Anexarea Crimeii de Către Rusia. Reactii în Republica Moldova
UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" DIN GALAȚI
FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE STUDII UMANISTE, ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI
MASTER
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Autor: Sergiu Ciobanu
Îndrumător : prof.univ. dr. Ardeleanu Constantin
Galați
2016
UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" DIN GALAȚI
FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE STUDII UMANISTE, ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI
MASTER
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Anexarea Crimeii de către Rusia. Reacții în Republica Moldova
Autor: Sergiu Ciobanu
Îndrumător : prof.univ. dr. Ardeleanu Constantin
Galați
2016
Introducere
Crimeea este numele peninsulei care are o formă de diamant, strălucind în apele Mării Negre. Este o peninsulă frumoasă, care a servit sute de ani drept loc de promenadă pentru aristocrația rusă, generații întregi de țari poposind sezonier, departe de asprimea iernii rusești.
Ecaterina cea Mare pentru această peninsulă muntoasă din nordul Mării Negre a dat numele de ”perla cea mai de seama a Coroanei Imperiale Ruse”. De-a lungul timpului această peninsula a fascinat o sumedenie de popoare, astfel devenind, încă din timpuri străvechi, un loc unde se întâlnesc diferite culturi. Istoria acestei peninsula acoperă peste 2500 de ani, având o mulțime de cuceritori și locuitori din diferite culturi de-a lungul timpului.
Ca să înțelegem mai bine criza din Crimeea, este necesar să trecem cu o privire înapoi la istoria complicată a acestui teritoriu. În trecut acest teritoriu sub nume de Crimeea a făcut parte dintr-unul dintre imperiile grec, roman sau bizantin.
Timp de secole, Peninsula Crimeea, care ocupă un loc de importanță strategică în Marea Neagră, a fost disputată de diverse forțe exterioare.
Peninsula Crimeea a făcut parte din Rusia începând cu anul 1783, după ce imperiul țarist o anexează în urma înfrângerii forțelor otomane. Mai mult de jumătate de milion de oameni au fost omorâți în războiul din Crimeea între anii 1853-1856, care a fost între Rusia și Imperiul Otoman care a fost susținut de Marea Britanie și Franța.
În anul 1921, peninsula populată în mare parte de tătari musulmani, a devenit parte a Uniunii Sovietice. Tătarii fiind deportați în masă de liderul Sovietic Iosif Stalin la sfârșitul al Doilea Război Mondial, pentru colaborarea cu Naziști.
În timpul Uniunii Sovietice acest teritoriu făcea parte din Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă, însă în anul 1954 , guvernul sovietic , Secretarul General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice N. Hrusciov decide transferarea Crimeii de sub autoritea RSSR către RSS Ucraineană. În presa sovietică acest transfer a fost anunțat după opt zile de la aprobarea acestuia de către Prezidiul Sovietului Suprem al URSS. În documentele de transfer au fost enumerate următoarele motive:
Cesiunea Crimeii a fost ”un act nobil din partea poporului rus” pentru comemorarea aniversării a 300 de ani de la ”reunificarea Ucrainei cu Rusia” (referință la tratatul de la Pereiaslav din 1654) și pentru a ”arăta încrederea fără margini și dragostea poporului rus față de poporul ucrainean” și
Transferul a fost o dezvoltare naturală a ”proximității teritoriale a Crimeii față de Ucraina, a punctelor comene ale economiilor lor și a strânselor legături agricole și culturale dintre Crimeea și RSS Ucraineană”.
Crimeea a fost monedă de schimb în lupta pentru putere în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Hrușciov pentru a întări poziția în lupta pentru putere împotriva lui Malenkov, încerca să-și atragă cît mai mult sprijin în Prezindiul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, astfel dorind să-i atragă de partea sa și pe Oleksîi Kîrîcenko, prim secretar al Partidului Comunist Ucrainean. Astfel, Hrușciov considera că transferul Crimeii i-ar fi asigurat sprijinul lui Kîrîcenko.
Încă în septembrie 2003, Președintele Vladimir Putin definea regiunea Azov-Marea Neagră din care face parte și Crimeea ca fiind de maxim interes strategic pentru Rusia. Din acest motiv conducerea de la Moscova era obligată să asigure un sistem de securitate cât mai eficiet pentru transportul din Marea Neagră și pentru apropierea imediată a regiunilor de interes, care era actori în conflicte înghețate. Evenimentele petrecute în ultimii ani au reafirmat importanța Mării Negre pentru Rusia și au revitalizat eforturile conducerii de la Moscova de a transforma flota Mării Negre din una inactivă în una capabilă să execute o arie largă de operațiuni maritime.
Rusia se proclamă un susținător al status-quo-lui în regiunea Mării Negre, însă ea încurajează mișcările separatiste din zonă. Cea mai mare problemă strategică a Rusiei (înainte de ultimele evenimente din Ucraina) a fost decizia Turciei de a permite navelor americane accesul nerestricționat prin strâmtorile Bosfor și Dardanele, astfel nerespectând Convenția de la Montreaux din 1936, în care au fost prevăzute inderdicții pentru traficul naval pentru statele fără acces la Marea Neagră. Regiunea Mării Negre este o zonă contestată atât de Rusia cât și de NATO, ea devenind astfel un nou câmp de luptă din aceste mari puteri. Pentru Rusia , este foarte important menținerea poziției și influenței sale în regiune pentru statutul său de putere mondială. Astfel anexarea peninsulei ucrainene Crimeea era un plan strategic, datorat nevoiei de a menține accesul Rusiei la Marea Neagră.
Istoricul Gheorghe I. Brătianu consideră peninsula Crimeea ca un teritoriu cu o importanță geostrategică deosebită, subliniind că transformarea Mării Negre într-un spațiu al neutralității maritime s-a obținut în 1859 doar prin distrugerea bazelor navale rusești din Crimeea, chiar și între anii 1919-1920 generalul Vranghel a dat mari bătăi de cap conducerii sovietice prin stăpânirea Sevastopolului. Parafrazându-l pe Mackinder, istoricul român considera peninsula Crimeea un adevărat Heartland al Mării Negre, și cine stăpânește această peninsulă, stăpânește întreaga mare.
Controlul Crimeii oferă Moscovei un acces continuu la baza navală de la Sevastopol, care mai este considerat ca adăpostul Flotei de la Marea Neagră. Iar ieșirea la Marea Neagră și existența o infrastructuri dezvoltate îi oferă Sevastopolului un statut de cea mai prețioasă bază navală în Marea Neagră.
Încă un motiv este intenția președintelui rus de a bloca înaintarea frontierei euro-atlantice spre linia geopolitică Sankt Petersburg- Rostov pe Don prin asigurarea unui control asupra vectorului geopolitic al Ucrainei.
Hasan Asgari, expert iranian privind problemele din Balcani, consideră că conflictul apărut în urma anexării Crimeii de către Rusia este : „ Criza continuă legată de situația pe peninsula Crimeea în prezent s-a transformat în unul dintre cele mai importante evenimente internaționale, în special în ceea ce privește confruntarea cauzată între Est și Vest. Situația este într-atât de tensionată încât unii analiști o descriu ca a doilea război rece și o nouă arenă pentru confruntările între acești rivali politici eterni. Criza din Crimeea va deveni un punct de referință în sistemul politic mondial.
Capitolul I. Anexarea Crimeii în date și fapte
Date generale despre peninsula Crimeea și pregătirile pentru anexare
Geografic, Crimeea are o suprafață de 26.100 km2; aceasta fiind organizată ca republică autonomă în cadrul Ucrainei, înainte de evenimentele din martie 2014, se suprapune celei mai importante peninsule din Marea Neagră, legată de continent prin istmul Perekop, cel mai îngust de pe Glob (doar 8-13 km lățime), aflat între Marea Neagră și Marea Azov. Peninsula Crimeea este constituită, în cea mai mare parte a sa (4/5), de un platou stepic, dominat în partea sa meridională de Munții Crimeii (altitudinea maximă 1.545 m în vârful Roman Koš), care, pe litoralul Mării Negre, adăpostesc multe stațiuni balneomaritime, între care Ialta, renumită, printre altele, pentru că a fost reședința de vară a țarilor Rusiei și a găzduit faimoasa Conferință de la Ialta (din februarie 1945), unde cei trei mari lideri de atunci ai Marilor Puteri (Stalin, Roosvelt și Churchill) au hotărât soarta lumii după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Alte stațiuni balneomaritime: Fedossia, Eupatoria, Alușka ș.a.
Populația Crimeii este de 2.350.000 de locuitori, din care 64% ruși, 24% ucraineni și 12% tătari. Capitala este orașul Simferopol (335.580 loc.). 8
Economia Peninsulei Crimeea a fost, dintotdeauna, dominată de turism (inclusiv în perioada sovietică), urmat de sectoare precum industria (exploatarea minereului de fier la Kerci și prelucrarea acestuia – fontă și oțel – la Kerci, Simferopol, Sevastopol, șantiere navale la Kerci etc.), agricultura (grație climatului subtropical se cultivă în principal viță-de-vie, tutun, citrice, dar și grâu). După dezmembrarea Uniunii Sovietice a câștigat și din taxa plătită de Federația Rusă (circa 2 miliarde dolari anual) pentru utilizarea marii baze militare de la Sevastopol, construită inițial de feldmareșalul Grigori Potemkin. 8
Crimeea nu este doar o regiune a cărei populație este formată din 60% de vorbitori de limba rusă, dar este și baza flotei Rusiei din Marea Neagră.
În anul 1997, Ucraina și Rusia au semnat un tratat bilateral de prietenie, cooperare și de parteneriat, după care a fost permis în mod oficial Rusiei să-și păstreze flota Mării Negre la Sevastopol. 8
Pe 24 august 1991 Ucraina a devenit stat indepedent, pe 1 decembrie a fost referendumul, la care mai mult de 90% din populație au susținut inițiativa de proclamare a independenței Ucrainei. Pe 5 decembrie aceluiași an, conducătorii a trei state nou formate – Elițin, Cravciuc și Șușchevici au semnat acordul de formare a Colaborării statelor independente, renunțând la propunerea lui Gorbaceov pentru formarea unui nou acord a URSS. Astfel cu prăbușirea Uniunii Sovietice s-a început o perioadă de colaborare într-un format nou, colaborare și concurența între statele nou formate pe teritoriul fostului URSS.
Conform recensământului din anul 2014, populația totală a Crimeii era 2284769 locuitori, dintre care 65,31 % s-au declarat fiind Ruși, 15,08 s-au declarat Ucraineni, 10,17 % Tătari din Crimeea, 1,97% Tătari, 3,65% restul, 3,82 % nu au indicat naționalitatea.
În discursul președintelui Federației Ruse Vladimir Putin, în fața camerelor reunite ale parlamentului rus și a reprezentanților unității teritorial-administrative ucrainene Republica Autonomă Crimeea, s-a invocat și argumentul așa-numitei „istorii comune” dintre Rusia și Crimeea: „Suntem practic … un singur popor”. Unitatea invocată cooptează și dimensiunea spirituală, mai ales că regiunea a fost ridicată la rangul de „avanpost” al răspândirii creștinismului ortodox în Rusia Kieveană: „Cneazul Vladimir I al Kievului – cel Asemeni Apostolilor, încheie o alianță cu Imperiul Bizantin și adoptă creștinismul ortodox atât pentru sine, cât și pentru întreaga Rusie Kieveană, chiar în orașul Hersones. Astfel, începând de aici, din Crimeea, creștinismul ortodox s-a răspândit pe toate pământurile rusești”. Totuși, creștinarea Rusiei Kievene in anul 988 de către cneazul Vladimir a fost, de fapt, o reformă de stat, necesară pentru a uni și consolida prin ideologia unică un vast stat rus care s-a format pe teritoriile slavilor de est. Această orientare spirituală spre Bizanț a avut rațiuni practice și nu spirituale, deoarece biserica răsăriteană era sprijinită în Bizanț de către stat și, la rândul ei, sprijinea statul. Din acest punct de vedere, aceasta reprezenta un model de biserică – cea mai potrivită vechiului stat rus, în mult mai mare măsură, decât cea catolică.
În primul rând, istoria Crimeii se află în strânsă corelație cu poziția sa strategică. Fiind localizată la sud de Regiunea Herson (Ucraina) și la vest de regiunea Kuban (Rusia), peninsula este înconjurată de două mări: Marea Neagră (la vest și sud) și Marea Azov (la est). Treptat regiunea trece succesiv sub mai multe stăpâniri ale romanilor, goților, hunilor, bulgarilor, khazarilor, Rusiei Kievene, Imperiului Bizantin și a Hoardei de Aur.
Rușii ocupă peninsula în anul 1783 prin persoana feldmareșalului Grigori Potemkin, acesta edifică cu un an mai târziu baza navală Sevastopol. Au urmat apoi alți ani de războaie pentru preluarea controlului asupra peninsulei, aici amintind de „Războiul Crimeii” (1853-1856), Războiul Civil Rus, al Doilea Război Mondial. După reocuparea peninsulei de trupele sovietice conduse de generalul sovietic Fiodor Tolbuhin (1944), profilul etnic al Crimeii se schimbă în urma deciziei lui Stalin de a deporta populația tătară (aceștia fiind acuzați pe nedrept de colaboraționism cu Germania nazistă), lăsând în peninsulă o populație majoritar rusească.
Astfel, peninsula nu a încetat niciodată să se afle sub controlul strategic al Moscovei, iar „chestiunea Crimeii” se punea ori de câte ori Ucraina manifesta mai multă independență decât s-ar cuveni din perspectiva Rusiei.
Toate statele formate după destrămarea URSS, au declarat respectul către dreptul internațional, în primul rând față de indestructibilitatea frontierelor de stat și integritatea teritorială reciprocă. Însă în realitate totul nu era într-atât de bine stabilit, erau minim patru conflicte ”înghețate” – Nagorno-Karabah, Transnistria, Osetia de Sud și Abhazia erau ținute de către Rusia drept ca rezerve, pentru tensiunea politică asupra guvernelor interesate în stabilitatea statelor, deasemenea în calitate de intimidarea celor care se supun.
În acest sens Ucraina avea cu ce să se mândrească, deoarece aproape pe tot parcursul a 23 de ani de la proclamarea independenței pe teritoriul ei nu sa vărsăt o picătură de sânge, ca urmarea a lipsei conflictelor interculturale și etnice.Cu toate acestea, în relațiile între Ucraina și Rusia existau diferite perioade – de la Elițin cu ”gândul ce a făcut pentru Ucraina” până la războaiele comerciale și de gaz de pe timpurile guvernului ”oranj” în Ucraina. Cu toate acestea, Ucraina și Rusia au construit întregul complex de instrumente dreptului internațional, care lăseau speranțe pentru continuarea formării relațiilor echitabile și reciproce în sfera politică, comercială, economică, umanitară etc. Dintre cele mai importante documente semnate între părți în ultimele două decenii se enumeră Acordul de prietenie, cooperare și parteneriat ( intrat în vigoare la 01.04.1999), Tratatul privind frontiera de stat Ucraineano- Rus ( intrat în vigoare la 23.04.2004), Acordul cu privire la divizarea Flotei Mării Negre, a statutului său și altele. Conform acestor tratate și acorduri ambele părți se obligau să respecte independența, inviolabilitatea frontierelor și suveranitatea reciprocă. Pe lângă ceea ce a fost enumerat, Ucraina și Rusia sunt părți a unui număr considerabil de tratate și acorduri internaționale, conform cărora și-au asumat obligații similare. În primul rând , este vorba de cunoscutul Memorandum din Budapesta din anul 1994, conform căruia SUA, Marea Britanie și Rusia ( mai târziu s-au alăturat Franța și Republica Populară Chineză) au garantat Ucrainei pe tema independenței, suveranității și integrității teritoriale.
În 2004-2005 relațiile între aceste două state s-a schimbat brusc. În Ucraina a avut loc Revoluția ”Oranj” , în urma căreia președinte a devenit altă persoană decât se aștepta Vladimir Putin. A fost într-atât de ofensat încît nici lui Iușenco, nici Timoșenco, nu a reușit să reîntoarcă relațiile bune din trecut. Anume în timpul revoluției ”Oranje” V. Putin a organizat două razboaie energetice, care au dus la ceea că multe țări din Uniunea Europeană în iarnă au rămas fără gaze. Aceste acțiuni au dus mai mult un caracter de testare care au aprobat ideea președintelui V. Putin, că Uniunea Europeană nu sunt capabili pentru un răspuns operativ asupra sancțiunilor din partea Rusiei. Principala realizare a fost în 2009, în urma mai multor combinații și manipulări a fost semnat contractul de gaze pe termen lung care a fost extrem de nefavorabil pentru Kiev. Acesta devenind pe mulți ani iritabil în viața politică internă a Ucrainei, V. Putin având frânghii de manipulare pentru oarecare guvern.În 2010 la putere a revenit V. Ianucovici, ocupând postul de Președinte a Ucrainei, din motiv că Pro-Europenii nu au putut să se înțeleagă între ei. Unul dintre cele mai principale teze ale programului electoral fiind restabilirea parteneriatului strategic și relații avantajate reciproc cu Rusia. Însă în final nu a fost realizat din motiv că guvernele din ambele părți aveau idei diferite pentru aceste relații.
În septembrie-octombrie 2013, puterea în Ucraina părea ca niciodată puternică, în țară era stabilitate și nici un mic motiv pentru orice tip de protest în masă sau de schimbare a unui organism guvernamental. Însă aceste date au fost ironate. Evenimentele care s-au produs în Ucraina, după ce conducătorii țării, în frunte cu președintele pro-rus, Victor Ianukovici, au refuzat semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, în 30 noiembrie 2013, la Vilnius, s-au accentuat în cadrul fenomenului numit Maidan.. Totul sa început de la câteva sute de activiști, însă foarte repede numărul acestora a crescut, datorită acțiunilor prea dure și ilegalea autorităților din 30 noiembrie, ieșind în stradă mulțimii de oameni (indiferent de vârstă, profesie, credință, apartenență politică), nemulțumită de situația social-politică din țară.
Majoritatea partenerilor externi a Ucrainei au susținut poporul ucrainean pentru aspirarea de înlocuire a regimului ”criminal” , întoarcerea țării la cursul dezvoltării europene și prin prisma procedurilor democratice să fie efectuate schimbări sistematice în țară.
Însă Federația Rusă, din contra, a dorit să folosească de acest moment de ”instabilitate” și de ”apă tulbure” și a realiza visul oficialilor de la Kremlin – anexarea orașului Sevastopol și Republica Autonomă Crimeea.
Scenariul cu ”reîntoarcerea Crimeii către Rusia” a fost cu siguranță planificat și pregătit cu atenție de către autoritățile Rusiei din timp. Dimensiunile și rezultatele acestei pregătiri sunt evidente astăzi. Încă înainte de a fi invadată Crimeea de către serviciile speciale ruse au fost recrutați generalii și ofițerii armatei ucrainene, conducătorii și colaboratorii agențiilor de securitate, care în momentul chee au renunțat la jurământ și au trecut de partea rusă. Au susținut activ acțiunile Rusiei politicienii locali separatiști și media, care erau finanțați din Moscova. Înafară de toate acestea, erau depuse eforturi pentru a slăbi economia ucraineană și sistemul său politic în ansamblu, regulat începeau ”războaiele de gaz”, introduceau și anulau embargoul pe diferite produse alimentare.
Revoluția în Kiev și retragerea din țară a președintelui Victor Ianucovici la începutul anului 2014 au slăbit statul ucrainean și au fost create condiții ideale pentru acțiunile decisive din partea Kremlinului privind separarea Crimeii. Cu sprijinul trupelor rusești și a serviciilor de securitate ( care a recunoscut cu un an mai târziu, în public Putin însuși) pe teritoriul peninsulei a fost organizat referendumul, care a devenit un motiv formal pentru includerea sa în Federația Rusă.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a început cu ocuparea militară și anexarea Crimeii. Secretarul general al NATO consideră agresiunea militară a Rusiei în Ucraina o încălcare flagrantă a angajamentelor sale internaționale, fiind o încălcare a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei. Rusia în 1994 a fost printre primii care au semnat acordul să resptecte integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei. Rusia a promis să nu amenințe sau să folosească forța împotriva Ucrainei. Prin nerespectarea acestui acord, Rusia a pus sub semnul întrebării credibilitatea și fiabilitatea sa ca actor internațional. Anexarea Crimeii fiind o încălcare clară a Cartei Organizației Națiunilor Unite.
Criza în Crimeea
Anexarea Crimeii de către Federația Rusă se referă la un proces politic, produs în anul 2014, prin care Peninsula Crimeea , care făceau parte din Ucraina,a intrat sub controlul Rusiei și fost integrat ca doi subiecți federali – Republica Crimeea și orașul federal Sevastopol. Acest proces s-a început în momentul când controversatul premier al Crimeii, Serghei Aksenov, preia controlul centrelor politice, administrative și elementelor critice de infrastructură din regiunea Crimeea cu ajutorul susținerii unei părți a populației. În același timp, el face un apel deschis către Vladimir Putin, care deținea funcția de Președinte a Federației Ruse o anumită asigurare a păcii și ordinii publice în Republica Autonomă Crimeea, fapt care din start încălcă atât constituția ucraineană, cât și cea a autonomiei. În aceeași zi liderul de la Kremlin solicită Consiliului Federației Ruse autorizarea intervenției armate pe teritoriul Ucrainei care începuse pe 24 februarie 2014, momentul în care trupele rusești fără însemne a preluat controlul asupra celei mai mari părți a peninsulei, blocând astfel militarii ucrainei în bazele militare. Pe 18 martie aceluiași an, Vladimir Putin, Președintele Rusiei, a semnat actul de reunificare conform căreia peninsula Crimeea a devenit parte a Federației Ruse.
Donald Tusk, președintele Consiliului European, consider că anexarea prin forță a peninsulei Crimeea de către Rusia este o încălcare a Cartei ONU și una dintre principalele provocări cu care se confrunctă la ora actual Europa.
Din punct de vedere al dreptului internațional public, separarea peninsulei Crimeea și devenirea acesteia ca parte integrantă a Federației Ruse reprezintă o temă ce aparține unui domeniu extrem de complex și disputat: cel al recunoașterii și succesiunii statelor. Rusia vine cu argumentele uzitate pentru susținerea procesului de separare și integrare a Crimeii la baza fiind următoarele temeiuri:
Rusia a avut un control istoric asupra acestei regiuni, având o istorie comună ;
dreptul popoarelor la autodeterminare;
precedentul Kosovo, așa cum a fost interpretat de Curtea Internațională de Justiție (CIJ) prin decizia sa consultativă din iulie 2010 (deși Federația Rusă nu recunoaște independența Kosovo, deși și în această regiune a fost organizat un referendum pe 26 și 30 septembrie 1991).
Anexarea Crimeii de către Rusia a stârnit cea mai mare criză în Occident și Moscova de la terminarea războiului Rece în urmă cu peste două decenii. Vestul a venit cu o serie de sancțiuni care vizează și o serie de diplomați ruși, care sunt în aproapiere de președintele Vladimir Putin.
Acest proces politic a stârnit multe controverse și este considerat de către Uniunea Europeană (UE), Grupul celor 8 (G8), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și Organizația Națiunilor Unite (ONU) drept o anexare ilegală, care a fost inițiată ca urmare a intervenției Rusiei în Republica Autonomă Crimeea și în orașul Sevastopol, care erau diviziuni administrative ale Ucrainei.După declararea independenței de către autoritățile locale nerecunoscute față de Ucraina, a fost organizat un referendum, sub ocupația militară rusă, acest referendum fiind nerecunoscut și considerat ilegal de guvernul de la Kiev și de comunitatea internațională.
Între Ucraina și Rusia a existat un acord bilateral conform căruia era permisă staționarea în Sevastopol a unor structuri militare ruse până în 2047, astfel Rusia putea disloca circa 25000 de militari, peste 500 de nave în portul de la Sevastopol, 100 de tunuri cu calibru 100 mm și 22 avioane de luptă, astfel fiind posibil suplinirea efectivului acestora fără a informa în prealabil Kievul.
În viziunea oficialilor ruși, organizând referendumul privind independența, Consiliul Suprem al Crimeii a folosit același articol al ONU invocat și de Ucraina când și-a declarat independența în 1991 (Convenția de la Viena din 1978 privind succesiunea statelor la tratate, art. 2(1)(a) – n.r.). Însă diferența ar fi că în 1991 a fost utilizat dreptul de declarare unilaterală a independenței unui teritoriu, această Convenție fiind imposibil de aplicat în cazul regiunii autonome. Acest drept nu poate interzice unei populații să organizeze un referendum , însă nici nu poate recunoaște vreun drept unilateral la secesiunea și alipire/anexare cu un alt stat. Încă un moment de neclaritate este acel că acest drept interzice schimbarea suveranității teritoriale a unui stat prin ”folosirea ilegală a forței” , ceea ce s-a și întâmplat în Crimeea, când a fost făcută ”lovitura de stat” pe fundalul protestelor violente neautorizate.
Vladimir Putin a făcut o afirmație pentru manualul de istorie : ”Crimeea a fost întotdeauna și a devenit din nou rusească” . Ocuparea acestei peninsule cu o poziție strategică extraordinară, este un nod important a Mării Negre, de unde este posibil amenințarea litoralului în toate punctele lui și de unde este posibilă proiectarea puterii până la Marea Mediterană și Orientul Mijlociu, acest proces a schimbat dramatic balanța de putere în regiunea extinsă a Mării Negre.
Rusia consideră că acest proces de aderare a fost una legitimă , bazată pe unirea regiunilor și ulterior națiunea independentă a solicitat admiterea lor în Rusia, în conformitate cu un referendum care , conform poziției ruse, reflecta dorința de aderare la Federația Rusă. La început Vladimir Putin a recunoscut prezența armatei ruse în timpul referendumului, însă după ceva timp a afirmat că trupele înarmate sunt forțe de autoapărare locale.
Astfel Rusia s-a ”făcut” cu două noi entități, Orașul Federal Sevastopol și Districtul Federal Crimeea. Președintele Vladimir Putin a emis un decret de recunoaștere a Republicii Crimeea ca stat suveran și independent la data de 17 martie 2014. Pe 21 martie , acesta din urmă semnează legile care admit formal Republica Crimeea și orașul Federal Sevastopol în componența Federației Ruse. Atașat la anexe putem găsi Legea Federală a Rusiei ”Despre Ratificarea acordului dintre Federația Rusă și Republica Crimeea” (anexa 1) și ”Legea Constituțională federal cu privire la primirea Republicii Crimeea în Federația Rusă” (anexa 2)
Cronologia anexării:
Pe 20 februarie Președintele Consiliului Suprem din Crimeea, Vladimir Konstantinov, public a anunțat că nu exclude posibilitatea de secesiune a Crimeii de sub administrarea Ucrainei, în cazul în care situația din țară nu se va stabiliza. Refat Chubarov, liderul Tătarilor din Crimeea a răspuns la declarația lui Konstantinov , spunând că acesta se afla în Rusia și invită deschis ca forțele de securitate din Rusia să intervină în situația din Crimeea.
Primul episod . 27 februarie 2014
Dis-de-dimineață câteva zeci de specialiști bine înnarmați ruși au capturat clădirea Consliului de Miniștri și Consiliul Suprem al Republicii Autonome Crimeea. Nici poliția, nici forțele speciale, nici guvernul central de la Kiev nu au fost în stare să depună rezistență la aproximativ 120 militanți.
În câteva ore după capturare, a avut loc așa numită ”ședință extraordinară” a Consiliului Suprem al Republicii Autonome Crimeea. A fost petrecută pe motivul circulației automobilelor blindate a Flotei Mării Negre Rusești în Simferopol și Yalta. Deputații li se permitea intrarea în sala de sesiune fără telefoane mobile și erau sub supravegherea militanților. La ședință 61 din 64 deputați prezenți au votat pentru demisionarea cabinetului de miniștri a lui Anatol Moghilev, numind ca drept ”premier” liderul partidului ”Unitatea Rusă” – Serghei Aksenov, care la ultimele alegeri a obținut doar 4% din voturi. Înafară de acestea, a fost anunțat data pentru petrecerea unui referendum pe 25 mai, privind statutul Crimeii. Ambele decizii au fost luate cu încălcarea Constituției și legislației Ucrainene. În primul rînd ,conform articolului 136 din Constituția Ucrainei, prim-ministrul Republicii Autonome Crimeea este numit prin acordul cu președintele Ucrainei. În al doilea rând, conform articolului 3 din Legea Ucrainei cu privire ”Referendumul Ucrainean”, întrebările legate de modificarea teritoriului Ucrainean trebuie să fie votate la nivel de țară și nu cum a fost efectuat în cazul dat, numai în baza referendumului local.
Președintele Consiliului Suprem din Crimeea, Volodimir Konstantinov, precum și prim-ministru Aksyonov, au refuzat să recunoască demiterea lui Viktor Ianukovici din funcția prezidențială și îl vizau drept fiind președinte. Aksyonov a adăugat că ”vor urma direcția lui”. Noul prim-ministru al Ucrainei, Arsenii Yatseniuc, a avertizat ” Noi imediat trebuie să declarăm că orice persoană cu armă în stradă-devine persoană urmărită de lege”.
În dimineața zilei de 27 februarie unitățile Berkut din Crimeea și din alte regiuni din Ucraina (care au fost dizolvate prin decretul din 25 februarie) au blocat punctele de control Istmul Perekop și Peninsula Chonhar. Potrivit fostului șef al poliției din Crimeea, Ghenadii Moskal, pe aceste teritorii au fost transportate automobile blindate, lansatoare de grenade, arme de asalt, mitraliere și alte arme. Din acel moment, ei controlau tot traficul terestru între Crimeea și Ucraina continentală. La 27 februarie, organizația ucraineană Sectorul de Dreapta a anunțat în mod official că nu intenționează să participle la orice conflict pe teritoriul Crimeii.
Al doilea episod, 1 martie 2014
În această zi sa petrecut încă o ședință extraordinară a Consiliului Suprem al Republicii Autonome Crimeea, totodată prima ședință a noului ”guvern” a Crimeii. În timpul acestei ședinței așa numitul ”premier” al Crimeii , S. Aksenov a anunțat că este necesar efectuarea referendumului nu pe data 25 mai , ci este ”orientat pe 30 martie anului curent ”.
În primele ore a zilei de 28 februarie, un grup de circa 50 bărbați înarmați în uniformă militară, au intrat cu forța în aeroportul din Simferopol, capitala Crimeii. Atfel, un oficial ucrainean a declarat că peste 2000 de militari ruși au fost transportați pe calea aerului la Simferopol. Mai târziu autoritățile aeroportului au negat că aeroportul a fost blocat și au spus că el activează în mod normal, indiferent de prezența persoanelor înnarmate. Mai târziu, în aceeași zi, aeroportul din Sevastopol a fost luat cu forța asemenea celui din Simferopol. Potrivit ministrului Afacerilor Interne, Arsen Avakov, soldații fără acte de identitate sunt din trupele Flotei Mării Negre Ruse. Mai târziu, câteva canale de televiziune au anunțat că aeroporturile sunt păzite de forțele rusești. Apoi a fost declarat că militanții din aeroportul Simferopol sunt soldați ruși care au sosit cu helictopterele observate la Aeroportul Hvardiyske în apropierea Simferopolului.
La 28 februarie 2014, o barcă de rachete a Federației Ruse a blocat portul din Balaklava,
unde erau staționate nave ale Gărzii Mării Ucrainei. Au fost observate 8 helicoptere militare care se deplasau din Anapa spre Sevastopol. În aceeași zi, Serghey Kunitsyn a anunțat jurnaliștii despre sosirea deligației ruse a lui Vladimir Jirinovski și Konstantin Zatulin. Deasemenea Kunitsin , a declarat că pe 28 februarie în aeroportul Hvardiiske au aterizat 13 avioane IL 76 cu trupe rusești, fiecare avion având o capacitate de încărcare a aproximativ 150 oameni.
Parlamentarul ucrainean, Petro Poroșenko, care a sosit în Simferopol, a fost atacat de o mulțime furioasă, dar a reușit să scape nevătămat. Președintele Consiliului Suprem al Crimeii Volodymyr Konstantinov a fost huiduit de o mulțime de protestatari s-au adunat care strigau " Crimeea – Rusia ".
La 28 februarie, Ministerul Apărării al Ucrainei a recunoscut amenințarea unor posibile preluări ale unităților militare în Crimeea în timpul nopții de sâmbătă de forțele radicale.
La 1 martie 2014, prim-ministrul Crimeii Serghei Aksionov a făcut apel direct Președintelui rus, Vladimir Putin, cu declarație semnată, solicitând Rusiei să "ofere asistență în asigurarea păcii și a liniștii pe teritoriul" Crimeii.
Al treilea episod, 6 martie 2014
Peste încă cinci zile, a avut loc o altă ședință extraordinară a Consiliului Suprem a Crimeii, care a devenit total manipulată de Kremlin. Astfel ca rezultat a acestei ședințe a fost anunțat încă o transferare a datei. A fost decisă organizarea referendumului peste 10 zile – 16 martie 2014. Este greu de găsit situații similare în secolul XX-XXI, în care a fost organizat referendum pe tema ieșirii unui stat suveran și independent în scopul alăturării la un alt stat.Legitimitatea referendumului a fost pus sub semnul întrebării de către comunitatea internațională atât din motive juridice și procedurale.
La acest referendum au fost înaintate două variante, în prima era vorba de independența Crimeii cu viitoarea alăturare la Federația Rusă, a doua era propunerea de reîntoarcerea Constituției Crimeii din 1992, în esența sa era fix ca și prima variantă. De fapt, populației Crimeii a fost propusă alegerea între „da” și „da” pentru aderarea la Federația Rusă.
Toate aceste evenimente au avut loc în timpul unei creșteri a numărului forțelor armate Ruse pe teritoriul Crimeii, blocând toate facilitățile militare a forțelor Armate ale Ucrainei, transferul tuturor organelor interne spre guvernul nou a Crimeii , interzicerea translării televiziunii Ucrainene, restricționarea accesului observatorilor OSCE și jurnaliști din străinătate.
La 8 martie , trupele armatei ruse a intrat pe teritoriul satului Chobhar din raionul Henichesk din Herson, astfel blocând a doua intrare în Crimeea.
În aceeași zi departamentul de serviciu grănicer din Slokino a fost preluat de forțele rusești. Personalul și familiile lor au fost nevoite să părăsească posturile și apartamentele sale. Un avion de paza frontierilor ucrainene zburând deasupra Crimeii a fost atacat cu arme de foc a forțelor rusești.
La 11 martie deputații din Parlamentul prorus al Crimeii au adoptat o declarație de independență față de Ucraina, etapă prealabilă referendumului, care să permită alipirea acestei regiuni la Federația Rusă. Ei au invocat precedentul Kosovo pentru a-și justifica demersul din punct de vedere al dreptului internațional. Declarația de independență a Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol a fost adoptată de 78 din totalul 81 de deputați prezenți. Textul acestor face referire la Carta Națiunilor Unite și la ”o întreagă serie de documente internaționale ce stabilesc dreptul popoarelor la autodeterminare”, precum avizul emis de Curtea Internațională de Justiție din 22 iulie 2010, potrivit căruia "proclamarea unilaterală a independenței de către o parte a unui stat nu încalcă nicio normă a dreptului internațional". Vladimir Putin a comentat argumentarea Occidentului cu privire la recunoașterea Kosovo și nerecunoașterea independenței Crimeii: singuri au scris, iar acum sunt indignați. Vladimir Putin a citat declarația adoptată de SUA în legatură cu situația din Kosovo. Documentul recunoștea că declarațiile de independență pot încălca legislația internă a țărilor, însă asta nu înseamna că are loc o încălcare a dreptului internațional. „Singuri au scris, au trambitat în toata lumea, i-au forțat pe toți, iar acum sunt indignați.
Actul final al tragediei numit „anexarea Crimeii” a fost pe 16 martie , când la referendum sa decis soarta Crimeii, adică statutul acestei peninsule. Rezultatele finale a referendumului – 96,77% au votat pentru independența Crimeii, cu o prezență la urne mai mult de 83%. Acesta fiind baza pentru semnarea pe 18 martie în Kremlin a Tratatului de aderare la Federația Rusă a orașului Sevastopol și Crimeii ca autorități individuale ale federației.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a declarat miercuri într-o rezoluție adoptată după o dezbatere de urgență că"așa-numitul referendum" ținut în Crimeea este neconstituțional.Rezultatul lui și "anexarea ilegală a Crimeii de către Federația Rusă nu au prin urmare niciun efect juridic și nu sunt recunoscute de Consiliul Europei".
Ucraina a reacționat imediat la anunțul anexării Crimeii. Noua putere de la Kiev a anunțat că nu va recunoaște niciodată independența regiunii autonome, în timp ce reacții au venit și din partea cancelariilor occidentale. Statele Unite, Marea Britanie și Germania au condamnat gestul Rusiei, care a fost eliminată de la întâlnirile G8, grupul celor mai industrializate țări ale lumii. Aceasta în timp ce președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, și-a anulat întâlnirea pe care ar fi trebuit s-o aibă miercuri, la Moscova, cu Vladimir Putin.
Pentru oficialii ucraineni, semnarea tratatului de anexare a Crimeii este o crimă. A spus-o chiar președintele interimar al țării, care a comparat decizia Moscovei cu hotărârile luate de Adolf Hitler.
Oleksandr Turcinov a declarat că „Președintele rus, Vladimir Putin, căruia îi place să vorbească despre fascism, repetă acțiunile fasciștilor și anexează teritoriul unui stat independent, recunoscut de întreaga lume”.
Reacții au venit imediat și din partea marilor cancelarii occidentale. Statele Unite, Marea Britanie și Germania au spus în termeni clari că gestul Rusiei este de neacceptat. De altfel, Statele Unite au amenințat Rusia cu noi sancțiuni, iar Franța a anunțat eliminarea Moscovei de la întâlnirile G8, grupul celor mai industrializate țări ale lumii.
William Hague, ministrul de Externe al Marii Britanii: „Vorbim de o incursiune într-un stat suveran, de confiscarea unei părți a teritoriului său, ignorând legea”.
Vicepreședintele Statelor Unite, Joe Biden deasemenea și-a exprimat nemulțumirile: „Prin pașii făcuți pentru a anexa Crimeea, Rusia a oferit o varietate de argumente pentru a justifica ceea ce nu este nimic altceva decât o confiscare de teritoriu”.
Laurent Fabius, ministrul francez de Externe: „În ceea ce privește G8, am luat hotărârea de a suspenda participarea Rusiei, adică s-a luat în considerare ca toate celelalte țări, cele mai mari șapte țări din lume, să se întrunească fără Rusia”. Franța și-ar putea suspenda, de asemenea, livrarea de nave Mitral către Rusia.
Situația din Ucraina va fi discutată săptămâna viitoare în Olanda, unde liderii celor mai industrializate șapte state ale lumii vor participa la Summitul pentru Securitate Nucleară.
Prin preluarea controlului asupra peninsulei, Putin a reușit să transforme Ucraina într-un stat mai puțin atractiv pentru Occident. În accepțiunea Moscovei, o Ucraină implicată într-o dispută teritorială cu un alt stat determină, implicit, o ezitare din partea NATO de a-și extinde parteneriatul cu aceasta. Este repetarea aceluiași scenariu aplicat atât în Georgia, cât și în alte punte fierbinți din CSI pentru a contracara orice tentativă de extindere a NATO.
Toate aceste evenimente au avut loc pe fondul unei reacții timide și întârziate a Occidentului, respectiv a Uniunii Europene și a Statelor Unite, fiecare având interese personale. Deși Occidentul s-a arătat „revoltat” față de gestul președintelui rus Vladimir Putin de anexare a Peninsulei Crimeea, este de constatat reacția, de fapt, timidă a acestuia, cu doar unele reacții patetice și sancțiuni economice fără efecte semnificative.
Prin integrarea Crimeii în Federația Rusă înțelegem un proces de încorporare a Crimeii în Rusia. Această integrare este oficial asociată cu o perioadă de tranziție, care este stipulată în art. 6 din acordul de alipire a Crimeii la Rusia.
Integrarea Crimeii în Rusia a fost organizată și înfăptuită într-un mod destul de rapid de conducerea Rusiei. Ministrul învățământului din Rusia, Dmitri Livanov , pe 27 martie a anunțat că toți absolvenții din Crimeea vor primi atestate de model rusesc. Încă din luna martie până în mai-iunie 2014 o mare parte din caracteristicile, elementele și structurile sociale, economice, administrative ș.a. au fost racordate la standardele Federației Ruse. În luna aprilie Banca Centrală a Federației Ruse a creat în regiune Banca Crimeii și a trecut sfera financiară din administrarea ucraineană în cea rusă. Activitatea a unei serii de bănci ucrainene din zonă a fost stopată. Duma de stat a limitat circulația hrivnei ucrainene printr-o lege din 16 mai, valuta oficială în regiune a devenit rubla rusă. Din 11 august, oficiile de stare civilă din Crimeea și-au început activitatea în conformitate cu legislația rusă, eliberând certificate de tip rusesc. Pe 31 octombrie Guvernul Federației Ruse a instituit în Crimeea o zonă economică liberă.
În urmare, majoritatea statelor din comunitatea internațională nu a recunoscut procesul din Crimeea legitim, deasemenea nu au recunoscut Republica Crimeea și Sevastopol ca parte a Rusiei. Mai multe țări din America de Nord, Europa, Oceania și America Centrală, Asia și Africa au criticat deschis referendumul și alipirea , considerândule ilegale, considerând și în prezent Crimeea ca o diviziune administrativă a Ucrainei. Astfel Rezoluția 68/262 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (susținând poziția că Crimeea și Sevastopol rămân parte a Ucrainei) a adunat 100 voturi pentru și 11 contra, alte 58 de state abținându-se , iar 24 din 193 state membre nu au luat parte la votare din cauza absenței.
Este necesar de menționat că totuși unele state au recunoscut referendumul. Câteva membre ale Națiunilor Unite și-au expus poziția referitor la recunoașterea Republicii Crimeea și Sevastopolului ca subiecte federale ale Rusiei. Astfel le prezentăm:
Afghanistan – Hamid Karzai președintele Afghanistanului consideră că referendumul a reflectat dorința oamenilor de a-și decide viitorul și că au folosit dreptul de liberă alegere. Această poziție a fost anunțată la o întâlnire cu o delegație a Congresului SUA.
Cuba – Într-o vizită la Moscova , fiul revoluționarului Fidel Castro, Fidel Castro Diaz-Balart a declarat recunoașterea Crimeii ca parte a Rusiei și a îndemnat Kremlinul să urmeze exemplul din Havana și să stea ferm în fața sancțiunilor internaționale.
Nicaragua – Ambasadorul Nicaragua în Rusia, Luis Molina Quadra , la o întâlnire oficială cu Ivan Melnicov, prim-vicepreședentele partidului Comunist, a recunoscut alipirea Crimeii către Rusia.
Rusia – 155 de membri ai Camerei supreme a parlamentului au votat pentru ratificarea documentului de alipire Crimeii la Rusia.
Syria – chiar din primele zile președintele Syrian Bashar al-Assad a recunoscut referendumul în Crimeea fiind unu legal.
Venezuela
Președintele Belarusului Alexander Lukashenko la 23 martie 2014 a răspuns pentru revista Belarus Segodnya, el consideră că ”Ucraina trebuie să rămână stat integru, indivisibil, ne-aliat” și ”Pentru Crimeea, nu îmi place când integritatea și independența țării este violată” și totuși ”Astăzi Crimeea este parte a Federației Ruse. Nu mai contează dacă noi o recunoaștem sau nu, faptul rămâne.” și ”Chiar dacă Crimeea va fi recunoscută ca regiunea a Federației Ruse de-jure, asta nu mai contează”.
Abhazia, Ossetia de sud și Nagorno-Karabah deasemenea au recunoscut rezultatele referendumului, ele fiind state non-membre ONU.
Ca urmare a acestor evenimente, Transnistria, care deasemenea a recunoscut rezultatele referendumului, a transmis pe 18 martie o cerere de alipire la Federația Rusă, urmând exemplul Crimeii. Pe 16 aprilie aceasta a cerut Rusiei și Națiunilor Unite să-i recunoască independența.
Următoarele state au recunoscut referendumul din Crimeea din 2014.
Capitolul II. Reacțiile internaționale la anexarea Crimeea de către Federația Rusă
2.1. Pozițiile organismelor supranaționale asupra anexarii Crimeii
În mare parte majoritatea statelor și-au exprimat o poziție similară asupra anexării Crimeii de către Federația Rusă. Aproape toate statele au condamnat decizia Rusiei de a interveni în acest conflict, astfel majoritatea statelor au susținut Ucraina, suveranitatea și integritatea teritorială a acesteia, în același timp căutând modalitate de ieșire rapidă din această criză. Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană au amenințat Rusia , mai târziu chiar adoptând sancțiuni împotriva Rusiei pentru aportul său în criza din Crimeea, astfel îndemnând Rusia să se retragă. Ca răspuns aceștea au fost acuzați de finanțarea și conducerea revoluției din Kiev, deasemenea impunând un șir de sancțiuni împotriva Statelor Unite ale Americii și Uniunii Europene.
Pentru o prezentare mai completă vom enumera pozițiile organismelor supranaționale:
Consiliul European – Astfel la 7 martie 2014, Comitetul Permanent al Adunării Parlamentare a Consiliului European (APCE) și-a exprimat sprijinul deplin pentru „integritatea teritorială și unitatea națională a Ucrainei”. Prin urmare, acesta a condamnat încălcarea de către Federația Rusă a suveranității șintei grității teritoriale a Ucrainei.
Uniunea Europeana – La 1 martie, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politici de Securitate, Catherine Ashton, a criticat recurgerea la acțiuni militare Ruse în Ucraina, descriind aceasta ca o „escaladare nejustificată a tensiunii”. Integritatea unității și suveranității teritoriale trebuie să fie respectate de către toate părțile. Președintele Parlamentului European , Martin Schulz a spus că cine ar fi putut să-și imagineze că „războiul ar putea să devină o realitate într-o țară care are o frontieră cu Uniunea Europeană?”.Criza din Ucraina reîntorcând frica și riscul unui război în Europa.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a suspendat procesul de aderare a Rusiei la data de 13 martie și a început consolidarea relațiilor cu Ucraina .
Organizația de Cooperare Islamică (OIC) și-a exprimat îngrijorarea cu privire la "securitatea și bunăstarea" a comunității musulmane din Crimeea Tătară. "Nu ar trebui să fie permisă orice reapariție a suferințelor tătarilor din Crimeea care au fost expulzați în secolul XX de la patria lor. Este extrem de important pentru OIC ca să fie protejat dreptul de cetățenie, de viață, patrimoniul religios și cultural și proprietate . OCI considerăcă în secolul 21pentru membrii comunității internaționale, trebuie să fie norma un dialog constructiv, având relații pașnice și de bună vecinătate.
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE)a trimis un grup diplomatic, format din un reprezentant oficial și un comisar OSCE privind afacerile minorităților naționale. Observatorii OSCE au încercat să intre pe teritoriu peninsulei Crimeea , însă au fost impuși să se întoarcă de la punctele de control de către milițieni în uniformă care aparțineau unei organizații neindentificate. Grupul a constatat din 42 persoane din 22 țări, fiind condus de locotenent-colonel maghiar Gabor Acs. Adunarea Parlamentară a OSCE a condamnat acțiunile rusești din Ucraina de două ori, în 2014, "Declarația de la Baku" (expirat la 31 decembrie 2015), și în 2015 "Declarația de la Helsinki".
NATO- La 2 martie, secretarul general Anders Fogh Rasmussen, a convocat Consiliul Nord-Atlantic ca urmare a ceea ce a numit acțiunea militară a Rusiei și presupusele amenințări președintelui Vladimir Putin împotriva Ucrainei. Consiliul Nord Atlantic a condamnat ceea ce a numit escaladarea militară a Rusiei în Crimeea și a numit-o încălcare a dreptului internațional. De asemenea, a cerut Rusiei să își respecte obligațiile care îi revin în temeiul Cartei ONU, Memorandumul de la Budapesta din 1994, Tratatul de prietenie și cooperare între Rusia și Ucraina din 1997 și a cadrului legal care reglementează prezența Flotei ruse a Mării Negre.
Comunitatea Nord-Baltică (Nb8)- La 7 martie, miniștrii afacerilor externe din țările membre au emis o declarație comună cu miniștrii afacerilor externe din Grupul de la Vișegrad prin care au declarat că " a fost comis un act de agresiune împotriva unei țări europene de către forțele militare rusești." De asemenea, ei au condamnat "încălcarea suveranității ucrainene și integrității teritoriale de către Federația Rusă" și a cerut Rusiei "să-și retragă imediat forțele sale armate, în conformitate cu acordurile."
Organizația Națiunilor Unite (ONU) – La 1 martie, în timpul ce membrii Consiliului de Securitate al ONU erau în sesiunea de urgență cu ușile închise, un purtător de cuvânt al Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, a declarat că el a fost "profund preocupat de deteriorarea situației "din Ucraina și planifică să vorbească în scurt timp cu Putin". de asemenea, a solicitat "respectarea deplină și păstrarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei" și a cerut "restabilirea imediată a dialogului calm și direct între toți cei interesați ". Consiliul de Securitate în sine și-a exprimat sprijinul pentru unitatea, integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, fiind de acord că este important ca toți actorii politici din Ucraina să" exercite reținere maximă "și pentru un "dialog cuprinzător recunoscând diversitatea societății ucrainene." În septembrie 2015 Oficiul pentru drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite a informat despreaproximativ 8000 de victime a conflictului, menționând că conflictul a fost "alimentat de prezența și fluxul continuu de luptători străini cu arme sofisticate și muniții din Federația Rusă ".
Grupul de la Vișegrad- La 4 martie, grupul a emis o declarație comună îndemnând Rusia să respecte integritatea teritorială a Ucrainei și pentru Ucraina să ia în considerare grupurile minoritare pentru a nu rupe relațiile fragile. Acesta a cerut Rusiei să acționeze cu respectarea deplină a legii din Ucraina și cea internațională, deasmenenea să acționeze în conformitate cu prevederile Memorandumului din Budapesta, 1994.
2.2 Pozițiile membrilor ONU și statelor cu statut de observator
Conform hărții de mai jos putem observa pozițiile statelor membre ONU cu privire la un proiect de rezoluțue care condamnă referendumul din Crimeea din 2014.
Albania – La 3 martie, într-o declarație, Ministerul Afacerilor Externe a condamnat intervenția militară a Federației Ruse în Ucraina, în ciuda normelor de drept internațional și prin încălcarea suveranității și integrității teritoriale a țării. Condamnând acțiunile politice care au ca scop să legitimeze folosirea forței, Ministerul Afacerilor Externe și-a exprimat sprijinul ferm pentru suveranitatea teritorială, integritatea și unitatea Ucrainei, precum și dreptul poporului Ucrainean pentru a defini viitorul lor fără implicații externe.
Figura 2.1. Pozițiile membrilor ONU și statelor cu statut de observator
Argentina – La 15 martie, reprezentantul Argentinei în Consiliului de Securitate al ONU, Maria Cristina Perceval, a votat în favoarea rezoluției de condamnare a referendumului din 16 martie. Ea a declarat că a votat astfel, deoarece a fost încălcat principiul integrității teritoriale și a îndemnat la un dialog constructiv care va duce spre o soluție pașnică cu implicarea tuturor actorilor politici. Îndemnând la abținerea de la acțiuni care ar putea împiedica o astfel de soluție. Nu era de competența Consiliului să definească situația, ci mai degrabă, de a menține pacea și securitatea internațională. Argentina a sperat că toate țările vor respecta principiul neimplicării în politica altui stat.
La 19 martie, în cadrul unei conferințe de presă la Paris, președintele Argentinei Cristina Fernandez de Kirchner, a acuzat Puterile occidentale de "standarde duble" pentru condamnarea referendumului din Crimeea. Președintele Putin mai târziu a chemat pe Fernández să-i mulțumească pentru sprijin. Argentina a continuat să se abțină de la votul privind Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 68/262.
Armenia – La 7 martie, în cadrul sesiunii a Partidului Popular European de la Dublin, președintele Serj Sargsyan a declarat, că "evenimentele din Ucraina sunt o chestiune de preocupare serioasă pentru noi toți". El a cerut "să ia toate măsurile posibile pentru a ușura tensiunea și de a găsi soluții rezonabile prin intermediul unui dialog." În timpul unei convorbiri telefonice cu Putin, la 19 martie, președintele Serzh Sargsyan a declarat că referendumul din Crimeea a fost un exercițiu de dreptul popoarelor la autodeterminare, prin exprimarea liberă a voinței.
Australia – La 2 martie, prim-ministru Tony Abbott, a declarat că acțiunile Rusiei în Ucraina "nu a fost gest a … unui prieten și vecin și cred că Rusia ar trebui să se retragă" . La 3 martie Primul-ministru a declarat Camerei Reprezentanților australiene că "Rusia ar trebui să se retragă, ar trebui să-și retragă forțele din Ucraina și oamenii din Ucraina ar trebui să fie în măsură să determine ei înșiși viitorul lor" . Andrew Robb , ministrul Comerțului a anulat o vizită planificată în Rusia.
Azerbaidjan – Ambasadorul Azerbaidjanului în Ucraina, Eynulla Medetli, la data de 3 martie și-a exprimat public sprijinul, pentru integritatea teritorială a Ucrainei.
În Azerbaidjan, a existat ampla acoperire în media a evenimentelor din Ucraina, inclusiv Revoluția euromaidan din Kiev și mutarea din Rusia ulterioară în Crimeea. Rapoartele de către mass-media controlate de stat au fost în mare parte libere de orice înclinat particular. De asemenea, oficiali s-au oferit nici un comentariu publice cu privire la situația din Crimeea. Potrivit observatorilor locali, lipsa declarațiilor oficiale de nivel superior este un semn că administrația președintelui Ilham Aliyev se simte bogată în energie, Azerbaidjanul este punct de vedere economic și politic suficient de sigură pentru a rămâne deasupra luptă.
Belarus -La 28 februarie 2014, Ministerul de Externe și-a exprimat îngrijorarea cu privire la evenimentele din Ucraina. La data de 5 martie ,Președinte Aleksander Lukașenko a afirmat despre sprijinul pentru integritatea teritorială a Ucrainei.La data de 19 martie 2014, Ministerul de Externe a publicat o altă declarație . Astfel a fost anunțat că Belarus va depune toate eforturile posibile de a avea relații frățești și de bună vecinătate între Ucraina și Rusia, pentru a ajuta la găsirea modalităților de soluționare a contradicțiilor și de prevenire a confruntării. La 23 martie, președintele Lukașenko a descris Crimeea ca o parte de facto a Rusiei, dar a menționat că "Ucraina ar trebui să rămână un stat integru, indivizibil, non-aliniat".
Bosnia și Herțegovina – La 2 martie, ministrul de externe, Zlatko Lagumdzija a cerut "calmare imediată a tensiunilor ca o condiție esențială pentru menținerea păcii, securității, suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei în calitate de membru cu drepturi depline al ONU" și a spus că "Suveranul Ucraina și oamenii săi au dreptul de a defini propriul lor viitor, în mod pașnic și prin dialog democratic, care să garanteze stabilitatea și comunitatea internațională are datoria și obligația de a sprijini acest lucru.
Bulgaria – La 1 martie, președintele Rosen Plevneliev a declarat că "Bulgaria este pentru păstrarea suveranității, integrității teritoriale și viitorul democratic al Ucrainei". Președintele a mai spus că prezența forțelor străine și activitatea neautorizată a acestora pe teritoriul unui stat suveran "trezește îngrijorare serioasă" și a cerut încetarea oricăror acțiuni provocatoare, care ar putea duce la "consecințe ireparabile nu numai pentru regiune, dar, de asemenea, pentru ordinea internațională ". În aceeași zi mai tîrziu, în urma hotărârii Parlamentului Rusiei care permite folosirea forțelor armate rusești în Crimeea, Președintele Plevneliev a repetat faptul că" singura soluție durabilă poate fi realizată prin mijloace pașnice, în caz dacă va fi garantată integritatea teritoriala și suveranitatea Ucrainei "și că utilizarea forței militare pentru ocuparea teritoriilor străine este încălcarea regulilor de drept internațional". Președintele a solicitat Consiliului de Securitate al ONU și țările garante la Memorandumul din Budapesta a asigura o soluție pașnică a problemei și pentru a evita creșterea tensiunii. În concluzie, Președintele Plevneliev a declarat că oamenii din Ucraina ar trebui să decidă singuri într-un mod democratic ce viitorul doresc ".
Canada – La 28 februarie Ministrul de Externe, John Baird "a felicitat noul guvern și a subliniat necesitatea de a-și onora angajamentul de Declarația de la Budapesta din 1994 a suveranității teritoriale a Ucrainei și unitatea națională în moment critic."
La 01 martie printr-un discurs la telefon cu președintele Barack Obama , premierul Stephen Harper ", a subliniat importanța unității în cadrul comunității internaționale în sprijinul dreptului internațional, precum și viitorul Ucrainei și a democrației ".În aceeași zi, Harper a condamnat intervenția militară a Rusiei în Ucraina ;. el a anunțat că Canada și-a rechemat ambasadorul din Rusia și sa retras din pregătirile pentru summitul G8 40, care urmează să fie prezidat de Rusia. La 3 martie, Camera Comunelor a adoptat propunerea unanimă care condamnă intervenția Rusiei în Crimeea. Premierul Harper a declarat că acțiunile Rusiei sunt o "invazie și ocupație", iar ministrul de externe Baird le-a comparat cu ocupația sudetă Germaniei naziste în 1938. Apoi Canada a întrerupt întreaga cooperare militară cu Rusia și la 4 martie steagul Ucrainei a fost pus pe Parlamentul Hill din Ottawa. La 7 martie 2014 Canada a solicitat ca toți militarii Ruși (cel puțin nouă) să părăsească teritoriul său în 24 de ore.
Ciad – La 15 martie, reprezentantul ciadian din Consiliului de Securitate al ONU, Mamet Zene Cherif a votat în favoarea Statelor Unite printr-o rezoluție condamnând referendumul sponsorizat din 16 martie. El a declarat că guvernul său a sprijinit în mod constant suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și a votat în favoarea rezoluției dintr-un angajament față de aceste principii. Îngrijorat de intensificarea continuă a crizei, în ciuda apelurilor Consiliului de reținere și calmare, el a spus că este încă posibil ca părțile să deschidă calea pentru reconciliere și menținerea integrității teritoriale naționale prin implicarea într-un dialog. Cu aceasta, el a repetat importanța apărării principiilor integrității teritoriale, nefolosirea forței și a soluționării pașnice a conflictului, în conformitate cu prevederile Cartei.
China – La 2 martie, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Qin Gang, a declarat că China condamna recentele violențe extremiste din Ucraina și a cerut tuturor părților să își rezolve conflictele interne în mod pașnic. China a urmat întotdeauna principiul neamestecului în treburile interne, și mereu a respectat independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. El a cerut tuturor părților să găsească o soluție prin dialog, pe baza dreptului internațional și a normelor care reglementează relațiile internaționale.
La 4 martie, președintele Chinei Xi Jinping, într-o conversație telefonică cu Vladimir Putin, și-a exprimat încrederea în capacitatea lui Putin de a ajunge la o soluție politică prin negocieri cu toate părțile implicate. El a declarat că China sprijină propunerile și mediere eforturile comunității internaționale în vederea calmarea situației.
La 21 noiembrie, directorul interimar al Ministerului de Externe chinez a Departamentului de Afaceri Europene din Asia Centrală, Gui Congyou, a declarat presei din Rusia: "Suntem împotriva ca orice stat să obțină independența prin referendum. În ceea ce privește Crimeea, are caracteristici foarte speciale. Noi știm bine istoria de afiliere a Crimeii. China reacționează cu înțelegerea deplină la provocările și amenințările cu care sa confruntat Rusia în legătură cu problema ucraineană și susține abordarea Moscovei la soluționarea acesteia."
Poziția Chinei este întodeauna relevantă pe scena internațională, mai ales când e vorba de un diferend major pe axa Kremlin-Casa Albă. Sugestiv este faptul că poziția Chinei a suferit felurite nuanțări de la începutul conflictului și până acum. Așadar, China susținea la debutul crizei ucrainiene că integritatea teritorială a unui stat trebuie respectată, ca mai apoi discursul să se concentreze pe drepturile și nevoile unor grupuri etnice (precum rușii din Crimeea). Aliat tradițional al Rusiei, China nu-și permite să legitimizeze acțiunile Moscovei deoarece se confruntă cu propriile probleme de asemenea natură, și anume situația Tibetului. Prioritat pentru China acum probabil este de a-și reitera și consolida statutul de hegemon regional, drept dovadă faptul că nu și-a exercitat dreptul de vot în CS al ONU atunci când s-a pus problema sancționării Rusiei.
Chile – La 15 martie, reprezentantul din Chile a Consiliului de Securitate al ONU, Octavio Errazuriz a votat în favoarea unei rezoluții propuse de SUA, prin care condamnă referendumul sponsorizat 16 martie. El a declarat că " un răspuns adecvat la criza din Ucraina vine Memorandumul din Budapesta care cere părților să respecte independența și actualele granițe ale Ucrainei, precum și să se abțină de la măsuri militare. Referendumul planificat nu a fost în conformitate cu Constituția Ucrainei, a spus el , subliniind importanța fundamentală a asigurării că a fost aprobat statul de drept, la nivel național și internațional. Într-adevăr, este dreptul ucrainenilor de a-și alege viitorul lor printr-un proces democratic, care respectă drepturile minorităților. Criza trebuie rezolvată în mod pașnic, prin dialog. "
Columbia – Ministerul de Externe, în numele guvernului, a lansat un comunicat de presă în care "își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația din Ucraina". În aceeași declarație de presă, Columbia a îndemnat Guvernul Ucrainei să păstreze "securitate, drepturile omului și libertățile fundamentale ale cetățenilor săi".
Cuba – Ministrul de externe, Bruno Rodriguez a condamnat ceea ce el a numit "ipocrizia, standardele duble și agresiunea" din Washington și NATO asupra alungării lui Ianukovici și a declarat că este împotriva oricărei încercări de a extinde NATO și a ajunge la granițele Rusiei pe care el a considerat a fi o încălcare flagrantă a dreptului internațional și a Cartei ONU și o amenințare la adresa păcii, securității și stabilității globale.
Republica Cehă – Ministrul de externe, Lubomír Zaorálek la 1 martie a declarat că " respinge în mod clar și condamnă măsurile luate de Federația Rusă… Rusia a comis o încălcare și nerespectare a integrității teritoriale și suveranității Ucrainei. De asemenea, el a spus că îi aduce aminte de invazia Cehoslovaciei din Pactul de la Varșovia 1968. La 6 aprilie 2014, președintele Republicii Cehe, Miloš Zeman a declarat într-un interviu pentru Radio ceh că UE ar trebui să impună cele mai dure sancțiuni către Rusia considerând că "în acel moment Rusia va decide să se extindă expansiunea teritorială spre est ucrainean, acest lucru poate deveni cu adevărat grav deoarece acest lucru poate declanșa o reacție în lanț". De asemenea și-a exprimat o opinie conform căreea în viitorul apropiat Crimeea nu va fi returnată în Ucraina. Președintele ceh Zeman, de asemenea, a spus: ". Că înțelege interesele majorității vorbitoare de limba rusă din Crimeea, care a fost ”cadonată” Ucrainei de către Hrușciov, avem experiența noastră din 1968 în care am fost invadați de către armata rusească ".
Danemarca – la 2 martie Ministrul de externe, Martin Lidegaard a declarat că, "Tot ce sa petrecut în Ucraina este o invazie parțială din partea Rusiei". El a precizat că Danemarca lucrează îndeaproape cu restul statelor UE și pregătește o declarație de condamnare. De asemenea, el a cerut Rusiei să respecte dreptul internațional.
Estonia – la 1 martie Ministrul de externe, Urmas Paet a declarat că, "Decizia Parlamentului rus prin care a autorizat utilizarea de trupe în Ucraina este o amenințare clară la adresa suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și că amenințările militare și acțiunile din partea Rusiei împotriva Ucrainei trebuie oprite. " El a cerut conducerii Ucrainei să continue toate acțiunile pentru reducerea tensiunilor și de a restabili unitatea societății. Președintele estonian ,Toomas Hendrik Ilves a declarat că anexarea a fost planificată de mult timp și a fost realizată rapid și cu mult profesionalism" și a spus că eșecul Memorandumului de la Budapesta "poate avea profunde implicații în generații. Deasemenea a menționat că nu știe ce țară în viitor, ar renunța la armele sale nucleare, în schimbul unei garanții de securitate."
Finlanda – la 1 martie, Ministrul de externe, Erkki Tuomioja, a declarat că Rusia implementează un plan de preluarea teritoriului din Crimeea și prin astfel de acțiuni Rusia încalcă mai multe tratate și legi internaționale.
Franța – Reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe, Romain Nadal, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la evenimentele din Crimeea și a declarat că ministrul de externe Laurent Fabius în repetate rânduri a solicitat păstrarea unității și integritatea Ucrainei. [102] Francois Hollande, președintele Franței după anexarea Crimeii de către Rusia a declarat că va urma o suspendare a relațiilor politice cu Moscova și anularea unei reuniuni UE-Rusia din acest motiv. Aceasta a fost prima decizie luată de oficialii europeni care s-au adunat la Bruxelles. Acest anunț fiind făcut înainte de începerea Consiliului European.
Georgia – La 1 martie, președintele Giorgi Margvelashvili a apelat la comunitatea internațională "să nu permită începerea unui nou conflict în Europa și să utilizeze toate mijloacele disponibile pentru a evita posibila agresiune și de a păstra suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei."
La 11 martie, Președintele a declarat în continuare că "Eșecul comunității internaționale este că nu a pedepsit Rusia pentru invazia din 2008 din Georgia astfel a lăsat Moscova să creadă că poate să scăpa și anexând Crimeea de la Ucraina".
La 6 martie, Parlamentul Georgiei a adoptat rezoluția privind susținerea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și a condamnat ferm acțiunile împotriva suveranității Ucrainei de către Federația Rusă, precum și toate celelalte acțiuni desfășurate care încalcă principiile fundamentale ale dreptului internațional. Această rezoluție a subliniat că "recentele acte agresive ale Federației Ruse împotriva suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei, inclusiv utilizarea unităților militare de pe teritoriul Ucrainei, în încălcarea prevederilor acordurilor bilaterale și amenințarea agresiunii militare pe scară largă, reprezintă o amenințare serioasă nu numai Ucrainei, dar, de asemenea, pentru Georgia și întreaga Europa. "
Germania – Cancelarul Angela Merkel a afirmat că acțiunile Rusiei sunt "inacceptabile" și faptele lor încalcă dreptul internațional. Merkel a reamintit că Rusia în aunl 1994 sa angajat să respecte independența și suveranitatea Ucrainei și a frontierelor sale existente. Cancelarul Merkel a declarat că "așa-numitul referendum, declarația de independență și absorbția în Federația Rusă a fost împotriva dreptului internațional" și că a fost " rușinos "pentru Rusia să compare independența Kosovo cu referendumul privind anexarea rusă din Crimeea. În martie 2015, după discuțiile purtate cu Petro Porosenko, Angela Merkel a remarcat că Rusia a încălcat dreptul internațional prin operațiunile din Crimeea, prin urmare, scopul Germaniei este de a reîntoarce peninsula Crimeea în Ucraina.
Cancelarul federal al Germaniei, Angela Merkel, a inclus anexarea Crimeii printre principalele amenințări la adresa comunității internaționale, într-un articol publicat în Globe and Mail înainte de summitul G7 din Germania.
Cancelarul federal german și-a exprimat convingerea că toate aceste probleme, care se află pe agenda summitului G7, ‘necesită un răspuns din partea comunității internaționale’.
Angela Merkel a declarat anterior că o revenire la formatul G8 nu este posibilă, atâta vreme cât ‘Rusia nu va respecta valorile democratice fundamentale’.
Formatul G8 (Franța, Marea Britanie, Rusia, Germania, Japonia, Italia, SUA și Canada) a fost suspendat în martie 2014, după ce Rusia a anexat ilegal Crimeea, Federația Rusă fiind exclusă din acest grup. Summitul G7 s-a desfășurat în luna iunie a aceluiași an, la Bruxelles.
Dificultățile care pot apărea între Moscova și Kiev ca urmare a apropierii Ucrainei de Europa, nu pot justifica o invazie militară a Rusiei în Ucraina, a declarat cancelarulgerman Angela Merkel, în timpul un discurs în Bundestag.
„În ciuda tuturor dificultăților care, fără îndoială, pot apărea în relațiile comerciale dintre Ucraina și Rusia la semnarea unuiacord de comerț liber între Ucraina și UE, despre care am discutat mereu cu președintele rus, ar trebui să fie clar: nimic din toate acestea nu justifică anexarea Crimeii” – a declarat Angela Merkel. „Nimic nu poate justifica participarea directăsau indirectă a Rusiei în luptele din Donețk și Lugansk,” – a adaugat cancelarul german, potrivit Reuters.
În același timp, cancelarul nu a susținut ideea președintelui ucrainean Petro Poroșenko privind organizarea unui referendum privind aderarea Ucrainei la NATO. Ea crede că acest lucru doar va exacerba tensiunile cu Rusia și solicită o solutie diplomatică pentru rezolvarea conflictului, potrivit BloombergВusinessweek.
În Australia, Merkel a încercat să afle direct de la Putin ce„vrea de la Ucraina și alți foști sateliți sovietici„, dar răspunsul lui Putin a adus-o pe cancelarul german într-un impas diplomatic: Putin a fost neclintit în negarea implicării sale în Ucraina.
Papa Francisc a făcut apel la comunitatea internațională "pentru a sprijini o inițiativă pentru dialog și armonie.
Ungaria – La 1 martie Ministerul Afacerilor Externe printr-o declarație emisă și-a exprimat îngrijorarea cu privire la situația din Peninsula Crimeea. Ministerul a remarcat că patru miniștri de externe din grupul Visegrád au cerut atât liderilor guvernului din Kiev și liderilor politici din regiune Donețk de a se abține de la măsuri provocatoare, care ar putea sporesi tensiunea și să conducă la violență. În plus, ministrul de externe, János Martonyi, a asigurat etnicilor maghiari din Ucraina că Ungaria ar proteja interesele lor.
Islanda – Islanda a condamnat acțiunile Federației Ruse cu privire la acțiunile din Crimeea și și-a exprimat sprijinul deplin pentru poporul ucrainean.
India – Guvernul indian a adoptat un act relativ echilibrat cu privire la situația din Ucraina. India, în trecutul său istoric nu a sprijinit prin democrația în străinătate fiind un principiu central al politicii sale externe , în declarația sa oficială au spus că ei vor urmări situația din Ucraina și vor respecta deciziile ambelor părți, atât timp cât acestea sunt pașnice. Guvernul Indiei a fost prima țară majoră care a recunoscut anexarea de Crimeea și s-au abținut de o rezoluție privind integritatea teritorială a Ucrainei, justificînd decizia sa spunând că a fost alegerea poporului din Crimeea. Ministerul Afacerilor externe a cerut cetățenilor săi, în special studenților, să părăsească regiunile Donețk și Luhansk, de la 29 mai 2014, estul Ucrainei, teritoriu în care sunt ciocniri violente frecvente și au avertizat călătorii indieni să fie precauți și să evite călătorii non-esențiale în părțile de est și de sud a Ucrainei și sfătuit să rămână vigilenți cu privire la siguranța lor personală și de securitate. Potrivit oficialilor, există aproximativ 1000 de Indieni nerezidenți care trăiesc în regiunile afectate.
La 11 decembrie 2014, așa numitul prim-ministru și șef de stat al Republicii Crimeea Serghei Aksionov în timpul primei sale vizite externe a semnat un memorandum de cooperare între Republica Crimeea și "oamenii de afaceri indieni". Ca răspuns (la această vizită) Președintele ucrainean Petro Poroșenko a remarcat că ( permițând această vizită), India a fost în rămasă în urmă de "restul civilizației" și a avut "mai multă atenție la bani", decît " la valori".
Indonezia – Ministrul de Externe indonezian, Marty Natalegawa, a emis o declarație în care și-a exprimat îngrijorarea profundă a Indoneziei asupra situației din Ucraina. El a descris situația din Ucraina ca fiind "o criză internațională care amenință nu numai suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, dar, de asemenea, creșterea riscului la tensiuni în relații dintre țările afectate." Indonezia respectă suveranitatea Ucrainei și a solicitat tuturor părților să rezolve problema prin mijloace pașnice. Indonezia a solicitat, Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv membrilor permanenți ", să-și asume responsabilitate, în conformitate cu Carta Națiunilor Unite pentru menținerea păcii și securității internaționale, pentru a răspunde la criza din Ucraina." Declarația de asemenea sugera, că Organizația Națiunilor Unite să trimită în zonele afectate un reprezentant special al Secretarului General.
Irlanda – Tánaiste și ministrul afacerilor externe, Eamon Gilmore, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la evoluția situației din Ucraina. El a cerut Federației Ruse să respecte dreptul internațional și să respecte integritatea teritorială a Ucrainei și a independenței, a făcut apel la toate părțile "să depună eforturi pentru rezolva conflictul prin diaglor", și a subliniat necesitatea ca toate părțile implicate să "evite orice provocări".
Italia – Prim ministru italian Matteo Renzi l-a acuzat pe Putin că ar fi comis "o încălcare inacceptabilă". La 19 martie, în timpul unui discurs în Camera Deputaților, Renzi a declarat că referendumul din Crimeea a fost ilegal și că țările din G8 trebuie să înceapă să coopereze pentru a rezolva criza și pentru a preveni revenirea la Războiul rece. Ministerului de Externe a declarat, "Italia și partenerii săi europeni condamnă cu fermitate încălcarea suveranității Ucrainei și a integrității teritoriale și îndeamnă Rusia să-și retragă imediat forțele armate. Ei consideră soluția politico-diplomatică ca singura modalitate de a rezolva criza. "
Japonia – Ministerul de Externe a emis o declarație în care a spus că autorizarea "pentru utilizarea forțelor armate ale Federației Ruse în Ucraina sporește tensiunea în regiune și ar afecta pacea și stabilitatea comunității internaționale", deasemenea a spus că "în acest sens, Japonia își exprimă anxietate gravă și îngrijorarea față de decizia. … Japonia se așteaptă cu tărie că situația din Ucraina va fi soluționată într-un mod pașnic și cu fermitate îndeamnă toate părțile implicate să se comporte cu auto-reținere maximă și responsabilitatea, să respecte pe deplin legile internaționale relevante ".
Iordania – La 15 martie, Iordania a votat în favoarea rezoluției care condamnă referendumul 16 martie. Ambasadorul iordanian, Zeid Ra'ad Zeid Al-Hussein a declarat că a votat în favoarea rezoluției din respect pentru suveranitatea Ucrainei, integritatea teritorială și independența, precum și pentru principiul neamestecului în treburile interne. Subliniind importanța aderării la Carta Organizației Națiunilor Unite, în special articolul 1 privind soluționarea litigiilor pașnică, el a spus Crimeea a fost sub suveranitatea Ucrainei.
Kazahstan – La 3 martie, Ministerul Afacerilor Externe al Kazahstanului a declarat că Kazahstanul este profund preocupat de situația actuală din Ucraina. În această declarație a fost cerut tuturor părților să renunțe la folosirea puterii și rezolvarea crizei prin negocieri, "bazate pe respectul față de principiile fundamentale ale dreptului internațional."
Kîrgîzstan – Kîrgîzstan consideră guvernul interimar ucrainean ca fiind legitim și-a declarat îngrijorarea față de criză, și condamnă orice activități menite să destabilizeze situația din Ucraina. La 16 martie, Ministerul de Externe a lansat o altă declarație "Republica Kîrgîzstan, ca și mai înainte,. este de părere că acțiunile negândite și corupția din fostele autorități ucrainene au dus la criza actuală și moartea a zeci de oameni nevinovați. în același timp,rezultatele referendumului din Crimeea de la 16 martie , reprezintă voința majorității absolute din populația Republicii Autonome, este o realitate obiectivă. "
Letonia – Președintele Letoniei, Președintele Parlamentului, prim-ministru și ministru de externe au emis o declarație comună în care afirmă că "Letonia stă ferm pentru integritatea teritorială a Ucrainei și este de părere că orice măsuri care vizează divizarea societății ucrainene și pun sub semnul întrebării integritatea teritorială a țării trebuie să fie condamnate în cei mai duri termeni posibili. ".
Ministrul de externe Edgars Rinkēvičs a spus, "Scenariul Crimeea seamănă cu ocupația țărilor baltice de către URSS din 1940. Istoria se repetă, în primul rând ca o tragedie, a doua ca farsă."
La 28 august 2014, Ministerul Afacerilor Externe, a declarat: "Letonia condamnă invazia teritoriului ucrainean de către forțele armate ale Federației Ruse. Este o agresiune deschisă împotriva integrității teritoriale și suveranității a Ucrainei și încalcă principiile fundamentale ale dreptului internațional.".
Liechtenstein – La 5 martie Ministrul de externe, Aurelia Frick, în numele Guvernului Liechtenstein și-a exprimat speranța pentru o soluție pașnică a conflictului din Crimeea și a solicitat tuturor părților să sprijine suveranitatea Ucrainei.
Lituania – Ministerul de Externe a anunțat că a chemat ambasadorul rus în Lituania pentru a discuta despre situația din Ucraina .
Președintele Dalia Grybauskaitė a spus că Rusia devine periculoasă: "După Ucraina va fi Moldova, iar după Moldova vor fi alte țări. Ei încearcă să rescrie granițele după al doilea război mondial în Europa."
Macedonia – Ministerul de Externe a emis o declarație în care își exprimă îngrijorarea crescândă față de intensionare situației în Ucraina. Acesta a îndemnat pe toți participanții să ia măsurile necesare pentru scăderea urgentă a tensiunilor, subliniind necesitatea stabilirii unui dialog politic cu privire la toate problemele cu care se confruntă cetățenii din Ucraina.
Malaezia –Ministrul afacerilor externe a declarat că având în vedere relațiile de prietenie dintre Malaezia cu Rusia și Ucraina, a îndemnat să depună efort pentru soluționarea pașnică a problemelor existente între ele. Malaezia, de asemenea, speră că ambele părți vor adopta o abordare moderată și vor găsi o soluție reciproc acceptabilă. Ținând seama de implicațiile asupra stabilității generale și a păcii în regiune cea mai mare prioritate a poporului din Ucraina trebuie să fie interesul, bunăstarea și securitatea,. Malaezia sprijină, de asemenea, toate eforturile pașnice, inclusiv inițiativele diplomatice internaționale care vizează soluționarea situației de criză din Ucraina. Toate părțile implicate trebuie să respecte statul de drept, să acționeze în mod responsabil și să aibă scopul găsirea unei soluții pașnice.
Mexic – La 4 martie, 2014, Ministerul de Externe a emis un comunicat de presă prin care exprimă profunda îngrijorare cu privire la înrăutățirea situației din Ucraina și își exprimă sprijinul său, solicitând respectarea unității naționale și integrității teritoriale a Ucrainei, în conformitate cu Carta ONU și ale dreptului internațional.
Moldova – La 2 martie 2014, Președintele Nicolae Timofti a declarat că "Moldova subliniază importanța de a respecta suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și să nu permită încălcarea principiilor dreptului internațional.
Muntenegru – La 5 martie 2014, Guvernul Muntenegrului a emis o declarație în care condamnă "încălcare flagrantă a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și agresiunea forțelor armate rusești" .
Noua Zeelandă – La 3 martie 2014, prim-ministrul Noii Zeelande, John Key vorbind la știrile de dimineață și talk-show mic, a făcut o referire la tensiunile în creștere în Ucraina ca fiind "profund îngrijorător". Premierul a mai declarat că în timp ce Rusia are interese foarte reale în Ucraina și Crimeea în mod special, el a fost de acord cu acțiunile de condamnare din partea Statelor Unite asupra acțiunilor Rusiei, subliniind că aceasta poate deveni, "… un dezastru dacă va exista această problemă majoră în Ucraina , "inclusiv faptul că utilizarea forței nu este în interesul nimănui.
Nicaragua-La 27 martie,Nicaragua a recunoscut în mod oficial Crimeea ca o parte din Rusia.
Nigeria – U. Joy Ogwo, reprezentantul Nigeriei în Consiliul de Securitate al ONU, a votat în favoarea rezoluției sprijinită de SUA, care condamnă referendumul din 16 martie; ea a votat în favoarea acestei rezoluții din motiv că mesajul acesteea îmbină principiile din Carta Națiunilor Unite, care obligă statele membre să soluționeze conflictele prin mijloace pașnice.
Coreea de Nord – La 15 martie, ambasadorul nord-coreean în Rusia, Kim Yong-jae și-a exprimat sprijinul pentru poziția Rusiei.
Norvegia – Ministerul Afacerilor Externe a condamnat escaladarea militară rusă în Crimeea. "Autoritățile ruse trebuie să satisfacă imediat cererea Ucrainei pentru dialog ca să fie rezolvată criza fără violență", a declarat ministrul norvegian de externe Børge Brende.
Pakistan – Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe-Tasnim Aslam, într-o întâlnire săptămânală cu presa, și-a exprimat speranța că criza politică din Ucraina va fi rezolvată prin mijloace pașnice și a afirmat că dialogul și diplomația au fost singura opțiune pentru a calma situația .
Filipine – Într-o declarație făcută de departamentul filipinez al Afacerilor Externe, Filipine și-a exprimat "profunda îngrijorare cu privire la evoluțiile din Ucraina" și a cerut tuturor părților "să dea dovadă de reținere, să nu fie intensificată situația prin utilizarea forței, și să fie respectate obligațiile în conformitate cu dreptul internațional." de asemenea în declarație, "îndeamnă toate părțile să rezolve conflictul prin dialog." Într-o altă declarație făcută la 4 martie departamentul deasemenea a ridicat alerta în Ucraina la nivelul 2 ", în vederea tensiunilor continue din această țară" și sfătuit filipinezii din Ucraina "să limiteze deplasările neimportante, să evite locurile publice, să monitorizeze atent evoluțiile și să fie pregătiți pentru o posibilă evacuare."
Polonia – La 1 martie 2014, Polonia "a făcut apel ferm în care îndeamnă respectarea integrității teritoriale a Ucrainei, precum și cu respectarea dreptului internațional, inclusiv a principiilor fundamentale ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa .Comitetul solicită statelor-semnatare ale Memorandumului de la Budapesta din decembrie 1994, care oferă garanții de securitate Ucrainei, să respecte și să își îndeplinească angajamentele ", a declarat oficialii din Ministerul Afacerilor Externe.
La 6 martie 2014, ministrul polonez al apărării, Tomasz Siemoniak a anunțat sosirea a 12 avioane de luptă americane F-16, cu 300 de persoane pe fiecare, la cerere Poloniei la NATO, care a fost acordat de către secretarul apărării Chuck Hagel. Situația din Ucraina, a declarat el la o conferință de presă, este extrem de gravă. Schimbarea frontierelor garantate nu este acceptabilă, nici nu este acceptabilă blocarea observatorilor OBWE în Crimeea. Detașamentul de aviație F-16 AvDet sunt programați pentru staționare la bazele Air Force în Łask și Powidz. La 11 martie 2014 , Președintele Poloniei, Bronisław Komorowski în companie cu Tomasz Siemoniak a vizitat baza de forțe aeriene în Łask, accentuind necesitatea de staționare a detașamentului pentru programul multi-scop F-16. Prim-ministrul polonez Donald Tusk a cerut o schimbare în politica energetică a UE , deoarece dependența Germaniei față de gazul rusesc prezintă riscuri pentru Europa. La 11 martie 2014 Tusk a declarat că situația actuală în Crimeea este doar o fază dintr-o criză în curs de desfășurare, dar Polonia nu poate accepta dezintegrarea teritorială a Ucrainei suverane. La data de 29 august Ministerul polonez al Afacerilor Externe a recunoscut în mod oficial "acțiunile ofensive a forțelor armate rusești în regiunile sudice ale Donetsk, în special în apropierea orașului Novoazovsk "ca o agresiune asupra dreptului internațional.
România – La 2 martie, președintele Traian Băsescu a declarat că orice prezență militară rusă în Ucraina, fără aprobarea Ucrainei și dincolo de limitele acordurilor bilaterale, va fi văzut ca un act de agresiune. La 6 martie, șeful statului român a avut o poziție mai fermă, declarând că "ceea ce Rusia a făcut în Ucraina este o agresiune împotriva acestei țări.". El a mai afirmat că România, care are cea mai mare minoritate din Ucraina(cca.400,000 cetățeni ucraineni care vorbesc româna) ar trebui să joace un rol activ și să facă mai mult pentru sprijinirea negocierilor europene cu Rusia și SUA.
Fostul ministru de Externe Român Mircea Geoană crede că „sunt șanse mult mai reduse ca ceea ce s-a întâmplat în Crimeea să se reproducă în Transnistria din simplul fapt că în Moldova există un guvern stabil, legitim și recunoscut de Federația Rusă”.
Mai precis, actul ar urma să simplifice modalitatea prin care Transnistria s-ar putea alipi la Rusia. Solicitarea a urmat după un proiect de lege propus de deputații Partidului "Rusia dreaptă" cu privire la simplificarea procedurii de anexare a noilor teritorii la Federația Rusă, scrie publicația Vocea Rusiei, controlată de guvernul de la Moscova.
Comportamentul politic al Federației Ruse actualmente nu este posibil de prevăzut, cooperarea cu oricare stat sau organizație nonstatală, care își manifestă oarecare interese în regiune fiind realizată în termeni de forță și nu pe picior de egalitate, conform principiilor dreptului internațional.
Serbia – "sprijină integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei". Pe 5 noiembrie, Ministerul de Externe a emis o declarație în care declară că Serbia sprijină, de asemenea, continuarea procesului de pace, cu convingerea fermă că doar prin dialog se poate ajunge la o soluție, în conformitate cu dreptul internațional și cu respectarea Cartei ONU.
Singapore – La 5 martie, ministrul de externe K Shanmugam a vorbit în Parlament prezintând poziția oficială a Singapore: "sunt împotriva oricarei invazii libere a unei țări suverane,sub nici un pretext sau scuză trupele rusești nu ar trebui să fie în Ucraina, astfel au încălcat dreptul internațional,suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.
Slovenia – Primul-ministru Alenka Bratušek, a declarat că trebuie de făcut tot ce este posibil pentru a preveni un conflictul militar în Ucraina, în timp ce Ministerul Afacerilor Externe sa oferit să devină mediator din partea UE.
Africa de Sud – La 2 martie, purtătorul de cuvânt al lui Nelson Kgwete a declarat că "Guvernul sud-african își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația politică desfășurată în Ucraina" și că "Vor continua să monitorizeze situația și să încurajeze eforturile diplomatice internaționale menite să găsească o soluție pașnică ".
Coreea de Sud – La 15 martie, reprezentantul Republicii Coreea din Consiliul de Securitate al ONU, Oh Joon a votat în favoarea unei rezoluții sponsorizat de SUA în care condamnă referendumul din 16 martie. El a declarat că "a votat în favoarea textului, care a întruchipat principii importante, cum ar fi suveranitatea, integritatea teritorială și unitatea. Aceste principii trebuie respectate. "
Spania – Ministerul Afacerilor Externe și a Cooperării a lansat o declarație în sprijinul noului guvern ucrainean, spunând următoarele: "Guvernul spaniol este preocupat de situația din Ucraina, care rămâne incert și instabil . Tensiunea actuală din Crimeea este în special ceea ce îi privește. ". Guvernul a exprimat, "sprijinul deplin pentru integritatea teritorială a Ucrainei" și a îndemnat toți actorii să "coopereze pentru găsirea unei soluții pașnice și a evita orice utilizare a forței".
Sri Lanka – Guvernul din Sri Lanka a descris demisionare lui Ianukovici ca fiind neconstituțională și a exprimat regretul. Sri Lanka a considerat preocupările Rusiei ca fiind justificate și a salutat orice încercăre de a micșora tensiunea.
Suedia –La 2 martie Prim ministru Fredrik Reinfeldt într-un interviu la Sveriges Radio a declarat: "Este bineînțeles că Rusia acționează bazându-se pe preocupările legate de minoritatea rusă din Crimeea și estul Ucrainei, dar nu ar trebui să fie în modul în care o fac. Sigur că erau metode pentru a negocia cu guvernul ucrainean și astfel să calmeze situația . " Într-un interviu la 19 martie, tot el a declarat că conducerea Rusiei face o mulțime de erori, deoarece acestea încalcă dreptul internațional și structura de securitate colectivă care au construit de la sfârșitul Războiului rece. " Ministrul de externe, Carl Bildt, la 1 martie a postat pe Twitter, " intervenția militară rusă în Ucraina este în mod clar împotriva legii și a principiilor europene și internaționale de securitate. " El a adăugat într-un interviu în seara aceleiași zile,"că nu există nici o îndoială că ceea ce sa întâmplat este o preluare a Crimeea de către Rusia abia camuflată"
Siria – președintele Bashar al-Assad și-a exprimat sprijinul pentru eforturile lui Putin de a restabili securitatea și stabilitatea în țară prietenoasă a Ucrainei."
Turcia – La 28 februarie, Ministrul de externe Ahmet Davutoglu a declarat că "Turcia acordă o importanță pentru democrația și stabilitatea politică bazată pe democrație pentru viitorul Ucrainei" și că "Crimeea este o regiune importantă pentru Turcia, deoarece este legătura dintre Turcia și Ucraina, deasemenea este important viața tătarilor, compatrioților Turciei". Fostul Președintel turc,Abdullah Gul a declarat la 5 martie că problemele trebuie să fie rezolvate bazându-se pe dreptul internațional și menținerea uniunii și granițelor politice a Ucrainei. Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan a declarat:"Că din păcate, de-a lungul istoriei, dreptul poporului tătar de trai în propria lor patrie din Crimeea permanent a fost subminat cu deportări colective și represiune. Asistăm la anexarea ilegală a Crimeii și a altor evenimente regretabile".
Marea Britanie – Secretarul Ministerului de Externe, William Hague a declarat că este "profund îngrijorat", la intensificarea tensiunilor și decizia parlamentului rus de a autoriza o acțiune militară. De asemenea, el a spus: "Că această acțiunea este o potențială amenințare gravă la adresa suveranității, independenței și integrității teritoriale a Ucrainei. Condamnam orice act de agresiune împotriva Ucrainei".
La data de 2 martie 2014, prim-ministrul britanic, David Cameron a anunțat că oficialii guvernamentali intenționau să boicoteze Jocurile Paralimpice de Iarnă din 2014 de la Soci, ca răspuns la situația din Crimeea, în timp ce Prince Edward a anulat planurile de a călători la Soci pentru Jocurile." Aceste decizii nu au afectat participarea Marii Britanii la Jocurile. Cameron, de asemenea, a spus "Nimic nu poate schimba faptul că a fost o incursiune într-un stat suveran și preluarea unui teritoriu de o parte a teritoriului său, fără să fie respectată legea respectivei țări sau dreptul internațional. "
Statele Unite ale Americii-La 28 februarie, declarația președintelui Barack Obama a fost lansată cu o avertizare către Rusia ca să nu intervină în Crimeea.În declarație Barack Obama a spus că este "profund îngrijorat de mișcările militare a armatei Federației Rusă în interiorul Ucrainei."A adăugat că "orice încălcare a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei va fi profund destabilizatoare, ceea ce nu este în interesul Ucrainei, Rusiei sau Europei" și că aceasta ar fi "o încălcare clară a angajamentului Rusiei de a respecta independența și suveranitatea și granițelor Ucrainei, precum și a legilor internaționale. "
La 1 martie, Obama a avut o convorbire telefonică cu Putin și a spus că invazia rusă a fost o "încălcare a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și încălcare a dreptului internațional." El a avertizat cu privire la "o mai mare izolare politică și economică" și a amenințat că va retrage participarea Statelor Unite ale Americii de la summit-ul G8 nr.40-prezidat de Rusia.
La 2 martie secretarul de stat John Kerry într-un interviu pentru Face the Nation, a condamnat invazia Rusiei în Ucraina. El a numit aceasta acțiune drept " un act incredibil de agresiune", și a spus că "în secolul XXI nu ar trebui să reîntoarcă moda secolului XIX prin invadarea militară a altei țări sub nici un pretext ."
La 3 martie, purtătoarea de cuvânt a Consiliului Național de Securitate ,Caitlin Hayden, a anunțat că Statele Unite nu va trimite delegația prezidențială la Jocurile Paralimpice de Iarnă din 2014 de la Soci (care urma să fie condusă de Tammy Duckworth), " Ca și în cazul efortului de boicot britanic, acesta nu va afecta participarea țării la jocurile în sine.
La 6 martie, Obama a semnat Ordinul Executiv 13660, Blocarea averii a anumitor persoane care au contribuit la situația din Ucraina, care autorizează sancțiuni persoanelor care au încălcat sau au asistat la încălcarea suveranității Ucrainei.
La 17 martie, Obama a semnat Ordinul Executiv 13661, Blocarea averii altor persoane care au contribuit la situația din Ucraina și a extins domeniul de aplicare al sancțiunilor impuse anterioar prin OUG 13660, pentru a include înghețarea activelor anumitor oficiali guvernamentali ruși în SUA și blocând intrarea lor în SUA.
La al 113-lea Congres al Statelor Unite ale Americii au fost analizate mai multe instrumente de legislație prin care ar fi posibilă oferirea Ucrainei a mai multor niveluri de garanții pentru împrumuturi, ajutoare și să aplice sancțiuni "împotriva oricărei persoane considerate de către președinte că a subminat securitatea sau independența Ucrainei, sau de a fi angajat în corupție în Ucraina sau Rusia". Aceste proiecte de lege includ documente prin care este posibil de a prevede costurile de garanții de împrumut pentru Ucraina (HR 4152; 113th Congresul), suportul pentru suveranitatea, integritatea, democrația și stabilitatea economică a Ucrainei Act din 2014 (S . 2124; 113th Congres), precum și Legea de sprijin pentru Ucraina (HR 4278;. 113th Congres) Toate cele trei proiecte de lege au fost introduse și luate în considerare în martie 2014.
La 3 aprilie, Departamentul de Energie al Statelor Unite ale Americii a informat corporația nucleară de stat rusă ”Rosatom” privind suspendarea mai multor proiecte de cooperare.
Deodată după anexarea Crimeii, senatorul republican american John McCain avertizează că Președintele Rusiei, Vladimir Putin, ar putea viza Republica Moldova și Letonia după anexarea regiunii ucrainene Crimeea. Senatorul republican a notat că Republica Moldova nu este membră NATO și că în regiunea separatistă Transnistria există deja trupe ruse. "Deja există solicitări pentru asistență militară rusă și provocări de genul celor pe care le vedem în estul Ucrainei".
Vicepreședinte SUA Joseph Biden a declarat că Washingtonul nu va recunoaște niciodată anexarea Crimeii de catre Rusia”. La 8 decembrie Joe Biden a declarat la tribuna Radei Supreme a Ucrainei că„ Statele Unite ale Americii niciodata nu vor accepta tentativa de anexare a Crimeii”.
De asemenea, Biden a subliniat faptul că în lumea contemporana este inacceptabila schimbarea frontierelor prin forță. „În secolul XXI, țarile nu pot, și nu putem permite, retrasarea frontierelor prin forță. Este regula de bază” – a spus Biden. Potrivit lui, Rusia a ocupat teritoriu ucrainean. El a adăugat că speră în succesul Ucrainei în lupta cu „agresiunea nemiloasă a Rusiei”. În același timp, el a incurajat lupta împotriva corupției în Ucraina.
Dacă agresiunea rusă va continua, prețul plătit de Moscova va continua să crească, a mai spus Biden, promițând menținerea sancțiunilor occidentale impuse în 2014 împotriva Rusiei, care a anexat peninsula ucraineană Crimeea și este acuzată că acordă sprijin militar rebelilor proruși din estul Ucrainei.
„Sancțiunile nu pot fi ridicate până când Rusia nu își va îndeplini toate angajamentele” în cadrul acordurilor de pace de la Minsk destinate să aplaneze conflictul din estul Ucrainei, soldat cu peste 8.000 de morți de la declanșarea sa în aprilie 2014. El a adăugat că SUA iau toate măsurile pentru a ajuta Europa să reziste tacticii de intimidare din partea Federației Ruse. „Mai exact prin consolidarea NATO și creșterea securității energetice”.
În plus, Biden a declarat că Washingtonul consideră inacceptabile întârzierile în punerea în aplicare a Acordului de la Minsk cu privire la soluționarea conflictului armat din Donbas. El a mai spus că „trupele ruse trebuie să părăsească Donbasul, sa plece acasă”. „Ucraina are nevoie să recîștige controlul asupra teritoriului de la frontiera ucraineano-rusa”. În același timp, Biden a spus că Ucraina ar trebui să acorde amnistie persoanelor care nu au comis infracțiuni grave și să promoveze descentralizarea puterii în Donbas.
De asemenea, el a subliniat că, în cadrul crearii condițiilor pentru organizarea alegerilor din Donbas ar trebui să aibă acces și mass-media ucraineana, iar partidele politice din Ucraina să aibă dreptul sa concureze în alegerile din regiune. El a subliniat că armele grele din Donbas ar trebui să fie retrase de la linia frontului si sa permita reprezentanților OSCE sa aiba acces la aceste arme. El a mai spus că, în Donbas trebuie să se renunțe la „alegerile ilegale”, iar prizonierii si deținuții să fie eliberati.
„Rusia trebuie să facă presiuni asupra separatiștilor să organizeze alegeri în conformitate cu legislația ucraineană, la standarde OSCE”, – a spus Biden.
Vicepreședintele Joe Biden a sosit în capitala ucraineană pe 7 decembrie. În aceeași zi el s-a întâlnit cu președintele Ucrainei Petro Poroșenko și a promis că Washingtonul va oferi sprijin financiar suplimentar Ucrainei în valoare de 190 milioane $.
Uruguay – La 20 februarie, Ministerul Afacerilor Externe a condamnat actele de violență și a chemat părțile interesate să rezolve neînțelegerele prin intermediul unui dialog .
Uzbekistan – ". Ministerul de Externe a lansat o declarație spunând că acțiunile Rusiei în Crimeea nu sunt acceptabile, crează amenințări reale pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și a exprimat îngrijorarea".
Venezuela – La 7 martie, Ministerul de Externe a lansat o declarație în care a fost spus că președintele Nicolas Maduro "condamnă lovitura de stat comisă de grupurile extremiste din Ucraina, ca urmare a unei strategii promovate din străinătate de către guvernul Statelor Unite și a aliaților săi din NATO." În continuare a declarat "instalarea la Kiev autorităților de facto, nu numai că amenință unitatea națională a Ucrainei, dar și stabilitatea întregii regiuni, deoarece pune în pericol cetățenii ucraineni de origine rusă și suveranitatea Federației Ruse."
Vietnam – La 05 martie Le Hai Binh, un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe Vietnam, a declarat, "Că speră că stabilitatea va fi în curând restaurată în Ucraina și că toate problemele vor fi soluționate prin lege, de dragul poporului ucrainean, pașnic. "
Zimbabwe – La 22 decembrie 2014 Ministrul Mediului din Zimbabwe, Saviour Kasukuwere a fost primul politician non-rus care a vizitat Crimeea din momentul anexării din martie 2014 ", pentru a oferi consultanță cu privire la sancțiunile internaționale" .Zimbabwe a votat împotriva Rezoluției Adunării generale din martie 2014 a Organizației Națiunilor Unite 68/262 care a avut ca scop recunoașterea Crimeea în interiorul granițelor Ucrainei și sublinia invaliditatea referendumului din Crimeea 2014.
Capitolul III. Reacții în Republica Moldova din domeniul politic și social
3.1. Pozițiile clasei politice din Republica Moldova
Pe 18 martie , harta Europei a fost schimbată doar printr-o singură semnatură. În acea zi, Președintele Vladimir Putin a aprobat tratatul prin care Peninsula Crimeea devine parte a Federației Ruse. Ca urmare a acestei acțiuni, regiunea separatistă Transnistria momental și-a exprimat dorința să facă parte din Rusia. Liderul de la Kremlin a condamnat decizia liderului sovietic Nikita Hrușciov din urmă cu 60 de ani, când Crimeea a fost transferată Ucrainei. „Crimeea a sfârșit într-un cu totul alt stat. Rusia a realizat că nu a fost doar un jaf, ci un jaf la drumul mare”, a acuzat liderul de la Kremlin.
Ca urmare la două zile după referendumul petrecut în Crimeea, șeful parlamentului Transnistrian a cerut Dumei de la Moscova inițierea unui document care să permită republicii separatiste alipirea la Rusia. La rândul său, Mihail Formuzal liderul Găgăuziei, cealaltă regiune autonomă a Republicii Moldova, vrea să meargă la Moscova, cu același scop, pentru a cere alipirea la federația rusă. Astfel separatiștii din Transnistria, dar și din Gagauzia, profită pe deplin din situația creată în Crimeea. Acest anunț a fost primit cu îngrijorare de către Chișinău, autoritățile fiind în gardă din cauza posibilei repetări a scenariului din Crimeea.
Vicepreședintele Parlamentului moldovean ,Adrian Candu a declarat că această afirmație ”Nu este o decizie, a fost făcută doar o declarație de președintele așa-numitului Soviet suprem din Transnistria. Considerând că e ceva care va da bătaie de cap.” Deasemenea consideră că această chestiune va fi gestionată ”doar prin dialor, prin consultări atât cu partenerii de dezvoltare a Republicii Moldova la nivel UE și la nivel global, și chiar prin dialog cu Kremlinul.”
Președintele sovietului suprem de la Tiraspol, Mihail Burla, a expediat o adresare președintelui Dumei de Stat a Rusiei, Serghei Narîșkin, în care solicită examinarea posibilității de aderare la Rusia a regiunii transnistrene. Solicitarea a urmat după un proiect de lege propus de deputații Partidului „Rusia dreaptă” cu privire la simplificarea procedurii de anexare a noilor teritorii la Federația Rusă.
Ambasadorul Ucrainei în Moldova, Serghei Pirojkov a declarat că „după ce Rusia va ocupa un teritoriu din Ucraina, va dori și regiunea transnistreană”.
Pe 19 martie la Iași ,Nicolae Timofti îngrijorat de situația posibilă în țară a invitat la discuții cu omologul său român Traian Băsescu. Nicolae Timofti făcând un apel la calm și atitudine responsabilă privind problema transnistreană și a declarat că Republica Moldova pledează pentru reglementarea conflictelor pe cale pașnică.
Liderul comuniștilor moldoveni, Vladimir Voronin, și-a declarat suportul pentru ocuparea Crimeii de către Moscova."N-am putut să condamn, pentru că istoria este istorie. Nu este corect să numim alipire, ci întoarcerea Crimeii în sânul Rusiei și e capăt aici", a declarat Vladimir Voronin în cadrul unei emisiuni la postul TV N4.
Politicianul nu vede o problemă nici în faptul că SUA și UE nu recunosc referendumul prin care Crimeea a intrat în componența Rusiei: "Este problema celor care nu recunosc nimic în afară de interesul lor".
Vladimir Voronin a formulat dubii și față de legalitatea alegerilor prezidențiale din Ucraina, spunând că "este un moment când nu participă o parte foarte serioasă a țării – Lugansk și Donețk – și nu cunoaștem câți alegători au fost pe listă și câți au participat la alegeri"."Dacă Petro Poroșenko este recunoscut de Curtea Constituțională, eu nu pot să spun cum este, o să vedem cu timpul", a afirmat liderul PCRM.
În loc de concluzii, aprecierea pertinentă a lui Ion Sturza (fost prim-ministru): „Rusia a căpătat un teritoriu, dar și o mare problemă. Ucrainenii nu vor ceda, nu vor ierta, istoric vorbind, vreo 30 de milioane de ucraineni sunt ostili în coastele Rusiei”. Oricum, se pare că „dezghețul” Crimeii nu va rămâne un unica.
Oazu Nantoi consideră că atât timp cât Rusia se va afla sub regimul lui Putin, Ucraina nu va reuși să-și întoarcă Crimeea. Analistul consideră că așa zisul referendum a fost folosit de Federația Rusă doar ca un pretext pentru a-și justifica prezența militară pe teritoriul ucrainean.
Oazu Nantoi susține totodată că în actualele circumstanțe doar comunitatea internațională mai poate influența starea de lucruri în Crimeea. Consolidarea separatismului în Crimeea va avea consecințe sumbre atât pentru Ucraina, cât și pentru Republica Moldova, al căror parcurs european riscă să fie deturnat.
După anexarea Crimeii de către Federația Rusă, Valeriu Streleț a declarat că este nevoie de atras atenție la procesul de reglementare a conflictului transnistrean, pledând pentru soluționarea acestuia prin identificarea unui statut special, cu respectarea integrității și suveranității Republicii Moldova. De asemenea, șeful Guvernului de la Chișinău a repetat poziția potrivit căreea este necesar retragerea forțelor militare și a munițiilor rusești de pe teritoriul Moldovei, în conformitate cu angajamentele internaționale și prevederile constituționale.
Mihai Ghimpu consideră că visul Rusiei s-a realizat odată cu anexarea Crimeii. Ceea ce a urmat în Ucraina a fost o acțiune jucată de Putin pentru a sustrage atenția de la ceea ce s-a întâmplat în Crimeea, nimeni nu mai vorbea despre ceea ce s-a întâmplat în Crimeea, de parcă tot a fost ok, toți urmăresc atent ce se întâmplă în estul Ucrainei. Deasemenea Mihai Ghimpu a spus că deputați de la Tiraspol au înțeles că nu mai au atenția de înainte. Până la urmă, Rusia se va împăca cu gândul că Transnistria nu va fi niciodată a ei.
Politicianul consideră că agresiunea militară din partea Federației Ruse în Ucraina repetă scenariul Republicii Moldova din 1992, când a izbucnit conflictul armat de pe Nistru, și cel al războiului din Georgia din 2008 — în toate aceste 3 situații, Federația Rusă a trimis forțe armate, astfel au fost create teritorii separatiste: Transnistria (din Republica Moldova), Abhazia (din Georgia), iar acum Crimeea (din Ucraina).
Deasemenea Mihai Ghimpu, din partea Partidului Liberal al Moldovei și-a exprimat poziția prin care condamnă politica ocupantă a Federației Ruse și consideră că fiecare stat are dreptul să aleagă de sine-stătător la care Uniune să adere. Agresiunea Rusiei în Republica Moldova, Georgia și acum Ucraina demonstrează, repetat, dorința Federației Ruse de a restabili dominația în vecinătate așa cum a fost pe timpul Rusiei țariste și a URSS-ului.
Partidul Liberal al Moldovei consideră că pretinsele “argumente” și pretextele dubioase ale Rusiei de “protejare” a cetățenilor ei nu sunt decât niște invenții și povești pentru copii. Adevărul este că Rusia nicicum nu se poate debarasa de politica sa imperialistă. PL militează pentru integritatea teritorială a Ucrainei, susținând viitorul european al acestei țări și cere Federației Ruse să oprească imediat agresiunea nedisimulată și să-și retragă militarii din Crimeea, întrucât problema Ucrainei este o problemă de ordin intern, și Federația Rusă nu are nici un drept să se implice.
Fostul premier Iurie Leancă, la televiziunea BBC, a declarat că anexarea Crimeii de către Rusia cauzează îngrijorări în Republica Moldova, care cunoaște separatismul din experiența proprie.
Vorbind după revenirea dintr-o vizită la Kiev, Leancă a mai spus că Republica Moldova nu recunoaște legitimitatea referendumului de secesiune a Crimeii și sprijină mai departe integritatea teritorială a Ucrainei.
Deasemenea, Iurie Leancă, a declarat că după evenimentele din Crimeea, Republica Moldova este preocupată de 'provocările' din Transnistria, totodată avertizează împotriva unei 'serii de provocări' din partea regiunii rusofone separatiste transnistrene, identificată de NATO drept posibila următoare țintă a Rusiei, după trimiterea de către Kremlin de trupe în Ucraina. Fostul premier moldovean a evocat integrarea europeană a țărilor din fosta Iugoslavie și în acest sens a făcut apel la Uniunea Europeană să facă mai mult pentru a ajuta țara sa și alte foste republici sovietice să se apropie în mai mare măsură de blocul comunitar, în condițiile în care locuitorii acestora fie s-au săturat să aștepte strângerea relațiilor cu UE, fie înclină mai curând spre aprofundarea legăturilor cu fostul stăpân de la Moscova.
Alexandru Tănase, jurist și politician , la reuniunea Cercului Președinților din cadrul Conferinței Curților Constituționale Europene din Batumi (Georgia) a susținut inițiativa Curții Constituționale a Ucrainei de condamnare a unei decizii a Curții Constituționale a Federației Ruse ce ar fi deschis calea spre anexarea Crimeei. El a declarat că decizia Curtei Constituționale a Federației Ruse a fost un eveniment fără precedent, care a demonstrat că această curte constituțională a devenit un instrument de comitere a unei încălcări grave a dreptului internațional.
Liderul socialiștilor, Igor Dodon, pentru TV7 a declarat că Crimeea este teritoriu rusesc, iar anexarea acesteia a avut loc conform tratatelor internaționale. Igor Dodon, la fel ca și liderul de la Kremlin, crede că Ucraina s-ar face vinovată de pierderea teritoriului său. „Crimeea a fost anexată de Rusia din cauza politicii proaste a conducerii Ucrainei și nu trebuie de dat vina pe altcineva, pe alt stat. Dacă conducerea Ucrainei proceda altfel, atunci Crimeea era și acum în componența statului vecin”, a declarat Dodon .
Alina Zotea ,deputat al Republicii Moldova, a votat ”împotriva” pentru amendamentul patru din rezoluția privind „pachetul de sancțiuni în cazul Nadiei Savcenko”. Amendamentul propus prevedea ca în textul rezoluției să fie introdus cuvântul „ilegală” în sintagma „anexarea Crimeii de către Federația Rusă”.
Renato Usatîi, liderul formațiunii politice ”Partidul Nostru”, în aprilie 2016 s-a întâlnit cu liderul nerecunoscut din Crimeea, Serghei Aksionov, astfel această întâlnire poate fi calificată ca drept susținere a separatismului. Analistul Corneliu Ciurea crede că, prin acest gest, Renato Usatîi și-a dat de gol identitatea politică: "Problema Moldovei este că o țară care are un conflict transnistrean, are și un politician cu șanse de a deveni cândva un politican cu funcție de răspundere care se situează de partea separatiștilor."
3.2. Pozițiile analiștilor politici din Republica Moldova
Dan Dungaciu sociolog și geopolitic, a declarat pentru redacția timpul.md că pentru Ucraina pot fi patru scenarii care vor fi enumerate mai jos. El consideră că este puțin probabil să fie un război pentru Ucraina în care să implice mai mulți actori decât Kievul și Moscova, în ciuda Memorandumului de la Budapesta din 1994, invocat abundent și cu temei de diplomația ucraineană în aceste zile.
A remarcat că consecințele acestui conflict pot fi de neimaginat. La trei martie Dan Dungaciu a presupus câteva scenario posibile pentru Ucraina. Astăzi, după 2 ani de la începutul conflictului, putem confirma ca a fost corect. Astfel el a presupus că va fi ”Scenariul transnistrean” în care Rusia preia controlul asupra Crimeii, iar Kievul și-a pierdut controlul și asupra altor regiuni. Cum și a declarat el a fost făcut un referendum pentru independență sau apartenență la Rusia, armatele ruse transformându-se în „pacificatori”, regiunea a devinit o parte a Federației Ruse. Rusia a câștigat, dar Occidentul nu recunoscut regiunea și consideră, în continuare, că Ucraina rămâne «independentă și suverană», precum R. Moldova.
Deasemenea a mai presupus ”Scenariul Georgian”, care deasemenea a avut loc în Ucraina, confictul bilateral devenind dur, cu implicarea militară serioasă, Crimeea sa radicalizat, la fel și Rusia, consecința fiind o ruptură de facto și de jure, chiar dacă nerecunoscută ca atare. Este un scenariu din care Ucraina și Occidentul au ieșit în pierdere, o nouă Georgie, la marginea Europei.
Al treilea scenario presupus a fost ” Condominium ruso-occidental asupra Ucrainei”. Conform acestui scenariului în urma unor negocierilor dincolo de puterea Kievului de a interveni, dar cu consultarea lui. Ucraina rămâne așa cum este acum, dar ținută în picioare doar de presiunile care se vor compensa reciproc dinspre Est și Vest. Nu sa semnat nimic decisiv, nici Acordul de Asociere, nici apartenența la Uniunea Vamală.
Deasemenea Dan Dungaciu a analizat implicațile pentru Moldova, astfel el consideră că există trei chestiuni care se pot deduce din agresiunea asupra Ucrainei:
1. Nu există nici o garanție de securitate pentru Moldova ,iar ideea de neutralitate (negarantată) din Constituție nu înseamnă- nimic. Iluzia neutralității și jocul „inteligent” la două capete și cu Estul și cu Vestul – rămân: iluzii naive și primejdioase.
2. Transnistria se poate în orice moment radicaliza, ceea ce va pune Chișinăul într-o situație imposibilă. Puterea de negociere sau de ripostă a Chișinăului este incomparabil mai mică decât cea a Kievului, la fel și relevanța globală a unui posibil conflict.
3. Consideră că viitorul European va trebui să fie gândit fără Transnistria, pentru că e greu de imaginat că trupele rusești se vor mai retrage vreodată de acolo, iar o soluționare a conflictului sar putea produce în interesul R.Moldova. Nistrul este perceput de Moscova ca frontieră de război și va rămâne așa de aici încolo.
Cosmin Popa a declarat că ” O delimitare a Transnistriei și o recunoaștere ca țară independentă ar avea atât implicații economice, cât și strategice și militare”, deasemenea el a declarat la posibila asistare la o învolburare a spectrului politic moldovedensc și la manifestații ale rusofonilor din Republica Moldova, după modelul Ucrainei. „Sunt foarte multe șanse ca acest demers să aibă loc dacă ar fi în intersul Rusiei în momentul de față. De altfel, nu e primul demers al autoproclamatei republici transnistrene. a fost un referendum legat de independență și de viitoarea apartenență a acestei bucăți de pământ la Rusia. Dar jocul diplomatic e mult mai sofisticat, în sensul în care această lege a fost retrasă din Parlament, asta constituie un semnal diplomatic destul de serios dat de Rusia”.
Nicolae Țîbrigan, la prezentarea concepută cu ocazia Conferinței dedicate evenimentelor ce au însoțit Revoluția Demnității din Ucraina și anexarea Crimeii a declarat că toate începând de la instaurarea noului premier al Crimeii totul a devenit nelegitim. Din start noul ”premier” a făcut un apel deschis către președintele rus pentru „asigurarea păcii și ordinii publice în Republica Autonomă Crimeea”, ceea ce contravenea atât constituției ucrainene, cât și celei din autonomie. În aceeași zi liderul de la Kremlin, Vladimir Putin a solicitat Consiliului Federației Ruse autorizarea intervenției armate pe teritoriul Ucrainei care începuse de facto pe 24 februarie 2014, când trupele speciale rusești au preluat controlul asupra celei mai mari părți ai peninsulei, blocând militarii ucraineni în bazele militare. Conform acordului bilateral semnat între Ucraina și Rusia cu privire la staționarea în Sevastopol a unor structuri militare ruse până în 2047, Rusia putea disloca circa 25 de mii de militari, peste 500 de nave în portul de la Sevastopol, 100 de tunuri cu calibru 100 mm și 22 de avioane de luptă, ceea ce i-a și permis Federației Ruse să suplimenteze efectivele acestora fără a informa în prealabil Kievul. La început, președintele rus Putin a declarat că trupele din Crimeea aveau doar rolul de a proteja activele militare rusești conform tratatelor bilaterale ruso-ucrainene, în timp ce „grupuri de autoapărare” și nu armata rusă preluse controlul asupra infrastructurii și instalațiilor militare din Crimeea, ulterior liderul rus urma să declare exact opusul, recunoscând că în Crimeea au acționat soldați ruși.
Astfel autorul Nicolae Țîbrigan consideră că Rusia s-a „îmbogățit” cu două noi entități, respectiv, Districtul Federal Crimeea și Orașul Federal Sevastopol. La 17 martie, președintele Vladimir Putin a emis un decret de recunoaștere a Republicii Crimeea ca stat suveran și independent. Tratatul de anexare/integrare a Crimeii a fost semnat la 18 martie. Pe 21 martie, Putin semnează legile care admit formal Republica Crimeea și orașul Sevastopol în componența Federației Ruse. Deasemenea a menționat că peninsula niciodată nu a încetat să se afle sub controlul strategic al Moscovei, iar întrebarea despre statalitatea Crimeii se punea ori de câte ori Ucraina manifesta mai multă independență decât s-ar cuveni din perspectiva Rusiei.
Din punct de vedere geostrategic, peninsula Crimeea, are un rol foarte important, deoarece analizând mai mulți autori de istorie s-a ajuns la concluzia că cine stăpânește această peninsulă ,stăpânește întreaga mare.
Așadar, controlul Crimeii oferă Moscovei un acces continuu la baza navală de la Sevastopol, adăpostul Flotei de la Marea Neagră. Iar ieșirea la Marea Neagră și existența uneia dintre cele mai bune infrastructuri ridică Sevastopolul în clasamentul celor mai prețioase baze navale în Marea Neagră. Concesionând portul până în 2042, evenimentele de pe Maidanul din Kiev l-au îgrijorat profund pe liderul rus, mai ales că status quo-ul întregii regiuni era amenințat de orientarea pro-occidentală a Ucrainei. Ori, staționarea Flotei Mării Negre în Sevastopol oferă Rusiei posibilitatea de a-și proiecta putere în jurul Mării Negre, iar acest avantaj servea la menținerea propriului statut de putere regională.
Prin preluarea controlului asupra peninsulei, Putin a reușit să transforme Ucraina într-un stat mai puțin atractiv pentru Occident. În accepțiunea Moscovei, o Ucraină implicată într-o dispută teritorială cu un alt stat determină, o ezitare din partea NATO de a-și extinde parteneriatul cu aceasta.
Oazu Nantoi – politician și analist politic din Republica Moldova a declarat că rezultatul votului la referendumul din Crimeea nu poate fi luat în serios. Acesta consideră că președintele rus Vladimir Putin poate fi oprit doar de comunitățile internaționale, în caz contrar el va federaliza întreg teritoriul Urainei, după care urmează Transnistria.
Deasemenea analistul moldovean a spus că ”chiar și noțiunea de referendum nu poate fi folosită, deoarece este vorba de un scenariu bine gândit. Federația Rusă a ocupat militar o parte din teritoriul unui stat suveran, este vorba de Ucraina, iar în condițiile ocupației milirate și isterizării maselor cu slogane, nu poate fi vorba de un referendum. Totodată nicio cifră din cele anunțate nu poate fi luată în serios în contextul agresiunii unei țări față de altă țară.
În opinia sa, cel mai important, în situația actuală, este ca regiunea transnistreană să nu ajungă într-o situație asemănătoare. „Va fi destabilizată situația în zona de sud-est a Ucrainei, cu ieșire la așa-zisa Transnistrie, care este o parte a R. Moldova ocupată de Federația Rusă, iar atunci noi ne vom alege și cu recunoașterea și federalizarea Transnistriei”, a declarat analistul. „Putin ca și liderul unui regim autoritar are la dispoziție toate pârgiile pentru a înscena niște reacții de genul Ședința Consiliului Federației care a legitimat intoducerea trupelor în Ucraina.”
Oleg Belavențev, emisarul președintelui rus Vladimir Putin în Crimeea, a declarat că Transnistria va deveni parte a Rusiei, dar situația actuală din Ucraina împiedică deocamdată acest lucru. "Sunt convins că în cele din urmă Transnistria va deveni parte a Rusiei".
Igor Boțan analist politic din Republica Moldova, consideră că Rusia și-a testat instrumentariul în Transnistria, în alte părți, și acum împrumută de la Transnistria experiență. Astfel bazându-se pe cunoștințele obținute în Transnistria a fost efectuat referendumul din Crimeea. A declarat că așa-zisele instrumente sunt folosite pentru teritorii unde trăiesc cetățeni ruși – Federația Rusă are capacitatea și puterea să insiste că-i apără și găsește tot felul de pretexte și motive pentru a face acest lucru. Este un mare pericol. Dar nu e tocmai vina Rusiei că elitele sunt corupte în Ucraina, în Moldova și prin alte părți. În Moldova deja a avut loc totul de ce are nevoie Federația Rusă. Singura problemă a Rusiei cu Transnistria este că ea nu are contact direct cu Transnistria și Transnistria nu are ieșire la mare cum are Crimeea.
Igor Boțan a declarat că marele pericol pentru R.Moldova constă în faptul că anexarea sau confiscarea doar a Crimeii este absurdă pentru ruși. Ar putea să urmeze încercarea de a destabiliza Ucraina mai departe, în special, estul și sudul Ucrainei. Dacă Federația Rusă va intra în contact cu Transnistria, ne putem aștepta la un scenariu similar și în Găgăuzia, exact așa cum a fost în Crimeea.
Analiștii politici de la Chișinău consideră că Ucraina nu va putea recupera peninsula Crimeea atâta timp cât Rusia va fi condusă de regimul actualului președinte rus Vladimir Putin. Analiștii consider că evenimentele din Ucraina ar putea avea repercursiuni și asupra Republicii Moldova în condițiile în care Moscova încalcă normele internaționale, acționând militar în spațiul post-sovietic în care vrea să-și mențină influența.
Editorialistul Petru Bogatu consideră că anexarea Crimeii de către Rusia va fi pe totdeauna chiar dacă se va afla în situația de a fi izolată la nivel internațional, chiar dacă, va deveni asemenea unor state precum Coreea de Nord sau Iranul.
Chiar de la începutul conflictului, Petru Bogatu și-a expus părerea conform căreea comunitatea internațională se va abține să dea replici militare Federației Ruse, însă va recurge la sancțiuni economice, financiare sau de alt gen-ceea ce și a avut loc. Editorialistul consideră că deși a mers conștient la anexarea Ucrainei, președintele rus Vladimir Putin nu s-a așteptat că reacția comunității internaționale va fi atât de dură. Analistul consideră că acțiunile întreprinse de Federația Rusă pune în pericol stabilitatea unui șir de state din fostul bloc sovietic, în care există comunități mari de vorbitori de limba rusă.
Petru Bogatu consideră evident faptul că Rusia va căuta cumva să-și întărească pozițiile în regiunea transnsitreană, să apere autoproclamata republică nistreană care în urma conflictului cu Ucraina acum este un teritoriu total izolat și riscă să fie și blocat.
Și directorul Politicon, Anatol Țăranu, înainte a presupus că Federația Rusă va duce la bun sfârșit planul de anexare a Crimeii. Deasemenea analistul a prevăzut izolarea Rusiei pe plan internațional, fapt care a efectat economia Federației Ruse , inclusiv imaginea lui Vladimir Putin. Referindu-se la consecințele asupra Republicii Moldova, Anatol Țăranu a presupus că intervenția Federației Ruse în regiune ar putea determina Uniunea Europeană să accepte integrarea și mai rapidă în spațiul comunitar, prin acordarea statului de stat candidat la aderare. Anatol Țăranu consider că acum există argumente în plus pentru continuarea cursului de europenizare a Repubicii Moldova , care este și o condiție de asigurare a secutății statului”.
Anexarea peninsulei Crimeea de către Federația Rusă, reprezintă în opinia analiștilor o consecință gravă a presiunilor Moscovei, exercitate asupra Kievului pentru a renunța la semnarea Acordului de asociere la UE. Comentatorii de la Chișinău consideră că presiunile Moscovei se vor accentua și asupra Republicii Moldova.
Alexandru Solcan doctor în științe, conferențiar universitar catedra Stiinte Politice, Universitatea de Stat a Moldovei, recunoaște că, Moscova a prins foarte bine momentul pentru anexarea Crimeii. Deasemenea el a spus că operațiunea de anexare a Crimeii, cu siguranță, va intra manuale și crestomații și se va studia în universități și academiile militare. El nu exclude ipoteza că euforia rușilor legată de anexarea Crimeii este una de moment , deoarece pe termen lung, Rusia va avea de pierdut. În primul rând, au fost deteriorate pentru o lungă perioadă relațiile cu Ucraina.
Anatol Țăranu, un analist politic la un interviu pentru portalul europalibera a declarat că anexarea Crimeii de către Rusia a adus la prăbușirea unor repere ale lumii contemporane, a organizării lumii contemporane și acest lucru afectează toate țările, inclusiv Republica Moldova. Analistul politic a spus că Republica Moldova poate fi mai vulnerabilă ca alte state, din cauza unui conflictului secesionist nesoluționat, anume de pe malul drept al Nistrului, din cauza staționării pe teritoriul Republicii Moldova a forțelor armate străine, este vorba despre unitățile militare ruse care nu au un statut juridic de cantonare pe teritoriul Republicii Moldova și acest lucru, trezește o sumedenie de probleme care afectează securitatea Republicii Moldova. El consideră că guvernarea de la Chișinău, nu prea are multe soluții în această privință.
Deasemenea, Anatol Țăranu a spus că divizarea societății moldovenești după diverse criterii este un lucru care caracterizează societatea noastră începând cu momentul declarării independenței, nu este cazul să negăm faptul că societatea moldovenească este alcătuită inclusiv din cetățeni care au o simpatie față de tot ce face Rusia, chiar dacă aceștea comit acte nedemocratice. Anexarea Crimeii deasemenea a trezit în unii cetățeni asemenea sentimente de simpatie. În cadrul aceluiași interviu analistul politic a spus că politicienii de la Chișinău trebuie să fie foarte atenți în ceea ce privește folosirea instrumentarului sancțiunilor deoarece țara noastră poate fi obiect al agresiunii .
Analistul politic Anatol Țăranu într-un comentariu pentru Gazeta Liberă a spus că consideră cel mai prost scenariu pentru Chișinău constă în posibila unire teritorială dintre partea de sud-est a Ucrainei, nimerită efectiv sub controlul Rusiei, și Transnistria secesionistă din Republica Moldova. În acest caz Republica Moldova se va trezi la hotar comun cu Rusia, cu toate riscurile unei asemenea vecinătăți. Mai există și o alta problema pentru Chișinău , aceasta este prăbușirea a mecanismului internațional 5+2 de mediere a așa-numitului conflict transnistrean.
Concluzii:
Tot ce sa petrecut pe teritoriul Ucrainei, nu este altceva decît un război ascuns pentru supremația mondială între Rusia și SUA. Președintele Putin avînd un plan de a restabili supremația sa pe teritoriul fostelor state sovietice, întotdeauna dorea ca Ucraina să adere la Uniunea Vamală Eurasiatică (Rusia, Belarus, Kazahstan) , însă SUA urmărește ca statul de la granițele Rusiei să devină parte din UE și NATO. Nu putem să nu luăm însă în considerație și părerile cetățenilor de rînd, potrivit unui sondaj realizat de Institutul de Sociologie din Kiev, doar 26 la sută din cetățenii ucraineni doreau unificarea cu Rusia. De aici și sa început acest conflict, care a dus după sine pierderi atît umane, cît și de teritoriu pentru Ucraina.
Ca concluzie generală, putem spune că toate argumentele enunțate au ordin strategic, luând în considerare faptul că cea mai mare miză a anexării Crimeii constă în permanentizarea staționării Flotei Ruse la Marea Neagră pe infrastructura creată la Sevastopol și, deasemenea, blocarea Ucrainei de a intra în orice altă structură , indiferent fie europeană sau euroatlantică, transformând aceasta într-o zonă tampon între frontierele estice ale NATO și linia strategică Sankt Petersburg – Rostov. Divizarea est-vest a Ucrainei este în principal de origine politică independent de diferențele istorice și culturale clare.
Consolidându-și pozițiile în peninsulă, Federația Rusă în continuare destabilizează situația din Ucraina, încercând să ocupe și alte regiuni din sudul țării, posibil creându-și un coridor spre regiunea transnistreană a Republicii Moldova, pentru a-și întări prezența militară.
Doi dintre principalii mediatori internaționali, Rusia și Ucraina, s-au pomenit, de fapt, în stare de război. Iar unul dintre garanții oficiali ai reglementării transnistrene – Rusia – și-a încălcat brutal garanțiile sale față de integritatea teritorială a Ucrainei, asumate prin clauzele tratatului de la Budapesta din 1994. În aceste condiții, devine cu adevărat bizară și total contra productivă menținerea mizei pe funcționalitatea formatului 5+2.
Cea mai evidentă amenințare vine din zona Transnistriei secesioniste, prin care se infiltrează pericolul destabilizării statului. În acest sens, Transnistriei i se aliază potențialul destabilizator acumulat în zona Găgăuziei, unde demult se racolează agentura străină intereselor naționale ale Republicii Moldova. Acestor două focare de tensiune li se adăugă coloana a cincea a Kremlinului la Chișinău, alcătuită cu precădere din diverși politicieni de stânga cu viziuni românofobe și, deci, antieuropene din abundență, împresurate cu ticuri comportamentale alimentate din conceptul moldovenismului vulgar. Luați împreună ei reprezintă armată pestriță și foarte agresivă a așa-numitei „lumi ruse” în Republica Moldova, în esența sa fiind o forță antinațională, ostilă intereselor fundamentale ale populației majoritare – românilor moldoveni.
Contracararea acestor amenințări de esență imperialistă este posibilă doar cu angajarea suportului internațional, fără de care Republica Moldova nu are șanse să reziste. Pe acest fundal, anexarea rusă a Crimeii promite să devină un moment de cotitură al aranjamentului politic internațional. S-au prăbușit repere de bază ale organizării lumii contemporane.
Societatea moldovenească nu are o privire uniformă asupra crizei ucrainene. Toți cetățenii proeuropeni din Republica Moldova au primit toate acțiunile din Ucraina cu îngrijorare, iar numeroase segmente ale populației cu viziuni rusofile tânjesc și în prezent după scenariul Crimeii în Moldova. Într-o asemenea stare de împărțire a societății moldovenești, securitatea națională este în primul rând amenințată de prezența unităților militare ruse cantonate ilegal în Transnistria, ele reprezentând o primejdie mai mare decât toate celelalte împreună.
Anexare Crimeii de către Rusia a dezvăluit și mai clar lipsa garanțiilor de securitate pentru o Moldovă „neutră”, populată de un număr mare de cetățeni cu pașapoarte rusești.
Pretinsa apărare a drepturilor acestei categorii de populație e pretextul enunțat cu ușurință de Moscova pentru orice intervenție, inclusiv militară, în treburile interne ale unui stat a cărui politică nemulțumește Kremlinul. Republica Moldova, cu politicile sale de apropiere de UE, se înscrie cu siguranță pe lista unor asemenea state.
Cea mai mare amenințare la adresa Republicii Moldova este lipsa de abordare a problemelor de securitate națională și de apărare într-un mod coerent, la nivel național. Sunt mai mulți factori care dirijează societatea Republicii Moldova și care nu permit sau stopează crearea unei viziuni comune, integrate. Moldova are riscul unor acțiuni militare, risc care nu este conceput univoc în țară, deoarece este o mare diversitate de opinii asupra acestui risc. O parte din societate, pe care aș considera-o parțial atrasă de către efectele propagandei ruse, avînd anumite viziuni post-sovietice și filoruse foarte puternici, chiar își doresc să fie o invazie rusă, ceea ce după părerea mea este un mare risc la adresa securității naționale.
După ce Federația Rusă a anexat Crimeea, acest risc a devenit tot mai evident . Asta ca să nu mai vorbim despre situația reală din Transnistria, de prezența unei brigăzi a Federației Ruse, a unor forțe care nu sunt sub controlul autorităților Republicii Moldova.
Concluziile și recomandările acestei disertații se pot referi la”orientarea strategică” a Republicii Moldova, prin care este nevoie de orientat la asigurarea securității, în cazul în care Sistemul European de Securitate va fi incapabil să vină cu ajutor.
Republica Moldova, confruntîndu-se cu astfel de provocări, are câteva opțiuni pentru asigurarea securității:
Abandonarea neutralității și integrarea în structurile euroatlantice în paralel cu integrarea europeană.
În caz că Republica Moldova va alege asemenea scenariu, vom avea mai multe riscuri decît beneficii. În cazul punerii în aplicare a acestui program, Republica Moldova se va confrunta cu separatismul, cu mare probabilitate de insucces, astfel poate deveni un nou poligon pentru confruntările civile. Este extrem de periculor ignorarea acestor riscuri, iar anularea completă este deasemenea imposibilă.
Continuarea procesului de integrare europeană și amînarea tema neutralității și a NATO.
Scenariul dat este fezabil și posibil că nu va deranja mult Moscova, în caz că Rusia va avea o politică pentru soluționarea problemelor interne. Însă acest scenariu are puține șanse de a se materializa, deoarece apare iarăși problema cetățenilor simpatizanți a Rusiei.
Schimbarea opțiunii integraționiste a Moldovei spre orientarea către Uniunea Eurasiatică.
Acest proiect deocamdată agreat de minorități, atestă deocamdată o creștere a susținerii. Acesta ar aduce mari riscuri, fapt confirmat și de exemplul Ucrainei.
Neutralitatea rămâne un concept-cheie pentru Republica Moldova și sistemul de securitate. Dar această neutralitate, chiar și atunci când este recunoscută oficial, nu poate ține loc de soluție de securitate, pentru că respectarea ei depinde în mare parte de nevoia și dorința unui actor major.
Anexe:
Anexa 1.
Anexa 2.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Anexarea Crimeii de Către Rusia. Reactii în Republica Moldova (ID: 109796)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.