tocmai pentru asigurarea stăpânirii tehnicii.
Instructajul a fost prezentat astfel:
Primul pas este să te așezi cât mai comod. O să te rog să poziționezi o mână pe abdomen, iar cealaltă mână în zona pieptului. Acum, va trebui să inspiri pe nas timp de 3 – 4 secunde, astfel încât să se miște doar abdomenul, în timp ce mâna de pe piept va rămâne nemișcată. După ce ai inspirat, o să păstrezi din nou pentru 3 – 4 secunde aerul. Atunci când secundele au trecut, te rog să expiri lent preț de 3 – 4 secunde.
Și în realizarea acestui exercițiu s-a păstrat suportul muzical.
Prin realizarea acestui exercițiu, Cătălin a simțit cum aerul pătrunde în tot corpul, ca și cum ar fi acumulat mai mult aer față de cum se întâmplă de obicei, fiind încântat de ceea ce trăiește când îl practică.
S-a observat la Cătălin o mare încântare și entuziasm față de repetarea experienței. În timpul ambelor exerciții a reușit să închidă ochii și să se „piardă” în trăirile sale.
Tema pentru următoarea ședință a fost practicarea exercițiului de respirație abdominală în fiecare zi timp de zece minute, respecând instructajul menționat mai sus și observarea permanentă a modificărilor ce apar la nivelul corpului, al gândurilor și sentimentelor.
Ședința 10
Întrebat fiind la începutul ședinței dacă a continuat să efectueze exercițiul de respirație abdominală, Cătălin a povestit că deja s-a obișnuit să respire astfel, că se întâmplă chiar și atunci când merge sau când aleargă sau este chiar în autobuz. Datorită faptului că a exersat foarte mult această tehnică, a afirmat că nici nu mai are nevoie să țină mâinile pe abdomen și piept pentru a se controla.
Obiectivul ședinței cu numărul zece a fost acela de a ghida clientul în momentele imoprtante din viața sa, atât din trecut, cât și din prezent, dar mai ales din viitor. Practic, Cătălin a avut ocazia în cadrul acestei ședințe să meargă și să observe linia timpului său.
Îți propun pentru început să te gândești la acum zece ani, undeva în trecut și dacă ar fi să alegi un loc din această cameră, unde l-ai poziționa? Un moment din trecut care este relevant pentru tine căruia să-i găsești un loc din această cameră, fizic vorbind.
S-a notat pe un bilețel litera „T”, ce desemnează trecutul clientului. După aceea, clientul a fost invitat să poziționeze bilețelul în locul ales de el.
Acum te invit să te gândești în viitor, peste zece, douăzeci de ani. După ce te-ai gândit la acest moment, o să te rog să-ți alegi un loc din cameră la care să adaugi și bilețelul cu litera „V”.
După ce clientul a poziționat bilețelul ce semnifică momentul din viitor, a urmat și alegerea prezentului.
Acum o să te rog să te gândești la momentul din prezent și să-l plasezi undeva între trecut și viitor, punctele pe care le-ai ales deja.
Cătălin a ales să plaseze trecutul în colțul canapelei, viitorul în dreptul unei uși de la o altă încăpere, iar prezentul, l-a așezat între colțul canapelei și ușă, tot pe canapea.
Acum că le-ai poziționat pe toate, poți să faci o vedere de ansamblu asupra lor și să te gândești la linia timpului tău prin intermediul unei metafore. Astfel, cu ajutorul acestei metafore, să pășești pe această linie a timpului.
Lui Cătălin i-a fost destul de dificil inițial să găsească o metaforă pentru a reprezenta linia timpului său, însă cu ajutorul terapeutului, din aproape în aproape, s-a gândit că un fluture ar fi cel mai potrivit.
Fluturele poate fi văzut ca un proces de evoluție, libertate de explorare și dorința continuă spre cunoaștere și maturizare interioară.
Acum că ai ales metafora potrivită ție pentru a reprezenta linia timpului tău, te invit să te ridici și să pășești ușor, ușor pe acestă linie, începând cu momentul din trecut, până la cel din viitor. Te rog să-mi descrii această metaforă, fluturele, având în vedere momentele din viața ta.
Cătălin: În trecut, fluturele era o larvă, ceva foarte mic și nesemnificativ.
Terapeut: Mai era cineva cu el?
Cătălin: Da, avea familia și a crescut cu ajutorul familiei.
Terapeut: Cum se simțea când era mic și nesemnificativ?
Cătălin: Nu se simțea foarte bine pentru că se întreba când mai crește și el, iar când a crescut i se părea ceva incredibil.
Terapeut: Și-a folosit aripile?
Cătălin: Da, tocmai ce a învățat să le folosească.
Terapeut: Și cum s-a simțit când a învățat singur să zboare? A zburat către flori?
Cătălin: S-a bucurat de natură, de libertate datorită faptului că a învățat să zboare, să exploreze locuri noi și natura în general îi creează un sentiment de libertate, de liniște.
Terapeut: Îi place să miroase florile, miroase natura?
Cătălin: Da, miroase natura și chiar îi place.
Terapeut: Ce îi place cel mai mult: soarele, ploaia, zăpada?
Cătălin: Îi plac toate anotimpurile, mai puțin ploaia în unele zile importante.
Terapeut: La ce fel de zile te referi?
Cătălin: Pentru activitățile lui în aer liber, în natură și pentru familia lui.
Terapeut: Atunci când sunt zile cu ploaie ce face?
Cătălin: Câteodată iese chiar dacă e ploaie și fac activitățile, încearcă să treacă peste asta, o iau ca pe ceva trecător.
Terapeut: Dacă ar fi să aleagă între toate fenomenele naturii, care îi place cel mai mult?
Cătălin: Soarele îi place cel mai mult pentru că vrea să iasă afară, să zboare.
Terapeut: Spuneai că își dorește să zboare, să crească și că are familia alături de el. Dacă se uită în trecut la familia sa, cum își dorește să zboare? Departe de ei, împreună cu ei?
Cătălin: Își dorește să zboare împreună cu ei pentru că toate lucrurile pe care le-au făcut le-au făcut împreună.
Terapeut: Practic, fluturele vrea să se dezvolte alături de familia lui…
Cătălin: Da.
Se observă nevoia clientului de a fi în permanență în preajma familiei și de a realiza diverse activități în compania acesteia. Această „legătură” pare să fie și una poate în limite normale datorită perioadei la care se referă, acum zece ani, când încă se manifesta dorința de avea membri familiei în proximitate. Disponibilitatea clientului de a se separa de familia sa este încă slab conturată.
Terapeut: Mergând ușor pe linia timpului, ajungem în prezent, cum se simte fluturele acum?
Cătălin: În prezent tocmai s-a acomodat cu niște schimbări.
Terapeut: Ce fel de schimbări?
Cătălin: Cu schimbări în stilul de viață.
Terapeut: Zboară la fel de mult ca în trecut?
Cătălin: Zboară mai mult ca înainte, este mai conectat cu natura ca înainte.
Terapeut: A descoperit locuri mai pline de viață, mai frumoase?
Cătălin: Da și încearcă să se înțeleagă tot timpul bine cu familia, să nu existe certuri.
Terapeut: Sunt momente în care poate nu mai miroase la fel natura cum o făcea altădată?
Cătălin: Nu, sunt mai multe chiar în care zboară și se simte bine.
Terapeut: Acum în prezent îi place la fel de mult să zboare alături de familia lui sau poate sunt și momente în care zboară și singur sau alături de prieteni?
Cătălin: Da, are și momente în care zboară alături de prieteni mai mult ca înainte, dar încă mai zboară și cu familia, la fel ca înainte aș putea spune, doar că acum mai zboară și cu prietenii.
Terapeut: Cum vede în momentul acesta ploaia sau soarele față de cum le vedea în trecut?
Cătălin: Nu s-a schimbat nimic în privința vremii. Dacă e vremea urâtă și și-a planificat ceva afară, găsește o soluție, nu e asta problema.
Terapeut: Ce vede fluturele în zborul lui în momentul de față?
Cătălin: Vede niște schimbări față de trecut. Toate schimbările sunt bune, unele sunt normale și probabil că se vor mai întâmpla schimbări, dar nu își va da seama cum și când.
În momentul din prezent, Cătălin identifică schimbări semnificative în viața sa. Aceste schimbări îl energizează și îl determină să simtă „mirosul” libertății, să se bucure de tot ceea ce este în jurul său. Se constată îmbunătățiri pe toate planurile. În planul existențial se simte plin de viață și mulțumit de stadiul în care a reușit să ajungă. Pe lângă planul familial, de data aceasta apar și relațiile de amiciție mult mai prezente și într-un număr tot mai mare.
Terapeut: Continuând să mergem pe linia timpului, ajungem la momentul din viitor. Ce anume și-a propus fluturele pentru viitor sau care este momentul în care s-a văzut în viitor?
Cătălin: Cred că ar fi momentul când zboară de lângă ai lui, dar nu foarte departe, e ceva normal, își caută și el o parteneră, își face o familie.
Terapeut: Care este momentul în care te afli acum în viitor?
Cătălin: Ar fi momentul în care are o familie, o casă, un loc de muncă, mașină și să fie ceva ce mulțumește și familia, nu să fiu doar eu mulțumit.
Terapeut: Este mulțumit fluturele acum în viitor de evoluția lui, de lucrurile pe care le-a făcut?
Cătălin: Da, este mulțumit.
Terapeut: Se mai bucură la fel de natură ca în momentele trecute?
Cătălin: Da, se bucură mai mult alături de familia întemeiată, de cea originară și alături de prieteni.
Terapeut: Este împăcat cu tot ceea ce a realizat și a trăit până acum?
Cătălin: Da, este împăcat, nu putea să ceară ceva mai mult, are o familie fericită, fără stres.
Terapeut: Este ceva ce îl sperie pe fluture?
Cătălin: Se mai gândește uneori la frica de moarte, de boli, dar încearcă să nu se gândească la așa ceva, își îngrijește familia.
Terapeut: Fluturele, ajuns în viitor, experimentează frica de moarte, de boli?
Cătălin: Nu, sunt doar niște gânduri care revin, dar nu îl afectează.
Terapeut: De unde vin gândurile, din momentul prezent sau din momentul trecut pe lângă care am trecut?
Cătălin: Din trecut, dar nu se gândește la ele acum în viitor, sunt doar mici episoade, trece peste ele nu e problemă.
Terapeut: Atunci când se gândește la frica de moarte și de boli, mai zboară la fel de mult în natură ca atunci când este liniștit?
Cătălin: Da, zboară la fel de mult pentru că asta îl relaxează, îl ajută la alungarea gândurilor și îi place să zboare în natură, e o metodă de destresare.
Terapeut: Îmi amintesc că resursele fluturelui erau momentele din trecut și prezent unde se regăsea soarele. Îți propun ca de data asta să îți alegi un moment din care să iei soarele, poate din trecut sau poate din prezent și să-l aduci acum, în viitor, când fluturele are mici episoade în care se teme de moarte și de boală.
Cătălin: Aș alege din prezent pentru că a mai experimentat acest lucru și știe cum s-o facă, să nu se mai gândească.
Terapeut: Te invit să iei soarele din prezent și să-l duci în momentul din viitor în care fluturele are aceste frici.
Cătălin: Acum, te uiți la cum este fluturele în acest moment, aducând soarele asupra sa. Ce se întâmplă acum cu fluturele când are o resursă atât de importantă cum e soarele care vindecă, oferă căldură?
Cătălin: Înlătură acele gânduri negative pentru că îl ajută soarele, natura, familia și nu are de ce să se mai gândească la lucruri irelevante care îl încurcă, îl sperie.
Terapeut: Crezi că va reuși să țină asupra lui soarele, o resursă care să-i alunge definitiv aceste frici?
Cătălin: Cred că va reuși cu ajutorul soarelui să își mențină gândirea pozitivă.
Clientul, ajuns în viitor, se vizualizează ca fiind fericit alături de familia sa întemeiată, având în preajmă familia de origine și prietenii. Acest moment este foarte important pentru Cătălin, întrucât se observă faptul că a poziționat în prim plan evoluția normală a ființei umane, aceea în care își găsesște o parteneră și își intemeiază o familie. Prin acest lucru se poate interpreta nivelul superior al existenței sale la care a ajuns Cătălin. Se constată, totodată, diminuarea comportamentului anxios cu privire la frica de moarte și frica de boală. Cu toate că încă nu a dispărut absolut de tot din viața sa, faptul că s-a diminuat, îl determină pe Cătălin să considere momentele în care experimentează o ușoară stare de frică ca pe ceva normal, lucruri ce se pot întâmpla din când în când în viața oricărui individ.
Terapeut: Acum o să te invit să ieși din linia timpului pe care ai pășit mai devreme și o să te rog să te gândești cum ți se pare, dacă îți place ceea ce vezi.
Cătălin: Da, îmi place, este o linie a vieții normală, cum ar trebui să fie, chiar mai bine.
Terapeut: Cum adică „chiar mai bine”?
Cătălin: Mă refer la anumite probleme prin care am trecut sau anumite greutăți.
Terapeut: La ce te referi când spui asta?
Cătălin: Cred că toate se regăsesc când am început să am frici și era mai bine dacă nu experimentam așa ceva deși uneori stau și mă gândesc că dacă nu aș fi experimentat așa ceva, nu cred că aș fi avut acum un stil de viață sănătos. Dar totuși aș fi preferat altă metodă prin care să-mi schimb stilul de viață, nu asta.
Terapeut: Practic consideri ca fiind un avantaj sau un dezavantaj?
Cătălin: Și, și. Un avantaj pentru că m-a ajutat să fac sport, să mănânc sănătos, să împart și cu alții care sunt în situația mea, să-i motivez. Și dezavantajul ar fi toată frica, panica și neliniștea, gândurile negre.
Terapeut: Spuneai că ai vrea să-i ajuți și pe alții la rândul tău. Cum privești linia timpului prin faptul că ai trecut prin aceste lucruri, astfel încât să fie un avantaj pentru tine?
Cătălin: Încerc să o privesc ca pe o experiență de viață, să nu privesc ca pe ceva prin care nimeni nu a mai trecut și prin asta să împart cu ceilalți.
Terapeut: Acum, la final te invit să aduni linia timpului tău și s-o integrezi în locul care crezi că este locul cel mai potrivit pentru tine, în interiorul tau. Unde i-ai găsi locul?
Cătălin: Cred că aș putea s-o integrez în piept.
Se constată dobândirea unui control superior al întregii experiențe prin care Cătălin a trecut. Acum este capabil să privească întreaga sa experiență și din considerentele unor avantaje ce-i guvernează tot mai mult în prezent existența. Dovedește maturitate în acest punct și o mai bună autonomie. Este capabil să transforme evenimentele negative din viața sa în ceva productiv.
Cătălin s-a aflat ușor în dificultate pe parcursul acestui exercițiu, mai ales atunci când i s-a solicitat să găsească o metaforă potrivită pentru linia timpului său. S-a observat atunci când a fost invitat să parcurgă traseul pe linia timpului de la momentul din trecut până la momentul din viitor că se simțea oarecum stânjenitor la început, însă odată ce a urmat dialogul, se simțea cum se relaxează și cum devenea confortabil cu ceea ce se întâmpla.
Tema pentru următoarea ședință a fost provocarea clientului în a conștientiza ce ar putea să facă și cum ar face acest lucru în ajutorarea altor oameni care experimentează aceleași simptome și care au aceleași trări ca cele pe care Cătălin le-a avut. Dacă are un plan de bătălie, dacă se vede intrând în contact cu alți oameni și cum ar fi dispus să îi ajute să depășească acest impas din viața lor.
Ședința 11
Cătălin a povestit faptul că în urmă cu câteva zile până la această ședință, a fost în vizită la unchiul său și s-a cântărit, cântarul arătându-i că are 86 de kilograme, în timp ce pe cântarul pe care acesta îl are acasă, figurau 87 de kilograme. Văzând că apare un kilogram în minus, a devenit confuz și s-a speriat. Deși este conștient că nu toate cântarele vor afișa același număr de kilograme, acest lucru l-a panicat. În ultima perioadă manifestă un interes major pentru a se cântări. În continuare urmează același regim pentru slăbit pe care i l-a recomandat medicul endocrinolog. Susține că primul gând ce îi vine în minte este acela că ceva nu este în regulă cu organismul lui și se activează starea de panică, iar în altă ordine de idei, se încurajează singur și își spune că este normal din moment ce în ultima perioadă mănâncă mult mai sănătos și mai calculat, se hidratează mult mai mult.
Cătălin declară că nu este la fel de intensă această stare de panică cum era înainte, însă încă apare.
Terapeut: Care crezi că sunt avantajele și dezavantajele unor astfel de gânduri?
Cătălin: Avantajul nu cred că este vreunul pentru că îmi întrerupe gândurile. Este ceva ce mă blochează.În iarnă stăteam și mă gândeam dacă o să mai trăiesc până în mai, dar acum nu mă mai gândesc la lucruri de genul ăsta. Încerc să privesc tot ce mi s-a întâmplat ca pe un avantaj pentru că mi-am schimbat stilul de viață.
Terapeut: Gândindu-ne la cântar, să spunem că într-o dimineață te cântărești și observi că ai cu un kilogram în minus față de ce știai tu. Crezi că ai putea găsi un avantaj în lucrul acesta?
Cătălin: Atunci când mă cântăresc și văd că am mai puțin mă gândesc că este normal pentru că urmez regimul ăsta și e firesc să se întâmple asta. Vreau să am o gândire pozitivă, nu vreau să mă gândesc la lucruri rele.
Terapeut: Dacă ar fi să te gândești la dezavantaje, care ar fi acestea?
Cătălin: Mă sperie, mă fac să mă gândesc la lucruri urâte.
Clientul încă experimentează momente de ușoară îngrijorare, însă comportamentul anxios al acestuia este cu mult redus față de perioada inițială. Observă și este conștient de beneficiile comportamentului problematic în trecut. Prin urmare, Cătălin este capabil să facă diferența între ceea ce are cu adevărat potențial îngrijorător și ceea ce poate să ignore.
Cătălin a amintit și de o posibilă vizită la medicul endocrinolog în sensul în care medicul i-a recomandat să se reprogrameze după trei luni. S-a observat o atitudine pozitivă, declarând „Nu sper să fie bine, ci o să fie bine!”, fapt ce indică relaxare și o altă raportare la problemele medicale față de cum se întâmpla la început când părea foarte speriat și panicat cu privire la tot ce se întâmplă în organismul său.
În ceea ce privește tema care i s-a propus la ședința anterioară, Cătălin s-a gândit să organizeze un grup format din câteva persoane ce experimentează aceleași stări pe care le-a avut și el cu privire la frica de boală și frica de moarte, în care să spună prin ce trece și din ce motive, el și alții să spună cum au procedat, ce i-a ajutat. Astfel, Cătălin a fost felicitat și încurajat în eventuala demarare a acestei idei, întrucât este o idee foarte bună, o idee proprie, ce denotă maturizare și solidaritate în același timp.
În cadrul acestei ședințe s-a efectuat reevaluarea, folosindu-se aceleași teste ca cele din primele ședințe.
S-a folosit pentru început Scala de Anxietate Multidimensională pentru Copii, Multidimensional Anxiety Scale for Children – MASC, apoi Testul de Apercepție Tematică – T.A.T, urmând testul desenului persoanei și testul desenului familiei. În cazul tuturor celor patru teste, s-a utilizat același instructaj ca cel descris la ședințele inițiale de evaluare.
Pe parcursul reevaluării, Cătălin a fost degajat, a cooperat foarte bine și nu a întâmpinat dificultăți în realizarea tuturor sarcinilor.
La sfârșitul ședinței i s-a comunicat lui Cătălin că data viitoare se va aborda perioada de început, până în momentul prezent a evoluției sale și, tocmai de aceea, a fost invitat ca în acest timp de pauză, să intre în contact cu sine, să observe ce s-a întâmplat cu el semnificativ, dacă din punctul său au existat schimbări și care sunt acestea.
Ședința 12
În cadrul ultimei ședințe obiectivul principal a fost acela de a se observa împreună cu Cătălin traseul urmat în cadrul celor 12 ședințe de terapie. Astfel, pentru început, i s-a propus lui Cătălin să își acorde un moment de liniște în care să se gândească la obiectivul personal pe care l-a setat la prima ședință.
Cătălin: La început când am venit eram speriat, panicat de orice în jurul meu, adică eram atent la absolut orice pericol, mașini, alți oameni. Și tot timpul acasă mă gândeam numai la boli, la moarte, mai și plângeam, nu puteam să stau nici măcar la calculator și aveam niște stări de oboseală pe care mi le provocam singur. Acum nu mă mai gândesc la toate lucrurile astea.
Clientul este conștient de stările prin care a trecut, de implicațiile acestora și este capabil în prezent să facă diferența între gândurile negative pe care le avea inițial și felul în care se raportează acum la ele. Totodată, acesta reușește să identifice cauzele pentru care a avut parte de acea experiență, realizează faptul că el era „autorul” apariției tutror stărilor negative din viața sa.
În continuare, i s-a propus clientului să aleagă între trei mijloace ce erau la îndemână: plastilina, lutul sau creioanele colorate și o foaie A4. A ales ultima variantă, deoarece a declarat că nu a mai colorat de mult timp.
„Te invit să desenezi pe foaia din fața ta felul în care te simți în prezent, să alegi un desen reprezentativ pentru starea în care te afli acum, gândindu-te la ședințele pe care le-am parcurs împreună. Vreau să te gândești la cum ești tu acum, în prezent, la ce anume este diferit în viața ta, felul în care percepi lucrurile acum.”
Așa cum se observă și în imaginea de mai jos, Cătălin a ales pentru prima dată să coloreze desenul propriu, deși erau și în trecut la dispoziția sa culorile, însă efectiv nu a ales să facă acest lucru atunci.
S-a gândit foarte repede la maniera în care va arăta desenul său, fără să întâmpine vreo dificultate. Înainte să înceapă desenul, a povestit cum va arăta acesta per ansamblu și l-a redat întocmai mai târziu pe foaia sa.
Atunci când a terminat desenul, Cătălin a fost invitat să îl descrie.
Cătălin: M-am gândit la cum eram înainte, trist, fricos, cu gânduri de moarte și de boli și m-am gândit ca vreme să fie ploaie, fulgere și a fost nevoie să trec pe un drum ca să scap de lucrurile astea, ca să se „îmbunătățească vremea”. La mijloc este o poartă întunecată care face trecerea spre starea pe care o a acum. După poartă se află o altă lume, ceva frumos, plin de fericire, este soare, natură.
Cătălin a reprezentat foarte frumos și clar momentele prin care a trecut la începutul terapiei și modalitatea prin care a reușit să diminueze comportamentul anxios, ajungând la stări de liniște și armonie cu el însuși.
Terapeut: Cum a fost pentru tine trecerea pe poartă dintr-o parte întunecată în partea în care se află soarele, cerul senin și fericirea?
Cătălin: Nu a fost ceva foarte ușor, dar nici foarte greu, mi-am dat seama ce trebuie să fac ca să ajung la partea cu soarele, cu fericirea și am reușit.
Terapeut: Cum crezi că te-ai ajutat să faci acestă schimbare în decursul ședințelor?
Cătălin: În primul rând m-am ajutat prin sport, prin ieșitul în natură, în aer curat și așa mai departe, nu am mai citit pe internet absolut nimic și nu o s-o mai fac niciodată, chiar o să le spun și oamenilor să nu facă asta.
Terapeut: Ce anume crezi că te-a făcut să îți schimbi atitudinea față de căutatul pe internet?
Cătălin: Păi cred că mi-am schimbat atitudinea pentru că nu poți să te iei după alți oameni, tu ai corpul tău, ei au corpul lor, zero legătură cu ei. Niciodată nu o să mai iau sfaturi de pe internet, să mă uit sau să scriu eu despre ceva medical. Dacă cineva o să citească de pe internet, o să devină cum am fost eu.
Privind în urmă, Cătălin realizează stadiul în care era în trecut, natura îngrijorărilor sale duse la disperare, experiența încărcată de negativism și plină de gânduri referitoare la lucruri tot mai grave ce i se puteau întâmpla atunci sau la un moment dat. În același timp, se observă o doză ridicată de realism și o abordare matură din partea clientului asupra felului în care a parcurs acestă etapă până la anihilarea simptomelor ce-l invalidau în majoritatea momentelor zilei.
Întrebat fiind dacă așteptările sale de la începutul terapiei au fost realizate, Cătălin a afirmat faptul că totul a decurs foarte bine și „chiar abia așteptam să vin aici ca să-ți povestesc ce am mai făcut, să vorbesc iarăși”. Totodată, a declarat că nu a fost nimic din tot ce s-a întâmplat de-a lungul celor 12 ședințe care să-l deranjeze, să-l supere sau să i se pară nepotrivit sau ciudat, „a fost totul foarte bine”.
În continuare, după ce Cătălin a avut ocazia să descrie felul în care așteptările sale și obiectivele de la început au fost atinse, i s-au comunicat observațiile și modificările ce au survenit în urma celor 12 ședințe și, în același timp, dacă așteptările terapeutului s-au concretizat.
Prin urmare, Cătălin a fost felicitat în primul rând pentru voința de care a dat dovadă și munca pe care a depus-o în atingerea propriului său obiectiv, pentru deschiderea de care a dat dovadă și comunicarea tuturor trăirilor sale. În al doilea rând, Cătălin a primit informațiile cu privire la rezultatele retestării, faptul că s-a observat diminuarea anxietății și a atitudinii negative față de evenimentele din viața sa, o îmbunătățire la nivelul stării de bine în general. S-a urmărit prezentarea evoluției sale de-a lungul celor doisprezece ședințe.
La finalul ședinței, i s-a comunicat lui Cătălin că, așa cum era specificat în contract, numărul total de doisprezece ședințe s-a încheiat, însă dacă acesta își dorește să continue, se va întâmpla acest lucru. Dorința sa a fost să se continue ședințele de terapie, declarând: „Să știi că m-am gândit și eu la lucrurile astea și chiar vreau să mai continui pentru că de exemplu cu tine vorbesc lucruri pe care nu le vorbesc cu mama pentru că din moment ce poți să mă ajuți, de ce să nu le spun?”
1.4 Efectele intervenției
Încă de la începutul psihoterapiei și pe parcursul celor doisprezece ședințe de intervenție psihoterapeutică, s-a realizat construirea și menținerea relației terapeutice, relație bazată pe încredere, respect reciproc și empatie, crearea unui mediu securizant.
Câștigurile pe care clientul le-a realizat în urma acestor ședințe de psihoterapie la nivelul existențial sunt stabilite în urma observațiilor de-a lungul ședințelor, declarațiilor verbale ale clientului, comportamentul nonverbal al acestuia și reevaluarea la sfârșitul sesiunilor.
Observațiile de-a lungul ședințelor indică o îmbunătățire la nivelul stilului de viață la modul general al lui Cătălin. Acesta din punct de vedere fizic este mult mai tonic și energic, expresia facială afișând acum luminozitate și relaxare, zâmbește mult mai des. Și la nivelul posturii corporale s-au observat îmbunătățiri, în sensul în care clientul nu mai pare încordat în majoritatea timpului, ca în trecut, mai ales când subiectul comunica despre frica pe care o experimenta, afirmând că simte cum schimbarea s-a produs în viața sa, fiind mult mai liniștit în prezent.
Clientul, în urma procesului terapeutic a dobândit un bun control al comportamentului compulsiv de a-și verifica în permanență părțile corpului, de a identifica pe internet simptomele similare pentru a le interpreta, a dispărut nevoia de a fi în permanență în contact cu cadrele medicale pentru a primi confirmări.
Cătălin a integrat o altă perspectivă a simptomelor pe care le resimte la nivelul gândurilor, al corpului și al comportamentului propriu cu privire la frica de boală și frica de moarte.
Cu ajutorul procesului terapeutic, Cătălin a reușit să se conecteze la propria capacitate restructurativă, stabilindu-și astfel un nou tipar adaptativ la experiențele din viața sa.
Aceste efecte ale intervenției pot fi notate atât prin prisma observațiilor terapeutice, cât și în urma declarațiilor clientului cu privire la schimbarea pe care a constatat-o în viața sa: „La început când am venit eram speriat, panicat de orice în jurul meu, adică eram atent la absolut orice pericol, mașini, alți oameni. Și tot timpul acasă mă gândeam numai la boli, la moarte, mai și plângeam, nu puteam să stau nici măcar la calculator și aveam niște stări de oboseală pe care mi le provocam singur. Acum nu mă mai gândesc la toate lucrurile astea”.
Conform reaplicării testului MASC, scorul total este de data aceasta 48, putându-se observa o diminuare la nivelul mediu a anxietății clientului.
În ceea ce privește testul desenului persoanei, Cătălin a ales de data aceasta să deseneze prima dată o persoană de sex masculin, spre deosebire de desenul din perioada evaluării inițiale, fapt ce indică o mai bună identificare cu propriul rol sexual. Se observă dispariția tensiunii și anxietății la nivelul corpului, element ce conduce la îmbunătățirea percepției de sine a clientului și a dobândirii unei mai bune autonomii. În prezent nu mai sunt intense gândurile cu privire la fricile legate de propriul corp, de îmbolnăvirea fizică a acestuia. Personajul desenat este acum în dimensiuni mult mai mari față de cel inițial, ceea ce poate fi interpretat ca o îmbunătățire la nivelul sentimentului de inadecvare.
Desenul peronajului de sex masculin este un adolescent, acum mult mai valorizat decât desenul personajului de sex feminin, în timp ce la primul desen, ambele personaje erau desenate în mod similar.
Plasarea desenului este de data aceasta în partea din stânga-central spre zona inferioară a paginii, fapt ce poate sugera o mai bună percepere a sinelui, față de cum era la primul desen, deși orientarea poate fi ușor tot spre trecut.
În desenarea capului s-a observat că nu a mai alocat un timp semnificativ pentru realizarea acestei părți, ceea ce sugerează o mai bună coordonare mentală a experiențelor sale.
În desenul familiei, Cătălin nu a mai simțit nevoia să șteargă nici un element. A desenat cei patru membri ai familiei de data aceasta „împărțiți” în câte două perechi. A început prin desenul tatălui, ce ținea de mână o fetiță în vârstă de 9 – 10 ani, iar lângă aceștia, la o distanță relativ mică, se afla mama și băiatul în vârstă de 12 ani. Cătălin a afirmat că a ales să îi deseneze așa pentru a se observa faptul că fetița este mai apropiată de tată, iar băiatul este mai apropiat de mamă. Din nou climatul familial este unul armonios.
Astfel, personajul cu care s-a identificat este băiețelul de 12 ani, deoarece din nou l-a descris ca fiind cel mai răsfățat din familia sa, așa cum a procedat și la desenul inițial. Acest lucru se poate interpreta ca regres din punct de vedere emoțional și lipsa dorinței de responsabilizare.
În cazul planșelor T.A.T., s-a observat cooperare și deschidere în realizarea poveștilor, limbajul fiind unul adecvat vârstei clientului.
Pentru reevaluare s-a prezentat planșa cu numărul 15 (tendințele depresive, frica de moarte și poziția subiectului cu privire la moarte și planșa cu numărul 18 BM (prezența anxietății). În crearea poveștii pentru planșa 15, ce scoate la iveală frica de moarte, Cătălin a afirmat următoarele lucruri: „Este un bărbat la vreo 50-55 de ani care pare a fi într-un cimitir. El vorbește cu spiritele celor din morminte.El obișnuiește să vină în cimitir, i se pare destul de normal ce face, are o legătură cu spiritele din cimitir, nu că le-ar fi rude, ci pentru că el comunică cu ele și le ascultă pe fiecare în parte. Bătrânelul are scopul să le ducă la bun sfârșit treburile neterminate ale morților. Transmite informații diverse, legate de bani, moșteniri, acte, și alte lucruri de genul ăsta. Le termină treaba spiritelor pentru ca ele să se odihnească. Vrea să le facă un bine. El e conștient de puterea pe care o are, îi place să ajute și se simte împăcat știind că a îndeplinit dorința unui spirit.” Prin această poveste, apare împăcarea cu ideea de moarte prin efortul pe care subiectul îl depune pentru a finaliza normalitatea acestui proces. La nivel fantasmatic, Cătălin practic acordă o tematică vindecătoare a ideii de moarte, prezintă solidaritate și compasiune.
În cazul planșei cu numărul 18 BM, apare din nou teama de întuneric, însă de data aceasta expusă într-un cadru mult mai optimist. Clientul doar identifică această problematică, însă se axează pe puterea interioară a individului de a o depăși cu succes, fapt ce indică integrarea aplicării propriilor resurse în confruntarea cu un pericol sau situație ce are potențial anxiogen. Spre deosebire de povestea pe care a realizat-o în cadrul evaluării, unde eroul abia spre final a găsit forța interioară spre a rezolva problema cu care se confruntă, de data aceasta, eroul poveștii era mult mai pozitiv încă de la început.
Un alt factor deosebit de important ce a contribuit la schimbarea lui Cătălin, au fost temele pentru acasă. Acestea au avut rolul de a-l stimula pe Cătălin în a depune un efort volitiv în procesul de schimbare pe care și-l propusese. Astfel, clientul a fost responsabilizat și ghidat spre observarea tot mai atentă a stărilor pe care le are în diverse contexte în care se simțea tensionat, anxios, temător. Totodată, noul stil de viață și faptul că a fost încurajat să facă mișcare fizică în timpul liber, absolut la fiecare ședință terapeutică, a adus un plus în procesul de schimbare al lui Cătălin.
În urma reevaluării, a observării per ansamblu a evoluției sale de-a lungul sesiunilor, se poate concluziona faptul că principalul obiectiv personal al clientului și cel al terapeutului a fost cu succes atins, și anume diminuarea stărilor de anxietate cu privire la atitudinea față de starea de boală și de față de moarte.
Concluzia cu privire la efectele intervenției cazului de față, constă în atingerea obiectivelor de a diminua starea de anxietate față de boală și moarte, stoparea comportamentului compulsiv de a se verifica la nivelul corpului și a căutărilor active pe internet a simptomelor similare pe care le percepe, o mai bună autonomie în păstrarea comportamentului sanogen, găsirea unor noi puncte de reper la nivelul existenței personale prin practicarea activității fizice, plimbări în natură, relaxare.
În continuarea derulării procesului terapeutic se vor avea în vedere următoarele obiective de lucru cu Cătălin:
Menținerea comportamentului sanogen în toate ariile existenței clientului
Responsabilizarea față de examenul de Bacalaureat ce urmează să aibă loc
Creșterea inteligenței emoționale și maturizarea continuă în contextul acceptării vârstei biologice
Câștigarea autonomiei în contextul familial, efectuarea activităților multiple în compania prietenilor sau chiar individual
V. Autoanaliză
Încep această autoanaliză în primul rând prin comunicarea faptului că, din punctul meu de vedere, anumite lucruri chiar pot fi interpretate ca având un scop precis. Îndrăznesc să fac acest comentariu gândindu-mă la Cătălin, primul meu client în cadrul procesului terapeutic. M-am identificat într-o mică măsură cu problematica acestuia încă de la început când am înțeles despre ce este vorba.
Desigur, în primă instanță, primul gând ce mi-a trecut prin minte a fost să renunț la caz, gândindu-mă că va fi dăunător atât pentru el, cât și pentru mine. Înainte să se demareze ședințele de psihoterapie, în ultima perioadă m-am observat experimentând în unele momente ușoară tensiune cu privire la starea de sănătate (diferența fiind că în cazul meu era deja un fond medical existent). Cu toate că acest lucru nu se întâmpla la aceeași intensitate și nu avea aceleași implicații în viața mea, așa cum se întâmpla în cazul lui Cătălin. Acest lucru nu a constituit un impediment major pentru mine, care să mă determine să refuz cazul.
Atunci când a urmat să mă întâlnesc pentru prima dată cu Cătălin în scop terapeutic, am avut mari emoții, tocmai pentru că era primul meu caz, prima persoană cu care intram în contact și eram preocupată în ceea ce privește modul în care voi reacționa, acționa și cum va fi relația terapeutică.
Am fost suprinsă plăcut să observ cum în cadrul întâlnirilor cu Cătălin eram o persoană empatică, deschisă către informațiile pe care clientul mi le furniza, dispusă să-l ghidez în drumul său spre schimbare.
Ca și dificultăți pe care le-am întâmpinat, a fost vorba în primul rând despre abordarea subiectului divorț, experiență prin care a trecut Cătălin. M-am observat cum inițial aveam tendința de-a tegiversa acest subiect sau de-a încerca să mă raportez la el sub alte forme. Aveam impresia că urmează să-l „incomodez” pe Cătălin cu întrebări în această direcție. Am realizat imediat că de fapt este vorba despre mine și despre modalitatea în care eu mă raportez. Întrucât în copilărie m-am confruntat cu situația unui posibil divorț în familie, m-am aflat acum în postura de a evita acest subiect. Fiind conștientă de acest lucru, am continuat la acel moment anamneza în cadrul ședinței detașându-mă complet de propria experiență. Am observat că nu îmi este dificil să fac acest lucru. Am reușit fără ca în interiorul meu să se dea o aprigă bătălie.
O altă dificultate întâlnită în cadrul sesiunilor a fost legată de
VI. Concluzii
Cătălin este un băiat în vârstă de 18 ani, elev la liceu în anul terminal. S-a prezentat la psihoterapie acuzând frică față de posibilitatea contactării unor boli terminale, și, implicit existența fricii de moarte.
Provine dintr-o familie al cărui climat îl descrie ca fiind unul armonios, în care toți membri se înțeleg foarte bine și se sprijină necondiționat și cărora le face plăcere să petreacă timpul liber împreună, realizând diverse activități. Acesta conviețuiește împreună cu mama, tatăl vitreg și fratele vitreg în vârstă de 11 ani.
Atunci când s-a prezentat la psihoterapie, Cătălin a afirmat că înainte cu aproximativ două luni de începerea vacanței de iarnă a aflat despre decesul subit al unchiului său, fapt ce l-a afectat foarte mult. Acesta nu reușea să își explice din ce motive s-a petrecut decesul, cu atât mai mult cu cât nici cadrele medicale nu le-au oferit familiei informațiile necesare, aflați fiind în imposibilitatea stabilirii unui diagnostic. Informațiile pe care Cătălin le deținea erau cu privire la faptul că unchiul său lucra într-un mediu toxic, în care utiliza în mod frecvent diverse substanțe toxice.
Experimentând acest episod din viața sa, Cătălin a început ușor, ușor să se întrebe de ce se întâmplă anumite lucruri în viața oamenilor, dar mai ales în cazul copiilor, cum ar fi apariția cancerului, leucemiei sau a altor boli grave.
În continuare, Cătălin a extins aceste incertitudini și semne de întrebare și asupra sa și a membrilor familiei sale. În acest sens, faptul că bunicul său matern a decedat în urmă cu 10 ani datorită formei de cancer pulmonar, frații săi datorită unor alte forme de cancer, necunoscute cu exactitate de către client, acesta a atras atenția din ce în ce mai mult asupra acestor evenimente. A început prin a se gândi tot mai des în ce măsură poate influența experiența bunicului și a fraților săi, din punct de vedere genetic, dezvoltarea unei forme similare de cancer.
Primul moment ce s-a declanșat în urma îngrijorărilor constante și a comportamentului orientat către direcția posibilității contactării unei boli fatale, a fost chiar în vacanța de iarnă când Cătălin se afla la calculator și a simțit dintr-o dată înțepături în zona pieptului, moment în care a căutat imediat pe internet simptome similare și conform acestora, părea să fie specifice unui infarct. Văzând acsete lucruri, Cătălin s-a panicat și a mers disperat către părinții săi.
Episodul acesta a reprezentat doar începutul tuturor preocupărilor lui Cătălin. Au urmat vizite la medicul cardiolog (rezultatele au indicat funcționarea normală a organismului), la medicul endocrinolog (în urma ecografiei tiroidiene, apare prezența unui chist hormonal ce se resoarbe odată cu scăderea în greutate, Cătălin primind un regim pentru slăbit) și efectuarea analizelor medicale (rezultatele au fost în limite normale). Cu toate că din punct de vedere medical i s-a confirmat faptul că se află în afara oricărui pericol, Cătălin a continuat să experimenteze momente de panică, să caute pe internet diverse simptome ce considera că apar la nivelul corpului, verificări constante la nivelul corpului, gânduri din ce în ce mai negative cu privire la viitorul său.
În evaluarea acestui caz, s-a propus interviul clinic, anamneza, observația clinică, testul desenului persoanei și testul desenului familiei, testul de aperceției tematică – T.A.T. și testul MASC. Aceste metode de evaluare au fost folosite în ședințele 1 – 4.
Rezultatele acestor metode de evaluare au condus la construirea următoarelor ipoteze:
Anxietate față de starea de sănătate și boală, frica de moarte, generate de decesul unchiului său și preocuparea din punct de vedere genetic a transmiterii bolilor (bolile bunicului și ale fraților acestuia)
Vulnerabilitate ridicată în cadrul situațiilor de panică cu care se confruntă și a experiențelor noi, necunoscute, datorate prezenței anxietății
Relația fuzională cu membri familiei, fiind rezultatul încurajării comportamentului dependent de către părinți, evidențiată prin absența autonomiei și a responsabilizării clientului
Comportament regresiv și orientarea către trecut, datorate negării realității, a perioadei de maturizare și responsabilizare ce apar odată cu creșterea biologică
Absența identificării normale cu rolul sexual
În urma construirii ipotezelor, s-a avut în vedere stabilirea următoarelor obiective terapeutice:
Psihoeducație cu privire la stările de anxietate, având în vedere diminuarea anxietății față de starea de sănătate, de boală și de moarte
Creșterea inteligenței emoționale și identificarea propriilor resurse pentru a face față situațiilor anxiogene, gestionarea mai bună a situațiilor noi cu care se confruntă
Dobândirea autonomiei și responsabilizarea clientului
Identificarea corectă cu propriul rol sexual
Maturizarea interioară și orientarea clientului către viitor
Cătălin a realizat numeroase conștientizări chiar începând cu prima sesiune ce a avut în vedere psihoeducația. Oferindu-se informații concrete, bazate pe exemplificări continue, Cătălin a integrat o altă perspectivă a simptomelor pe care le resimte la nivelul gândurilor, al corpului și al comportamentului propriu cu privire la frica de boală.
Pe măsură ce ședințele avansau, utilizându-se tehnici specifice confruntării mult mai profunde cu problematica clientului (ședințele 6 – tehnica externalizării problemei și 7 – tehnica metapozițiilor), crearea terenului schimbării pentru client a devenit tot mai fructuos. Acesta a avut ocazia să observe frica sa de moarte și de boli în forma sa completă, să o înțeleagă mai bine și să își acceseze resursele în ceea ce privește anihilarea ei completă. Totodată, Cătălin a reușit să se conecteze la propria capacitate restructurativă.
Câștigul ședinței cu numărul 8 (în care s-a utilizat tehnica zidului)a constat în puterea clientului de a-și descoperi resursele necesare în fața apariției unui obstacol și de-a le activa, a experimentat satisfacția propriului efort, aflat în punctul în care se bucură de victorie.
Cea de-a noua ședință (s-a utilizat meditația și tehnica respirației abdominale) reprezintă momentul în care Cătălin a descoperit alte părți ale Eu-lui său, părți necunoscute de către el până în acea clipă. A experimentat starea de relaxare, de „plutire” și contopire cu sinele. De asemenea, a descoperit puterea sa interioară în privi lucrurile dintr-o altă perspectivă, relaxată de data aceasta. A fost prilejul ideal cu care Cătălin a îndepărtat toate gândurile negative, toate grijile și preocupările cu privire la existența sa personală.
Ședința cu numărul zece (s-a utilizat linia timpului) a avut menirea de-a conștientiza sensul existenței sale și a evoluției personale, exprimat metaforic prin simbolul fluturelui (ce reprezintă maturizarea interioară). Astfel, Cătălin, a descoperit soarele și lumina ca fiind surse de energie și vindecare în procesul său de autotransformare.
În concluzie, cu privire la efectele intervenției cazului de față, acestea constă în atingerea obiectivelor de a diminua starea de anxietate față de boală și moarte, stoparea comportamentului compulsiv de a se verifica la nivelul corpului și a căutărilor active pe internet a simptomelor similare pe care le percepe, o mai bună autonomie în păstrarea comportamentului sanogen, găsirea unor noi puncte de reper la nivelul existenței personale prin practicarea activității fizice, plimbări în natură, relaxare.
În privința direcțiilor viitoare, s-a propus abordarea următoarelor aspecte:
Menținerea comportamentului sanogen în toate ariile existenței clientului
Responsabilizarea față de examenul de Bacalaureat ce urmează să aibă loc
Creșterea inteligenței emoționale și maturizarea continuă în contextul acceptării vârstei biologice
Câștigarea autonomiei în contextul familial, efectuarea activităților multiple în compania prietenilor sau chiar individual
REZUMATUL LUCRĂRII
„Abordarea experiențială a anxietății la adolescent”
!!!!!!!!!!teorie
În lucrarea de față s-a abordat anxietatea față de starea de boală și frica de moarte prezentă la adolescentul cu vârsta de 18 ani. Obiectivul personal al clientului a constat în diminuarea și stoparea comportamentului anxios cu privire la subiectul boli grave și teama în fața morții.
Evaluarea cazului a fost realizată cu ajutorul interviului clinic, anamneza, observația clinică, testul desenului persoanei și testul desenului familiei, Testul de Aperceție Tematică – T.A.T. și al Scalei de Anxietate Multidimensională pentru Copii, Multidimensional Anxiety Scale for Children – MASC.
Rezultatele acestor metode de evaluare au condus la construirea ipotezelor cazului, după cum urmează: anxietate față de starea de sănătate și boală, frica de moarte, generate de decesul unchiului său și preocuparea din punct de vedere genetic a transmiterii bolilor (bolile bunicului și ale fraților acestuia), vulnerabilitate ridicată în cadrul situațiilor de panică cu care se confruntă și a experiențelor noi, necunoscute, datorate prezenței anxietății, relația fuzională cu membri familiei, fiind rezultatul încurajării comportamentului dependent de către părinți, evidențiată prin absența autonomiei și a responsabilizării clientului, comportament regresiv și orientarea către trecut, datorate negării realității, a perioadei de maturizare și responsabilizare ce apar odată cu creșterea biologică, absența identificării normale cu rolul sexual.
În vederea ședințelor de psihoterapie, a existat un număr de doisprezece ședințe individuale de psihoterapie, ale cărei obiective au fost: psihoeducație cu privire la stările de anxietate, având în vedere diminuarea anxietății față de starea de sănătate, de boală și de moarte, creșterea inteligenței emoționale și identificarea propriilor resurse pentru a face față situațiilor anxiogene, gestionarea mai bună a situațiilor noi cu care se confruntă, dobândirea autonomiei și responsabilizarea clientului, identificarea corectă cu propriul rol sexual, maturizarea interioară și orientarea clientului către viitor.
Concluzia studiului prezent evidențiază atingerea obiectivelor de a diminua starea de anxietate față de boală și moarte, stoparea comportamentului compulsiv de a se verifica la nivelul corpului și a căutărilor active pe internet a simptomelor similare pe care le percepe, o mai bună autonomie în păstrarea comportamentului sanogen, găsirea unor noi puncte de reper la nivelul existenței personale prin practicarea activității fizice, plimbări în natură, relaxare.
În concluzie, în cadrul celor doisprezece ședințe de psihoterapie, obiectivele clientului și cele ale terapeutului au fost realizate cu succes.
INTRODUCERE
TEORIE!!!!!1
Motivația realizării lucrării de față a constat în
ANEXE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Anxietatea la Adolescenti (ID: 109853)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.